PETRU JIPA

IUBEŞTE IUBIREA

Pentru Ea, iubirea mea...

Editura Sfântul Ierarh Nicolae 2010

3

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României JIPA, PETRU Iubeşte iubirea : pentru Ea, iubirea mea / Petru Jipa. – Brăila : Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2010 ISBN 978-606-8193-58-8 821.135.1-1

4

Dedic această carte soţiei mele, Anca Teodora Pentru că:

Am văzut cerul prin lentila unei iubiri şi am văzut soarele. Am văzut cerul prin lentila tristeţii şi am văzut norii. Am văzut cerul prin lentila ochilor săi şi am descoperit fericirea. Iar acum privesc , la cerul ochilor frumoşi pentru a descoperi viaţa.

5

Mă pun la punct Mă pun la punct. Explicând un mecanism sinalethism, sinalethism, printr-o închidere de orizont cam bont... Pro-punerea în punct, o fac, prin spaţiu curb, nu dilatat o adevenire întemeiată în cerc de punct şi punct de piatră. Ca simbol, am ales un punct al pământului cărunt ce leagă lumea-n univers. E doar un vers Şi punct.

6

De ziua ta Tu îmi aduci miros de floare Şi dragoste şi încântare, Şi dorul peste strop de vis Legând un vis de paradis. Legând albastru prin albastru Peste cupola de pe astru, Şi-mi pare totul sărbătoare Căci este ziua Ta. Tu floare ! Cât te iubesc ? Un infinit… Legând şi dorul înzecit, Un spaţiu ce se vrea etern Ce te colindă prin catren.

7

Eul de acum Şi mă aşez cuminte La tâmpla unui înger Mângâind cu flori de lacrimi, Şi îi spun: De ce dorurile şi trăirile, Nu curg în sens invers Spre aceiaşi iubire de lumină a tinereţii?

8

De ce nu sunt cerb? Stau şi mă-ntreb, Ca un imberb. De ce nu sunt cerb ? Ochi de fecioară , Eu îi întreb. De ce nu sunt cerb?

9

Eşti mult mai frumoasă Eşti mult mai frumoasă decât libertatea. Eşti doar adevărul unui gând sublim. Eşti raza de soare ce-mi mângâie faţa, Eşti dorul de aer nubil. Mă ascund doar la umbra iubirii de tine, Mă ascund, ba zâmbind, ba murind. Mă ascund într-un gând şi cuvânt de la tine . Mă ascund, tot iubind.

10

Şi doar iubirea a fost întâi Înlăuntrul meu a locuit întunericul, Pe urmă cu toate că “pe”, este înainte. Ai apărut tu, şi s-a făcut lumină. Pe urmă, am văzut cerul şi pământul, Şi doar atunci mi-am dat seama că sunt... Geneza spune: Totul a fost înainte de a fi pe urmă, Şi doar iubirea a fost întâi.

11

Cine este Ea ? Dar cine este Ea , întreb, Şi eul meu răspunde: Ea este începutul tuturor frazelor, Este sinonimul erei glaciale din mine, Este un vis legănat de o rază, Este privirea din ale mele gene. Pentru că Ea e floarea dimineţii. Când o respir, devin cânt de aur... Este începutul tinereţii, Al inimii veşmânt şi faur.

12

Timpul probabil Cerul este acoperit De zâmbetele noastre . Norii sunt încărcaţi Cu electricitate contrară , De aceea noi ne atragem. Soarele acoperă Geana mea stângă, Să te pot privi mai bine Prin dreapta mea geană . În aşa fel... Vântul de iubire din mine Să te respire prin toţi porii.

13

Primăvara Bucuria de a fi Pe tronul raţiunii Se-aşează fantezia, Îndepărtez realul Şi-apare bucuria.

Apare ca un joc , Posibilul nu-i tern . Descântecul de linii Al visului peren.

Apare infinitul Adus de ficţiune, Splendoare peste rouă Steril, abluţiune.

Descopăr cum trecutul Se rupe dintre fire , Adăugând la geamuri Miracol şi magie.

Şi sorb aureola Din şoapte adunate . Mă adâncesc spre spaţii De alte zări uitate.

Iar vine primăvara, Frumosul ca refren . Pe boltă constelaţii Abundă în etern.

14

Ca un leu mă jelesc Am rămas dator , La Marin Sorescu ... ”O stare de spirit mai elevată” Aşa cum rămân dator la iubită . Sau cum rămân dator la floarea din grădină , Pe care o smulg , şi o fac cunună... Am rămas dator la necuprins , Ce a creat albastru-ntins . Sau ”La corola de minuni”din Blaga ; Ce nu ucide cu mintea... Taina . Dar câte datorii nu rostesc , De aceea ca un leu mă jelesc, Ragg...

15

Matematica trupului Am calculat distanţa, dintre buzele mele şi sânii tăi cei voioşi , distanţa se măsoară în sărutări, iar viteza... în pupături pe secundă , fiind doar o constantă, a dorinţei. Iar traiectoria... este abscisa, chiar subordonata gândului meu. Trebuie să învăţ matematica trupului... Înmulţindu-l.

16

Iubeşte iubirea (9 Septembrie 2008) Ard ca un templu de sânge, Azvârlit în focul iubirii Şi dezbrăcat de haina firii. Prin: a iubi, a te mulţumi, a te adora, ….pe tine. Las dorinţa, a ierna. Într-o aromă de candoare În aprigul miros de floare. Iubire mică şi mare, Şi de când te cunosc. În focul meu de patimă, Iubind şi doar iubind Sunt viu.

17

Rugăciune (12 Septembrie 2008)

Doamne !

Lasă-mă să doresc, Decât să fiu dorit. Să mângâi, Decât să fiu mângâiat. Să înţeleg, Decât să fiu înţeles. Să iubesc, Decât să fiu iubit. Căci: Cât dăm atât primim, Şi doar când iertăm, Putem fi iertaţi. Şi doar murind, Putem învia.

18

Înmulţind Iubirea cu iubire (15 Septembrie 2008) Să facem un calcul. Ca simplă virtute, Aducând mărimea În mulţimi secunde. Ce cred chiar savanţii Că ar fi banal… Se măreşte-n spaţii Devenind binar . Întreaga omenire Se închide-n cifre . Eu sunt cifra trei Sau sunt doar un nume. Aduc chiar numitorul În bloc fluxional, Şi totul se revarsă Prin banal…

19

Să facem un calcul. El, doar eventual. Banalul se închide Într-un cerc stelar, Doar probabilitatea Se deschide… În atrocitate Sau virtute. Am explicat exact, De ce trecutul Acum epuizat, Este un flutur. O singură speranţă De trăire… Tot înmulţind, Iubirea cu iubire.

20

Cuvinte (17 Septembrie 2008) Cuvintele au devenit o tastatură Cuvintele au fost înlocuite cu o tastatură De aceea par bătute de timp şi de natură. Să te ascult… Mă amestec în coajă de copac Să cresc mai verde şi bărbat, Cu crengi să fie trupul meu Sau pom lăsat de Dumnezeu. Sau doar antene Printre bătrâne gene… Cuvintele se topesc amestecate peste biţi, Aleargă electronic printre paraziţi. Şi ajung în haină de lumină. La tine-n casă… Dulce Mamă !

