plumb
TRANSCRIPT
Facultatea de Ştiinţa Mediului
Masterat: Gestiunea şi Protecţia Mediului
Disciplina : Ecotoxicologie
REFERAT
Modalităţi de diminuare a riscului în expunerea umană la Plumb
Student: C.A.
GPM, An I
2011
Structura referatului
I. Introducere
II. Utilizările plumbului
III. Sursele contaminării cu plumb
IV. Surse de expunere
V. Pragul de acţiune pentru nivelul plumbului din sânge la copii
VI. Efecte asupra sănătăţii
VII. Modalităţi de diminuare a riscului în expunerea umană la Plumb
VIII. Concluzii
IX. Bibliografie
I. Introducere
Metalele, în cantităţi foarte mici, sunt necesare tuturor formelor vitale, ele
pătrunzând în celula vie sub formă de cationi. Omul, asemeni celorlalte vertebrate, are
nevoie de aceşti cationi ai metalelor care asigură derularea multor procese de importanţă
vitală.
Există două categorii de metale de care organismul uman are nevoie:
a) metalele uşoare (care de obicei se întâlnesc în cantităţi mari): calciu, magneziu,
călâu şi natriu.
b) metale grele (care de obicei se întâlnesc în cantităţi mici): cobalt, cupru, fier,
mangan, molibden, zinc, crom, vanadiu, nichel şi plumb [14]
Divizarea metalelor în necesare, neutre şi toxice poate fi inexactă şi deseori duce
în eroare, deoarece toate elementele necesare, în doze destul de mari, devin toxice, asa
cum zicea medicul suedez Paracelsus:“Ce nu este otrăvitor? Toate lucrurile sunt
otrăvitoare şi nimic nu este neotrăvitor. Doza este cea care face un lucru neotrăvitor.”
Diferenţa între concentraţiile în care ele sunt folositoare şi în care sunt dăunătoare poate
fi neînsemnată.
În prezent, în condiţiile impactului antropogen intens asupra naturii, este foarte
important de a controla nivelul conţinutului metalelor în produsele alimentare, în mediul
ambiant, deoarece sunt cunoscute cazuri de intoxicare a oamenilor cu compuşii metalelor
grele. Aceste metale grele sunt periculoase deoarece ele posedă proprietatea de a se
acumula în organismul uman, astfel ele frânează sau chiar blochează procesele
biochimice intracelulare. Deasemenea, acestea au proprietăţi mutagene şi cancerogene,
eliminându-se destul de greu din organismul uman. Foarte grav este faptul că la
prepararea bucatelor, metalele grele nu se descompun, dinpotriva concentraţia lor la
unitatea de masă creşte.
Plumbul este unul din metalele grele care poluează mediul ambiant. Există multe
scrieri despre intoxicarea cu plumb şi afecţiunile datorate acesteia. El este unul din vechii
duşmani ai civilizaţiei, otrăvirea lentă cu plumbul din veselă şi tacâmurile bogaţilor
vremii fiind răsunătoare în istorie.
Întrucât plumbul este ubicuitar în natură, chiar şi în multe dintre ingredientele ce
compun hrana noastră, intoxicarea cu plumb nu mai este o curiozitate.
În următoarele pagini voi scrie despre afecţiunile generate de acest metal,
concentraţiile limită admise ale acestuia, sursele de intoxicare, şi cel mai important,
modalităţi de diminuare a riscului în expunerea la plumb.
II. Utilizările plumbului
Plumbul exista în mod natural în mediu. Dispersarea acestuia este un rezultat al
activităţilor antropice. Plumbul este folosit de oameni pe sacara largă, de la producerea
muniţiei până la unele produce cosmetice, cum ar fi rujul, vopseaua de păr.
Acesta este flosit atât la confecţionarea unor anumite tipuri de baterii (pentru
EEE), precum şi la fabricarea produselor metalice: plăci de plumb, aliaje de lipit şi de
sudat, bronz, anumite ţevi (apă potabilă, la contactul cu acestea, contaminându-se).
