tezaurul romanesc dus la moscova in 1916 si

7/23/2019 Tezaurul Romanesc Dus La Moscova in 1916 Si

1/32

TEZAURUL ROMANESC DUS LA MOSCOVA IN 1916 SIFURAT DE RUSI A

FOST FURAT DE FAPT DE ROMANI IN IANUARIE 1918. O IPOTEZA CARE

INCEPE SA FIE CONFIRMATA DE DOCUMENTE.

De Ioan Herald

Sursa de la care am preluat acest articol este universulromanesc.ro, publicaie la care Ioan Herald estecolaborator.Cateva lamuriri introductive

Conform protocolului incheiat intreVictor Antonescu, reprezentantul BNR (Banca Nationala Romana) pe de oparte si generalul rusMiloradovici,comandantul Frontului de Sud-Vest si al Fortaretei Kremlin in decembrie1916, tezaurul romanesc depus spre pastrare la Moscova in decembrie 1916 si in august 1917 urma sa fie pazitsi supravegheat permanent (si chiar a fost pazit) de catre reprezentantii autoritatilor romane precum si de o gardamilitara romaneasca. Militarii rusi doar au sprijinit si ajutat garda militara romaneasca de la tezaur. Protocolul nu afost iscalit la nivel de guvern nici de Rusia, nici de Romania, iar Victor Antonescu l-a iscalit el cu de la sine puterein numele regelui Romaniei.Conform documentelor, tezaurul romanesc dus la Moscova in 1916 si in 1917 nu apartine poporuluiroman ci este proprietate privata a

Familiei Regaledin Romania acelei vremi si a oligarhiei romanesti. O parte a

acestuia este proprietatea Comunitatii Evreiesti, BNR luand si ducand in Rusia si tezaurulComunitatiiEvreiestidepus laMarmorosh Bank, cea mai puternica banca din Romania anilor 1916. In caz ca Rusiareturneaza tezaurul, aurul intra automat in proprietatea Familiei Hohenzollern si a altor oligarhi romani, iar o partea acestuia se intoarce la Comunitatea Evreieasca din Romania. Ca atare, daca tezaurul va veni in tara, nici unroman nu va vedea nici macar un atom de aur in buzunarul sau.Rusii nu au controlat pana in 1960 lazile cu aur depuse la Kremlin de catre romani pentru ca nu au avut timpde asa ceva: razboaiele in Rusia s-au tinut lant si refacerea tarii in urma acestor razboaie a constituit preocupareade baza pentru Moscova. Pe rusi nu i-a interesat nici macar recuperarea tezaurului pe care ei l-au dus la japonezi(600 de tone de aur) si pe care nu l-au mai vazut niciodata. Cu atat mai putin i-a interesat soarta tezauruluiromanesc. Lenin vorbind despre tezaurul romanesc a vorbit in necunostinta de cauza, citind dupa listele deinventar.

In 1917 si 1918 partea estica a Rusiei a fost controlata de trupeleAlbilorsi de armatele occidentale ostile luiLenin care ajunsesera in fata Moscovei. In ianuarie 1918 Kremlinul era ocupat pur si simplu de garnizoanaromaneasca, in subsolurile lui misunau peste o suta de agenti ai serviciilor secrete romanesti si in jurul Moscoveise gaseau cateva mii de militari romani. Functionarii BNR si garda militara romaneasca de la Kremlin, precum siagentii secreti ai serviciilor romanesti de spionaj se prefac a imbratisa ideologia comunista a luiLenin.Capitanovici si Henegariu, reprezentanti ai BNR si spioni ai regelui Ferdinand al Romaniei, declara ca eivor lua aurul si-l vor returna poporului roman. Intr-o seara din ianuarie 1918 Henegariu aduna intreagacomunitate romaneasca de la Kremlin, inclusiv pe militarii romani care pazeau tezaurul si le spune cu vocetunatoare: Frati romani! A sosit ceasul cel mare! Cele 400 de milioane in aur pe care noi le pazim laKremlin, Depozitul casei de Depuneri de la Sudnaia Krasna si Tipografia Bancii Nationale sunt

proprietatea poporului roman si adevaratii proprietari ai acestui aur suntem noi, nu oligarhia din

Romania care a jefuit acesti bani de la poporul roman. Ca atare, ofiterul Ardeleanu se numeste din acest

moment comisar al poporului roman pentru Banca Nationala Romana si maine sau poimaine se va

prezenta dlui Capitanovici somandu-l sa-i da cheile de la tezaur. Domnii ofiteri Pescariu si Guiu

reprezinta Armata Romana. In jurul Moscovei sunt cateva mii de militari romani cu care am luat

legatura si care vor inlocui prin buna intelegere garda rusa care pazeste alaturi de noi tezaurul. Vom

incarca maine aurul in vagoane si cu mitralierele pe vagoane ne vom indrepta spre Samara, iar de acolo

vom vedea ce vom mai face.