21

Cerne floare (30 Septembrie 2008) Cerne floare, verde cerne, Peste ale mele gene Peste visele eterne, Peste mine, numai cerne. Peste un îndrăgostit. Apă vie însutit , Şi iubire, numai cerne, Floarea viselor eterne.

22

Arhetipul (4 Iulie 2008)

Arhetipul fiinţei mele, Este o stare... Un foc mocnit, Un jar pe mare. O palidă substanţă Scăldată în bizar. Ce este aruncată, În transcedental. Ideea absolută Se aşterne... În scutecul iubirii Ca-ntre perne. În doruri este plămădită Şi-n cleştar... Ca o mireasă Plânsă spre altar.

23

Arhetipul fiinţei mele Este-un cod... Păstrat de Leonardo Şi dus la eşafod. Este o palidă Trădare în orgolii... Comorii ascunse Între glorii. Mă umilesc... Arunc radiografia, Dar trece timpul Moare furia, În fuga rătăcită peste ani Aduc chiar ahetipul, Din banal... În haosul transcedental.

24

Continuarea unui surâs Într-un dor (7 Iulie 2008) Aureola surâsului tău Este o continuare, Un recif peste mare Este un dor... Căldura norului din mine Când nu te privesc, Când ard şi iubesc Este un dor... De aceea Doamnă Mă dor, de dor. În dulcele amor Dorinţele...

25

Un strop de tine Adus de dor

(17 August 2008)

Un strop de tine Stă pe geana mea de dor, Un cântec de iubire, Ascuns într-un fior. Dacă te caut... Dacă îmbrăţişez umbra ta. Dacă te sărut în vis? Iubirea mea!

26

Vara Lucire de imagini sau magie (16 Septembrie 2008)

Doar roua dimineţii Privită ca ispită. Lucire de cristal, Dorinţă şi iubită. Şi prind aureola Când bolta se trezeşte Cu marele etern Un soare ce iubeşte. Arunc cu incantaţii, Iubirea se măreşte În aria de albastru Şi ploaia se topeşte. Mă-nclin în faţa ta, Natură adorată! Şi te sărut pe frunte Ca pe o fată dragă.

27

Alunec ca o umbră Prin timpul tău ferice. Mă-nchin ca la un zeu Aducător de spice. Şi creşte iar un spaţiu Mai blând şi mai frumos Se face dimineaţă. Totul e luminos. Şi-ţi mulţumesc din suflet Natură fermecată. Din deşteptări de aur La viaţă minunată.

28

Colind prin depozitul „Mine” (9 Octombrie 2008) Colind în parcul tinereţii mele. Cu gândul tot colind, Căci sunt... departe. Ancorat pe o arteră de mătase, Înconjurat de ale mele patimi, vii. Mă dor amintirile şi dorurile, Mă dor căutările... Din depozitul „Mine”. Mă dor anotimpuri, ce trec. Aud în urechi, Un refren de iubire: Te-am iubit! Şi te iubesc.

29

Tainele începutului Atom şi om

(13 Noiembrie 2008)

Inventat din tainele începutului Eu! Ca simplu – atom... Nu dorm! Am adoptat un arhaism, al mişcării – dor, Prefix. Mă aplec în aromele de rouă Sălbatice, în ceruri ce nu plouă. Credinţa mea, ca simplu – atom. Apare în virtuţi... De Om. Apare în... sacralitatea vie, În viţa... ce tot creşte pe câmpie. Eu ca simplu Om, mă inventez... În Do, diez.

30

Toate lucrurile din această lume Încep cu un gând

(19 Noiembrie 2008)

Toate lucrurile din această lume Încep cu un gând. Încep cu o sete de cuvânt... Începem prin a defini avântul, Descifrând în gând cuvântul. Iubirea se arată printre gânduri, Descoperă frumosul între rânduri Descoperă frumosul ca etern. Aruncă răul spre infern. Toate lucrurile din această lume Încep cu un gând. Un gând apare din adânc Şi soarele întinereşte faţa, Iubirea mea, eu spun... Bună dimineaţa!

31

Gloria unei vieţi Iubire

(20 Noiembrie 2008)

În gloria unei vieţi, Este iubire. Prin exces, prin prinos, prin dragoste, prin râs şi prin frumos... prin a îndrăzni fără măsură, să doreşti şi să iubeşti o fragedă făptură, sau o idee sau un strop de viaţă, un pom ce creşte înalt, o bună dimineaţă, un cer albastru fără pată. Pe Dumnezeu şi o povaţă. În gloria unei iubiri, Este o viaţă... Trăieşte prin iubire, Viaţa toată.

32

Ascund jurământul de iubire (27 Noiembrie 2008) Ascund jurământul de iubire în parfumul florilor şi nu divulg secretul, nici ţie, nici ei, nici la câmpie, am să-l păstrez pe fulgii de zăpadă ca pe o descriere albă, ca o trăire, retrăire căzută din cuvânt, mirosul florilor legat de jurământ.

33

Te vreau pe tine (15 Decembrie 2008) Când merg pe stradă Gândindu-mă la tine, Îmi spun: Te vreau pe tine! Surâsul tău şi zâmbetul catifelat, Prin care… Respir iubirea nopţilor barbare. Respir iubirea ca un început, Te vreau pe tine… Un zâmbet, Un cuvânt… Te vreau pe tine! La tâmpla mea Când moartea vine. Să-mi mângâi sufletul pribeag În fine… Şi ochii tăi catifelaţi Prevestitori de bine.

34

Începe anul (2 Ianuarie 2009) Începe anul... Un cadou adus de univers vieţii noastre. Simbol al iubirii, printre astre. Ca ultimă speranţă de trăire, Legând iubirea prin iubire.

Începe anul, Călător prin timp... Doar tainele se-adună-n anotimp. Natura toată, frumoasă şi iubită, Prin început de început palpită...

Se lasă-a taină „sâmburele Om” Se lasă răsfăţat de somn. Îndrăgostit de frumuseţea vie, De floarea dorului... femeie.

Suntem datori la început de an La Dumnezeul Univers, ştrengar Ce ne vrăjeşte prin albastrul cer La dorul nostru de etern.

Şi condamnaţi prin: LA MULŢI ANI ! Trăire... Legând iubirea prin iubire.

35

Îngerul Domnului Botezătorul

(7 Ianuarie 2009)

Sfinte Ioan... Botează capetele noastre, Cu înţelepciune. Transformă ura şi duşmănia din noi, În bunătate. Lasă-ne pătrunşi de dragoste Pentru ca noi... Să răspândim iubire. Eu ştiu că iubirea există... Prin durere şi moarte. Dar sacrificiul acesta Înnobilează sufletul, Iar numai aşa, Putem genera o altă devenire. A iubi, Este a merge împreună spre altceva... Un altceva... Care prin botezul tău, Ai preschimbat în înger... Îngerul păzitor al devenirii noastre. Căci... Fiinţa nu e Dumnezeu ci este iubirea lui.