Dintre principalele locuri de muncă în care există risc de îmbolnăvire menţionăm :
extracţia minereurilor cu conţinut de plumb, industria metalurgică în care se face
extracţia plumbului din minereuri, topirea plumbului şi a aliajelor de plumb, colectarea şi
topirea materialelor vechi care conţin plumb, sudarea plăcilor de plumb, industria
acumulatorilor, grafica, chimică, căptuşirea rezervoarelor de acizi cu plăci de plumb şi
repararea lor, industria uşoară şi alimentară, confecţionarea de tuburi de plumb, capete de
sifoane, cositoare cu aliaj de plumb, fabricarea alicelor de plumb, fabricarea sticlei de
plumb, prepararea şi folosirea vopselelor de plumb (miniu), fabricarea explozibililor, a
carburanţilor, industria maselor plastice etc. [8]
Unii compuºi chimici ai plumbului, sunt folosiþi pentru aditivii necesari benzinei
ºi la prepararea vopselelor; plumbul este folosit deasemenea ºi în emailarea ceramicii. Cu
toate cã în ultimii ani, folosirea plumbului a fost controlatã ºi redusã, acesta este folosit în
aceleaºi cantitãþi pentru producerea muniþiei. [5,15]
Plumb se gãseºte de asemenea, în echipamentele electronice (circuite electronice),
militare (sisteme militare de urmãrire) ºi medicale (ecranele de protecþie împotriva
radiaţiilor X, elementele electronice de ceramică din componenţa ecografelor, aparatele
pentru înregistrarea activităţii motorii şi cardiace fetale, unele elemente ale
echipamentelor chirurgicale).
III. Sursele contaminării cu plumb
Cu toate cã plumbul a fost folosit din timpuri preistorice, înainte de revoluþia
industrialã expunerea populaþiei la plumb era redusã. Se estimeazã cã doar datoritã
dezvoltãrii mineritului ºi prelucrãrii zãcãmintelor de plumb s-a eliberat în mediu 300 de
milioane de tone de plumb, cea mai mare parte fiind eliberatã în ultimii 500 de ani. Mai
apoi, secolul XX a fost martorul atât al celei mai mari expuneri cunoscute vreodatã a
întregii populaþii la plumb, cât ºi al unei cercetãri recente extrem de vaste asupra
toxicitãþii plumbului. Creºterea numãrului de vehicule cu motor a dus la amplificarea
contaminãrii, deoarece acestea foloseau drept combustibil benzinã cu plumb. Din acest
motiv, circulaþia plumbului în apã, aer ºi sol a devenit semnificativã. [3]
Existã multe alte surse de expunere din mediu, cum ar fi frunzele vegetalelor
crescute în sol contaminat cu plumb, ceramicã smãltuita neadecvat, cristalele cu plumb.
Multe domenii industriale, cã de pildã fabricarea bateriilor, demolãrile, vopsirea ºi
îndepãrtarea vopselelor, ca ºi industria ceramicã continua sã prezinte un risc semnificativ
de expunere la plumb a muncitorilor ºi comunitãþilor din împrejurimi. Intensitatea
acestor expuneri, scãzutã în prezent prin mãsuri administraþi, rãmâne încã ridicatã în
anumite segmente ale populaþiei datoritã deteriorãrii vopselei pe bazã de plumb folositã
în trecut ºi prin trecerea plumbului din vopsele ºi gazele de eºapament în sol ºi praful din
casã, praful strãzilor, sol, apã) [10,5]
De departe, una din cele mai mari surse de poluare cu plumb este vopseaua care
conþine plumb. În mare parte aceastã se gãseºte în locuinþele noastre mai vechi, atât în
interior, cât ºi în exterior. Vopseaua care sã aflã în stare intactã, nu reprezintã un pericol,
degradarea acesteia (cojirea) poate contamina atât interioarele caselor, cât ºi solul din
jurul casei, care reprezintã spaþiul de joacã al copiilor.
Cu toate cã expunerea la plumb este o problemã de sãnãtate publicã la nivel
mondial, în multe þãri în curs de dezvoltare aceastã problemã nu este luatã în considerare.