Acest document este un document original scos din Arhivele rusesti si care a aparut partial si in revistaMagazin istoric, numarul din decembrie 2004, provocand o tulburare enorma la Bucuresti. Ulterior Rusia ainterzis accesul la documentele legate de tezaurul romanesc aflate in arhivele ei. Motivul este lesne de inteles.Daca lucrurile sunt adevarate si agentii romani si functionarii BNR profitand de starea de colaps a Rusiei si dehaosul de la Moscova din 1918 si 1919 au furat tezaurul romanesc si l-au scos din Rusia iesind cu el pe

laSamara,atunci Romania s-ar putea trezi implicata in cel mai mare proces de escrocherie, rea credinta sicalomnie din istoria mondiala si i s-ar putea cere daune incomensurabile din partea statului rus.Tezaurul


2/32

romanesc furat de rusisi legendara comoara romaneasca ar deveni instaneumarea escrocherieromaneascasi poporul roman nu ar mai scapa de eticheta de hot niciodata. Cum totul se negociaza insa peaceasta lume, inclusiv onoarea, s-ar putea ca Rusia sa accepte jocul si sa se prefaca a recunoaste ca trebuie sareturneze tezaurul romanesc. Si poate chiar il va returna Bucurestiului, oferind lingouri rusesti echivalente. Dar cuce pret pentru Romania va face ea asta? Poate sta oare in picioare ipoteza ca tezaurul a fost furat de la Kremlinde serviciile secrete romanesti? Pentru a verifica aceasta ipoteza trebuie sa ne intoarcem in timp in anul 1917,luna noiembrie si sa intram la Kremlin in Sala Armelor, acolo unde era depozitat tezaurul.Cum au furat romanii tezaurul dus la rusi

In octombrie 1917, cand a izbucnit Revolutia Comunista in Rusia, tezaurul romanesc de la Kremlin era depozitatin Sala Armelor sub paza militara romaneasca de un an de zile. In acest scop, conform protocolului incheiat intreVictor Antonescu, reprezentantul BNR si generalul rus Miloradovici, la Kremlin fusese detasata o unitateadministrativa speciala romaneasca, partial militarizata. Aceasta era reprezentata de functionari ai BNR si ai altorbanci din Romania, intre care il regasim pe TheodorCapitanovici,oficial functionar al BNR si conducatoral comunitatii romane de la Kremlin, dar in realitate ofiter sub acoperire, pe GheorgheDobrovici(expert inimprimarea bancnotelor),M. G. Vidrascu, Mihail Cantuniari, T. Ardeleanuetc. Mai erau acolo aproximativ 60 delucratori romani care desfasurau activitate in tipografia BNR din Kremlin (pe atunci bancnotele romanesti erauimprimate in Rusia) plus o garda militara care facea de paza la usileSalii Armelorin care era depozitat tezaurul,