36

Îmi place să fiu aici Pentru „Ea”

(27 Ianuarie 2009)

Îmi place să fiu aici... Vieţuind ca o fiinţă încarnată, Bucurându-mă de viaţa minunată În care trăiesc iubind şi o iubesc. Mă leg cu armonie de moment De aceea, ştiu ce îmi doresc, Sunt un magnet de forţe şi gândesc Elimin răul, sunt viitorul în prezent. Trăiesc într-un laborator de bine, Ideea vieţii se arată ca un foc. De răutate, în cetatea minţii nu am loc Am loc de singurul cuvânt... DE TINE!

37

Cei trei magi (28 Ianuarie 2009) Au colindat tot urmărind o stea. Cum apărea pe cer, o urmărea. Căutau copilul ne-născut Ce l-au numit atunci: Domnul Isus. Erau trei înţelepţi ce se uitau la stele, Şi rătăceau pe drumurile grele. Purtau în vise dorul de-nceput, Pentru copilul ne-născut. Unul bătrân şi sprinten la gândire, Altul mai tânăr, dar iute la fire, Al treilea mijlociu la stat. Tot căutau pruncul băiat. Trecând prin Köln am recunoscut antetul Magii veghează-n Dom, secretul. Iar catedrala mare, pentru Ei Este lăcaşul Magilor. Cei Trei.

38

Suflet disperat (27 Ianuarie 2009) Ce suflet disperat Doreşte noaptea iară… Să pot cuprinde forma-ţi La mine în cămară.

Şi să te strâng la piept, Să te sărut pe gură. Să te aud vorbind, Iubindu-te cu ură.

39

Memoria unei oglinzi Die erinnerung

(2 Februarie 2009)

Forma unei nopţi de vis Se păstrează-ntre oglinzi . Franz Joseph, Sissi şi Marii... Prinse-n rochii sidefii . Invitaţii din castel Prin oglinzi, sunt în foaier. Te zăresc chiar şi pe tine Suavă, gingaşe... În fine, Cum în noaptea - ca din vis, Strânşi în micul paradis, Cum dansam în pass de deux Tineri, într-un strâns tangou . Ne privim cu ochi timizi, La Hofbourg între oglinzi.

40

Absurd Îngheţat

(9 Februarie 2009)

Am deschis uşa cu şperaclul sincerităţii, Mi - alunecă mâna pe umbra unui zid. Se desfac destinele, se desfac sunetele, În hora unui solfegiu îngheţat de frig. Arunc cercul desprins dintr-un con, Arunc freamăt de codru într-o pildă. Aud paşi de tine călcând pe peron În sanctuarul lipit de cărămidă. Bună ziua arbore! Dacă tu spui, aşa este.

41

Crezi tu Pentru „Ea”

(11 Februarie 2009)

Crezi că... dacă am să te pictez culoarea nu-mi acoperă iluzia? Dacă am să te strig, crezi oare, nu am să adorm la poalele ecoului din mine. Dacă am să cânt o rapsodie albastră norul... crezi tu, o să devină roşu? Iar eu fug dinspre adevăr, spre o dragoste, ca o sferă ferecată în lanţurile iubirii de tine.

42

Doar o iluzie Pentru „Ea”

(12 Februarie 2009)

Absoarbe-mă îmbrăcat în adevăr, Curăţă-mă de rumeguşul timpului, Apoi poleieşte-mă cu nectar de dor Şi iubeşte-mă sub aripa timpului. Sărută-mă îmbrăcată-n răcoare, Împleticind braţele peste verdele zbor. Scutură o rază de soare Peste iubirea dintr-un mare amor. Şi nu mai privi peste rânduri, Acoperă curcubeul cu cânt, Sunt umbra ta îmbrăcată în gânduri Sunt doar o iluzie un amurg sau pământ .

43

Închisoarea iubirii (2 Martie 2009) O geană de dor Aleargă pe muntele de sare. Ferecată în lacrimă... Ca un fulg de nea, mut şi mare. O clipă, o secundă, un an, mii de clipe Aşteaptă pe valul uitării din zare. Destinul se sparge în vise, Umbrit de o noapte cu soare. Din închisorile iubirii, Apar, inelele lui Romeo. Julieta respiră prin floarea fericirii, Iar focul ascunde un Nero. Prin „Soare” se naşte Ziua Prin „Întuneric” arde Roma. O tragedie palidă şi mută... Se plimbă pe străzi, Antigona.

44

Unde vreau să ajung Die Wiedergeburt

(3 Martie 2009)

Ca să ajung la Renaştere am închis găina-n ou, Ca să ajung la metempsihoză sunt închis în psihoză, Ca să ajung la un cerc mi-am pus coarnele de melc. Dar, unde vreau să ajung ? Pământul este rotund .

45

Peste cuvinte Apar rândunele

(12 Martie 2009)

Peste cuvinte, am răsturnat călimara de cerneală vocalele s-au transformat în cântece iar consoanele în ţipete. Timpul stă pe loc, ancorat de dor iar spaţiul condensează într-un nor. Când se întorc rândunelele ? Când se întorc rândunelele pierdute prin altfel de cuvinte, în apa-ngheţată din morminte? Mă supun cifrei doi. Mă supun cifrei trei! Mă supun cuvântului, în fine... Pentru ca rândunica să existe-n mine.

46

Ispita ca iscoadă Ce este bun, ce este rău

(16 Martie 2009)

La început, se numea „ispită” Priveam frumosul şi atras de el Îl îmbrăcam în preţios mister, Întruchipam prin curbe şi prin unde Poteca dorului, ce se tot pătrunde. Prin daruri mute, croite din eter, Misterul formei, un alt cer. Iar mai târziu... Am definit a fi, doar o iscoadă, Magia poftei de a descifra ca la paradă Ce este bun, ce este rău. Vid născut dintr-un erou. Acum ce să mai spun despre ispită, A fi o formă ce se scurge dintr-o clipă Pe care o supun în joc pervers. Nu vreau, nu pot, n-am înţeles!

47

Să mă îngrop într-o taină Apoi ai fost Tu

(28 Martie 2009)

Eram hotărât să mă îngrop într-o taină Pe care până la urmă să n-o înţeleg, Să mă refugiez pe un ţărm, într-o haină De un catarg de mister să mă leg. Dar ca un destin n-am avut adiere Până la capăt să merg, doar dureri, Porneam pătimaş într-o parte Şi n-ajungeam nicăieri. Apoi, am învăţat să citesc într-o carte Să creez o minciună prin vis, De la stele să-ascult mii de şoapte Să nu cred ce se-ascunde-n abis. Apoi ai fost Tu! Doar minune... Lucire de soare prin flori, Albastrul senin printre semne. Iubire şi doruri şi nori.

48

Ingenium perene Der Unsterblich

(15 Aprilie 2009)

Unificarea-n spirit Ca parte a gândirii, Naşte prin trăire O altă retrăire. Se cade din mândrie, Defect, a fi orgoliu. Se cade în iubire Ca semn de mântuire. M-aşez pe bancă, cred... O mai umbreşte plopul, Ingenium şi peren, Doar gândul e etern. Restul, Se pierde... Rămâne doar norocul.

49

Hristos este cu noi În secolul douăzeci

(18 Aprilie 2009)

Ceea ce e straniu şi admirabil la tine este contradicţia de iubire în spirit. Ceea ce mă sileşte ca om sau în destin să adaug o pildă de iubire în chin. Este ceasul învierii, sub lespedea tăcută, se ridică naşterea o formă acută, a izbăvirii... În veci de veci. Hristos este cu noi, În secolul douăzeci!

