pietonal

2
 Segregarea spatiilor si raportul lor in timp SPATIUL a fost si este un rezultat al culturii, istoriei si societatii pe care oricat am incerca sa-l abstractizam i n vederea unei cat mai bune administr ari , nu poate fi deposedat de semnificatii. Spatiul este un termen folosit in general la singular pornind d e la ipoteza omogenitatii acestuia.Cu toate acestea, o situatie nu poate avea in momente diferite de-a lungul evolutiei sale exact aceleasi caracteristici, fiecare portiune de teritoriu fiind unica intr-un anume moment al existentei sale. 1 Prin planificare urbana se urmareste coordonarea unor elemente astfel incat ele sa functioneze intr-un tot unitar si coerent. Evolutia economica si demografica a rezultat in situatia in care ne confruntam cu lipsa spatiilor; nu mai sunt spatii care sa asigure   in acelasi timp- toate utilizarile necesare fara a crea o situatie conflictuala intre ele (spre ex. locuire-spatii verzi    zone de trafic), un aspect important fiind acela ca limitele acestor spatii, suprapuse si juxtapo se nu coincid. Din idea foarte clara a separarii circulatiilor, a luat nastere si ideea pietonalului (acesta ca spatiu imbracand mai multe forme, spre ex. : spatiul trotuarelor destinat pietonilor din lungul circulatiilor, spatiu destinat exclusiv pietonilor). 2 Indiferent de ipostaza din multitudinea formelor in care poate sa apara, orasul modern nu se poate dispensa de pietonal, acesta fiind in momentul de fata un simbol al calitatii locuirii.Desi a plecat de la o prima, simpla nevoie de trecere,de parcurgere a spatiului, astazi, prin  posibilitatea de stationare, de intalnire, prin diversitatea of erita si relatiile acestuia cu alte spatii  publice, acesta a devenit astazi un mijloc social si o conditie de confort urban.Daca inainte insemna miscare, sensul pietonalului este legat acum de odihna. Prin acest exemplu al pietonalului, se observa cum destinatia spatiilor se modifica de-a lungul timpului, evoluand o data cu scoietatea pentru a raspunde nevoilor acesteia.Astfel, certitudinea planificarii urbane se limiteaza doar pentru o anumita scurta perioada de timp, ea raportandu- se in fiecare moment la “prezentul” respectiv. Pe o perioada mai indelungata insa, aceasta nu poate decat sa intuiasca viitoarele necesitati. 1 Elena Maria Minea, “Planificarea urbana si coerenta u nitatii in gestionarea diferentelor”  2  Alexandru M. Sandu, “Samburele care face sa creasca”  

Upload: cristina-lungu

Post on 09-Jan-2016

215 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

Despre spatiul pietonal

TRANSCRIPT

7/17/2019 Pietonal

http://slidepdf.com/reader/full/pietonal 1/1

  Segregarea spatiilor si raportul lor in timp

SPATIUL a fost si este un rezultat al culturii, istoriei si societatii pe care oricat am

incerca sa-l abstractizam in vederea unei cat mai bune administrari , nu poate fi deposedat de

semnificatii.

Spatiul este un termen folosit in general la singular pornind de la ipoteza omogenitatiiacestuia.Cu toate acestea, o situatie nu poate avea in momente diferite de-a lungul evolutiei sale

exact aceleasi caracteristici, fiecare portiune de teritoriu fiind unica intr-un anume moment al

existentei sale.1

Prin planificare urbana se urmareste coordonarea unor elemente astfel incat ele sa

functioneze intr-un tot unitar si coerent.

Evolutia economica si demografica a rezultat in situatia in care ne confruntam cu lipsa

spatiilor; nu mai sunt spatii care sa asigure –  in acelasi timp- toate utilizarile necesare fara a creao situatie conflictuala intre ele (spre ex. locuire-spatii verzi –  zone de trafic), un aspect important

fiind acela ca limitele acestor spatii, suprapuse si juxtapose nu coincid.

Din idea foarte clara a separarii circulatiilor, a luat nastere si ideea pietonalului (acesta ca

spatiu imbracand mai multe forme, spre ex. : spatiul trotuarelor destinat pietonilor din lungulcirculatiilor, spatiu destinat exclusiv pietonilor).

2

Indiferent de ipostaza din multitudinea formelor in care poate sa apara, orasul modern nu

se poate dispensa de pietonal, acesta fiind in momentul de fata un simbol al calitatii locuirii.Desi

a plecat de la o prima, simpla nevoie de trecere,de parcurgere a spatiului, astazi, prin posibilitatea de stationare, de intalnire, prin diversitatea oferita si relatiile acestuia cu alte spatii

 publice, acesta a devenit astazi un mijloc social si o conditie de confort urban.Daca inainte

insemna miscare, sensul pietonalului este legat acum de odihna.

Prin acest exemplu al pietonalului, se observa cum destinatia spatiilor se modifica de-a

lungul timpului, evoluand o data cu scoietatea pentru a raspunde nevoilor acesteia.Astfel,certitudinea planificarii urbane se limiteaza doar pentru o anumita scurta perioada de timp, ea

raportandu-se in fiecare moment la “prezentul” respectiv.Pe o perioada mai indelungata insa,

aceasta nu poate decat sa intuiasca viitoarele necesitati.

1 Elena Maria Minea, “Planificarea urbana si coerenta unitatii in gestionarea diferentelor” 

2

 Alexandru M. Sandu, “Samburele care face sa creasca”