alcatuita dintr-un efectiv de circa 30 de ofiteri de jandarmerie, precum si la depozitele dinSudnaia Kasna, undese afla depozitata partea documentara a tezaurului (arhive, harti etc). Toti acestia erau la randul lor subsupravegherea a cel putin 30 de ofiteri romani ai serviciilor secrete despre care cei in cauza nu stiau nimic, dar acaror prezenta la Moscova era ceruta de practica de securitate obisnuita in astfel de cazuri. Era vorba totusi de obogatie imensa, colosala, era vorba de un tezaur! Nici un serviciu secret nu lasa nesupravegheat asa ceva.In jurul tezaurului romanesc din Kremlin colcaia o adevarata serparie alcatuita din peste o suta de ofiteri sifunctionari superiori romani, politisti, capetenii militare, ofiteri jandarmi, ofiteri sub acoperire ai politiei romanesecrete, functionari financiari de stat (despre care vom vedea ca erau si astia fosti ofiteri de armata) plus unnucleu de agenti deghizati in lucratori tipografi si meseriasi. Unul dintre acesti functionari,D. Draniceanutrimiteimediat dupa Revolutia Bolsevica un memoriu la BNR in care descrie detaliat ce s-a intamplat in acele zile inrandurile comunitatii romanesti de la Kremlin. Documentul a constituit mult timp secret de stat in Romania si chiarsi astazi este foarte putin cunoscut. In el se spune ca in zilele Revolutiei Bolseviceromanii au stat in beciurirabdand de foame zile intregi si fiind jefuiti de tot avutul lor.Este vorba, desigur, de avutul personal si nu detezaur.Documentul pomeneste de un oarecare Alexandru Henegariu de meserie tipograf, care spune ca afost pe vremuri tipograf la tipografia Minerva din Bucuresti si care aici este in gratiile dlui Capitanovici.

Capitanoviciera un fost ofiter al Armatei Romane, devenit ulterior inalt functionar BNR. Indeplinea functia de sefal comunitatii romane de la Kremlin (adica unitatea insarcinata cu paza si supravegherea tezaurului). El detinea sicheile de la Sala Armelor, unde era depus tezaurul. De fapt detinea o singura cheie. Sala Armelor avea doua usi,fiecare cu cheia ei. O cheie a luat-o un membru al administratiei ruse, iar cealalta cheie a luat-o Capitanovici.Exista un mecanism care nu permitea sa se intre doar pe o singura usa. Pentru ca sa se patrunda in sala, undeera tezaurul, trebuia sa se deschisa amandoua usile in acelasi timp, deci trebuiau sa fie de fata ambii detinatori dechei: Capitanovici si reprezentantul partii ruse. Trebuie retinut ca niciodata cei doi detinatori de cheie nu s-auintalnit! Iar acest lucru este foarte important. Si vom vedea mai departe de ce: romanii au avut tot timpul la

dispozitie sa studieze mecanismul usilor si sa patrunda in sala cu ajutorul unor chei false. Cat despreenigmaticulHenegariu,acesta era un alt ofiter acoperit, probabil ofiter al serviciilor secrete romanesti, om cuajutorul caruia BNR cumparase tipografia pe care o instalase in Moscova si cu care tiparea bancnote romanesti.Henegariudesfasoara in acele prime zile ale Revolutiei Bolsevice o activitate febrila in capitala Rusiei. Alearga laGuvernul provizoriu de la Moscova, vorbeste se pare cu Kerenski, face drumuri dese la consulul Romaniei laMoscova (functie detinuta onorific de francezulPierre Guerin)si in cele din urma aduna unitatea romaneasca dela Kremlin care supraveghea tezaurul si (atentie!) o arunca in vartejul politic din Rusia, transformand-oinSOCIETATEA LUCRATORILOR SI TARANILOR ROMANI(acolo neexistand in realitate nici un lucrator si niciun taran roman ci doar agenti ai oligarhiei de la Bucuresti, inclusiv ai Casei regale romanesti).SOCIETATEA LUCRATORILOR SI TARANILOR ROMANIdin Moscova va fi recunoscuta ca organizatiecomunista bolsevica de catre Comisarul Rus al Afacerilor Externe,V.M. Fritsche. Acest lucru se intampla in

noiembrie 1917.Henegariuincepe sa convoace regulat sedinte de inspiratie leninista la Kremlin cu intreaga comunitateromaneasca de acolo. Aceste sedinte se tineau in localul tipografiei, la Kremlin sau la Consulatul Roman si ele se