50

Iubirea mea (22 Aprilie 2009) Iubirea mea, Se face linişte spre seară copacii se acoperă cu caldă moleşeală şi frunzele adorm pe prispă o oaste prăbuşită şi învinsă, iar rândunelele sunt agăţate-n pom un sanctuar închis într-un atom ca o tăcere metafizică, banală, din care somnul nu coboară. Iubirea mea, în zori când soarele învinge luna adu-mi o floare sau cununa, armura ce-am dosit-o în altar pentru al tău iubit hoinar ce caută la răsărit şi la apus pentru iubire un răspuns.

51

Început Ca început

(27 Aprilie 2009)

La început a fost deschiderea, apoi, ea se închide asupra ei. O contracţie, ce intră în expansiune şi inundată... Cu miros de flori de tei.

52

Memento mori Singurul adevăr

(15 Mai 2009)

Memento mori... Şi lacrimi pe sub ochi pornesc Iar gândurile-s şi mai grele Şi cred şi văd... îmbătrânesc, Memento mori! Mă opresc... Nihil novi sub sole. Doar amintirea mai păstrează Puţinul din puţin, prin ani, Şi doar credinţa te aşează Deasupra... Egoism, răutate, bunuri, bani. Iubirea dăinuie în spirit, Printr-un frumos ca adevăr. Ea se revarsă ca un merit Peste un gând de muritor. Nihil sine Deo, Dictum! Nimic fără Dumnezeu. Spun!

53

Mathesis Universalis Spiritul

(18 Mai 2009)

Spiritul devine disciplină, O disciplină a spiritului însuşi. Privesc la cer şi pe retină Apar broboanele de tuş. Ideile răspund necesităţilor de adevăr, Emoţie... Într-un cuvânt. Un gând! Dar este călător... Ca o invenţie lineară Ce pătrunde, Într-o materie ancestrală, Antimateria dintr-un nor.

54

Nu sunt îmblânzitor de fiare Sunt fiara îmblânzită de îmblânzitor

(8 Iunie 2009)

Nu sunt îmblânzitor de fiare, deocamdată trebuie să rămân singur aici, să uit, să-mi uzez amintirile şi remuşcările, până când vântul va aşeza un strat de praf peste cuget, peste idealuri, peste destin, ca un perdaf, izvorât din senin. Ce şanse am să rămân Om... cu sufletul suspendat între a privi prin mine lumea, sau visul în care eşti prizonier, al visului, alunecând peste apele lui, fără putinţa de a ieşi, decât dacă un val al visului, te aruncă pe un mal al plânsului. Nu sunt îmblânzitor de fiare sunt fiara îmblânzită de un vis.

55

Ce am făcut înainte ca visul să adoarmă Di Traum

(25 Iunie 2009)

Alergam dincolo de negura norilor prin pădurea de păsări şi vise, un leu fioros din zenit a încercat să mă mănânce. Alergam peste copacii din nori mă târam printre stele, iar leul alerga prin nopţile sparte să ronţăie ce a rămas din ele. În faţa mea se aşterne prăpastia alunec, dar cu ultim efort, mă agăţ de o rădăcină de floare rămân suspendat... nu sunt mort. Privesc în sus este leul privesc în adânc, doar ecou, lângă mine, atârna o smochină, o culeg şi-o mănânc.

56

Peste gând, o concluzie se cerne, cum moartea pândeşte de jos şi de sus doar plăcerea şi gustul se unesc în suflet, chiar încolţit, eu am vrut să mănânc. Ce am făcut înainte ca visul s-adoarmă, aşteptaţi un răspuns de la vis sau o vină ? Nu ştiu să răspund... Poate m-a mâncat un leu? Poate am căzut în adânc? Poate am mâncat o smochină.

57

Uneori mă priveşte

(20 Iulie 2009)

Uneori, pare bănuitoare alteori, maliţioasă, dar iată că mă priveşte din nou cu ochii ei verzi, parcă recunoscând valoarea unui surâs. Nu-i aşa că mă iubeşti... Ce să răspund ? Când eu... sunt doar umbra paşilor ei. O umbră rătăcită pe cadranul solar al timpului.

58

Lacrima Lunii Şi un nor

(24 Iulie 2009)

Lacrima lunii. O, lacrima lunii, lumină pală şi până apoi, lumină frântă şi adormită nealintată, nemăsurată, de unda visului şuvoi. Lacrima lunii. O, lacrima lunii, poem nestăvilit de adevăr te-ai agăţat de amintire te-ai agăţat de o iubire pentru o clipă, într-un nor.

59

În zborul meu Şi gândul meu

(18 August 2009)

Izvorul iubirii se sparge de dunga munţilor, se lasă a primăvară de doruri într-o vară de dragoste. Te leg cu privirea de un sărut, la mine în gând... Şi nu-ţi acoperi faţa şi şoldul înmiresmat de nostalgii, cu umbra mea. Eu cânt, şoptesc, te iubesc. În zborul meu adun căldura soarelui şi sărutul de rouă al dimineţii. Culeg gândul de tine o geană de lumină. Un mâine...

60

Ce este simplu în compus

(20 August 2009)

Ce este simplu în compus, când marginea… se pierde în nemargini chiar infinitul e opus, şi apărat de mii de sarcini. Când viaţa-i simplă mărginire, o clipă sau secundă... un uragan peste atol, iar moartea o nemărginire ce se întâmplă într-un zbor.

61

Suntem vânzători de timp pierdut

(25 August 2009)

Să cuantificăm timpul, adică să-l analizăm, să-l disecăm... Dar rămânem împietriţi căci timpul, se întâmplă între timp, să împietrească. Iar această statuie... dăltuită de piatra timpului este luată de pietrar este tăiată în bucăţi egale şi vândută pe parale. Suntem vânzătorii timpului nostru! Iar viaţa este valorificată la bucată de timp Pierdut.

62

Suntem două gânduri Ce colindă în noapte (16 Septembrie 2009) Suntem două gânduri despărţite prin noapte, iar întunericul curge peste un dor descriptiv dezbrăcat de întrebările trecerii. Mă scufund în adevărul iernii care vine, cu albul ei mătăsos şi molatec, sau în adevărul primăverii care se naşte din soare. Iluzii... Sunt doar umbrele gândurilor transformate în visele depărtării pe care le sărut, ca şi cum tu... eşti aici, lângă acest vis. Crezi că există deosebire, între vis... şi realitatea din mine? Nu... Atât de mult am visat încât realitatea a devenit un fluture, iar timp ai devenit Tu.

63

Întâia încercare de somn (8 Octombrie 2009) Am ars prin lacrima destinului! Au curs peste genele mele, lacrimi... Umplute cu flori de cireş, ce se coc peste zile şi zile, luminiţe... regăsite-n poveşti. Te regăsesc pe tine doamnă, te regăsesc la mine-n pat. Uimit... Mă mut în altă taină, de unde pot să te veghez... pe tine... simplă. O comoară! Şi te alint cu alt oftat.

