peace and love multilingual international anthology/antologie internaţională multilingvă/lenuş...

Reeditare electronică cu acceptul direct al Bibliotecii Cronopedia, realizată de Ioan Muntean

Reproducerea - integrală sau parţială - a lucrării şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului

şi pentru scopuri necomerciale.

©2021

Biblioteca Cronopedia

Associazione Internazionale Caffe letterario

coordonator Lenuş Lungu

Peace and love

~ antologie internaţională multilingvă~

~ multilingual international anthology ~

Editura StudIs

– Iaşi, 2021 –

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario

2

Redactor: Lenuş Lungu Coperta: Ioan Muntean (prelucrare foto web)

Tehnoredactare şi corectură: Ioan Muntean

Grafică, ilustrare: Ioan Muntean (foto web)

Ediţie apărută şi îngrijită sub egida administraţiei reţelei

Cronopedia (http://lenusa.ning.com) Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin autorului şi

reţelei Cronopedia.

Tipărit la Editura StudIs – Iaşi

Tel. 0232.217.754

Mobil: 0745.263.620

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

LUNGU, LENUŞ Peace and love: multilingual international anthology = antologie internaţională multilingvă/Lenuş Lungu. - Iaşi: StudIS, 2020 Index ISBN 978-606-48-0625-3 821.135.1

http://lenusa.ning.com/

peace and love

3

coordonator Lenuş Lungu

~ antologie internaţională multilingvă ~

~ multilingual international anthology ~

~ Iaşi 2021 ~


4

peace and love

5

Un fel de prefață

We want peace and love between peoples.

The effects of scientific technology and world peace. The scientific and technological advances that have

taken place in this unusual century predict a great wave of expansion in the social evolution of the planet and indicates the ways in which the practical problems of mankind can be solved. Indeed, they provide the means themselves for managing the complex life of a united world. However, the barriers persist. Doubts, misconceptions, prejudices, suspicions and narrow self-interest hinder nations and peoples in their relations with each other.

With the rooting of this view, a paralyzing contradiction in human relations developed. On the one hand, the peoples of all nations proclaim that they are not only ready, but even longing for peace and harmony, for an end to the torturous unrest that disturbs their daily lives with day. On the other hand, it is indulgently accepted that human beings are incorrigibly selfish and aggressive and unable to build a social system that is both progressive and peaceful, dynamic and harmonious, a system that to give free rein to creativity and individual initiative, but based on cooperation and reciprocity.

As the need for peace becomes more urgent, this fundamental contradiction, which delays its realization, needs a reassessment of the hypotheses on which the common opinion is based on the historical situation.


6

difficult of mankind. Examined objectively, the evidence shows that such behavior behaves far from expressing true personality of man, is a distortion of the human spirit. Agreement on this point will enable all peoples to mobilize constructive social forces which, being compatible with human nature, will encourage harmony and cooperation in place of war and conflict.

With the rooting of this view, a paralyzing contradiction in human relations developed. On the one hand, the peoples of all nations proclaim that they are not only ready, but even longing for peace and harmony, for an end to the torturous unrest that disturbs their daily lives with day.

On the other hand, it is indulgently accepted that human beings are incorrigibly selfish and aggressive and unable to build a social system that is both progressive and peaceful, dynamic and harmonious, a system that to give free rein to individual creativity and initiative, but based on cooperation and reciprocity.

As the need for peace becomes more urgent, this fundamental contradiction, which delays its realization, needs a reassessment of the hypotheses on which the common opinion is based on the difficult historical situation of mankind. Examined objectively, the evidence shows that such behavior, far from expressing the true personality of man, is a distortion of the human spirit. Agreement on this point will enable all peoples to mobilize constructive social forces which, being compatible with human nature, they will encourage harmony and cooperation instead of war and conflict.

Lenuş Lungu

peace and love

7

Paul Rotaru

CV

Paul Rotaru debutează în

tipar în anul 2013, fiind prezent

în trei antologii apărute la editura

PIM, Iaşi, precum şi în reviste

tipărite şi on-line.

2013 – „Confluențe

poetice“, antologie de poezii

2014 – „Confesiuni în virtu@l“, antologie de poezie şi proză

2015 – „Confluențe lirice“, antologie de poezie şi proză

Urmează câțiva ani de absență de la tipar, timp în care se

definitivează romanul „Adultescentul“, publicat parțial pe platforme on-

line. Prima operă în proză publicată integral o reprezintă monografia

„Leanța Cotoroanța“, roman de introspecție găzduit în periodice de

rețeaua literară Cronopedia.

Din anul 2018, publică poezie în revistele Cronos – penița de aur

şi Taifas literar.

Unul oarecare

Ce demon este lumea! Ce flămând!

Nici viața care curge fremătând

Nu-i stinge setea oarbă de sfârşit,

Mirarea că în ea ne-am întâlnit

Şi-am ridicat din somnul longeviv

Poem rostit pe-un adevăr fictiv!


8

Ce univers de lupi la adăpost

În taina noastră şi-a găsit un rost,

Din nefireasca lor obscuritate

Să-şi urle frica de singurătate!

De ce să caut în povestea lor

Memorii care îi fac mici şi-i dor?

Din toate cele care se desfac,

Le-ar trebui un secol şi un veac

Să înțeleagă dacă are rost

Să scurme în poemul ce am fost.

De n-au ştiut că visul lui Orfeu

Eşti tu, Sirena sufletului meu,

La ce să spulber îndoiala lor,

Când înşişi cad în neguri care-i dor?!

Că viața omului e un deşir

De îndoieli expuse în delir,

O ştiu şi ei mai bine decât noi.

La ce să strigi că ceasul de apoi

Respiră din frântura lor un dram

Din visul care s-a blocat de-un geam?!

Doar ştii ce demoni răsfățați pătrund

În timpul ca o mare fără fund

Atât de mândră-n viața ei salmastră.

Cumva, la fel e şi în lumea noastră!

Dar toate astea până într-o zi,

După milenii, când mă vei găsi

peace and love

9

Pe valul nostru de la început,

Acolo unde tu m-ai cunoscut.

Atunci, tu ştii că nu vom fi decât

O rază de lumină şi atât!

Noi doi într-o scânteie a iubirii,

Întorşi la suflul cald al nemuririi –

Şi demonul lovit de îndoială

Va plânge Aurora Boreală.

Aşa că lasă-i lumii timpul ei

Cu vise-n care nu încap scântei

Şi rupe-ți sufletul de paşii lor,

De patimi care îi renasc şi-i dor

Cu veşnicii la care toți visează,

Deşi au dreptul la aceeaşi rază.

Vezi tu ce demon scurmă în destin

Şi cum presară dulce în venin,

Adăugând în viața tuturor

Aleanul unui fulger trecător?

De asta toți se tem: de a nu fi

Captivi unei incerte veşnicii,

Copii ai demonului care-i soarbe

În lungul giulgi al îndoielii oarbe.

Iar tu, un infinit ce mă deşiră

Şi sufletul a tot ce mă inspiră,

Vei fi, cândva, poemul lor nespus

Din care ai să îi priveşti de sus...

Înconjurată de lumini stelare,

Căci îl iubeşti pe unul oarecare!


10

Tu le vei arăta aceleaşi valuri

În care noi săream ca-n idealuri

Şi-n care lumea asta, posedată

De-un demon straniu, a sărit odată!

Ai să te-apleci din când în când spre mine,

Spre un poem cu versuri prea puține,

Pătrunsă de destinu-mi furibund

Ca un ocean în care mă afund

Să reînalț din ape steaua ta

Şi să te-arăt pe tine, nu-i aşa?

Atunci, Orfeu şi-ar cere, cu ruşine,

Iertare pentru c-a privit la tine

Şi a-ndrăznit să scrie poezie

Doar ca să mi te dăruiască mie.

Tu vei ierta şi-această imprudență,

Căci zeii te-au creat pentru clemență

Şi-au pus esența strălucirii lor

În versuri ce mă-nalță şi mă dor

Aşa precum se naşte-orice cuvânt.

Altfel, de ce am fost pe-acest pământ?!

De ce să ştiu că versuri care mor

Aici, doar dincolo au viitor?

La toate astea n-ar găsi răspuns

Decât un foc ce n-arde îndeajuns!

Un rug de-ar îndrăzni s-atingă cerul,

Un fum de ar împrăştia misterul,

peace and love

11

Un cataclism de i-ar elucida

Şi le-ar vorbi despre iubirea mea,

M-ai ridica din flăcări funerare,

Căci nu iubeşti pe unul oarecare.

Mă vei certa că mă azvârl în zări,

Că pun în versuri multe întrebări,

Că nu strecor nuanțe din petale

În edificiul poeziei tale.

Din suflet ai să-mi sfâşii fără milă

Un strop de respirare ca pe-o filă

Şi vei dori să mă arunci în iad,

Să fiu în al eternității vad

Poemul ce mă-nvie când mă doare,

Căci demonul nu-i unul oarecare.

Continentul Poesis

Se construieşte-n fiecare zi

Cu pentametri iambici, cu rizomi

De suflet oglindit în poezii,

Covor pe care tu, iubito, dormi!

Cutremurat de răcnetu-mi adânc,

El lasă un vulcan să crească munți,

Iar printre creste ielele se strâng

Să joace hora nesfârşitei nunți.


12

Obrajii-i sunt de mare mângâiați,

Ori biciuiți de cinici literați;

Din vreme-n vreme se abat vandali,

Aduşi de-o foame ca de canibali.

De câte ori o vede, Dumnezeu

Mai prinde o icoană-n colț de cer,

Cântând apoi: Eşti paradisul Meu,

Rămâi încoronată în mister!

Poesis, am să îți ridic altar

De închinat febrile respirări,

În veşnicul al poeziei jar

Să ard, cenuşă să mă pierd în zări!

Stânci de gând

Stânci de gând, împovărându-mi firea,

Se cioplesc prin stranii desluşiri:

Chipuri dragi ce mi-au cernit privirea,

Drum întortochiat prin amintiri!

Greu pătrund prin volburile vieții –

Ştiu! Şi mă împiedic şi mă strâng

Umăr peste pragul tinereții

Drept – sau e mai bine umăr stâng?!

peace and love

13

Pragul e un cufăr cu tenebre

Peste care nu-ndrăznesc să calc –

Mă ajung strigările în febre

Ale celor îngropați în talc...

Chiar şi-un cimitir la Masa Verde

Îmi invocă un tribut incert.

Un ecou prin unghii mi se pierde –

Mă revăd şi nu pot să mă iert...

Şi mi-e sumbru să trăiesc în mine,

Între stânci de care mă anin,

Între umbre cu călduri puține,

În paharul-leagăn cu venin.

Da, mi-e greu! Mi-o recunosc cu firea

Şi mă-mbăt cu gândul că-ndrăznesc

Să îmi cern în versuri amintirea

Visului pe care nu-l citesc.

Stânca e balanță peste mine –

Stânga-dreapta! echilibru țin!

De sub ea când te privesc pe Tine,

Mă cunoşti, oh, Doamne, prea puțin...

Prea demult nu Te-ai uitat la stâncă!

M-ai abandonat în grote reci,

Dar îți cer să mă priveşti cât încă

Peste sânii morții ai să treci!


14

Odele singurătăţii mele

Din pomul vieții, doar un singur ram

Mai îndrăzneşte să-mi arate-o floare.

Pe străzi în care altedăți dansam

Azi mişună cortegii funerare.

Sterile rugăciuni cu glas bolnav

Se-aud în murmure de bocet grele.

În colțul meu de lume, gol, jilav,

Scriu odele singurătății mele.

De câte ori cu apă-mi dau pe față,

Îmi pare că se surpă până mor

Principii ce se camuflează-n ceață,

Vădindu-mi inutilitatea lor.

Abandonat la granițe de file,

Prea însetat să le cuprind pe toate,

Încătuşat în utopii sterile,

De-o vreme nu mai cred în libertate.

Străjeri timizi, lipsiți de-adolescență,

Demult parcă trecuți de senectute,

Îşi joacă rolul cu efervescență

Şi drame plâng frivol pe game mute.

peace and love

15

Simțirile îşi cizelează-n rime,

Ei, redundanți lipsiți de vreo idee

Şi caută ceva să îi anime

Din mituri ce-amintesc de vreo femeie.

Privesc ca orbi legați în fața porții,

Cu spaimă, cum se stinge în obscur

Eternul joc al vieții şi al morții,

Uitându-şi întunericul din jur.

Şi sângerează-atâta poezie,

Încât ai crede că se şi prefac,

Visând că într-o zi au să învie

Din temeri ce le-au devenit hamac.

Psaltiri înalte, liturghii, prohoduri

Şi tot ce-i însoțeşte către moarte

Îi leagă cu-ale sorții mii de noduri,

Iar ei tot speră că vor fi departe.

Dar nu ajung decât la un firav

Castel croit din lanțuri şi zăbrele.

Eu, un lunatic pe un drum bolnav,

Scriu odele singurătății mele.


16

Nicu Doftoreanu

CV

NICU DOFTOREANU s-a

născut în 1951 la Bucureşti. Este

absolvent al Institului Politehnic

Bucureşti promoţia 1975.În

stagiatură 1980-1983 a fost

membru al Cenaclului «Fântâna

Mioriţei» iniţiat de EMANOIL

COBZALĂU la Întreprindea de Mecanică Fină Bucureşti, unde a fost şi în

colectivul de redacţie al revistei cu acelaşi nume.

A fost publicat în ziarele «Adevărul», «Suplimentul Literar

Artistic Tineretul Liber», «Gând Românesc» Alba Iulia, «Destine»,

«Ziarul ştirilor de Cluj», precum şi în revistele «Ing.» «6.20.77»,

«Apollon», «Astralis», «Gândul Anonimului», «Literar-Ing», «Cetatea

lui Bucur», «Onyx» din Irlanda, «Pagini Româneşti» din Noua Zeelandă,

«Cronica Fundaţiilor», «Vatra Veche», «Independenţa Română»,

«Bogdania», «Chronos», «Taifas Literar», «Amprentele Sufletului»

«Convorbiri Literar Artistice», «Revista I.D.E.I» din Zalău etc.

Din anul 1997 a început să participe la şedinţele lunare ale

cenaclului “DESTINE” şi, de la înfiinţare, la cenaclul inginerilor “AGIR”

condus de NICOLAE VASILE.

Pentru prima oară în Aprilie 2000, a fost publicat în volumul

«COPACUL CU FRUNZE ALBE», când a luat Premiul I ca laureat al

concursului “Cititorul punctează poetul”, inițiat de directorul societății

DESTINE şi preşedintele filialei pentru copii şi tineret Bucureşti a Uniunii

Scriitorilor din România, VICTOR GH. STAN.

Ulterior, în anii 2001 şi 2002 a mai luat premiul II şi respectiv III

la Concursul Naţional de Poezie organizat de aceiaşi societate

peace and love

17

“DESTINE”. A obţinut Premiul de Excelenţă oferit de «Cronopedia» în

anul 2014, care a constat în publicarea volumului de autor «Tangouri

sub…acoperire». În anii 2015 şi respectiv 2016, a primit: Diplome de

excelenţă de la Societățile culturale Destine şi Apollon A mai primit în

2017 Diplome de la Revista Bogdania şi ADER – Om între oameni.

A mai primit în anul 2018 Fundaţia Literar Istorică Stoika şi

respectiv Amprentele Sufletului precum şi de la Cenaclul Ion Rotaru

în Ianuarie 2020.

A publicat poezii în antologii: «Copacul cu Frunze albe», «Cuvinte

sculpate», «Mama», «Planeta Iubirii», «Din Livada înflorită a iubirii»,

«Perlele Domnului », «Căpuşa», «Tata», «Pe o cruce de Lumină»,

«Femeia Omniprezentă», «Metamorfoze» Biblioteca Cronopedia,

«Întâlnirea Poeţilor» vol. II, «Carmen» vol. XIX, «Poeţi şi scriitori

contemporani în regalul Eminsescu», «Cuvinte pe aripi de gând»,

«Ziditorii în abstract», «Noi am sărbătorit centenarul unirii», etc.

A fost invitat şi a dat interviuri TV Sfatul Popular, în 2014, TV

Estrada, în 2017 şi Radio Shalom în 2018, parțial preluată în 2019 de

Radio Melbourne Australia.

A publicat poezii în următoarele volume de autor:

«Tangouri», 2002 Editura Destine,

«Tangoul, mereu tangoul», 2004 Editura Destine,

«Sub semnul tangoului», 2005 Editura Destine,

«Tangouri altfel», 2008 Editura Destine,

«Tangoul mereu tanar», 2010 Editura Destine,

«Tangouri de ieri, tangouri de azi», 2012 Editura Arefeana,

«În ritm de tangou», 2013, Editura Destine,

«Tangouri sub…acoperire», 2014 Editura Editgraph Buzău,

«Tangouri dintodeauna», 2015 Editura Destine,

«Un tangou numit dorinţă», 2016 Editura Ro.cart Urziceni,

«Mordicus Tangou», 2017 Editura Arefeana antologie bilingvă

româno-franceză coautor Țârlea Cristian,


18

«Tangouri zglobii despre copii şi nu numai», 2018 Editura

RavexCom,

«Tangouri potrivite... în stil englezesc» 2019 Editura Astralis.

antologie bilingvă româno-engleză

«Tangouri cu de toate... şi răvaşe desecretizate», 2020 Editura

Astralis

Tangoul paranormal de vară

MISTERUL VERII N-A MURIT!

Ne-a urmărit necontenit

Din clipa-n care am pierdut

Tot ce-am avut

doar pentr-un fruct!

Eram tot noi …dar, fără scut!

Geneza spune ce-am pierdut

Şi spune cum ne-am despărţit,

De-atunci de rai…necontenit!

Sfidând pe toţi cei pesimişti,

Ce-n vara asta sunt cam trişti,

Nu cred că poate cineva

Să ne declare altceva!

Chiar cine nu crede-n mister

Tot este incitat de el!

Pesemne n-ai gândit nimic

Când te-ai atins de vis un pic!

Dar dacă totu-i amintire

Bazată doar pe presimţire,

peace and love

19

de intrgiă sau…de iubire?!

Atunci de ce visăm la fel:

Că suntem iuţi,

C-avem alt ţel,

Că iar putem zbura altfel.

Şi uite-aşa iar am ajuns

Din nou în locul cel de sus,

În care nu sunt invitați

Decât acei inițiați

Ce-n somn sunt declarați …curați!

Doar, cel născut şi nu făcut,

Păşind pe calea de-nceput

Care-i cea veche, fără nume,

Ce leagă „ATLANTIDA” noastră de altă lume,

În care spiritual iubiri-i suveran

Legând dimensiunile

… acuma despărţite-n van,

Ne-a învățat că tot ce se preface:

În DRAGOSTE,

Acolo chiar devine… PACE!

MISTERUL LUMII N-A MURIT!

Ascuns, aşteaptă liniştit

să poată să se-arate în sfârşit,

Să fie redescoperit.

Fiindcă un lucru este clar:

Memoria ţine de-ancestral!


20

MISTERUL VIEŢII A VENIT!

Şi-a devenit de neclintit

Din clipa-n care s-a-ntrupat

Şi dragostea ne-a arătat

Când crezi

orice se poate!

Aşa cum ne-a-nvăţat cel care

Ne-a salvat,

când a murit

… de risipire-n infinit!

Tangou la sfârşit (glosă)

La sfârşit tristeţea vine.

Toate trec şi-apoi se uită,

Nici o clipă nu revine

Fiindcă timpul nu ne-ascultă!

– Ai uitat prima iubire,

Ce am fost eu pentru tine?

– Nu mai crede-n fericire:

La sfârşit tristeţea vine.

– Ai uitat şi de-ntâlnire?

E ceva ce nu se uită!

– Să nu-ţi fie cu uimire:

Toate trec şi-apoi se uită!

peace and love

21

– Amintirea mea nu-i vie?

– Ce!... credeai că timpul vine

Din trecut?... Ce nebunie!

Nici o clipă nu revine

Şi să-ţi spun eu de ce trec

Făr-a pierde vreme multă:

Toate-acestea se petrec

Fiindcă timpul nu ne-ascultă!

Fiindcă timpul nu ne-ascultă

Nici o clipă nu revine.

Toate trec şi-apoi se uită:

La sfârşit tristeţea vine!

Tangoul greşelii

PROMITE!

Promit să nu mai greşesc iubindu-te!

PROMITE!

Promit să nu mai greşesc dorindu-te!

PROMITE!

Promit să nu mai greşesc slujindu-te!

PROMITE!

Promite tot gândindu-te cum ai greşit:

IUBIND,

DORIND,

SLUJIND,


22

Dar ce le mai rămâne altceva de făcut

SENTIMENTELOR

După ce au fost ciugulite de-a lor

PASĂRE... NEFINȚĂ,

În afară de... suferință?!

PROMITE!

Promit să nu mai greşesc ascultându-te!

PROMITE!

Promit să nu mai greşesc îndurându-te!

PROMITE!

Promit să nu mai greşesc urmându-te!

PROMITE!

Promite tot gândindu-te cum ai greşit:

ASCULTÂND,

ÎNDURÂND,

URMÂND,

Dar ce le mai rămâne altceva de făcut

OAMENILOR

După ce au gustat în sfârşit cu dor

Din pacea şi iubirea

... de INFINIT,

În afară de... speranță?!

Tangoul cochetăriei

Palidă speranţă de a opri iubirea

Să evite abolirea păcii la-ntâlniri,

peace and love

23

Atunci când cedăm

… şi-mpărțim amintiri

Cu sora efemerului:

VEŞNICIA!

SOARELE,

Cât e el de soare,

RAreori are curajul de a i se asocia!

Tentaculele-ntinse, spre-a negocia,

Măreţe osanale ridicate de el,

Implacabil sunt goale de vlagă

Înainte ca ea să înţeleagă,

Că el de ea se leagă

... fiind o particulă a ei.

Doar GÂNDUL,

scos de sub tăria lui,

A aliatului în nemişcare:

TIMPUL,

Îşi poate-adeseori permite

Să cocheteze-atât de-aproape

Încât suflarea se-ntrerupe

Fiind instabilă

Când e palpabilă-ncercarea,

Pentru că...

Palidă speranţă de a opri visarea,

Să evite confruntarea rândul următor.

Dar... dacă va rămâne-n apărare

Şi va simți cât de aproape pare


24

S-ar depărta,

Căci

... VEŞNICIA,

E o cochetă din născare,

Care nu vrea să ştie fiecare

Că... pace şi prietenie

Nici nu a fost

... nici n-o să fie!

Tangoul lui A fost odată

(... fără bătrâneţe)

Agitându-se de-a lungul anilor,

Şuvoiul gândurilor

Mi-a ridat colţurile ochilor,

Îngreunând privirilor

Efortul de pătrundere în...

Cutele sufletului

Unde,

Din prevedere contra uitării,

Suflarea umbrelor,

A aşternut în calea privirilor

Aburul amintirilor,

Iar...

Spuma gândurilor

Mi-a încreţit fruntea,

Întipărindu-şi semnul aşteptărilor,

Odată cu dizolvarea seninătăţii de deasupra ploapelor.

peace and love

25

ŞI-ATUNCI

... ACOLO,

Un moment mi-a fost frică:

Dacă albul dinţilor vremii mi-a rămas în părul încă de tânăr,

Dând inimii senzaţia că n-o apăr?

N-o pierd?

Şi m-am zbătut

... încătuşat în gândul acesta ascuns,

Şi m-am zbătut

... în cele din urmă dorind să fiu descătuşat,

Dar îndoielii i-a răspuns...