De cele mai multe ori aceste surse de plumb sunt de dimensiuni microscopice, însã ele
reprezintã un mare pericol, mai ales pentru copii. În oricare situaþie, un copil care vine
în contact cu praful sau solul contaminat cu plumb este uºor de otrãvit. Este suficient ca
acesta sã intre în contact cu particule de dimensiunea unui bob de sare, pentru cã nivelul
plumbului în sânge sã fie ridicat. [12]
IV. Surse de expunere
Expunerea este definitã ca fiind contactul unei persoane cu o substanþã chimicã
poluanta ºi este determinatã de concentraþia chimicalului care intrã în contanc cu
organismul uman ºi de timpul de acþiune al acestuia. Pentru o analizã integralã a
expunerii se folosesc date cu privire la mãrimea populaþiei, duratã, frecvenþã,
intensitatea expunerii ºi cãile de expunere.[5]
Dupã cum am mai precizat, plumbul este ubicuitar, astfel populaþia este
expusã la plumbul din aerul ambiant, apã, sol, alimente, praf etc. Cei mai expuºi însã sunt
cei care trãiesc în marile aglomerãri urbane, unde poluarea mediului cu plumb este mult
mai mare, lanaa surse de poluare constante, cum ar fi topitoriile, industria ºi prelucrarea
plumbului.
Alãturi de obiceiurile alimentare (folosirea mâncãrii din conserve metalice),
fumatul, expunerea ocupaþionalã ºi expunerea ocupaþionalã secundarã, reprezintã
importante surse de expunere. În condiþii industriale plumbul pãtrunde în organism în
special pe cale respiratorie ºi de aceea riscul cel mai mare de intoxicaþie îl au muncitorii
expuºi la pulberi sau vapori fini. Cu cât particulele de plumb sunt de dimensiuni mai mici
ºi rãmân mai mult timp în atmosferã, cu atât riscul de intoxicaþie este mai mare. [8]
Folosirea vopselelor cu plumb prezintã un pericol nu doar la renovarea
interioarelor, dar ºi la cojirea acestora prin contacrul cu praful rezultat.
Datoritã activitatiilor antropice menþionate anterior, plumbul este
transportat în natura între aer, apã ºi sol cu ajutorul proceselor fizice ºi chimice naturale,
în sol gãsindu-se cele mai mari concentraþii de plumb. [5, 9]
Acest metal este o otravă puternică. El odată absorbit, rămâne în corpul uman o
perioadă lungă de timp, ajungând la un nivel periculos; acest fapt arată ca plumbul este
absorbit mai repede decât corpul îl poate elimina.
Există trei tipuri de expunere: de scurtă durată (secunde, minute, ore, zile), de
lungă durată (săptămâni, luni, ani, viaţa) şi expunere cumulativă, care se referă la
expunerea totală pe o perioda de timp. [5] Ţinând însă cont de cele prezentate anterior,
mai putem vorbi de altre trei categorii ale expunerii [2]:
Expunerea ocupationala - apare in combinatele de metalurgie neferoasa, in
fabricile de acumulatori etc,
Expunerea datorata ingerarii - este principala sursa de intoxicatie cu
plumb.
Expunerea ambientala - apare in cazul in care aerul ambiental este poluat
cu plumb
V. Pragul de acţiune pentru nivelul plumbului din sânge la copii
În ultimii ani, datele ştiinţifice arata
că anumite efecte adverse pe starea de
sănătate apar la copii la concentraţii ale
plumbului în sânge în jur de 10 g/dL şi ele
au devenit atât de covârşitoare încât necesita
să fie o forţă determinanta privind modul de
abordare a expunerii la plumb a copiilor.