3/32

desfasurau in numeleSOCIETATII LUCRATORILOR SI TARANILOR ROMANI,care era recunoscuta acumoficial. In cursul acestor sedinte el incepe sa propovaduiasca o idee : anume ca tezaurul pe care romanii ilpazeau fusese jefuit de la poporul roman de catre oligarhia si Casa regala din Romania. Aurul fusese,asadar, furat de fapt de la poporul roman. Gura pacatosului adevar graieste. Lucrurile stateau chiar asa,dar cainii care pazeau furaciunea erau chiar cei adunati pe langa Henegariu, iar unul dintre caini era chiarHenegariu, ceea ce da intregii probleme un aspect de fabula rasuflata. Ultimii indreptatiti sa vorbeasca asa despretezaurul romanesc de la Kremlin erau chiar Henegariu si cei care ii erau alaturi.Speriati, functionarii din jurul luiCapitanoviciincep sa intrebe cine era acest Henegariu. M. Cantuniari, un altfunctionar al BNR (care fusese de fapt ofiter sub acoperire al Serviciilor romane secrete si apoi directorulPrefecturii Politiei din Bucuresti) il previne pe Capitanovici ca lucrurile luasera o intorsatura periculoasa si caMisiunea Romana de la Kremlin nu trebuia sa se amestece in politica rusa, sarcina ei fiind paza tezaurului.Capitanovici insa nu reactioneaza. Henegariu, intr-o noua adunare tinuta cu romanii de la Kremlin, tot innoiembrie, propune in plenul sedintei ca tipografia BNR de la Kremlin sa treaca imediat in proprietatea nouinfiintateiSOCIETATI A TARANILOR SI LUCRATORILOR .Ceea ce adunarea aproba.In decembrie 1917 soseste la Moscova, in mod ciudat, un numeros grup de ofiteri romani care dau buzna directla Kremlin declarand ca fusesera prizonieri la rusi si ca rusii ii eliberasera. Cum, nu au spus. De ce nu seduceau acasa, daca fusesera prizonieri, iar nu au spus. Ce urmareau, nimeni nu stia. Se oplosisera la Kremlin si

stateau pe capul comunitatii romane. Printre ofiterii romani nou sositi care pretindeau ca fusesera prizonieri senumarauAriton Pescariu si Mihai Guiu(Magazin istoric, decembrie 2004), care au fost identificati mai tarziu caagenti ai serviciilor secrete romanesti si apropiati ai Camarilei Regale de la Bucuresti. Ofiterii fosti prizonieri nuse arata deloc dornici de repatriere. Acestia isi stabilesc tabara in jurul Kremlinului. Interesant este ca in toataacesta perioada de mari framantari in Rusia, nici guvernul Romaniei, refugiat la Iasi, nici serviciile secreteromanesti, nici Ministerul de Interne si nici Ministerul roman de Razboi nu trimit la romanii de la Kremlininsarcinati cu paza tezaurului nici macar o telegrama. Nici macar o bomboana!La Kremlin are loc in decembrie 1917 o noua sedinta aSOCIETATII LUCRATORILOR SI TARANILORROMANI(in care se gaseau de fapt doar ofiteri si agenti romani ai politiei secrete, nici pomeneala de vreun taransau lucrator!). La sedinta participa si nou venitii ofiteri romani din grupul recent venit in Moscova. In uralele intregiiadunari, Henegariu se ridica si spune cu voce tunatoare:Frati romani! A sosit ceasul cel mare! Cele 400 de

milioane in aur pe care noi le pazim la Kremlin, Depozitul Casei de Depuneri de la Sudnaia Krasna siTipografia Bancii Nationale sunt proprietatea poporului roman si adevaratii proprietari ai acestui aur

suntem noi, nu oligarhia din Romania care a jefuit acesti bani de la poporul roman. Ca atare, ofiterul

Ardeleanu se numeste din acest moment comisar al poporului roman pentru Banca Nationala Romana si

maine sau poimaine se va prezenta dlui Capitanovici somandu-l sa-i da cheile de la tezaur. Ofiterul

Tomescu se numeste comisar al poporului roman pentru Casa de Depuneri si se va prezenta la dl C.

Ionescu somandu-l sa-i predea cheile de la Sudnaia Krasna. Domnii ofiteri Pescariu si Guiu reprezinta

Armata Romana. In jurul Moscovei sunt cateva mii de militari romani cu care am luat legatura si care vor

inlocui prin buna intelegere garda rusa care pazeste alaturi de noi tezaurul. Vom incarca maine aurul in

vagoane si cu mitralierele pe vagoane ne vom indrepta spre Samara, iar de acolo vom vedea ce vom mai

face.Acest fragment de document a aparut partial si in revistaMagazin istoric, din decembrie 2004, provocand