Albul primăverii ghioceilor,

Glumă legată de-ncreţirea-nfiorată a PAMÂNTULUI

La gândul viitoarelor hohote ale lanurilor,

ŞI-ATUNCI

... ACOLO,

Cutele norilor de-ntrebări

Au fost netezite de mângâierea vânturilor

ŞI-ATUNCI

... ACOLO,

ca niciodată,

Totul a părut mai uşor,

Pentru că mi-am dat seama

Că nu ieşisem încă

din ţara lui... A FOST ODATĂ...


26

Ivan Gaćina

Biography

Ivan Gaćina was born on

April 15, 1981 in Zadar, the

Republic of Croatia.

He was a recipient of an

honorary doctorate in literature

in 2020. by The Institute for the Roma Studies of Europe and Researches

Regarding the Crimes Against Humanity and International Law.

Upon completion of the graduate studies in Business Computing

at the University of Dubrovnik in 2010, he received the academic degree

of Master in Computer Engineering and the cum laude honor.

He is currently a high school teacher of electrical engineering.

He writes poetry (including haiku), short stories, aphorisms, and

book reviews. He is a member of many associations and societies. His

work has been translated into several foreign languages, and he has

received more than 100 awards at literary competitions, in his country

and abroad.

At the International Roma Poetry Festival “Tamo gde Sava ljubi

Dunav” (There Where the Sava Kisses the Danube), organized by the

Association of Roma Writers (Belgrade, September 28, 2019), he won

“Slobodan Berberski” award for his lifetime achievement in literary

work.

At the 9th International Photo-Haiku Contest “Setouchi-

Matsuyama” in Japan, held in 2020, Ivan Gaćina won Grand Prix in the

“Your Photo-Haiku in English” category, to which 542 photo-haiku with

original photos of the sea were submitted.

POEMarium, Poetic Parley – 49, “Poet of Fortnightly” (February

15, 2020)

peace and love

27

Asian Literary Society (ALS), Weekly Poetry Contest 122, 1st Prize

(March 22, 2020)

He is the author of three poetry books: “Tebe traži moja rima” (KC

Kalliopa, Našice, Croatia, 2014), “Tvorac misli / prolaznik u noći” (SVEN,

Niš, Serbia, 2015) and “Okovani prokletstvom” (IK “Rrom produkcija” &

Roma Writers Association, Belgrade, Serbia, 2018).

His work is also included in over 300 collections and in a number

of literary journals.

Truthfulness

The old bridge joins distant shores of the golden river

Retouched by vivid visions of ancient civilizations

Under the cascading heart-shaped clouds.

The echo of a thousand souls stirs my heart

Healing their pain in the empathy chamber,

Following the winding wind that plays a symphony of beauty

Under the swinging breeze.

Love and trust are life companions

Nailing the trails of dawn with the stellar glow.

Every move is followed by expectation,

So that freedom can blossom up to the stars

Sailing through the light of love with trembling harmony.


28

The Beauty of the Evening

Love is an unfinished art

swaying the stars in my heart,

and the scented breeze refracts through the light

so that I can rule the wilderness tonight;

pure melody springs out of my soul

while the beauty of the evening comes under my control,

and my sword turns into the words of enlightenment

in order to spread out the freshness of the environment.

The River of Honesty

Under the swinging breeze,

accompanied by the mysterious scent of roses,

golden threads of destiny

intertwine through timelessness

where the whisper of the supernatural world

pulls the eternal life transcripts

from the river of honesty

to the undersky network of truth.

peace and love

29

Transcendental Wave of Love

In the endless world of computer zeros and ones

tirelessly,

I search for the truth

crucified between two logics

through which I will spiritually reach

the transcendental wave of love

and successfully skip the challenge

of poetic truthfulness.

The Wheel of Life

Your curly hair

turns the wheel of life

and, with sunrays,

cuts down the sunflower meadow

while I collect forbidden fruit

from the swirling brook

and while the moonlight anchors us

in the oasis of love.


30

Elżbieta Ewa Juda

Biogram

Nazywam się Elżbieta Ewa

Juda, dla rodziny, przyjaciół i

znajomych po prostu Ewa. I

właśnie drugiego imienia

używam podpisując swoje

utwory. Mam średnie wykształcenie chemiczne, jestem z zawodu

analitykiem. Pochodzę ze Stróży koło Kraśnika na Lubelszczyźnie.

Urodziłam się w Lublinie 27 września 1964 roku.

Obecnie mieszkam w Gorzyczanach, skąd rodem wywodzi się mój

mąż. Jest to malownicza wieś w gminie Samborzec, w powiecie

sandomierskim, charakteryzująca się głównie bardzo ambitnymi i

kreatywnymi mieszkańcami. Wiele się tu dzieje dzięki inicjatywom

lokalnym.

Byłam wychowana w rodzinie nauczycielskiej, więc odkąd sięgnę

pamięcią wiedza była zawsze tematem priorytetowym. Moja mama –

nauczycielka matematyki zmarła młodo i moim wychowaniem zajęła się

babcia- mama mojego taty. To właśnie ona, obdarzona bardzo dobra

pamięcią zaszczepiła we mnie miłość do literatury i historii.

Pierwszy swój wiersz napisałam w wieku piętnastu lat. Potem

jeszcze około pięćdziesięciu, które spaliłam po surowej ocenie

nauczycielki uczącej mnie języka polskiego. Na długie lata schowałam

pióro do szuflady. Z Rzeszowa, gdzie chodziłam do średniej szkoły, a

potem pracowałam w laboratorium przeniosłam się na Ziemię

Sandomierską. Wyszłam za mąż, urodziłam dwie córki i wraz z mężem

Stanisławem zajęłam się prowadzeniem gospodarstwa rolnego. Proza

życia zajęła miejsce poezji do czasu przystąpienia Polski do Unii

Europejskiej. Wtedy to polskie wsie, w tym i nasza zaczęły tętnić życiem.

peace and love

31

Na wiejską biesiadę zaproponowano mi napisanie przyśpiewki, którą

miała zaśpiewać nowopowstała grupa wokalna. Postanowiłam

spróbować, tym bardziej, że do tej grupy wokalnej należałam. Potem

były kolejne przyśpiewki a za nimi wiersze i okolicznościowe życzenia.

Jak na razie uzbierało się tego cztery tomiki, które wydawałam w

niewielkiej ilości egzemplarzy, na prywatne zlecenie. Były to dwie części

trylogii wierszy, zatytułowanej Blaski Promieni- Promień Poezji i

Promień Miłości oraz dwie części życzeń „Życzenia dla Rodziny,

Przyjaciół, Znajomych-wszystkich ku temu zasłużonych”, zawierających

po sto życzeń w każdej części. Obecnie pracuję nad kolejnymi pozycjami

i chciałabym, aby dotarły one do jak najszerszego grona czytelników

kochających poezję.

Ja jestem z natury ciekawą świata optymistką i tym właśnie chcę

zarazić swoich czytelników. Oprócz literatury interesuję się historią,

chemią, malarstwem, muzyką i filozofią. Jestem członkinią Zespołu

Ludowego „Gorzyczany” i Chóru Parafii Chobrzany. Obecnie jestem

babcią trojga wnuczków- Patryczka, Błażejka i Natalki, których bardzo

kocham. Jak każdy człowiek mam lepsze i gorsze dni, ale nigdy nie tracę

nadziei i wiary zarówno w spełnienie swoich marzeń, jak i wiary w ludzi.

Największą radość sprawia mi ujrzenie uśmiechu na ustach moich

czytelników, uśmiechu, który płynie z głębi serca i duszy.

Po prostu miłość

Gdy w naszym sercu miłość płonie,

miłość do ludzi, sztuki, Boga,

to wyciągamy swoje dłonie

tam, gdzie geniuszy wiedzie droga.

Gdy miłość życie opromienia

i serca nasze w głąb przepełnia,


32

realizują się marzenia,

widzimy, gdzie jest szczęścia pełnia.

Miłość potrzebna od kołyski,

już małe dziecko to rozumie,

jak bardzo matki oddech bliski,

jak czule ona kochać umie.

Idąc przez życie, gdy nam braknie

trochę miłości w ludzi tłumie,

tak bardzo każdy z nas jej łaknie

i braku wokół nie rozumie.

Miłość się nigdy nie starzeje,

ani w rutynę nie popada,

choć czasem ma burzliwe dzieje,

to zawsze ona światem włada.

Czymże świat byłby bez miłości-

miejscem na wskroś zlodowaciałym,

gdzie smutni ludzie w swej nicości

tęsknią swym sercem skamieniałym.

Tęsknią za ciepłem, za uśmiechem,

za życia największą wartością,

za ciepłym, serdecznym oddechem,

tęsknią po prostu za miłością.

peace and love

33

Więc miłość pielęgnujmy stale

i jej oblicza różnorodne,

miejsce na świata piedestale

i w naszym sercu miejsce godne.

Bo miłość świata jest spełnieniem,

do szczęścia drogą nam otwartą

i każdy przyzna jednym tchnieniem,

że dla niej nawet umrzeć warto.

Serce w tłumie

Idąc przez tłumy ludzkich serc

przyzywam je do siebie,

lecz czasem tylko serca ćwierć

odezwie się w potrzebie.

Niekiedy w sercu zadra tkwi,

czasami - sopel lodu,

inne w letargu serce śpi-

zawiodło się za młodu.

Rozpalić w sercach ogień chcę,

ogień co nie umiera,

przy którym można ogrzać się,

kiedy samotność doskwiera.


34

Chcę w sercach dostrzec wszystko to,

czego mi w życiu trzeba,

czasem zapłacze serce łzą,

co drogą jest do nieba.

Drzwi serca ciężki mają klucz,

nie każdy je otworzy,

próżno nie kołacz ani tłucz,

gdy miłość nie przysporzy.

A jakieś serce czeka gdzieś

samotne w tym serc tłumie

i się wsłuchuje w złudną wieść,

czy ktoś je dziś zrozumie.

A może jutro lub za rok,

serce jeszcze poczeka,

nadziei zawsze słychać krok-

nawet z bardzo daleka.

Lecz kiedyś sercu znudzi się

zbyt długie to czekanie,

samotnie w grób położy się

i w nim już pozostanie.

I wtedy serce stanie się

gwiazdą błyszczącą nad światem,

bo tak w niebiosach dzieje się,

że serce sercu jest bratem.

peace and love

35

Słoneczne przesłanie

Widziałam słońce jasne nad światem,

Które krążyło po nieboskłonie

Patrząc jak człowiek stając się bratem

Niesie drugiemu otwarte dłonie.

I niesie serce na oścież otwarte,

Ogrzane ciepłem słonecznych promieni

I słowa w sercu serdeczne zawarte,

Co mogą życie na lepsze odmienić.

Słowa będące dziś na wagę złota

Tak rzadko bardzo wypowiadane,

Gdy mądrość płacze, śmieje się głupota,

Słowa serdeczne, często zapomniane.

Słowa, co mają moc niepojętą,

Kierują ludzkość na lepszą drogę,

Co to potrafią pięść zaciśniętą

W locie otworzyć zmieniając w przestrogę.

Patrzę na słońce i przykład zeń biorę,

Chcę ogrzać słowem jak ono promieniem

I nawet w chłodną zimową porę

Ze słońca dusza czerpie natchnienie.


36

Ono nie dzieli, nie segreguje,

W każdy zakątek świata dociera,

Blaskiem entuzjazm w sercach wywołuje,

Bez tego blasku życie zamiera.

A więc się staram słońce w sercu nosić,

Gdy smutno, ciemno wyjąć go po trochu,

Wiązką promieni, gdy trzeba poprosić,

Oświecić drogę, gdy będzie po zmroku.

Słońce – najlepszy przyjaciel ludzkości

I wzór najlepszy do naśladowania,

Niesie przesłanie w swojej wspaniałości,

Ile z nas zrozumie treść jego przesłania?!

Tak o sobie z przymrużeniem oka

Była sobie poetka w wielkim ludzi tłumie,

Pisała wiersze myśląc, że może ktoś je zrozumie,

Że może ktoś przeczyta głosem serca lub duszy,

Czytając wiersz czasami nawet się przy tym wzruszy.

Że może wiersz przeczyta calutki, aż do końca

I w szarej chwili życia zobaczy w nim trochę słońca.

A ona tak tym słońcem bardzo się chciała podzielić

I poprzez swą poezję świat cały rozweselić.

peace and love

37

A ludzie chętnie czytali nawet po kilka razy,

Albo się uśmiechali lub łzy mieli na twarzy,

O swoich różnych wrażeniach poetkę informowali

I do dalszego pisania zawsze motywowali.

A ona tak pisała wiersze dla ludzkiej radości,

By dobry ślad zostawić kiedyś dla potomności,

Brzydziły ją paszkwile, impertynencje wszelkie

I serdecznością chciała zrobić wrażenie wielkie.

A że wrażliwą duszę poetka w sobie miała,

To też najwięcej wierszy o miłości pisała.

Tę miłość chciała ludziom najbardziej podarować,

Jako niezwykłe uczucie w poezji wyeksponować.

Tak powstał właśnie tomik miłością podyktowany

I jako „Promień Miłości” Państwu dedykowany.

Wartości życia w polskości

Kto mi dał skrzydła, bieg życia wyznaczył,

Zawiłość świata wiarą tłumaczył?

Co mi w tym życiu głównie przyświecało

I jako wartość nadrzędna istniało?

Co do działania mnie motywowało

I inspiracją twórczości się stało?

„Bóg, honor, Ojczyzna”- od dziecka słyszałam

I tak te słowa sercem ukochałam,


38

Że mi w głąb duszy na zawsze zapadły

I tkwią po dziś dzień, choć w świecie tak zbladły.

Dogmat na równi z aksjomatem widzę,

Zakłamania, oszustwa się wstydzę

A mą Ojczyznę tak piękną, wspaniałą

W swojej poezji obejmuję chwałą.

W gminie kwitnących jabłoni tworzę

I na tej ziemi serce swoje złożę.

Wszystko co myślę, czuję i rozumiem

Dla dobra innych przedstawiam, jak umiem,

A dom rodzinny, wierni przyjaciele

Dają do pisania motywacji wiele.

A gdy mi ciężko- to czasem zapłaczę,

Lecz winy innych bez trudu wybaczę

I znów się śmieję, marzę i świat kocham,

Dziwiąc się potem, że na próżno szlocham

I dumę czuję z otoczenia swego,

Bo nie ma kraju nad nasz piękniejszego,

A o tym szybko się człek przekonuje,

Gdy na obczyźnie nostalgię poczuje.

A więc dziękuję Ojczyzno, honorze

I Tobie, co dajesz skrzydła twórcze Boże,

Że mogę pisać za Waszą przyczyną

I cieszyć się w Polsce każdą godziną.

peace and love

39

Dijana Uherek Stevanović

Srbija

Biografija

Dijana Uherek Stevanović

rođena je 14.5.1968. godine u

Garešnici R Hrvatska.

1986. godine dolazi u

Suboticu, završava Pedagošku

akademiju u Kikindi, a posle

Pedagoški fakultet u Somboru i

postaje master profesor.

Pored rada u OŠ“Miroslav

Antić“ bavi se pisanjem i slikarstvom.

Objavila je samostalne zbirke poezije:

* 2013. "VANVREMENA", "BESKRAJ" i "NOTOVANA",

*2014. "BEZIMENA", "ONA"

Kao pobednici takmičenja „Diogen“ u Sarajevu 2014. objavljena je

elektronska knjiga poezije "RATNICA SVETLOSTI“.

* 2015. "VANVREMENA ARTEMIDA", "NEVIDLJIVA"

"NEBO U ZUBIMA"

* 2016. "NESAVRŠENA" izdavači "Galaksinis", UBU i HKD ova

knjiga je proglašena najboljom knjigom poezije u 2016. i nagrađena

nagradom „Književno pero“ na festivalu „Prijatelji knjige“ Rijeka;

"KOMPOZICIJE LEVE PRETKOMORE" zbirka poezije sa Nebojšom

Đorđevićem izdavač KK „Branko Miljković“Knjaževac.

* 2017. „VEDRINA“

Ima objavljene elektronske zbirke poezije: "NEDOSTAJEŠ MI TI",

"ARTEMIDA" "DRUGO JA".


40

Uvrštena je u nekoliko zajedničkih međunarodnih zbornika:

„Zauvek đaci“, „Valentinovo“, „Očaravanje“, „Desanki u čast“ „ Izvan

dometa“ i drugih 100.

Pesma "Slavonija" pohvaljena je i uvrštena u antologiju najlepše

zavičajne poezije i proze. […]

Vivaldi

Još jedna misao

šalje svemiru pozdrav,

taksirana u međuprostoru

linijskog sistema,

ograničena

s jedne strane

violinskim ključem i taktom

Ne

nema određene

povisilice i snizilice,

jer sve je to

NIRVANA,

brisani prostor,

postajanje današnjeg dana.

A sutra?

Što je to sutra?

peace and love

41

Vivaldi

sazdan od četiri godišnja doba

ukomponiran u jednom svitanju...

Jesenja sonata

Ako me ikad

ova jesenja sonata

zvukom vjetra

dotuče,

ja ću i dalje

bojiti dane životom

što stihovni sjetom

na putove mladosti liče..

Lišće u kosi

svirat će harmoniju,

pjevat ću u flašu...

odu životu..

ali...

jeka će svako

ludilo beznađa

da nasuče...

da ritmovi želje

za životom

zazvuče...


42

Oblak samoće

Vrijeme je

da otvorim prozor,

da oblakom samoće

razbijem daljine,

glasom uhvatim

ljudske razgovoruše,

tabanima utabam

putove znatiželje,

potražim istinu

u njegovom liku

i vratim se jača

– svjesna sebe

u zemaljskom postojanju...

Iluzija sanjara

Razlivena kao nebo

upleteno u dugu

sanjam

neko novo sutra

peace and love

43

i iluzijom

vječitog budnog sanjara

mislima gradim

porušene mostove.

Ne stidim se

što sam Balkanka,

jer ponosna

vremena se ne bojim.

Gazim sve pred sobom

koracima mrava

klepetom leptirovih krila

pjesme komponiram

i pjevam,

jer jedino pjevajući

osjećam da živuća postojim.

Postojanje

Psihosomatsko,

terapeutski...

razgrćem dimnu zavjesu

– providnosti

– uključujem se u stvarnost

konektovana na izvor

Tesline energije.


44

Ne plaši me visoki napon,

a ni niski datum

životne prolaznosti.

Smjelo,

kao svaki dan

izmigoljen na zapadu

otimam se

i radujem se

rađanju Sunca

začetog na istoku.

peace and love

45

Ljubinka Dimitrijević

Mosna

Srbija

Pesma sirene

U prelepoj noći zlatnog Meseca,

kad su za tebe pesmu pevali,

htela sam da suze ugasim.

U omču sam ih stavila da mi uzdah ne ubiju,

jer pesma kaže...

"Tamo gde si ti

suze ne postoje",

– -milo moje.

Al' ne vredi!

Eksplodirala je tišina,

suza je pukla

unutar zidina mojih.

Na raskošnom stolu služili su gorku slast

onima koji trpe.

Hladnoća je rezala,


46

a vetar je odeću čupao sa golih kostju kao ljubavnica uporna.

U praznoj čaši,

žedj je žedna bila,

u cigareti dim

na vatru ličila,

puna čaša vina

pijana je bila.

Posle su kišu posejali da se polja smeju, a planine uzdišu.

I svi su svoju luku pronašli, a ja...

u kovčegu tvoga srca, sama zaspala kao zaboravljeni san.

Samo pesma

Ovo je onaj dan

kad poraz grize

pesmom,

što predugo zri.

U prebelim čarima zime,

okliznuh se i padoh.

Sapletena u noći,

sa rukom u ruci

u džepu tvog

starog kaputa,

izgubismo se u nedostajanju

u nekoj zvezdanoj prašini.

Neki to zovu Sudbina...

peace and love

47

Hladne ruke

u toplini dlanova se traže,

ispucale usne...

Ma može i LABELLO.

Telo,

toplo sklonište.

Prsa mi pališ...

Tišina veze stihove neme,

ne krade se ni šapat ni glas.

Mesec ☾ je umro,

u oku nam svitanje drema,

ti, šapatom tihim odlaziš.

Divljeg ti i nežnog poljupca

na mojim usnama,

na grudima,

na nožnim prstima,

ne ostavljaj mi tragove žeravice,

jer ti si samo

prolaznik čežnje u mislima.

Pozdravili smo se

bez ruku i slova.

Ja zvezde dodirnula.

Ili mi se čini.


48

Sorin Bălăşcău

(scriitor, promotor cultural, director de programa de radio, fotograf)

Născut în 15 octombrie

1974 în Bistriţa, urmează clasele

primare la Şcoala Generală Nr. 4

din aceeaşi localitate după care

continuă cu Liceul Industrial Nr.1 până la revoluţia din decembrie 1989,

când întrerupe şcoala şi i-a calea străinătăţii.

Întors, după ce a văzut realitatea democraţiei, se înscrie la

cursurile serale ale Liceului Teoretic „Liviu Rebreanu “ din Bistriţa unde

începe sa creioneze primele realizări poetice.

Urmează Facultatea de Zootehnie din cadrul „Universităţii de

Ştiinte Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj(1995-2000) şi îşi

continuă studiile cu un master în acelaşi domeniu (2000-2002).

Din anul 2004 se stabileşte în Spania unde locuieşte actualmente

cu soţia sa Felicia Bălăşcău şi cei doi copii Sorina-Bianca Bălăşcău şi Raul

Bălăşcău, în Quintanar de la Orden (Toledo)

Este membru fundator şi preşedintele Asociaţiei Culturale

hispano-române „Gente” (Oamenii) din Quintanar de la Orden (Spania),

membru fundator al Asociaţiei Culturale „Ars Convivendi” (Arta

Convieţuirii) din Spania, membru fundator al Asociației de scriitori „El

Común de la Mancha”din Quintanar de la Orden, membru fundator şi

vicepreşedinte al „Uniunii Scriitorilor şi Artiştilor Români Lucian Blaga”

din Spania, membru al Asociației de fotografie „Kintafoto” din Quintanar

de la Orden şi membru al Societății Scriitorilor Bistrițeni.

peace and love

49

Cărți publicate:

– Viziuni covârşitoare – ca simplu epilog (2003), volum de poezii

în română, Editura Clubul Saeculum din Beclean (România);

– Templul incertitudinilor (2011), maxime şi cugetări în română,

Editura Sfântul Ierarh din Brăila (România);

– Templul incertitudinilor (2013), ediție în spaniolă, Editura El

fantasma de los Suenos din Valencia (Spania);

– Punți evolutive (2015), volum de poezii în română, Editura

Sfântul Ierarh din Brăila (România);

– Trepte de cuvinte (2017), antologie personală de poezii în

română în format electronic, Editura Sfântul Ierarh din Brăila

(România);

– Alcanzando la eternidad - Atingând eternitatea (2019), libro

bilingüe spaniolă-română de poezie, articole, maxime şi cugetări, Editura

Circulo Rojo (Spania)

Publica cărți în limba romană şi spaniolă, apare în diverse

antologii, colaborează cu diverse ziare

Antologii naționale şi internaționale:

– „Limba noastră cea română” Starpress 2014, Editura Olimpias

– „Să ningă peste inimi bucurii”, 2014 – Editura Napoca Nova

– „Eternitatea unei emoții”, 2015 – Editura InfoRapArt

– „Simfonie-n verde crud”, 2015 – Editura Napoca Nova

– „ACtori printre Astre”, 2016 – Editura Armonii Culturale

– „En un lugar de La Mancha”, 2016 – Asociația Culturală EL

Comun de la Mancha


50

Un nou inceput

Domol,

Străpungând rafalele de vânt

Paşii răsunau, sacadat pe un pavaj ud

De o ploaie... ce s-a oprit.

