piramida lui ball

5/5/2018 Piramida Lui Ball - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/piramida-lui-ball 1/3

PIRAMIDA LUI BALL

O creastă de piatră izolată, ce se ridică din apele Pacificului de sud, este cea maiînaltă formaţiune stâncoasă din lume.

Pe hartă, punctişorul ce reprezintă Piramida lui Ball se pierde aproape înnemărginirea oceanului. Cei care vin însă pentru a o vedea la faţa locului îşi credcu greu ochilor. Este un obelisc atât de înalt, încât pare că atinge cerul. Deşi labază măsoară doar 400 metrii, piramida atinge 550 metrii înălţime – aproape dedouă ori mai mult decât Turnul Eiffel din Paris. Cartea Recordurilor Guinness omenţionează ca fiind cea mai înaltă formaţiune stâncoasă din lume.

Ridicându-se în largul coastei estice a Australiei, Piramida lui Ball se află laaproximativ 700 kilometrii nord-est de Sydney. Privind-o în timpul zborului săusolitar peste Marea Tasman în 1931, pilotul Francis Chichester o descria ca „un

mare pumnal de piatră primitiv”. Dar această gigantică Excalibur îşi dezvăluiesecretele nu când este văzută de sus, ci de sub apă.Dincolo de suprafaţa oceanului, o sumedenie de peşti viu coloraţi mişună

printre coloane şi arce de piatră. Domeniul lor e un platou de rocă vulcanică, iarPiramida lui Ball este de fapt un vulcan stins, în ruine, care-şi arată deasupra apeidoar vârful – unul dintr-o serie de vulcani inactivi cu 7 milioane de ani în urmă.

De atunci, marea a ds o luptă continuă cu această masă de piatră dinadâncurile ei. Valurile au ros-o timp de secole şi, ajutată de vânt, o macină încontinuare. Astăzi mai există doar 3% din volumul iniţial de piatră, redus deforţele naturii la un lanţ de insule şi stânci.

Descoperirea lui Ball:

Primul european care a zărit piramida a fost Henrz Lidgbird Ball,comandantul navei HMS Supplz, care transporta în 1788 colonişti în insula Norfolk.Ball a botezat piramida cu numele său şi, la întoarcere, a ancorat în dreptul celeimai mari insule, pe care a numit-o în cinstea lordului Howe, Primul Lord alAmiralităţii din Anglia.

Când au pus piciorul pe insula de 11 kilometrii în formă de semilună, Ball şitovarăşii săi au păşit într-un paradis împădurit, în care animalele sălbatice păreau

să nu se teamă la apropierea lor. Mai târziu însă au venit aici şi alte nave, iarmarinarii înfometaţii au vânat până la extincţie păsări ca gallinula albă. În 1834,insula Lord Howe era deja locuită de colonişti care trăiau din comerţul cu naveleaflate în trecere.

O dată cu europenii, au sosit aici şi şobolanii, care au înotat până la ţărm depe corabiile naufragiate. Pe insulă au găsit hrană din abundenţă – şopârle, păsări,insecte, care nu se puteau apăra împotriva lor; astfel şobolanii au distrus cincispecii de păsări şi au adus în pragul extincţiei rase unice de sopârle gecko şiscincus officinalis, precum şi unele insecte-beţigaş.



Dar Piramida lui Ball, aflată la aproximativ 20 kilometrii de insula Lord Howe,a rămas intactă. Ambarcaţiunile îi dau ocol, în vreme ce pasagerii o admiră cuuimire. Păsările nu sunt însă intimidate de ea, survolând-o şi aterizând pe muchiileei înguste. Pentru ele, lespedea bătută de vânturi constituie un cămin ideal,numeroase specii, printre care petreli, rândunica-de-mare şi pasărea tropicelor cucoada roşie, cuibărind aici în fiecare an.

În jurul insulei Lord Howe, unde curentul cald, tropical, îl întâlneşte pe celrece subantarctic, se află cel mai sudic recif de corali. În ascunzişurile sale şi îngaleriile din piatră trăiesc peste 400 de specii de peşti tropicali şi de ape mai reci.Unii, ca peştele-buzat cu cap dublu, care măsoară 76 centimetrii în lungime şi senumeşte astfel datorită umflăturii de pe capul masculului, pot fi întâlniţi numaiaici.

De două secole, Piramida lui Ball rezistă în faţa activităţii umane. Aici nuexistă golfuleţe sau plaje pe care să poată acosta ambarcaţiunile, ci doar oplatformă de aterizare printre colţurile abrupte spălate de valuri. Multe bărci cualtinişti amatori au fost împinse înapoi de mare. Unii au înfruntat valurile şirechinii înotând până la stâncă;păsările de mare s-au năpustit asupra lor, iar

miriapozii de 15 centimetrii lungime i-au muşcat de picioare pe când încercau săgăsească un loc propice pentur a se căţăra.Supranumită „Everestul Australiei”, Piramida lui Ball părea că nu va permite

să fie escaladată. Dar în 1965, Brzden Allen şi John Davis au condus o echipăaustraliană care a izbutit să atingă vârful. Alpiniştii au fost foarte aproape de înfrângere pe ultimii 60 de metrii, unde bucăţile de rocă se aflau într-un echilibruatât de precar, încât unele s-au rostogolit în mare, lăsând în loc goluri bătute devânt, ce conferă stâncii un aspect de sculptură bizară.

Au urmat apoi şi alţi căţărători care au reuşit să admire peisajul de peculmea semeaţă a formaţiunii. În prezent, Piramida lui Ball face parte dinPatrimoniul Mondial, bucurându-se de o protecţie bine meritată.

piramida lui ball

Documents