�Pe dus se duce timpul

Pe primaveri aride gandul s-a uitat,pe lacrimi ce-s clipire vantul a crapatrazele de soare trecute in apus,ca omul să își știe că totul e spre dus.

Deși se-nzăpezesc toate urmele pe plai,omul se gândește că astăzi al său traimai poate a picta încă ce-i trecut,dar se va pierde și ce trăim și ce-i pierdut.

Toamna își gândește că frunzele-i rămân,culorile petrec tomnatic când apunși noi trăim cu timpul sublimul lung acumcîntând cu-ntregul suflet, dezgropând din gând.

Acum se trece timpul deși e măsurat,omul se umbrește chiar de e-mpresuratde toată măre�ia naturii-nviorate...totul este ascuns sub priviri plecate.

11.12.2015