Deocamdată.

Iar cerul de un cenuşiu-negrui

Stigmatiza un soare să apară.

E toamnă

Iar nările-mi sunt invadate

De aerul prea rece, apăsător

Al brazilor

Ce străjuiesc în vârful munților

Un pod, ce a fost numit sf. Petru

Legând o lume de-un destin.

Felinarul

Un pustnic al nopții, se pare

Pe străzile înguste, medievale

Mă-ndrumă

Spre un văzduh cu case agățate

De stânci, cu văi frumoase

Ce par din basme luate.

peace and love

51

Zăvor

Pe timp în Cuenca, vreau să pun

Să simt că sunt acasă, uimitor

Mă regăsesc

După un periplu lung şi anevoios

În locuri, de-o magie aparte

De parcă totul a fost un joc.

Oare!

Să fie un început sau doar o vagă delirare,

Privesc în urmă

Ireversibil...

În minte dăinuie o autoîntrebare:

Pot exista în univers două ținuturi asemănătoare?

Poemă

Foaie după foaie am răscolit de zor, în a mea cameră

Culorile din mii de însemnări mă amețeau în ale mele căutări

Simțeam o strângere în piept, zicându-mi "Unde eşti!"

Mirifică poemă, ce apărea-i ca o sirenă din poveşti.

Zburdau ideile când te-am creat, în acea seară

Şi fulguiau neîncetat a mea gândire nebuloasă

Trecând prin mâna mea încet, eu te-am creat

Eşti în esență o fantasmă, ce vrea să prindă viață.


52

Eşti fantezia unui joc, de-o puritate aleasă

Ca testament al unui visător în timpuri de o ceață deasă

Şi să vibrezi poemă dragă, la fel ca pasărea măiastră

În sufletele celor ce în orizonturi pe tine o să te găsească.

Dor de mamă

Cuvinte, gânduri ce se pierd în zare

Pe prispa casei tu m-aştepți

Iar aşteptarea-i chin dar şi-o povară

Căci nu putem să ne vedem.

Zadarnic, eu suspin spre seară

Şi vreau să-ți spun: Îti mulțumesc!!!

Iar lacrimile-mi stau sa cadă

Când mă gândesc tu unde eşti.

Dar uneori, o poză mă alintă

Cu chipul tău plăcut şi zâmbitor

Şi-aş da toate averile din lume

Să stau pe prispă lângă al meu dor.

Să-ți spun că te iubesc, iubită mamă

Iar tu în brațe să mă i-ei

Să simt că sunt copilul de-odinioară

Şi să nu îmbătrâneşti de fel.

peace and love

53

Uvertura cuvintelor

SI-ngurătetea ce DO-mină societatea actuală

Şi ce RE-flectă starea umană

Printr-o elaborare LA-borioasă

Vrea să FA-vorizeze pierderea de sine

Dar ca SOL-uție pentru limita extremă

MI-zez pe o reînzestrare pură.

Punţi evolutive

Suntem tenteți să credem

ca o iluzie a nemuririi.

C-avem un scop

genetic încrustată, în subconştient,

de-a anula un timp

ce curge asemeni unei lave, temător.

Iar spațiul

între real şi fals,

cer şi pământ, normal-paranormal

să nu mai fie atât de apăsător.

Lăsându-ne, adesea,

să păşim,

încrezători,

pe punți evolutive.


54

Constatare

Văd,

cum omul evoluează spre abis

şi societatea în direcție opusă.

Şi vreau,

să cred că totul e un vis,

ce dinadins nu are un sfârşit.

Aspir,

la figurat, la timpuri mult apuse,

în care floarea era un suspin.

Ce astăzi,

în perioada asta decăzută,

nu are farmec, ci doar venin.

Tăvălug de sentimente umane

Înmărmurite piedestale

Create

De broderii împanselate

Despart

În sensuri ancestrale

Noțiuni

Persuav captate.

peace and love

55

Înaripate penitențe

Decise

La birouri cu cuscute

Contemplă

La natura obedientă

Zidind

Cu tăvălugul sentimente.

De fapt...

De fapt... e ciudat,

că noaptea ne este mai aproape ca şi ziua

o zi,

cu zumzetul efervescent al vieții

ce ne menține prizonieri, ai societății.

De fapt... mi-e frică,

să cred că dialogul ne poate exila

un exil,

clădit de o tehnologie inerentă

ce parcă ne arată o umanitate latentă.

De fapt... mă văd,

înaripat de vocile îndurerate şi frustrate

frustrare,

dobândită într-o secvență de eternitate

ce sigur se va stinge în obscuritate.


56

Lumi peste lumi

Lumi peste lumi

Ce se adună-ntruna

În sfera contemplației

Prin prisma realității

Stratifică concepția

În studiu de istorie

Ce se transpune-n oameni

Şi-n locuri nemurire.

Sunt lumi prea abisale

De-a timpului zidire

Ce dăinuie prin fapte

Şi slove strălucite

Privite împreună

Prin sunetul chemării

Se regăsesc întruna

Ca filele în carte.

Oameni ca şi cuvinte

În pagini de destine

Chemate-n preamărire

Ca pietre de fundație

A ceea ce trecuse

Prin jocul de-ncercare

Relevă un capitol

A cărții lumii stare.

peace and love

57

Zicală (prima)

Zică lumea,

Ce a vrea.

Munții mei,

Puterea mea.

Râurile curgătoare,

Temelii nemişcătoare.

Plopi măreți,

Ca vieți de geți.

Văi adânci,

Ca daci deştepți.

Dealuri multe,

Ca s-afunde.

Noi cotropitori,

Lacomi de comori.

Trecători înguste,

Stropite cu sânge.

Unde se luptară,

Doară pentru țară.

În păduri avem,

Istoria din vremi.

Aşa cum o ştie,

Românul de bine.

Pajiştile verzi,

Tablouri de viteji.

Lacurile mici,

Domni drepți, îndârjiți.


58

Ce rămân mereu,

În natura vie.

Stând drept chezăşie,

Noilor idile

Fiica lui

Strig către cer, strig către lume,

a decăzut un om, a decăzut o lume.

Eu strig în lumea mare s-audă inocenții,

căci cine s-a stricat e fiica lui cutare.

Când liniştea e spartă de faptul împlinirii,

schimbând destinul vieții şi a lumii ce-o zidise,

născând din lacrimi râuri şi valuri de suspine,

eu scriu cu luare aminte de fiica lui cutare.

Stofă fără continuare

“Începând cu versul ăsta

am să scriu doar pentru orbi.

fiind o cale de-a ajunge

printre marii scriitori.”

peace and love

59

Anna M. Sprzęczka

CV

Anna M. Sprzęczka –

Urodziła się w 1980 r. w

Tarnobrzegu (Polska, obecnie

województwo podkarpackie).

Ukończyła Nauczycielskie

Kolegium Języków Obcych w

Sandomierzu, pracę licencjacką zaś (na temat nauczania języka

angielskiego dzieci poprzez bajki) obroniła na Uniwersytecie Marii

Curie-Skłodowskiej w Lublinie.

Nauczycielka języka angielskiego i tłumaczka; kocha swoją pracę.

Uwielbia fotografować, zwłaszcza przyrodę. Trochę feministka, trochę

tradycjonalistka, domatorka, aczkolwiek lubiąca podróże.

Kiedyś księgowa, obecnie w wolnych chwilach tłumaczy legendy

bieszczadzkie i... poezję.

Słuchaczka studiów podyplomowych z zakresu tłumaczeń

specjalistycznych pisemnych na Uniwersytecie Jagiellońskim.

Patriotka lokalna – kocha swoją małą ojczyznę, Wrzawy,

usytuowane malowniczo w widłach Wisły i Sanu.

Słowo o miłości

Tak w ogóle, kocham świat cały!

Dużych i małych,

Bogatych,


60

Jeśli dobrzy,

I biednych.

Zdrowych

I w chorobie,

Samodzielnych

I w potrzebie.

Płeć nie ma tu znaczenia,

Tylko chęć podkreślenia,

Że człowiek każdy

Niezwykle jest ważny...

Czy mądry,

Czy błądzi,

Bóg niech rozsądzi.

Nie mnie oceniać...

Co zrobić mogę dziś,

To od siebie zacząć,

By świat na lepsze zmieniać!

NIE DAJESZ JUŻ RADY...?

Bądź jaka jesteś / jaki jesteś, miej wszystko „w tyle”, rób

swoje! Ciesz się chwilą, a cierpienia, cóż... znoś z pokorą

czego nie da się zmienić (ja tak próbuję), i zmieniaj, co

możesz. Do wszystkiego trzeba też dystansu, wiem z

doświadczenia. Po paru dniach sprawy potrafią wyglądać

zupełnie inaczej, lepiej, po paru dniach wszystko potrafi

znów się układać najpiękniej.

peace and love

61

Przyjacielu, Bracie, Siostro...

Dobry wieczór / Dobre ranko!

Witam,

I o zdrowie dzisiaj

Pytam.

Wyobrażać sobie wolę,

Że zarażasz, lecz spokojem,

Że by było całkiem miło,

Gdyby spotkać się zdarzyło.

Świat wiruje,

Świat szaleje,

Mało kto się teraz śmieje.

Troska, smutek, strach

Na staruszek świat nasz padł.

Blady strach.

Czy w tej trudnej sytuacji

Będę mieć choć trochę racji,

Gdy uśmiechnę się wesoło,

Gdy pochylę swoje czoło,

Aby świeczkę na torciku

Zdmuchnąć?

Potem szybko w kajeciku

Zanotować:

Bądźże zdrowa,

Ziemio,

Niech oddali się choroba.

W te czterdzieste urodziny


62

Same chcę radosne miny

Widzieć blisko,

A tych co daleko twarze

Zarażone lecz... spokojem

Wyobrażać...

Wrzawy, 25 marca 2020

Polska

Dear Friend, Brother, Sister...

Good evening / Good morning!

I am saying “Hello”,

Asking you

about health today.

I prefer imagining

You infecting but with peace,

And how nice it would be

If the meeting happened.

The world is spinning,

The world is going crazy,

Hardly anyone is laughing now.

Concern, sadness, fear.

Pale fear

On the old guy – world – did fall.

In this hard situation,

Will I be somehow right,

When I smile cheerfully,

When I bow my forehead,

peace and love

63

To make a candle on the little cake

Blow out?

Jotting quickly

In my tiny notebook:

Be healthy,

Earth,

May the disease leave you.

On this fortieth birthday,

Nearby, I want to see

Happy faces only,

Imagining

The faces far away –

Infected but... with serenity…

Mamo moja kochana!

Miłość do książek

i słowa pisanego –

również dzięki Tobie!

Spojrzenie na rzeczywistość –

czasem z przymrużeniem oka,

czasem z melancholią –

jak u Ciebie.

Wierszem mówienie –

niezaprzeczenie

Twoja też „sprawka”


64

I miłość do otwartych przestrzeni,

błękitu,

zieleni,

jagód w lesie dojrzałych…

Kochałaś świat cały!

My dear darling Mum!

The love of books

and the written word –

also thanks to you!

The view of reality –

sometimes with a knowing wink,

sometimes with melancholy –

like you.

Speaking and rhyming –

there’s no denying –

your “doing” too.

And a love of open spaces,

the azure,

the green places,

berries in the woods, fully ripe...

The world entire – so insanely

peace and love

65

you loved!

Your Ania

Wrzawy, 10 May 2020

Poland

Wdzięczność

Słucham, jak ptaki wariują.

Śpiewają głośno jak szalone.

A ja stoję na balkonie.

We włosach wiatr,

Mieni się staw,

W oddali pagórki i łąki i pola.

Ludzie pracują na roli.

I jedzie ktoś na rowerze,

A ja w swe szczęście nie wierzę!

Tak ciepło, bo ciepłe Słońca promienie

Grzeją moje ramiona,

A ja nieustannie zdumiona...

Tym świata pięknem,

Tymi wspaniałościami,

Jakby Bóg sam

Uśmiechał się nad nami!


66

Gratitude

I’m listening to the birds crazy,

They are singing like mad.

And I'm standing on the balcony.

The wind in my hair,

The pond is shimmering,

In the distance hills and meadows and fields.

People are working on the land.

Someone's riding a bike,

And I don't believe in my luck!

So warm, because the warm Sun's rays

Are touching my shoulders gently.

And I'm constantly amazed...

... With beauty of this world

With these great things

As if God himself

were smiling over us!

peace and love

67

Miłość i szczęście

[Listy do P.]

Pamiętasz? Maj.

Początek. Nadzieja.

Radość i szczęścia pełnia…

Gdyś młody był,

zmartwień niewiele

na Ciebie spadało,

zmartwień nie było wcale,

albo bardzo mało.

I pewnie wiele byś dał,

by do tych czasów studenckich,

do czasów młodości pierwszej,

powrócić –

choćby na krótką chwilę.

Ale… pomyśl!

Teraz do szczęścia

(wbrew pozorom wszelkim)

powód niejeden masz –

obydwoje mamy!

Wbrew strachowi

o oczach, co jak…

denka od tych butelek piwa,

które sączymy, by go zagłuszyć…

Zobacz, Kochany,

pomyśl – dwa razy:


68

Synek cudowny,

dom ciepły, wygodny,

nasze ciała dwa, gorące…

Nie gaś miłości,

bo ja żar wciąż widzę.

Uśmiechaj się do życia.

A zobaczysz – lepiej,

i to o wiele, będzie!

Zostaw smutki

na żałoby czas.

A teraz, pókiś młody,

pomyśl o wdzięczności,

radości w sercu szukaj,

magię do naszego gniazda

wnieś.

Póki jeszcze nie puste,

i póki jeszcze nie zgasła,

naszej miłości

Najpiękniejsza gwiazda!

peace and love

69

Renata Sendrowicz

„Parę słów o sobie”

Nazywam się Renata

Sendrowicz i jestem z Polski.

Moja poezja płynie prosto z serca,

gdy piszę nie zastanawiam się

nad stylistyką, rytmem, rymem

itp. Jestem bardzo płodną

artystką, obdarzona wieloma talentami, którymi chcę się podzielić by

wzruszać, dawać radość, pocieszenie, ukojenie itp.

Należę do osób, które nigdy się nie nudzą, mam jeszcze tę zaletę,

że potrafię zrobić coś z niczego, rzeczy dla innych do wyrzucenia

nabierają u mnie drugiego życia i powstają niepowtarzalne dekorację,

rysunki, serwety itp. które później dostają jeszcze trzecie życie, bowiem

często są tematem moich wierszy lub opowiadań.

Publikowałam do tej pory w internecie w różnych miejscach, mam

nadzieję, że już wkrótce będą to tomiki wierszy w wersji papierowej.

Poza poezją moja głowa zajęta jest rysunkiem, fotografią, rękodziełem

artystycznym, haftem, koronką, projektuję oraz sama szyje ubrania,

wszystkie te dziedziny przeplatają się i są nierozerwalnie złączone z

moimi wierszami. W mojej twórczości bardzo często nawiązuje lub

inspiruję się sztuką ludową.

Ciągle pojawiają się nowe pasje, za którymi podążam i daje upust

swojej kreatywności. Często ręka nie nadąża za tym co wymyśla głowa..

Jestem artystą uniwersalnym, niezaszufladkowanym, tworzę dla dzieci i

dorosłych, a nawet rymowane przepisy kulinarne potraw własnego

autorstwa, bo do tego jeszcze gotuję, każdy wiersz lub przepis

nieodzownie jak to u mnie związany jest z fotografią, bądź rysunkiem.

Pozdrawiam Wszystkich którym podoba się to co tworzę.


70

„Matko moja”

Gdy kiedyś braknie Cię

i tak będziesz blisko mnie.

Bo my ciało z ciała,

moja Matuchno ukochana.

Składam swe podziękowania,

za trud włożony w me wychowanie

i teraz gdy mam dziatki swe,

dopiero w pełni rozumiem Cię.

Kocham Cię Mamo,

miłością wielką i nieprzebraną.

„Miłość matki”

Czy nie braknie Ci synu chleba?

Czy nie będziesz żył w nędzy?

Czy będziesz miał na tyle pieniędzy?

By spokojnie żyć i się nie kłopotać.

By troski w kąt rzucić.

By w życiu nie mieć za dużo błota.

Pamiętaj zawsze mieć uśmiech do końca żywota!

Pamiętaj innym nie dokuczać wcale!

Pamiętaj sercem i rozumem wyznaczać miarę!

peace and love

71

Niech omijają Cię troski i żale.

Niech żyje ci się doskonale.

Niech talenty Twe rozwijają się ponad miarę.

„Mój kochany”

Mężu kochany nie lubię gdy złościsz się.

Lecz gdy czoło łagodnieje,

gniew w dal odchodzi,

stajesz się taki jak byliśmy młodzi.

Uśmiechem mnie ujmujesz,

słowem miłym czarujesz

i jak zażartujesz aż milej robi się,

dobrze z Tobą wtedy spędzać dzień.

Tęskno mi do tych chwil,

gdy patrząc mi głęboko w oczy,

szeptałeś czułe słowa,

tuląc delikatnie moją głowę.

Wiem, Kochany ciężko pracujesz,

życia na głupoty nie marnujesz,

dlatego przy Tobie jestem,

wspieram Cię każdym gestem.

Mam nadzieję małą,

że to życie które nam zostało,

pomimo wszystko po kres naszych dni


72

szczęśliwi będziemy ja i Ty.

Przyrzekałam kiedyś na dobre i na złe,

po prostu jestem z Tobą bo kocham Cię.

„Pejzaże”

Kocham polskie krajobrazy,

ciągle widzę te obrazy.

Takie mam marzenie,

by przenieść to widzenie,

farbą na płótno je nanieść,

bym ciągle mogła je mieć.

Kiedy tylko spojrzę na te pejzaże,

poczuję zapach minionego lata,

uchwycone w ramy piękno tego świata.

„Pejzaże”

Kocham polskie krajobrazy,

ciągle widzę te obrazy.

Takie mam marzenie,

by przenieść to widzenie,

farbą na płótno je nanieść,

bym ciągle mogła je mieć.

Kiedy tylko spojrzę na te pejzaże,

poczuję zapach minionego lata,

uchwycone w ramy piękno tego świata.

peace and love

73

Joanna Svensson

The dream of my dreams

My dream has been fulfilled

My happiness bares your name

You are the love of my life

My soul mate – my life companion

You have given me hope and trust

You have opened your arms of security

You have finally calmed

The symphony of my longing

It has turned into a nocturne of joy

I remember the lovely night at the beach

With the moon’s so magical beams

The night was filled with fragrances

I heard the sand at the seashore

Silently whisper your name

And I felt it oh, so strongly

That you are mine forever

That I love you

That my dream of dreams

Has finally been fulfilled!


74

Ovidiu Dinică

Biografie

Studii universitare Craiova

1987 Ştiințe Economice

Colaborări în presa

studențească perioada 1983-

1987

1990 colaborări la Ziarul 7

zile din Rm. Vâlcea

perioada 1991-1992 Radio

Craiova.

1996-1998 Vâlcea 1 Colaborare

Prima poezie publicata la 15 ani de Mihai Stoian în volumul Andra.

Poezii din Izolare

Ca un strigăt, viaţa

Le privesc chipul palid

şubrezit de umiditate,

gândurile îi încarcă cu amarul respirației bolnave

sunt jilavi cu pântecul roş de îndoială,

între zgomotul roților de maşini

şi apăsătoarele cărămizi din caldarâm

lumina umple geamurile cu speranță

alungă lungi umbre strecurate cu privirile la pândă,

peace and love

75

stive de emoții stau într-un difuz şir,

clădiri ce par arse, mobilate sumar şi

înzestrate cu durere plâng în culorile incediului

ce cuprinde piepturile suferinde,

pelerinaje întrerupte

fugi intensificate de strigăte

aduc zeii cu fețe umane implicați în fierbere

să desfacă viața din chingile morții,

au atâta putere încât le-a murit teama,

sunt martorii nemuririi înving sau sunt învinşi

inima lor este facla ce întreține speranța,

timpul se împarte între jertfă şi inconştiență,

soarele veghează cuvintele ce se îneacă

în lacrimi,

asaltat de întuneric sufletul rezistă

este soldatul reclădit cu fiecare luptă.

Peisaj cotidian

Liniştea stăpâneşte strada,

în mijlocul aerului pictat cu creta

bazinul de corpuri atrage sarea,

chipuri impregnate cu nesomn merg pe pleoape

ca şi cum ar merge pe valurile de nisip

ale plajei nichelate cu viruşi,

doar apa poate salva trupuri,

pielea se descuamează în fâşii

ca o trecere pietonală


76

lipsită de semafoare, blocată

în aşteptare,

rămân amprente de sare pe umerii goi

străzi lăcrimează,

câinii nu-şi mai cunosc stăpânii.

Prometeu

Prin conducte

nu întotdeauna

curge apă, uneori rugina depusă de timp

lasă sarea să cristalizeze pe buze,

sărutul înseamnă sfârsit,

în straturi zgura ca o umbră a fricii

îmbracă ținutul,

din colțuri pândeşte neîncrederea,

trupuri unite în chemare

strâng sarea depusă riguros

după ritualuri dictate de timp,

corpul este o singură rană

tot mai rotundă,

sarea acoperă orice urmă a respirației,

timpul devine o stâncă,

zeii frământă tinerețea pe stânci,

Prometeu îşi pierde

ficatul spintecat de ciocul fierbinte,

nici o ploaie nu vine să stingă focul în ceruri aprins.

peace and love

77

Ca niciodată

Acum când nevoia de distanțare socială

este vitală

precum teama de a vorbi în public

are propriile victime

sau cum buchetul de crini de pe pupitru

îmi trezeşte amintirea morții

în fața căreia deschid totuşi geamurile,

privesc zarea unde îmi înec privirea într-o mare

la care nu voi ajunge niciodată,

sunt sigur de aceasta pe cât de sigur sunt

că privind pereții goi ai camerei mele şi mai ales tavanul

asupra căruia nu găsesc motive de-al atinge

habitatul se va aduna în ochii mei iar în noapte îmi va da

coşmarul ruperii de necesitate,

pot locui şi în cochilia melcului

ce mă vizitează zilnic,

îi este şi lui frică de moarte

mi-a spus-o într-un vis cândva,

cu toate acestea recunosc

nu m-au preocupat niciodată

stilourile cu peniță de aur

le priveam de la distanță ca pe relicve

şi mă temeam de inutilitate şi fast

amestec greoi cu gust de rugină,

însă am folosit pixuri


78

ce-mi permiteau uciderea din când în când a timpului

astfel să nu fiu identificat ca asasin,

pe ele le veți găşi asupra mea

ca pe nişte spade sau mai bine zis termometru

din care însă mercurul a dispărut.

Ştrandul cu apă sărată

în strana norilor

cuvintele nu mai ajung

se opresc deasupra oraşului

alungate

de iluzii,

în ornicele de nisip se frământă visele

ca pe un aluat,

pe plaje, trupuri însemnate cu cristale de sare îşi caută

iubirea

joacă fals poker

cu inima goală,

sub tălpi castelele se năruie măsurând veşnicia,

într-un ştrand în care sarea se aduce din adânc

sunt ziare cu imagini ce înghit sec cuvintele,

zidurile ca de bastion pasc cerul,

pe pământ tălpi de fier grăbesc timpul

să nască întrebări,

la duşuri fețe posomorâte aruncă măştile

zăpada din pleoape le curge pe fard,

peace and love

79

cabine insalubre din scânduri umede

sunt purtătoare de păcate,

verdele lor decojit vede un soare palid

se schimbă priviri acoperite de aşteptări

ca ale unor temniceri ce nu cred în libertate,

în timp îngerii zburdă nepăsători deasupra apei.


