1

2

PrefaPrefaPrefaPrefatatatata kkkkNllll

Dragostea este o multitudine de sentimente care implică afecţiune şi

devotament.

Ani la rând am simţit acest sentiment înflorind în jurul meu ca un nufăr la fel de

pur, elegant şi nobil, în schimb atât de înţepătoare şi vicleană în interior.

Dragostea înseamnă să reuneşti prea multe lucruri, imposibil de enumerat fără a fi

sigur că nu ai uitat acel ceva important. E singura care te poate face să zbori preţ de două

secunde ca mai apoi să căzi în cea mai întunecată, rece şi izolată groapă imaginabilă. Te

poate face atât de curajos încât să înfrunţi Răul, crezând ca ai acea şansă infimă de izbândă,

ca apoi să te trezească banalul sunet al unei frunze uscate, zdrobită de un trecător nemilos.

Dragostea e blândă sau rea? Este simplă sau mult prea încurcată? Frumoasă sau

nu? O simplă necesitate, obligaţie sau blestem?

Dragostea e unică, asta e clar. Nu mai există nimic asemănător.

Totusi...

Pentru mine ce să însemne acest cuvânt? Doar posibilitatea de a seduce, de a

cuceri, ca apoi să frâng ceea ce cred că mi se cuvine?

Înseamnă doar o viaţă liniştită alături de acea persoană pe care o caut întreagă mea

viaţă, doar ca să o pot minţi spunând că e singură persoană pe care aş privi-o veşnic şi ea să

creadă cu ardoare doar pentru nevoile acelea meschine?

Înseamnă, oare, să pot fi mai bun, să fiu special, poate chiar unic?

Dar pentru asta nu am nevoie de iubire!

Pentru mine cred că înseamnă să fiu normal, să pot spune cu tărie acelei persoane

„te iubesc” fără să mă tem de inevitabilele repercusiuni? Umanitate, mai presus de putere

şi furie?

Pentru tine ce ar însemna dragostea dacă ai fi în locul meu? De fapt, pentru tine ce

înseamnă dragostea? Tot normalitate, oare?

3

Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul 1.1.1.1.

Prin cioburi de oglindPrin cioburi de oglindPrin cioburi de oglindPrin cioburi de oglindaaaa spartspartspartspartaaaa kkkkNllll

„ Pentru tine ce înseamnă dragostea? Tot normalitate, oare?”

-Tot normalitate... oare?

O umbră ocupa spaţiul mic dintre frunzele reci ale arţarului. Maşini furioase cu

destui cai putere sub capote treceau bârâind supărate de-a lungul aleii pustii , luminând din

când în când fiinţa ce se ascundea în coroana celui mai bogat arţar.

-Normalitate... Eu?

Şoapte plăpânzi se disipau în liniştea nopţii, dându-i ocazia să se gândească la ceea

ce urma să se întâmple în puţinul timp pe care îl mai avea până la răsărit.

-Nu eu! Niciodată! Of...

Din câteva mişcări rapizi ajunse în picioare, pe cimentul rece, câteva secunde mai

târziu scoţând sunete perodice de paşi.

-Dar totuşi... De ce nu? Adică...

Mergea cu privirea în pământ, ocolind instinctiv gropile şi cele câteva ambalaje care

zburau nestingherite la prima pală de vânt, continuând să şoptească şi să gesticuleze scurt,

asemenea unei balanţe care îi cântărea posibilităţile.

-Da... Rămâne niciodată.

Se opri în faţa semaforului roşu. Din obişnuinţă a privit în stânga şi în dreapta,

asigurându-se ca un pieton responsabil,după care a privit iritat semaforul ca şi când ar fi de

vină că i-a întrerupt plimbarea.

-Haide odată! Crezi că am timp de pierdut? Timpul e preţios! Costă prea mult...

Privi din nou în stânga şi în dreapta, asigurându-se că nu vine nicio maşină, păşi

apăsat pe trecerea de pietoni şi se opri lângă semaforul stricat care încă era roşu.

O adiere de vânt rece, tomnatic, îi flutură partea de jos a paltonului negru de stofă

şi vârfurile firelor de păr din coadă prinsă elegant la spate.

4

Îşi îndreptă privirea spre luminiţa enervantă, roşie, care începuse să pâlpâie. Şi-a

scot mâna dreaptă din buzunar, mai apoi zgâriind bara de oţel pe care era pusă lumina

aceea orbitoare. A strâns mâna delicat, zâmbind malefic la urma lăsată pe oţelul rece. După

ce a lovit cu pumnul în locul unde se aflau acele îndoituri, s-a retras câţiva paşi, acum având

ocazia să îşi privească mâna care încă rămăsese încleştată. A zâmbit mulţumit şi a plecat

mai departe, lăsând în urmă stâlpul îndoit de-a lungul trotuarului, al cărui semafor avea

acum o luminiţă verde.

-Timpul costă... Oricât de bogat aş fi, nu vreau să plătesc iar.

Străbătu restul aleii slab luminate, coti deodată la dreapta, traversă ultima străduţă

incredibil de curată, apoi coti din nou la dreapta, şi se opri în faţa unui bloc înalt, solid, de

culoare albă, decorat cu marmură.

A privit în sus, la ultimul etaj, unde fereastra de la balcon era deschisă iar draperiile

se mişcau nestingherite în afară, legănate de briza rece.

-S-o facem şi pe asta...

După ce s-a aplecat încet, în faţă şi a înlăturat partea de jos a paltonul de pe

genunchi, a sărit. Şi încă ce săritură! Dintr-o singură mişcare a ajuns pe marginea îngustă a

geamului, stând ghemuit în echilibru. A luat draperia albă şi a dat-o în spatele său, lăsând-o

să se mişte ca înainte, evitând astfel orice privire a unui posibil trecător cu insomnie.

-Vino...

Soapta sa a ajuns pana la urechea celei care dormea linistita, invelita cu patura

groasa.

-Vino acum...

A deschis ochii speriata, ridicandu-se rapid din pat. A privit in jur, cautandu-l cu

teama pe cel care a trezit-o. Vazand geamul deschis , totodata incepand sa tremura , s-a

ridicat din pat ,si-a strans cearceaful alb in jurul corpului si a inceput sa mearga incet spre

fereastra bombanind suparata.

A ocolit incet hainele aruncate pe jos aseara cand se simtea prea bine in pat cu

sticla de wiski langa ea, a pasit peste celelalte doua sticle de langa oglinda mare in care se

reflecta imaginea draperiilor in vant si s-a oprit.

Statea nemiscata in fata acelei oglinzi, contempland imaginea reflectata de aceasta.

Instinctiv si-a acoperit gura cu degetele mainii stangi pentru a evita sa tipe, lacrimi amare

incepand sa se scurga pe obrazul cald.

-Nu... nu! Vino aici!

5

Soapta s-a transformat in ordin, ordinul aproape intr-un tipat. Cel care statea mai

devreme calm pe marginea ferestrei de la balcon statea acum incordat, gata sa se arunce

asupra celei din fata sa.

A lovit cu putere bara de metal de langa el, reusind astfel sa sparga una dintre

ferestrele balconului, cat si sa se raneasca.

Insa nu asta era problema sa. Durerea fizica era un fleac, un lucru mereu ignorat.

Cea care acum statea goala langa oglinda sparta, plangand in hohote in timp ce se

uita la mana sa rosie era problema sa.

A scrasnit din dinti furios privind in continuare in fata sa. Si-a scos telefonul din

buzunar si a format numarul de urgenta.

-O fata de 20 de ani s-a ranit la mana stanga si se afla in propriul apartament. De

asemenea are o doza mare de alcool in sange, iar mana ii sangereaza destul de tare.

Trimiteti de urgenta o ambulanta pe Belgrave Road, imediat dupa Blades. Veti vedea care

bloc deoarece cateva semnalizatoare nu mai functioneaza iar cativa stalpi blocheaza

traficul.

Inchise telefonul inainte ca receptionista sa il intrebe cine este sau sa ii adreseze

intrebarea tipica „Domnule, asta e o gluma?!”. Arunca o ultima privire spre locul unde

acum cateva zeci de secunde o fata a observat unul dintre putinele lucruri care il

diferentiau de oameni – reflexia, adevaratul sau chip monstruos.

-Cine a inventat oglinzile ori murea de plictiseala, ori a crezut ca e prea destept...

S-a intors cu grija pe varfuri si a sarit in gol. Cateva secunde mai tarziu se auzeau

doar zgomote stalpi daramati si alarmele masinilor.

6

Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul 2222....

Arest placut la domiciliuArest placut la domiciliuArest placut la domiciliuArest placut la domiciliu kkkkLllll

- ?Alo Laya Sparks la telefon. Spuneati ca...

-Stiu ce spuneam domnisoara Sparks. Si va inteleg. Dar nu ne putem lipsi de nicio

asistenta acum... Incercati maine.

-Dar...

-O zi buna, domnisoara Sparks!

Si astfel i s-a inchis telefonul a sasea oara in ultimele trei zile, bineinteles, la fel de

politicos.

Ramanand socata de cat de politicoasa poate fi o receptionista de la Spitalul Central

a aruncat receptorul telefonului spre locul sau, in furca, fortandu-l sa scoata cateva sunete

ciudate si un ton de ocupat inainte sa cada pe langa masuta de sticla pe care trebuia sa

stea.

-Nenorociti... Ar trebui sa va dea cineva lectii de bune maniere...

Se intoarse cu fata la fereastra, lasand lumina calda a soarelui de toamna sa ii

mangaie trasaturile fine – ochi mari, de o nuanta nu tocmai normala de caprui amestecat

cu verde, parul lung si negru ca taciunele care din nou era suparat din cauza pernei

incomode pe care a dormit iar acum statea in toate directiile, pielea catifelata de pe care

bronzul de vara nu s-a sters inca si niste buze pline, trandifirii , bine conturate pe care

stateau acum cateva cuvinte nu tocmai placute :

-Aaaah, ce oras de incompetenti! Suni la Spital si iti tranteste o receptionista

nescolita cateva scuze penibile cum ca nu au personal disponibil in ditamai Spitalul cu

cateva sute de angajati, apoi suni la cea mai neispirat de mica si ocupata companie de

geamuri si iti spune si acolo cu aceeasi impolitete ca „toti oamenii lor sunt pe teren” deci

din nou trebuie sa astepti pana cand va prinzi aripi, ca apoi sa te arunci in prima prapastie

crezand ca esti liber in sfarsit, ca in sfarsit sa te duci la magazinuld e la colt pe care scrie

„Non-Stop” si , culmea, il gasesti inchis!

7

Insfaca suparata cele doua sticle de bere de langa masuta telefonului si ofta

suparata. Se deplasa pana in bucatarie unde avea cosul de gunoi si tranti sticlele in el de

parca ele erau de vina pentru cele petrecute in ultimele trei zile.

Reveni in dormitor si se tranti in pat cu un zgomot infundat. Din nou ofta suparata si

privi incruntata prin camera dupa locul in care a aruncat acum cateva ore telecomanda.

Dupa cateva injurii, papuci aruncati dintr-o parte in alta a camerei, foi rupte si mototolite

deranjate din sertarul plin si cativa nervi intinsi aproape la maxim, gasi telecomanda in

spatele sau, pe noptiera plina de dosare si carti despre anatomia omului. O insfaca

disperata si apasa pe primul buton care i s-a ivit in cale.

„Saptamana aceasta are loc cea mai mare greva a angajatilor din sectorul de stat.

Inca de dimineata sute de angajati de la Spitalul Central stau in fata acestuia cu pancarte,

fluiere si bannere, protestand si injuriind pe cei care au grija de salariile acestora. De cand

cu criza financiara, acestia sustin ca nu isi mai primesc salariile integral...”

-Deci de asta toate receptionerele alea se comporta ca niste scorpii. Si eu care

credeam ca am i-am intrerupt manichiura si din greseala a dat pe langa deget si nu pe

acesta. Ce conteaza...

Un ciocanit puternic o facu sa isi indrepte atentia spre usa. Cine putea fi? Doar cei

de la Spital si de la compania de geamuri au zis ca nu au pe cine sa trimita...

-Cine naiba ma mai...?

Doi ochi verzi ca jadul o priveau curiosi, masurand-o din cap pana in picioare.

Expresia fetei sale era ceva de genul „ce naiba are de tipa asa la un tip ca mine?!”.

Si-a dres glasul rapid si a intrebat ragusita, insa ceva mai politicoasa si umana data

aceasta :

-Cine... aaa... esti? Si ce doresti?

Un zambet minuscul i-a aparut pe fata schimbandu-i expresia intr-una „ok,tipa asta e

sarita.”

-M-au trimis de la Spital. Au zis ca ai nevoie de cineva sa iti schimbe bandajele si sa

iti curete ranile.

L-a privit uimita deoarece calmul cu care ii vorbea si tonul placut pe care il folosea

au prins-o , practic , cu garda jos. Clar, dupa ce se termina toata tarasenia asta trebuia sa

mearga la cursuri de autocontrol. Poate ceva yoga ar fi ajutat...

Inca nu isi daduse seama ca statea in usa, gandindu-se la ce ar fi ajutat-o sa o faca

mai placuta celui din fata sa , chiar si la anumite subiecte de discutie cand acelasi ton placut

si ceva cam suav, din cate si-a dat ea seama , a intrerupt linistea si au readus-o pe Laya cu

picioarele pe pamant.

8

-Deci, imi permiti sa intru si sa am grija de ranile acelea? Daca nu doresti asta iti voi

schimba bandajele chiar aici...

Dupa cateva secunde in care creierul sau a procesat intreaga fraza, fiecare cuvant in

parte si chiar si semnele de intrebare, a raspuns in acelasi mod in care ar fi raspuns daca

cineva ar fi trezit-o din somn :

-Aa, nu.. scuze... Aaa, intra te rog.

Incerca din rasputeri sa afiseze un zambet natural, insa chiar si cel fals care ii reusi

era destul de bun. Ii facu semn sa o urmeze. Dupa ce au strabatut holul si bucataria la fel de

incet ca doi melci din cauza starii de reflectare profunda si inconstienta a Layei, au ajuns in

camera de zi si s-au asezat amandoi pe fotoliile cafenii din imitatie de piele.

-Acum, daca ai vrea sa imi aduci un vas cu apa calduta, curata, sau sa imi arati unde

este baia am putea incepe sa iti inlaturam bandajele vechi.

Din nou o readuse in aceeasi camera unde era si el, parca tragand-o din

dimensiunea paralela in care se afla Laya.

-Aaa, baia? A, da, baia! E... aaa, dupa colt, prima la dreapta.

Cel de langa ea se ridica chicotind, gandindu-se probabil la faptul ca facuse o noua

victima datorita aspectului sau fizic.

Laya il privi insistent, incercand sa proceseze ceva din imaginea pe care o inregistrau

ochii sai.

Par castaniu inchis, aproape negru, ten palid, niste buze ceva mai pline decat ale

oricarui baiat normale care erau rasucite intr-un zambet distrat, o barbita delicata care ii

incadra fata, ochi verzi ca jadul, incredibil de limpezi si de frumosi, insa destui de reci incat

sa te fastaceasca imediat ce ti-ar arunca o privire mai patrunzatoare, corp bine facut, vizibil

pana si prin imbracamintea aceea de o culoare ciudata si prea larga pentru dimensiunile

sale, inalt – chiar foarte inalt.

Laya acum constientiza totul. Ii placea ce vedea. Si tocmai din cauza aceasta era atat

de usor sa isi piarda concentrarea.

Pana acum se gandi la orice ar fi putut sa spuna sau sa faca pentru a-i atrage atentia

acelui om, insa abia acum gandi ceva relativ normal si constient – „Doamne, darnic ai mai

fost cu baiatul asta.”

Intr-adevar, avea dreptate.

Dupa aproximativ un minut, cel care se facuse nevazut cu un vas gol si un zambet

strengar reveni, data aceasta insotit de vechiul vas alb care emana un miros subtil de

9

medicament, un prosop bleumarin de marime medie si de cel mai inspaimantator obiect

medical pentru un scolar obraznic – o seringa.

Laya incepu sa se foiasca nervoasa pe fotoliul care devenea din ce in ce mai

incomod cu fiecare secunda petrecuta pe acesta.

-Doar nu iti este teama de injectii, nu?

Doua secunde i-a luat sa inteleaga intrebarea, insa nu a asteptat doua secunde in

plus sa incropeasca un raspuns:

-Nu ma enerveaza injectia, ci tu!

Cel de langa ea o privi amuzat, si in acelasi timp cu putina teama, suparare poate.

„Si-a dat seama cine sunt?” , se intreba baiatul.

Insa supararea si nelinistea i-a fost alungata din nou de gura neastamparata a Layei

care, in astfel de momente, putea face trei lucruri : sa il dezamageasca pe cel de langa ea

atragand impresia de „barfitoare” sau si mai rau ca avea obiceiul sa palavrageasca despre

orice lucru marunt si insignifiant care de obicei plictisea pe oricine, nu doar pe clasa

masculina ; a doua posbilitate ar fi sa il sperie de-a dreptul cu ideile ciudate despre

„cealalta lume”, sa explice incredibilele teorii despre fiinte care existau „camuflate in

oameni” si care deseori infaptuiau crime,furturi sau orice alta incalcare clara a legii si care

scapau, surprinzator, teferi si neidentificati ; iar a treia posibilitate, ei bine, era ceva mai

normala dar ilogica din punct de vedere al calitatile mediocre de confersatie ale Layei - sa

spuna ceva surprinzator de inofensiv, poate chiar dragut.

-Esti prea tanar, cred, si prea frumos,asta e sigur, sa fii doar... aaa, asistent? Hmm, la

feminin e asistenta, masculinul ar trebui sa fie asistent, desi nu are nicio legatura cu ceea ce

faci, pentru ca...

Da. Acum s-a dezvaluit si cea mai probabila posibilitate dintre toate. Castigatoare

este... Prima !

Sau nu. O privire amuzata ii aparu pe fata „inculpatului”.

-Nu sunt asistent, a raspuns relaxat si cu o usoara urma de sarcasm in glas.

-Stiam eu !

Din nou gura se deschise inainte ca ea sa se gandeasca, dar aceeasi voce calma i-a

intrerupt fericirea de moment.

-Sunt doctor generalist. Si am specializare in osteologie si ma ocup recent si de

cardiologie. Am 25 de ani. Am absolvit toate cursurile cu trei ani mai devreme si sunt

mandru de asta. Asta iti inlatura nelamuririle si nesiguranta?

10

Laya il privea hipnotizata, incercand sa retina fiecare cuvant pe care il spunea. Cand realiza

ca a terminat discursul incredibil de modest l-a intrebat, data aceasta cu mult mai multa

siguranta in glas.

-Cum spuneai ca te numesti?

Medicul o privi amuzat si ii raspunse :

-Tu chiar vrei sa ma faci sa cred ca vrei sa devii doctor? Mai bine ti-ai schimba filiera

in investigatii. Ai deveni un detectiv al naibii de bun.

Laya ii zambi, observand cat de frumos se juca lumina pe fata acestuia, cum ii

deschidea culoarea ochilor intr-un verde cald, fluid, cum ii schimba brusc expresia asa-zis

„misterioasa” in una calma, blanda, frumoasa.

-Multumesc pentru compliment. Dar, un detectiv al naibii de bun ca mine ar fi mult

mai dur decat as putea fi eu vreodata si ti-ar spune suparat „Baietas, nu am timp de glume.

Spune odata cum te cheama ca sa imi beau cafeaua linistit.”

Amandoi au ras la gluma Layei, iar atmosfera din camera devenea mai detensionata,

de parca cei doi s-au cunoscut candva, doar ca le-a luat ceva mai mult timp pana cand sa se

recunoasca.

-Nate, raspunse acesta cu un accent rus. Nathaniel Dubrovski.

Laya ii zambi si ii intinse mana incercand sa fie serioasa.

-Laya Sparks, domnule doctor. Icantata. Atat timp cat tii seringa aia departe de

mine...

Nate ii stranse mana si ii raspunse servil :

-Asta e datoria noastra, domnisoara. Sa speriem pe oricine cu injectiile si sa ajutam

„domnitele” neajutorate.

Laya nu se abtinu sa nu strambe din nas la auzul cuvantului „domnite”. Insa reamrca

din prima accentul care il insotea pe Nate de fiecare data cand vorbea asa ca nu se abtinu

sa nu schimbe subiectul.

-Dragut accent. Te-ai nascut in Rusia, cumva?

-Vezi? Iar o faci pe detectiva. Cred ca o sa iti schimb dosarul la medicina legala.

-Vezi? il imita Laya. Iar schimbi subiectul. Accentul unei persoane nu e o... „chestie

prea personala”.

Nate rase ceva mai mult la aceasta replica. Isi ridica rucsacul de langa fotoliu si

incepu sa scotoceasca prin el.

11

-Nu, nu m-am rascut in Rusia desi as fi vrut.

Laya privi la multitudinea de lucruri care incapeau in rucsacul acela – garou,

pansament, creme de diferite marimi si forme, seringi (ihhh!, se stramba cand le vazu),

manusi, stetoscop,carnetele, legitimatia de la spital pe care era imortalizat un Nate foarte

palid si mult prea serios, si multe alte lucruri care nici macar nu stia la ce ii foloseau sau ,

macar, cum se numeau.

-M-am nascut in Anglia, dar mama mea e de origine rusa. Ea m-a invatat sa vorbesc

fluent limba rusa, iar mie mi-a placut atat de mult incat am capatat acest accent. Iar acum,

daca tot ai destule date pentru un raport, ma lasi sa iti schimb bandajele?

Laya ii zambi, iar daca ai fi putin mai atent ai zice ca dorea sa flirteze cu Nate.

-Deja vrei sa ma parasesti, nu? Nobila cauza de a salva „domnite la ananghie” se

pare ca nu se va stinge niciodata.

Nate scoase intr-un sfarsit o sticluta pe care scria ceva foarte ciudat si lung, care se

termina cu „cilina”, iar asta nu suna niciodata bine deoarece ori erau antibiotice, ori dureau

prea tare, lua si seringa subtirica de pe masuta de langa el in care introduse tacticos tot

continutul sticlutei-problema, dupa care o aseza la loc pe masuta langa sticluta goala.

Ii lua cu grija mana dreapta si ii desfacu bandajele, lasandu-i ranile rosiatice la

vedere. Lua vasul cu apa curata si o bucatica de pansament curat si sterse cu grija

ranile,provocandu-i Layei cateva grimase din cauza durerii, a dat putina crema antisptica

deasupra si i-a infasurat mana in niste bandaje noi-noute mult mai bine stranse si mai putin

dureroase.

Vazandu-l ca strange crema si restul ustensilelor ii multumi bucuroasa :

-Multumesc mult de ajutor. Ce ma bucur ca nu a trebuit sa mai folosesti si „chestia”

aia nenorocita de pe masuta. Apropo sa nu cumva sa o uiti pe aici...

Nate privi spre masuta de langa el, lua seringa si spuse :

-Inca nu terminasem. Asta oricum va sfarsi in bratul tau, dar, crede-ma, nu te va

durea de loc.

