1

„... pe pământ, China este ca o piatră nestemată într-un inel.”

Nicolae Milescu Spătarul – Descrierea Chinei

Nicolae Milescu Spătarul (n. 1636, Vaslui - d. 1708, Moscova) a fost un cărturar, traducător, călător, geograf, etnograf şi diplomat român, care şi-a desfăşurat activitatea în Moldova, Ţara Românească şi Țaratul Rusiei.

„Pré învăţat şi cărturar”, după cum îl numeşte cronicarul Ion Neculce în O samă de cuvinte, Nicolae Milescu era de asemenea poliglot, el cunoscând limbile română, latină, greacă veche, greacă modernă şi rusă. (după unele surse şi franceza, germana, turca şi suedeza).

Provenit dintr-o familie boierească din Vaslui, a studiat la şcoala „Trei ierarhi” din Iaşi – Academia Vasiliană şi la Colegiul Patriarhal din Constantinopol. Întors la Iaşi (capitala Moldovei) în 1655, de la numai 19 ani a activat ca grămătic (secretar) al domnitorului Gheorghe Ştefan până în 1658, apoi a devenit mare spătar al domnitorului Gheorghe Ghica, pe care l-a însoţit şi la mutarea acestuia ca domn în Ţara Românească. În 1660, s-a întors pentru scurt timp în Moldova, unde domnitorul Ştefăniţă Lupu l-a acuzat că a complotat pentru a ajunge la domnie şi l-a supus la pedeapsa tăierii nasului1 (un om mutilat nu putea avea pretenţii la tron). Această întâmplare i-a adus lui Milescu porecla de „Cârnul” 2 (deşi o operaţie estetică reuşită în Germania l-a refăcut aproape perfect). Domnitorul Grigore Ghica, fiul lui Gheorghe Ghica şi fost coleg de şcoală al lui Milescu l-a numit pe acesta din urmă capuchehaie (ambasador) 1 Neculce –O samă de cuvinte 2 Ca o ironie a sorţii, Ştefăniţă-vidă s-a ales cu porecla ridicolă şi bine-cunoscută de Papură-vodă, din cauza foametei cumplite şi a sărăciei din vremea sa, când oamenii făceau păine din scoarţă de copac şi papură.

al Ţării Româneşti la Poarta Otomană între anii 1660-1664. În această perioadă a tradus Biblia în limba română. Implicarea în complicatele intrigi politice ale vremii l-a silit să părăsească Constantinopolul. L-a urmat pe fostul domnitor Gheorghe Ștefan în exilul său la Stockholm şi Stettin (1664-1667) şi a vizitat Franţa încercând să-l convingă pe regele Ludovic al XIV-lea să îl sprijine în crearea unei alianţe anti-otomane.

S-a reîntors în Moldova pentru scurt timp, apoi, în 1671 a plecat în Rusia. Primit la curtea ţarului Alexei I (tatăl viitorului ţar Petru cel Mare) la recomandarea lui Dositeos, patriarhul ortodox al Ierusalimului, Milescu este numit traducător pentru limbile greacă, latină şi română la cancelaria diplomatică, Milescu face o impresie atât de bună, încât ţarul îi încredinţează diverse misiuni. În 1675 devine ambasador al Rusiei la Beijing. Oficial, misiunea lui Milescu consta în aplanarea unor conflicte de graniţă între Rusia şi China şi stabilirea unor relaţii comerciale permanente între cele două ţări. De fapt, adevărata lui sarcină era aceea de a strânge cât mai multe informaţii despre „Împărăţia din mijlocul lumii”. Pe parcursul călătoriei sale a utilizat un astrolab pentru stabilirea coordonatelor unor aşezări, însemnările sale fiind utilizate ulterior de iezuiţi, al căror interes pentru China a fost trezit. Întors la Moscova în 1678, Nicolae Milescu a desfăşurat o intensă activitate culturală şi diplomatică în timpul domniei ţarilor Feodor al III-lea şi Petru cel Mare.

Conţinând relatarea călătoriei de trei ani în Orient, unde „multe lucruri de mirat au vădzut la acé împărăţie a chitailor” (Neculce), lucrările lui Nicolae Milescu

2

Spătarul - Jurnal de călătorie în China şi Descrierea Chinei îl aşază pe Nicolae Milescu între pionierii sinologiei.

După cum subliniază cercetătorul Corneliu Bărbulescu, „...Descrierea Chinei poate fi socotită o monografie exemplară, în care datele istorice, geografice şi statistico-administrative au fost îmbinate cu expunerea elementelor de cultură materială şi apoi legate strâns de aspectul economic în aşa fel încât în mod firesc să se vorbească de instituţiile sociale, de ideologia, arta populară, tradiţiile, obiceiurile, legendele, firea şi ocupaţiile poporului chinez.”

Bustul lui Nicolae Milescu Spătarul, în faţa Muzeului Judeţean Ştefan cel Mare din Vaslui Delegaţia Permanentă a României la UNESCO, sprijinită de Delegaţia Permanentă a Republicii Moldova, a solicitat comemorarea a 300 de ani de la moartea lui Nicolae Spătaru MILESCU, diplomat, filolog, filozof, geograf, etnograf, teolog and scriitor (1636-1708), în 2008 3 . Directorul General a apreciat propunerea ca fiind conformă cu procedurile şi criteriile adoptate de Comitetul executiv aflat la a 159-a sesiune ca UNESCO să sprijine comemorarea acestei aniversări, a cărei descriere se află mai jos:

3 Document UNESCO 177 EX/58 Add /27.09.2007

Nicolae Spătaru Milescu (1636-1708) a fost unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai faimoşi învăţaţi ai evului mediu românesc , reprezentant al umanismului, filolog, poliglot, teolog şi scriitor. Diplomat la curtea Moldovei şi apoi la Moscova, la curtea ţarului Alexei Mihailovici, Milescu a fost primul român care a vizitat China. Cărţile sale despre „Imperiul din centrul lumii” au avut un impact major atât în epoca sa cât şi mai târziu, contribuind la o mai bună cunoştere a Chinei atât în România cât şi în Europa. Viaţa sa rămâne o aventura remarcabilă şi deosebită în beneficiul cunoaşterii umane. O personalitate de anvergură europeană şi universală, călătorind pe drumuri şi fluvii necunoscute pe atunci europenilor, a fost un explorator curajos şi învâţat care a deschis noi ferestre către lume şi dialogul între naţiuni şi civilizaţii. Nicolae Spătaru Milescu a tradus şi adaptat în limba română multe lucrări istorice, religioase şi filosofice şi afost de asemenea autorul primei cărţi de filosofie scrisă în limba română.

Banca Naţională a României a pus în circulaţie, în scop numismatic, începând cu data de 31 octombrie 2011, o monedă din argint dedicată aniversării a 375 de ani de la naşterea lui Nicolae Milescu4.

L.C.

Bibliografie: http://en.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Milescu N. Spătaru Milescu – Descrierea Chinei (trad. Corneliu Bărbulescu) I. Neculce – O samă de cuvinte

4 http://www.bnro.ro/page.aspx?prid=5896