plan sectorial ader 3.3.3.etapa 1.pptinfluenteaza negativ cresterea portaltoilor si a pomilor...

PLAN SECTORIAL ADER 2020 Raport Faza I/2015 - ADER 3.3.3

Contractor: Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru PomiculturăPiteşti – Mărăcineni Anul începerii: 2015 - Anul finalizării 2018 Denumirea proiectului: Soluţii tehnologice modernizate privind obţinerea materialului pentru plantare pomicol conform standardelor de calitate europene Denumirea fazei I: Documentare în domeniul tehnologiilor de producere a materialului săditor pomicol, conform standardelor europene; obţinerea materialului biologic pentru înfiinţarea experienţelor Persoana de contact (Directorul de proiect): Dr. Ing. Mazilu Crăişor Date contact (Tel/Fax, e-mail): 0248/278066; 0248/278477; E-mail: office@icdp-piteşti.ro; [email protected]

Parteneri:

P1 – Universitatea Craiova SCDP Vâlcea –

responsabil proiect - Prof.univ.dr. Achim Gheorghe;

P2 – SCDP Bistrița –

responsabil proiect – Dr.ing. Zsolt Jakab

P3 – SCDP Constanța –

responsabil proiect – dr.ing. Opriță Alexandru;

PLAN SECTORIAL ADER 2020 Raport Faza I/2015 ADER 3.3.3

Obiectivul proiectului: ∗ OBIECTIVUL GENERAL: Dezvoltarea de noi produse, practici, procese şi tehnologii integrate

producţiei horticole ∗ Obiectivul specific: Modernizarea tehnologiilor de înmulţire şi de cultură a plantelor

horticole pentru utilizarea cu maximă eficienţă a resurselor naturale şi antropice, diminuarea impactului negativ al schimbărilor climatice şi îmbunătăţirea protecţiei mediului înconjurător.

∗ Obiectivele proiectului ∗ - stabilirea celor mai bune asociaţii soi-portaltoi în funcţie de specie privind: emiterea

lăstarilor anticipaţi şi formarea mugurilor de rod încă din pepinieră (în funcţie de metoda de altoire şi metoda de inducere a ramurilor anticipate), compatibilitatea la altoire şi producţii eficiente de pomi livrabili la ha;

∗ - cercetări privind stimularea emiterii de lăstari anticipaţi prin diferite metode (chimice sau tehnologice);

∗ - optimizarea secvenţei tehnologice privind controlul buruienilor în pepiniere; ∗ - experimentări privind combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor specifici fiecărei specii; ∗ - maximizarea utilizării eficiente a apei şi a substanţelor nutritive prin metode moderne de

fertirigare.


∗ Rezultate preconizate pentru atingerea obiectivului:

∗ Secvenţe tehnologice de producere a materialului pentru plantare pomicol cu ramuri de rod preformate încă din pepinieră.

∗ Metode eficiente şi economice de fertirigare.

∗ Stabilirea unor secvenţe tehnologice de combatere a buruienilor din pepinieră prin erbicidare.

∗ Metode de combatere a organismelor dăunătoare în pepinieră


Obiectivul fazei: - Documentare în domeniul tehnologiilor de producere a materialului săditor pomicol, conform standardelor europene; obţinerea materialului biologic pentru înfiinţarea experienţelor

∗ Ţinând cont de faptul că începând cu anul 2015 România va intra în subprogramul de reconversie a pomiculturii din cadrul PNDR 2015-2020 este necesar să se producă un material pentru plantare pomicol de calitate superioară care să concureze materialul săditor obţinut în ţările componente ale Uniunii Europene (pomi cu coroană formată încă din pepinieră, sănătoşi şi cu sistemul radicular bine dezvoltat). De aceea prin finanţarea acestui proiect dorim elaborarea unor soluţii tehnologice pentru obţinerea unui material săditor pentru plantare, pomicol autohton cu portaltoi şi soiuri româneşti, adaptat condiţiilor pedo-climatice din România, care au fost creaţi de-a lungul anilor în cadrul cercetărilor efectuate în domeniul pomiculturii.

∗ În general pepinierele din România produc pomi sub formă de vargă, fără lăstari anticipaţi, datorită lipsei resurselor financiare şi a dotărilor necesare. Mai exact la speciile seminţoase acest material se poate înmulţi prin altoire la masă care presupune dotări cu maşini de altoit, camere cu temperatură şi umiditate controlată pentru preforţare, calusare la punctul de altoire şi păstrare până la plantare în câmpul pepinierei.