Deoarece o concentraţie a plumbului de 10
g/dL este nivelul minim din interval la care
efectele nu sunt identificate, activităţile
primare de prevenire – intervenţiile pe mediu în cadrul comunităţilor extinse, precum şi
campaniile nutriţionale şi educaţionale – ar trebui să fie directe pentru reducerea nivelului
plumbului în sânge, la cel puţin 10 g/dL. Nivelele plumbemiei între 10 şi 14 g/dL, sunt
în aşa-zisa zona de graniţă. În timp ce scopul general este reducerea nivelului plumbului
în sânge la copii sub 10 g/dL, sunt totuşi câteva motive care nu sunt în concordanţă cu
intervenţiile îndreptate spre copii cu plumbemie între 10-14 g/dL.[5]
VI. Efecte asupra sănătăţii
Posibilitatea apariţiei intoxicaţiei depinde şi de unii factori individuali ca sexul şi
vârsta. Femeile şi adolescenţii fac mai uşor intoxicaţii. Alcoolismul, bolile infecţioase,
foametea, "scot" plumbul din depozitele organismului şi, astfel, prin sumaţie pot provoca
intoxicaţii. [8]
Alţi factori de care apariţia intoxicaţiei depinde sunt reprezentate de starea fizică a
agentului şi structura lui chimică. Formă metalică a plumbului este puţin toxică, pe când
pulberile respirabile sunt toxice, iar aerosolii sunt extren de toxici. [5]
Intoxicaţia profesională cu plumb are un caracter cronic. Ea apare, de obicei, la
câteva luni sau la 1-2 ani după începerea lucrului în condiţii de expunere la concentraţii
ridicate de plumb în zonele respective de muncă şi în lipsa unor măsuri adecvate de
protecţia muncii. La începutul intoxicaţiei semnele de boala sunt foarte reduse şi
bolnavul, de obicei, nu se prezintă la medic. El se găseşte în faza de absorbţie crescută,
dar ulterior, dacă nu se iau măsuri, fenomenele se agravează.
Există multe afecţiuni ale stării de sănătate asociate cu nivelul crescut al
plumbului din sânge. Absorbţia plumbului în aparatul respirator începe chiar la nivelul
mucoasei nasului. Particulele de plumb ajung prin căile respiratorii superioare în plămâni
şi de aici în sânge. [12]
Pe cale digestivã, plumbul pãtrunde în cantitãþi mai mici ºi numai la persoanele
care nu pãstreazã igiena personalã, adicã la cei ce nu se spala pe mâini înainte de a mânca
sau a fuma. Numai 3% din plumbul înghiþit este absorbit de mucoasa stomacului ºi a
intestinului, restul fiind eliminat prin fecale sub formã de sulfurã de plumb. Copii sub
vârsta de ºase ani sunt deosebit de susceptibili la aceastã formã de intoxicare cu plumb.
La niveluri ridicate de expunere, un copil poate deveni retardat mintal sau chiar mor din
cauza intoxicaþie cu plumb. Intoxicare cu plumb a fost de asemenea asociatã cu
delincvenþa juvenilã ºi comportamentul criminal în rândul copiilor.
Deoarece creierul lor şi sistemul nervos central sunt încă în curs de formatre,
pentru ei, chiar şi nivelurile foarte scăzute de expunere pot duce la reducerea IQ-ului,
dizabilităţi de învăţare, tulburări de deficit de atenţie, probleme de comportament,
creştere pipernicită, tulburări de auz şi leziuni renale. [8,12]
În saturnismul cronic pot apărea şi paralizii, în special ale membrelor superioare
şi cu precădere pe partea dreaptă, vindecarea obţinându-se abea în 1-2 ani. Dintre alte
manifestări, menţionăm durerile în articulaţii, mai ales la membrele inferioare,
cuprinzând şi muşchii, iar uneori vasele şi pielea. Plumbul are acţiune şi asupra aparatului
vascular şi sângelui. Se pot produce spasme ale vaselor, localizate sau generalizate. În
sânge se reduce numărul globulelor roşii şi apare aşa-numita anemie saturnina. Adesea
este modificată şi funcţia rinichilor, ca urmare a alterării vaselor mici care iriga aceste
organe.
VII. Modalitãþi de diminuare a riscului în expunerea umanã la Plumb
1. Expunerea ocupaţională
Cele mai importante modalităţi de diminuare a riscului în expunerea la plumb sunt de
ordin tehnic. În limita posibilităţilor, plumbul din procesele tehnologice ar trebui înlocuit
cu alte materiale mai puţin toxice sau netoxice. Astfel, se poate folosi:
oxidul de zinc în locul ceruzei;
polisilicatii insolubili în locul oxizilor de plumb în smalturi şi emailuri;
oxidul de fier în locul miniului în vopsele;
stearatul de calciu în locul celui de plumb ca plastifiant al maselor plastice, a
literelor de material plastic în tipografii.