Laya ii arunca cateva priviri suspicioase dupa care privi nelinistita la acul subtire,

argintiu al seringii.

-Doctorii se pricep sa minta mai bine? Din proprie experienta tot ce se termina cu

„cilina” doare. Deci aceea doare. Rationament simplu, logic si prea real pentru mine acum.

Nate se rasuci rapid, ii facu injectia intr-o secunda si apoi zambi triumfator :

-Doctorii nu mint. Iar asta nu doare.

12

Laya inca privea terifiata la seringa goala si spuse :

-Am nevoie de niste bere. Neaparat.

Insa Nate a reusit sa ii taie tot elanul cu doar cateva cuvinte :

-Nu ai voie sa bei. Regulile doctorului. Acela era n antibiotic, iar antibioticele au si

ele o regula : „Fara alcool.”

„Aveam dreptate! Ha-ha...” gandi Laya. „Stai! Fara bere? Cum? Dar... dar...”

-Nu! Nu te cred... Berea e... aliment! Nu face niciun rau... De fapt, ma duc sa cumpar

o sticla sa iti dovedesc.

Nate se rezema relaxat de tocul usii si o privea amuzat.

-Nu ai voie nici sa pleci din casa. Din nou, ordinele doctorului.

-Si care e acel doctor nenorocit caruia o sa ii fac viata un chin pentru aceste reguli?

Nate se apropie de ea si ii raspunse incet : - Eu!

„Nu e bine deloc. E prea aproape! Pot sa... pot sa... il lovesc! Da. Un croseu l-ar

readuc pe pamant”, gandi Laya, destul de nehotarata.

-Ahm, scuze? sopti cu o voce nesigura. Macar imi spui de ce nu pot parasi

inchisoarea asta?

Nate incepu sa rada. Isi lua rucsacul de langa fotoliu si se imbraca cu paltonul negru.

-Nu vei pleca din casa saptamana aceasta. Risti sa te infectezi. Daca ai nevoie de

ceva suna la numarul de langa telefon. O zi buna.

De data aceasta Laya nu era nesigura, sau pierduta in ganduri, sau in orice alta

stare. Era doar uluita de ceea ce tocmai a zis Nate.

Un doctor atat de frumusel, tanar, cu o cauza nobila pierduta pe veci, care acum era

gardianul celulei sale de inchisoare.

-Daca asta nu e arest la domiciliu, atunci se poate spune ca e cea mai placuta

sechestrare vazuta vreodata, sopti Laya in timp ce privea pe scara goala, pe care place mai

devreme Nathaniel Dubrovski, viitoara sa cucerire.

13

Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul 3.3.3.3.

Cum a batut pisica jderulCum a batut pisica jderulCum a batut pisica jderulCum a batut pisica jderul kkkkLllll

Un ciocanit ferm si sacaitor o trezi.

„La naiba,” scanci Laya dezamagita, „visam asa de frumos...”.

Prin frumos cred ca se intelege subtila legatura dintre ea si prea-tanarul doctor

Nate.

„Oare il voi mai vedea? Sau a fost totul un vis datorat anestezicelor?”

O alta rafala de bubuituri in usa ii alunga orice gand „frumos”.

-Da, da... Vin acum ! reusi sa mormaie suparata printre dinti, in timp ce incerca sa isi

dea seama cum de a ajuns in pat cu o seara in urma si cauza ametelii care nu ii dadea pace.

Ura sa fie intrerupta cand medita. In plus, meditand la ceva de actualitate – ca de

exemplu, Nate , o facea sa uite de durerea acuta cauzata de taieturile de la mana, uita cu

totul de zgomotul infernal care strabatea fereastra sparta si acoperita neglijent cu carton,

uita de ceea ce avea de facut, uita de ea insasi, uita de tot ! Cand medita reusea sa se

transpuna la nivel metafizic, sa existe doar sub forma de gand, reusea sa constientizeze, pe

aceasta cale, tot ceea ce a facut intr-o anumita perioada de timp, analiza oameni, vorbe,

fapte, insusiri, tot ceea ce merita cu adevarat.

Iar acum, singurul cobai pe care dorea sa isi faca experimentele era cine oare

altcineva in afara de Nate?

Il vedea in fata sa, ghemuit ca o pisica pe marginea balconului, stand intr-un

echilibru perfect fara sa dea semne ca ar trebui sa depuna efort pentru asta, poruncindu-i

sa mearga la el.

„Dar nu esti Nate”, murmura Laya aproape fara zgomot.

Adica, era Nate intr-un fel. Avea aceeasi infatisare – aceiasi ochi verzi scanteind,

aceeasi gura transfigurata intr-un zambet subtil, strengaresc, parul moale, lucios, strans

intr-o codita eleganta la spate, acelasi corp acoperit de paltonul lung si negru, insa nu era

el!

14

Nu putea fi deoarece vocea sa era mult mai dura, taioasa,puternica, chiar si acum

cand soptea acelasi cuvant – „Vino!”, ochii sai nu exprimau blandete, siguranta, calm ci

scanteiau din cauza seriozitatii si ferocitatii, corpul sau era incordat, gata sa sara pe oricine

i-ar fi distras atentia in acel moment.

Laya privea cu disperare inspre geamul balconului nevenindu-i sa creada ceea ce i se

arata acum in minte.

Ultima rafala de bubuieli dadeau impresia ca usa nu le va mai suporta, iar din clipa

in clipa „persoana de dincolo” va aparea furioasa in prag.

Laya intrerupse sesiunea de meditatie alerga spre usa speriata si cu lacrimi calde

prelingandu-i-se pe obraz. Privi cu grija pe vizor, observand un om inalt si slab, brunet, cu

acnee in desfasurare, ochi mici si negri asemanatori unui jder care purta o geaca veche din

piele si blugi deschisi la culoare si care reusea sa lase oricarui om care il privea o impresie

nu prea buna – posibil caracter slab si o lipsa clara a bunelor maniere deoarece in acel

moment molfaia o guma, scuipand din cand in cand in jurul usii.

„Ih, ce scarbos...” gandi Laya dezgustata de „obiceiurile” acelui om.

Deschise usa incet, astfel incat i se vedea doar un ochi, insa ea il putea vedea

integral pe cel de afara.

- Cine esti si ce vrei?

„Cliseu?!De ce trebuie sa imi manifest frica asa, si nu luandu-l la intrebari pe acel...

om?!Ar trebui sa fac ceva, ar trebui sa...”

O voce ragusita asemanatoare unui fumator inrait insotita de un miros de alcool

dezgustator si ieftin ii intrerupse sirul gandurilor.Insa ce urma era mult mai penibil si mai

umilitor. Pentru el, desigur, deoarece a masurat-o extaziat din cap pana in picioare pe

„gagica” din fata si a fluierat scurt.

-Hei, baby! Sunt tipu’ cu geamu’ . Am venit sa iti fac treaba...

Laya il privi cu o spranceana ridicata, expresia fiind completata de dezgust si

stupefiere.

-Pun pariu ca ai vrea... murmura aceasta pentru ea insasi, insa destul de tare

pentru... „el” sa o auda.

-Ma scuzi, baby?Repeta sa auda si „eo” !

Ii facu din ochi si incerca sa se apropie sarmant de Laya.

O boare de aftershave ieftin si transpiratie se impleti cu mirosul de rom, parcurse

scurta dinstanta pana la Laya si o facu sa se dea din usa, instictiv, si sa loveasca cuierul de

15

langa ea, mirosul acela imbietor provocandu-i o stare de greata, iar lovitura – ameteala.

Palariuta sa preferata neagra din catifea cu fundita rosie din satin ii cazu elegant peste

parul ciufulit.

Satula de aerul infect pe care il inspira, agita mana stanga spre dormitor, rastindu-se

cu o malitiozitate de care nici ea nu se credea in stare sa o foloseasca.

-Treaba ta e in dormitor. Inlocuieste doar geamul. SI vezi poate reusesti sa te misti

mai repede decat un melc pentru ca nu vreau sa imi irosesc timpul si nervii incarcand sa

scap de replicile tale banale de agatat.

Se intoarse pe calcaie ofuscata, privind cu speranta spre usa de la baie care parea

singurul loc in care ar putea sa isi gaseasca scaparea. Facu cativa pasi spre baie insa se

intoarse brusc, provocand cateva scartaieli din cauza papucilor cu iepurasi pe care ii avea in

picioare si spuse amarui, printre dinti :

- Si nu-mi mai spune „baby” !

Cateva secunde mai tarziu se auzi usa de la baie trantindu-se zgomotos, de ziceai ca

iese din balamale , apoi troncanitul cheii in broasca.

Timp de jumatate de ora Laya parcurse acelasi ritual relaxant de dimineata : facu un

dus caldut, se dadu cu o lotiune de corp hidratanta cu un miros subtil de levantica, folosi

parfumul sau preferat cu scortisoara si flori de portocal care ii aducea mereu un zambet pe

buze si, in cele din urma, isi dadu parul cu spuma, fortandu-l sa stea ceva mai potolit decat

de obicei.

Se infasura in halatul fin de matase , isi lua papuceii pufosi cu iepurasi in picioare,

iesi apoi din baie, tinta sa fiind dormitorul, insa nu intra inainte sa inhate telefonul mobil de

pe o masuta din sticla din hol si sa formeze secventa „1” – „apelare” , secventa care avea

legatura cu Nate, desigur.

Se opri stupefiata in pragul usii cu telefonul la ureche, simtind cum furia se

reintregeste asemenea unui batalion care pleaca la razboi cu gandul de a face orice, numai

sa invinga.

Primata, „ala” – dupa cum i se adresa Laya in gandurile sale, statea tolanit in patul

din lemn de cires acoperit cu asternuturi curate, albe, incaltat, foind de zor canalele la

televizor, band bere din sticla din cealalta mana libera, din cand in cand reusind sa verse pe

tricoul stramt pe care scria cu litere mari aurii „dolcecabana”.

-Ce naiba faci tu in paul meu?

El lua inca o gura de bere cu care se inneca atunci cand o privi pe Laya stand in prag

doar in halat, cu pielea catifelata umeda care emana acel miros divin.

16

Ce mai conta geamul? Da-l naibii de geam cand ai o asemenea „bucatica” in fata ta.

-Baby, da’ stiu ca aratam bine uda..

Facu doi pasi inainte si ii facu cu ochiul.

Laya se stramba la auzul acelor cuvinte care ii zgariase urechile la fel ca sunetele

unei chitari dezacordate.

Ridica o mana in fata sa si spuse furioasa :

-Ti-am spus sa nu ma mai strigi „baby”!

Scrasni furioasa din dinti si se indrepta spre sifonier, aruncandu-i intre timp cateva

injuraturi si porunca „Repara geamul ala afurisit!”. Isi lua prima pereche de blugi si bluza

cea mai la indemana, un sutien negru cu fundita, o clama de par si boleroul negru si fugi si

se baricada inapoi in baie.

Se rezema de marginea cazii si ofta lung. Isi tranti hainele pe suportul de creme,

sampoane, sticlute de parfum, pensuli si creioane pentru machiaj si multe alte lucruri

necesare unei fete „normale” ca ea, provocand un flux de sticlute si cutii pe covor.

Lua rapid tricoul si musca din materialul fin, innabusindu-si cateva tipete si

injuraturi.

Dadu cateva suturi la cele doua-trei cutii care stateau in coltul format de cada si

perete si se tranti bosumflata pe covor. Isi lua telefonul care fusese infofolit in haine si

scrise cu greu un mesaj pentru Nate.

„Daca vii sa imi schimbi bandajele adu si macar un legist sa confirme ca am omorat

geamgiul idiot din dormitorul meu cu orice imi va pica pe mana dupa ce iti trimit mesajul. ”,

dupa care apasa cu putere pe butonul „trimite”.

Se uita in jurul sau, citind, parca, fiecare titlu de pe fiecare cutiuta sau sticluta care

statea aruncata pe jos, gandindu-se , de fapt la ce avea de facut sa il expedieze pe „ala”

afara din apartamentul ei.

Cauta frenetic numaru de telefon al „firmei” de la care provenea specimenul insa nu

il gasi, amintindu-si ca era scris pe o hartiuta situata langa telefonul fix. Dupa alte cateva

secunde de gandire forma numarul de la politie si astepta. O voce pitigaiata si plictisita ii

ceru Layei numele si motivul pentru care a sunat.

-Laya Sparks. Un geamgiu se impotriveste ordinelor mele stricte si clare de a-si

indeplini sarcina si de a-mi parasi, ulterior, apartamentul.

17

Receptionista ii raspunse cu aceeasi monotonie in glas asemanatoare unei casete

vechi si plictisitoare ca politia nu se ocupa de astfel de cazuri, ci firmele insele au grija de

angajatii lor „pretiosi”, dupa care i-a urat „o zi buna” si i-a trantit telefonul in nas.

Laya privea perplex ecranul gol al telefonului mobil, starea de nervozitate

crescandu-i simtitor.

„Ce e cu lumea asta? Chiar vrea sa imi provoace un infarct pe langa crizele de

isterie?”

Se ridica si incepu isi schimbe hainele, bombanind in continuare ceva legat de

receptionista. Arunca halatul in cosul pentru rufe, isi puse sutienul, bluza, blugii, apoi

boleroul, isi prinse parul cu clama dupa care stranse cu grija cutiile de jos si se machie

discret cu albastru si gri.

Iesi val-vartej din baie, in continuare bombanind si injurand pe toate persoanele

neduferite pe care si le amintea, uitand de geamgiul care statea in usa dormitorului si de

care se ciocni.

Acesta o prinse instictiv de talie, incercand sa o stranga in brate, insa Laya incepu sa

tipe si la il loveasca cu pumnii, vrand sa il faca sa dispara, sa elimine iluzia care i-a stricat

buna-dispozitie si intraga dimineata, insa fara succes.

-Hei , baby, da’ ce agresiva suntem.

Laya se opri si il privi furioasa, dupa care il impinse si intra in dormitor.

-Stii ce? M-am saturat sa ma tot strigi baby, sunt peste masura enervata ca nu ai

reparat geamul, iar daca nu dispari in cinci minute cel mult chem politia.

Acesta se intoarse spre ea, incrucisandu-si bratele la nivelul pieptului, incercand sa

para destept si seducator. Pacat insa ca nu ii iesea.

-Si frumoasa si desteapta. Esti la fel de agresiva pe cat imi place mie. Mai si alte

calitati din astea, interesante?

Laya privea cu atentie asternuturile murdare de pe pat. „Candva erau albe”, gandi

aceasta.

-Tu ai facut asta?

Barbatul se apropie de ea, incercand sa imite un leu, sau un mascul feroce, sau orice

altceva ce exprima taria de caracter sau instictul masculin, spunand pe acelasi ton

„irezistibil” :

-Si inca nu ai idee ce o sa facem noi doi in curand, pisicel.

18

Atat ii mai trebuia Layei. Lua telefonul mobil si forma rapid numarul de la politie,

indepartandu-se incet de „tigrul” de langa ea.

Mesageria vocala.

-La naiba!

Geamgiul ii zambi fermecator si incerca sa se apropie din nou de ea. Laya ridica

pumnii hotarata si arunca rapid cateva cuvinte nu prea sigure :

-Nu te apropia prea mult, sa nu cumva sa regrete viitoarele generatii inexistente de

mostenitori.

Acesta o privi incurcat, neintelegand ce vrea sa zica asa ca rase mult prea nenatural

si spuse in gluma :

-Ei, haide, baby. Credeam ca am trecut de faza aia cu negarea si respingerea. De ce

nu poti sa imi arati ceva dragoste?

Laya il privi cu o spranceana ridicata, dupa care se lipi de marginea ramei fostei

oglinzi si spuse amar :

-Cred ca glumesti... Crezi ca as putea face asta din moment ce miresmele pe care le

emani imi raneste nasul? Crezi ca as putea sa fac ceva mai mult din moment ce vorbesti

atat de elevat si dai dovada de atat de multa inteligenta?

Barbatul se simti jignit asa ca ii raspunse indiferent, incercand sa lase o impresie de

nepasare.

-Pisi, acum esti chiar foarte rea... Nici nu ai idee cat ma excita asta.

Expresia Layei se schimba brusc din mirare in dezgust. Lua din nou telefonul si apasa

o tasta la intamplare si apoi butonul de apeleaza. Insa era prea tarziu pentru a vorbi atunci

cand a auzit „alo?” deoarece geamgiul deja sarise pe ea.

Nu putu face nimic mai mult decat sa tipe disperata „Nate!” apoi cateva injurii

destul de grave pentru a le reproduce.

-Lasa-ma in pace! Idiotule!

Totul se schimba deodata. Laya incepu sa tipe mai tare, fiind cuprinsa usor de

panica.

Ochii sai inchisi se fereau acum de imaginea hidoasa a celui care o enervase toata

ziua, tipetele sale acopereau lejer orice cuvant aruncat in graba de acel idiot, insa creierul

sau nu putea refuza impulsurile tactile primite intermitent.

19

Asta era cel mai rau. Simtea totul. Simtea fiecare atingere dura pe pielea sa moale,

fiecare punct de presiune al degetelor murdare, straine, simtea disperarea acelei fiinte de a

o atinge, de a-i acapara toata fragilitatea si delicatetea .

Lacrimi fierbinti au inceput sa i se prelinga pe obrajii firebinti. Trebuia sa faca ceva,

orice! Doar nu avea de gand sa stea cuminte pana ce acela avea de gand sa isi termine

treaba cu ea, nu?

A incercat sa il roage sa o lase in pace, i-a ordonat, l-a amenintat, insa in zadar. A

incercat sa il loveasca insa mainile sale erau prinse sub ea, iar ea prinsa sub el...

Incepu sa planga in hohote din cauza faptului ca se simtea neputincioasa, slaba, fara

aparare.

El radea incontinuu, incercand sa se hotarasca ce sa faca mai intai. Dupa cateva

momente isi dadu seama ca nu putea sa faca nimic din moment ce Laya era imbracata, asa

ca se chinui sa ii dea boleroul jos, ii sfasie bluza dupa destul de mult chin, iar cand ajunse la

pantaloni se opri brusc. Asculta atent cateva secunde, timp in care ii tinea mana la gura

Layei pentru a reusi sa auda ceea ce credea ca e doar o halucinatie.

Cateva batai furioase in usa il enervara brusc.

-Laya! Laya esti acolo? Deschide!

Laya incerca sa tipe cand isi auzi numele. Geamgiul ii zambi si ii spuse :

-Fii cuminte si nu patesti prea multe...

Dupa inca o rafala de tipete si batai se facu liniste. Geamgiul incepu sa rada, crezand

ca a scapat de „intrus” si reveni la ceea ce facea mai devreme.

Laya il privi urat dupa care il musca de mana cu toata puterea, si, reusind sa se

elibereze incepu sa tipe, sa injure, orice ii trecea prin minte pe moment.

Barbatul se uita urat la ea si la mana sa insangerata si se infurie.

-Nenorocito! O sa vezi tu...

Ridica palma vrand sa o loveasca insa palma sa nu s-a oprit pe fata ei, dupa cum s-a

dorit. Era... altcineva care l-a oprit.

-Cine dracu’ mai esti si tu?

Nate incepu sa zambeasca si ii raspunse calm, fixandu-l cu privirea sa furioasa.

-Doar persoana care o sa te bata mar.

20

Geamgiul incepu sa rada in hohote, coborand din pat, lasand-o in sfarsit pe Laya

libera. Aceasta se ghemui in capatul patului, intre cele doua perne mototolite, cat mai

departe de acel idiot.

-Si cine crezi tu ca esti, baietas? Superman? Batman? Sau un erou de care nu a auzit

lumea, adica eu?

Nate il agata mai bine de brat si il arunca lejer in lateral, in perete. Se arunca rapid

asupra geamgiului buimac si il lovi cu un croseu in mandibula. Il privi cu mila pe saracul om

si spuse :

-Nu sunt un erou... Sunt doar un monstru.

Il ridica in picioare vrand sa il mai loveasca o data insa geamgiul il surprinse cu un

genunchi slab, vrand a fi plasat in zona ficatului, din greseala nimerind pe langa.

Nate il lovi din nou si spuse infuriat.

-Credeai ca poti face ce vrei, nu? Ca poti abuza de o fata si sa scapi nepedepsit??

Il arunca din nou in perete, continuand sa vorbeasca din ce in mai tare. Laya incepu

sa planga in hohote si spuse : - Nu... Lasa-l sa plece! E , totusi, o fiinta... Nu merita!

Nate o privi uimit si spuse incet : - Bine atunci...

Se intoarse spre geamgiu, il ridica cu o mana si ii sopti :

-Deci ai ocazia sa pleci... Stii unde e geamul sau te conduc eu? Huh, bine.. daca tot

esti atat de neghiob o sa te conduc eu.

Se ridica rapid, il agata de bratul drept si de gat, iar in cateva secunde sari impreuna

cu el pe geamul spart situat la ultimul etaj al cladirii.

Laya tipa speriata si fugi spre geam, uitandu-se panicata dupa cei doi care, ciudat, isi

luara talpasita. „Sunt in viata, oare? Nate? E bine?”

-Ce aveti azi? Ce am facut eu...?

Cateva batai scurte in usa o facura sa tresara si sa tipe din nou. Merse pana la usa si

privi atenta pe vizor cateva secunde, insa din cauza lacrimilor nu mai putea descifra nimic.

Tot ce putea face era sa deschida usa. „Haide Laya... Nu e el... Nu are cum sa fie el...”

Deschise yala cu greu datorita mainilor care ii tremurau mai ceva decat un copac in

mijlocul furtunii, privi speriata pe crapatura mica a usii.

-Nate?! sopti Laya fara putere in glas. Nate!

21

Deschise usa imediat si ii sari in brate, incepand sa planga din nou in hohote. Nate

zambi cand o vazu intreaga si ii sopti calm :

- Gata... totul e in regula...

22

Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul 4.4.4.4.

180180180180 de gradede gradede gradede grade,,,, minusminusminusminus

kkkkLllll - . . . . .Nu nu pleaca!

Am deschis rapid ochii, confuza, speriata chiar, incercand sa procesez toate

imaginile pe care le vedeam, vrand cu ardoare sa-mi dau seama daca tot ceea ce vedeam

era real sau nu.

Era dimineata, cel mult ora opt si jumatate, dupa parerea mea. Soarele isi

raspandea razele caldute, tomnatice, prin fereastra mea goala (stai, goala?!) a balconului,

luminand destul de frumos, as putea spune, camera mea draga, plina de tonuri calde,

printre care se numarau si petele subtile de sange rubiniu, uscat.

M-am ridicat imediati, deja panicata, insa mult mai curioasa sa aflu de ce naiba

aveam eu pete de sange uscat pe perete.

Am sarit imediat din pat cu gandul de a inspecta petele alea onsa m-am oprit la fel

de repede, fiind blocata de o migrena nenorocita. Am dat de cateva ori din cap in stanga si

apoi in dreapta, incercand, poate, sa scot „chestia” aia care nu imi dadea pace. Vazand ca

fac asta degeaba am mers suparata pana la peretele din fata mea.