∗ De fapt obţinerea unui material săditor pomicol (pomi altoiţi), cu lăstari anticipaţi formaţi, depinde şi de combinaţia soi/portaltoi, dar şi de tehnologia de înmulţire (perioada de plantare a portaltoilor, metode altoire, metode de stimulare a anticipaţiilor şi a mugurilor de rod).

∗ Lipsa unei tehnologii de combatere a buruienilor în câmpurile de înmulţire (câmpul I, câmpul II, marcotiere, şcoli butaşi, seminceri) reprezintă un alt obiectiv important de rezolvat. Până în prezent, la nivel naţional nu s-a pus la punct o schemă (protocol) de combatere a buruienilor în pepinierele pomicole (probabil este singurul sector din pomicultură şi agricultura Românească) ceea ce face ca preţul de cost al unui pom să fie crescut datorită manoperei cu prăşitul buruienilor. Odată cu schimbările climatice au apărut o serie de dăunători şi boli nesemnalate până în prezent în arealele unde sunt amplasate pepinierele private sau publice. Este important de studiat şi elaborat schemele de combatere întegrată a bolilor şi dăunătorilor din pepinieră. De asemenea prin acest proiect dorim să implementăm fertirigarea în anumite sectoare ale pepinierei deoarece nu s-au obţinut rezultate în domeniu.



Obţinerea pomilor altoiţi cu lăstari anticipaţi în pepinieră

Calitatea materialului saditor fructifer depinde in mod principal de existenta unui sistem radicular bine dezvoltat, trunchi si un numar de lastari anticipati cu unghiuri de insertie mai largi ( Wertheim si Webster,2003). Materialul saditor pomicol existent acum in piata comerciala este de doua tipuri: pomi varga fara coroana si pomi cu lastari anticipati preformati cu cate 3 sau 4 rareori 5 lastari anticipati. Importanta acestor lastari anticipati este crucial, un numar redus de lastari anticipati sau inexistenta acestora are influenta de intrare tarzie pe rod sau fructificare mai tarzie ( Robinson, 2007). Cercetari extensive s-au efectuat in multe tari pentru a investiga metodologia de a induce lastari anticipati, utilizand hormoni vegetali ca si citochinine ( BA-benziladenina) si gibereline ( GA4+7) sau metode agrotehnice ca ciupitul lastarilor sau fertilizari foliare pentru a intrerupe dominanta apicala si a influenta lastarirea laterala ( Hrotko si colab,1996;Magyar si colab.,2008, Gudarowska,2004, Dragan Radivojevic si colab.2015, Csiszar si Buban,2004). N

∗ Numarul lastarilor, lungimea acestora, unghiul de insertie influenteaza productia (Pietranek si colab.2006) impreuna cu conditiile ecologice ca si temperatura solului, umiditatea atmosferica, temperatura aerului, macro-micro nutrientii existenti in sol, in concluzie conditiile ecologice ale plantatiei pomicole (Tromp,1996). Soiurile de mere au o capacitate diferita de a influenta emiterea de lastari anticipati. Primii lastari a pomilor vor furniza elemente vegetative si generative pentru inflorire. S-a observat de asemenea ca portaltoii au nu numai efect de reducere a vigorii pomilor ci au influenta si asupra modului de crestere a lastarilor.

∗ Pentru un pom de calitate superioara prezenta unui numar suficient de lastari anticipati este un obiectiv important in lucrarile din Campul II al pepinierei pentru a forma ramuri roditoare in primul an de la plantare. In functie de soi unele combinatii soi-portaltoi au tendinta naturala sa formeze lastari anticipati, insa unele nu prezinta aceste tendinte (Hrotko,2000).

∗ Numerosi cercetatori din domeniul pomiculturii au studiat aceasta problematica iar rezultatele stiintifice arata ca cei mai importanti factori ar fi urmatoarele:

- dominanta apicala ( Sazo si Robinson,2011, Volz,1994) - conditiile de nutritie ( Tromp, 1996) - conditiile ecologice ( Tromp, Boiertes 1996)

Observatiile au aratat ca mugurele apical al lastarului are influenta hormonala asupra mugurilor laterali (sylleptic shoots in engleza). Teoria dominantei apicale a fost sustinuta si analizata alaturi de teoria transportului de elemente minerale sau capacitatea fotosintetica