80

Adrian Scriminţ

CV literar

Finalist al Concursului

Naţional de Literatură 2012, ţinut

sub egida Reţelei Literare, a

Editurii Tracus Arte şi a Uniunii

Scriitorilor Români (locul 5). Mențiune specială din partea USR Spania,

la Concursul Național de Literatură din 2019. Membru al următoarelor

bloguri literare—cu care am o perpetuă colaborare: „Cronopedia;

Rețeaua Literară; Liternautica; Negru pe Alb, AltCulture, Confluențe

Literare.” Diverse interviuri în anumite reviste: Crainicul, Merg în

Braşov, Revista ProDiaspora, Logos şi Agape, Confluențe litarare, Ştirile

Transilvaniei etc.

Redactor RadioProDiaspora, Balerin - solist al Operei Braşov.

Mă ocup cu scrisul din 2008. Am finalizat următoarele manuscrie:

cel al romanului „Cartierul Proletarilor” (roman tragiconic) - la care am

lucrat 10 ani, al romanului „Răpănoşii” (roman de aventură) – la care am

lucrat trei ani; nuvela „Răzbunarea Ciudată”; mai multe schițe şi

povestiri, printre care şi povestirea de lung metraj Jovan Bilici – inspirată

din sute de povestiri reale din majoritatea statelor fostei Yugoslavii, în

momentul de față lucrez pentru metamorfoza povestirii într-un roman

de scurt metraj, în conformitate cu încurăjările blogerilor de literatură;

lucrări apărute şi în reviste de literatură precum: „Antologia România

mea de dor”; „Taifas Literar”; „Revista de cultură Negru pe Alb; revista

Cronos; revista Castelul Cuvântului; revista Itaca din Dublin; resvista

AltCultura etc.

Motoul meu literar: „Ca să scrii, trebuie să mai şi trăieşti uneori

cele scrise... ”

peace and love

81

Şuba

Bastoanele milițienilor îi sculptau cu devotament

şalele. Loviturile se întețiseră până-ntr-atât, încât nu le mai

simțea usturimile. Cu toată tăria lui de caracter, cu toată

tactica lui intimidatorie, Calistrat se pierduse de tot cu firea

sub duiumul lor. Şi când te gândeşti că se vedea dansând,

bătătorind bucuros sub bocanci arătura în urmă cu câteva

ore…

Trecuseră câteva zile de când fusese culeasă recolta de

pe câmpul din spatele blocurilor, iar el ieşise pe tarla cu o zi

în urmă, să mai găsească câte-un cartof pe ici pe colo.

Culegătorii fuseseră harnici, îi strânseseră cu destoinicie, aşa

că cu greu mai dădea de dânşii. Majoritatea erau mici, de

râsul lumii, şi când dădea de vreun cartof mai acătării, scotea

chiote de victorie. Acolo îl şi prinse înserarea, în plin câmp,

deşi se apucase de dat la săpăligă cam pe după amiază, în jur

de ora două. Era epuizat. Îl obosise atât culesul pe câmp, dar

îşi spunea cuvântul şi tura de noapte, în triaj, la format de

garnituri şi cuplat vagoane.

Nu se putea hotărâ să plece, nu îl lăsa inima. Cu cartofii

mici ştia ce avea să facă, urma să îi dea la porci, însă cei mari

nu ajungeau din păcate celor şase suflete hămesite. Era de-

ajuns cât să le amăgească foamea şi să îi trimită din nou

flămânzi la culcare. În ultima clipită dădu peste un cartofoi

atât de mare... cât cei şapte mai acătării pe care îi găsise de

când dădea la săpăligă. Îl prinse în palme şi şi-l duse în fața

ochilor. Îl sărută şi îl aruncă cu voioşie-n pungă. Aveau să


82

mergă sătui la culcare. Se puse urgent pe dans, într-un ritm

barbar, carpatic, demn de deranjat somnul străbunilor,

lovind cu patos brazda sub călcâie. Bucuria lui Calistrat era

mare şi, cum era şi firesc pe astfel de meleaguri, trebuia să îi

fie repede curmată, iar cu acel neajuns se porni paznicul

Marcelaş Strungaru ca să o facă:

– Tovarăşu Calistrat, te rog frumos să verşi urgent

înapoi cartofii pe tarla! Nu-i voie să culegi nimic de pe câmp!

Se cunoşteau prea bine. Calistrat trebăluise toată vara

pe un lot cu maci, pe care îl ceruse în îngrijire de la

Cooperativa Agricolă de Producție. Când umplea sacii cu

maci, mai vâra întrânşii şi câte-un bolovan, ca să tragă mai

mult la cântar, că doar primea bani frumoşi pe ei, pe când

nenorocitul de Strungaru, scotea bolovănişul cu dibăcie şi îl

arunca înapoi în câmp, de parcă era moşia lui tacsu, de parcă

îi plătea munca din banii lui. Îi coborâse atunci urgent câțiva

dumnezei şi cristoşi pe pământ, şi fusese doar la câțiva paşi

ca să îl ia la bătaie. Iată-l acum pregătit să facă acelaşi lucru,

să-l învețe odată minte pe Strungaru că tarlaua era un bun al

tuturor, nu numai un bun al traistelor ticălosului cu pricina,

că îl ştia el bine, nu era pentru prima dată când îl vedea pe

câmp cu sacoşele pline de cu toate cele. De altfel îl şi puse de

îndată la respect:

– Da’ de ce să-i vărs? Vrei să ți-i culegi tu?! Aşa de-a

gata?!

Marcelaş Strungaru era şi el arțăgos, şi o tot ținea pe-a

lui:

peace and love

83

– Lasă vorba, nu mă-nveți tu pe mine! N-ai voie să furi

de pe domeniul statului, tovarăşe!

Calistrat se învolbură ca un carton umflat de o rafală

puternică de vânt. Trecu țanțoş pe lângă paznic. Acesta i se

puse cu nehotărâre în drum, şi îşi ridică cu o autoritate

anemică bățul:

– Lasă punga-n câmp, tu n-auzi??? Vezi că te pălesc!

Deşi Strungaru nu i se uita în ochi, Calistrat i-i țintuia

cu hotărâre:

– Încearcă să mă atingi numai cu-n bobârbac,

drăguțule, şi n-o să te mai identifice cine ai fost... nici cea mai

a boalii expertiză medicală! Te bat de te desfințez, te

cotonogesc de te-ascult cu urechea!

Călca apoi cu hotărâre ogorul, îndepărtându-se decisiv

de paznic.

– O să te dau pe mâna miliției!!! răcnea la el Strungaru,

cu umilință şi adâncă ură. Lasă că vezi tu! Să nu mă mai

cheme pe mine Marcel Strungaru dacă te mint!

Fu şi rândul lui să îi bată miliția la uşă. Patru la număr,

printre ei şi doi subofițeri.

– Calistrat Petre?

– Da!

– Ia cheile de la beci, şi haide!

Nu avură ce să vadă. Damingenele de vin de rozinci

erau goale, castraveții murați mai zăceau doar pe fundul

borcanului, mobilier vechi de când lumea. Doar bicicleta


84

părea întreagă, deşi păianjenii încercaseră cu spor să o

tupilească în spatele pânzelor.

– Cu asta ce e? dădu uşurel cu piciorul în roată

sectoristul Loredan.

Lui Calistrat îi sări pe loc glicemia, mai ales că îi era

lezată cea mai a naibii avuție a lui:

– E bicicleta mea! Aveți ceva împotriva ei?! Vreți s-o

duceți la Cooperativa Agricolă de Producție ca să o faceți bun

obştesc???

Palma care îi trosni ceafa îl făcu să intre într-un fel de

revelație, căci nu i se mai întâmplase una ca aceea.

– După ce ne faci să alergăm pe drumuri, tot tu eşti ăla

cu gura mare! îl repezi apoi Plovăraş, subadjunctul

sectoristului Loredan.

– Da’ ce-am făcut?! îngăimă cu nervi dar şi cu

intimidare.

– O să vezi tu imediat! îi sări şi Loredan în ajutor

subadjunctului.

Nedumerirea lui Calistrat creştea direct proporțional

cu cea a milițienilor. În cămara din bucătărie nu îi găsiră

decât nişte borcane goale, în debara îi erau depozitați nişte

saci goi de rafie, cele două veceuri erau pustii, doar rufe puse

la spălat zăriră pe acolo. Sectoristul Loredan, mai

experimentat decât ceilalți cu care venise, se apucă să

scormonească şi în coşul de gunoi. Şi avuse dreptate, cojile

incriminatorii ale cartofilor subtilizați zăceau acolo.

peace and love

85

– Unde-s cartofii, bă?!? urlă subadjunctul Plovăraş la

dânsul, iar pălmoaca acestuia îi trecu razant pe lângă ureche.

– Sunt la mine-n burtă! urlă şi Calistrat, fără să se lase

cu nimic mai prejos.

– Ia-ți ceva pe tine şi fuguța cu noi la secție!

Încă un lucru remarcabil sesiză Loredan pe când îl

observa cum se îmbracă, o şubă de stârnit toată invidia, mai

elegantă decât cei angajați în armată, nouă, pufoasă, şi cu

nasturi argintii. Parcă o şi vedea cu tresele de ceferist

înlăturate şi cu cele de miliție cum îi luau locul.

La secția de miliție atât nedumeririle cât şi isteriile lui

Calistrat creşteau direct proporțional cu cele ale milițienilor.

Şedea pe aceeaşi bancă lunguiață cu trei dintre vecinii lui:

Georgică Păduraru, Iulian Bordei şi Gabi Lăstun. Acesta din

urmă avea nişte palme umflate cât cucuiele, căci ceilalți doi

îşi recunoscuseră faptele şi scăpară mai repede. Dilemele

milițienilor erau următoarele: în urma unei plângeri

întocmite de un paznic C.A.P. – căruia din motive întemeiate

de siguranță nu i se putea divulga numele – precum că

cetățenii incriminați subtilizaseră de pe avutul obştesc; la

controlul organelor competente a rezultat că pivnițele lui

Georgică Păduraru, Iulian Bordei şi Gabriel Lăstun, cartofii

subtilizați au dat pe dinafară atunci când li s-au deschis uşile,

pe când la numitul Petre Calistrat nu s-au găsit decât cojile

acestora în propriul lui coş de gunoi, rezultați dintr-o

cantitate minusculă, neîndestulătoare nici măcar propriei

familii, deşi el era cel mai vizat în plângerea care avea şi


86

acoperire, mai ales că lucrătorii secției de miliție

confiscaseră zeci de saci de la primii trei împricinați.

Tocmai de aceea zelul deontologic al sectoristului

Loredan fusese activat cu desăvârşire, din moment ce

trimise câteva echipaje să îl scotocească după cartofi şi pe la

rude, că mai mult ca sigur că îi depozitase acolo, fapt care îi

accelera lui Calistrat toate nemulțumirile. Văzându-l atât de

nemulțumit, la început milițienii se pierduseră cu firea, nu

mai erau cu el la fel de țâfnoşi ca şi înainte. Acesta tuna şi

fulgera, balele îi spumegau la gură şi, cu acest prilej,

accidental, le descoperi sectoriştilor şi hiba, că o să se plângă

organelor de partid, că nu degeaba era el membru activ de-

atâția ani, că colegii superiori din partid or să dea cu ei de

toți pereții, că el nu era orişicine...

Sergentul Plovăraş îşi freca fâstâcit palmele, iar

Calistrat simțea avantajul cu pricina. Loredan o lăsă urgent

mai moale, dictând secretarei că dovezile paznicului căruia

din motive de maximă securitate nu putea să îi pomenească

numele nu erau destule, deşi la domiciliul suspectului se

găsiseră niscaiva coji proaspete de cartofi în coşul de gunoi,

fapte care coincideau totuşi cu relatările paznicului, dar nu

erau destul de concludente, cartofii împricinuiți putând fi

cumpărați chiar de la vreun aprozar care îi avea pe stoc, la

urma urmei.

Calistrat de colo o ținea sus şi tare, în ciuda semnelor

insistente ale celor doi superiori ca să-i lase naibii să

întocmească cumva procesul verbal de constatare şi să-i dea

drumul cât mai de grabă acasă, căci îşi aduse subit aminte şi

peace and love

87

de pălmoacele pe care le încasase de la aceştia, şi nu putea

nicidecum ca să le-o ierte:

– Cârciumari neisprăviți ce sunteți, slujbaşi mărunți de

pe suprafața pământului. Cum ați îndrăznit, bă, să dați în

mine?!? Puteți voi să căpăciți pe cine-o-ți vrea, dar mare

greşală ați făcut luându-vă de mine! Voi ştiți cine sunt eu, cu

cine-aveți de-a face???

– A fost o oarecare neînțelegere! îl împăca Loredan,

lucru care îl încuraja în mod vădit pe Calistat din moment ce

le prinsese punctele slabe.

– V-ați luat de un membru de partid, tovarăşi, şi nu de

unul oarecare, ci de unul activ! Toată strada Colectivizării

îmi este în desemnare, cu tot cu cele opt blocuri cu tot. Păi eu

nu sunt orişicine, tovărăşeilor! Am oameni şi incinte în

responsabilitate!...

– Haideți să completăm procesul, să terminăm! îl

încuraja fără s-o ştie şi Plovăraş, pe când lui Loredan începu

să îi crească tensiunea, şi de-abia şi-o mai putea controla.

Calistrat voia neapărat să fie măgulit, împăcat, să i se

ceară scuze, să i se acorde importanța cea mai mare, mai ales

acum, când le prisese punctele slabe.

– Am să vă fac un raport la organele de partid de-am să

îi îngrozesc. O să mai fiți voi sectorişti... prin sate şi cătune!

Asta v-o promit! Mă jur pe cele două fiice şi pe cei doi fii ai

mei...

– Acum că... —voia să spună şi Loredan ceva, însă

Calistrat îi făcu semn cu autoritate să nu mai cuteze să îl

întrerupă. Dacă trebuie, până şi pe nevastă-mea am s-o pun


88

chezăşie, ca să vă demonstrez că am să vă înfund... de n-o să

vă mai desfunde nimeni, derbedeilor!

Îi studia pe urmă. Plovăraş şedea fâstâcit, studiind un

dosar al celorlați vecini de bloc pe care îi adusese la secție;

ceilalți doi subalterni îl scrutau când pe Calistrat când pe

Loredan, aşteptând cu o oarecare indiferență o oarecare

turnură a situației, ori un ordin; pe când sectoristul Loredan

îi cerceta ochii cu o mare dojană.

– Acum că ne-ai zis tot ce ai pe conştință, lasă-mă şi pe

mine, ca în numele echipei să îți zic câteva vorbe!

– N-am terminat! îl opri Calistrat, ce-i drept, puțintel

cam intimidat. De-abia încep!

– Gura, bă, odată!!! se răsti la el Plovăraş, vădit enervat.

Acum vorbeşte tovarăşu Loredan! o răsteală care îl intimidă

definitiv pe Calistrat.

– Tovarăşe, în conformitate cu raportul tovarăşului

paznic, am prins asupra faptului trei vecini de-ai dumitale,

cu care te întovărăşeşti adeseori, cu tone de saci de cartofi în

magaziile lor. După cum ai observat, informațiile care ne-au

parvenit au fost deosebit de precise...

„În ce belele m-a băgat şi cretinu’ ăla de Strungaru!

constata Calistrat în gând. Răsplăti-l-ar Dumnezeu să-l

răsplătească”!

– Intuiția mea îmi spune că ți-s şi dumitale clipele

numărate. E chestiune doar de timp până când te-om prinde.

Îți găsim noi depozitele, să n-ai grijă!

peace and love

89

– N-am niciun depozit, tovarăşe. Vă pierdeți timpul de

pomană, şi presupun că aveți atâtea lucruri de făcut... —tuna

Calistrat, străduindu-se să nu mai fie intimidat.

– Nici nu mai contează, tovarăşe, dacă ai şi tu o pivniță

plină de cartofi la fel ca şi ceilalți, ori că ai numai un kilogram.

Defăimător este atât pentru dumneata, dar mai ales pentru

statul nostru socialist, că ai fost surprins subtilizând bunul

statului de pe câmp ca ultimul mitocan, dedându-te la o aşa

umilință. Nu ți-e ruşine să îți fie, tovarăşe?! Te creşte țara

asta, te îngraşă, se străduieşte să nu îți lipsească nimic, să ai

o viață de calitate, şi tu ți-o faci de râs...

Calistrat fierbea de indignare, dar se străduia să îl lase

pe Loredan să termine ce avea de spus, pregătindu-se intens

să îi zică apoi vreo două, mai ales că oboseala acumulată cu

două nopți în urmă la depou, cât şi claca pe care o trebăluise

pe câmp îl frânsese, şi nu mai avea deloc răbdare cu toate

caterincile.

– Să ieşi aşa, cu nonşalanță, în plin câmp, să invoci în

ciuda tuturor acestor beneficii pe care ți le oferă statul

nostru socialist că nu ai ce da la copii de mâncare, asta

înseamnă că eşti un leneş, un puturos, un iresponsabil,

obişnuit să primească totul de-a gata din partea organelor

noastre de partid, cu care văd că ți-ai deprins obiceiul să te

lauzi...

– Onorabililor! îl întrerupse Calistrat, cu un glas

tremurat de ofuscare. Eu sunt un cetățean decent, aşa că nu

am să fac ca şi alții, să vă trimit în cristoşeii ma-mii voastre,

ci am să vă lămuresc cu calm că, după ce ați făcut nişte

gogomănii judiciare mai mari decât cozoroacele voastre...


90

– Hai, fuga, dați-i drumul acasă! îi ordonă Loredan lui

Plovăraş, pierzându-şi pe deplin răbdarea. Dar să ştii,

tovarăşe—îl indica cu degetul pe Calistrat—că ți-s numărate

orele până când te vom prinde.

Apoi Loredan prinse un mare interes pentru şuba cu

care era înzorzonat inculpatul, neagră, elegantă, cu nasturi

lucioşi, de aluminiu. Căile Ferate Române îşi răsplăteau cu

lăudăroşenie lucrătorul.

– Şuba ți-o ținem ca şi cauțiune până la finalizarea

investigațiilor. Ca să nu îngheți, te voi trimite acasă cu o

dubă. Luați-i-o.

Subalternii se supuseră ordinului şi se apropiau de

Calistrat cu timiditate, pe când Loredan îşi făcea mari

speranțe să se căpătuiască cu o astfel de şubă, căci mai

abordase o astfel de tehnică, şi rămase în felul ăsta cu

lucrurile confiscate pe vecie. Incriminații, vinovați sau nu de

faptele lor, nu mai cutezau să şi le revendice, bucuroşi până

la urmă că au scăpat naibii de acolo. Normal, dacă ar fi făcut-

o, li le-ar fi returnat lucrurile reținute, însă ce era drept, nu

se întâmplase încă nimeni să o facă.

Calistrat se şi enervă, dar se şi panică în acelaşi timp,

văzând că milițienii îi dezveliseră din şubă deja un umăr.

– Băăă, voi nu înțelegeți că n-am furat niciun câcat???

Şi începu să strige şi mai tare când văzu că şuba îi dezvelea

ambii umeri: Lăsați-mi, bă, şuba!!! E a mea! N-am furat-o, e

de la muncă, de la CFR! Am căpătat-o, am muncit pentru ea,

eu nu dau cu jula ca şi voi!...

peace and love

91

Într-o îmbulzeală generală, cei trei milițieni reuşiră să

i-o despoaie, cu tot cu cei doi nasturi argintii care îi părăsiră

gulerul şi prinseră să se rostogolească cu salturi vioaie pe

podeaua ostilă. Cu o forță de care nu era conştient că putea

fi în stare, Calistrat îşi împlântă palmele în şubă şi şi-o

smulse din brațele milițienilor. Începu apoi să îi bubuie peste

creştete cu blănoiul.

– Luați, mă, şubă! Vă sparg capetele cu ea,

derbedeilor!...

Subadjuncții prinseră să i se înlănțuie de brațe.

Calistrat reuşea să îi dărâme, şi apoi nu pierdea deloc prilejul

ca să îi pocnească cu şuba, măturând cu ei camera, şi asta

spre uimirea celorlalți trei vecini, care îşi vârâseră capetele

prin crăpătura uşii ce îi despărțeau de sala de aşteptare.

Loredan socoti că trebuia să intervină. Se ridică fără grabă

din scaun, puse mâna pe baston, se îndreptă spre Calistrat, îl

înşfăcă de gulerul puloverului, şi în cepu să îi izbească

niscaiva lovituri sănătoase peste spinare. Se dumiriră şi

colegii lui. Îşi luară bastoanele care de pe unde, îl umflară de

capătul şubei, îi dezveliră şalele, şi începură să-l

cumințească. Izbiturile erau atât de întețite, încât Calistrat

parcă nu le mai simțea muşcăturile...

Zâmbea din când în când pe străzile sumbre care îi

pustiau sufletul. Se simțea învingător. Îi dădură drumul

acasă, cu tot cu şubă pe el. „I-am intimidat cu funcția mea în

partid! îşi zicea în sine. Şi le-am arătat eu lor... de au să mă

țină minte. Şi nu mă las eu atât de uşor! Să vezi ce raport am


92

să le fac la PCR... am să scriu despre ei arhive întregi, tone

dacă trebuie”...

Aşa se convingea Calistrat, cuprins între două stări, de

aprigă satisfacție şi dureri fizice, căci bastonada care i se

aplicase cu câteva minute în urmă îl chinuia cumplit. De-abia

acum îi simțea pe deplin efectul. Părea că pe sub şuba pe care

şi-o salvase de la dispariție şalele îi aveau răni deschise,

peste care îi erau presărate plicuri întregi de sare şi piper.

Brusc îl apucă plânsul, cu lacrimi, şi şuba îi prinse subit

apăsătoare proprietăți magnetice. De-abia şi-o mai târa. Se

opri să se odihnească, ajutat fiind de sprijinul unui copac.

Calistrat, privit cu ochii altor trecători, dădea impresia unui

bețiv, a unui lucrător feroviar obişnuit, care rămăsese

împotmolit nițel cam mult timp cu băieții la câteva drafturi

de bere călâie. Bătea a pagubă cu pumnul în copacul care îi

lua apărarea:

– Eşti un rahat în ploaie, Calistrat. Cum poți fi atât de

naiv? Cum poți fi atât de prost? Auzi la el, să te plângi la

partid. Păi, ți-o încurci şi mai abitir. Or să-ți organizeze ăştia

o şedință-n cinstea ta, de n-o să te vezi, în care or să te facă

cu ou şi cu oțet, că ai subtilizat cartoful gliei, că te-ai opus

organului constatator... Stai naibii pe curu’ tău. Vezi-ți de

şuba ta şi de lăsarea ta în pace, că eşti singurul care a scăpat

cu basmaua curată din toată tărăşenia, n-o să stai la răcoare,

ca proştii ăia de vecini ai tăi!...

peace and love

93

Se puse din nou la drum, cu jurământul să o lase mai

moale cu partidul, cu ifosele, şi să fie mai cu băgare de seamă

atunci când s-o lupta să îşi hrănească plozii, să treacă prin

tot şi prin toate cât mai invizibil cu putință. Cât despre

paznicul Marcelaş Strungaru, îşi propuse să îşi pună

promisiunea în aplicare, să îi tragă cândva o mamă de bătaie,

de nici cea mai a boalii expertiză medicală să nu îl mai

identifice vreodată cine fusese înainte...