-Iiih, da’ stiu ca arata groaznic.

Am atins cu grija peretele, stramband din nas.

-Trebuie sa recunosc, chiar unui legist cred ca i s-ar parea o imagine dezgustatoare.

Am cascat in voie, fiind brusc plictisita de latura mea de detectivul care stie tot,

inclusiv ce era cu petele alea. M-am intins ca o pisica lenesa, chitaind incet din cauza starii

de fericire care m-a cuprins deodata.

Am insfacat telecomanda de pe televizor si am deschis imediat pe VH1, moment in

care am inceput topaiala mea specifica numita, simbolic , „dans” si acompaniata de tipetele

sau schieunaturile pe care reuseam sa le scot,acestea doua fiind desfasurate intens pe

ritmurile celor de la AC/DC pana in momentul in care m-am intors spre pat si l-am privit

fugitiv, oricum, privirea aia fiind suficient. Partea de sus era in regula, nu ma intelegeti

gresit (doar o patura deranjata de euforia mea investigative, pernele aranjate ca o movilita

23

in mijlocul patului - Dumnezeu stie cum au ajuns acolo), pe cand partea de jos era un

dezastru – minunatul meu asternut schimbat cu seara in urma semana cu o suprafata

dedicata activitatii bocancilor unor muncitori din carierele de piatra (si bineinteles ca

exagerez, dar, totusi!). M-am oprit din topait, am strans patura si pernele si le-am pus

gramada jos, langa pat, dupa care am privit oarecum calma cearceaful.

-Doar marginea... grozav! Totusi, era alb!

L-am strans si pe asta si l-am pus langa pat, in dreapta pernei si a paturii. Am mers

bosumflata pana la dulap, in cautarea unor noi asternuturi. Si ca sa vezi surpriza. Ce aveam

eu in dulap?! Doar hainele mele dragi, rupte, ba nu! – sfasiate, pline si ele de sange.

M-am trantit pe patura, tinand hainele mele in maini, studiindu-le cu interes, ca,

mai apoi, o voce cunoscuta sa ma intrerupa deodata.

-Laya? Cand te-ai trezit? Adica, scuza-ma ca nu eram aici, dar...

L-am privit fix, dur, poate putin infricosator deoarece saracul om isi pierduse sirul

ideilor. Insa, mai surprinzator era tonul meu suparat cu care il intrebasem fara sa vreau

ceva de genul :

-Ce naiba cauti tocmai tu in casa mea?

Cel care statea oarecum relaxat acum ma privea de parca l-as fi injurat sau ceva de

genul. Hei, nu sunt atat de rea de obicei, dar cine ii dadea dreptul sa imi intre in casa si, mai

ales, sa imi consume din rezervele mele pretioase de cafea?

Vazand ca nu raspunde, l-am intrebat din nou acelasi lucru, incercand sa ma calmez.

- Deci? Ai de gand sa imi zici cine esti si de ce imi consumi rezervele de cafea?

Se apropie de mine fara sa scoata macar un cuvant, un „pas” ceva... Pana si mersul lui era

atat de usor ca nu auzeai cand paseste... In schimb ma privea de parca putea sa imi vada

intreg continutul cutiei craniene, mai aveam un pic si il confundam cu aparatul cu care

faceam radiografii la facultate.

Totusi era ceva de capul lui. Adica era frumusel. Da, bine. Era frumos. Recunosc. Mai

ales ca avea niste ochi incredibili - verzi ca jadul care acum erau cuprinsi de teama, sau

furie?! Dar e totusi ceva ciudat. Parca il cunosteam, dar numai Dumnezeu stie de unde ca

eu una nu imi mai aduc aminte.

-Vrei sa spui ca nu iti aduci aminte de ultima saptamana? Sau... de mine?

Si uite ca am rezolvat o problema. Saracutul om era trist... Eu, nenorocita de mine, facusem

ceva anume impreuna cu domnisorul asta din fata mea si acum aveam tupeul sa spun ca nu

il cunosc? Sa fi fost eu atat de superficiala incat sa nu dau prea mare atentie? Raspuns scurt

: nu cred.

24

In schimb, atentia mea era focalizata fara sa vreau pe intrebarea acelui om. O

saptamana. Trecuse o saptamana? Nu are cum... Adica, trebuia sa merg la cursuri, sa fiu

obosita, sa am sticle goale de bere pe langa pat, sa imi gasesc telecomanda prin cine stie

care colt, iar acum niciuna dintre acestea nu se intamplasera.

-Chiar ar trebui sa stiu cine esti? Doar nu esti vreo vedeta din show-urile alea

ciudate de pe Euforia TV, nu?

Ma privi amuzat. E bine, macar zambeste. Si e si mai bine ca eu imi omor nervii. Ce

zi minunata...

- Din pacate nu sunt vedeta aia pe care o cautai. Sunt un amarat doctor de la

Spitalul Central care a avut grija de mana ta in ultima saptamana, dar care s-a ocupat cu

placere si de parazitii locali.

Hmm... Doctor. Dragut. Foarte dragut. Si ce accent are... Eu de ce nu l-am depistat

pana acum? De obicei retin oamenii asa de frumusei ca el. Iar el mai are un plus pentru ca o

sa lucram in acelasi domeniu. La naiba!

-Ce vrei sa spui cu saptamana aia? Chiar nu inteleg...

Mi-am intins bratele si le-am privit rapid. Pe unul dintre ele aveam cateva dungi

rosii de la niste rani care aproape se vindecasera. Cand le-am mai facut si pe astea, oare?

Sorbi din cafeaua calda din care ieseau aburi pe care o tinea cu ambele maini (asa,

tine-o bine ca sa nu pot sa ti-o iau din mana) dupa care trecu pe langa mine si se aseza pe

pat. M-a privit din nou din cap pana in picioare dupa care a spus incet, pentru sine poate :

-Deci chiar nu iti aduci aminte de ce s-a intamplat...

L-am privit uimita, cu sprancenele ridicate de ziceai ca mai aveau putin si zburau pe

deasupra capului dupa care am spus enervata :

-Asculta. Timp de glume nu am, cum nici timp de gandit daca ti-am mai vazut sau nu

moaca prin dormitorul meu. Deci, daca esti amabil, ori imi spui ce naiba mi s-a intamplat si

de ce nu imi aduc aminte mai nimic, ori iti iei talpasita pana nu gasesc ceva de lovit.

Incepu sa rada. Ei, ca sa vezi. Acum stiu sa fac si glume! Se pare ca deodata imi sar in

fata toate talentele mele ascunse.

El aseza ceasca de cafea pe noptiera si imi facu semn sa ma asez langa el. O, nu. Nu

am chef de asta acum! Pervers notoriu!

Citindu-mi gandurile parca, s-a uitat fix la mine cu o privire serioasa .

-Laya, vrei sa te asezi ca sa pot sa iti spun totul? Chiar crezi ca am nevoie de asa ceva

acum?

25

Hei! De unde stie la ce ma gandeam? Mai nou e si Mama Omida?! In fine...

M-am asezat nervoasa pe coltul patului, putin mai departe de locul indicat, inca

privindu-l urat.

Ciudat, dar el mi-a zambit. Omul asta nu e normal...

- Deci, acum cateva zile ai reusit sa te ranesti intr-o oglinda, sau un geam, nu mai tin

minte exact deoarece receptionista noastra nu a fost precisa, iar eu am fost trimis de la

Spitalul Central sa am grija de ranile tale, intrucat tu ai refuzat categoric sa mergi la Spital.

-Spitalele sunt oribile, nu au aparatura necesara, doctori competenti si miros urat. L-

am intrerupt fara sa vreau din cauza nervilor care inca mai dansau frenetic in mine, dar sa

recunoastem ca e adevarat!

-Acum trei zile am vazut ca ai incercat sa ma suni asa ca am venit sa vad ce faci. SI...

ei bine, nu cred ca vrei sa stii asta...

Mi-am dat ochii peste cap. Cand era mai interesant se oprise...

-Spune odata, Nate! Ce s-a intamplat?

Nate? De unde ii stiam numele? Sau, ma rog... asta credeam ca este...

El ma privi suparat si continua dupa ce isi drese glasul.

-Aici am gasit cativa doctori, politisti... Tot tacamul. Mi-au spus ca tu ai patit ceva...

Ei bine, se pare ca... Urasc sa spun asta! Cineva a incercat sa te violeze...

Cred ca in momentul acela ma holbam pur si simplu la el si atat. Creierul meu era

inghetat, cred, pentru ca mi-a luat ceva pana cand am realizat ce a spus. Iar cand am

realizat asta, se pare ca a realizat si blocul odata cu mine pentru ca am tipat cat am putut

de tare.

–Ce anume a facut?

L-am privit perplex pe doctoras cateva secunde dupa care mi-am „revenit” in simtiri

si am inceput sa il lovesc cu ce apucam in timp ce tipam mai rau ca un miel la abator.

-Nenorocitule! Perversule! Cum de ai tupeul sa faci asta? Cum indraznesti?

Saracutul s-a ferit cat a putut, dar, enervandu-l (logic!) m-a prins de maini si mi-a spus sa

incetez. Da, de parca acum il si ascultam. Mai ales dupa ce mi-a facut.

-Cred ca glumesti... Da-mi drumul! am tipat iarasi. Doar nu era sa stau eu asa

frumos, tinuta de manute ca sa nu pun mana pe prajiturica inainte de masa, iar, pe

deasupra sa nu zbier.

-Vrei sa incetezi?

26

-Da-mi drumul! Chiar nu ma auzi??

-Chiar nu vrei sa ma asculti?

-Lasa-ma in pace odata!

-Tu ai vrut-o.

Si ce frumos s-a gandit el sa imi inchida gura! Auzi, tupeu! M-a sarutat!

Nenorocitul...

Bineinteles ca n-a scapat asa usor. El a vrut-o, eu i-am dat-o. L-am muscat de buza

sau de limba... Bine, nu am retinut ce am facut pentru ca jumatatea care mi-a dat impulsul

era oarecum (mult prea mult, adica) atrasa de el.

Dupa ce m-a privit urat (si dupa ce mi-a adresat cateva injurii in gand) s-a departat si

mi-a dat drumul la maini. Perfect! I-am mai dat o palma destul de tare ca doar o merita. El

m-a privit fix de parca nici nu l-am atins.

-Deci acum ca ti-ai varsat nervii pe fata mea banuiesc ca ma lasi sa iti spun aproape

totul nu?

-Deci acum ca am aflat ce pervers esti nu o sa ma mai mire nimic, am continuat eu

enervata. L-am privit urat(mai aveam un pic si ii aratam si limba, ca doar nu degeaba imi

zice lumea ca am doar doi ani) si am asteptat sa continue.

-Deci acum ca m-ai batut pe nedrept pot sa iti spun ca nu eu am fost neghiobul care

a facut asta?

Ei da, ce veste! Acum cred ca m-a vaut un pic mai draguta si mai zglobie decat de

obicei. „De ce sa nu incerc din nou totusi?” mi-am spus in gand.

-Continua sa dai din gura... Nu cred in minciunile astea. De fapt, ai putea sa nu te

obosesti prea tare si sa si pleci...

Ma privi din nou cu ochisorii sai verzi ca la radiografie si mi-a spus atat frumos sa tac

iarasi.

-Ori taci, ori iti inchid gura din nou.

-Deci ti-a placut, nu? l-am intrebat deodata calma(Ce naiba? Deja flirtam cu el?Cum

de se intampla asta? Nu... stai. Enervata. Asa Laya!) ridicand din sprancene.

Numai ca nu am mai fost atat de norocoasa si a doua oara. Mi-a pus o manuta pe

gura, astfel incat nici sa o deschid sa nu pot si a turuit in continuare „povestea” destul de

enervat, as putea spune.

27

-Eu nu am facut nimic. Nu eu sunt gigolo-ul de acum trei zile cu tricou mulat decorat

cu tona de staniol, ca aurul e prea scump, aranjat incat sa formeze textul „Dolcecabana” si

care repara geamuri, iar in timpul liber mai sare pe cate o fata aparent inocenta ca tine!

Daca vrei sa afli cine sunt cauta in arhive numele meu, sau pur si simplu inscrie-te la cursul

meu de la Facultatea la care intamplator inveti.

Mi-a dat drumul dupa care s-a ridicat si a iesit furios pe usa, cateva secunde mai

tarziu auzind usa de la intrare trantindu-se, astfel, lasandu-ma intr-o foarte mare ceata.

Oare era adevarat? Asta trebuia sa aflu.

Dupa cateva momente in care am stat, pur si simplu, pe pat, pironita cu ochii spre

petele de pe perete. Azi era o zi ciudata pentru ca se intamplasera prea multe pe care ori

nu le puteam intelege, ori nu le stiam in intregime sau deloc, iar in ambele cazuri trebuia

sa gandesc voluntar mai mult decat in conditiile normale – nespecific mie.

Asa ca am lasat „ganditul” la o parte si am curatat dormitorul(adio pete pe pereti,

cearceafuri murdare si haine rupte murdare). Intre timp am reusit sa ma si schimb in niste

blugi bleumarin prespalati, o bluza rosie cu maneca lunga si o geaca din blug (tot n-aveam

geam si oricat de frumos era afara, la mine in casa era frigider) .

Cum totul era aranjat in dormitor am mers spre bucatarie si doar ca sa constat ca

totul era aranjat perfect, spre mirarea mea. Nu tu farfurii murdar asezate in mormane

himalayene, nu tu cesti de cafea sau sticle goale de bere aruncate in orice colt de bucatarie.

Ceva chiar nu e bine.

Am mers in sufragerie, mi-am luat telecomanda de pe fotoliu si m-am asezat

turceste in fata televizorului. L-am deschis si am mutat pe canalul de stiri. Era luni, deci, ora

unsprezece. Am mai foit putin programele pana cand mi-am readus aminte : luni, ora

unsprezece. La pranz aveam cursuri! Blestemata fie scoala!

Am fugit pana in dormitor, mi-am doua dintre mapele colorate de pe noptiera intr-

un rucsac peste care am dat intamplator in sifonierul de langa mine dupa care am fugit cat

de repede am putut pe usa ( si nu am uitat sa o incui, de data asta).

Am coborat scarile in viteza (minune cum de am gatul intreg) si m-am oprit la timp

pentru a [utea urca langa un taxiu albastru care astepta in fata cu usa deschisa (alta

ciudatenie inexplicabila...).

Doamne, ce cald era in taxiul ala! Afara era placut – era soare(ceva ciudat pentru o

zi de toamna), insa batea un vant naravas(deci in medie era bine).

Am parasit geamul, intorcandu-ma la una dintre mapele pe care abia o scosesem

din rucsac. Ce cursuri am azi?

28

Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul 5555....

Trio perfect Trio perfect Trio perfect Trio perfect :::: pisicapisicapisicapisica,,,, albina si albina si albina si albina si

capcana pentru soarecicapcana pentru soarecicapcana pentru soarecicapcana pentru soareci kkkkNllll

Stateam rezemat de peretele blocului Layei, gandindu-ma la ce tocmai

facusem (Mdea... idiot, stiu... Cum de am putut sa fac totusi asta si sa plec asa? Dar! Sa

recunoastem ca n-a fost totusi rau... Optimism enervant!) cand am vazut-o alergand,

aproape disperata, spre taxiul pe care il chemasem acum cinci minute. Am inceput sa

zambesc ca un copil care primise o bomboana pe bat. De ce nu putea fi macar a cincea

parte din ce era acum si pentru mine? Eu o asteptam mai ceva decat soferul ala neghiob

care uitase sa deschida usa, care uitase chiar si pe ce parte a bulevardului sa opreasca. Eu...

iarasi, eu... Eu si filozofia mea... De ce trebuia viata asta si iubirea sa fie atat de incorecte

fata de mine? Cu ce le-am gresit?

M-am uitat calm la ceas – inca era devreme. Deci aveam timp sa trec pe la Spital sa

imi culeg rucsacul de pe unde il aruncase inainte sa ajung aici, aveam timp sa imi iau si un

espresso la pachet, sa trec pe acasa si sa ma schimb (nota pe telefon : idiotule nu uita de

cravata si de parfum) si abia apoi sa merg pe la Facultate pentru maretele mele doua ore.

Zis si facut. In jumatate de ora terminasem totul si inca aveam prea mult timp (un

sfert de ora) pentru a ajunge la Facultate in centrul orasului (eu eram acasa, la marginea

orasului). Deci ce faci acum, Nate? Stai si te uiti pe pereti sa vezi ce frumos ti i-ai varuit

acum doua luni? Ah, ce plictiseala...

Mi-am luat rucsacul si cafeaua si am iesit pe usa. Abia ce mi-am adus aminte ca

trebuia sa ma uit si prin arhive la Facultate, deci am luat-o frumos la goana pana in centru.

In cinci minute eram deja acolo!

Am intrat pe usile Facultatii decis sa merg spre arhive. Numai bine ca a ajuns si Laya

intre timp si a dat peste mine, mai-mai sa imi verse cafeaua pe hainele sale si sa cada. Am

ajutat-o sa se mentina in picoare (bineinteles ca echilibrul meu era de mare ajutor langa

ea) si i-am intinse mapa cu hartiile pe care tocmai i le stransesem de pe jos.

M-a privit urat si a plecat mai departe fara sa imi adreseze un cuvant, macar, landu-

mi posibilitatea de a privi lung dupa ea pana cand a disparut pe prima usa care i s-a ivit in

29

cale (din pacate era toaleta baietilor, dar cred ca se descurca fara sa loveasca nimeni,

deocamdata). M-am intors zambind si am plecat spre secretariat.

Cateva minute mai tarziu eram in drum spre clasa la care urma sa tin cursul despre

fiziologie a sistemului nervos(mda, suna interesant). Am intrat in clasa si am inceput din

nou sa zambesc cand am vazut-o pe Laya in spatele clasei, privindu-ma la fel de urat ca mai

devreme. Macar aveam ocazia sa o vad mai des si oficial, ca sa zic asa. Credeti ca este atat

de placut sa sar tocmai la etajul ei si sa stau ghemuit pe geam numai ca sa o vad? Nu, asa

credeam si eu...

Ce trebuia sa le zic acum? Ah, da! Introducerea...

Numai bine ce incepusem sa ma balbai(spre amuzamentul catorva studente, sau

poate gelozie, din cate auzeam, pentru ca o priveam doar pe Laya) ca a si intrat o tipa

roscata in sala si m-a intrerupt. Nu tu prezentare, nu tu scuze, nimic! Doar mi-a intins

dosarul pe care l-am cerut mai devreme la secretariat, mi-a facut cu ochiul si a plecat.

Am privit zambind dosarul cu titlul „Laya Sparks” pe care l-am asezat in fata mea. Si

atunci mai observasem si un detaliu : un numar de telefon scris cu creionul si un nume

dedesubt .

-Celeste... Hm... Interesant.

Imediat clasa a inceput sa rada in hohote si am vazut-o pe Laya cum iese furioasa pe

usa.

-Hei! Domn’ profesor?! Daca nu te duci tu dupa roscata aia imi dai mie numarul de

telefon?

Unul dintre baietii care stateau langa Laya incepu sa rada si mai tare. Si atunci mi-a

picat fisa. Spusesem numele cu voce tare! De aia s-a enervat Laya? E geloasa?!

Am inceput sa rad si eu dupa care am spus ca se amana cursul si am iesit pe usa

dupa Laya.

Scanam fiecare colt posibil, ma uitam aproape disperat la fiecare chip din jur,

vroiam sa o gasesc (mai ales acum cand stiam ca simtea ceva – fie ea ura, fie... altceva).

Am deschis dosarul din mana mea sperand sa ii gasesc orarul, notite, scheme, orice

imi dadea macar un indiciu despre locul in care ar putea fi,

Am inchis dosarul enervat si m-am trantit pe treptele din apropierea salii de curs.

Mi-am sprijinit capul in palme, oftand suparat si incercand sa ascult cu atentie.

30

„Da, bai banii, tocilarule! Am nevoie de mancare!” – Nu... nu e aici. Oricum macho-

man-ul echipei de fotbal, cocosul fara creier al parcarii trebuia putin zdruncinat. Asa poate i

se risipeau si fumurile din capul si asa gol.

Am ascultat in continuare cateva fete care palavrageau despre modul „posibil” in

care am reusit sa o „farmec” pe fabuloasa secretara, alti cativa baieti care vrobeau despre

„cuceririle” si metodele de agatat folosite weekend-ul trecut si, in final, niste tipete de

toata fruusetea la secretariat :

-Imi dai o data foaia aia? Am destule lucruri de facut iar printre ele nu se numara

studiul roscatelor care viseaza la profesorii, pardon, fostii mei profesori.

-Cum iti permiti sa spui asta? Dar ce esti tu aici de ma iei peste picior, ma rog?

-Nu te mai ruga ca strica. Poti sa imi dai foaia, acum? Dupa o sa poti sa speri ca o sa

iti sune telefonul ala ieftin...

-Cat tupeu! Ai noroc ca secretarele dragute ca mine nu pot sa dea detentie! In plus

daca erai mai atenta stiai ca nu poti sa te dezinscrii imediat. Trebuie sa treaca cel putin o

luna de zile sa poti face asta.

Ce vroia sa faca? Sa se dezinscrie? Cateva ore... La naiba!

Mi-am luat lucrurile si am fugit pana la secretariat. Am batut la usa si am intrat in

camera brusc prea mica(secretara imi zambea intr-un mod ciudat, putin cam „pervers”

pentru o secretara normala, Laya ma privea enervata de zici ca mai avea putin si sarea la

gatul meu iar eu le priveam mirat pe amandoua nestiind ce sa zic).

-Aaa, putem sa...

Laya isi arunca rucsacul pe umar si pleca in secunda in care secretara se ridica si veni

incet spre mine, radiind de fericire.

-Stai! Vreau...

Roscata ma opri deodata si imi raspunse(mentionez : tonul sau se vroia a fi senzual,

ceea ce imi determina instinctul de a o privi cu ochii cat cepele):

-Orice pentru tine, dragule...

Ei si atunci am zis „Aleluia! Multumesc pentru puterile mele, Doamne!”. Tipa a vrut

sa sara sa ma sarute, insa cu viteza mea nu se pune nimeni. Numai eu stiu cum am reusit sa

o evit ocolindu-i biroul si sa dispar pe usa in nici macar o fractiune de secunda.

Am oftat rasuflat cand am ajuns pe holul in care Laya mergea apasat, bombanind

cateva injurii la adresa mea. Am alergat pana la ea si m-am prptit in fata, ca un obstacol,

facand-o sa se opreasca.

31

„Ce idiot! Ce mai vrea? Iiiih!” – ce imi place cand e geloasa.

-Vrei sa stai locului doua minute sa vorbesti cu mine?

Laya ma privi fix dupa care incepu sa rada. Eu eram contrariat, mirat deoarece nu ii

intelegeam reactia si da, eram frustrat pentru ca nu se gandea la nimic asa ca am intrebt-o

curios :

-De ce razi?