Teoria hormonala sustine ca influenta auxinelor care mentin dominanta apicala poate fi inlaturata prin aplicarea citochininelor (Cline,1991, Cook,2001, Wang,1994). Auxinele sunt sintetizate in frunzele tinere in meristem si este transportat in jos bazipetal ( Aloni 2007, Muller si Leyser 2011). Numeroase cercetari au aratat ca aplicarea citochininei sintetice (6 benzylaminopurina, BA) intervine in mecanismul auxinelor blocand activitatea acesteia la nivelul mugurilor laterali bazipetali, creand conditii favorabile pentu formarea lastarilor anticipati. La specia mar aplicarea citochininei BA singular sau in amestec cu giberelinele poate juca un rol important in inlaturarea efectului dominantei apicale si producerea de material saditor cu lastari anticipati (Hrotko,2000, Rossi 2004, Voltz 1994). Date recente au aratat ca la Universitatea Novi Sad Serbia cercetatorii Doric M si colab. in 2015 au implementat un protocol de aplicare a unei combinatii de hormoni vegetali BA+GA4+7 de 250,350,450 µL/L aplicand de 3 ori la un interval de 7 zile in cursul perioadei de vegetatie pe soiurile Gala si Jonagold. Aplicarea de concentratii succesive in ordine crescanda a condus la un


Fitohormonul BA cand se aplica singular are efect asupra ratei de crestere a lastarului, rezultand unghiuri de insertie mai mari, inaltime mai redusa a pomilor, aceste neajunsuri pot fi eliminate prin aplicarea de GA4+7 . Tratamentele au avut influenta si asupra diametrului trunchiului. La soiul Gala un effect negativ al BA a fost semnalat iar la soiul Jonagold a avut un sens pozitiv. In Polonia cercetatorii Evelina Gudarowska si Adam Sewczuk au studiat in 2002 soiurile de mar cu varsta de doi ani “ Delbarestivale”, „Ligol” „Pinova” altoiti pe portaltoiul M26 cu privire la metode agrotehnice utilizate pentru inducerea de lastari anticipati. Pe langa metoda fitohormonala au propus utilizarea metodei de ciupire a petiolului fruzelor ca metoda agrotehnca de preformare a coroanei. Pomii au fost proiectati la 60 cm prin taierea vergii. Aplicarea de combinatii de BA a fost aplicat in luna iulie si a fost folosit o folie neagra de polietilena care s-a mentinut din mai pana in octombrie. Rezultatele au aratat ca la soiul Pinova pomii au fost mai mari decat soiul Ligol si au avut mai multi lastari. Pomii din soiul Delbarestivale au fost foarte mari iar diametrul pomilor a fost mai mic si au avut mai putini lastari anticipati depasind cu 20 cm atat soiul Ligol cat si soiul Pinova.


Cercetatorii din Turcia (Mustafa Bektas, 2010) au studiat efectul unui complex de fitohormoni (BA+GA4+7) asupra unor soiuri de mar ca si Galaxy Gala, Redchief, Scarlet Spur, altoite pe portaltoiul M106. In cazul soiului Galaxy Gala rezultatele asupra indicatorii inaltimea pomilor , diamtrului, numarului de lastari, unghiului de insertie, lungimea lastarilor au fost mai lungi si de calitate mai buna in comparatie cu celelalte soiuri. Prin metoda ciupitului la soiul Scarlet spur s-au format unghiurile cele mai mari impreuna cu aplicarea de fitohormoni la soiul Galaxy Gala. Inaltimea pomilor a fost cea mai mare la soiurile Red Chief si Scarlet spur. Numarul lastarilor si diametrul puietilor la soiul Scarlet spur a fost mai mare decat la soiul Red Chief

Performantele economice cu lastari anticipati pe portaltoi de vigoare mica sunt superioare variantelor cu vergi la specia cires in primii ani de dezvoltare ( Feree,DC, Rhodus W.T., 1987). Un pom cu lastari anticipati ar trebui sa prezinte cel putin 5 lastari anticipati cu lungimea fiecare peste 20 cm. In Turcia cele mai multe pepiniere furnizeaza material saditor fara lastari anticipati, numai ca vergi. Pentru diverse soiuri tehndinta naturala de lastarire este slaba. La alte soiuri ca si Gala sau Scarlet Spur se produc doar cateva ramuri si de valoare mica pentu ca se produc aproape de trunchi si se interfereaza cu erbicidele si cu cosirea (unbranched rods- vergi fara lastari anticipati preformati).