În cazurile în care aceste măsuri nu se pot lua, trebuie obţinută etanşeizarea
aparaturii pentru a împiedica pătrunderea vaporilor şi prafului de plumb în zonele de
muncă. Un rol important îl au mecanizarea şi automatizarea proceselor de producţie,
precum şi a transportului, care reduc efortul şi contactul cu plumbul. În ultimă instanţă se
recurge la mijloace de ventilaţie prin exhaustare pentru reţinerea vaporilor şi
pulberilor de plumb la locul lor de formare.
Chiar dacă par banale, foarte importante sunt măsurile de curăţire a pardoselilor,
pereţilor şi maşinilor prin mijloace umede, care să împiedice ridicarea prafului în
atmosferă.
De o valoare deosebită sunt măsurile de ordin medical. Cu prilejul examenelor
medicale, la angajare, se face o selecţie a personalului, în sensul de a nu se face
repartizarea la locurile de muncă cu expunere la plumb a adolescenţilor şi femeilor
gravide, a persoanelor care prezintă afecţiuni ale cailor respiratorii şi care împiedica
purtarea măştii a celor suferinzi de hipertensiune arterială, boli de inimă, rinichi, ficat,
ulcer la stomac, colita, boli endocrine, boli nervoase şi psihice sau de sânge. Deasemenea
controlul periodic al muncitorilor este obligatoriu. În cadrul acestuia se ţine seama de
aceleaşi indicaţii, iar în cazul în care se pun în evidenţă semne de absorbţie crescută de
plumb, se face tratament profilactic de către medic. Respectarea acestor indicaţii este
obligatorie, în interesul sănătăţii muncitorilor.
Muncitorii înşişi joacă un rol în prevenirea îmbolnăvirilor. Este foarte important
ca ei să participe şi să-şi însuşească instructajul de protecţia muncii cu privire la
eliminarea practicilor incorecte ( de exemplu muncă fără echipament) care pot produce
poluări cu plumb ale zonei de muncă.
La operaţiile de muncă care produc concentraţii de plumb ce depăşesc normele
sanitare se vor purta măşti filtrante, însa numai pentru un timp limitat, păstrând în funcţie
şi instalaţiile de ventilare mecanică.
Igiena personală trebuie păstrată cu stricteţe. După încetarea lucrului se face baie
sau dus cu apa caldă şi săpun. Hainele şi lenjeria de protecţie se vor păstra separat de cea
de stradă şi se vor desprăfui, curata şi spala în condiţii corespunzătoare. Se va interzice
fumatul în halele de lucru. Masa se va lua în afara zonelor poluate, iar alimentele se vor
păstra, de asemenea, în condiţii ferite de toxic. Aceste măsuri sunt deosebit de importante
atât pentru muncitor, cât şi pentru familia acestuia. Nerespectarea lor duce la intoxicarea
membrilor familiei, mai ales dacă această familie are copii.
Muncitorii expuşi la poluarea cu plumb trebuie să fie foarte atenţi, astfel, pentru
creşterea rezistenţei generale a organismului faţă de intoxicaţii se va practica gimnastică
în producţie, sportul în timpul liber, o alimentaţie bogată în proteine şi vitamine. Se va
evita abuzul de alcool.
Dacă unui muncitor i s-a stabilit diagnosticul de intoxicaţie cu plumb, acesta
trebuie să facă pauză de la locul de muncă respectiv, pentru că organismul să se descarce
în mod natural de cantitatea de plumb acumulată, iar semnele de intoxicare desigur dispar
încetul cu încetul. [8]
2. Expunerea ambientala
O atenţie deosebită trebuie acordată caselor vechi, care încă au instalaţii şi
vopsele care conţin plumb. De cele mai multe ori, aceste case au aerul de interior
contaminat, datorită deteriorării vopselelor pe bază de plumb, atât de la pereţii interiori şi
exteriori, cât şi de la ferestre şi uşi. Este indicat că aceste case să fie renovate, iar
geamurile să fie chiar schimbate. Însă şi aceasta renovare este dificilă, executarea ei
făcându-se doar cu umezirea suprafeţelor de lucru, pentru a se evita ridicarea prafului cu
conţinut de plumb. Prezenţa copiilor în aceaste case reprezintă un risc major de
intoxicare, astfel este nevoie ca mâinile şi jucăriile acestora să fie foarte des şi bine
spălate şi deasemenea alimentaţia acestora să fie foarte sănătoasă. [12]
Instalaţiile de apă potabilă ale acestor case ar trebui înnoite, deoarece apa ar putea
fi contaminată; este indicat să se facă analize pentru apă potabilă. DEP menţine un
program activ pentru a reduce cantitatea de plumb care se dizolvă în apă, în special în
case private care folosesc conducte cu plumb. În mod continuu şi cu mare atenţie aceştia
monitorizează şi reglează, la un anumit interval, nivelul pH-ul din apa care reduce
corozivitatea şi se adaugă acid fosforic-un aliment comun conservant, pentru a crea un
film protector pe ţevi care reduce eliberarea de metale, cum ar fi plumbul, de la
instalaţiile sanitare de uz casnic. [13,1]
Foarte atenţi trebuie să fim la folosirea vaselor de ceramică pictate, mai ales dacă
ştim că au provenienţa mexicană sau africană (vopselele folosite sunt pe bază de plumb).