64

Prin altă dată Un mistic

(2 Noiembrie 2009)

O lume se desparte, Misticul pervers Lucire, doar imagini Înfipte-n nimb de vers. Se-aşterne altă lume Se mişcă dor de faptă, Dar totul se desparte În dans prin altă dată. Sunt mistic, sunt aprins De focu-nchipuirii, Prin muguri de albastru Se schimbă legea firii. M-aşez la tâmpla ta, O, Doamne! Lucire şi solie, Un cânt, ca un refren, O simfonie.

65

M-aud strigând iar frigul

(8 Noiembrie 2009)

Culoarea verde-ngălbenită a frunzelor rănite peste dig se întoarce peste ochi cu toamnă ce vine, trece, prin mult frig. Se adânceşte cerul peste lună bătrânul soare se arată-n adiere, norul se clatină peste colină cu vântul val de mângâiere. Aprind opaiţ pe o corolă culeg o geană-n strop de acru şi trece toamnă, trece iarnă, peste focul nostru sacru. Caut o mască, mască iară... sunt măscărici de frici perene se scutură un foc albastru peste un strop de soare-n gene.

66

Ochiul se mută spre „eu”

(9 Noiembrie 2009)

Pe fiecare prispă se ascunde o pasăre. În fiecare pasăre se ascunde o viaţă, Aşa cum în fiecare ou se ascunde un cântec, Şi aşa cum în fiecare poezie se ascunde Nichita. Nichita care a privit pe Arghezi, Iar Arghezi s-a întâlnit cu Eminescu, Aşa cum noi astăzi, privim la „Ei” Prin ochii lor, care ne privesc tot pe noi.

67

Simfonia Eului demontat Alt Eu

(19 Noiembrie 2009)

Niciodată nu am să fiu Eu, îmbrăţişez altceva în dorul de altcumva. Locuinţa sufletului meu s-a ascuns în peşteră, coborând peste peştii roşii şi roz în horă veselă peste o vară umezită cu apă stelară, prin dintele unui alt „eu” ce persistă pe picior de sticlă, rupt şi el dintr-o clepsidră. Nisipul se usucă şi apare un timp timid ca o notă deschisă de vânt în simfonia Eului demontat, de un oftat.

68

Si eu pluteam De dragoste (24 Noiembrie 2009)

Ochii tăi mă colindă prin arborii privirii mele, şi aduc miros, suspin, prin culoarea unui crin, ce se coboară peste gene. Arunc o piatră de argint ca un sărut, cu adiere, să te pătrundă prin cuvânt cu un oftat, sublim, prelung, de mângâiere. Te caut în casa iubirii peste căldura unui trup, în spaţiul unui simplu gând însetat de un cuvânt, dorul alăptat din lup.

69

Infinitul se sparge de cuvânt De dragoste (30 Noiembrie 2009)

Infinitul se sparge de cuvânt, finitul găseşte spaţiu-n necuvânt. Intrările prin spaţii paralele se sparg în geometrii neparalele, tot aruncând peste albastru anatema împiedicând să se arate tema. Ochiul meu s-a umplut cu umbra cuvântului, acoperind căldura gândului. S-a oprit prin dorul din privirea ta şi te mângâie cu o lacrimă de nea. Arunc iubirea şi cuprind privirea ta, să te pot vedea, să te pot vedea. Iubita mea !

70

Închipuiri Poezie de dragoste

(4 Ianuarie 2009)

Toate numele lucrurilor Sunt închipuite. Astfel… Numele meu este o iluzie, Numele florilor devine bucurie, Numele tău devine încântarea dintr-un vis Ascuns în palma îngerului purtat în paradis.

71

Să oprim umilinţa (9 Ianuarie 2010)

O altă lume creşte-n vârf, Au braţele-ncleştate pe comoară Împart chiar totul „pentru ţară” În ţara ta, a lor şi-a ei, de dor.

Se cântă imnul, se şopteşte, Şi tot Românul se-nfioară Dar a fugit şi ultima mioară, Pe insula ucisă în poveste.

Blestemul mioriţei se opreşte. Apar bocitoarele, paparudele şi câinii. Ciobanii s-au pitit în şura stânii, La comedie totul se hlizeşte.

Lumea de sus e doar a lor, Lumea de jos în sus tot plânge. Nici glasul meu nu ştie-a zice Cât o să rabde un popor.

Cum să oprim această umilinţă, Ce rugăciune ne poate spăla? De pecinginea, nefastă, grea, Ca un blestem întors peste o prispă.

72

Şi dragoste şi pace (5 ianuarie 2010)

Napoleon se joacă-n Europa, Porneşte-n marş grăbit spre răsărit. Împarte harta, cum doreşte pofta, Pofta lui şi-a firii ce-a poftit.

Omoară mişeleşte tot norodul. O moară de război se sparge-n râu. A câta oară se acoperă pământul De sângele ce curge peste grâu.

Apare Hitler, Fuhrer mare, Porneşte tancul peste văi. Şi cucereşte la-ntâmplare Ca să apară oameni noi.

Destinul a pornit din Alexandria. Cu Alexandru, marele strateg, Ce-a răscolit pământ, cu sabia. Peste război s-a dat poet.

Întreb acum: O consolare, Pentru tot sângele vărsat. De ce atâta încleştare De ce să faci din viaţă iad ?

73

Privesc şi astăzi, stau pe ace. Politici, tactici, terorism şi bani. Doar Dumnezeu a dat să fie Pace! Nu un război întins pe mii de ani.

Iubirea mea, tu mă aduci la viaţă. Mă simt deja un Zweig, ce-a obosit. De frică c-am să pierd iubirea noastră, Pentru ambiţii ce au fost… Nimic.

74

Eden (4 ianuarie 2010)

Dincolo de Eden este un fluture Ascuns in curcubeul sidefiu, Cu aerul prieten şi cu marea. Un foc viu.

Culoarea lui poartă numele fericirii, Mirosul este al brizei de-nserat. Căldura este desfătarea. Prin oftat.

Doar ochii tăi înfrâng însingurarea Un Eden printre ploile din noi. Aduc aportul de lumină. Un puhoi.

75

Eminescu (15 Ianuarie 2010)

Regele se integrează în cuvânt. Diadema frunţii lui este de fapt iubirea. Sau patima vieţii, aplecată peste dor. Iar cuvântul dorului poartă neapărat un nume: Eminescu.

Cosiţele iubirii şi teiul adorm legănate de vis, Visul nostru… Luceafăr nins. Albastrul ivit ca o mângâiere a soarelui Peste trăiri trecătoare Peste destin… Magia geniului. Eminescu.

76

Nichita (13 decembrie 2009)

Decembrie prin treisprezece alb, Anunţă, cum marele bard. A pornit prin necuvinte În iarna viselor, cuminte.

Se-amestecă Nichita. Osmoză, hrană-n clipa, În care cuvântul Se cerne prin cuvânt. În cuvântul său de sfânt.

77

Un strop de soare (25 noiembrie 2009)

În fiecare zi se aud ţipetele din noi Aruncate de doruri nevăzute, Timonierii se întorc dintre ploi Cu feţe biciuite, supte.

Privirile rătăcite se opresc Doar întrebările sunt aruncate-n cer. Colindă prin fiinţă şi vorbesc Prin gânduri ce persistă în mister.