94

Elena Tudosă

CV

Mă numesc Elena Tudosă,

sunt o mare iubitoare de poezie,

pe care o citesc cu mult drag, dar

care având un dar de la

Dumnezeu, încă din anii şcolari

gimnaziali am şi început să o scriu

participând la seratele Cenaclului literar „Mihail Sadoveanu” din comuna

Vânători-Neamț, locul unde m-am născut.

În 2018 cu o poezie dedicată mamei am câştigat marele premiu la

un concurs organizat de către Gazeta Românească, acest fapt dându-mi

curaj de a participa şi la alte concursuri. În 2019 am fost unul dintre

câştigătorii concursului „Universul poeziei” ediția a doua ca debutant

organizat de către editura Ştef-Iaşi. Tot anul trecut în luna august am

editat primul meu volum de poezii „Înger călător pe firul unui dor”.

Sunt autor colaborator al revistei canadiene „Poezii pentru

sufletul meu”, autor colaborator în două antologii realizate de către

editura ECreator.

Deasemenea, autor colaborator în Antologia cu dedicații unicat în

România „Din inimă pentru inimă” realizată de editura Ispirescu.Ro.

Sunt autoare a multor poezii care vor vedea lumina tiparului în

acest an şi în următorii ani. În curând va vedea lumina tiparului cel de-al

doilea volum de poezii, , Iubire şi chin".

peace and love

95

Iubirea ta arzândă

Iubirea ta arzândă care m-a vrăjit,

În suflet a făcut cărări pline de dor,

Ce mă poartă, mă-nalță spre un nou răsărit,

Din care nu aş vrea nicicând să mai cobor.

Iubirea ta arzândă îmi este doar delirul,

Din care astăzi eu nu vreau să mă trezesc,

Ca să mai simt vacarmul ce soarta şi destinul,

Mi l-a hărăzit viața mult timp să îl trăiesc.

Iubirea ta arzândă îmi e banalul joc,

Drogul ce mă îmbată cu gust dulce-amărui,

E-mbălsămatul aprig al nestinsului foc,

Pârjolul jar ucigaş şi blestemul sufletului.

De iubirea-ți arzândă sufletul îmi geme,

Când nu îmi eşti lacrimi fierbinți de nard,

Le simt curgând nevinovat din gene,

Şi sufăr în neştire când te aştept şi rabd,

Iubirea ta arzândă e spin ce m-a străpuns,

Durerea dulce-amară, dorință şi chemare,

Alin ce mă-mplineşte când suferind nespus,

Zac aşteptându-te de dor şi întristare,

Tu m-ai vrăjit în toate eşti raza mea de soare!


96

Chemarea inimii

S-au scuturat copacii pe aleea care,

Mă poartă paşii mei obosiți adeseori,

De ce nu-mi vii iubite, clipe de-nsingurare,

Îmi mistuie ființa, topindu-mă de dor,

Tăcerea ta mă doare atâta de cumplit,

Sufletul mi-e scăldat în nesfârşite ploi,

Cărarea vreau să-i fac, prea tare a obosit,

Ce crudă-i depărtarea asta dintre noi,

Şi gândul trist se zbate-acum amarnic,

Nu ştie să-mi aline chemarea inimii,

O frică mă cuprinde, mă bântuie năprasnic,

Sufăr îngrozitor, când văd că nu îmi vii,

Cu gându-acesta că nu îmi vei veni,

M-asemăn florii ce se scutură de vânt,

Ca o vioară ruptă e astăzi coarda inimii,

Chemarea ei răsună ca cel mai jalnic cânt,

S-au scuturat copacii, covor alb de petale,

Vântul le spulberă, un joc de fluturi par,

Prin ele paşii mei, azi vor păşi agale,

Nu-mi nărui chemarea inimii mele iar,

Hai, nu mă fă iubite-n zadar să te aştept,

Te iubesc, inima-mi bate, stă să sară din piept!

peace and love

97

Cu tine

Cu tine zarea-mi pare mai senină,

Şi sufletul mi-l simt curat şi împăcat,

Cu tine viața-i de speranță plină,

Şi drumul ei mai uşor îl străbat.

Când zilele mi-s negre, pline de nevoi,

Şi simt că mă destram până la os,

O lacrimă îngemănată amândoi,

Suntem când ne iubim şi alinăm duios.

Dacă furtunile în viață mă răpun,

Iar cerul de durere-amară plânge,

Cu tine eu mă simt mergând pe drumul bun,

Tot greul lângă tine uşor îl pot învinge.

Ştiindu-mă că sunt primul tău gând,

Din primii zori ai dimineții următoare,

Sunt cel mai fericit suflet de pe pământ,

Alăturea de tine-nfloresc precum o floare.

Şi astfel înflorind în sufletu-ți curat, :

Vei simți că din griji, prima grijă îmi eşti,

Cu tine suflet drag al meu îngemănat,

Îmi voi trăi apusul vieții ca-n poveşti!


98

Te închipui

Eu mi te închipui cum te înfiori,

Imaginîndu-ți că-ți sunt aproape,

Precum luna ce ruşinată din nori,

Coboară pe ochiuri line de ape.

Eu te închipui savurând un sărut,

Când din umbră vii să mi-l furi,

Ca un prunc înfometat, bine hrănit,

Te văd surâzând cum te bucuri.

Te închipui cum mă respiri, mă tremuri,

Mă aprinzi, arzându-mă în pârjol de foc,

Şi iubându-mă pătimaş mă cutremuri,

Ținându-mă captivă-ntr-al dragostei joc.

Eu te închipui cum seară de seară,

În gândul tău mă aştepți să revin,

Întrebându-te când va fi prima oară,

În mrejele iubirii nevinovați să sfârşim.

Eu te închipui dorindu-mă să mă ai,

Să mă iubeşti, să te iubesc nespus,

Împreună să sfârşim într-al dragostei rai,

Dintr-al universului minunat paradis,

Eu te închipui... îmi vei împlini al meu vis?

peace and love

99

Rugăminţi

Presară-mi iubite linişte în calea mea,

Petale albe-roze din florile de cais,

Şi cheamă-mă mereu, ori vino-n calea mea,

Iubirea să devină frumosul nostru vis.

Aşterne-n jurul meu atât, numai o rază,

Să-mi lumineze drumul ce mi-i întortocheat,

Frânge te rog tăcerea şi stîndu-mi doar de pază,

Alungă-mi din tristețea în care rău mă zbat.

Inundă-mă iubite azi cu lumina bolții,

Prea multă întunecime bântuie sufletul meu,

Şi inima-mi suspină adânc pe talgerul nopții,

De chinul aşteptării ce mă mistuie rău.

Acoperă-m-o clipă cu căldura sufletului,

Poate-om deveni iar două flori îngemănate,

Dezleagă-mi te rog lanțul amar al dorului,

Ce în pârjol cu foc de jar aprins mă arde.

Leagă iubite firul dorinței noastre ne-mplinite,

A dragostei ce ni s-a stins fără de vreme,

Şi înveleşte-mă cu calmul serilor liniştite,

Sufletul împăcat va-nceta să te cheme.


100

Nicoleta Mija

CV. - Suflet hoinar

Cine sunt eu? Un suflet care trec pe

lângă tine şi nu întreb nimic. Sunt femeia

dintr-un întreg aici în viaţa asta şi în cea de

dincolo. Aşa cum soarele şi luna sunt două jumătăţi care se întâlnesc la

răsărit şi la apus, aşa şi sufletul meu adună tristeți şi pace.

M-am născut într-o zi de vară la Brăila, atunci când toamna începe

să mângâie frunzele. Din prima zi şi până astăzi am călătorit în lumea

cărților şi mi-am bucurat sufletul cu prietenii din cărți.

1976 În altă zi de iarnă, un decembrie geros, am deschis uşa

Liceului Teoretic "Nicolae Iorga" din Brăila, puțin speriată, foarte

emoționată, după un concurs greu. Am reuşit să ajung acolo unde am

visat până atunci: într-o bibliotecă mare. În prima pauză mi-a deschis uşa

profesorul şi scriitorul Ungureanu Nicolae, un om adevărat, un prieten

adevărat. Mulți ani am călătorit în lumea cărților împreună, mulți ani am

învățat ce înseamnă o carte, ce înseamnă pentru sufletul elevilor o

bibliotecă. Împreună am organizat CENACLUL LITERAR " NICOLAE

IORGA" şi revista "MUGURI".

1992 Alături de un mare iubitor de Eminescu, profesorul Sorin

Leu, am organizat CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ

"NICOLAE IORGA". Au participat an de an elevi din toată țara care după

ani mi-au scris de multe ori. Cele mai bune poezii, eseuri, poveşti au fost

prezentate în noua revistă "Adierea"

1993 OLIMPIADA CITITORULUI, un proiect unic atunci în

sistemul de învățământ, care s-a bucurat an de an de o mare participare

- elevi din clasele a IV-a – a XII-a.

1995 CONCURSUL NAȚIONAL "TE SALUT, GENERAȚIE ÎN BLUGI",

un omagiu adus marelui poet Adrian Păunescu.

peace and love

101

2000 Activitate de voluntariat în cadrul Centrului de Informare şi

Documentare pentru Integrare Europeană şi Dezvoltare Durabilă Brăila.

Proiectele derulate s-au adresat elevilor liceului, cadrelor didactice.

Fondurile pentru toate activitățile liceului au fost asigurate prin

activitatea de voluntariat desfăşurată. Scopul acestei activități a fost

acela de a forma elevi de liceu voluntari, care să înțeleagă cât de

importantă este această activitate.

2016 Femeia ominiprezentă mulier ubique, BIBLIOTECA

CRONOPEDIA, Editura Studis, Iaşi

2016 Pe o cruce de lumină, BIBLIOTECA CRONOPEDIA, Editura

Srudis, Iaşi

2016 Poezie şi suflet, Ciclu antologic "Metamorfozele naturii -

simfonii albastre", Volumul I, Primăvara, BIBLIOTECA CRONOPEDIA,

Editura Studis, Iaşi

2017 Şoaptele verii, Ciclu antologic "Metamorfozele naturii -

simfonii albastre", Volumul II, Vara, BIBLIOTECA CRONOPEDIA, Editura

Studis, Iaşi

2017 Cuvinte în zbor, Ciclu antologic "Metamorfozele naturii -

simfonii albastre", Volumul III, Toamna, BIBLIOTECA CRONOPEDIA,


2017 Vorbe de vis, Ciclu antologic "Metamorfozele naturii -

simfonii albastre", Volumul IV, Iarna, BIBLIOTECA CRONOPEDIA,


2019 Mini – concursuri cronipediene, volumul I, poezii, poeme,

BIBLIOTECA CRONOPEDIA, Editura Studis, Iaşi

2019 Mini – concursuri cronipediene, volumul II, proză, interviuri,

BIBLIOTECA CRONOPEDIA, Editura Studis, Iaşi


102

Pace şi iubire

Mă reîntorc printre constelații,

Păşesc liniştită pe cărarea stelară,

Ascund printre vise lacrima vieții,

Vântul de teiul înflorit se înfăşoară.

Fără iubire stelele ar fi mai sărace,

Lumina ochilor tăi aduce multă pace.

Cu cioplituri dibace timpul modelează,

Răsfoiesc în paginile sufletului visele,

Timpul pe chip priceput ne pictează,

Valul mării şterge repede toate urmele.

Candela aprinsă multă linişte ne aduce,

Glasul dorului lin este plin de pace.

Pe cerul senin multe cupole înstelate,

Suntem doar o clipă pe drumul vieții,

Printre valuri adunăm amintiri uitate,

În suflet trec mai tăcuți anii tinereții.

Noaptea ne veghează, Luna se-ntoarce,

Adun în clepsidra sufletului multă pace.

Clipele plecate, se scutură pe drum,

Se prinde de genele obosite somnul,

Învăluiți de al teiului înflorit parfum

Când printre zori stelele îşi iau zborul.

Tainic, printre vise simfonia nopții tace,

Visele vin şi pleacă în a dimineții pace.

peace and love

103

Când înfloreau crinii

Liniştea se lasă peste asfințit,

Sufletul multe are de povestit,

Perdeaua uitării este bine trasă,

O lacrimă în suflet stă ascunsă.

E pace printre înverzite ramuri,

Ascunse în suflet multe doruri,

Pe cerul tainic străjerii nopții,

Culeg multe clipe din tolba vieții.

În cartea sufletului... mă opresc,

Din amintiri adesea mai citesc,

Când înfloreau crinii ne-am întâlnit,

Cu pacea iubirii noi ne-am hrănit.

Ce am în suflet este plecat departe,

Multe clipe liniştite în suflet adunate,

O lacrimă printre ecouri de suspine,

Mereu crinii albi vor să mă aline.

Ceasurile nopții picură multă tăcere,

Mă mângâie a vântului caldă adiere,

Pe unde am trecut iubite odinioară,

În sufletul meu pacea se strecoară.


104

Gânduri...

Ascultă cântecul vântului duios,

Liniştea, pacea este deplină,

Stăm în curte într - un loc umbros,

Amurgul peste altă zi o să vină.

Se-mbracă foaia albă cu rânduri,

Pe ascuns un zâmbet îmi trimiți,

Adesea mai cad pe gânduri,

Îmbrățişați de iubirea unei vieți.

Ascultă cântecul vântului duios,

Gânduri şi amintiri din trecut,

Mă mângâi şi mă cerți frumos,

Pe chipul tău un zâmbet am văzut.

Un ghem de întuneric goneşte ziua,

În pacea îmbrățişării tale mă adormi,

Din bolțile înflorite cade iar roua,

Liniştit lângă mine adesea tu dormi.

Ascultă cântecul vântului mai furios

Florile în jur sunt toate colorate,

Deschizi fereastra larg, eşti mai voios,

Soarele aruncă multe făclii liniştite.

La masă mă aşez să scriu pe foaia albă,

Priveşti fereastra, eşti mai gânditor,

Timpul adună clipe multe în a lui tolbă,

Soarele se ascunde acum după un nor.

peace and love

105

Clipe de pace

Eşti singurul meu adevăr iubire,

bem din potir totul dintr-o sorbire,

Zilele fug în noi spre trista veşnicie,

vreau clipa iubirii să mai întârzie.

Genele care acum vor să doarmă,

să culeg stele mereu mă îndeamnă.

Când Luna începe ceva să şoptească,

printre stele o să ne urmărească.

Rozele primite sunt numai ale tale,

ascunse săruturi adunate în petale.

Luna neîncetat mie îmi şopteşte,

ştiu ce ea peste ani ne mai povesteşte.

Răspândesc în suflet miresme sfinte,

iubirea nu are nevoie de multe cuvinte,

Clipe de pace adunate de melancolie,

după o lacrimă vine şi multă bucurie.

Purtăm în suflet un vis frumos, împărtăşit

ți l-am spus când tu mi-ai povestit,

O scrisoare mică, ca o tainică pictură,

bem din potir iubirea picătură cu picătură.

Vrea să-ți trimit pacea din gândul meu

pe care îl ştie bine numai Dumnezeu,

În ceas de noapte adesea m-ai privit,

iubirea noastră cu pacea iubirii s-a hrănit


106

Pacea sufletului

Se ridică printre raze aburii nopții,

Pacea din priviri goneşte răceala ceții.

Se strecoară în gânduri multe stele,

Un sărut îmi şterge gingaş lacrimile.

Acum privirea ta multe îmi spune,

Pe cer stelele încep să se adune.

Să strângi în brațe sufletul fremătând,

Din potirul iubirii adesea gustând.

Pacea cerului îmi bucură sufletul,

Se-ascunde printre stele trecutul,

A plecat din priviri orice supărare,

Dusă de pescăruşi departe în mare.

Farmecul clipei ascuns în lacrima ta,

Când printre stele un vis ne căuta,

Pacea sufletului îmbrățişează visul.

O lacrimă mângâie în noapte scrisul.

Au înflorit pe cărarea noastră florile,

Nisipul veşniciei acoperă lacrimile,

Vântul alunecă printre arborii tăcerii,

Razele înoată printre valurile mării.

peace and love

107

Gordana Sarić

CV

Gordana Sarić from Niksic

in Montenegro, is a professor of

French and Latin language. She

writes poetry and prose. Her 30

songs about alphabetical letters for children are part of the curriculum

in Primary School in Montenegro. Gordana has published 20 books and

is granted many awards, internationally and in her country, with her

poetry published in Anthologies. She participates in international

festivals for poetry. Gordana was awarded a title of Ambassador for

European Culture in European Championship of Poetry in Rumania, and

a prize for culture and excellence in Verbumlandiart VOCE DEI POETI in

Roma. She is Ambassador of Montenegro for Munir Mezyed Foundation

for Arts & Culture and Montenegro Ambassador of Culture.

In 2020 in Romania, Gordana was awarded a title A Champion of

Poetry for Europe. She is a well known public figure.

Gordana devotes all her life to love, culture, promoting peace and

beauty of words.

Gordana Sarić participated in world Festivals in Tunisia, Marocco,

Belgium, Italia, Romania.

She everywhere promotes poetry.

She is a frequent guest of various televisions.

They call her A LADY IN WHITE and A WHITE ANGEL

She is an AMBASSADOR of SOUL and OPTIMISM

From Croatia, from CULTURE DREAMS OF ZAGREB Gordana

received A Diploma for a special contribution, as she spreads a literary


108

words of love and culture, respecting the differences betveen the

internationals.

Gordana spreads love and peace around the world.

Gordana is great humanist and receveied a first award as a

volunteer of the year of MONTENEGRO.

She has receveied the biggest award of the city of Nikšić for

outsanting contribution for culture.

My Soul

My soul desires a lot

It wants plenty

It’s longing for abundance.

Excited and trembling

It wants sunshine

From the sky

Splendour of love

Instead of stars.

My soul

Wants a lot

To go everywhere

To reach far and wide

To fly above the oceans

To unite the lonely ones

Who are tenderly

Searching for each other.

peace and love

109

My soul immensely desires

Peace over entire sky.

Glowing smile

For the longing lips

Merging hands regardless of colour

To find close hearts

Scattered all over the globe.

My soul immensely desires

The germ of hatred to disappear

And entire heaven

To glare with love.

Until there is sparkle in my eyes

And a poem lives in my chest

My soul goes away

Far away

To infinity and beyond.

The world where love is celebrated

I will go easily through all traps and paths,

span the abyss with flower bridges,

to reach the souls that sensing beauty

in the sunny garden among butterflies.


110

In me, there is a hope like a fiery bird

trembling on the top of starry hills,

while I search for gentleness and purity of heart

beyond all evil and bitter sources.

I will look for a world where love is celebrated

in the far away of mysterious universe,

to clear the shade even of my own shadow

from deathly strife, hatred and unrest.

In my world of crystalline dreams

everything is love and smile and hope

and I don't want to know about the life we live in,

where meaningless division governs.

I'll be a prisoner in the tower of dreams

close to a rose, to a butterfly in flight,

while the divine ray as magical light

breathes in the meaning into my own world.

Stunned by the illusion, unaware of time,

full of love that is forever dreamed of,

I LOOK FOR THE SOULS SIMILAR TO MINE

THAT IN KINDNESS SEE THE MEANING OF THEIR OWN

EXISTENCE.

peace and love

111

Sky of love

We want sky woven of love

Hands in hands and gentleness of calmness

We want a big chanted heart

But a secret force is dividing us.

A force which doesn’t let us live in peace

Which creates two words of restless endlessness

By the mysterious power of an unreasonable mind

Dividing souls longing for hugs.

And we only want a smile of close beings

And a song to inflame the heats with beauty

We want a world of pure feelings

And for love we fight with spirit and goodness.

We fight with deeds of the noble, of the pure

For the unity of people with smiling faces

And beyond the pointless divisions and lies

We rise proudly like proud birds.

Our longing is greater than any longing

It wants from the heart, from the soul, from the chest

It wants with wisdom and clarity of mind

To awaken the divided world with love.


112

PAIN and LOVE

Two shadows often pass by me

As dusk slowly covers the horizon.

One is always brightly smiling

The second one is covered by veil.

So, they go hand in hand

In timelessness searching for oblivion,

These two shadows known to all

Inseparable pain and love

Sometimes just join them,

Gloving and cheerful even shadow three,

Beautiful companion with the eyes of angel,

Distant like a star, this radiant happiness.

Meeting in a kiss

Insensibly you entered my life,

coloured it with enchanting shades of the universe,

covered it with a purple silk veil,

filled my soul with the flicker of a butterfly.

You gave me a dress embroidered with stars,

the necklace made of the moonlight,

to shine in the time of loneliness,

while waiting for you on the pillow full of sighs.

peace and love

113

You left the fire of a passionate heart

to warm me when the winters come

You inspired a thought warmer than the sun,

and I keep your brightness in my soul.

And I crave with the distances in my chest,

to be touched by the longing of your verse,

to be hugged with your moonlight rhymes,

to be brought to life by your tenderness.

I've nested the poem under a bird's wings,

to sprinkle it all over your heart,

to feel through all its longings

my desire to meet you in a kiss.

At the threshold of hope

I found you in my heart's desire

and right away got enchanted,

You stirred the secret feelings,

made the birds sing

and my body tremble in gentle restlessness.

My eyes can't see you but my soul can,

it comforts me to think of you being somewhere,

a glimmering existence with distant birds,

and your absence is in my arms, in my dreams.


114

You are a wellspring raging with passion,

a desire rushing from a flame to a kiss,

my mind has enveloped you like a liana,

you're a verse coming from thirsty lips,

reflecting the sun.

I've opened the door leading to my poetry

to kiss you with the heat of these lines,

keep you like a gentle butterfly

embracing me as my longing does.

You are my sky and in that sky I shine,

Everything I am longs to be one with you,

And I know we'll meet where hope abides

In the world timeless I'll be in your arms.

peace and love

115

Gabriel Todică

Fălticeni, jud. Suceava

CV

Inginer licenţiat în

Automatică şi Informatică

Industrială, Iaşi, (1996);

Debutează editorial cu

volumul „Fălticeni, oraşul celor

patru muzee”, Ed. Lidana,

Suceava, 2014, continuând cu „Artişti plastici de viziune dualistă”

(2015), „Artă duoscopică, interferenţe universale” (2017) publicate la

aceeaşi editură, apoi „Drumuri bucovinene” şi „Pelerini în Ţara Dacilor”,

Ed. Accent Print, Suceava, 2019.

Participă la diverse volume colective şi antologii precum şi la

concursuri literare unde a fost şi laureat.

Zile speciale la Chişinău

Eliberat de trăirile sărbătorii, îmi pregăteam plecarea.

Dimineaţa era răcoroasă, ca orice dimineaţă, chiar şi în

sfârşit de sezon cald.

Nu mă aşteptam să-mi apară din senin…

Era senin!... O duminică superbă ce încheia o cavalcadă

de evenimente ce au sărbătorit Limba Noastră cea Română.