panica in randurile clicii care conduce Romania si in randurile serviciilor secrete. Documentul este extrem deimportant pentru ca din acest moment putem vorbi fara exagerare si cu documente clare pe masa despre otentativa clara a romanilor de a fura tazaurul depus la rusi. Intr-adevar, in jurul Moscovei existau cateva mii demilitari romani cooptati in operatiunea de sustragere a tezaurului de la rusi precum si un nucleu puternic de ofiteriromani insarcinati probabil cu sustragerea tezaurului de la Kremlin. Nu era vorba doar de romani ci si de miliatripolonezi, cehi, germani, bulgari etc. Lenin daduse ordin ca toti prizonierii sa fie eliberati si indoctrinati in ideea caoligarhia capitalista era cea care ii manase la moarte (si aici Lenin nu gresea deloc). Pe cat era posibil Leninintentiona sa creeze cu acesti militari Briganzi Internationale Proletare care sa lupte alaturi de rusi pe frontimpotriva puterilor capitaliste ostile Bolsevismului. Totusi, nimeni nu era obligat sa se inscrie cu forta in acestebrigazi. Dar totodata in apropierea Moscovei era si frontulalbgardistilor(rusii promonarhisti), iar intregul nord-vest al Rusiei se afla sub ocupatia trupelor albgardiste, alaturi de care luptau armatele Angliei, Americii, Canadei

si ale altor puteri occidentale, aliate ale Romaniei. O situatie excelenta pentru a sustrage din Moscova, intrata inhaos, un tezaur. Odata ajuns in liniile albgardiste, la aliatii englezi, aurul romanesc ar fi fost uimitor de usor de dusoriunde in lume (inclusiv in Romania).


4/32

Pe de alta parte pozitiaFortului Kremlinera de asa natura ca se putea scoate din el relativ usor tezaurul. Pe subzidurile Kremlinului curgeau apele rauluiMoscova, rau pe care navigau slepuri si vapoare. Nu putea fi nimic maisimplu decat trecerea aurului peste zidul cetatii si incarcarea lui pe un slep. Iata ca avem de-a face deci nu numaicu primii hoti care incearca sa fure tezaurul romanesc de la Moscova (si care nu sunt rusi ci romani) ci si cu unplan precis de actiune al acestora. Intrebarea este : au reusit romanii sa fure de la rusi tezaurul pe care l-au dus laKremlin in 1916 si in 1917? Si cand au facut acest lucru?Informatiile care vin in continuare de la Moscova cu privire la activitatea de dupa 1917 a romanilor care pazeautezaurul sunt extrem de bine cenzurate, au caracter secret si sunt ascunse opiniei publice din Romania.Comisarii poporului roman numiti de Henegariu cer a doua zi, conform hotararilor din sedinta zilei precedente,cheile de la sala tezaurului si de la Sudnaia Krasna, dar nu au putut intra in posesia acestora fiindca elefusesera predate consulului roman de la Moscova, francezulPierre Guerin, un pesonaj absolut enigmatic(informatiile despre el sunt blocate) si care indeplinea onorific aceasta functie.Deci paznicii romani ai comorii se dusesera la Guerin si-i aruncasera pur si simplu cheile pe masa dupa careplecasera. SiGuerinluase pur si simplu cheile si le bagase in buzunar fara sa zica nimic. Informatia este,indiscutabil, o minciuna. Nu poate fi adevarata. Tezaurul era obiectiv militar. Cei care aveau cheile erau legati prinjuramant militar sa apere cu pretul vietii obiectivul (adica tezaurul). Abandonarea cheilor tezaurului in mainile unuicetatean strain, fie el si consul onorific al Romaniei, insemna tradare de tara si dezertare de la datorie. Asa ceva

se pedepsea pe atunci cu moartea. Predarea cheilor catrePierre Guerinnu se confirma, iar daca ea s-arconfirma vreodata inseamna ca sederea in continuare a romanilor trimisi de Bucuresti la Kremlin nu mai avea niciun sens. Romanii de la Kremlin nu numai ca nu pleaca insa ci vor ramane mai departe aici pentru a pazi o sala lacare ei nu numai ca nu mai aveau acces, dar nu mai aveau nici cheile salii respective. Sa nu uitam insa ca si pevremea aceea se faceau chei false! Aveau romanii sau astfel de chei? Mai era in acel moment tezaurul in salarespectiva sau disparuse in directiaSamarainsotit de cei cateva mii de romani inarmati cu mitraliere, cumdeclaraseHenegariu? Singurii care stiu adevarul sunt numai rusii si familia Hohenzollern, potentialabeneficiara tezaurului. Rusii au refuzat pana in momentul de fata sa vorbeasca despre acest lucru, darindubitabil o vor face la momentul potrivit si in modul cel mai senzational.Deocamdata noi nu putem concluziona decat un singur lucru : conform declaratiilor romanilor de acolo si conformdocumentelor istorice a existat un plan al romanilor din Moscova de a fura tezaurul romanesc de la Kremlin si a-l