Si-a luat rucsacul in mana si m-a ocolit fara sa raspunda. M-am intors si ajuns-o

imediat, de data aceasta mergand in rand cu ea.

-De ce oare ma chinui sa inteleg sau sa incerc sa vorbesc cu tine?

Isi cauta orarul prin mapele si asa pline de foi si, pe langa asta, tipa de zor in mintea

sa „Pleaca!” (si asta m-a facut sa zambesc din nou).

S-a oprit cand si-a gasit orarul, l-a injurat pe McCormack („Alt pervers nenorocit! Sa

te vad ca mai comentezi la <tinuta> mea dupa ce iti infig bisturiul ala undeva! Te trimit in...

Ah, numai sa te uiti iarasi lung la fusta mea...”) dupa care mi-a raspuns zambind (fortat,

fals, chinuit – aveti de unde alege) :

-Pentru ca alta fata mai draguta pe care sa poti sa o saruti cand vrei nu ai gasit? Sau

pentru ca iti place sa te lovesc de fiecare data cand te intinzi prea mult?

Am chicotit pret de o secunda si m-am prefacut ca nu am auzit prea bine ultima

parte, asa ca am intrebat calm :

-Hm, optiunea aceea e valabila chiar de fiecare data „cand vreau” ?

Isi stranse hartiile si isi arunca rucsacul inapoi, pe spate, dupa care incepu sa mearga

din nou.

-„Cand vreau” se intampla cam de fiecare data cand sunt beata pentru a nu-mi

reaminti ca s-a intamplat?

Nu iar asta... Ce nu intelegea din „Nu sunt eu tampitul care a facut ce a facut si care

acum se afla fara cativa dinti si cu un machiaj natural insotit de cateva vertebre rupte in

spital”? Bine, nu-si aduce aminte de toate aceste lucruri neinsemnate din cauza mea, dar

nu se pune astfel problema acum – din nefericire. (Si ca o completare, eu as fi fost mult mai

tandru!)

Am ajuns-o rapid si i-am raspuns, oarecum enervat :

-De obicei nu prea se intampla...

-Cu mine, nu?

32

-Poftim?

-Of, barbatii astia... Data viitoare cand mai apare cate un cobai roscat pe tocuri si iti

intinde numarul de telefon o sa filmez. Si promit ca nu ratez ranjetul tau sau momentul in

care iti aduci aminte numele cobaiului.

A deschis usa si a iesit enervata, avand grija sa mi-o tranteasca in fata, eliminand

posibilitatea de a o urmari. M-am sprijinit de geamul din apropiere si am privit-o cum urca

intr-un taxi albastrui.

„De ce oare ma mai chinui? Si asa ma uraste... ”

Raspuns? Pentru ca trebuie.

33

Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul 6.6.6.6.

,,,,Unde e capcana cu branzaUnde e capcana cu branzaUnde e capcana cu branzaUnde e capcana cu branza

pica pica pica pica si soarecelesi soarecelesi soarecelesi soarecele!!!!

kkkkLllll -Ange? ,Buna sunt Laya. Ce faci diseara? Nimic! Perfect! Vii la mine,

nu?Asa te vreau…

Am pus receptorul inapoi in furca si am mers spre computerul deschis. Aveam doar

o duzina de mesaje de la Mark, intrebarea Claire (“Cand bem?”) si mesajul in care Ange

“tipa” la propriu.

L-am inchis pe cel al lui Ange, i-am raspuns lui Claire (“Cand vrei, draga. Eu azi am

terminat mai repede…”) si am inceput sa citesc ultimele mesaje ale lui Mark (marea

majoritate erau scanari ale cursurilor pe care le-am ratat saptamana trecuta intmaplator).

Interesant era faptul ca acum eram vizibila, pentru ca pana acum nici nu cred ca ma

observa din cauza “gramezii” de capete goale care il inconjurau zilnic.

“Buna, Laya! Ma intrebam daca ai treaba azi. Speram sa mergem la o plimbare…

Sau daca ai nevoie de ajutor in privinta cursurilor, nu ezita sa imi ceri ajutorul.”

Hai ca asta era amuzant! Eu eram aia ciudata, tocilara care stia tot si era prima care

era in stare sa ia sticla in mana inaintea sesiunilor, iar el acum imi oferea ajutorul de care

nu aveam nevoie. Totusi, plimbarea suna bine (sa nu mai zic de topaiala entuziasta

interioara – totusi, el era cel mai dorit baiat din facultate, iar eu cea mai nestatornica

pacoste).

Am inceput sa tastez frenetic, manata de bucurie :

“Sigur! Adica, plimbarea aceea suna bine, iar eu am terminat tot, déjà si cum e

vineri…

Astept raspuns.

Laya.”

34

M-am ridicat si am fugit la bucatarie (in continuare curata) si mi-am facut o cafea.

Cand am revenit in fata computerului am observat ca déjà aveam un mesaj nou de la Mark.

Am apucat mouse-ul in graba uitand sa asez cafeaua pe birou, aceasta varsandu-se

cu bucurie pe blugii mei. Am asezat-o cu grija pe biroul gol (aveam doar mapele asezate

frumos), bine, ce mai ramasese… Intr-un sfarsit am deschis mesajul ala si am sorbit, incet,

din restul de cafea fierbinte.

“Grozav! Imi pare bine ca ai acceptat. Imediat ce termin cu Rebecca vin sa te iau

(asta fiind cam intr-o ora).”

Cred ca am reusit sa vars restul de cafea(cu omica parte am reusit sa ma inec in

momentul in care am citit partea “termin cu Rebecca”). Pentru moment il injuram (Dar ce

eram eu?Pranzul, cina sau gustarea dintre mese? Fustangiul… Ah, ce… ) dar apoi mi-am

spus ca ar trebui sa incep sa am incredere in persoane (tocmai eu vorbeam de ceea ce nu

stiam daca facea Mark sau nu, tocmai eu cea care nu a avut o realtie mai lunga de o

saptamana – iar ala este recordul meu personal).

Intr-o ora reusisem sa ma schimb, sa ma machiez, stiti voi – “chestii” normale

pentru o fata si, minune, sa imi gasesc telefonul mobil.

Mi-am luat geaca neagra din piele si geanta decorate cu tinte si am iesit pe us ape

care am incuiat-o cu greu (aveam telefonul, tocul acestuia, castile, geanta si cheile pe care

trebuia sa le manevrez cu grija).

Cat am coborat scarile mi-am strans cheile, am pus tocul telefonului in geanta –

langa chei si am reusit sa imi strecor castile pe sub bluza si cand sa le atasez, telefonul nu

mai era! Mi-am deschis geanta si am inceput sa caut, scapand astfel rujul, oglinda (nu!) si…

ah!Tocul pantofului a aterizat din greseala pe ruj, a alunecat si odata cu el am alunecat si

eu.dar nu pe jos, dupa cum era logic, ci in bratele destul de puternice ale unui om pe care

nu reuseam s ail deslusec din cauza luminii slabe si a panicii care ma cuprinsese deodata

(tocurile!).

Dupa cateva minute in care am inspirit un parfum destul de bun(masculine, fresh

dar totusi elegant) amestecat cu mirosul emanate de geaca de piele, mi-am ridicat privirea

si am am vazut ceva ce nu ca m-a speriat, ci a trezit ceva prea complicat pentru a descrie.

Doi ochi verzi ma fixau, insa nu imi pot da seama daca exprimau furie, tristete sau…

altceva…

-Laya? Esti bine? Ce faci aici?

Cat de frumos… Tonul sau era atat de calm, preocupat de mine, plin de grija… Iar

vocea… Ei bine, avea o tonalitate aparte si era…

Era a lui Nate!

35

-Eu sunt bine, multumesc. Dar dumneavoastra, Domnule Profesor, cum de v-ati

gandit sa va parasiti cobaiul?

Bineinteles ca am si eu inima si sentimente, dar, mai presus de toate am minte, deci

ratiune, iar ratiunea nu ma lasa sa il plac. Bine, mai mult decat ceea ce semnifica de obicei

acest cuvant.

Mi-a dat drumul si s-a retras destul de enervat.

-Vrei sa termini o data? Celeste nu semnifica nimic! Si nu ma intereseaza ce vrea ,

sau daca vrea ceva de la mine…

-Si atunci de ce ma intrebi mereu ce doresc? De ce nu ma lasi in pace pur si simplu?

S-a asezat pe trepte, abia acum observand ca tinea doua mape, iar pe cea de

deasupra era scris numele meu. A oftat si a spus incet, debusolat:

-Nici eu nu am idee… Simt doar ca trebuie sa fac asta…

L-am privit uimita, simitind cum ma inrosesc, iar asta nu era din cauza ca “ma

inmuiam”, ca eram impresionata in vreun fel. Ma enerva ca era atat de calm, ma enerva

franchetea sa prezenta mereu, dar, mai ales, ma enerva ca nu se dadea batut indiferent ce

ii spuneam.

M-a privit din cap pana in picioare si apoi spuse la fel de calm, poate putin trist?!

-Am venit sa vad cum au evoluat ranile si… sa iti aduc dosarul. Daca vrei sa nu mai

vii la curs nu trebuie sa te certi cu Celeste, ci sa duci dosarul la arhiva cu foaia semnata de

mine din buzunarul din lateral.

Mi-aluat mana si a studiat-o rapid la lumina unei lantern mici, asemanatoare celor

de la chirurgie. Eu stateam pur si simplu si il priveam enervata, fiind incapabila sa gandesc

sau sa spun ceva, orice!

In scurt timp a stins lantern si a asezat-o in buzunarul interior al gecii. S-a ridicat de

pe trepte, privindu-ma in acel fel al lui, dupa care s-a intors si a coborat treptele.

-Trebuie sa plec. Ma asteapta taxiul…

Am coborat scarile incet, fara sa mai cad( oricum ma prindea din nou , deci nu mai

avea farmec sa ma chinui sa cad), am luat dosarul cu numele meu, am scos hartia din

buzunarul din lateral si am rupt-o.

-Asta e doar pentru ca nu ai nicio treaba cu secretara…

-Deci pana la urma chiar erai geloasa, nu?

-Nu forta nota…

36

Am mers inaintea sa zambind, pasind elegant, pe tocuri. Si daca nu as fi auzit bine,

as pune pariu ca a fluierat cat de incet a putut sa nu il aud – hei, aveam doar o fusta

normala la o palma si jumatate sub posterior, tocuri de zece centimetri, o bluza frumoasa

cumparata anul trecut care imi accentua curbele si o geaca din piele neagra, atat!

Cand am iesit afara din scara, Mark m-a prins de mana si m-a ajutat sa cobor

scarile(cand a ajuns asta asa de repede aici?), parca radiind de fericire. Nate a coborat in

urma mea si l-a privit fix, deodata furios.

-Ce cauti tu aici?

M-am intors spre el si l-am intrebat, fara sa vreau, ingrijorata :

-Ce ai patit deodata?

-Nu imi spune ca vrei sa iesi cu asta acum… Nu la ora asta…

Exagerare? Era abia opt! Si Mark, era… un baiat… si atat?!

Am vrut sa protestez imediat, de altfel asta era o reactie normala, tipica pentru

mine, insa nu am avut timp prea mult pentru ca Mark m-a tras inapoi inspre el si m-a

sarutat (nu si el… ce avea lumea cu mine?).

-Credeam ca nu mai vii, iubito…

Nate marai deodata , evident suparat (si, da, normal ca era gelos!ce bine imi

pare…).

-Ia-ti mainile de pe ea. Nu indrazni sa faci ceea ce ti-ai propus ca o sa sfarsesti fara

cap pe umeri…

Mark ma privi zambind, ignorandu-l complet pe Nate, care tocmai ma facuse sa imi

fie frica (de ce imi era cunoscut tonul asta?).

-Hei, amice… Nu vad care e problema ta acum… Bine, in afara de gelozie… ce? Nu ti-

a dat ocazia sa te desfasori?

Nate m-a agatat de mana si m-a tras in spatele sau (da’ stiu ca era prea grijuliu

acum… imi strica toata intalnirea!).

Am vrut sa ma eliberez, s ail lovesc, furioasa, sa tip, sa il zgarii, sa ii fac ceva! Si din

nou, aveam prea putin timp…

-Nu ne urmari… Nici tu, nici ei…

-Ti-e frica?

-Dar tie?

37

Nate il privea din ce in ce mai urat, ma mir cum de mai statea mark in viata, pe doua

picoare, zambind, in fata noastra.

Nate s-a intors si m-a luat in brate dupa care nu ma intrebati ce s-a intamplat ca nu

stiu sa explic prea bine(da, era ca intr-un montagne russe, ametitor, prea rapid… si prea

incetosat!). Tot ce stiu e ca m-am trezit intr-o casa destul de draguta, luminata de cateva

candelabra atarnate de tavan.

Nate m-a asezat pe o canapea maronie, din piele si a disparut pe usa.

-Unde suntem?

Am reusit sa tip desi nu stiam daca ma putea auzi de acolo, de unde era. A aparut

imediat inapoi cu o cutiuta in mana pe care a asezat-o pe un birou din mahon superb si mi-

a raspuns scurt, nereusind sa ma mai priveasca in ochi.

-Acasa la mine.

Priveam atenta cutiuta de pe birou, continuand nu chiar atenta:

-Nu e rea pentru un profesor universitar...

M-a privit zambind doua secunde dupa care a revenit asupra cutiutei pe care a

reusit sa o deschida(toata cutia era simpla, argintie, doar capacul fiind cel deorat cu forme

ondulate fine, cursive, ce alcatuiau un chip masculin dur cu ochi verzi, formati din jad,cu o

asemanare prea mare cu cei ai lui Nate).

-Inteleg ca iti place casa asta invechita mai mult decat mine?

-Cine a zis vreodata ca imi place un lucru oarecare legat de tine? Am spus ca nu e

rea, deci, inseamna ca v-ar trebui cateva imbunatatiri si, normal, pe cineva care sa va spuna

care sunt fara sa ii fie... frica.

A scos cateva chestii mici din metal cu un varf rosu (mai rosu decat orice ton de rosu

pe care vi-l puteti imagina) si trei seringi (bine, semanau cu tubul unei seringi careia ii lipsea

pistonul, iar in locul varfului era argint, cred, alungit ca un varf scurt).

A ridicat „seringa” la lumina si a privit-o curios, raspunzandu-mi la fel de calm ca

intotdeauna, fara sa ma priveasca.

-Cine, ah? Propui ceva, sau doar mi se pare?

Am inghitit in sec, fara sa ii mai arunc o alta replica „inteligenta” pentru ca tocmai a

scos o alta seringa, adevarata – micuta, subtire, cu continut albastrui si cu un ac lung, pe

scurt „pericol pentru Laya”.

-La... la ce iti folosesc toate alea? Si... in special... aia?

38

S-a intors spre dulapul din spatele sau si a luat o sticluta de spirt si putina vata. A

venit zambind si s-a asezat langa mine. A scuturat seringa, eliminand sngura bula de aer si

mi-a spus direct :

-Dezbraca-te de geaca.

Nu vreau sa stiu ce mi se citea pe chip in acel moment...

-Acum ti-a venit cheful?

A inceput sa rada si, dintr-o singura miscare s0a descotorosit de geaca mea iubita

„care ii statea in cale”, eu neavand parte de secunda pentru protest.

-Cum ai...?

-Ai incredere.

Mi-a luat bratul si l-a intins cu grija (se gandea ca sunt din portelan si ca trebuia sa

nu cumva sa imi rupa mana?). Acum puteam aprecia un inceput bun de preludiu (si sa

recunosc acum ca imi venise si mie cheful), insa a intervenit seringa albastruie si a stricat

tot.

-Imi spui macar cat timp mai am pana mor?

-Nici acum nu ai incredere in mine, nu?

-Nu dupa cum te-ai purtat cu mine si cu...(idiotul de) Mark! Si mai ales, nu dupa ce m-ai

inchis aici in biroul asta, macar bine ca ai avut decenta de a nu ma duce direct in dormitor,

oricum intentiile tale sunt vizibile. Am uitat ceva? A! Da! Injectia! Stii ca...

Pacat de propozitie ca era destul de bine gandita, iar la ce intonatie am mereu, cred

ca pana a urma iesea ceva „inteligent”, tipic mie, numai ca baiatul asta imi cam fura din

timp, iar doua dintre furturile alea erau manifestate printr-un sarut. Bine, recunosc, a fost

lung a fost... bine... eu nu ma mai dezlipeam de el, dar sa nu mai spuneti asta... Totusi imi

pare rau ca nu m-am gandit sa il lovesc ca sa il invat minte sa nu mai faca asta. Daca evitai

sa ma prinzi pe picior gresit era mai bine!

Si daca evitai sa stai in locuri unde te gaseau cobaii aia nenorociti si, mai ales, roscati

si pe care, intamplator, ii mai si urai atunci chiar era perfect (sa nu uitam ca si ambientul

avea o influenta, insa imi ajungea pentru moment canapeaua).

-Uite copii ce frumos se distreaza... Si ce bine o sa imi para ca eu o sa v-o stric...

In momentul acela jur ca am fost inlemnita! Adica, pana si in cele mai ciudate

momente ale mele in care ma blocam, indiferent de cauza, gandeam ceva! Atunci doar

vedeam parul acela rosu nepieptanat cum trebuie si un zambest dracesc(si asta doar

39

pentru ca Nate a ajuns in picoare in fata mea mai repede decat ajunge TGV-ul francez la

destinatie).

-Chiar nu pricepi ca saritul pe mine nu te ajuta?

-Chiar nu pricepi ca nu ma interesezi?

-Da, da... zi tu ca nu ti-a placut...

Imi reveneam in sfarsit, incet, mai ales dupa experienta de mai devreme cu „domnul

meu profesor”(ha! am pile...) astfel incat am inteles exact ce nu trebuia din fraza lui Nate.

-Ce ai facut?

M-au privit amandoi, evident, uitasera de mine(si asa eu nu eram importanta – doar masa

neglijabila), fiecare emanand ceva furie.

Celeste s-a rezemat de biroul lui Nate de pe care disparuse deodata cutiuta argintie

(seringa si restul lucrusoarelor se aflau in pumnii inclestati ai lui Nate) si a spus chicotind.

-Mda, recunosc... Unul asa tinerel de vreo patru sute de ani nu am mai avut de

curand... Si sa recunoastem ca fetisoara ta merita osteneala...

Ce fel a fost mai devreme cand s-au intalnit cocosii, pardon, Mark si Nate, nu a fost

nimic. Sa il fi vazut acum cat de incruntat era(da, acum imi era frica de el... sau de ceea ce

putea sa urmeze).

-Treci la subiect.

-Pisicel, dar nu ai rabdare?

-Nu cu soarecii de laborator.

Ah, Doamne, cat as fi ras daca eram in alta situatie. Chiar i-a spus-o roscatei. Si inca

i-a spus-o bine... Stai, Laya... Calm... Respira!

-Asa deci... Pramatia a fost desteapta si a inteles totul pana la urma?

-Pe cine faci tu pramatie, scobitoareo?

-Taci! Stai in banca ta cat timp discutam noi doi.

Nate se incorda din nou si desfacu intr-un fel una dintre seringi. Simteam ca ceva nu

e bine aici...

-Nu am ce sa vorbesc cu tine, Celeste. Iar daca nu iesi din casa mea o sa te dau eu

afara in forma de sushi.

-Marete amenintari pentru un pusti... Chiar nu i-ai spus nimic, inca?

-Nu e treaba ta.

40

Si ce repede si neinteligibil mai vorbeau aia doi. Ciudat e faptul ca ma prinsesem cu

greu ca eu sunt atat subiectul, cat si viitoarea tinta.

-Ce sa...

-O sa se termine asa de tragic...

Nate se relaxa cat de cat (si nu inteleg de ce) si a inceput sa invarta seringa in mana.

Si acum era partea mea preferata : ala rau o incasa, iar in cazul asta, eram fericita ca

roscata o va incasa atat de tare incat nici nu mai era nevoie de interventia mea (asa se

intampla in filme de obicei!).

-Si ce astepti, ma rog? E aici, e toata a ta... Eu sunt un pusti... Ce te opreste sa ne

omori pe amandoi? Sau stai... Iti astepti cumva rudele? Intaririle, nu? Celeste, imbatranesti

cumva?

Roscata a marait infundat spre amuzamentul lui Nate(ori se credea buricul

pamantului, ori era sadic).

-Ti-a zis cumva Mark ce noroc a avut ca nu i-am rupt gatul mai devreme cand a

indraznit sa o atace pe Laya?

A privit-o scurt si a inceput sa rada din nou. Asta insemna ca era in avantaj?

-Deci stii... De aia nu indraznesti acum sa ne ataci, nu? Ti-e frica!

-Taci! Nu ai idee ce zici...

-Tu nu ai curajul sa faci ceea ce vrei. De fapt, nu te lasa Mark sa faci ceea ce vrei? De

cand asculti tu de unul mai tanar? Celeste, zau ca ai ajuns rau...

Ei si atunci a inceput totul. Maraieli, zgomote infundate de oase rupte, tipetele lui

Celeste... Totul a fost mult prea rapid pentru mine, mult prea dur, mult prea oribil pentru

mine incat sa stau sa privesc. In schimb finalul e cel care conta in orice poveste, nu?

Celeste era intinsa pe covor. Avea hainele sfasiate, cateva urme clare de lovituri, o

fractura deschisa la bratul drept si ochii deschisi care ma fixau cu ura. Nate statea langa ea,

intreg, cu seringa goala in mana, privind nelinistit trupul fara suflare a lui Celeste.

Lacrimile au inceput sa curga cand am reusit sa gandesc tot ce imi aparea in fata

ochilor. Mi-am ferit privirile, intorcandu-le spre noptiera de langa canapea. Am observat un

colaj alb-negru cu doi baieti cu ochi verzi, care imi zambeau veseli, nepasatori la ceea ce se

desfasura in jurul lor. In coltul de jos al colajului era scris ceva foarte mic, indescifrabil.

Cand am realizat ce era cu poza aceea, m-am pomenit cu ea in mana, lacrimile curgand

deasupra ei, si cu Nate langa mine, care ma privea suparat.

41

Mi-a luat fotografia din mana si m-a luat in brate, evident, furios ca am asistat la

intreaga scena. Pe moment am vrut sa il indepartez, insa data asta ratiunea nu mi-a fost de

folos. Inima a invins in sfarsit. L-am strans cat de tare am putut si l-am rugat, in soapta sa

nu ma faca sa uit totul din nou. Voiam sa aflu tot, sa nu uit nimic din ceea ce vedeam zilnic,

sau din ceea ce simteam.

El m-a ridicat in brate si m-a dus in dormitor,spunandu-mi ca am nevoie de somn si

ca nu ma va deranja pana dimineata. De parca acum puteam sa dorm in pace si liniste!

42

Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul 7.7.7.7.