116

La Chişinău, se serbătorise! Şi am sărbătorit şi eu printre cei

chemaţi… şi minunate gazde…

Am călcat pentru prima dată în Basarabia într-o zi

specială… Era vineri, 30 august. O zi luminoasă în viaţa

mea…

Tânjisem să ajung acolo privind din adolescenţă

miracolul românesc strălucind. Eram fascinat de explozia de

patriotism prin care ţara renăştea. Priveam uluit televizorul

cum basarabenii construiau poduri de flori şi îşi revendicau

Limba Noastră cea Română. Un val de căldură umană

izbucnise din Chişinău amplificându-se în ţunami către

Patria Mamă… Aşteptam să încingem Hora Unirii. Dar ea,

încă nu s-a înfăptuit…

– N-am avut curajul atunci, deşi au existat toate

premisele să o facem. Basarabia vroia. Era independentă. În

’90-’91 se putea… Pesemne că ne-a fost frică de ruşi…, de

Gorbaciov... A fost o decizie politică laşă… Sau poate ştiau

(preşedintele şi premierul) ceva ce noi, ceilalţi, nu trebuia să

ştim, adăugă, destăinuindu-mi-se, ambasadorul.

Poate că dacă nu l-aş fi întâlnit, nu mi s-ar fi destăinuit,

eliberându-mi-se astfel de un regret adânc înrădăcinat în

suflet… Cine eram eu să mi se confeseze? Şi totuşi a făcut-o

împărtăşindu-mi din regretul lui… Am căutat să-l înţeleg

privindu-l în adâncimea senectuţii sale. Se pensionase...

Memoria îmi răscolise amintirile din adolescenţă şi-mi ridică

la suprafaţă regretul unei uniri neînfăptuite.

– Dar acum? Acum ce ne opreşte, refuză ea să se

lamenteze?

peace and love

117

Întrebarea rămăsese să îmi alerge ca un ecou între

pereţii minţii aşteptând să se piardă în armonici. Nu ştiu

dacă eu căutam un răspuns… Poate doar o speranţă că cineva

va fi suficient de vertical să-şi asume rolul de Unificator.

Greutatea cuvântului este amplificată de greutatea

răspunderii. Ferdinand a fost Întregitorul… Se va mai naşte

un altul şi pentru timpurile noastre?

– Într-un fel, unirea e înfăptuită, mă apostrofă

conştiinţa.

Vibrăm identic la valorile naţionale. Am văzut asta pe

31 august, la 30 de ani de când Republica Moldova a

revendicat-o ca limbă oficială. Sărbătoarea Limbii Noastre

cea Română a generat o cavalcadă de evenimente în care şi

eu am fost „prins”. Renata Verejanu, poeta şi amfitrioana

festivalului ce-i poartă numele, mi-a deschis drumul spre

Basarabia. Am dat curs demersului său şi am păşit pentru

prima dată pe pământul cald de peste Prut.

Curios, şi basarabenii ne văd pe noi, tot de peste Prut…

Femeia aceea aprigă, intrasingentă m-a bulversat.

Simţeam în ea un vulcan fremătând în interior, izbucnind

imprevizibil. Poate că tocmai această energie lăuntrică

izvorând nesecat îi permite să răzbească într-o lume nu

tocmai comodă, reuşind să coaguleze spiritele înalte

aspirând spre treptele superioare ale vibraţiei. Ne-am

întâlnit la gala decernării premiilor, într-o sală de ceremonii

din Biblioteca Naţională a Republicii Moldova. Un om

luminos. În fapt, un veritabil Războinic al Luminii ieşit să-şi

înnobileze discipolii. Festivalul de poezie Renata Verejanu

se întinde pe o perioadă de şase luni, premiind şase secţiuni:


118

eseu, traducere, poezia în viziunea artiştilor plastici,

recitare, poezie de autor, liceeni. Anul acesta a ajuns la a VI-

a ediţie şi reuşeşte să adune români de pe întreg

mapamondul. Dimensiunea internaţională face ca ideea de

unire să devină un deziderat care pare deja înfăptuit. Renata

Verejanu ESTE un cavaler al Unirii.

Nu ştiu dacă românii din Ţara Mamă înţeleg pe deplin

dorinţa de unire a românilor din Moldova. Au încercat să

aducă în atenţie, opiniei publice din partea dreaptă a

Prutului, că „Basarabia e România”, mărşaluind pe jos până

la Bucureşti, dar preşedintele s-a făcut plecat cu treburi. Un

gest ce nu va fi uitat. I-am privit în ochi şi le-am citit revolta

scăpată în ură. Basarabenii sunt oameni care au acumulat

multă ură, muşcându-şi limba şi încleştându-şi pumnii.

Poartă în ei răni strânse de generaţii, frustrări ce încă nu şi-

au găsit leac… Iar dezamăgirea lor se strânge în jurul inimii.

Au plecat atunci spre Bucureşti să găsească un Unificator. Nu

l-au găsit. Dezertase.

Şi totuşi, basarabenii cred în unire. Ea va veni fără

contribuţia vremelnică a vreunui voievod. Timpurile s-au

schimbat, iar voievozii devin nişte păpuşi de ceară într-un

spectacol infect. Numai Ştefan cel Mare a rămas un etalon

ferm peste toate încercările de destructurare a imaginii sale.

Este cu adevărat sfânt. Şi basarabenii îl poartă în inimă. Un

leac peste toate dezamăgirile, venite de peste secole ori

prezente.

– Sunteţi din România, nu-i aşa?

Îl privesc din uşa Daciei, surprins. Apăruse din senin.

Avea accent basarabean, dar vorbea impecabil româneşte.

peace and love

119

– Da, îi răspund.

– Aţi venit la noi pentru sărbătoarea Limbii, aşa-i?

Îi confirm încercând să-i ghicesc intenţiile. Mă privea

senin, ascendent. Vocea îi vibra admirativ, cald. Ochii îi

sclipeau a încântare. Mă simţeam admirat, fără să-mi fi ştiut

vreo calitate demnă de apreciat.

– Sfânt Neam, Poporul Român. Binecuvântat de

Dumnezeu, îmi zice privind dincolo de mine!

Uluit, încerc să-mi caut cuvintele. Mă ridic în picioare

în faţa lui fără să înţeleg de ce. Un resort mă împinse,

mecanic, în sus. Uitasem de mult de existenţa gesturilor

patriotice. Le ştiam formale, protocolare, încă din copilăria

mea. Acum trăiam unul profund, autentic. Văzusem copiii

basarabeni recitând cu patos poezia patriotică la Ciocana, în

faţa statuii lui Alecu Russo. I-am simţit vibrând la cote

celeste. Poate că mă aşteptasem, poate că eram pregătit să-i

percep ca atare lăsând pe seama inocenţei impactul

emoţional transmis, dar nu eram pregătit să-l primesc cu

atâta forţă de la un adult, un trecător absolut necunoscut.

– De unde anume sunteţi din România?

– Din… Suceava, îi răspund aproape anesteziat!

– Ooo, acolo e inima noastră!

Îşi duse mâna la inimă şi mă privi cu o infinită dragoste.

Mă divinizase fără să fi avut vreun merit. Nu mă simţeam

confortabil în postura de zeu. Ce merit am eu că m-am născut

într-un loc sfânt? E ca şi cum i-ai considera dumnezei pe toţi

cei născuţi în Betleem. Şi totuşi, pentru acel om, eu purtam

o aură pe care numai el o vedea. O întreagă istorie răbufnea


120

contopindu-i lumina din ochi. Mă vedea un urmaş al lui

Ştefan ce Mare, sânge din sângele lui, aşa cum era şi el… I-am

întins o carte. Cu coperte roşii ca sângele. A luat-o sfios în

braţe şi a început s-o răsfoiască. Îl pătrunse. Un gest pe care

mi-l doresc să-l regăsesc la cât mai mulţi oameni. Plecase

absorbit de conţinut, călcând pe drumul accidentat. Pentru o

secundă mi-a fost frică să nu se accidenteze, dar l-am văzut

că plutea. Îngerul îl ţinea de umeri.

– Da, Sfânt Neam, Poporul Român, îmi confirmă gândul!

Lasă-ţi averea şi vino cu Mine

– Lasă-ţi averea şi vino cu Mine!

– Cum să-mi las averea, Doamne? Am muncit atâta s-o

adun!... Am trudit pentru ea, mi-am sacrificat timpul,

sănătatea, … am făcut sacrificii!... Cum să renunţ la toate

astea!?...

– Şi ce ai câştigat făcând atâtea sacrificii?

– Bani! Am lucruri!... Am casă, maşină, haine

frumoase!...

– Şi la ce-ţi folosesc?

– Cum la ce? Le am!!! Sunt ale mele!

– Pe cât timp?

– Cum adică pe cât timp? Pentru totdeauna!!!

– Ce înseamnă pentru tine „pentru totdeauna”?

– Păi… pentru vecie!

peace and love

121

– Eşti sigur?

– Da!

– Dar te-ai gândit la posibilitatea că ai putea, la un

moment dat, să le pierzi?

– Da! Dar am fost precaut: m-am asigurat! Am poliţă de

asigurare pentru toate. Ba, la o adică, pot câştiga şi mai mult!

– Şi eşti mulţumit?

– Sunt! Adica în mare parte, da!... La drept vorbind mi-

aş dori o casă mai mare, o maşină mai nouă, mai luxoasă, cu

dotări mai multe, … haine de firmă… Am văzut că vecinul are

ceva super tare!... Vreau şi eu!... .

– Şi dacă le-ai obţine pe toate astea, ai fi fericit?

– Da!

– Dar dacă mâine apare ceva nou, mai frumos, mai

util… o maşină mai luxoasă, ce ai face?

– Aş căuta să le obţin, normal!...

– Aşadar nu ai fi pe deplin fericit, … mulţumit cu ceea

ce ai!?

– Cel mai probabil că în momentul acela nu!

– Şi când crezi că vei putea fi pe deplin mulţumit?

– Când le voi avea pe toate, Doamne!

– Şi când crezi tu că le vei avea pe toate?

– A!… Nu ştiu!... Probabil că niciodată!...

– Aşadar, n-ai să fii niciodată mulţumit?

– Cred că nu!

– De ce nu?


122

– Pentru că o să apară în permanenţă câte ceva pe care

aş dori să îl am.

– Dar dacă, totuşi, într-o zi, le-ai avea pe toate, te-ai

simţi mulţumit?

– Da.

– Şi ce ai face atunci?

– M-aş bucura de ceea ce am.

– Cum?

– M-aş lăuda cu averea mea, m-aş lăfăi în bogăţie, aş

profita de tot ce am achiziţionat. Aş ieşi la plimbare, m-aş

duce să văd lumea largă… să mă simt bine…

– Adică cum să te simţi bine?

– Adică… să mă bucur de TOT!

– Dar ai tot! Nu-i suficient să te bucuri?

– Păi am, dar trebuie să mă folosesc de ceea ce am ca să

mă bucur!

– Păi „folosinţa” asta nu duce fie la uzură, fie la

cheltuieli? Adică la o diminuare a averii? Mă gândesc că asta

nu prea îţi face plăcere!...

– Cu siguranţă că nu!

– Şi cum se împacă chestiunea asta cu sentimentul de

bucurie pe care ţi-l doreşti?

– Nu ştiu!... Nu se împacă!

– Ce simţi atunci când te bucuri?

– O stare de satisfacţie, de împlinire sufletească…

– Presupun că averea îţi oferă o asemenea stare!

peace and love

123

– Da, îmi oferă!

– Păi tocmai îmi spuneai că nu eşti atât de sigur pe

deplinătatea acestei stări de bucurie atunci când te ataşezi

de avere.

– Da, dar ziceam şi eu…

– Şi totuşi, ce te-ar bucura pe deplin?

– Să am TOTUL!

– Şi dacă ai avea TOTUL, ce ai face?

– M-aş distra.

– Cum?

– Aş dansa, aş călători, m-aş întâlni cu prietenii…

– Cum spuneam: alte cheltuieli!...

– Da, dar m-aş simţi bine.

– Un compromis acceptabil, dar prietenii se vor ridica

la nivelul pretenţiilor tale?

– O să mi-i aleg pe cei ce-mi convin!

– În acest moment câţi prieteni ai?

– Aaaa… destui!

– Oare!?... Căţi dintre prietenii tăi de acum îţi vor sări în

ajutor dacă ai avea un necaz?

–?

– Ei, vezi?

– Or fi ei vreo doi acolo!...

– Mda!... Să zicem!... Dar ai fi mulţumit de timpul

petrecut cu ei? De suma cheltuită cu acest „capriciu”?

– Aş putea să suport!...


124

– Să suporţi?

– Pot face un compromis de dragul prieteniei!

– „Compromis”? Eu ştiu că prietenia adevărată este

necondiţionată. Ce fel de prietenie e aceasta în care trebuie

introdus compromisul?

– Hai să spunem că nu-i o prietenie ideală! O „amiciţie”

e mai aproape de adevăr!

– Cum vrei tu! Te-ar mulţumi?

– Cred că da!

– Nu eşti sigur?

– Nu!

– Şi cum ţi-ai petrece timpul cu pri… cu amicii?

– Ne-am distra… Cum am mai spus: vom cânta, vom

dansa, vom mânca bunătăţi, vom bea câte cava!...

– Ar fi suficient? Te-ai multumi numai cu atât?

– Nu ştiu, poate că pentru început, da!

– Probabil că după un timp ţi-ai dori mai mult!?...

– Cred că da!

– Şi nu te temi că ai să ajungi să cazi în depravare?

– Eu zic că mă pot abţine!

– Oare?

– Mă pot strădui! Cel puţin, acum, aşa cred!

– Dar nu poţi oferi nici o garanţie!

– Sincer să fiu, nu!

– Şi atunci unde-i „fericirea”?

– Sunt determinat s-o mai caut.

peace and love

125

– Şi eşti sigur că ai s-o găseşti? Ce garanţie îmi poţi

oferi?

– Garanţie? Nu! Dar am s-o găsesc eu!...

– Prin urmare, calea pe care ai ales-o nu-ţi oferă

garanţia obţinerii fericirii!?

– Nu, Doamne!... Se pare că nu!...

– Dar măcar am ajuns la concluzia că averea nu-ţi aduce

garanţia fericirii!?...

– Da… Se pare că aşa-i!...

– Şi totuşi, cum ar trebui să arate un om fericit?

– Să fie mulţumit cu el însuşi, să fie satisfăcut de ceeea

ce are, bucuros, să aibă o relaţie bună cu cei din jur…

– Tu ai câte ceva din toate astea?

– Nu!

– Averea ta te aduce să ai câte ceva din toate astea?

– Aş fi avut până acum!...

– Dar ce te opreşte?

– Cred că numai gândul că-mi pierd averea, mă face să-

mi pierd controlul, să-mi pierd minţile!

– Atunci nu te mai gândi la ea! Lasă-ţi averea (în pace)

şi vino cu Mine!


126

Eliza Segiet

CV

Eliza Segiet graduated

with a Master's Degree in

Philosophy, completed

postgraduate studies in Cultural

Knowledge, Philosophy, Arts and Literature at Jagiellonian University.

Author’s poems Questions and Sea of Mists won the title of the

International Publication of the Year 2017 and 2018 in Spillwords Press.

Nominated for the Pushcart Prize 2019, Naji Naaman Literary

Prize 2020, iWoman Global Awards 2020

Author's works can be found in anthologies and literary

magazines worldwide.

Translated by Artur Komoter

It Was the Same

There will no longer be home,

smoke from the chimney.

There will be no tomorrow.

Rotten beams

cannot withstand the pressure of time.

In the crooked house

a hunched woman

– waits.

It's like it used to be,

peace and love

127

out there behind the house flows a river.

Only now

the children do not have time to look at old age.

Time took away youth

– like the night takes away the evening.

There is no longer smoke from the chimney,

no chimney,

and there behind the house

still flows a river.

Concrete Paradises

She wondered

how many children

were hiding behind the trees

in the orchard?

How many chicks have hatched

in the garden?

What’s left?

The birds flew away,

the children left with their grandchildren.

Even the cherry tree that always bloomed

begins to die back.


128

She understood that

everything in life has its course.

Some fight for nature,

others just pretend to do it.

There are also those

who love concrete paradises

− they do not let nature live.

For them, to have

– is more than to be.

Guidance

If in the universe

governed tolerance,

there would be no need

for the cry of despair after loss.

We are born in different spaces,

on one aqueduct of life.

Do some have to be connected by hate?

It is worth understanding

that death

should not be ruled by humans,

but rather by time

peace and love

129

that imperceptibly

leads us through the staff of life.

After all, breath given to us

is the beginning and the end

− of everything.

It’s enough

− just simply −

for a human

to understand a Human.

If in the universe

tolerance was the guidance…

Reason

How many times do we look with amazement

at the dawns, dusks?

In hope of the glow,

we go further.

How many times do we look with amazement

at a human?

They suddenly became a sell-out,

like paper money

useful to others.


130

We are not surprised by animals

− they still have the same needs. How many times do we wait for something that will break up hatred? We do not know what to call it. Maybe good? Maybe reason? Or maybe just

− tolerance? People are different, disaccord should not call for a Human-hunt.

Testament

You know

that people have no influence

on their origin.

It is impossible to make a correction.

We are born as heirs

and donors,

but we can all love the same.

peace and love

131

Luciana Ianculescu

CV

Data naşterii:18.05.1951

Oraş: Arad, jud. Arad

Studii:

Conservatorul de Muzică „George Dima”, Cluj-Napoca, Facultatea

de Muzică şi Compoziție Muzicală, Muzicologie.

Activitate didactică: Profesor de Educație Muzicală, Şcoala cu

clasele I-VIII nr.13 Timişoara, Liceul J. L. Calderon, Timişoara, Timiş.

Participări la festivaluri corale naționale precum şi la

Simpozioane şi Sesiuni naționale şi internaționale pentru optimizarea

eficienței în procesul instructiv educativ în instituțiile de învățământ.

Atestatul de ghid național de turism (Tour-Operator) eliberat de

Asociația Națională a Ghizilor din Turism –anul 2010.

Certificat de calificare profesională, Agent de Turism– Ghid,

eliberat de Asociația Națională a Ghizilor din Turism.-2010.

Activitate

Administrez Pagina „Iubesc Timişoara”.

În plan literar am publicat 13 volume de proză şi poezie:

„Tăcere după ploi”, Editura Multimedia, Arad, 1989, poeme

„Sine nomine”, Editura Marineasa, Timişoara, 200, poeme

„Târziu în inima mea”, Editura Eurobit, Timişoara, 2002, poeme

„Hoțul de vise”, Editura Solness, Timişoara, 2003, poeme

„Fluturi răniți”, Editura Aprilia Print, Timişoara, 2005, poeme

„Ion Românu-muzica, pasiune de o viață”, Editura Mirton,

Timişoara, 2008, proză


132

„Însemn în inima cetății, ” Editura Quatro, Timişoara, 2010, proză

„Tandrețea neîngăduită a toamnei”, Editura Quatro, Timişoara,

2012, proză

„Abisul dintr-o literă uitată”, Editura Quatro, Timişoara, 2013,

poeme

„Dumbrăvița- vatră de civilzație într-un colț de rai”, Editura

„Quatro, Timişoara, 2012, monografie. „Timişoara e poate cea de

totdeauna” - personalități care au trăit în oraşul de pe Bega şi

personalități care astăzi trăiesc şi sporesc frumusețea Timişoarei prin

creația lor.

Cd-ul„Dincolo de miezul nopții”, versuri Luciana Ianculescu,

fundal sonor susținut de pianiştii Adriana şi Sorin Dogariu, coperta

realizată de pictorul Nicu Dărăştean. Cd-urile au fost donate „Asociației

Nevăzătorilor”, Timişoara.

„Călător prin inima mea”, Timişoara, 2018, poeme.

„Umăr de soare”, Timişoara, 2018, poeme.

Sub tipar se află volumul de proză: „Drumul baghetei, de la Arturo

Toscanini la Gheorghe Costin”

Activitate literară

Am colaborat la publicații:

Revista „Arca”, Arad, redactor poet Vasile Dan

Revista „Orientul Latin”, redactor, scriitor Nina Cereanu

Am publicat în Antologia „Inefabilul Iubirii, Editura Inspirescu,

Satu Mare, 2015, poeme,

Antologia „Zidiri în Infinit”,?

Antologia: „Pe aripi de vers”, Editura „Eurostampa”, Timişoara,

2018, poeme.

peace and love

133

...

Pe o stradă fără nume

învins de singurătăți

mă aştepți.

Intre noi,

zilele acelei ierni,

simfonii în alb,

adunau clipe străine şi

efemere iubiri.

….

În suflet ne ținem de mână,

trecem prin

anotimpuri împreună.

Iarna desenează

cetini de brad

pe fereşti,

zăpezi ne mângâie pe obraz.

Ninge ireal.


134

...

În umbră ți-am fost lumină,

în noapte, vis.

Nu ştiam atunci, povara iubirii tale,

cât de bogată mă credeam!

Mângâieri de împrumut,

sărutul tandru prefăcut,

târziu le-am recunoscut

în toamna din noi.

...

La o ceaşcă de cafea

ne privim în tăcere.

Zâmbetul mângâie

o amintire pe chipul tău.

Buzele au uitat sărutul,

dar inimile

trăiesc povestea.

peace and love

135

…

La răscruce de drumuri

privesc cerul,

nici o stea.

Nu ştiu pe cine să întreb

dacă gândul bun

mă duce spre tine,

ori îmi spune

să mă întorc din drum.

…

Te-am rănit, nu mă ierta.

Aminteşte-mi

că ne-am fost tăceri,

că ne-am fost iubiri.

Între răsărit şi apus

ne-am fost unul altuia, promişi.

Dar cineva

ne-a scris altfel povestea.


136

Милка Минкова

биографија

Милка Минкова е родена

на 04.08.1956г во

Кавадарци.Македонија.

Основно и средно образование

завршува во родниот град…

1984 се вработува во "Елро

електрика" каде работи како

архивар се до одењето на

фирмата во стечај…

Со пишување се бави од

својата осма година.. Своите

први творби ги објавува во

тогашниот "Наш Свет", "Развигор", за потоа да се посвети на

спортот, ракометот, стрелаштво, и на крај со кошарката со која

четири години играше за "Тиквеш" кошаркарскиот клуб во градот..

Со пишувањето никогаш не престана. Пишува поезија за деца и

возрасни, драми, драматизации, басни, раскази за деца, а во тек е и

првиот роман "Животниот пат на Анастасија"... Има објавено

збирка поезија за деца "ПЛЕТЕНКА ОД ПРАМЕНЧИЊА", застапена е

во повеќе збирки од повеќе автори со свои песни… Во збирката за

"Мајка Тереза 2 и 3 во Црногорскиот Зборник" Неказано" на

конкурсот за Книжевни Мередијани ја освои втора награда во

категоријата.. поезија за возрасни со збирката "КРПАЧ" во книга

поезија за деца при Здружението на балкански уметници каде е

застапена со своја творба…

На Меѓународниот конкурс "Книжевни Мередијани втора

награда за поезија За деца збирката" Мојата слатка примадона"На

peace and love

137

конкурсот Златно Перо.. сребрена плакета за збирка поезија"

Љубовта низ призмата на животот"

Со пишувањето продолжува да пишува и понатаму и е како

пензионер активен член на Здружението на пензионери… поети во

Кавадарци…. Се надева дека својот сон ќе го оствари и нејзините

дела ќе го најдат правото место..? во рацете на сите оние кои го

сакаат пишаниот збор…..

МОЛКОТ ВО ДУША СОКРИЕН

Молчам, и тој молк во душа е сокриен,

со таговни зборови покриен

Иде некое време на невреме

па тие зборови како залак,

ги голташ,

и срце да ти толчат

остануваат да се премолчат

Душата ќе тажи,

сама себе ќе се лажи

да не повреди брата си

со болка ќе се блажи

Солзи ќе се леат

таговните зборови сеат

молкот не ќе збори

а срце тивко ќе мрмори.