Nu aruncaţi corabia de salvare Peste Titanicul cu amintiri cernut ! Adun şi cer puţină alinare: La vânt, la cer, la mare şi cuvânt, Pentru un strop de soare

Ce pică peste gând.

78

Mor stelele (12 noiembrie 2009) Maestrul Dinică a plecat… În drumul stelelor liniştea se lasă ca o suliţă care se opreşte în trupul nostru, un trup nesătul şi îndrăgostit de viată. Elegiile sfinte se opresc, într-un gât uscat, întunecat, acoperit cu lavă. De ce mor stelele peste nopţi şi cad, iar cad, peste a tăcerii bolţi.

79

Loreley (11 noiembrie 2009)

În imensitatea unui râu pustiu, pe Rin. Supravieţuitorii stau pe plută. Un infern plutitor, în care totul e oribil şi pasiv iar moartea devenit-a sfântă.

Privirea nu se poate opri pe nici un amănunt consolator. Căci… morţii sun aşezaţi lângă vii iar vii sunt ca şi morţi.

Veşmintele, trupurile, scândurile, sunt de aceeaşi culoare cu cerul culoarea speranţei… sau lipsa de speranţă din ceruri. Prin vocea ce străbate misterul.

Loreley surâde şi cântă, ea încă aşteaptă iubitul plecat -Hai vino iubite, hai vino… şi vasul se pierde-n adânc ca o nălucă. Amfitria din iad.

80

Loreley şi o poveste (10 niembrie 2009)

Alături de ţărmul înalt… pete de albastru, portocaliu şi cu alb. Deasupra nisipului, frunzişul de jad întins ca o rază de foc spre înalt, ce cuprinde un loc de poveste în care Loreley ne vrăjeşte.

Culoarea e crudă, sălbatecă, dură. Adică ne pervertită, inocentă, pură. Imagine albastră scăldată în vis adaugă forme de alt paradis. Paradisul prinţesei din turn ce aşteaptă să vină un prinţ să o facă mireasă.

Aşteaptă prinţesa alesul să vină, o reverenţă… la soare se-nclină şi cântă un cântec duios. – Hai, vino la mine prinţe frumos, să facem din viaţă o verde grădină cu flori de iubire în dor de lumină.

Dar ceasul tot trece şi orele cad, bucuria din suflet devine oftat

81

şi trece şi noaptea, iar dimineaţa toată se scurge în lacrimi curate de fată, ce încă aşteaptă un prinţ, ce nu vine, şi încă mai crede în ziua de mâine.

Loreley şi visul (9 noiembrie 2009)

Vrăjitor prin tinereţe, Cerul, bolta de albastru, Peste Rin cu frumuseţe Se aprinde ca un astru.

Glasul care se aude, Vocea ei, miracol, dar. Tot ne spune o poveste A lui Lore, spre altar.

Prinţul aşteptat să vină, Mare prinţ, frumos şi tandru. Ca o rază de lumină Prefăcută-n copilandru.

82

Cântece, o sută, o mie Incantaţii se aud, Un poem, o simfonie. Iar vapoarele se duc.

Lore, Loreley fecioară. Frumoasă, din rouă născută, Adiere de miresme-n seară Şi dorinţe legănate-n undă.

Se cunună, Lore. Iată… -Vântule tu eşti dator Ca să porţi a ei solie Peste globul rotitor.

Lore plânge şi visează Visul se transformă-n dor, Cu pas stins merge prinţesa În stingherul dormitor.

83

Loreley şi Rinul (8 noiembrie 2009)

Trezită din somn, rătăcită-n destin, Zâna frumoasă de la cetatea Berg Katz De pe Rin, Priveşte-n oglindă cu lacrimi în gene, Priveşte cum viaţa se scurge prin vene.

Un gând ca o drojdie se lasă în cuget - Ce este viaţa fără iubire şi zâmbet, - Dar moartea ? Să fie… mângâiere sau eternitate, Pe lângă iluzie, bătrâneţe şi dreptate.

Şi Rinul şopteşte… - Coboară în răcoarea mea din ape. Acolo cerul este oglindit peste ale undei şoapte, Ziua şi noaptea sunt despărţite prin mister Sufletele plutesc peste albastrul din cer. Norii sunt recunoscuţi ca viaţă, Viaţa-i iubirea, ce topeşte orice gheaţă. Vino la mine căci… Te iubesc ! De aceea eu vorbesc.

84

Loreley, ascultă cum Rinul o-ncântă, Un pas şi ajunge la stâncă. Priveşte la cer. Dar cerul este oglindit în veci, În apele primitoare şi reci.

Loreley şi gândul (7 noiembrie 2009)

În gând, eu am privit ochii ei. Şi am aflat, mai mult decât puteam afla în catedrală. Am aflat despre un suflet curat Care devine un zbor într-o viaţă stelară. Realul contopit în vârtejul de jar, ca un fluviu legat prin destin şi decor. Legenda este dominata, de ecou… Cântecul prinţesei, devine un dor. Iar marinarii au naufragiat pe rând, în cotul din munte străbătut de un râu. cântecul de jale ce se aude din ape, este vocea prinţesei, ce se - ascunde, prin şoapte.

85

Apare ca un fir, pornind dinspre adevăr spre destin, înconjurată de-un mit, sau al nefericirii chin. Loreley trăieşte ! În fiecare nefericire, trăieşte… Trăieşte şi Rinul ce colindă acest colţ de lume. Iar valurile, ne spun… Sunt aici, Mă bucur că nu m-aţi uitat. De aceea … Eu cânt !

86

Suma tuturor iubirilor eşti TU (6 noiembrie 2009)

Suma tuturor iubirilor, eşti Tu. Şi a mai rămas un dor, o şoaptă, un gând sau o vină, o lacrimă ne lăcrimată, un poem adus de lumină.

Nu este aşa… că atunci când te strig, tu te faci floare de mare, pe care o simt ca o briză… în gând şi-n cuvânt şi se transformă în val de dor şi-alinare?

87

Mă întorc la Faust (5 noiembrie 2009)

Civilizaţia raţională adusă de maşină aduce burghezul şi crede-mă… o ispitire-n vină, prin bunăstare şi confort ca şi dulceaţa de pe tort, şi tot pierzând, pierzând măsura s-a cam supărat natura nu vrea să fie dominată de o… clasă.

Mă obsedează Faust, se întoarce… tot pierdem, pierdem şi ne vindem din cetate, vindem un spirit obosit pentru nimic.

88

Un clopot tresare (3 noiembrie 2009)

Şi liniştea de clopot Se pierde în timp, Se scutură fumul Făcut de un Bing…

Secunda pătrunde Un sunet, prin Bang, Un clopot tresare Stingher pe un prag.

Atroce tot strigă La timp să adoarmă, Dar timpul se rupe Şi toarnă, tot toarnă.

O groapă de sevă Desprinsă din lut, Se rupe în ţipăt Plesneşte un scut.

Bing, bang. Bing, bang… Şi iată : Ceasornic în clopot, Odată…

89

O altă lume (2 noiembrie 2009)

O lume se desparte, Misticul pervers Lucire, doar imagini Înfipte-n nimb de vers.

Se-aşterne altă lume Se mişcă dor de faptă, Dar totul se desparte În dans de altă dată .

