departamentul de istoria & teoria arhitecturii şi conservarea patrimoniului

ANUL IV _ 2011-2012 ARHITECTURA MODERNĂ ŞI CONTEMPORANĂ ÎN ROMÂNIA

PLAGIATUL ŞI SANCŢIONAREA SA

Plagiatul reprezintă o fraudă intelectuală care, uneori, poate lua proporţii grave: furt intelectual deliberat.

Plagiatul semnifică preluarea integrală sau parţială a unui material realizat de un alt autor şi prezentarea acestuia ca aparţinând propriei persoane.

Plagiatul poate fi voluntar (plagiat propriu-zis) sau involuntar (folosirea greşită a sistemul de citare, sau neindicarea sursei unui material). Materialul asupra căruia se comite plagiat poate fi o carte sau o parte a unei cărţi, un articol, o pagină de pe internet, un curs, o altă lucrare (în cazul referatelor, de exemplu, poate fi lucrarea unui coleg).

În elaborarea unei lucrări academice de orice fel (sau a unei prezentări orale) se va ţine cont de distincţia dintre parafrazare şi citare propriu-zisă. Prezentarea unui citat (text bloc dintr-un material străin) ca parafrază (repovestirea ideii/argumentului unui autor), fără utilizarea indiciilor care semnalează în mod convenţional prezenţa unei citări (ghilimele, litere cursive, paragrafe distincte indentate etc.), constituie, de asemenea, plagiat.

Nu este nevoie, pentru a constitui plagiat, ca materialul indicat să fie sursa ultimă a plagierii: dacă două (sau mai multe) referate/articole prezentate simultan conţin fragmente comune, fără referinţe explicite la surse, acest lucru este suficient pentru a fundamenta o acuzaţie de plagiat; dacă materialul prezentat drept contribuţie proprie, sau un fragment din acesta, sunt identificate în reţeaua internet, unde de asemenea sunt preluate din aceeaşi sursă ultimă, acest lucru este suficient pentru a fundamenta o acuzaţie de plagiat.

Constituie plagiat major:

Compilaţia de fragmente din mai multe surse/autori, fără referinţe clare la textele sursă;

Întrepătrunderea dintre fragmentele de texte furate şi munca proprie;

Preluarea unui text fără referinţe clare, cu modificarea unor expresii din text, şi/sau inversarea unor paragrafe/propoziţii/capitole;

Omiterea marcajelor clare de citare în text, chiar daca lucrarea sursă (carte, articol, alt referat, resursă web etc.) este menţionată în bibliografia finală;

Prezentarea aceleiaşi lucrări la mai multe discipline - acest tip de plagiat poartă numele de „autoplagiat”. Tema poate să fie repetată, însă conţinutul tratării nu;

Plagiatul minor repetat.

ÎN CONTEXTUL PREZENTEI LUCRĂRI, PLAGIATUL MAJOR SE SANCŢIONEAZĂ CU ACORDAREA NOTEI 1 (UNU).

Constituie plagiat minor:

Utilizarea greşită şi involuntară a materialelor sau citatelor, din ignoranţă şi lipsit de intenţie.

Utilizarea excesivă a surselor, însoţită de o cantitate neglijabilă de muncă proprie.

Situaţia în care este plagiată o foarte mică parte din lucrare şi când partea respectivă nu este determinantă în evaluare.

ÎN CONTEXTUL PREZENTEI LUCRĂRI, PLAGIATUL MINOR SE SANCŢIONEAZĂ CU O DEPUNCTARE VARIIND ÎNTRE 1 ŞI 3 PUNCTE. CU ACEEAŞI SANCŢIUNE SE VA PENALIZA ŞI ABSENŢA MENŢIONĂRII BIBLIOGRAFIEI LA FINALUL LUCRĂRII SAU BIBLIOGRAFIA NECONVINGĂTOARE.

Nu constituie plagiat folosirea unor idei, sintagme sau definiţii scurte, considerate de către comunitatea disciplinară ca făcând parte din fondul de noţiuni de bază, comune, al disciplinei respective. Cu toate acestea, având în vedere faptul că o atare apreciere presupune un grad de subiectivism, este recomandat ca autorii să îşi exercite discernământul şi o atenţie sporită în utilizarea unor asemenea idei, sintagme sau definiţii. Deşi nu este nevoie să indicaţi surse de documentare pentru cunoştinţe generale (Ex: „Este ştiut faptul că oraşul Bucureşti s-a dezvoltat, în perioada medievală, fără un plan prestabilit”) trebuie să fiţi atenţi în utilizarea discernământului propriu în ceea ce priveşte delimitarea cunoştinţelor generale de cele care necesită precizarea sursei (Ex: „Este ştiut faptul că oraşul Bucureşti s-a dezvoltat, în perioada medievală, în jurul unor nuclee de tip parohial”). Dacă în unele cazuri nu sunteţi siguri, este mai bine să menţionaţi sursa informaţiei: nu veţi fi penalizaţi pentru referinţe nenecesare.

Dacă nu sunteţi siguri unde aţi găsit un fragment pe care doriţi să îl citaţi, şi nu reuşiţi să identificaţi sursa, renunţaţi la el, chiar dacă vi se pare foarte util;

Dacă doriţi să menţionaţi mai pe larg argumentul unui autor sau al unei autoare, despre care consideraţi că s-a exprimat foarte bine, mai bine decât aţi putea reformula dumneavoastră, este mai prudent să ataşaţi lucrării un citat mai consistent, decât să riscaţi să omiteţi serii de ghilimele astfel încât să pară că încercaţi să treceţi citatele drept parafraze.

Înainte de predarea lucrărilor, recitiţi-le cu atenţie, urmărind marcajele de citare şi referinţele.

Se recomandă utilizarea următoarelor norme şi reguli de citare şi redactare a bibliografiei:

Ordinea enumerării lucrărilor în bibliografie este la alegerea studentului (alfabetică, cronologică, în ordinea importanţei etc). Bibliografia se va redacta utilizând următorul model:

1. Cărţi: Autor, Titlu, editura, locul de apariţie, an

2. Articole: Autor, „Titlu”în: Revista, număr (dacă se aplică), an, paginile la care se găseşte articolul

3. Contribuţii în cadrul unor volume colective: Autor, „Titlu”, în: numele editorului (ed.), Titlul volumului colectiv, editura, an

4. Internet: Adresa completă (url), data consultării

Pentru citate se vor folosi ghilimelele „...”, iar pentru citat în citat «...». Citatele mai consistente (mai mari decât câteva rânduri succesive) se trec fie cu spaţiere diferită în text şi cu caractere italice, fie în anexe, daca depăşesc o pagină. Se pot utiliza şi norme alternative de citare (scriere cu italice, paragrafe indentate), cu condiţia ca acestea să detaşeze cu claritate fragmentul citat de restul textului.

Fiecare citat va fi însoţit de o notă de subsol indicând sursa, redactată după modelul: Autor, Titlu, pagina citată. Pentru citate extrase de pe o singură pagină se foloseşte abrevierea p. (ex. p.12), pentru citate de pe pagini succesive se foloseşte abrevierea pp. (ex. pp.13-15). Pentru note de subsol succesive indicând citate din aceeaşi sursă, se va folosi abrevierea „ibidem”, nr. pag (ex: ibidem, p.22).

ORICE CITAT SAU PARAFRAZARE NEÎSOŢITE DE INDICAREA SURSEI CONSTITUIE PLAGIAT ŞI SE SANCŢIONEAZĂ CA ATARE (v. mai sus).

(*) În redactarea acestui material s-au utilizat extrase din Codurile de etică ale mai multor universităţi.