138

Молчи, душо моја,

не пуштај глас

ќе помине ова невреме

ќе дојде време на спас.

Молкот, молк не ќе биде

збор а прошка ќе се бара

брат сестра да си виде

од душа збор ќе се слушне,

брат, сестра ќе си гушне.

КОПНЕЖ ЗА СВЕТЛИНА

И повторно мрак,

и во душа,

и во срце,

копнее жедта за светлина,

за зародиш на светло утро,

за капка од утринска роса,

за љубов недовршена

за надеж скршена.

...

Само мрак,

и темни облаци надвиснале,

мисли тажни во умот ми се. втиснале...

и плетат тажалки кобни

peace and love

139

за зулумџии злобни

...

Го чекав изгрејсонцето

да го видам тој светол зрак,

а,

гледав сонцето како зад ридои се спушта пак.

Наместо изгрејсонце, повторно,

зајдисонце,

...

И

повторно мрак,

без топлина,

без светлина

без љубов довршена,

останав, повторно со душа

скршена.

ЖИВОТ Е КАКО РЕКА

Животот е како река,

тече без свртување,

некаде смирена, некаде со брзаци, и бранчиња,

забрзано ита кон целта..


140

Понекогаш тивко шумоли,

понекогаш виори во вртлози

што ечат низ долината,

носејќи ги со себе и светликавите каменчиња,

распослани на нејзиното дно..

Животот е како река,

некогаш брз, некогаш динамичен,

некогаш бурен, некогаш тивок.

Но, каков и да е

се тркаламе низ него,

пловиме заедно со брановите

кои некогаш и не потопуваат, но, пак се креваме на

површината и продолжуваме

кон целта,

како реката по своето течение

ПОЗИТИВА

Биди позитивен,

мислите насочи ги кон убавото,

кон возвишеното,

ослободи ги негативните вибрации да не те повлечат

кон дното.

...

peace and love

141

Чувствуваш, страв,

не потклекнувај на неговите

насочувања,

победи го стравот,

сивилото што те гуши ќе исчезне,

ќе ја видиш убоста на пролетта, на плавенилото

од небесната шир.

...

Од твоите дамари преполни

со таговина,

ќе излезе сета меланхоличност,

повторно ќе блескаш во сјајот

од пред зародишот на натрапникот.

...

Не вели, "ќе помине ли ова"

едноставно кажи"поминува"

се ослободувам од неговите стеги... .

Неочекувано дојде...

Тивко, пез предупредување,

така и ете заминува... ..

...

Сонцето блеска со својот сјај,

неговата топлина ги топи


142

тие проклети невидливи,

злобници,

кои низ светот сееја смрт,

сега тие нека заминат

во самракот од смртта без

враќање.

...

А ние без разлика кој сме,

што сме, од каде сме,

да се сплотиме во едно,

си подадиме рака еден на друг,

и

заиграме танцот на победата,

заобиколувајќи ја земјата во

круг...

ДАЛЕКУ Е МИСЛАТА

Низ бистрите речни води

кушули негови триеш

а чемерот по него

не можеш да го сокриеш

Триеш, да ја измиеш сета

трага од неспокојот

што в душа ти слета

peace and love

143

па мисла далеку одлета.

Низ бистрата вода

ликот негов го следиш

се бориш со таа тага

но не можеш да ја победиш.

Мислата е далеку

во незнаен крај,

во кошулата го гледаш

ликот негов, неговиот сјај.

Мислата е далеку

а сепак в душа лежи

кога ќе се вратиш..!?

тежина да не носи..

Ја искинав веќе теиејќи

и солзи лиејќи

врати се, чемер да се стиши

душа в'спокој да диши.


144

Petru Platica

(Plătică)

Născut în comuna

Horbova din Ținutul Herței, în prezent locuitor al oraşului Cernăuți.

Ziarist, poet, caricaturist şi epigramist.

«Scriu din suflet... pentru suflet»

ϯ 14 mai 2020

«Porţi zâmbet de soare»

De la Tine miroase a flori de primăvară,

Precum un înger eşti: de o frumuseţe rară.

Buzele tale sunt dulci... ca mierea de albine,

Porţi zâmbet de soare, sunt îndrăgostit de Tine.

Te rog, hai, iubito, în codru: în iarba cu flori,

Să facem dragoste şi să visăm... până în zori.

Eu pentru tine doar scriu... şi renunţ de la muze,

Însă te rog, dăruieşte-mi, sărutul pe buze.

peace and love

145

«Mi-a venit Muza, spre dimineaţă…»

Mi-a venit Muza, spre dimineață,

Era îmbrăcată uşor, în alb,

Cu trup de zee, plină de viață,

Şi un buchet de flori gingaş, rozalb.

Sărutul dulce, i-l simt pe buze,

Şi mă ridic cu ea... până în nori.

Ieri, mă gândeam la rime şi muze,

Iar astăzi, Ea... mă trezeşte în zori.

Sâni de fecioară, plete frumoase,

Eşti minunată... când facem amor,

A primăvară totul miroase,

De fericire îmi pare... că mor.

Cu zâmbet magic, plin de plăcere,

Rime superbe drăguț îmi şopteşti,

Dar mă trezesc, în jur... e tăcere,

Însă ştiu sigur că tu... mă iubeşti!


146

Să zbor... cu Tine

Iubito! Dă-mi, te rog, o picătură de sânge...

din inima Ta,

ca să-ți simt... durerea sufletului,

sau bucuria inimii,

dragostea Ta.

Dă-mi sărutul Tău dimineața,

cu o ceaşcă de cafea,

după o noapte de amor nebun,

ca să gust ce-i mai dulce...

Dă-mi zâmbetul Tău minunat,

să râd aşa de frumos precum soarele,

să mă conving că-i sincer,

nu ascuns…

Iubito! Dă-mi te rog, o picătură de sânge...

din inima Ta,

să trăiesc ceea ce trăieşti Tu,

să respir,

să zbor,

şi să mor…

cu Tine.

peace and love

147

«Dragostea se duce»

Nu-mi da lacrima amară,

Zâmbet dă-mi pe buze dulce,

Nu vreau Dragostea să moară,

Cu ea viața... tot se duce.

Dă-mi un răsărit de soare,

Dă-mi un zbor de rândunele,

Inima cumplit mă doare;

Dorul a zburat cu ele...

Vreau în suflet Primăvară,

Iar în inimă... căldură,

Viața... parcă-i o povară,

Dragostea prea mult... îndură.

Dacă totuşi ne-om desparte,

Voi uita încet de rele,

Şi cu sufletul departe,

Voi privi... la alte... stele.


148

Santosh Kumar Biswa

Santosh Kumar Biswa is a

Bhutanese Poet, Humanist, Peace

and Social Activist, the Founder of

World Literary Forum for Peace

and Human Rights and presently

an English Language and Literature Teacher at Damphu Central School,

Bhutan. He is an accomplished source of various educational books and

an Inspirational World Peace Agent, in which he promotes peace in his

place and around the world through the literature. He trades with

multiple stems that are related to current issues based on his

observations and experiences that needs urgent attention and through

his writing, he partakes in his global concerns and tries to point out

issues about life and gives examples for more encompassing

understanding to uplift peace in the world. He commits his life

promoting peace and humility among humanity for better life in the

society.

His writing career started off, when his best friend passed away in

2005. He has been writing poetry ever since that tragic loss of his

acquaintance. Santosh Kumar Biswa’s first book called “The Complete

Guide to BCSE English" which was published in 2009 started his writing

career globally. His first poetry anthology, “Caprice - a Collection of

Poems” was issued in 2012. His two poems, “My Father, My Mother" and

“Come Back" appeared in an international poetry anthology “Someone’s

Child” printed in Australia by HOPE Foundation in accordance with the

fundraiser for ‘Forget-me-not Foundation’ and ‘Luke Batty Foundation.’

His Second Poetry Anthology, “The Rhythm of the Butterfly” was

published in 2019 which appeared as the Best Seiler book through the

Amazon platform. Through his writing he tries to point out issues about

life and gives examples for more encompassing understanding. He also

peace and love

149

had worked as an English Lecturer at the International Christian

University of Thailand.

He is an award winning writer who achieved various laurels from

the circle of writing from across the world like; World Icon of Literature

Award, New World History Maker of English Poetry Award, Gold Level

Award on Poetic Prowess and profundity, Poetic Prowess Award, Poetic

Parley Gold Quill Award twice, World Poetic Star Award, Global Literary

Society Bronze Star Award, Writer of the Week Award, Eternal Flame's

Commendations, Writer Guild of America Honor, Platinum Category

Certificate of Honor from Motivational Strips, Edgar Allan Poet American

Poet award and many more.

Some of the books that he had already published are: The Rhythm

of the Butterfly (Poetry Anthology, 2019),

Caprice-A Collection of Poems (Poetry Anthology, 2012),

Uncomplicated Shakespeare: The Merchant of Venice (2018), Adages:

Proverbs from the land of the Thunder Dragon (2014), Encyclopedia of

General Knowledge (2013), Songs of Angels (2014), Understanding

Short Stories (2014), Understanding the Novel (2014), The Complete

Study Guide to BCSE English (2009), The Complete Guide to ENGLISH I

(2013), Bhutan - My Knowledge Bank (2013), Preschool English (2012),

Preschool Math (2012) and English Grammar (2010).

Peace through Love

Peace isn't as cushy as any soul reckons,

Neither could the wealth bribe, as weapons.

It is, but a phenomenon away from hatred,

Every single heart possesses it to be catered.

Aimlessly withering around isn't exactly enough,

Like an unwise man's words that seem sough.


150

It is, but a product of deep love and kindness,

Of the humanity towards those in wryness.

Peace isn't a puppet, easily that can be hosted,

Something to be held in self then love to be boosted.

It is, but a respect derived from self to build unity,

For one to promote it, on this mighty world with Honesty.

The love, simple it sounds, but difficult to count,

To love humans isn't easy when oneself can't account.

It is, but a congruent relationship that takes humility,

For peace to override in love among humanity.

The patients of love, without which the world turns sketchy,

For the death mind can't unite souls, but remains touchy.

It is, but a love that combines variety souls,

For peace to spring upwards and for common goals.

The Love, be it Ephemeral

Under the willow I wait thou growest full

With ethereal glows over the sea of darkness,

In thy fullness, to delight with my Lulu again

And her physical manifest that drive me wild.

Stand firm, retard thy swiftness for the gusto

Like the still leaves on scatty of gusty breezes

peace and love

151

To probe beauty of her and the love that does

And then I'll ghost across thine yard to trace.

The love, be it ephemeral, but I shall chance it,

Dousing on her and to feel the contrast I have,

And thou as a beholder, to attestant my state

Of my addiction under this willow, not my bed.

Every full is my judgment day and I get anemic

But her beauty subdues my wussy mind over again.

When I break, thou art the lawyer of my realness

To let Hoi polloi know the reality of any mediocre love.

The Peace, as their Religion

Let the peace fly over the calm sky like the dove,

The way, so tranquil, no one to irritate anyone,

With tunes of angels and feelings of serenity,

Nothing to stress over, nothing to fear about.

The vivacity, so smoothly fortified, so calmly,

Every day to sing new tunes of adoration and care,

With their sorts without any limits of obstructions.

No hues to see, but equally in love to count,

Along a similar ground for merriment to encourage.

The peace, as their religion and their substance,

No pointing of faults, but simply rectification,

No disputes and jealousy in them dwell,


152

Just the adoration in collaboration for rapture,

And their ages to memorize from, what they suffice.

No hatred to get wind in their wings when it folds

And the tone so soft when their melody streams out

And their homes lit up like the sun in affection.

To Paint the Peace

Smile on the face is something that mends,

Divine in itself, not all can possess in prime.

A chiliad horses in the combat can't equate,

The deep pleasure during the victory gained,

Higher in essence, the glee isn't measurable

When a grin casts away the clever black bile

And the rainbow that surrounds the heart

For eternal bliss beyond human vision.

The cost, no penny can liken its echt values,

Higher than god's mercy, it takes hold of it

For the mind that yell only can weigh its depth

When restored like chants in heaven's gate

Like the sun that shower warmth in coldness

And be the Godly human in favor of glum one

To paint the peace and the stage to glow deep

And smiling attenders to cherish and flourish.

peace and love

153

My Love, let us grow well

My love, like the beamish sun of aurora

As tender as the vitellus beaded by albumen

Securely crusted by the shell to shield it firm,

So does our outset love, infantile at this gait.

Have it, be prudent and in sagacity we travel

Like the rising sun so gently to spring mature

With the fond warmth a chick needs to hatch

Gradual at pace until the dusk for immortality.

My love, let us build the shell in this open air,

Like clouds that stops the beam of the heat

And waters the soil for greenery to flourish,

To cast aside the dusty air that pollutes us,

The roaring and the storm that peril our love.

I shall be your Ceyx and you be my Halcyon

Like the bond the sun have for the day

And the moon for the night, so much devoted.

My love, let us design our arrow that Eros had,

Under the sun filled with promises and love

With the wings of pigeons that cast our heart

To grow well, ne'er to be bartered outside

And to savor the pleasing warmth of winter.

Let me shine like the sun as Chivalrous Knight

In your heart, to wait like the gracious Queen,

For the love so virtuous, but not the death to stop.


154

Eyeless Love

Eyeless love, why do you come?

You look nothing but the fabricated look

To move deeper with no sense to make

Of infatuated love to wear, that's insecure.

You beam like a candle too fast at peak

And breathe the rainbow of hopes to come

With dreams as though real that happens

That burst like a balloon with a small nip.

Better, I tell you, come with an eyeglass

To see through at once, ne'er to regret later

And like a ruby you remain firm in shape.

Let your love be as hard as diamond

Not so fragile that breaks easily and suffer

To remain firm that can see dream happen

Ne'er to vanish after a while like a rainbow

For happier end, not to blame or be blamed.

peace and love

155


156

Premii concurs Visele nu mor niciodată

Florentina Danu

Visele nu mor niciodată

Sunt un simplu trecător prin viață

Mă scald în râuri de dor şi iluzii

Ce se varsă în marea de speranță

În nopțile pline de confuzii

Uneori mă opresc la poarta unui vis

Închid ochii şi plină de nădejde

Sper să aflu ce soarta mi-a prezis

Nimic să nu mă mai poată surprinde

Dar el zănaticul se rupe în două

Se-ascunde într-un răsărit

Umplându-mi sufletul de rouă

Pe țărmul viselor fără sfârşit

Din brațe visele de-mi scapă

Voi mai visa şi altă dată...

Şi le voi face cuib sub pleoapă

Pentru că visele nu mor niciodată!

peace and love

157

Costel Zăgan

Insomniei cu drag

După ce-am numărat toate stelele şi oile din sat Am trecut la femei apoi la fete La nume am început să visez Şi-am adormit buştean cu poezia pe buze


158

Costache Nastase

Fata din vis

Mi-ai interzis să te visez

S- nu te văd nepieptănată

Iar părul tău, pai de orez

Crezi că nu-mi place cum arată.

Frumoasa mea, fii liniştită

De câte ori mi-apari în vis

Tu eşti nespus de îngrijită,

Plină de farmec şi dichis.

Iubesc privirea ta adâncă

Cu irizări de ape line

Un lac de munte lângă stâncă

Şi cu izvoare-n adâncime.

Iubesc şi glasul cristalin

Şi pielea ta catifelată,

Aerul tău mereu senin

Ca şi sfiala ta de fată.

Chiar dacă-ncalc porunca ta

Îți mulțumesc că uneori

Urmându-ți poate inima

Rămâi în visu-mi până-n zori.

peace and love

159

Karelia Mihaela Neacşu

Singurătatea mea

Atâtea plaje am sfârşit,

În tot atâția sori în asfințit

Şi-atâtor veri le-am dat drumul pe mare,

Că urme am de valuri pe picioare.

Pe brațe am ude şi-adânci,

Mareele-n orgii pe stânci

De prea ştiuta-mi oscilare

Între un țărm şi-un fund de mare.

În ochii de furtuni încercănați

Mormântu-şi au cei înecați

Acum sunt linişte-n nisip

Doar apa şi cer infinit

Şi în singurătatea mea,

Mor pescăruş şi mă nasc stea.


160

Elena Coca Mahalu

Visele nu mor niciodată

În a nopții umbră

Vise se-mpletesc,

Iubirea, ieri sumbră,

Parcă o privesc,

Cu ochi de lumină

Şi speranțe noi,

Vorbe, fără vină

Pentru amândoi.

Înspre dimineață

Am nelămuriri,

Au fost: vis, speranță,

Ori simple trăiri?

Mă trezeşte-ndată

Un gând răscolitor,

Cum că niciodată

Visele, nu mor.

peace and love

161

Aurora Luchian

În iubirea mea flămândă

În iubirea mea flămândă,

Parc-au stat dracii la pândă.

Mi-au strivit visul sub liră,

După ce îl otrăviră.

.

Şi s-a dus pe mări, departe,

Clătinându-se a moarte...

Cât s-a vânzolit negarea,

Mi-a încărunțit strigarea.

.

Vin şi vânturile... bată...

Vor din mine să dezbată

Rădăcina unde creşte

O alta ce înfloreşte.

.

Şi-n candidul Paradis,

Mi s-a împlinit un vis.


162

Anna Maria Sprzęczka-Stępień

Marzenia dumnej mamy

(Dreams of a Proud Mum)

I ja także czuję,

Że mnie Syn pomału

W miłości do języków obcych naśladuje!

Jak to bywa wszędzie,

Że potomek idzie w ojca, matki ślady,

Tak i on, daj Boże, niezłym i uznanym

Tłumaczem tym będzie!

Chociaż niedokładnie pasje są te same,

Chociaż „Gwiezdne Wojny” na małym ekranie,

Jak i na tym dużym, oraz filmy wszelkie

Pociągają więcej,

To ja wierzę święcie,

Że memu Jackowi dorównać w przekładzie

Bardzo ciężko będzie.

A ja książki kocham, poezję i prozę.

Dniami i nocami przekładam i tworzę!

peace and love

163

Taki to tłumaczy będzie

Znany kiedyś może ród,

Chociaż przekład, przyznam szczerze,

Wielki to acz słodki umysłowy trud!


164

Premii Peace and love

Ion Cuzuioc

Feeria nopţii

Se lasă amurgul şi privind la luna de pe cer ascult ca pe o simfonie cum curge nisipul din clepsidră. Parfumul Reginei nopții ca un vis îmbătător îmi cheamă iubirea la valsul licuricilor din poiană. Stele căzătoare pline de speranță se prind în iureşul dansului orbind greierii tupilați în iarba mustoasă din jur. Sub clar de lună florile de prin livezi au îmbrăcat bolta cerească în voaluri de mireasă. Cuprinsă de dorință inima pulsează prin vene dragostea vieții mele ca pe un vis nemuritor.

peace and love

165

Iwan Dartha

Love in drizzle

When the pain scattered in the spaces of taste, I have failed

to understand every cases. There was a drizzle's melancholy

light on a vibration of fade lecture notes. Your best affection

used to support my pessimistic. You were my best friend, so

beautiful like an angel. You sincerely understood other

women's hopes. You kept faith with me. You said that my

aura had made you very rhythmic.

You didn't regret the time of sorrow at drizzling twilight. The

canteen at our campus witnessed, indeed your hug warmed

my heart. You said that you loved me, I couldn't read your

light. Now I realize we have been down there, the sweetest

drizzle at our campus. If we go back there, my apologies with

full of yearning.


166

Gina Bonasera

Rimpianto

Sul giardino spento

raggi di luna

vibrazioni di sogni

fremiti di desideri

Scorre la vita

su giorni uguali e pesanti

non si scorda il passato

Nella dolce speranza

di un ritorno

sinfonie d'amore rinnovato

Castelli di sabbia

nella notte

che profuma di mirto

peace and love

167

Irina Cristina Ţenu

Mare de dor

Tăcerea m-atacă c-o iubire căruntă

Şi pieptu-mi străpunge adânc,

Şi dorul de tine devine izvor de speranță.

Te zăresc aievea în ochii săi tulburi,

Nu ştiu de eşti vis, de eşti veche dorință.

Ştiu doar că eşti simfonie de lacrimi,

Un urlet al inimii ce zguduie stelele.

E timpul să-ți scot din mine amintirea,

Să o scriu pe nisip, pe țărmul ce aşteaptă îmbrățişarea rece a

valului trist.

E timpul să urc pe corabia uitării,

Să-mi pictez iubirea pe catargul mut,

Să-mi las zbaterea bezmetică să adoarmă

Şi sub lună plină.

E timpul... e clipa... sunt eu...

Un marinar navigând la întâmplare pe o mare de dor.


168

RatnaSam Sib II

Love conquers all

We'd been created out of love

to love and be loved

every beat of our heart

created beautiful symphony

keeping us together not apart

we drifted in the oceans of dream

heading toward the shore of hopes

alway being tied to live our dream together underneath the

beauty

of the full shining moon

reflecting our true love

parading on the purely white sand

with the strong desire

we built for each other

and this is what we call

love conquers all

peace and love

169

Jeanette Nel Le Roux

dreams in suspension

we are fingerprinted by the moon -

we dance to the symphony of the ocean

on golden sand dunes of desire

with hearts that soar endlessly

on waves of white hope

with every tide - high or low -

the desire to love and being loved

takes us on unguided tours

of wild dreams

in adagio, the sun loses its fullness

reality changes for a while

and time goes into suspension -

mantras are being whispered

about the perfidy of mankind

alas!

how meager

and terminal

true love is


170

Maria Dulce Leităo Reis

A dream place

Burning in desire

I contemplate the moon.

Dream that I live in a lunar castle

and I look forward to see

my big and so loved love!

I can already hear his steps

in the diamond sand.

Are music notes to my ears

the most exquisite symphony!

The simple flower he offered me

touched my heart deeply...

I pray to Almighty God

to keep forever by my side

this precious love

and hope

in a diaphanous universe

make our planet

a dream place

where we can all live

in enchantment and pleasure!

peace and love

171

Masooma Ali

#hope

It’s a new beginning

When I woke up today

I found the sun showering his mercy on

A beautiful dancing Lily

As if God had landed on earth

To soothe the mankind

And pour smile on the faces

And tell them

To wake up

It’s a new beginning

For writing a new beautiful story


172

Zoran Radosavljevic

Život

Još uvek gledam tvoju sliku

ona mi je kao sunce

ona mi je nada, uvek je verna

Čeka me danju i noću u mom novčaniku

dok je gledam razlijem se kao pesak.

Plaćem, a mislio sam da sam previše jak..

Igra prirode i vremena,

sve je osečajnija i primetnija..

prodje život kao san,

i što smo stariji sve nam je teže..

Ta trka je svakim danom sve primetnija

i ne postoji ništa više što može da nas veže..

peace and love

173

Milka Minkova

ИЗГРЕВОТ НА СОНЦЕТО

Го чекам изгревот на сонцето

тој светол зрак,

да ме пробуди од темниот мрак,

што ме обвиткал со својот сон.

Да те фатам за рака

и низ песокот на брегот чекориме

слушајќи ги срцата наши

како ги отчукуваат нотите на љубовта,

со надеж дека природата ќе ги долови

сите наши убавини

од нашата љубов

во мугрите рани

со изгревот на сонцето..


174

Aida G. Roque

I have a dream

In lockdown, I’m dreaming of a beach,

close to nature, where I can preach.