scoate din Rusia cu trenul blindat pe laSamara. De laSamara, oras aflat la sud-est deMoscova,coborand in jospe Volga poti ajunge relativ usor si repede la Marea Caspica si de aici poti trece in Iran. Exista insa o modalitate lafel de usoara de a ajunge de la Samara in nordul Marii Negre si apoi de a trece in Turcia, fara sa apelezi la tren.Daca te sui intr-un vapor oprit langa zidulKremlinului, poti pluti pe raul Moscova pana la Riazan, apoi pe fluviulOka pana la Novgorod, unde Oka se varsa in Volga, iar de aici fluviul Volga te duce pe ruta Kazan-Ulianovsk-Samara-Saratov, Astrahan direct la Marea Caspica. De aici treci marea si ajungi in Iran sau in Turciafara sa cobori, practic, de pe nava si fara sa fii controlat de prea multe patrule si filtre militare, complet ferit depriviri indiscrete. Interesant este ca Henegariu nu intentiona sa se indrepte cu tezaurul catre estul Europei, pentrua ajunge cu el zona ocupata de englezi, americani si albgardisti si de aici in Romania ci intentioneaza sa seindrepte cu el in partea opusa, catre sud-est de Moscova, spre Iran.Toate acestea nu sunt speculatii. A existat, conform documentelor un moment in careromanii desemnati cupaza tezaurului de la Kremlin au ramas fara cheile de la sala in care se afla tezaurul, chei la a caror

detinere au renuntat de bunavoie din motive extrem de obscure. A existat un moment in care ei au intentioant safure tezaurul si au avut chiar un plan in acest sens. Intrebarea este: pana unde au mers cu acest plan?In mod normal, dupa predarea cheilor catre consulul roman de la Moscova, romanii de la Kremlin trebuiau saplece acasa. Ei raman insa in continuare la Kremlin. Ce fac ei acolo? Politica comunista! Asta fac!SOCIETATEALUCRATORILOR SI TARANILOR ROMANIa lui Henegariu se transforma in ianuarie 1918 inPARTIDULTARANESC REVOLUTIONAR ROMAN(desi acolo nu era nici un taran roman ci doar agenti sub acoperire aiSigurantei din Romania si ofiteri tot sub acoperire ai serviciilor secrete si oameni ai regelui Ferdinand alRomaniei). Desi, conform declaratiilor, nimeni nu mai avea cheile de la incaperea in care era depozitat tezaurul,toata lumea sta pe loc si face politica bolsevica, printre noii activisti ai partiduluiTARANESC REVOLUTIONARROMANplini de ura impotriva oranduirii criminale burghezo-mosieresti din Romania numarandu-seE.Deleanu si N. Sticlarucare isi zic proletari si despre care nimeni nu stie de unde au aparut. Documentele arata

insa ca E. Deleanu era de fapt plutonier in Armata Romana si in documentele oficiale apare si acestatot dezertor. Este curios insa cum de toti militarii romani dezertori, ofiteri si subofiteri, se duceau glont drept laKremlin si intrau in randurile garzii care pazea tezaurul romanesc.