Trecutul are coltiTrecutul are coltiTrecutul are coltiTrecutul are colti kkkkNllll

Stateam rezemat de trunchiul gros al stejarului de la marginea terenului

de fotbal. Se presupune ca trebuia sa fiu atent la actiunea desfasurata pe teren, doar din

motivul acesta eram in acel loc, insa, sa va spun sincer, fotbalul ma lasa rece. Da-mi o carte

buna si nu ma misc pana nu o termin! Insa, fotbal? Nu inteleg ce e atat de fascinant ca

masculii „interesanti” ai scolii alearga dupa o minge la fel cum alearga si gaina dupa

mancare, mai adaugam si limbajul adecvat (te descurcai de minune injurand, strigand

„hua!” si „gol!”) si, in final, studiul maret bio-chimic al substantelor cu iz imbietor emanate

de corpul suprasolicitat al fiecarui jucator.

Cum spuneam, stateam calm, relaxat, langa trunchiul stejarului, unde era racoare si

incercam sa inteleg de ce trebuie sa „bagi mingea-n poarta”, dupa cum imi explicase in

pauza un admirabil coleg pe care l-am ajutat sa isi mareasca media la biologie din patru in

sase.

-Sut si gol!

-Bravo Mark!

-Felicitari Mark!

-Astept sa ma suni!

Am oftat, neimpresionat de reactia „gradenei” formata din echipa de majorete.

-Ce ii lipsea cocosului? Gaina si mancarea!

Mi-am scos cartea din geanta aruncata ceva mai incolo de locul in care stateam si

am deschis-o plictisit. Iar pierdusem pagina! Al naibii semn de carte...

Am rasfoit-o rapid si am ajuns in cele din urma la pagina dorita – doua sute saizeci si

cinci din sapte sute optzeci.

In cateva secunde uitasem de meciul de fotbal, de scandarile majoretelor, de toate

injuraturile si exclamatiile jucatorilor.

43

Cand am terminat cele o suta de pagini propuse m-am uitat in jur curios : era liniste,

terenul era gol, majoretele disparusera, Mark era pe partea cealalta a terenului langa o

femeie roscata, iar langa mine era o fata bruneta pe care nu o vazusem pana acum.

Deci totul era bine...

M-am intors rapid cu fata spre cea care ma privea zambind (mai precis, imi analiza

fiecare particica din corp). Mi-am luat geanta si am strans cartea, spunandu-i nepasator :

-Jocul s-a terminat.

A chicotit vesela si mi-a raspuns pe un ton amuzat.

-Nu ma interesa jocul.

-Atunci?

-Tu.

-Poftim?

M-am ridicat cu putin sprijin din partea stejarului si am privit-o mai atent pe cea

care era, deodata, in picioare si putin mai aproape de mine.

-Ei, hai, ca nu te musc, inca. Depinde daca ma ajuti sau nu.

-Depinde de ce doresti.

A inceput sa rada.

-Si destept , si politicos, si atent. Mai ai multe calitati?

-Tu mai ai multe replici pentru ocolit?

-Poftim?

-Ce doresti?

-Acum esti si direct, nu?

-La revedere.

M-am intors brusc, aruncandu-mi geanta pe umar. Deja ma plictisea cu replici

ieftine, banale.

Mi-am intins mana cu gandul de a ma uita rapid la ceas (mama ma astepta cu masa

intinsa de obicei) insa nu am mai ajuns la ceas dintr-un motiv simplu. Bruneta m-a tras de

mana inapoi si m-a sarutat.

Mdea, deci am aflat ce vroia.

44

Am desprins-o rapid de mine, evident, enervat de gestul sau.

-Imi explici de ce ai facut asta?

-Pentru ca te plac, logic!

-Da, da, si cocosul face oua. Spune-mi ce vrei cu adevarat.

A pufnit enervata (normal ca trebuia sa faca asta, doar nu i-am picat ca prostul in

plasa) si a inceput sa mearga in fata mea, spre cel care statea la cativa pasi de noi (cand a

ajuns Mark aici? pentru ca era in capatul celalalt al terenului). L-a sarutat – evident, lui i-a

placut, dupa care s-a intors spre mine.

-De ce l-ai ajutat pe Patrick?

-Pentru ca a platit? In plus e un proiect... Joaca de copil.

-Cat a platit?

-Destul. De ce te intereseaza?

-Am nevoie de meditatii particulare pentru stiinte.

-Si de ce trebuie sa te ajut eu? Mark nu-i destul de bun?

Mark se simti jignit asa ca ma privi urat. Fata din fata mea a inceput sa chicoteasca

la raspunsurile mele. L-a luat pe Mark de mana si au plecat fara sa mai spuna ceva.

El se apropie si ii sopti ceva, un ceva care ma interesa sa il aflu deoarece ea si-a

intors fata spre mine, fixandu-ma suparata cu ochii sai caprui.

In acel moment cineva mi-a tipat in urechi si m-a lovit cu palma peste fata (mai

lipsea dusul rece si era pachetul intregit).

-Nenorocitule! Trezeste-te! M-auzi? Ah, esti un idiot! Cum indraznesti sa ma lasi

asa? Trezeste-te!

Am deschis ochii si am vazut-o pe Laya in plina actiune : tipand, lovind, insultand .

Culmea era ca de la o vreme subiectul asupra caruia se desfasurau toate aceste actiuni

eram eu.

S-a oprit cand m-a vazut treaz si si-a incrucisat mainile la piept. M-a privit urat si a

pufnit suparata.

Eu stateam, din cate imi dadeam seama, pe fotoliul de langa pat, lungit si cu o carte

deschisa pe brate (ceea ce nu era deloc bine). M-am asezat mai comfortabil, mi-am

rezemat spatele si am intrebat-o :

-Sa inteleg ca ti-ai epuizat injuriile din vocabular?

45

S-a abtinut sa imi raspunda. In schimb s0a dat jos din pat, pe partea cealalta unde

credea ca nu o pot ajunge, si-a luat hainele de pe celalalt fotoliu si le-a trantit pe pat. A

aratat spre usa si mi-a ordonat pe un ton dur :

-Iesi afara!

-Stii, asta e casa mea...

-Doar nu propui sa ies eu pentru a putea sa imi schimb hainele, nu? Apropo, cum

am ajuns eu in tricoul asta imens?

-Acum cateva ore te-ai ridicat deodata din pat si mi-ai spus ca vrei alte haine, pentru

ca ale tale sunt patate de sange. Oricum, ai noroc, pentru ca hainele tale nu au nimic si...

-Doar nu ai..

-Tras cu ochiul? Nu! Te-ai descurcat singura sa te imbraci cu el invers, ca

intotdeauna...

-Trebuie sa ma descurc si acum sa te dau afara?

Mi-am pus semn la pagina trei sute saizeci si cinci si am iesit pe usa, nu inainte de a-i

oferi cateva indicatii (fata asta nu statea prea bine la capitolul „orientare spatiala”).

-Sa stii ca toaleta este in capatul palierului. Vrei ceva anume la micul-dejun?

A tipat din nou „Pleaca!” si a incercat sa arunce cu o perna in mine – norocul meu ca

am usi rezistente.

Am fugit in biroul de la parter si am facut curat (ce a ramas dupa vizita lui Celeste),

apoi am mers la bucatarie. Am deschis televizorul pe un post de muzica rock si am inceput

sa fac clatite si suc de portocale pe ritmurile celor de la HIM – daca eram om, ma miram

cum de nu am dat totul pe podea.

Am luat in cele din urma carafa cu suc, paharele si farfuria cu clatite si le-am asezat

pe masa. Laya a mers in birou fara sa ma observe, a asezat fotografia pe noptiera, apoi a

mers la birou, cartea mea atragandu-i atentia.

-Preferi cartea in defavoarea clatitelor?

S-a asezat pe scaunul comod, din piele(trebuia sa am conditii bune deoarece aici

adormeam de cele mai multe ori) si a deschis cartea.

A citit inscriptia de pe prima pagina dupa care a inceput sa o rasfoiasca.

-Cine e M.?

-Cea care mi-a dat cartea.

46

M-a privit cateva secunde dupa care a revenit asupra cartii. Deja stiam ce urma –

amuzament.

-Toate persoanele care iti daruiesc carti iti scriu „te iubesc” pe prima pagina?

-Doar fostele iubite...

A inceput sa rada. S-a ridicat de pe scaun si a venit spre usa blocata de mine.

-Te dai?

Am privit-o zambind (doar eu eram barbatul, al-mai-mare dintre toti).

-Tu ce dai?

S-a ridicat pe varfuri (sa putem discuta la acelasi nivel) si mi-a soptit :

-Nu carti cu inscriptia „te iubesc”.

M-a impins zambind (recunosc, am cedat prea usor) si a mers in fata mea spre

bucatarie (deja-vu? scara, tocurile – aoleu!). S-a asezat pe un scaun si m-a asteptat. M-am

trezit cand i-am auzit bocanitul degetelor pe blatul mesei din lemn .

-Dar stiu ca ai ceva nervi...

-O sa am si mai multi daca nu ma lasi sa plec acasa.

Am mers in bucatarie(imi era sete, deodata – deci nu era de bine). M-am intins

dupa paharul cu suc pe care l-am baut prea repede, dupa care i-am raspuns relaxat :

-Bine, manifesta-te...

-Poftim?

M-am asezat pe scaunul de langa ea si am pus cateva clatite pe doua farfurii simple,

albe, una dintre ele asezand-o in fata Layei.

-Doar nu crezi ca te las sa pleci dupa tot ce s-a intamplat, nu?

A impins farfuria cu clatite asemenea unui copil mic si mofturos.

-De ce? Ce am eu de nu am voie sa plec? Nu mananc pana nu imi spui ca plec!

-Si crezi ca ma impresionezi in vreun fel?

M-a privit disperata, facandu-ma, astfel, sa zambesc.

-Esti doctor! Nu imi spui ce e bine pentru mine? Nu te lasi convins de dragul

sanatatii mele?

Am taiat o bucatica de clatita pe care am infulecat-o imediat – lasand mandria la o

parte, stiam sa gatesc!

47

-Un doctor are mereu optiuni! In cabinet am cateva perfuzii cu glucoza. Cred ca o sa

actioneze mai bine decat delicioasele mele clatite...

A oftat invinsa si a luat tacamurile in maini (ce usor o convingeam cand intervenea

cuvantul „ac”).

-Imposibil...

Am inceput sa rad cand am auzit soapta, in acel moment vroiam sa si inghit

mancarea si sa mai si vorbesc. Nu am reusit decat sa ma inec.

Laya a inceput sa rada vazandu-ma astfel si m-a lovit dupa cap.

-Parca era in spate...

-La tine nu e valabil... Parca nu te poate rani nici un tanc...

-Dar altii ca mine da...

-Si care sunt ca tine? Adica, ce esti tu?

-Un mare idiot!

A baut putin suc din pahar, privindu-ma in continuare zambind.

-Si pe langa asta, ce cuvinte te mai descriu la fel de bine?

M-am ridicat de la masa cu farfuria goala in mana si m-am indreptat spre chiuveta,

cu gandul de a o spala.

-Nu continui acest subiect.

Laya a trantit nervoasa paharul pe masa cand a auzit raspunsul meu(inca ma mir

cum de a ramas paharul intreg).

-De ce nu? Crezi ca o sa ma sperii cand o sa imi spui daca o sa imi spui ca esti un

monstru, sau ca o sa fac o criza de ras daca o sa imi spui ca esti Yeti? Ori ca voi fi furioasa si

o sa iti fac... nimic!

Am ascultat cu atentie cat timp am spalat farfuria.

-Pai, da!

-Esti patetic!

-Stiu!

-Zau ca imi vine sa te lovesc...

-Si de ce nu o faci?

48

Ma intorsesem deodata spre Laya insa abia dupa ce am privit-o furios mi-am dat

seama ca stateam aplecat deasupra ei, furios, incontrolabil, gata sa...

Din fericire nu s-a intamplat acel lucru.

Am oftat si m-am retras cerandu-mi scuze. M-am asezat pe scaun si am oftat din

nou. Acum inteleg oamenii cand spun ca este greu sa spui adevarul (ceea ce trebuia sa

spun nu era orice tip de adevar banal si simplu).

-Nu e tocmai normal ceea ce ar trebui sa stiu...

Laya ma privea mirata, cred. De la o vreme parca nu isi mai lua ochii deasupra mea.

Cred si eu ca eram un ciudat... Dar nu cred ca acesta era un motiv sa ma studieze in acest

fel(ca sa intelegeti, ii intrecea pe cei de la FBI, CIA, oricare agentie, daca se punea o

intrebare legata de mine).

-Citez „ar trebui sa stiu”. Deci, vreau sa stiu.

-Dar nu stiu de unde sa incep!

A inceput sa rada. Normal ca gasea amuzanta situatia, pentru ca nu stia toate

lucrurile pe care le stiam eu.

-De ce nu ma lasi sa plec?

-Nu incepe din nou... Stii ca...

-Vreau sa stiu motivul.

-Bine. E simplu. Mark.

Liniste doua secunde. Trei. Prea mult!

-Si ce treaba are Mark cu mine? Adica, de ce tocmai eu? Nu ii sunt de ajuns toate...

alea care il inconjoara zilnic?

Eram serios, dar situatia ma amuza. Stiam ce fel este de obicei, dar nu credeam ca

se poate subestima atat.

-Nu sunt „alea” cum esti tu...

-Si eu cum sunt?! Ce am eu si ele nu? Ce ma face atipica?

-Ei bine... Tu...

Cum sa iti spun? Adica, lasand la o parte tot ceea ce gandeam sau ce simteam...

Doar, detaliul tehnic...

-Eu?

49

-Tu... Ai sangele rosu!

Inca o pauza. Liniste, calmitate. Urma furtuna.

Laya a inceput sa rada.

-Stiam eu...

Nu ma credea! Eu nu am calificare de bufon!

-De ce nu ma crezi?

M-a privit cu o spranceana ridicata si mi-a raspuns amuzata :

-Pai, doar toata lumea are sangele rosu?

-Nu ca tine! Sangele tau e mult mai dens, adica, are o concentratie mare de

hemoglobina si asa organismul tau poate absoarbe mult mai mult decat altul, e mai

rezistent, iar pentru noi este...

-Este ce?

-Delicios...

S-a ridicat imediat de pe scaun si s-a indreptat spre usa. Eu am fugit inaintea ei,

ajungand-o in mai putin de o secunda (v-am mai spus ca sunt rapid?), blocandu-i

posibilitatea de a iesi.

-Nu indrazni! Vreau sa plec acum!

Am intins mana cu intentia de a muta putin spre dreapta sa pot deschide usa, insa s-

a ferit. Ce mai era acum? Nu eram eu ala care o vroia in pat sau intr-o farfurie!

-Nu ma atinge!

-Laya, nu iti fac nimic!

-Te si cred! Lasa-ma sa plec acasa!

O priveam mirat. S-a schimbat atat de brusc... Si asta era usor de spus pentru ca nu

ma lovea, nu ma insulta, nu imi facea nimic! Ma privea. Insa nu ca de obicei. Ochii sai

caprui plini de lacrimi fiind cuprinsi de frica, de furie, lipsea curajul, lipsea speranta... Ce

simtea oare?

Am vrut sa ii spun atat de multe incat m-am blocat. Vroiam ca la un moment dat sa

stie totul, nu doar fleacul asta... Si imi era atat de ciuda ca nu puteam sa ii spun totul in

felul meu, in liniste, incet si sigur, detaliat... In acest mod nu imi era greu. Se poate sa fac

ceva ca un om? Nu!

50

Laya m-a impins si a iesit pe usa descuiata(cum de am uitat sa o incui?).

-Nu ma urmari!

-Dar...

Fata asta imi solicita nervii. Si eu ma saturasem deja de blaconul ei. Deci, am fugit

dupa ea. Am luat-o in brate si am dus-o acasa. Bineinteles ca nu am dus-o cu o masina, cu

transportul in comun, taxi sau altceva. Riscam sa cheme cineva politia pe motiv ca am

abuzat de ea – ceea ce nu as face niciodata. Am fugit. La ce viteza puteam atinge, lumea nu

ma putea observa.

A naibii viata!

51

Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul 8.8.8.8.

Cine spune ca raul e Cine spune ca raul e Cine spune ca raul e Cine spune ca raul e

negrunegrunegrunegru????Rosu e mai frumosRosu e mai frumosRosu e mai frumosRosu e mai frumos!!!!

kkkkLllll M-a asezat pe marginea patului si a iesit fara sa imi adreseze o

intrebare, fara sa ma priveasca...

Banuiesc ca era in bucatarie sau pe hol deoarece nu am auzit usa de la intrare.

Am oftat si m-am uitat in jur. Nu ma simteam ca acasa, desi eram aici. Aici era tot ce

aveam, aici era tot ceea ce ma definea pe mine ca persoana. Am tras aer in piept,respiratia

incepand sa imi revina, mi-am sters lacrimile si m-am intins pe pat. Ceea ce se intampla era

inexplicabil. Cel putin pentru mine era.

L-am auzit oftand, pe hol, apoi am auzit sunetul cutiutei de argint(ciudat lucru ca imi

aminteam).

-De ce i-ai facut... aia lui Celeste?

Au urmat cateva momente de liniste. Apoi un sunet infundat care imi dadea de

inteles ca se asezase langa peretele dormitorului.

-Pentru ca trebuia sa o faca cineva...

-De ce tu?

-Eu sunt singurul care putea sa o faca...

-De ce nu ai lasat-o sa ma omoare?

A inchis cutiuta si a trantit-o langa el.

-Laya nu incepe din nou. Ti-am spus deja. Ai...

-Sangele... Da. Stiu. Dar... Nu inteleg de ce e atat de important...

A lovit cu pumnul in podea, pufnind enervat. Cred si eu ca era enervat. Puneam o

multime de intrebari, eram o pacoste, iar acum mai era si problema aceasta. Totusi,

banuiam ca erau mai multe motive pe care nu le stiam.

52

-Laya... Cei ca noi se folosesc de sangele tau datorita calitatilor sale numeroase. Ti-

am spus... E nu doar „delicos”. Ne face mai puternici...

-Nu mai spune, Cullen...

-Poftim?

-Urmeaza sa imi zici ca esti vampir ca ala din Twilight sau ca aia din Vampire Diaries?

Acelea sunt povesti...

Incepu sa rada. Chiar era amuzant. Adica, toti aia stau crispati, mai au un pic si isi

pun calusul la gura sa nu cumva sa isi scape coltii in cine nu trebuie. El nu pare asa! El e

mult mai destins, nu bea sange la mesele principale ale zilei(pana acum l-am vazut

mancand doar clatite, dar nu cred ca are alergie la mancare), nu pare ca vrea sa sara pe

vreo majoreta(sau secretara) si, nu in ultimul rand, e prea ocupat sa aiba grija de mine(nu

am prea multe impotriva acestui lucru, dar ceva e ciudat – de ce atata grija doar pentru

mine?)...

-Spune-mi, i-ai vazut pe cei de care spui? Esti sigura ca acel substrat este creat de un

om? Chiar crezi ca oamenii sunt atat de destepti incat sa conceapa totul singuri?

-De ce nu ai incredere in oameni?

-Sunt prea schimbatori...

Ca tot vorbeam de schimbari – tocmai incercam sa incerc sa inteleg totul fara sa mai

neg, sa spun ca asa ceva nu se intampla si fara sa simt frica.

-De multe ori se schimba in bine...

-Nu atunci cand au de ales dintre noi!

M-am ridicat din pat zambind. Am mers pana la peretele de care statea rezemat

Nate si m-am rezemat de el.

-Sa inteleg ca nu mai esti asa de bun prieten cu Mark?

-Nu chiar...

-Pot sa intreb ce a facut?

A oftat din nou. Ok, mi-am bagat nasul unde nu trebuia(pariu ca era legat de o

fata?). Stati ca revenim imediat la „Dosarul Laya”. Nu am stors tot sucul...

-Ai facut-o deja...

Am chicotit. „Asta micu’ mai e si rau”- spunea cineva. Acum ii dau dreptate.

-M-am hotarat. Nu vreau sa stiu... Nu inca. Revenim la... mine.

53

-Asta e mai grav...

Acum urma telenovela sau tragedia ? Orice ar fi nu era prea bine.

-De ce, ma rog? Ce e atat de greu sa spui de ce am eu „calitatea” asta si nu

altcineva?

A rasuflat usurat, iar daca nu as auzi bine as spune chiar ca a chicotit.

-Ce credeai ca te intreb? Sincer, nu ma intereseaza detaliile siropoase acum...

-Deci am scapat trei minute, nu?

I-am raspuns razand.

-Unul si jumatate. Acum, raspunde.

-Asta e cea mai usoara intrebare, cred... Cand stramosii cuiva au fost luati ca ostatici

pentru aaa, masa – e doar o denumire neintentionata, apoi fortati sa fie amante ale celor

ca mine si da, majoritatea erau femei, urmasul celor doi are calitatea asta... Pana acum toti

vampirii care isi atacau proprii urmasi erau omorati... Acum se pare ca sunt lasati in pace...

-Mama mea...

-Da.

Stiam eu ca era ceva ciudat la povestea aia cu tata... Tare mi-as dori acum sa-l

invete Nate minte ca nu e frumos ce i-a facut mamei si nici mie. Nenorocit de prima clasa!

Am lovit cu putere in perete, intr-o fractiune de secunda Nate era in fata mea, privindu-ma

ingrijorat.

-S-a sinucis pentru ca era satula sa fie tratata urat... Imi pare rau ca nu mi-a spus la

timp... Acum poate..

-Nu am cunoscut-o.

Am oftat si mi-am cuprins genunchii cu mainile, rezemandu-mi barbia pe

acestia.Nate ajunse din fata mea langa mine la fel de repede ca mai inainte – clar, aveau o

problema cu viteza normala.

-Eram prea mica si prea in pericol, banuiesc, ca sa ma tina langa ea...

-Da... Tatal tau a vrut sa... stii tu... Mark l-a oprit.

Mi se parea mie sau era suparat ca a facut Mark ceva bun?

-Si acum de ce ma „vrea”?

-Probabil pentru ca esti fiica lui Jeremy, de aia. Sau poate te vrea pentru ceea ce esti ca

persoana?

54

-Nu... sunt o pacoste si jumatate, nimeni nu m-ar vrea...

Mi-a sters lacrimile care au inceput sa curga din nou – plangeam prea mult in ultima

perioada si imi displacea faptul ca el ma calma mereu. Nu trebuia sa fie asa... Trebuia sa nu

deschid usa atunci! Acum ma simteam prea slaba sa mai fac ceva...

-Stii, eu inca stau aici.

Asta m-a facut sa rad. E ciudat cum unul de-al lor era de partea mea. Si nu ma mir ca

rezista sa nu sara la jugulara pentru ca stiam ca poate face asta. Ma miram cum de reusea

sa vorbeasca cu mine acum, cand nu il priveam si cat de grijuliu era de indata ce il priveam.

-Mai traieste?

-Nu... Mark l-a omorat anul trecut, cand am ajuns aici. Stia ca vin aici pentru tine si

Marge... E ciudat faptul ca l-a omorat, pentru ca era unul dintre cei mai infocati sustinatori

ai sai...