Aplicarea erbicidelor in pepiniera-fitoxicitate si selectivitate

Cerintele producerii unui material saditor certificat impun dezvoltarea unor abordari cat mai ecologice de protectie a plantelor, incluzand un control eficient pentru buruieni in pepinirea, bazat pe erbicide selective fara efecte reziduale. In 1991 organizatia EPPO a publicat schema pentru producerea de material saditor virus free. Pomii certificati pot fi produsi numai in conditii agrotehnice superioare incluzand un control si management eficient a infestarii cu buruieni. Vegetatia buruienilor este o mare problema in pepinierele pomicole influentand cresterea pomilor altoiti. Buruienile influenteaza negativ cresterea portaltoilor si a pomilor altoiti in procesul de producere a pomilor. Exista o competitie pentru umiditatea din sol, lumina, nutrienti existenti sau introdusi cu fertlizanti. Sub efectul buruienilor cresterea si dezvoltarea pomilor tineri este decalata, lemnul nu se matureaza si materialul saditor nu este standard. Literatura de specialitate prezinta faptul ca anumite buruieni sunt plante gazda pentru agenti patogeni ( de exemplu pentru plum pox virus-PPV). In conditiile unei pomiculturi avansate controlul buruienilor in pepiniera nu se poate efectua fara un sistem stiintific de eradicare chimica a buruienilor.


Investigatiile efectuate in Lituania de catre Darius Kviklys la Institutul de Horticultura Lituan in perioada 2001-2003 cu erbicidele avand substanta activa pendimenthilin, metamitron si erbicidele Lontrel, Agil,Focus ultra, Fusilade super si o combinatie dintre phenmedipham, desmedipham si ethofumesate au fost testate intr-o pepiniera de mar in primul si al doilea an de vegetatie. Erbicidele au fost aplicate direct pe plante fara protectie mecanica. Erbicidele pendimethilin, Agil, Focus ultra si Betanal Progress au fost sigure, pentru aplicare in pepiniere conform relatarii cercetatorului Kviklys. Erbicidul Goltix va trebui utilizat in al doilea an de crestere, iar erbicidele Fusilade super, Lontrel au cauzat raniri-arsuri ale frunzelor de un an dar nu au interferat cu cresterea finala. Controlul buruienilor reprezinta inca o mare problema si astazi. Buruienile influenteaza negativ cresterea culturii de baza si utilizeaza rezerva minerala din sol. Inca se utilizeaza lucrari mecanice si manuale pentru controlul buruienilor in perioada de crestere. Pentru ca pretul carburantilor si a muncii manuale cresc, este de o importanta vitala gasirea unor metode de eradicare ale acestora. Erbicidele posibil de utilizat sunt diferite in fiecare tara.


In Bulgaria s-au efectuat deasemenea studii de fitotoxicitate asupra unei embrioculturi si efectul erbicidelor asupra dezvoltarii embrionilor buruienilor. Fitoxicitatea este fenomenul prin care are loc inhibarea cresterii meristemului radicular si brunificarea cotiledoanelor. Fitoxicitatea a fost testata la embrionii cu cresteri radiculare < 5 mm. Cultura de embrioni cu radacini mai mari de 5 mm nu au fost afectata de erbicide. Aceasta concluzie a permis sa se formuleze idea ca selectivitatea substantei active pendimethilin a avut un caracter fizic ( un contact direct al erbicidului aflat in contact direct cu samanta aflata in stadiu de germinare cand a fost semanat la o adancime mai mica.Rezultate analoage s-au obtinut apropiate de modelul experimental propus in cazul culturii in nisip si lipsa fenomenului de fitotoxicitate vizuala in cazul speciilor vegetative de mar (MM106) sau piersic (GF-677), sau portaltoi de prun din Wagenheim (Rankova 2004) cand s-au aplicat erbicidele: napropamide, pendimethilin, terbacil in experienta din Bulgaria.

In cazul aplicarii de erbicide in rate mai mici de aplicare s-au aratat eficiente pentru controlul buruienilor in pepiniera si au creat conditii favorabile de crestere a puietilor pentru a se ingrosa si pentru a putea fi altoite cu diverse soiuri in anul semanarii. In cadrul experientelor se vor utiliza doar acele produse erbicide care sunt omologate si se va respecta legislatia fitosanitara din domeniu.


Fertirigarea în pepinieră

Pentru realizarea unui material săditor pomicol sănătos şi viguros, irigarea fertilizantă în pepinierele pomicole este un element tehnologic esenţial, iar plantaţiile pomicole intensive înfiinţate cu un astfel de material săditor vor obţine la rândul lor producţii profitabile pentru fermieri Specific metodei de irigare localizată asociată cu fertirigarea, este distribuirera apei şi a elementelor fertilizante în zona de consum maxim al plantelor de cultură, fără a umezii întreaga suprafaţă cultivată. Fertirigarea permite administrarea apei şi a elementelor minerale solubile în doze mici şi dese, după un program prestabilit corelat cu perioadele de consum maxim al plantelor de cultură, conform anumitor faze fenologice specifice culturii. Instalaţiile de irigare prin picurare şi microaspersiune sunt dotate cu capete de control distribuţie, filtrare şi dozare a apei şi elementelor fertilizante conform unor programe de fertirigare corelate cu cerinţele fiziologice ale materialului săditor pomicol.