Sunt mistic, sunt aprins De focu-nchipuirii, Prin muguri de albastru Se schimbă legea firii.

Mă aşez la tâmpla ta, O, Doamne ! Lucire şi solie,

Un cânt, ca un refren,

O simfonie.

90

Adevăr sau frumuseţe (1 noiembrie 2009)

Adevărul este legat de un fir cu plumb, care pendulează, înainte de a-şi arăta verticalitatea. Pe urmă… chiar dacă „pe” este primul. Triumfă, iar ecoul devine început, un absolut… scăldat în joc cu noaptea. Ce-i pasă trandafirului că-l văd, doar mie-mi pasă… şi prins de frumuseţe, îl sărut… dar ghimpii lui, mă trezesc şi-mi spun: Nu există adevăr, există doar frumuseţe.

91

Spre altceva (20 octombrie 2009)

Dacă nu pot să ajung la desăvârşire, atunci, de ce trebuie să învăţ ceva, culeg frigul şi fug cu îndârjire spre altceva, spre altceva. Mă tot arăt la lume, floare, dar ghimpii se grăbesc să îmi apară, acopăr cu o frunză de uitare o primăvară, o primăvară. Şi vine iarna, primăvara zboară nu pot s-aştept alt anotimp nu pot să-nvăţ cum viaţa, iară aleargă, fuge peste timp.

92

Toamna (19 octombrie 2009)

Şi lumea se mişcă, Mişcarea e pură Apar frumuseţi Supuse-n natură. Iubirea priveşte Ascunsă la cer, Cum soarele scaldă Poteci de mister. Iar norul când plânge Pe umăr de soare, E semn că urmează Puţină ninsoare. Amestec, descânt, Doar şoapte de viaţă Surâsul de jar, Peste dimineaţă. Suntem în toamna şoaptelor. Un nor, un zbor şi rouă, Amestec ruginiu şi pur Un dor, doar dor şi plouă….

93

Agonie sau speranţă (19 octombrie 2009)

Un alb se ridică pe clopot de sticlă şi negrul se cerne albastru prin semne. Aplaud la roşu şi tot bat cocoşul dar vine o zi de verde-n câmpii. Bat apa pe galben mă rup de un farmec fug în violet ascuns prin secret.

94

Un cetăţean al acestui pământ (13 Octombrie 2008) Sunt cetăţeanul acestui pământ Am aripa prinsă de rouă , Şi-n iarba de-acasă şi-n lut Atunci când ninge şi plouă . Mă clatin tot iubind în iubire Colind căutând un răspuns , Sunt cetăţeanul acestui pământ Pătruns de albastrul de sus , Năpădit de iubire.

95

Cuvântul (26 Octombrie 2008) În podul palmei, aurit. Cuvântul doarme…. Doar şoptit. Şi stă lumina să pătrundă, În cuvântul din-năuntru. Lumina pâlpâie ca marea, Se întretaie-n dor cu zarea. În adiere stau cuvinte . Lumină dintre spaţii sfinte.

96

Haiku (26 Octombrie 2008) A doua zi … când am ajuns pe lume , A început bătrâneţea. Ce tânăr sunt … În bătrâneţe .

97

Flăcăul pe moarte (15 octombreie 2008) Un flăcău era pe moarte… Iară moartea tot râdea, Arăta că-i fericită Când flăcăul o… mişca.

Auzea în depărtare Moara dracilor tocând Se simţea înlănţuită Şi nu spunea un cuvânt.

Coasa aşezată-n tindă Aştepta să fie scut, Dar flăcăul cu-a-sa limbă O masa uşor pe gât.

Tot crescuse întrebarea O cutumă ca un brânci, Să apară alinarea Dezbrăcată dintre burţi.

Un flăcău era pe moarte… Moartea-n sine radia, A avut şi ea potaia De la viaţă ce-nvăţa.

98

Sunt vremea tinereţii mele (13 Octombrie 2008) Eu sunt vremea tinereţii mele, Sunt doar timpul care s-a pierdut. Sunt iubirea… Disperarea, Chiar uitarea. Sunt ochiul timpului trecut. Sunt un depozit în imagini Sunt visul ce îmbracă tinereţea, Sunt vremea rea şi vremea bună. Sunt sclavul tău umil… Din început. Eu sunt … cel, care… Chiar pe urmă… Cu toate că, primul e „Pe” Adună în luciri de lună Iubirea, pentru… Noapte Bună ! Iubirea mea de azi , de ieri.

99

Arunc o geană de dor (9 Octombrie 2008) Arunc cu geana de dor Peste geana de lumină, Şi te simt… În umbra de pe lună. Arunc cu mine-n tine Şi simt o vibraţie, Oscilaţie… Cât o constelaţie . Te privesc în somn Te privesc mergând , Şi spun: Te iubesc, Şi te-am iubit. Ca un nebun!

100

Mi-am adus aminte…am fost tânăr (7 Octombrie 2008) Pe vremuri, de mult… Mergeam ţinându-te de mână, Aveam pe buze caş şi unt Eram copilul ce-a căzut din lună. Tot povesteam ce am citit, Vorbeam cum moare în iubire. Un personaj, ce este „Prins” Într-o sublimă povestire… Interpolam cuvintele în cifre Şi cifrele le tot interpretam, Ca să refacem prin iubire O mare viaţă ce trăiam. Chiar astăzi, am deschis ziarul Şi-apare autorul „Prins” Apare tânăr, ca atunci, de mult… Când dragostea în mine s-a aprins Fiind chiar personajul „Prins”

101

Să te sărut (2 Octombrie 2008) Să te sărut, Să te alint, Să te mângâi pe-al tău trup Să te aşez cu temei Pe un piedestal cu lei… Să te dezmierd cu un cuvânt, Iar te sărut… Pe frunte, Pe buzele ude, Să te prind în braţe cu mult dor Uşor…Uşoor. Iubire mică, Somn uşor!

102

Modernitate (6 Octombrie 2008) Un călăreţ avea un cal şi calul nu avea nimic împotrivă, calul avea şi el o şa iar şaua nu avea nimic împotrivă toate acestea se împotriveau când mergeam la cârciuma lui Gicuţă sau aşteptam tramvaiul, 169 dar atunci, numai atunci eu nu aveam nimic împotrivă, ziua avea şi ea o noapte iar noaptea nu avea nimic, dar chiar nimic împotrivă şi dacă mă gândesc bine un cerc avea un punct iar punctul se împotrivea la virgula potrivnică, sau invers în… care vers.

103

Avem nevoie de iubire (29 Noiembrie 2008) Avem nevoie de iubire Avem nevoie de un dor Avem nevoie de trăire Avem nevoie de-adevăr. Avem nevoie de căldură Avem nevoie de albastru Avem nevoie de măsură Avem nevoie de un astru. Avem de lacrimă nevoie, Avem nevoie de suspin De vise şi de somn, nevoie De pace… Peste al lumii drag cămin.