Am oftat si m-am intors spre Nate, si am inceput din nou sa il privesc – imi placea sa

fac asta, se numea „relaxare vizuala”, si, in plus, asa ii analizam trasaturile fetei, ale

corpului, etc.

-Multumesc.

-Aaa, cu placere. Dar pentru ce?

-Pentru ca stai aici...

Recunosc ca era ciudata situatia. Adica, de cate ori m-ati vazut pe mine purtandu-

ma atat de frumos? Ei, nu mi-a fost chiar greu. Incepeam sa ma obisnuiesc cu doctorii(nu si

cu injectiile, in orice caz).

El doar a afizat un zambet(banuiesc ca era fericit sa vada ca pacientul raspunde la

tratament, nu?ei, eu ma imbolnaveam pe masura ce stateam mai mult cu el, dar asta era

un detaliu minor) si m-a avertizat, calm, ca nu pleaca nicaieri.

-Am tot timpul din lume sa stau si sa o incasez... Stii ca nu lovesti pea tare, nu?

L-am lovit in umar, zambind. Mda, iar reusise sa imi distraga atentia de la plans si

intrebari...

-Serios ca nu ma doare... Tu spuneai- „nu ma raneste si nu ma surprinde nici macar

un tanc”...

„Surprinde”? Parca nu am spus de asa ceva... Ce-i drept, ma ofticase. Adica cum,

„nimic”? Dar eu ce eram? Elementul surpriza era ceea ce ma definea! Si impulsurile se pare

ca ma defineau pentru ca atunci parca ma impingea cineva inspre Nate... Si stiti ce? M-am

55

saturat de jocul de-a soarecele si pisica asa ca m-am conformat si m-am aplecat sa il sarut.

Nu va mirati! Lasat-l pe Nate sa fie surprins in continuare si pentru voi.

Nu stiu de ce dar pot spune ca atunci cand am revenit la locul meu zambeam. Macar

bine ca nu zambeam doar eu... Nate ma privea ahm, ciudat...

A inceput sa rada si m-a intrebat in gluma :

-Maine nu uiti ce ai facut, nu?

-Sper sa retin macar substratul actiunii...

-Eu, unul, sigur nu intervin!

-Nu te astepta sa se intample prea des..

M-am ridicat si am mers catre sifonier. Am rascolit printre haine pana am reusit sa

gasesc ceva realitv potrivit : o pereche de blugi negri, usor evazati si o bluza rosie cu

decolteu in „V” potrivit si cu maneca lunga. Le-am luat in mana si am stat putin pe ganduri

daca ar trebui sa le iau sau nu – urma sa fac baie si... in rest nu aveam planuri, deci cred ca

puteam sa stau linistita in halat in fata televizorului, cu o cana plina de ciocolata. Am

aruncat inapoi hainele si m-am intors pentru a...

Pentru a fi blocata de Nate.

Acum nu era a buna pentru ca spatele meu era rezemat cu totul de dulap(brusc imi

era frica?), iar Nate o cauta cu lumanarea pentru ca se apropia de mine.

Recunosc, acum imi era frica, insa nu de ceea ce putea face el, ci de cum puteam

reactiona eu. Acum cateva secunde il sarutasem! De bunavoie si nesilita de nimeni am

facut-o, dar cine stie de ce erau in stare hormonii mei acum...

La un moment dat – ori acum, ori mai tarziu, tot o faceam pentru ca ma trezisem in

sfarsit(bine, imi adormise ratiunea)! Realizasem ca era de partea mea, el dintre toti

nenorocitii aia a ales sa aibe grija de mine, a ales chiar sa faca moarte de om – pardon,

vampir, cat sa ii si sfideze pe restul care numai el stia cati sunt. Toate acestea cine le-ar fi

facut pentru un simplu om fara sa ii ceara ceva in schimb?

Cand a observat ca aerul era deja in cantitate insuficienta pentru amandoi a privit in

jos, s-a retras un pas(nu prea mult, ca prea mult strica si dupa aceea am prea mult aer, nu?)

si mi-a spus calm, fara sa isi ridice privirea(data asta nu mi se mai pare ca evita sa ma

priveasca).

-Nu ti-am spus de ce am ales sa ma separ de ceilalti...

Doar nu dorea sa imi spuna „pretul” sau sa se razgandeasca brusc si sa imi spuna ca

ceva tot nu era in regula, nu? Speram sa nu fie ceva de rau pentru ca acum puteam sa ma

56

enervez din orice si sa il jignesc, puteam sa plang la fel de usor si sa il indepartez desi nu s-a

intamplat pana acum, sau sa imi construiesc un chef al naibii de mare de bataie(iar veioza

din fier forjat era prea aproape sa rezist posibilei tentatii). Dar, incredibil, nu vroiam ci

speram sa nu ma dezamageasca tocmai el.

-Chiar este important?

-Da... Nu... Nu stiu...Poate. Adica ori de cate ori am spus asta cineva m-a lovit, m-a

jignit, au spus orice numai ceva de bine nu...

-Si de ce crezi ca eu voi spune altceva?

Cine stie ce naiba vroia sa imi spuna acum? Si se astepta ca eu sa ii spun ceva de

bine, sau ce? A uitat cine sunt? Sau a crezut ca doar prin faptul ca l-am sarutat totul e roz si

frumos? A uitat cu totul cine sunt...

-Pentru ca tu esti altfel!

Am uitat de partea cu telenovela, sincer... Uite acum desfasurare frumoasa...

-Poti sa pui pariu ca sunt altfel! Spune odata...

S-a uitat deodata la mine cu ochii sai verzi cuprinsi de furie. Am zis ceva de rau?Am

facut ceva gresit? Ce se intamplase?

-Spune.

-Mark e aici.

-Adica?

Mi-am intors privirea instantaneu spre patul pe care statea fara griji Mark, cu ceasca

mea preferata in mana si parand ingrijorat.

-Haideti, dragilor... Telenovela parea pe cinste! De ce nu continuati? Sau... Faceti

pauza sa imi iau o punga cu popcorn?

M-am uitat in jur dupa ceva care puteam sa il iau si sa il arunc in Mark, neavand ce

mi-am scos papucul si i l-am propulsat in fata. Dar ce era casa mea, ma rog? Hotel?

Nate se aseza in fata mea. Haide, pe asta puteam sa il las si singura fara

podoabe(presupunem ca avea)! Am pufnit suparata si l-am ocolit aratandu-i limba. Oricat

de micuta si inofensiva paream, sa stiti ca nu e asa! Intrebati baietii din seriile mele si o sa

ma laude ei pentru ispravile mele(nasuri sparte, masele scoase pe viu, dureri pubiene

acute). I-am dat peste ceasca plina cu cafea fierbinte, reusind sa o vars aproape pe toata pe

blugii negri ai lui Mark. L-am agatat de gulerul camasii si l-am tras jos din pat cu usurinta

57

datorita suprizei cu cafeaua care, momentan, ii provocase cateva arsuri usoare dar, totusi,

greu de ignorat(doar era baiat, ce Dumnezeu!).

-De ce toata lumea se urca fix in pat? Nu vedeti fotoliile, canapeaua, scaunele de

bucatarie?

Mark s-a ridicat rapid. A asezat cana pe noptiera si ne-a privit pe amandoi zambind.

Ce era asa de amuzant?

-Nu e rau pentru un om...

Ei, asta m-a enervat. Cum vine asta, „un om”? L-am lovit din instinct, reusind sa ii las

un obraz rosiatic si o urma frumusica de inel(de cand aveam eu inel la mana?). Nimeni,

absolut nimeni, nu ma subestimeaza si nu ma ia in bataie de joc, deci nici macar un

fanfaron cu tendinte spre a deveni gigolo.

A revenit in pozitia dreapta de mai devreme, insa si-a uitat pe undeva ranjetul si

parea mai incordat(mandria lui scazuse considerabil si a mea explodase).

A pufnit in ras, lasandu-ma in ceata. Ce era atat de amuzant in a fi palmuit de

cineva?

-Stii, Nate... Are mai mult tupeu decat tine. Ar fi un vampir al naibii de bun...

Ce vroia sa...? „Vino...” Poftim? Vino unde? Ma uitam ciudat la amandoi, nereusind

sa imi dau seama daca a reusit cineva sa raspunda, sau, in cazul meu, sa ma cheme undeva.

„Vino!” Dar sunt aici! Ce naiba se intampla? Niciunul din cei doi nu mai vorbea iar eu

auzeam voci. Mark il privea cand pe Nate, cand pr mine, zambindu-ne amandurora arogant

(era ceva ciudat la felul in care il privea pe Nate – parea ca il cunoaste de multa vreme si ca

ii spunea ceva anume, insa fara sa mai faca efortul de a vorbi) iar Nate statea incordat,

suparat, enervat, gata sa sara la gatul lui Mark. Ce era cu astia doi? Nu au auzit de cuvantul

„discutie”?

„Vino aici!” Ei, hai, de acum devenea plictisitor. Unde era acest „aici” si ce trebuia sa

fac?

„Vino si saruta-ma... Nu! Uita-te la mine... Vino! Lasa-l pe el...” Sa fac ce anume? Sa

il sarut? Pe cine? Ce naiba se intampla? Brusc am inceput sa ma simt ametita, iar tot ceea

ce puteam auzi erau doar poruncile lui. Am simtit cum picioarele mi-au luat-o pe dinainte,

fara sa asculte de creierul meu si asa amortit. Tot ce am reusit sa gandesc a fost ca am

vazut o stralucire furioasa a ochilor verzi si apoi am simtit cum cineva ma musca de gat.

In cateva secunde mi-am revenit din visare deoarece o persoana a tipat numele

meu, iar alta m-a impins in perete cu o forta considerabila. Presupun ca datorita

zgomotelor pe care le auzeam am reusit sa imi deschid ochii si sa privesc la norul de ceata

din fata mea. Bineinteles, la o viteza mult prea mica(neinventat inca, presupun) puteam sa

58

vad o bataie pe cinste intre doi vampiri, insa la viteza normala a unui om nu puteai vedea

decat finalul.

De obicei nu eram impresionata de tragedii(erau doar filme!), insa cand traiesti una

ti se rupe filmul la propriu si chiar nu mai stii cum sa reactionezi.

Cand l-am vazut intins pe covor, plin de sange, cu hainele sfasiate am izbucnit in

plans, insa nu am reusit sa ma ridic. Parca toata forta pe care o aveam s-a stins deodata la

fel ca lumina unui bec.

Mark statea in picioare langa el razand. Fiinta aceasta avea probleme mari cu

psihicul...

-Vezi, tu, Laya... Daca esti slab nu ai cum sa supravietuiesti... Tu ai noroc, spre

deosebire de fratiorul meu de jos... Vei fi unul dintre cei mai puternici vampiri... Promit.

M-am ridicat si am inceput sa il lovesc cu pumnii, cu palmele, cu tot ceea ce

reuseam in momentul in care am auzit ce a spus despre Nate, dar, mai ales, despre mine...

Era nebun daca incerca sa creada ca eu voi sta cuminte si ca ii voi accepta orice. Nu vroiam

sa devin vampir, nu vroiam sa fiu ca el!

Mi-a prins mainile si m-a aruncat pe podea langa Nate. L-am privit trista, lacrimile

curgandu-mi din ce in ce mai multe, incetosandu-mi privirea. Parea linistit... Doamne, ce

spun? Nu il vroiam mort! Il vroiam viu! Vroiam sa se ridice si sa lupte pentru mine, sa ma

apere...

Acum il vroiam langa mine...

Mark m-a prins de umeri si m-a ridicat de langa Nate, provocandu-mi din nou furia

si instinctul de a ma elibera. Din pacate pentru mine, forta mea era insignifianta in

comparatie cu a lui. Nu m-am putut impotrivi unei noi muscaturi, unei noi senzatii de somn,

de amorteala, de neputinta. Am adormit fortat, cu gandul la Nate si cu speranta ca atunci

cand ma voi trezi totul va fi bine...

Da... Vise. Negre, rosii... Variante sumbre a vietii oamenilor simpli.

59

Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul 9.9.9.9.

De ce sa nu profiti cand ai De ce sa nu profiti cand ai De ce sa nu profiti cand ai De ce sa nu profiti cand ai

sansasansasansasansa????

kkkkMllll Am asezat-o pe Laya pe un fotoliu si am mers sa verific restul

camerelor (cine stie ce se putea ascundea, ca doar dusmani aveam destui). Din fericire, nu

vroia nimeni sa moara azi, deci era totul perfect.

Am mers si mi-am schimbat hainele prafuite, partial rupte (trebuie sa recunosc,

fratiorul meu stia sa se lupte, ba chiar evoluase de la ultima intalnire) cu altele noi si curate,

m-am dat cu putin parfum si apoi am revenit in sufragerie. Dupa zgomote micuta Laya

incepea sa isi revina, in plus avea noroc din purul si simplul fapt ca nu eram lacom (e bine

sa ai cateva rezerve).

Si-a deschis ochii si m-a privit atenta, incercand parca sa elimine ceva ce ii statea in

cale.

-Ce...

Am inceput sa rad. Era amuzant cum era atat de slabita, tocmai ea care ar trebui sa

fie deja in picioare si cu o tigaie sau o veioza in mana, gata sa ma atace pentru ce i-am

facut.

-De ce ai...

Si-a lasat capul pe spate, rezemandu-se de spatarul fotoliului. Ce vroia sa ma

intrebe? „De ce” – majoritatea intrebarile in care trebuie sa dau explicatii pentru ceea ce

fac incep cu „de ce”, deci putea fi destul de greu sa alegi raspunsul potrivit. Bineinteles,

pentru oricine altcineva in afara de mine...

Vroia sa stie de ce l-am atacat pe Nate, sau care credeam ca era starea lui acum?

Bine, ii raspund. Vrea sa stie de ce am adus-o aici? Asta e si mai simplu.

-L-am atacat pentru ca a fost nevoie. Si te-am adus aici pentru ceea ce esti. Si nu,

inca nu m-am hotarat ce sa fac exact – posibilitatile sunt numeroase.

60

Dupa cateva momente de liniste m-am ridicat de pe fotoliul pe care stateam si m-

am deplasat pana in dormitor. Se pare ca trebuia sa am rabdare sa isi revina ca sa pot sa ii

iau cateva „mostre” de sange pentru experimentele mele.

Mi-am scos cutia din argint si am inceput sa imi montez micutele arme din aliaje si

sticla prelucrata manual. Trebuia sa le fac acum cat aveam ocazia, pentru a avea sanse mai

tarziu. Stiam ca nu era mort, de altfel nici nu il doream mort inca. Una dintre optiunile mele

preferate era ca Laya sa faca asta pentru mine, dupa ce reuseam sa imi dau seama cum sa

o transform. Stiam doar ca sangele meu va avea un rol important, cat si ceea ce trebuia sa

folosesc (iar asta ma deruta cu totul). Legendele spun prea multe lucruri diferite incat sa

vreau sa imi fac timp sa le verific pe toate (cele mai importante insumeaza un numar

rotund cu trei cifre) asa ca ma voi rezuma doar la cateva incercari.

Am luat totul si am urcat la mansarda, unde aveam intreaga trusa montata. Trebuia

sa mai confectionez cateva din instrumentele pe care le aveam deja, sa ma asigur ca am cu

ce sa lupt lejer si ca sansele sunt in favoarea mea.

Zis si facut. Dupa aproximativ doua ore si jumatate am reusit sa fac un set intreg.

Ceea ce imi lipsea se afla la Laya si la mine. Termin de facut inca patru seturi, apoi o ma

gandesc la celelalte probleme.

Cand am coborat in sufragerie, Laya statea turceste pe fotoliu, gandindu-se,

probabil, la Nate si la ea. Ce pacat ca nu se gandea nimeni la mine pentru ca aveau o sansa

in plus sa isi creeze probleme(nu figuram printre cei mai predictibili vampiri ai

mapamondului).

-Asadar, ti-ai revenit destul de repede...

Si-a intors capul spre mine, tintuindu-ma cu ochii sai caprui. Ma ura, probabil – asta

imi usura considerabil munca. Daca esti la fel de ingust la minte incat sa tii la o astfel de

persoana precum Laya, regret sa spun asta, dar mai devreme sau mai tarziu tot ajungi intre

patru scanduri din cedru legate frumos cu argint, aliaje si toate celelalte minuni (uite ca

oamenii inventivi chiar au avut sanse impotriva noastra – interesanta treaba), deci fratiorul

meu drag urma sa nu mai fie (ce pacat!).

Nu mi-a adresat niciun cuvant, doar m-a privit cu subinteles dupa care a revenit in

pozitia incordata de inainte. Sa ii spun ca Nate nu e mort, probabil? Nu... Trebuie sa ma

distrez si eu intr-un fel, nu-i asa?

Am mers si m-am asezat pe fotoliul liber cu fata spre Laya, astfel incat sa imi poata

vedea zambetul satisfacut de invingator si sa ii pot observa cu atentie reactiile la ceea ce

urma sa ii spun.

-In locul tau nu m-as gandi la altcineva in afara de propria persoana.

61

A spus ceva foarte incet, indeslusibil chiar si pentru mine,nemodificandu-si pozitia.

-Oricum ar fi tot e ranit, deci slab, lent, fara sanse prea mari. Intr-o alta formulare,

nu astepta sa vina printul pe cal alb...

S-a rezemat de spatarul fotoliului, privind in continuare inainte(ma face sa cred ca ii

placeau mobila si covorul meu, pentru ca nu eram chiar atat de detestabil la infatisare, cel

putin din cate mi s-a spus).

In continuare impasibila, da? Bine. Schimbam subiectul. Cele cateva sute de ani in

care am tot strans amanunte sigur imi erau de ajutor si reuseam sa o enervez. Nu intelegeti

gresit, e frumusica si ar fi fost ceva daca nu avea acea trasatura distinctiva si daca nu

ajungea fratele meu primul la ea.

-Tot la el te gandesti? Inca nu te-ai invatat minte sa nu il crezi pe fustangiul ala? A

avut parte de persoane ca tine in cele patru sute de ani cat ar strange o femeie farduri intr-

o intreaga viata. Inca nu ai inteles ca pentru el esti doar o „alta fata”? Ah, am uitat... Voi,

muritorii, nu ganditi la fel ca noi pentru ca nu aveti experienta de viata necesara...

Si cat ma bucur ca i-am gasit punctul slab. In momentul in care a auzit de fraza

vesnica generatoare de discordie „doar o alta fata” s-a intors spre mine.

-Ce te face sa crezi ca le stii pe toate? Mandria ta banuiesc ca e mult mai mare decat

inteligenta de care nu dai dovada ca ai avea-o.

Am izbucnit in ras. Atac la persoana... Nu e rau. Totusi... Eu am mai multi asi(chiar

pe toti patru).

-Nu ti-a spus cand avea de gand sa se hraneasca? Sau, mai precis, cu ce sa se

hraneasca? Ca orice fiinta, trebuie sa ne mentinem forta prin alimentatie, iar tu, draga

mea, erai singura sursa de care putea profita... Deci, era inevitabil sa nu ai cateva modele

frumoase pe gat de la el...

S-a intors dezgustata, raspunzand incet, ca pentru sine :

-Nu mi-ar face asta... A avut prea multe ocazii in care nu a facut-o... El ma iubeste...

Niciodata nu ar face lucrul asta...

Ce urat din partea mea sa ii stric increderea in sine... Spuneti voi daca nu sunt un

adevarat talent nativ.

-Continua sa te flatezi singurica. Nu cred ca o sa mai aibe ochi pentru tine, in cazul in

care isi revine, in momentul in care ii ajunge logodnica in oras. Stai, mai mult ca sigur nu ti-

a spus despre Barbara... Ce pacat... Baiatul asta este un dezastru... Trebuia sa am mai multa

grija de el, sa stam impreuna, sa avem aceleasi ocupatii...

62

-Termina! Consumi aerul degeaba. Daca tu crezi ca minciunile acestea imi schimba

parerea despre Nate, te inseli. Nu ma intereseaza ce a facut in trecut, nu ma intereseaza

intregul sau harem pe care l-a avut sau nu, nu o sa ma atace niciodata pentru ca are mult

mai multa minte decat tine si nu ma intereseaza nici daca a avut cate o logodnica pe zi! Eu

il iubesc, stiu ca el ma iubeste si punct.

Ochii mei deja incepeau sa straluceasca de fericire, salivam dupa Laya de acum –

dura, rece si puternica. Acum era un moment potrivit sa iau ceea ce doream, acum cat avea

sangele sau avea intreaga putere, valoarea inestimabila maxima.

M-am ridicat cu gandul de a o imobiliza in acel fotoliu si sa imi iau partea de sange,

insa ceva m-a aruncat de langa Laya, ceva care mi-a spart fereastra si era furios.

Deci, sa ne distram...

63

CCCCapitolul apitolul apitolul apitolul 10.10.10.10.

AB IVAB IVAB IVAB IV,,,, neveste si pumnineveste si pumnineveste si pumnineveste si pumni

kkkkNllll Am deschis ochii deodata, de parca abia acum am revenit de... undeva

– acel „undeva” nedefinit strict si in care nu vrei sa ajungi niciodata. Am privit fugitiv la

hainele mele pline de praf, sfasiate(nu si geaca de piele!ah, daca il prind pe nenorocit...),

dupa care am analizat camera in care mirosea a sange si eu nu stiam de ce. M-am sprijinit

in coate, astfel incat sa pot vedea camera in care ma aflam in intregime.

Pereti colorati destul de vesel, o multime de dosare, telefon fix al carui receptor nu

era in furca. Deci, ma aflam in camera Layei. Problema era ca mirosea prea puternic a

sange si nu simteam nevoia sa imi infig coltii in oricine ar avea ghinionul sa imi treaca prin

fata. Ceva nu era bine.

Am sarit din pat printr-o arcuire frumoasa, demna de un nipon care a luat lectii de

arte martiale, sau, in cazul meu, demna de un vampir hranit, m-am dezbracat de camasa

facuta franjuri sa pot sa vad daca erau urme de ceea ce am facut cine stie cand.

Am descoperit cateva urme foarte rosii de degete murdare de sange, ceea ce imi

indica faptul ca degetele Layei au facut o plimbare pe camasa mea, apoi cateva urme de

colti, sange de vampir, sangele Barbarei, alte cateva urme de gheare... Concluzia : am avut

o mica discutie ca intre frati cu Mark, eu nu am muscat-o pe Laya si nu am ranit-o fara sa

stiu, deci a muscat-o Mark(geaca de piele nu era nimic in comparatie cu asta... totusi, avea

o factura frumoasa de platit), Barbara a aparut, iar eu am incasat-o.

Stati ca am uitat o intrebare. Ce cauta Barbara aici? Nu am mai vorbit de-o viata

intrega, poate chiar mai mult. Am simtit-o de pe hol asa ca am avut timp sa ma intorc spre

usa(si, bineinteles, am avut timp sa uit sa ma imbrac).