Aplicarea normelor de udare şi de irigare pentru fiecare cultură pomicolă se face după datele de tensiune a apei în sol măsurată cu senzori de umiditate montaţi în fiecare parcelă, senzori care exprimă tensiunea apei în sol măsurată în kpascali. Momentul şi doza de apă se aplică după monitorizarea stării de umiditate momentană pe adâncimea de sol în care se dezvoltă majoritatea rădăcinilor plantelor de cultură. Irigarea localizată prezintă numeroase avantaje:

- apa necesară culturilor poate fi dozată exact în funcţie de diferitele etape de dezvoltare a culturilor şi în functie de tipul de cultură irigat, eliminandu-se în acest fel pierderile de apă; - fiecare plantă în parte poate primi cantitatea exactă de apă în funcţie de necesarul din momentul irigării, crescând randamentul de utilizare a apei şi îngrăşămintelor de către plantele de cultură; - consumul de apă pentru irigare este redus cu 30-60%, datoritã uniformităţii şi randamentului ridicat (90-96%) şi reducerii pierderilor prin evaporarea apei din sol si aer; - alimentând cu apă numai zona rândurilor de plante, spaţiul dintre rânduri rămâne uscat, ceea ce permite executarea lucrărilor agricole în condiţii bune iar buruienile nu cresc şi înmulţirea lor e mult diminuată


- udarea directă a solului, fără a stropi plantele, impiedică apariţia si inmulţirea bolilor si dăunatorilor. Se micsorează astfel sau chiar se evită unele tratamente chimice reducându-se costul de producţie; - permite administrarea îngraşămintelor; - menţine structura si textura solului (nu provoacă eroziune de suprafaţă) astfel încât sistemul radicular superficial al plantelor să se poate dezvolta mult mai bine comparativ cu alte metode de irigare; - irigarea localizată nu răceţte solul în aceeaşi măsură ca în cazul altor tehnologii de irigare ceea ce elimina un stress important al plantei în special primăvara; - datorită faptului ca frunzele şi tulpina plantei sunt uscate în timpul irigării, nu exista riscul arsurii acestora chiar şi în cazul irigării in zilele foarte călduroase cu temperaturi exterioare de peste 40º C; - mâna de lucru necesară exploatării instalaţiei de irigare prin picurare este mult mai redusă comparativ cu celelalte metode de irigare, ceea ce inseamnă o reducere a cheltuielilor; - este singura metodă de irigare care permite automatizarea totală, datorită reglării precise a debitului şi a presiunii apei, precum si declanşării udãrii pe baza informaţiilor înregistrate de senzori cu privire la umiditatea solului, temperatura si umiditatea relativă a aerului.


Combaterea dăunătorilor şi bolilor în pepinieră Pentru creşterea eficienţei tratamentelor aplicate în pepiniere şi plantaţii mamă este necesară identificarea rapidă agenţilor de dăunare specifici, cunoaşterea amanunţită a ciclului lor biologic si a daunelor potentiale precum si aplicarea celor mai eficiente mijloace de combatere, concomitent cu reducerea impactului asupra mediului inconjurator. Rezultatele prevăzute a se obţine prin proiect vin în întâmpinarea cerinţelor pieţii pentru obtinerea de material iniţial şi material săditor de calitate superioară şi reducerea poluării mediului înconjurător.

Daunătorii ținta vizați Paduchele din San Jose-Quadraspidiotus perniciosus Comst. Răspândire: originar din China, s-a răspândit în toate zonele unde se cultivă pomi fructiferi. La noi în ţară, semnalat în 1933, s-a extins în toate zonele. Este considerat unul din cei mai importanţi dăunători ai pomilor fructiferi. Biologie: In condiţiile ţării noastre are 2-3 generaţii/an, frecvent 2 generaţii. Iernează ca larvă de vârsta I, sub scut, pe tulpinile şi ramurile pomilor. După o perioadă de hrănire, în aprilie, năpârlesc şi trec în larve de vârsta a II–a, diferenţiindu-se în femele şi masculi. La sfârşitul lunii aprilie, începutul lui mai apar adulţii, care se împerechează; la sfârşitul lui mai, începutul lui iunie femelele depun larve, eşalonat timp de 6-7 săptămâni.