104

Toreadorul Arena este în picioare... Toreadorul se înclină, El prinde spada cu o mână, Taie urechea unui taur Ca pe o frunză de laur. Învingător şi plictisit Aşează spada-n teacă. Mulţimea este în delir... Ole, ole şi iată: Cum taurul în agonie Priveşte şi nu ştie, De ce atâta răsărit Pe la apus să fie ? O, Doamne, viaţa! Poem de bucurie, Ole! Şi cântecu-a plecat, Spre alt loc mai înalt. Toreadorul obosit. Arena goală, a murit. Şi taurul nu învie.

105

Când anii au trecut Şi vin... De-acum toreadorul e bătrân . Şi el la rând spre asfinţit , El vede taurul rănit Ce cu dojană-i spune: -Când m-ai învins Credeai că scapi Fără să fii judecat. Păcatul tău e tot păcat. Te iert! Dar tu nu m-ai iertat, Eu te-am uitat. În lupta vieţii, o coridă, Când taurul n-a mai mişcat Toreadorul s-a grăbit să creadă. Că viaţa-i ca o pradă.

106

Un sistem şi-o stea Un sistem pentru a exista Nu are nevoie de tratate, Funcţionează din a lui dreptate, Ca şi lumina ce apare într-o stea. Aprind opaiţul, luminând-năuntru. Găsesc ecluza unui spaţiu-arid Privesc găoacea şi închid... Iubind perpetuu începutul. Doamne-Dumnezeul meu. Cât pământ ai zămislit, Şi-n albastru te-ai pitit, Iubindu-ne mereu.

107

Europa Agenor, tu, mare rege Al ţinutului din Tyr, Ai pierdut pe a ta fiică, Zeus ţi-a dus-o-n exil. A făcut copii în Creta Bravi, frumoşi chiar mai moderni. Aşa ne spune legenda; Europa şi Europeni. Mai la vale este Roma, Cu Italia prinsă-n cizmă, Se întinde mult spre mare Europa este o prispă. Săndăluţele romane Au venit, călcând Carpaţii, Se întind europenii Dar acolo sunt şi Dacii. Espadrilele se schimbă Şi opincile se rup, Suntem fraţi în Europa Până dincolo de Prut.

108

Ţineţi cont, mai marii zilei, Ţineţi cont de unde-avem, Numele ce de milenii Ne-a ţinut Europeni.

109

Bunicul Pe bulevardul amintirilor am mers. Am mers... O voce se ridică ca un vers. Colind înconjurat de mine Frânturi de gând, dintr-un alt mâine. Şi vântul freamătă prin crengi, Iar umbrele colindă- ntregi. O şoaptă… Dorul se-ntretaie Cu gândul la un drag… Tataie! Bunicule, cum o mai duci ? Apar prin frunzele din Nuci Cărări făcute doar de tine, Pentru mine. Pentru alt mâine. Mă plimb şi lacrima coboară, Peste o seară. Într-o seară neagră, cu un cer de smoală. În care amintirile se-ntrec, Cărări de gând, in dorul sec. Si stelele se sting pentru o clipă. O şoaptă se coboară pe aripă, Iar paşii tăi… Coboară pe poteci. Prin lacrimi umede si reci.

110

Mulţumesc bunului meu prieten, Dinu Gaber, pentru încurajare…

111

CUPRINS 5 Mă pun la punct ............................................................... 5 De ziua ta ....................................................................... 6 Eul de acum ..................................................................... 7 De ce nu sunt cerb? ........................................................... 8 Eşti mult mai frumoasă...................................................... 9 Şi doar iubirea a fost întâi ................................................ 10 Cine este Ea ?................................................................. 11 Timpul probabil .............................................................. 12 Primăvara...................................................................... 13 Ca un leu mă jelesc .......................................................... 14 Matematica trupului ....................................................... 15 Iubeşte iubirea................................................................ 16 Rugăciune...................................................................... 17 Înmulţind Iubirea cu iubire............................................... 18 Cuvinte ......................................................................... 20 Cerne floare.................................................................... 21 Arhetipul....................................................................... 22 Continuarea unui surâs .................................................... 24 Un strop de tine.............................................................. 25 Vara ............................................................................. 26 Colind prin depozitul “Mine"............................................. 28 Tainele începutului .......................................................... 29 Toate lucrurile din această lume ......................................... 30 Gloria unei vieţi.............................................................. 31 Ascund jurământul de iubire ............................................. 32 Te vreau pe tine .............................................................. 33 Începe anul .................................................................... 34 Îngerul Domnului ........................................................... 35

112

Îmi place să fiu aici ......................................................... 36 Cei trei magi ................................................................... 37 Suflet disperat ................................................................ 38 Memoria unei oglinzi ....................................................... 39 Absurd .......................................................................... 40 Crezi tu ......................................................................... 41 Doar o iluzie .................................................................. 42 Închisoarea iubirii ........................................................... 43 Unde vreau să ajung........................................................ 44 Peste cuvinte .................................................................. 45 Ispita ca iscoadă ............................................................. 46 Să mă îngrop într-o taină.................................................. 47 Ingenium perene.............................................................. 48 Hristos este cu noi ........................................................... 49 Iubirea mea .................................................................... 50 Început ......................................................................... 51 Memento mori ................................................................ 52 Mathesis Universalis ....................................................... 53 Nu sunt îmblânzitor de fiare ............................................. 54 Ce am făcut înainte ca visul să adoarmă .............................. 55 Uneori .......................................................................... 57 Lacrima Lunii ................................................................ 58 În zborul meu................................................................. 59 Ce este simplu ................................................................. 60 Suntem vânzători de timp................................................. 61 Suntem două gânduri ....................................................... 62 Întâia încercare de somn ................................................... 63 Prin altă dată................................................................. 64 M-aud strigând .............................................................. 65 Ochiul se mută................................................................ 66

113

Simfonia Eului demontat ................................................. 67 Si eu pluteam ................................................................. 68 Infinitul se sparge de cuvânt ............................................. 69 Închipuiri ...................................................................... 70 Să oprim umilinţa............................................................ 71 Şi dragoste şi pace ........................................................... 72 Eden............................................................................. 74 Eminescu....................................................................... 75 Nichita ......................................................................... 76 Un strop de soare ............................................................ 77 Mor stelele ..................................................................... 78 Loreley .......................................................................... 79 Loreley şi o poveste.......................................................... 80 Loreley şi visul ............................................................... 81 Loreley şi Rinul .............................................................. 83 Loreley şi gândul............................................................. 84 Suma tuturor iubirilor eşti TU........................................... 86 Mă întorc la Faust .......................................................... 87 Un clopot tresare ............................................................ 88 O altă lume .................................................................... 89 Adevăr sau frumuseţe ...................................................... 90 Spre altceva ................................................................... 91 Toamna ......................................................................... 92 Agonie sau speranţă ........................................................ 93 Un cetăţean al acestui pământ .......................................... 94 Cuvântul ....................................................................... 95 Haiku ........................................................................... 96 Flăcăul pe moarte............................................................ 97 Sunt vremea tinereţii mele................................................. 98 Arunc o geană de dor ....................................................... 99

114

Mi-am adus aminte…am fost tânăr ................................. 100 Să te sărut ................................................................... 101 Modernitate ................................................................. 102 Avem nevoie de iubire .................................................... 103 Toreadorul ................................................................... 104 Un sistem şi-o stea ........................................................ 106 Europa........................................................................ 107 Bunicul ....................................................................... 109

115