- Hmm... Inca te mentii.. Fizicul la prima vedere pare bun... Abilitatile de lupta destul

de bune.. Tot AB IV?

-Da. Oricum asta nu mai este treaba ta. De ce esti aici? Si unde e Laya?

Mi-a intins o camasa curata si s-a asezat pe pat.

-Cum de mi-ai adus camasa de acasa?

64

-Cine a spus ca ti-am adus o camasa de acasa? Suntem in secolul douazeci si unu! S-

au inventat magazinele...

-Bine, dar am una ca asta in dulap... E singura camasa de care am reusit sa am

grija...

-Nu cred ca in suta aia de ani ti-ai schimbat gusturile...

Bine ca ai spus de suta aia de ani. Revenim la interogatoriu.

-Deci... cum de ai aparut acum?

S-a aseat in pozitia specifica damelor (picior peste picior si rezemata cu mainile in

spate), m-a privit scurt si cuprinzator din cap pana in picioare dupa care s-a intins in pat.

-Am auzit de Jeremy. Stiam ca o sa fii aici. Si stiam ce vrea sa faca Mark, doar a

ramas acelasi Mark vechi si neoriginal...

Aici eram de acord amandoi. Toata lumea cunoaste setea lui Mark... Toti ii cunosc

talentul de a-i gasi pe cei speciali... De ce ar face un efort sa schimbe acum, dupa patru sute

de ani?

-Unde e Laya?

-La Mak, evident... Doar din cauza ei nu ai reusit sa il invingi... A muscat-o. Si cu

siguranta vrea sa isi faca si rezervele de sange.

Cat de calma putea fi... Laya era exact ca ea, aveau aceeasi caracteristica speciala,

diferenta era ca Barbara era vampir, iar Laya nu. De ce era atat de sigura pe ea? Eu nu

puteam suporta ideea ca Mark putea sa faca ce vroia cu Laya, iar Barbara mai avea putin si

pregatea si cescuta cu ceai, o barfa picanta si discutia era aranjata.

-De cand ai devenit atat de indiferenta fata de ceilalti ca tine?

-Ei nu sunt ca mine! Ei au sansa la tot ce-si doresc de la viata...

Am aruncat camasa in sifonier, enervat.

-Chiar crezi ca Laya isi doreste ceea ce are de gand sa faca Mark?

S-a ridicat din pat, plictisita. De ce nu ma ajuta acum cand aveam nevoie de ea? Eu

mi-am sacrificat o buna bucata din viata mea sa o ajut, iar acum se vedea ca imi intorcea

spatele cu gratie... „Orice are colti, musca” – foarte adevarat acum.

-Nate, sunt sute ca ea doar aici... De ce crezi ca ar fi atat de importanta?

-Barbara, Laya este un descendent direct. Stii ce inseamna asta pentru noi? E

echivalentul Pocalului Iudaic sau a oricarei alte comori... Nu ai idee ce poate face Mark...

65

-Ba am idee! De ce ma iei peste picior acum, cand ai nevoie de mine? Ai avut noroc

ca am putut sa te gasesc... altfel zaceai intins pe sub pat inca o saptamana, iar noua ta

iubita cine-stie-unde era...

-Spune-mi ca Patrick nu vrea din nou razboi...

-Nu, dar tot il vrea pe Mark. Doar pe Mark.

Mi-am rascolit buzunarele de la geaca fara folos. Imi luase tot.

-In schimb vroiau sa o recupereze pe Laya... Iti dai seama ce ar fi iesit, nu?

-Ai vorbit deja cu ei?

-Normal...

-Bun. Eu plec.

S-a ridicat imediat si s-a asezat in tocul usii. Ah, inca o criza de mandrie. M-as fi

asteptat sa spuna ca merge cu mine, sau sa ma ameninte ca nu ma lasa se plec fara ea, in

schimb mi-a intins bratul stang.

Eu priveam pe rand, cand mana intinsa, cand pe ea, neintelegand ce urmarea.

-Si mai spui de mine ca eu gandesc incet. O sa ai nevoie de un avantaj daca vrei sa ai

sanse sa o scoatem pe Laya de acolo. Of, hai odata, misca-te... Cat timp crezi ca ai?

In ciuda constiintei mele, trebuia sa fac asta. Barbara avea dreptate. Mark avea

sangele Layei, eu trebuia sa am macar o mica doza de sange rosu sa pot sa il tin ocupat pe

Mark si sa pot sa ies si intr-o singura bucata. Nu m-am mai putut abtine sa nu imi infig coltii

in incheietura subtirica a Barbarei.

In cateva secunde terminasem totul si ieseam pe usa. Patrick era „pe tura”

deoarece supraveghea cu atentie casa lui Mark. De la o vreme pe aici se plimbau din ce in

ce mai multi vampiri.

Am coborat de pe cladirea de pe care supraveghea Patrick, Barbara fiind in spatele

meu si am cazut lat la pamant. Cineva imi tipa in urechi „ajutor” si „te rog, vino”. Era ciudat

pentru ca vampirii nu au cum sa foloseasca asta asupra altor vampiri. Acel cineva tipa din

ce in ce mai puternica, fiind convinsa ca „el” se apropia prea mult si ca va urma ceva

groaznic. Dupa ce am reusit sa ma sprijin de Barbara si sa ma ridic, acel cineva mi-a strigat

numele. Acum stiam ce se intampla – Laya.

Nu am putut sa rezist tentatiei de a fugi prin prima fereastra sau usa pe care o

sesizam cu riscul de a fi vazut de Mark sau de oricine altcineva care nu stiam daca este in

zona sau nu. Spre deosebire de mine, Barbara nu a putut sa o auda pe Laya (si asta era

ciudat) deci a reusit sa ramana pe pozitii si sa ma mentina si pe mine.

66

-Nate, nu te duce acolo! Asta e ceea ce vrea... Tii minte, nu-i asa?

Ochii sai verzi, patrunzatori, fugeau speriati pe conturul chipului meu dur, incercand

sa imi ocoleasca privirea furioasa. Ma implora sa raman aici, cu ea, sa o las pe Laya in

ghearele murdare ale lui Mark, adica sa o uit pe cea care conta acum? Era nebuna! De ce

nu intelegea ce s-a intamplat, de fapt? Ceea ce a existat intre noi, pentru mine era de prea

mult timp pus la pastrare la sase metri sub pamant, si nicicand nu o voi ierta pentru ceea ce

a ales sa faca, indiferent de cat de tare se straduia acum sa ma atraga in aceeasi directie din

trecut. Pe scurt, ea nu mai conta.

Mi-am plecat privirile spre mainile sale inclestate pe bratul pe meu. In prima

instanta am fost uimit sa vad ca inelul inca se afla pe degetul sau, apoi, luand in calcul nu

doar inelul ci si murmurul din urechile mele care incepea scadea considerabil in intensitate,

mi-am desprins bratul de Barbara.

-Amintirile mele sunt mult prea clare. Nu mai incerca. Nu inteleg de ce ai aparut

acum, nici de ce anume porti inelul acela pe deget din moment ce totul e scrum si, in

ultimul rand, nu pricep ce vrei de la mine, insa daca nu ma lasi sa merg dupa Laya, iti jur ca

te omor aici si acum.

S-a departat cativa pasi, reusind sa ma priveasca in ochi. De ce a fost surprinsa de

raspunsul meu? Doar stia ca acesta va fi pentru ca, spre deosebire de alte persoane, eu nu

ma schimb dupa soare. Cand simti ca o cuprind lacrimile isi feri privirea si spuse suparata :

-Nate... O sa te ajut... Orice ar fi o sa te ajut...

-De ce nu te cred?

-Patrick o sa va atace in scurt timp. Tu si Mark sunteti tintele lui de ceva vreme

incoace.

Si zici ca a venit degeaba? Mda... Nici eu nu credeam asta. Ma gandeam doar la cat

de buna prietena trebuia sa fie cu Patrick din moment ce ii divulga planurile...

Singura problema ramanea Laya, si chiar trebuia sa fug imediat, numai ca, din cauza

acestui mic „secret” se pare ca nu o puteam lasa cu mine, iar la cat de egoist eram, nu

vroiam sa o las in grija altcuiva pe motivul ca pur si simplu nu se va descurca sa aibe grija de

ea.

-Lasa-ma sa te ajut. O scot eu pe Laya de acolo cat timp il tii ocupat pe Mark, iar

Patrick nici nu va sti ca e cu mine...

-Nu.

Stiu ca suna stupid, dar era o solutie... Chiar nu mai aveam atati amici vampiri de

incredere. Singurul ramas era Chris... Pacat ca era in Franta! Nenorocitul asta imi era dator.

67

Barbara mi-a intins palma deschisa pe care se afla inelul. Am intrebat-o de ce a facut

asta insa nu mi-a raspuns imediat, ci doar s-a apropiat si mi l-a pus in buzunarul de la blugi.

-Tu rupe-i gatul aluia si am eu grija de Laya...

S-a ridicat pe varfuri si m-a sarutat pe obraz, dupa care a fugit spre casa. Am zambit

ca idiotul, spunandu-mi ca acum aveam adevaratul avantaj, dupa care am fugit si eu dupa

ea. Acum incepea distractia.

68

Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul 11.11.11.11.

Ai incredere in dracusorAi incredere in dracusorAi incredere in dracusorAi incredere in dracusor,,,, sa sa sa sa

te duca binisorte duca binisorte duca binisorte duca binisor!!!!

kkkkLllll -In locul tau nu m-as gandi la altcineva in afara de propria

persoana.

„Du-te naibii si suge sangele alteia si lasa-ma sa inspir aer curat...” Astea au fost

primele mele ganduri in momentul in care fanfaronul de langa mine a deschis gura,

producand cateva sunete fara folos.

-Oricum ar fi tot e ranit, deci slab, lent, fara sanse prea mari. Intr-o alta formulare,

nu astepta sa vina printul pe cal alb...

De ce crezi ca imi pierd timpul? Stiu ca va veni in curand pentru ca a promis sa aiba

grija de mine si, oricat de mult te-ai stradui tu, fraierule, sa il omori, tot nu ai reusi datorita

simplului fapt ca e mult mai puternic si mai intelgent. De-abia asteptam clipa in care venea

doar sa ii tabaceasca posteriorul pentru ceea ce mi-ai facut! De ce nu eram in bucatarie

langa o tigaie lucioasa din otel cu dublu-fund, saulanga o veioza scumpa din cristal dupa

care ai plange pentru ca ai irosit o avere pe ea, pentru ca te-as fi invatat minte singura sa te

mai pui cu mine.

-Tot la el te gandesti? Inca nu te-ai invatat minte sa nu il crezi pe fustangiul ala? A

avut parte de persoane ca tine in cele patru sute de ani cat ar strange o femeie farduri intr-

o intreaga viata. Inca nu ai inteles ca pentru el esti doar o „alta fata”? Ah, am uitat... Voi,

muritorii, nu ganditi la fel ca noi pentru ca nu aveti experienta de viata necesara...

De ce imi suna a autocaracterizare? Nate nu e ca tine, un „fustangiu”. Stiu ca ma

iubeste pe mine pentru ca, la naiba, mi-a demonstrat asta!

Si, oricum, din studiul meu neterminat inca, aflasem ca nu ii plac roscatele (Celeste

nu doar ca nu a avut nici pe departe talentul meu de a impresiona, insa nu a ajutat-o nici

culoarea spalacita a parului), iar o blonda ar fi mult sub intelectul sau(aveam ceva cu

blondele din moment ce majoretele alea idioate furasera tot, mintisera pe toti, evident,

scotandu-ma din pepeni). Deci, singura solutie viabila eram, momentan, eu.

69

In plus eram mandra ca eram muritoare, ma simteam mandra ca in sfarsit am reusit

sa invat ce inseamna devotamentul si statornicia (pentru moment), deci nu serveam

minciunile gogonate ale lui Mark. De ce nu venea odata?

-Ce te face sa crezi ca le stii pe toate? Mandria ta banuiesc ca e mult mai mare decat

inteligenta de care nu dai dovada ca ai avea-o.

Ca bine graiesc acum(ma uimisera pana si pe mine cuvintele care am reusit sa le

imbin).

-Nu ti-a spus cand avea de gand sa se hraneasca? Sau, mai precis, cu ce sa se

hraneasca? Ca orice fiinta, trebuie sa ne mentinem forta prin alimentatie, iar tu, draga

mea, erai singura sursa de care putea profita... Deci, era inevitabil sa nu ai cateva modele

frumoase pe gat de la el...

-Nu mi-ar face asta... A avut prea multe ocazii in care nu a facut-o... El ma iubeste...

Niciodata nu ar face lucrul asta...

-Continua sa te flatezi singurica. Nu cred ca o sa mai aibe ochi pentru tine, in cazul in

care isi revine, in momentul in care ii ajunge logodnica in oras. Stai, mai mult ca sigur nu ti-

a spus despre Barbara... Ce pacat... Baiatul asta este un dezastru... Trebuia sa am mai multa

grija de el, sa stam impreuna, sa avem aceleasi ocupatii...

-Termina! Consumi aerul degeaba. Daca tu crezi ca minciunile acestea imi schimba

parerea despre Nate, te inseli. Nu ma intereseaza ce a facut in trecut, nu ma intereseaza

intregul sau harem pe care l-a avut sau nu, nu o sa ma atace niciodata pentru ca are mult

mai multa minte decat tine si nu ma intereseaza nici daca a avut cate o logodnica pe zi! Eu

il iubesc, stiu ca el ma iubeste si punct.

L-am privit dur in timp ce i-am spus totul deoarece sa se vada cat de sigura eram pe

mina, cat de convinsa eram de ceea ce am construit in mintea mea. Nu eram atat de

credula... Totusi, aveam si eu mandria mea!

Doar ma infuriase povestea despre Barbara pentru simplul fapt ca l-a luat gura pe

dinainte. Astfel de lucruri se spun la timpul potrivit si nu de cine stie ce rude sau prieteni!

Nate cu siguranta ca avea de gand sa imi povesteasca ceea ce s-a intamplat in trecut

probabil la o ceasca de cafea, sau cand...

Oricum ar fi fost, sper ca avea de gand sa imi spuna. Of, Nate...

De indata ce am terminat de tipat in minte am indraznit sa il privesc pe Mark,

simtind cum acesta incerca sa se apropie de mine. Ochii ii straluceau intr-un mod ciudat, iar

felul in care ma privea ma facea sa ma simt ca o banana luata in vizor de o gorila.

Stiam ca vroia din nou sangele meu, iar eu ma simteam neputincioasa pentru ca nu

puteam face nimic sa il opresc. Preferam sa fie Nate in locul sau, si, cu riscul de a muri

70

cumva, eram in stare sa enunt la mine... Am inchis ochii si am asteptat momentul inevitabil,

gandindu-ma mai mult ca oricand la Nate, la cum ar fi fost daca era el si nu Mark...

Desi pare ciudat, stateam si asteptam de zor momentul in care coltii lui imi vor

strapunge pielea. Stiam ca acum voi simti acelasi lucru ca si data trecuta si anume ca il

tradez astfel pe Nate, ca il insel cumva, ceea ce e ciudat si pentru mine pentru ca nu aveam

astfel de remuscari pana acum. Era ceva special legat de acest fapt, stiam ca doare, insa

stiam ca e... bine. Ciudat, stiu.

De ce dura atat? Ceva nu era in regula, si, indiferent de frica ce statea ca la ea acasa

in mine, am deschis ochii si l-am privit pe Mark. Se pare ca nu eram singura care eram

ingrijorata – Mark era vizibil incordat, din fericire putin mai departe de mine, in schimb era

intors cu fata spre fereastra si parea ca asteapta ceva.

- Deci, sa ne distram...

Nate?!

Zgomotul ferestrei sparte si pala de vant care mi-a ravasit parul, lasand vizibila urma

muscaturii de ieri, mi-a dat de inteles ca cineva intr-adevar trebuia sa vina.

Din cauza vitezei mele amarate nici nu am vazut cand a disparut Mark de langa

mine, in schimb l-am vazut pe Nate cum l-a lipit de perete dintr-o singura lovitura. Acum

urma partea frumoasa – razbunarea nu era niciodata completa fara replici dure.

-Mi-ai dus dorul fratioare?

-Sincer? Nu.

-Ce rau imi pare...

-Parca erai mort.

-Nu mai spune, Mark. Crezi ca as fi putut sa il las sa moara?

O fata micuta de statura, bruneta, cu aceeasi ochi verzi numai ca mult mai reci,

statea ghemuita pe pervazul geamului spart. Era ceva ciudat la fata asta... O simteam intr-

un fel anume, insa nu imi dadeam seama inca. Stiam doar ca e vampir, numai ca nu o

simteam cum il simteam pe Mark (bineinteles ca atunci cand aparea Nate in peisaj mi se

deregla busola), iar de data asta nu eram geloasa!

A sarit de pe pervaz si s-a apropiat, culmea, de mine. I-a zambit putin prea

provocator lui Mark dupa care mi-a spus sa ma ridic pentru ca trebuia sa plecam.

Mark a tusit scurt, probabil din cauza lui Nate care il tinea prea bine de gat, taindu-i

portia de aer, dupa care a spus pe un ton amuzat:

71

-Ah, ce pacat ca nu mai stati... Cu doua ca voi in camera as fi in stare sa uit ca ar

trebui sa ma opresc ...

Nate l-a lovit din nou cu putere(mai mult cu furie) pentru ceea ce a spus Mark. Nu

am inteles din prima mesajul, insa ecoul din mintea mea a rezolvat dilema. Bruneta era si

ea... ah, speciala... Insa nu credeam ca nu as putea face ceva in momentul in care... ei bine,

un asa specimen s-ar fi afisat in fata mea.

-Ei haide fratioare, nu ma face sa te bat din nou si mai ales acum, cand e de fata si

viitoarea mea cumnata..

In aceeasi fractiune de secunde, si eu si Barbara ne-am intors una spre cealalta, eu o

priveam furioasa (fara sa vreau) iar ea ma privea amuzata. Sper, spre binele ei, ca nu ma

subestima.

-Dulceata, dar de ce te bagi in treburile mele? Nu ti-e de ajuns ca ai muscat-o pe

saraca fata de cateva ori deja?

-Stii cum se spune... Niciodata nu e destul...

Nate m-a privit dupa cele spuse de Barbara, insa nu cum o facea de obicei. M-a

privit suparat, probabil enervat ca nu a evitat acest lucru(de parca era de vina pentru ce a

facut Mark), a observat semnele de pe gat dupa care l-a agatat pe Mark si l-a aruncat in

hol, prin usa din lemn a livingului.

Barbara a tresarit cand l-a vazut pe Mark propulsat prin usa, dupa care a inceput sa

zambeasca si s-a apropiat de mine.

-Deci, pe tine trebuie sa te salvez?As fi jurat ca e mai bine, dar, asta e. Ne

conformam situatiei.

Am profitat de faptul ca era aproape de mine si i-am intors o palma zdravana. Ce

avea toata lumea cu mine? Eram mica, urata, cheala, insuportabila? Oricum nu ma interesa

ce credeau despre mine, doar ca nu trebuia sa ceva legat de persoana mea daca nu ma

cunosteau. Si cum Barbara era cine era, mi-a facut o placere deosebita sa ii demonstrez ca

nu trebuie sa fiu un vampir ahtiat dupa sange ca sa pot sa demonstrez ca „e ceva de capul

meu”.

S-a intors zambind. Ah, chiar toti vampirii zambesc chiar mereu? Chiar se cred atat

de superiori mereu incat trateaza totul cu indiferenta? Doamne, macar de i-as intelege...

-Hm, macar stiu ca ai ceva sange in vene... Si acum daca...

„Sange in vene”? Doar atat? Stati-ar pulsul! Ah, de ce trebuia sa apara ea acum, cu

Nate? De ce nu a venit singur, sa il linseze pe Mark, dupa care sa plecam, preferabil singuri?

72

Eram atat de prinsa in gandurile mele ca nu am observat-o pe Barbara care statea in

genunchi, cu mana dreapta asezata in zona inimii, chinuindu-se sa spuna ceva.

Deodata mi-au disparut toate gandurile, vazand-o acolo, jos, neputincioasa, totusi

neintelegand ce se intampla.

-Esti... bine?

Am intins mana dreapta cu intentia de a o ajuta, insa mi-a dat peste ea si s-a ridicat

cu greu, incercand sa respire regulat (ceea ce era cam dificil).

-Nu. Mai. Face. Aia.

-Poftim?

A tras adanc aer in piept dupa care m-a privit furioasa. Ce ii facusem de se uita la

mine ca la felul principal?

-M-ai auzit bine. Nu mai face asta niciodata, sau jugulara ta o sa auda de mine.

-Asta e o amenintare?

-Trateaz-o cum vrei...

-Doar nu...

Nu am mai avut timp sa mai termin ceea ce aveam de zis, si credeti-ma ca era destul

de dur, ca Nate l-a aruncat din nou pe Mark in aceeasi camera in care eram noi doua

(practic, uitasem de cei doi).

Am reusit sa ii privesc mai atent pe cei doi deoarece data aceasta nu se mai miscau.

Lui Nate ii curgea sange din buza si avea camasa rupta in zona umarului drept, camasa fiind

murdara si acolo de sange. In schimb, Mark arata mult, mult mai rau. Ochiul drept era

vanat, ii curgea sange din nas, nu mai spun de haine ca erau rupte peste tot, si, pe langa

toate, avea o fractura destul de urata la picior (diagnosticul propriu-zis ar fi o fractura

deschisa, cu tibia rupta de la jumatate, sangerare grava continua).

Spuneam ca ii puteam observa pentru ca nu se miscau, asta insemnand, de fapt, ca

Mark era imobilizat la pamant de mainile puternice ale lui Nate infasurate intr-o maniera

ciudata, dar eficienta.

Doar nu vroia sa il omoare, nu?

-Nate?

Pentru moment nu s-a intors, insa dupa ce l-am strigat din nou, m-a privit fix, ochii

sai verzi stralucind din cauza furiei ce salasluia in el. Stiam privirea asta. Si nu era de bine.

73

-Pleaca...

-Cum? Cum adica sa plec?

-Pleaca, nu trebuie sa vezi asta!

-Dar, nu...

Cineva ma agatase deja de mana, fortandu-ma sa ma ridic si sa merg spre fereastra

sparta. Am reusit sa ma opresc, sprijinindu-ma cu piciorul drept de perete. Vroiam sa stiu

ca va fi bine si ca Nate va reveni. Monstrul acela nu era el, nu cel de care imi placea atat.

-Nu il omori...

Si-a plecat fata spre Mark, incercand sa imi evite privirea. Vroiam sa tip sa nu ii faca

nimic, sa nu faca ceva gresit, insa nu o puteam face decat in minte, iar de plans, nu

reuseam decat sa plang in aceeasi imaginatie trista si seaca pe care o aveam.

-Haide!

Barbara m-a impins cu usurinta inainte, probabil acum reusise ceea ce dorea : urma

sa fiu dusa departe, departe de Nate, departe de Mark, departe de tot. Nici macar

Dumnezeu nu cred ca stia ce se va intampla cu mine.