Larvele neonate au o mobilitate foarte mare, răspândindu-se pe diferite organe ale pomului. Odată fixate, larvele îşi introduc rostrul în ţesutul plantelor, hrănindu-se cu seva. Concomitent, îşi formează scutul protector, constituit din fire de mătase şi ceară, secretate de glande filiere. Primele 2-3 săptămâni scutul larvar este mai puţin dens, larvele putând fi distruse prin tratamente chimice. Larvele năpârlesc şi se transformă în larve de vârsta a II-a; se hrănesc intens, îşi măresc scutul şi în 18-20 de zile se diferenţiază în femele şi masculi. Masculii apar înaintea femelelor şi trăiesc numai pentru copulaţie. Această generaţie se dezvoltă în lunile mai-iulie şi durează 65-70 de zile. După împerechere, în iulie-august, femelele încep depunerea larvelor generaţiei a II-a, care durează până în septembrie-octombrie. În stadiul acesta iernează şi îşi continuă evoluţia în primăvara următoare. În zonele mai călduroase din ţară se dezvoltă şi a III-a generaţie, din octombrie până în mai. Larvele generaţiei a II-a şi a III-a se fixează şi pe fructe. Daune: Păduchele din San-José este polifag, atacând peste 200 specii de arbori, arbuşti şi plante ierboase; preferă speciile lemnoase; a fost semnalat pe căpşun, dar nu şi pe conifere. Atacă atât părţile lemnoase, frunzele cât şi fructele. Se fixează cu ajutorul rostrului în ţesut şi suge conţinutul celular. O dată cu înţepătura este introdusă şi saliva, care conţine o substanţă toxică sub acţiunea căreia se produc o serie de modificări biochimice, din care cauză ţesuturile se necrozează, se roşesc, formându-se pete caracteristice. Pomii atacaţi au o vegetaţie redusă, frunze etiolate, fructe mici şi deformate.


Răspândire: Originar din America de Nord, a fost introdus în Europa odată cu materialul săditor infestat, în 1787. La noi în ţară se găseşte frecvent în livezile de măr neîngrijite, dar si in pepiniere. Biologie: Păduchele lânos prezintă un ciclu complet numai în ţara lui de origine (America de Nord), având ca plantă gazdă primară - ulmul american şi secundară - mărul. În Europa şi deci şi la noi în ţară, evoluţia lui este incompletă. Tot timpul anului se înmulţeşte pe cale partenogenetică vivipară; chiar dacă apar forme sexuate şi depun ouă, formele fundatrix care iau naştere, mor înainte de reproducere. Formele aripate ce apar în timpul verii, ajută la răspândirea dăunătorului în livadă. Spre toamnă se coboară spre rădăcini, dând naştere la forma radicicolă. Iernează ca formă hipogee şi ca larve pe părţile aeriene ale pomilor. Poate avea 8-12 generaţii pe an. Păduchele lânos colonizează rădăcini, tulpini, ramuri, lăstari, hrănindu-se prin extragerea sucului celular din ţesuturi. Părţile atacate se hipertrofiază şi apar umflături sub formă de nodozităţi sau ulceraţii canceroase. Pomii atacaţi se debilitează şi în final se usucă

Paduchele lanos-Eriosoma lanigerum Hausm.


Răspândire: Este întâlnit în toată zona temperată, iar la noi în ţară frecvent în plantaţiile din Muntenia şi Transilvania. Biologie: Are o singură generaţie pe an şi iernează în stadiul de ou pe scoarţapomilor; larvele apar în martie-aprilie fixându-se pe mugurii vegetativi şi floriferi, apoi pe frunzele tinere şi fructele de măr, rareori pe scoruş, păr, etc. Adulţii apar eşalonat în lunile mai-iunie; la început se hrănesc pe măr, apoi trec pe alte plante lemnoase şi ierboase; în august se reîntorc pe măr, se împerechează şi depun ouăle. Daune: În unii ani poate determina pagube mari; în urma înţepăturilor provocate de larve şi adulţi, lăstarii se răsucesc, frunzele se deformează, rămân mici şi capătă un aspect clorotic, iar butonii florali avortează, se usucă şi rămân atârnaţi pe pom. În urma atacului de Psylla, datorită excrementelor dulci ale insectei, se instalează diferite ciuperci saprofite (ex. Capnodium salicinum).

Puricele melifer al mărului - Psylla mali Schmidb.