Waiting for the warm sunrise to soak

under the sunburst. I’ll make love on

sandy beach, on a romantic starry

night beyond my reach.

Isabela Zubko

Za zamkniętymi drzwiami

Poranek powie ci o mnie

znacznie więcej

niż gorący pocałunek

wart wszystkich słów

Rozwieje piasek spod powiek

i okryje nim

rozebrane ciała

Blaskiem miłości

rozbudzi nadzieję

peace and love

175

o spełnieniu marzenia

które rozkwitnie

w cieniu zachodzącego słońca

kołyszącego do snu przyrodę

ale nie nas

Ro Hamedullah

Generosity of love

I'm the ground and you are the sky

I'm like the blemish, you're the moon

You are like the rain and I'm dust

I'm like a tune and you're the melody

Make me yours, wanna live as yours

Through the doors and windows

Cross the obstacles and come to me

Come like the wind, which is unstoppable.

I would touch you in such a way

A person would touch the moon on sky

I desire you in such a way

A kid wants his favorite toy

In the night of troubles and worries

You are the peaceful sleep to me


176

In the reason of harsh storm

You're the first drop of soothing rain

Through the doors and windows

I'll cross all the doors to reach you

I'll cross all the windows to reach you

But now, I'm smitten for love of freedoms.

Julian Sujendran

Marvels of life

From the sunrise in the east, to it's setting in the west,

Our lives, we need, to treat at it's best.

The cold of the night lingers on,

Waiting to be dispelled, by the warmth of the sun.

Supple to the touch, are the cool sands of the beach;

To rest upon it, our hearts would beseech.

The beauty of nature, in all its splendour,

Takes us on a journey yonder.

The love in our hearts, we need to express,

Though there be, moments of distress.

Our dreams we need to rightly fulfill;

Hope above all, we need to instill.

Life is not just to be lived,

But to be loved.

peace and love

177

Selma Kopic

Miracle of love

All desire accumulated over the years,

was released that night.

There was no time to sleep.

In a hotel by the sea,

with a slight inclination, a new dawn greets us,

with a clear light, another sunrise joins us.

Wonders of nature, sky and sea, are endless and large,

like the miracle of love we felt that morning.

And fear arose:

Are we building a sand tower?

What if we wake up from this dream?

Will it be in reality as well?

Then the hope grows

that this dream will never pass.

And when there is no more heaven, sea,

common dawns, you and me,

we will have one dream come true,

we will have, only ours, memories.


178

Evica Kraljić

A song about us

THE SUN was playing,

it danced on my face.

LOVE all fell apart,

it fell on me…

SAND and my bare feet,

only memories carry.

A dream about you hides a lot,

my face glows with a kiss.

HOPE crept into my heart.

Oh, how your hands embrace me!

NATURE leaves floral colors,

they rejoice in you, my eyes.

THE RISE OF THE SUN gives beauty,

And my love lasts forever!

Evica Kraljić

peace and love

179

Abhijit Chakraborty

Sands of time

In the sands of time, when the wind of love paints a gentle rhyme.

When the young sun smiles and smiles.

When the new hope compiles

and manages all the earthly files..

After all night's darkness, when the sunrise strives..,

and the elegant nature thrives.

Then we touch the dream,

our very own with a sober stream..

Defying envious weather,

let's feel it

together..

..together..


180

Florentina Danu

Speranţă renăscută

Stau pe oglinda apei ca o floare misterioasă

Cu o frunză cât o palmă de suflet

Culoarea mea e uneori albă alteori roz

Iar IUBIREA mă schimbă de la galben la bronz..

Cu sufletul plutind uşor

Renasc în tonuri de hermină

Iar SOARELE din ochii tăi

Mă înzestrează cu lumină

Când noaptea cade peste mine

Mă-nchid şi mă ascund în VIS

Ca-n dimineața ce-o să vină

Să mă deschid ca o floare de lotus

Renasc în fiecare dimineață

Când SOARELE RĂSARE dintre stânci

Parfumul dimineților tale

Mă risipeşte şi mă strânge

Din mii de fire de NISIP

Dezbrăcându-mă de tristețe şi

Îmbrăcându-mă în mantia SPERANȚEI

Prosferisită de Mama NATURĂ...

peace and love

181

Kulina Slobodanka Srbija

SAN

Orginal slika priroda,

utapaju se boje

sutona, mora

prelivaju se stene, livade, ljubav sanja se

hrani, jača sudbina

nada oživljava, snove

koji se pamte,

Ljubav, života, želja

utka u san, prirodu

najlepše oči, dok spava noć

trčimo kroz klasja

nadom me grli

strast, čežnja

Sunce sreće, obasjava

živimo ljubav nas dvoje

oazu pustinje

Mesec miluje


182

Anam Ananda

Prayer

Nature embellished celestially

Bestowed to human

Love with thankfully

God, you are so benign

Blue sky decorated splendidly

Arrayed sun moon stars

The reddish sun rise everyday

To wake up and warm us.

Give us transient life

Like a sand tower

Neverthless, we pride

Don't raise hands in prayer.

Colourful dreams show us

Glorious hope in our mind

Even so we forget your compassion

Not follow your instruction.

Our sin results

Today's all killing and destruction

I am seeking your affection

After my death.

peace and love

183

Loreta Toader

Visul

Era atâta soare

în suflet...

Razele lui mi-au irizat

speranța rătăcită

undeva;

Printre paşii incerți

ce lasă urme

pe nisip

mă ardeau tălpile

de-atâta dragoste

ce-am purtat

Am închis ochii

creionând un vis

în natura în care

tocmai m-am regăsit

Pe față o rază de soare

mi-a scris:

– bine ai sosit! -


184

B. S. Saroja

"Epiphany"

I don't need beliefs and ideas to bloom

Natural phenomenon of sunrise and sunset

always fascinates me

I dream of entering into an otherly world

on the sands of seashore

My eyes behold the wondrous panorama of nature with a

hope to find the truth in all its grandeur

When I look at the burning sun,

spectacular nature, the grassy path,

my prescient mind says, it's hiding something grand within it.

Nothing here is aimless

I love to unfold my petals without dissipating my energy

from unnecessary beliefs.

I don't confine myself to believe what I'm not!

Each moment a meditation on the truth not on blind beliefs

and ideas!

My inconscient mind sense a greater presence in the bosom

of this cosmos.

Perhaps preparing me for a greater revelation!

That's why I don't choose anything and I can't smile in

escapism!!

peace and love

185

Ermelinta( Melina) Papa

My Love

Oh, My Mum!

Your Icon, My Soul’s Balm!

Rest in Peace my diamond Mum!

You are and will remain a gem of Hope and Love!

Along the coastline, walking hand by hand,

Enjoying the sunrise, I dream with you,

Sun of my Life!

The Hot Sand gulps my teardrop,

Your Human Nature, nurtures me,

With Dream and ever-lasting Hope.

Your advice caresses my ear,

And there is no need to feel any fear.

Education will make you better, but don’t forget:

Love, Humanity and Peace, will render you,

My Heart’s Poetess,

IMMORTAL FOR EVER!


186

Timothy Michael DiVito

"A Journey Across Love's Desert"

It is the majestic heat of the sun,

warming eternal from heaven's above.

Together our sweet life has just begun

we shall always be in passionate love.

Now we journey across the burning sand

looking for the oasis on the stream.

Remember hold my compassionate hand,

then we can salvage our romantic dream.

As long as we keep our faith, we have hope,

follow the footprints of the creator.

Through trials and tribulations we shall cope,

by understanding true human nature.

Here in the desert followed your eyes,

they to me are the most brilliant sunrise.

peace and love

187

Bharati Nayak

A New Morn

Love!

You rise like the sun

Dispelling the darkness

Your crimson rays

Colour my dreams

As you lead me

From despair to hope.

Your arrival

A glory on the sands of time

As my pages

Write themselves

Kissing this sun-rise.

You take me away

From a fettered existence

To the freedom of an azure blue sky

My pains melt away

In your sweet embrace

My dreams take wings

Flutter and fly

Singing the sweet music of nature

And writing a poem of new morn.


188

peace and love

189

Premii Cronopedia

Maria Giurgiu

Un vis de libertate

Te ademenisem într-o noapte crepusculară, într-un loc

mlăştinos, unde, înguste şi nesigure fâşii de ustat se

întrezăreau prin fumuriul nopții, printre nenumăratele

ochiuri de apă şi noroi, năpădite de plante acvatice, ce se

târau pe lângă maluri, şerpeşte, țesând iscusite capcane

pentru piciorul neexpert care s-ar fi aventurat pe delături.

Mlaştina din sufletul sufocat de teamă al lumii, țesuse

şi în visul meu cu accente mefistofelice, un adevărat labirint,

gata să ne înghită la cea mai mică eroare. Nu mai eram

prietenul tău acum. Puțin câte puțin, mă metamorfozasem în

Mefisto şi mă distram cu o plăcere sadică de teroarea ce o

treziseră în toate fibrele ființei tale, acrobațiile şi viteza cu

care îmi conduceam motoscooterul roşu, lucitor, marca

Vespa, înbrăcat într-un costum negru de piele, mulat pe corp.

Făceam piruete strâmte, în ac de păr, printe gurile

căscate ale monstrului mlaştinei, unde chipul lunii se

oglindea tremurător şi înspăimântat, prinvindu-mi

nesăbuința, la fel ca tine, care după ce îi zăreai o clipă

înfățişarea lividă în luciul bălților, țipai isteric, înfigându-ți

unghiile lungi lăcuite în diverse culori, tot mai adânc în


190

omoplații mei, de care stăteai agățată ca o maimuță

înspământată. Eu râdeam ca un diavol, simțind adernalina

alergând sălbatic prin venele mele şi deopotrivă prin

cauciucurile scooterului.

Stelele sclipeau furioase şi încercau zadarnic să mă

prindă în frâul razelor ce le aruncau ca pe lassouri, peste tot,

în calea mea, în dorința lor acerbă de a-mi pune o mască pe

figură şi a-mi frâna zborul în libertate.

peace and love

191

Constantin Bidulescu

Trăiesc, iubesc, visez

Nu mor vise niciodată

Dar acestea nici nu zboară

Decât dacă prima dată

Aripile-şi desfăşoară.

Nu schimba visul de-o viaţă

În argint, perle şi aur

Aspiraţia măreaţă

E cununa cea de laur.

La ea oricine râvneşte

Toţi se vor învingători

Însă visul se-mplineşte

Doar la cei ce-s luptători.

Iar de cauţi paradisul

Ori să întâlneşti iubirea,

Tinereţea este visul

Bătrâneţea împlinirea.

Visul este ca o stea

Licărind diamantin,

Nu poţi să ajungi la ea

Dar te duce spre destin.


192

Nicoleta Mija

În tihna nopţii

Rătăcesc prin câmpul de flori,

multe gânduri mă înconjoară,

Sufletul se-ncarcă de culori,

noaptea peste vise coboară.

Luna mi-a furat mereu privirea,

liniştea cuprinde tihna nopții,

Doar ea luminează nemărginirea,

adună în stele toate visele vieții.

Tu eşti visul meu din altă noapte,

mă mângâi cu privirile timide,

Vrei să-mi ştergi lacrimile toate,

în părul meu o stea se prinde.

Gânduri se odihnesc printre flori,

se umple cerul de lumini celeste,

Răspândite miresme până în zori,

în vis, în suflet doare iubirea este.

Din timp în timp o caldă adiere,

adun toate visele din vremi trecute,

Am în suflet numai a ta mângâiere,

printre stelele cerului nevăzute.

peace and love

193

menţiuni

Ada nemescu

Despre florile visării

Nu există întuneric, doar lumina-i rătăcită

Sora ei cea vitregă, bezna-i o … nesuferită

Îi ascunde pe pungaşi, hoţi de inimi delicate

Doar lumina bună e, zi de zi, pe săturate…

Flori de gând, petale ninse, parfumate cu mister

Ne-nconjor nenumărate, sufletelor noastre cer

Şi cu pace, şi cu zbucium, să răzbim pe-al vieţii drum

Nu putem lăsa speranţa, floare delicată-n scrum…

Romaniţă umpli câmpul cu petala suflecată

Nu vezi macul cum roşeşte în lan ascunzându-se?

Crezi că albăstreaua mândră este cea mai vinovată

Să-ntrebăm măritul soare, razele-i să judece…

Foaie albastră, flori de gând şi tu liliac în floare

Să ne bucuraţi pe rând, aducând în inimi soare…

Visele sunt fiice bune ale nopții şi un astru rătăcit

Ne sărută pleoapele, spunând * bine ai venit *


194

Stejărel Ionescu

tăcerea mării

e visul meu un zbor, tăcere,

se leagănă vapoarele în larg,

sărutul tău o dulce mângâiere,

iubirea mea legată de catarg,

un vânt îmi poartă zborul peste ape

mă duce şi mă aduce în visul tău

în care fac de multe ori agape,

unindu-mă în rugăciuni cu Dumnezeu,

când pescăruşii desluşesc lumina

şi o împrăştie pe întins de mări,

pe steanul dintre ape vom lua cina,

şi din văzduh vom rupe crengi de zări,

şi-am să te îmbrac în ceţi de ape

plecând cu tine în labirintul vieţii

prin hăuri şchioape şi hârtoape,

unde îşi lasă rimele, poeţii,

atuncea marea se opreşte,

şi stă o clipă în loc, ea ascultând

poemul ce de valuri se zdrobeşte,

apoi renaşte în vuietul de vânt.

peace and love

195


196

Cuprins/Content

WE WANT PEACE AND LOVE BETWEEN PEOPLES. 5 PAUL ROTARU 7 CV 7 UNUL OARECARE 7 CONTINENTUL POESIS 11 STÂNCI DE GÂND 12 ODELE SINGURĂTĂŢII MELE 14 NICU DOFTOREANU 16 CV 16 TANGOUL PARANORMAL DE VARA 18 TANGOU LA SFARSIT (GLOSA) 20 TANGOUL GREŞELII 21 TANGOUL COCHETĂRIEI 22 TANGOUL LUI A FOST ODATĂ (... FĂRĂ BĂTRÂNEŢE) 24 IVAN GAĆINA 26 BIOGRAPHY 26 TRUTHFULNESS 27 THE BEAUTY OF THE EVENING 28 THE RIVER OF HONESTY 28 TRANSCENDENTAL WAVE OF LOVE 29 THE WHEEL OF LIFE 29 ELŻBIETA EWA JUDA 30 BIOGRAM 30 PO PROSTU MIŁOŚĆ 31 SERCE W TŁUMIE 33 SŁONECZNE PRZESŁANIE 35 TAK O SOBIE Z PRZYMRUŻENIEM OKA 36 WARTOŚCI ŻYCIA W POLSKOŚCI 37 DIJANA UHEREK STEVANOVIĆ 39 BIOGRAFIJA 39 VIVALDI 40

peace and love

197

JESENJA SONATA 41 OBLAK SAMOĆE 42 ILUZIJA SANJARA 42 POSTOJANJE 43 LJUBINKA DIMITRIJEVIĆ 45 PESMA SIRENE 45 SAMO PESMA 46 SORIN BĂLĂŞCĂU 48 (SCRIITOR, PROMOTOR CULTURAL, DIRECTOR DE PROGRAMA DE RADIO, FOTOGRAF) 48 UN NOU INCEPUT 50 POEMĂ 51 DOR DE MAMĂ 52 UVERTURA CUVINTELOR 53 PUNŢI EVOLUTIVE 53 CONSTATARE 54 TĂVĂLUG DE SENTIMENTE UMANE 54 DE FAPT... 55 LUMI PESTE LUMI 56 ZICALĂ (PRIMA) 57 FIICA LUI 58 STOFĂ FĂRĂ CONTINUARE 58 ANNA M. SPRZĘCZKA 59 CV 59 SŁOWO O MIŁOŚCI 59 PRZYJACIELU, BRACIE, SIOSTRO... 61 DEAR FRIEND, BROTHER, SISTER... 62 MAMO MOJA KOCHANA! 63 MY DEAR DARLING MUM! 64 WDZIĘCZNOŚĆ 65 GRATITUDE 66 MIŁOŚĆ I SZCZĘŚCIE 67


198

RENATA SENDROWICZ 69 „PARĘ SŁÓW O SOBIE” 69 „MATKO MOJA” 70 „MIŁOŚĆ MATKI” 70 „MÓJ KOCHANY” 71 „PEJZAŻE” 72 „PEJZAŻE” 72 JOANNA SVENSSON 73 THE DREAM OF MY DREAMS 73 OVIDIU DINICĂ 74 BIOGRAFIE 74 CA UN STRIGĂT, VIAŢA 74 PEISAJ COTIDIAN 75 PROMETEU 76 CA NICIODATĂ 77 ŞTRANDUL CU APĂ SĂRATĂ 78 ADRIAN SCRIMINŢ 80 CV LITERAR 80 ŞUBA 81 ELENA TUDOSĂ 94 CV 94 IUBIREA TA ARZÂNDĂ 95 CHEMAREA INIMII 96 CU TINE 97 TE ÎNCHIPUI 98 RUGĂMINŢI 99 NICOLETA MIJA 100 CV. - SUFLET HOINAR 100 PACE ŞI IUBIRE 102 CÂND ÎNFLOREAU CRINII 103 GÂNDURI... 104 CLIPE DE PACE 105 PACEA SUFLETULUI 106

peace and love

199

GORDANA SARIĆ 107 CV 107 MY SOUL 108 THE WORLD WHERE LOVE IS CELEBRATED 109 SKY OF LOVE 111 PAIN AND LOVE 112 MEETING IN A KISS 112 AT THE THRESHOLD OF HOPE 113 GABRIEL TODICĂ 115 CV 115 ZILE SPECIALE LA CHIŞINĂU 115 LASĂ-ŢI AVEREA ŞI VINO CU MINE 120 ELIZA SEGIET 126 CV 126 IT WAS THE SAME 126 CONCRETE PARADISES 127 GUIDANCE 128 REASON 129 TESTAMENT 130 LUCIANA IANCULESCU 131 CV 131 ... 133 …. 133 ... 134 ... 134 … 135 … 135 МИЛКА МИНКОВА 136 БИОГРАФИЈА 136 МОЛКОТ ВО ДУША СОКРИЕН 137 КОПНЕЖ ЗА СВЕТЛИНА 138 ЖИВОТ Е КАКО РЕКА 139 ПОЗИТИВА 140 ДАЛЕКУ Е МИСЛАТА 142


200

PETRU PLATICA (PLĂTICĂ) 144 «PORŢI ZÂMBET DE SOARE» 144 «MI-A VENIT MUZA, SPRE DIMINEAŢĂ…» 145 SĂ ZBOR... CU TINE 146 «DRAGOSTEA SE DUCE» 147 SANTOSH KUMAR BISWA 148 PEACE THROUGH LOVE 149 THE LOVE, BE IT EPHEMERAL 150 THE PEACE, AS THEIR RELIGION 151 TO PAINT THE PEACE 152 MY LOVE, LET US GROW WELL 153 EYELESS LOVE 154 PREMII CONCURS VISELE NU MOR NICIODATĂ 156 FLORENTINA DANU 156 VISELE NU MOR NICIODATĂ 156 COSTEL ZĂGAN 157 INSOMNIEI CU DRAG 157 COSTACHE NASTASE 158 FATA DIN VIS 158 KARELIA MIHAELA NEACŞU 159 SINGURĂTATEA MEA 159 ELENA COCA MAHALU 160 VISELE NU MOR NICIODATĂ 160 AURORA LUCHIAN 161 ÎN IUBIREA MEA FLĂMÂNDĂ 161 ANNA MARIA SPRZĘCZKA-STĘPIEŃ 162 MARZENIA DUMNEJ MAMY 162 PREMII PEACE AND LOVE 164 ION CUZUIOC 164 FEERIA NOPŢII 164 IWAN DARTHA 165 LOVE IN DRIZZLE 165 GINA BONASERA 166 RIMPIANTO 166

peace and love

201

IRINA CRISTINA ŢENU 167 MARE DE DOR 167 RATNASAM SIB II 168 LOVE CONQUERS ALL 168 JEANETTE NEL LE ROUX 169 DREAMS IN SUSPENSION 169 MARIA DULCE LEITĂO REIS 170 A DREAM PLACE 170 MASOOMA ALI 171 #HOPE 171 ZORAN RADOSAVLJEVIC 172 ŽIVOT 172 MILKA MINKOVA 173 ИЗГРЕВОТ НА СОНЦЕТО 173 AIDA G. ROQUE 174 I HAVE A DREAM 174 ISABELA ZUBKO 174 ZA ZAMKNIĘTYMI DRZWIAMI 174 RO HAMEDULLAH 175 GENEROSITY OF LOVE 175 JULIAN SUJENDRAN 176 MARVELS OF LIFE 176 SELMA KOPIC 177 MIRACLE OF LOVE 177 EVICA KRALJIĆ 178 A SONG ABOUT US 178 ABHIJIT CHAKRABORTY 179 SANDS OF TIME 179 FLORENTINA DANU 180 SPERANŢĂ RENĂSCUTĂ 180 KULINA SLOBODANKA SRBIJA 181 SAN 181 ANAM ANANDA 182 PRAYER 182


202

LORETA TOADER 183 VISUL 183 B. S. SAROJA 184 "EPIPHANY" 184 ERMELINTA( MELINA) PAPA 185 MY LOVE 185 TIMOTHY MICHAEL DIVITO 186 "A JOURNEY ACROSS LOVE'S DESERT" 186 BHARATI NAYAK 187 A NEW MORN 187 PREMII CRONOPEDIA 189 MARIA GIURGIU 189 UN VIS DE LIBERTATE 189 CONSTANTIN BIDULESCU 191 TRĂIESC, IUBESC, VISEZ 191 NICOLETA MIJA 192 ÎN TIHNA NOPŢII 192 ADA NEMESCU 193 DESPRE FLORILE VISĂRII 193 STEJĂREL IONESCU 194 TĂCEREA MĂRII 194 CUPRINS/CONTENT 196

http://lenusa.ning.com/forum/categories/biblioteca-cronopedia/

❖ Santosh Kumar Biswa - WHITE DOVE - Contemporary

Poetry Anthology

❖ Aripi de vise - Parole sulle ali dei sogni ~ antologie internaţională - antologia internazionale ~

❖ Nicu Doftoreanu - Tangouri cu de toate

❖ Camelia Ardelean – Anotimpurile cuvântului

❖ Mircea Gordan – Nuiaua din pod

❖ Nicu Dofroreanu – Tangouri potrivite în stil englezesc

❖ Revista Taifas literar nr. 26/ 2020

❖ Revista Cronos nr. 44/2020

❖ Taifas Literary Magazine nr. 7/2021

În curs de apariţie la Biblioteca Cronopedia:

❖ Almanah Cronopedia 2021

Colecţiile Bibliotecii Cronopedia:

Vieţile sfinţilor

Tradiţii Gastro&Literatura

Mirific

Povestiri cu tâlc Folclor internistic

Călătorii virtuale

Originea numelor Gânduri altfel Revista „Cronos – peniţa de aur”

Revista „Taifas literar”

Ne puteţi vizita şi aici: Biblioteca Cronopedia Issuu

Contact editura Biblioteca Cronopedia:

mail: [email protected] tel: 0770406865

http://lenusa.ning.com/forum/categories/biblioteca-cronopedia/listForCategory

https://issuu.com/johnnyem

peace and love multilingual international anthology/antologie internaţională multilingvă/lenuş...

Others

associazione internazionale caffe letterario

anthology

biblioteca

books

contemporany

cronopedia

cărţi

peace and love