Speram doar ca nu o sa fie ceva mult prea rau.

74

Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul 12.12.12.12.

Musca si te castrezMusca si te castrezMusca si te castrezMusca si te castrez kkkkNllll

In scurt timp am ajuns-o pe Barbara si, vazand fereastra dubla am sarit fara

sa mai stau pe ganduri.

Ceea ce a fost de ajuns sa vad a fost Mark stand pe un fotoliu, langa Laya, toata

furia din lume gasindu-si loc de odihna in mine.

L-am aruncat in perete, destul de departe de Laya insa nu chiar dupa bunul meu

plac (asta insemnand cam cinci mii de kilometri sau un ocean), dupa care l-am prins de fat,

fiind sigur ca nu mai misca un deget.

-Mi-ai dus dorul fratioare?

-Sincer? Nu.

-Ce rau imi pare...

-Parca erai mort.

-Nu mai spune, Mark. Crezi ca as fi putut sa il las sa moara?

Barbara ma urmase destul de rapid, fixandu-si pozitia langa Laya. Asta imi

convenea, deocamdata.

Mark a tusit scurt, ca reactie la imobilizarea mea, aproape perfecta(ia de aici

ticalosule!).

-Ah, ce pacat ca nu mai stati... Cu doua ca voi in camera as fi in stare sa uit ca ar

trebui sa ma opresc ...

L-am lovit cu cotul in barbie, incercand sa il fac sa taca. Poate avea el putere de la...

sangele Layei, insa acum nu ma intrecea. Deci, unu la zero pentru mine.

-Ei haide fratioare, nu ma face sa te bat din nou si mai ales acum, cand e de fata si

viitoarea mea cumnata..

Rabdarea pe care nu o aveam era deja disipata, asa ca l-am lovit din nou cu cotul in

nas(parca pe acolo am nimerit, insa faptul sigur e ca l-a durut). Viitoare cumnata pe naiba.

Nu aveam de gand sa mai fiu la fel de nataflet cum eram acum cativa ani buni.

75

Barbara s-a inclinat in fata, raspunzandu-i pe acel ton smecheresc care m-a pacalit

atunci cand... Oricum e istorie, deci sa revenim la ale noastre.

-Dulceata, dar de ce te bagi in treburile mele? Nu ti-e de ajuns ca ai muscat-o pe

saraca fata de cateva ori deja?

-Stii cum se spune... Niciodata nu e destul...

L-am agatat de gulerul camasii si de umar, apoi rasucindu-ma am reusit sa il arunc

prin usa de lemn, in hol.

Vroiam sa ma asigur ca il doare, ca va plati cu varf si indesat pentru totul, si, in

special, pentru ca a indraznit sa o muste pe Laya. Fara sa imi fi dat seama incepusem sa il

lovesc cu tot ce puteam.

„Stati-ar pulsul!”

Laya? De ce...

A fost unul din acele momente ciudate in care m-am oprit. De fapt, vocea Layei ma

blocase. Nu putea fi in pericol deoarece era cu Barbara careia ii era cam frica de coltii mei,

iar Mark nu se gandise sa foloseasca macar cativa vampirasi pentru a-si pazi barele portii.

Din pacate, Mark a profitat de acest blocaj psihic, lovindu-ma din plin in zona

barbiei, cu destul de mult chin, sprijinindu-se de umarul meu drept, zgariindu-ma si

rupandu-mi camasa (ah, nu inca una!).

Instinctiv l-am prins si am inceput sa ii sterg toti peretii, l-am culcat la pamant doar

din cateva lovituri, l-am ajutat cu mare drag sa isi picteze covorul in nuante noi, la moda,

obtinute din sange rubiniu inchis, din cauza furiei exagerate pe care o dobandisem i-am

parat lovitura de picior, rupandu-i tibia.

Degeaba a incercat sa se ridice si sa se napusteasca asupra mea, drept urmare l-am

aruncat cat colo intr-o veioza care i s-a spart in spate.

Ma simteam prea puternic, acum cand il foloseam pe Mark drept carpa de sters

praful(trebuia sa il iau o tura si pe la mine, ca bonus ii plateam alte cateva suturi), ma

simteam puternic pentru ca o stiam in siguranta pe Laya si, in cele din urma, terminasem

totul cu Barbara.

Am mers langa Mark si mi-am infasurat din nou bratele in jurul gatului sau ca un

boa flamand. Trebuia sa fac asta – aici si acum.

„Nate...”

Nu din nou... Nu acum! Lasa-ma sa termin!

76

Mi-am indreptat ochii spre Laya, nereusind insa sa privesc altceva in afara de

mainile ei.

„Nu esti tu... De ce faci asta? De ce trebuie sa fii monstrul acela cu ochii verzi

licarind a furie si nu cel calm, bland, cel pe care il doream?”

Mi-am plecat ochii, simtind cum pierdeam notiunea propriei persoane. Imi

displacea enorm supunerea de care dadeam dovada in momentele in care ea, doar ea, imi

spunea sa ma opresc. Uram faptul ca eram atat de usor cuprins de tristetea sau furia ei.

Sigur ca vroiam sa fiu langa ea, cu ea, insa... Aveam mandria mea. Iar ea mi-o punea la

punct prea usor.

-Pleaca.

-Cum? Cum adica sa plec?

Nu vroiam sa continue sa ma vada in felul acesta, pentru ca stiam ca in curand

aveam sa fiu tinut pe loc, iar eu nu imi atingeam scopul.

In plus, vroiam doar sa stie ca orice ar fi, eu sunt langa ea, atunci cand are nevoie de

mine si nu sa imi simta partea pe care incerc sa o evit cat de mult pot.

-Pleaca, nu trebuie sa vezi asta!

Din fericire Barbara a luat-o de acolo, dandu-mi ocazia sa termin ceea ce mi-am

propus.

-Nu il omori.

„Tu nu esti asa... Daca esti... Atunci nici eu nu sunt...”

Ce e drept, vroiam in anumite momente sa il omor, sa nu il mai vad in fata ochilor,

pentru a nu-mi aminti de acele cuvinte frumoase – „tradare” si „durere”.

In schimb, nu puteam sa ii fac asta. Sa il vad dezmembratm facut file si pus la frigare

ar fi mult prea crud pentru standardele mele.

Dupa ce m-am asigurat ca eram doar noi doi, m-am intors spre Mark care tusea din

cauza stramtorii din ce in ce mai puternice.

-Noapte buna.

Cu o miscare simpla, aparent destul de usoara, i-am intors capul. Nu era ceva placut,

insa nici crud. Doar coloana rupta, sangerare interna, lucruri simple pentru un vampir de

varsta noastra.

77

L-am luat de pe covor si l-am intins pe canapea, dupa care am parasit camera.

Trebuia sa gasesc ceea ce imi furase, plus propriile lui provizii, iar acum ca nu ma deranja

totul avea sa fie mai simplu.

„Sa pot sa il tin ocupat pe Mark si sa pot sa ies si intr-o singura bucata” – am chicotit

la gandul din urma. Se poate spune ca am facut mai mult de atat.

Am mers imediat in birou, stiind ca acolo voi gasi ceea ce caut.

Am intrat grabit in camera, insa nu m-am oprit la fel de repede. Incredibil cat de

bine semana biroul lui Mark cu cel al tatei: acelasi tip de lemn, aproape acelasi model de

birou, lampi de aceeasi culoare, acelasi parchet inchis la culoare pe care auzeam rareori

zgomotele pasilor grabiti ai mamei, biblioteca imensa - lunga cat peretele si atat de inalta

incat ajungea pana in tavan din care tata imi selecta saptamanal o carte, discutiile despre

subiectul acesteia avand mereu loc duminica la pranz.

Depasind acest moment de repaus psihic (sa nu zic blocaj, pentru ca nu se cuvine ca

un vampir sa se blocheze) am traversat camera, mergand tinta la biroul din mahon. Am

deschis usa din lateral doar ca sa constat ca nu era nimic depozitat acolo.Dupa ce am pufnit

enervat m-am dat un pas in spate si am lovit cu piciorul spatele dulapului.Ca un glont, cutia

mea a zburat pana in capatul celalalt al camerei, pana la piciorul fotoliului din piele neagra

capitonata.

Am mers si am luat cutia, verificandu-i continutul care, din fericire pentru Mark, era

intact.

Si acum,unde era cutia lui Mark? Doar tata ne-a daruit astfel de cutii la amandoi,

dupa ce ne-a transformat.

Din moment ce cutia mea era depozitata in locul in care isi ascundea scrisorile acum

prea multi ani in urma, singura posibilitate ramanea podeaua. Pacat de parchet, imi placea

culoarea.

Am privit scurt, cautand pozitia vechii ascunzatori din biroul tatei. Am zambit

satisfacut cand am simtit mirosul lui Mark ceva mai puternic in dreapta biroului, sub vechea

lampa. Asadar, idiotul nu era atat de idiot incat sa isi pastreze vechiul loc, insa revenim la

norma intreaga intrucat a uitat de abilitatile normale ale unui vampire – mirosul fin.

Tot ce a trebuit sa fac a fost sa imi infing pumnul in parchet si sa scot cutia afara.

Curios din fire, dupa cum am fost conceput, nici nu am luat bine cutia in mana ca am si

deschis-o.

Aceleasi sageti, seringi si restul lucrurilor asemanatoare celor pe care le posed,

numai ca erau lucrate mediocru, hartii peste hartii si, ceva mai interesant – arbori

genealogici.

78

Am luat hartia impaturita mai gros, care se desfacea asemenea unei harti a

Pamantului. Doamne, dar mare mai era copacul, aaa, arborele din care faceam parte! Tata,

bunicul, strabunicul meu - toti erau in linie dreapta, derivati de naiba stie unde pentru ca

imensitatea asta nu se termina (nici in lateral, nici in sus).Stiam ca suntem multi, dar nici

chiar atati.

Ceea ce era deosebit privitor la mine si la arborele acesta era ca toti cei dinaintea

noastra aveau cate un urmas desemnat, la mine si la Mark se bifurca linia aceea pentru ca

tata nu a vrut sa desemneze pe cineva, iar cand am fost tranformati nu a mai avut timp –

asta inseamna sa fii obsedat de putere si sa omori pentru ea.

Din nefericire pentru multi vampiri, eu si Mark eram urmasii de drept, iar noi nu

cred ca eram incapabili incat sa nu ne mentinem pozitiile.

-Asadar, ti-ai bagat nasul chiar peste tot?

Am inceput sa zambesc cand l-am auzit pe Mark, intrebarea aceasta fiindu-mi

adresata de fiecare data cand ii scotoceam in ascunzatori. Of, ce vremuri! Acum parca imi

pare bine ca nu l-am omorat.

-Ca de obicei…

Am studiat din nou imaginea, deoarece mi se parea ceva in neregula.Si chiar aveam

dreptate.Nu imi venea sa cred ceea ce vedeam totusi.

-Unde e Laya?

Am marait scurt, reusind sa ma controlez si sa sar deaodata la gatul lui. Numai asta

nu mai trebuia sa zica. Mi-as retrage cuvintele in privinta omoratului – pacat ca suntem

frati in anumite situatii.

-De ce Barbara apare in dreptul tau?

-Eu am intrebat primul.

-Eu o sa iti rup gatul primul, daca nu raspunzi.

M-am ridicat in picioare, lasand cutia pe o portiune intraga de parchet, pentru

moment. Mark s-a incordat deodata din cauza ca trebuia sa spuna absolut tot!

-Nate, arborele acela e vechi..

-Tocmai!

A oftat dupa care a mers si s-a asezat pe fotoliu.

-Tu inca nu stii de ce a fugit Barbara, atunci, nu?

79

-Ce legatura are asta cu tine?

Nu vroiam sa imi aduc aminte de acele intamplari... Erau din trecut si acolo trebuiau

sa ramana! Iar daca era vorba sa le dezgropam, bine, dar nervii mei nu o sa fie tinuti in frau.

-Are! Daca nu era ea, acum nu ne certam ca idiotii din cauza ei, ci din cauza lui

Patrick care vrea sa ne ia capetele!

-E vina mea ca ne certam din cauza ei?

-Da!

-De ce?

Fara sa imi dau seama ajunsesem in fata lui Mark si ma aplecasem ostentativ

deasupra lui (cand am vazut fotografia cu numele Barbarei nu i-am mai dat atentia cuvenita

lui Mark, iar acesta se pare ca se relaxase pe fotoliul ngru din piele), coltii la vedere, ochii

verzi, furie spumeganda, pumnii inclestati gata sa loveasca orice. Am spus ca nu o sa ma

controlez, iar asta nu din cauza ca Mark merita o data la cincizeci de ani o bataie buna, ci

pentru ca imi ascunsese ceea ce nu trebuia.

M-a privit curios, speriat poate (cred si eu ca nu era o imagine prea placuta in fata

ochilor sai) , dupa care mi-a spus pe un ton enervat :

-Vrei sa te dai de pe piciorul meu? Nu ca nu ai avea vreo legatura cu fractura care

inca se vindeca...

Ei, fratioare, oricine stie ca un os rupt se vindeca greu, mai ales fracturile deschise

cu oase rupte de la mijloc! Mi-am proptit piciorul drept pe rana in curs de vindecare a lui

Mark si i-am raspuns pe un ton amuzat :

-Vezi sa nu am legaturi mai stranse cu piciorul asta al tau si sa vreau sa il iau cu

mine. Acum, imi zici ceea ce trebuie sa stiu, sau dezvolt relatii stranse si cu celalalt

piciorus?

Mark injura in momentul in care apasasem ceva mai tare pe picior. Cine spune ca nu

am metode bune de convingere, chiar si pentru vampiri?

-Habar nu ai cat de enervat am fost ca ai cunoscut-o pe Barbara! Trebuia sa fie a

mea, iar tu sa nu intervii!

Am inceput sa rad in hohote. Trebuia sa ma relaxez in vreun fel, in curand aveam sa

cedez iar Mark avea sa mai doarma ceva timp daca avea noroc.

-E vina mea ca tu nu o satisfaceai pe de-a-ntregul? In plus, atunci, pe terenul ala

amarat parca nu am fugit eu dupa ea cu un proiect de vanzare! A venit de bunavoie si

nesilita de nimeni si atunci, si la pregatirile pentru stiinte! De fapt, de fiecare data cand o

80

vedeai langa mine era cu un motiv bun, nu cu fleacuri. Si nu eu am fost cel care s-a dat la ea

pentru ca o dorea!

-Puteai sa o refuzi! Stiai ca era cu mine si puteai foarte bine sa refuzi!

Am deschis gura sa ii spun ca exagereaza deja, insa am preferat sa tac. Mark a

profitat de momentul acesta de liniste sa ma dea deoparte de pe piciorul lui.

-Puteai, dar nu ai facut-o! Nu ai vrut. Si tu o vroiai pe Barbara. Recunoaste!

M-am enervat deodata incat am facut o gaura frumoasa in perete in momentul in

care l-am lovit cu pumnul.

-Nu a fost imediat ce am vazut-o, sau cum a fost in cazul tau - imediat ce ai vazut-o

pe cea din descrierea tatei.

-Tradatorule!

L-am agatat de umar si l-am aruncat in partea cealalta a camerei, lovindu-l de

perete. S-a ridicat destul de repede, aruncand o privire foilor de pe jos si cutiei deschise.

-De-ai sti cat am blestemat ziua aia in care ai vazut-o pe terenul de fotbal. Nici

macar nu stiam de ce naiba ai venit acolo din moment ce nu iti placea. Era din cauza ei, nu-i

asa?

-Tu chiar esti idiot? Nu mi-a trecut niciodata prin minte sa umblu ca un catel dupa

ea! Si macar stii de ce a fost cu mine, in primul rand? Vroia sa fie ca noi! M-a vazut atunci si

de aia s-au intamplat toate!

Mark ma fixa cu privirea brusc mirata. Nu stia asta. Sau stia? A intins mana spre

hartiile de jos, insa nu s-a aplecat sa ia una din ele.

-Deci... De asta... Daruire... Hmm.

Am ridicat o spranceana din reflex, neintelegand ce spune, nici legatura dintre

Barbara si hartiile alea nenorocite. Am pufnit deodata enervat, mi-am dres glasul dupa care

am intrebat, pe un ton serios :

-Vrei sa imi spui si predicatele? Sa inteleg si eu ceva din toata mormaiala aia?

Si-a intors privirea spre mine, pe fata sa aparand un zambet chinuit. Hai Einstein, cu

talent, macar pe silabe, numai hai odata.

-Barbara a fost logodnica ta, nu?

-Da?! Ce legatura are asta cu...

-Are! Banuiesc ca ti-a si cerut ceva in... anumite momente...

81

Modul in care vorbea ma facea sa rad. Cu greu m-am abtinut sa izbucnesc intr-un

ras isteric. Sincer, il credeam mai curajos.

-Da. A facut si asta. Numai ca am refuzat-o si nu a luat prea bine decizia mea.

-Asta a incercat sa faca si cu mine.

-Si? Nu imi zi ca tu ai acceptat. De fapt nu ma mir. Erai atat de orb incat o faceai nu

doar vampir daca iti cerea.

O grimasa scurta a fost raspunsul evident. Care e problema? La cat de frumos il juca

pe degete are noroc ca inca mai are capul pe umeri si toate membrele in locurile potrivite.

-Nu am acceptat. In schimb altcineva a facut asta.

-Uimeste-ma. Cine?

-Patrick.

-Cum? Adica, el a transformat-o in vampir? Cum?

-Patrick, dragutul var al Layei a transformat-o pana la urma. Numai ca nu am nici

cea mai mica idee cum. Ceea ce se spune e „daruire”. Si asta ma duce cu gandul la prea

multe.

Am oftat , dand usor aerul afara din plamani. Am vrut sa intreb ceva insa momentan

imi pierdusem toate ideile. Simtisem ceva afara. Si nu ceva – pe cineva! Unu, trei, sapte

vampiri. Santinelele naibii. Uitasem ca Barbara stia locatia noastra si cum ne avea la suflet

pe amandoi sigur nu avea de gand sa ne trimita tavite cu prajituri.

-Arunca-mi cutia de pe birou!

Mark se intoarse spre cutia mea insa nu mai reusise sa o si agate si sa o mai si

arunce pentur ca cineva sparsese geamul si il asaltase cu succes, doborandu-l. Alti doi au

aparut in fata mea, expresiile lor dandu-mi de inteles ca au de gand sa indeplineasca tot ce

li se ordonase.

Primul m-a agatat de mana, incercand sa imi disloce umarul insa m-am impins cu

putere in pieptul lui, lovindu-l mai apoi cu pumnul in cutia toracica. Mi-am smucit mana din

stransoarea lui , rasucindu-l cu spatele la mine. Cu o lovitura de picior reusisem sa ii rup

coloana si sa il imobilizez pentru moment.

Al doilea a fost ceva mai curajos, incat s-a aruncat direct asupra mea, cu intentia de

a ma musca de gat. L-am ridicat cu o mana de pe mine, cu cealalta agatandu-l de barbie,

reusind sa ii intorc capul. L-am rostogolit si m-am ridicat de jos, scuturandu-mi hainele. M-

am uitat in directia lui Mark, ramanand putin surprins cand l-am vazut cotrobaind prin

cutie. Privirea mi s-a mutat ceva mai jos, pe podea, langa Mark. Saracul vampir care l-a

82

atacat pe Mark nu a fost la fel de norocos ca si cei care m-au atacat pe mine, intrucat

corpul era intr-o parte, capul sau in alta.

In scurt timp am auzit miscare in spatele meu asa ca m-am intors sa vad ce mai e,

stiind deja ca mai erau patru specimene aici. Unul dintre cei doi vampiri care venisera ma

lovise in mandibula, destul de tare intrucat m-am dat inapoi cativa pasi. Cel din spate a

trecut de mine, luandu-l in primire pe Mark, insa blondul din fata mea nu se lasa usor,

lovindu-ma in disperare. I-am blocat cateva lovituri cu usurinta, dupa care l-am lovit cu

piciorul in abdomen, propulsandu-l in peretele din fata. In locul lui aparu imediat un alt

vampir brunet ceva mai talentat, incat cateva lovituri erau bine plasate, tintea bine, insa nu

reusea sa ma loveasca deoarece ii ghiceam miscarile si ma aparam in aproape ultima clipa.

In momentul in care m-a lovit in piept m-am impins in el cu bratele incucisate incat sa pot

sa le desfac apoi si sa il prind de gat. Se astepta la asta, se pare. M-a prins si m-a aruncat in

aceeasi directie in care l-am aruncat eu pe blondul de mai devreme, aterizand cu succes pe

acesta. Fiind surprins nu a avut timp sa reactioneze in momentul in care l-am prins de gat si

l-am lovit in lateral, reusind sa ii rup cam toate coastele. Brunetul m-a prins de brat si m-a

tras inapoi in fata lui, dandu-i un ragaz celui blond sa se vindece. Din pacate pentru el

aveam doarun brat ocupat, deci celalalt nu s-a sfiit sa il loveasca pe brunet in fata, apoi in

piept, apoi piciorul meu si-a cerut drepturile si l-a lovit in abdomen, apoi cu o miscare

scurta i-am intors si lui gatul.

Mark aparu langa mine de nicaieri, cu buza sparta, plin de sange pe haine si tricoul

rupt.

- Mai sunt trei.

-Perfect. S-au gandit sa ne lase ceva mai mult timp sa ne distram.

-Daca mai vin?

-Le uram bun-venit si lor.

-Daca vine Barbara?

-Am eu grija de...

„Nate!”

Intr-o secunda am inghetat. La toate puteam face fata numai la asta nu. Unde era

Laya? De ce tocmai eu puteam sa ii aud tipatul? Si de ce acum? L-am privit scurt pe Mark

care se incrunta deodata. Ii vedeam buzele miscandu-se insa nu auzeam nimic, nu

intelegeam ce vroia, habar nu aveam unde ma mai aflam. Trebuia sa ajung unde era Laya.

Avea nevoie de mine iar eu nu eram langa ea.

83

Am simtit miscare destul de aproape de mine si m-am intors deodata cu gandul ca

cea care ar veni ar putea fi ea, insa capul meu s-a intors in lateral, resimtind durere in

partea dreapta a mandibulei.

„Nate!”

Inca un strigat, inca o lovitura primita. Ajunsesem pe podea si nu din cauza

loviturilor repetate ci din cauza genunchilor care nu mai aveau putere sa ma sustina. Am

cazut pe spate, gasind in sfarsit sprijin in podea. O noua lovitura care ajunsese in piciorul

meu drept, atat de brutala a fost, incat cred ca aveam o fractura asemanatoare celei pe

care a avut-o Mark.

„Nate, nu!”

Un ultim tipat, un ultim gand inainte ca totul sa devina intunecat, o ultima senzatie

usturatoare. Cineva ma muscase de gat, tipetele lui Mark umpleau camera, fiind

acompaniate de cateva salve de ras.

-Laya... Vin acum... Asteapta-ma, doar.