Se găseşte în regiunile mediteraneene ale Europei şi în America de Nord; În România este semnalat ca unul din dăunătorii periculoşi ai pepinierele pomicole şi livezilor. Biologie: Este un păduche nemigrator; tot timpul anului se înmulţeşte pe plante lemnoase aparţinând speciilor: măr, păr, mai rar gutui, moşmon, păducel, scoruş sau alte rosacee. Iernează ca ou, depus pe ramurile pomilor, obişnuit, la baza mugurilor. Primăvara, apare fundatrixul, care, pe cale partenogenetică vivipară dă naştere la 35-40 larve. Acestea în 10-15 zile se transformă în femele aptere şi aripate, care continuă să se înmulţească partenogenetic vivipar şi se răspândesc pe diferite rozacee. În septembrie apar formele sexupare, care dau naştere la masculi şi femele care, după împerechere, depun oul de iarnă. Păduchele verde al mărului poate avea 8-12 generaţii pe an. Daune: Păduchii se localizează de regulă pe partea inferioară a frunzelor, colonizând vârfurile de creştere. Păduchele acoperă adesea organele atacate cu aşa zisa „roua de miere”pe care se dezvoltă diferite ciuperci saprofite (fumagină - Capnodium salicinum).


Răspândire: Se găseşte răspândit pe tot globul; la noi în ţară, în livezile de cireş şi vişin neîngrijite produce pagube mari, dar şi în pepiniere. Biologie: Iernează ca ou, depus toamna de formele sexupare pe ramurile tinere de cireş şi vişin, la baza mugurilor sau pe solzii lor. În aprilie apare fundatrixul, care dă naştere la 3-5 generaţii fundatrigene aptere, care colonizează frunzele şi formează pseudocecidii. În lunile mai-iunie apar şi virginogenele aripate, care migrează pe plantele gazdă secundare (Gallium, Asperula, etc.), unde se înmulţesc dând naştere la mai multe generaţii de femele aptere şi aripate. În toamnă apar formele sexupare, care diferenţiază sexele. După împerechere femelele depun ouăle. Daune: Sunt produse de păduchii care colonizează frunzele şi lăstarii de cireş şi vişin. Frunzele se răsucesc, se ofilesc şi se usucă, influenţând negative procesul de fotosinteză şi diferenţierea mugurilor de rod.

Paduchele negru al ciresului - Myzus cerasi F. (sin. Aphis cerasi F.)


Focul bacterian al rozaceelor - Erwinia amylovora (Burill) Winslow Răspândire: Semnalată pentru prima dată în America (1817) s-a extins în Canada, Mexic şi în ţările din vestul Europei (Anglia - 1957, Olanda - 1966, Polonia 1966, Danemarca - 1968, RFG - 1971, Franţa - 1972, Belgia - 1972, RDG - 1974). La noi în ţară, începând cu 1991 este semnalată în livezile de seminţoase. Pierderile pricinuite de focul bacterian în zonele în care a apărut sunt incomensurabile (uscarea pomilor şi pierderea livezilor). Simptome: Boala poate ataca toate organele aeriene ale plantelor. Arsura inflorescenţelor este de obicei primul simptom şi apare primăvara devreme. Poate fi afectată o singură floare sau toată inflorescenţa. Florile sunt hidrozate, apoi se ofilesc, se brunifică şi se înnegresc. Boala progresează înspre peduncul care în final se înnegreşte. Pe timp călduros şi umed, uneori din peduncul exsudează picături de lichid. Boala se extinde repede şi bacteriile invadează frunzele vecine. Pe lăstar apare şi o ulceraţie mică.

Patogenii ținta vizați


Frunzele se veştejesc şi întreg lăstarul se brunifică la măr sau se înnegreşte la păr. Inflorescenţele infectate pot să cadă sau să rămână ataşate de pom; după inflorescenţe, lăstarii sunt organele cele mai sensibile, boala progresând foarte rapid. Pe timp umed, începând cu perioada înfloritului, pe lăstarii bolnavi apar de obicei picături de exudat, care au culoare variabilă, de la alb până la roşu-închis, cu diferite nuanţe de brun-galben sau portocaliu. Boala apare numai pe fructele verzi şi cu totul ocazional pot să apară leziuni şi după recoltare. Penetrarea bacteriilor se realizează direct prin lenticele în scoarţă, prin răni sau prin vase. Perele prezintă de-a lungul zonei necrotice o margine verde – închis, hidrozată, în timp ce pe mere se produce o înroşire prematură, care înconjoară zona putredă. Fructele atacate se înnegresc la păr şi se brunifică la măr. La pomii mai sensibili la această boală, infecţia poate coborî de la inflorescenţe, lăstari sau fructe la ramurile mai vechi, şarpante sau trunchi producând leziuni, ulcere sau exsudări. Leziunile sunt uşor cufundate, de forme diferite, înconjurate de crăpături neregulate, bine delimitate de ţesut sănătos. Ulcerele formate pe tulpini sunt mici, înconjurate de calus