Depozitarea alcoolului sau a băuturilor acide în vase de cristal nu este prea indicată,
deoarece, deasemenea, la fabricarea lor se foloseşte plumbul. [12]
La construirea unei locuinţe, sau chiar la cumpărarea uneia, este recomandat să se
evite amplasarea acestora în zonele industriale ale oraşelor, mai ales în apropierea
instalaţiilor industriale care prelucrează plumbul.
O importanţă deosebită pentru diminuarea riscului în expunerea la plumb o au
campaniile de educare şi conştientizare a populaţiei, mai ales în zone poluate istoric, cum
este Copşa Mică, Zlatna, Baia Mare. Toţi copii cu plumbemia mai mare sau egală cu 15
g/dL, cer urmărire individuală, incluzând intervenţii nutriţionale şi educaţionale.
VIII. Concluzii
Plumbul este un poluant al mediului deosebit de periculos. Sursele de contaminare
şi sursele de expunere sunt multiple, iar riscul în expunerea umană la plumb este foarte
mare. Este foarte important ca cei care au un contact direct cu sursa de poluare cu plumb
să fie conştienţi şi foarte atenţi, atât la locul de muncă, cât şi acasă, respectarea normelor
de protecţia muncii fiind indispensabilă. În centrele foarte poluate cu plumb, unde de cele
mai multe ori populaţia are un nivel scăzut de cultură, foarte importantă este acţiunea de
implementare a programelor educative, de conştientizare şi de monitorizare, atât în rândul
copiilor, cât şi în rândul adulţilor. Pentru evitarea expunerii la plumb, o atenţie deosebită
trebuie acordată şi alimentaţiei sănătoase, igienei corporale şi locului în care trăim.
IX. Bibliografie
1. www.aquasanastore.com
2. www.chimiamediului.ro
3. Department of the Environment and Heritage, Lead alert facts: Lead and the
environment, accesat de pe www.environment.gov.au
4. Environmental Protection Department and Health, 2010, Learn About the Best
Ways to Reduce the Risks of Lead Exposure from Household Plumbing, accesat de
pe www.nysenate.gov/press-release/learn-about-best-ways-reduce-risks-lead-
exposure-household-plumbing
5. E. Gurzau, Ecotoxicologie, suport de curs, 2010
6. www.healthoregon.org/lead
7. I. Neamti, E. S. Gurzau, 2010, Biomarkeri si factori de risc in expunerea
la plumb si cadmiu in zona Copsa, AMT, vol II, Cluj-Napoca, accesat de
pe http://www.amtsibiu.ro/
8. www.inffo.ro
9. www.i-medic.ro
10. www.medicultau.com/afectiuni-cauzate-de-muscaturi-de-reptile-si-inocularea-de-
venin-de-catre-vietati-marine/pericole-specifice-din-mediul-ambiant-si-
ocupationale/intoxicatia-cu-metale-grele.php
11. www.mymed.ro/intoxicatie-plumb.html
12. www.nsc.org/news_resources/Resources/Documents/Lead_Poisoning.pdf
13. www.nysenate.gov/press-release/learn-about-best-ways-reduce-risks-lead-
exposure-household-plumbina
14. www.salvaeco.org/reviste/natura/04/02.php
15. www.telegrafonline.ro