Răspândire: Semnalată pentru prima dată în America de Nord (Stewart, 1914) s-a răspândit mult în toate plantaţiile de cireş şi vişin din Europa producând pagube cu importanţă economică prin defoliere timpurie în lunile iunie-august. Simptome: Boala se manifestă frecvent pe frunze, mai rar pe lăstari. Acest parazit atacă cireşul, vişinul, prunul, mălinul, mahalebul şi uneori caisul. În luna mai, pe frunzele bazale apar pete mici, de 0.5-2.0 mm diametru, circulare, purpurii sau roşietice, izolate, cu un contur mai mult sau mai puţin diferenţiat. Petele confluează, ocupând în condiţii favorabile, tot limbul. Porţiunea centrală a petelor se decolorează, devenind albicioasă - cenuşie. Pe faţa inferioară a frunzelor petele sunt mai puţin clare, prezintă perniţe fine, albicioase - rozii, care cu timpul devin brune. Acestea sunt acervulii ciupercii, lagărele de conidii şi conidiofori. În condiţii de atac intens trece pe peţiol şi pe lăstari, când la suprafaţa scoarţei distrusă ce ciupercă, în crăpături sau în dreptul lenticelelor apar perniţe conidifere

Pătarea roşietică a frunzelor de cireş şi vişin - Antracnoza frunzelor de cireş şi vişin - Blumeriella jaapii (Rehm.) V. Arx. (sin. Coccomyces hiemalis Higg.)


Răspândire: Originară din Europa, s-a extins mult în toate ţările cultivatoare de piersic. Simptome: Ciuperca atacă frunzele, lăstarii tineri şi în anii favorabili şi fructele. Pe Frunze, primele simptome apar la sfârşitul lunii aprilie începutul lunii mai. Parenchimul dintre nervuri creşte mult mai puternic decât nervurile. Frunzele sunt hipertrofiate şi au o culoare roz-caracteristică, apoi devin violacei, prezentând pe ambele feţe o pulbere alb-murdară, constituită din ascele ciupercii. După câteva zile, frunzele capătă o coloraţie brunii, iar în decada a II-a a lunii mai, cad. În secţiune, se constată că o frunză bolnavă prezintă mezofilul sub forma unui ţesut aproape omogen, fără ţesut palisadic şi lacunar. Lăstarii foarte tineri atacaţi de Taphrina deformans, se îngroaşă, rămân scurţi, se încovoaie, prezintă frunze îngrămădite, iar la bază sunt complet desfrunziţi.

Băşicarea frunzelor de piersic – Taphrina deformans (Berk.) Tul.


Obţinerea materialului biologic pentru înfiinţarea experienţelor (butaşi, marcote, puieţi) Pentru înfiinţarea experienţelor din anul 2016 a fost recoltat următorul material biologic: - Adaptabil (portaltoi vegetativ pentru piersic) - Apricor (portaltoi vegetativ pentru cais) - IP-C 2 (portaltoi vegetativ pentru cireş, vişin) - IP-C3 (portaltoi vegetativ pentru cireş şi vişin) - IP-C5 (portaltoi vegetativ pentru cireş şi vişin) - IP-C7 (portaltoi vegetativ pentru cireş) - M106, M9 cl T337 (portaltoi vegetativ măr) - Mirobolan dwarf (portaltoi generativ, dar care se poate înmulţii şi vegetativ pentru prun, cais) - Mirobolan C5 (portaltoi generativ pentru prun şi piersic) Rezultate, stadiul realizării obiectivului, concluzii şi propuneri pentru continuarea proiectului: A fost conspectată o vastă literatură de specialitate privind documentarea pentru realizarea obiectivelor proiectului, precum şi obţinerea materialului săditor pomicol pentru înfiinţarea experienţelor în anul 2016.


CONCLUZII

Au fost realizate în totalitate obiectivele și activitățile prevăzute în faza I /2015 de execuţie conform planului de realizare al proiectului ADER 3.3.3

plan sectorial ader 3.3.3.etapa 1.pptinfluenteaza negativ cresterea portaltoilor si a pomilor...

Documents