5/32

PARTIDUL TARANESC REVOLUTIONAR ROMANal lui Henegariu desfasoara la Moscova o activitatepropagandistica bolsevica editand cu ajutorul tipografiei pe care o avea un ziar intitulatFoaia taranului. Banuielileserioase incep insa de abia acum. Preocuparea principala a grupului desemnat de autoritatile romane de laBucuresti era de fapt paza tezaurului si nu politica si editarea de ziare. Ori grupul roman de la Kremlin se ocupade orice numai de paza tezaurului nu. Nu mai detinea nici macar cheile de la tezaur. El editeaza in schimb ziare,face politica etc. Paza si verificarea tezaurului nu mai constituie preocuparea lui principala. Mai mult decat atat, in2 martie 1918 (stil nou), Ardeleanu, Henegariu si Capitanovici inainteaza un raport catreFritsche,Comisarul Sovietic al Afacerilor Externecerand aprobare de viza pentru cei 20 sau 30 de jandarmiromani, instiintandu-l ca acestia trebuiau sa se intoarca urgent in Romania pentru ca nu mai era nevoie de ei laKremlin.Intreaga paza militara romaneasca a tezaurului (toti cei 20-30 de jandarmi romani) este asadar convocata laArdeleanu si Capitanovici si eliberata din post nu de rusi ci de catre romani. Militarii romani care alcatuiau gardade la tezaur se intorc la Bucuresti, fara ca revenirea lor in tara(atentie!)sa produca vreo mirare si fara ca nimenisa se alerteze asupra faptului ca la Moscova tezaurul ramasese fara oameni calificati sa-l pazeasca! Singuraexplicatie care se poate da acestui comportamanet absolut bizar al autoritatilor romane este cala ora la carepaza militara romaneasca a tezaurului parasea Kremlinul, tezaurul romanesc nu mai era la Kremlin ci

fusese furat de chiar autoritatile romane de sub nasul rusilor si depus probabil in bancile engleze. Faptul

ca Henegariu, Capitanovici si ceilalti romani vor ramane in continuare langa tipografia BNR in Kremlin si vor facepolitica comunista tiparind un fals ziar leninist este aceea ca ei ramasesera pe loc pentru a acoperi cat mai multcu putinta furtul tezaurului. In realitate tezaurul fusese furat demult de chiar romanii detasati cu paza lui laKremlin. Toate concluziile duc in aceasta directie. Depunerea cheilor de la incaperea tezaurului la consulatulRomaniei nu inseamna ca nu se facusera intre timp chei false. Gasirea unei modalitati de a scoate intr-onoapte din fortareata Kremlinului, pe fondul haosului care era la Moscova, cu ajutorul a catorva sute de militariromani imbracati in uniforme rusesti a catorva mii de lazi cu aur care puteau trece oricand drept lazi de munitie inacele vremuri tulburi, era floare la ureche. Aurul a fost sustras probabil intr-o noapte geroasa de ianuariesau februarie a anului 1918, incarcat pe un slep sau vapor ancorat sub zidul Kremlinului si dus la adapostulbeznei intr-o directie necunoscuta, pe apele raului Moscova. Interesant este ca lucrul acesta nu era ceva pesteputerile omenesti. Sa nu uitam ca in apropierea Moscovei cuprinsa de haos se aflau trupeleAlbilor,alaturi de

care se aflau armatele engleza, canadiana si americana, plus cele cateva mii de militari romani fosti prizonieri larusi. Odata intrat in perimetrul acestor trupe romanesti si occidentalo-americane, aurul romanesc era insiguranta.Henegariu, Guiu, Boierescu, Capitanovici si intregul grup roman continua sa activeze la Kremlin ca simpatizantiai lui Lenin si ai bolsevismului. Gazeta lorFoaia taranului, este plina de invective la adresa burghezo-mosierimiiromane care suge sangele poporului roman si cer romanilor sa se rascoale si sa-l alunge pe regeleFerdinand de pe tronul Romaniei. Iata de exemplu ce scriau bolsevicii Guiu si Henegariu inFoaia taranuluiin14 aprilie 1918, ziar editat la Kremlin in tipografia Regatului Romaniei:Aici in Rusia, unde ne aflamacum, se pune fundamentul pacii intre cei nedreptatiti de veacuri, dar se pune totodata si fundamentul

unei lupte crincene si necrutatoare impotriva acelora cari de patru ani de zile, pentru binele lor si al

mosiilor lor, minau pe oameni, ca ciurdele de vite, in focul nimicitor impotriva acelora cari pe spatele

bietului popor istovit de puteri si-au adunat comori si ridicat palate. Intiia oara proletarii Europei mijlocii

fac din piepturile lor zid nestrabatut nu impotriva muncitorilor si taranilor altor tari, ci impotrivaadevaratului jug: adevaratei robii, a capitalului, care afara de cistig nu cunoaste nici mila, nici dureri.

Salutam neobositul razboi cu bogatasii. Proletari din lumea intreaga, uniti-va pentru lupta sfinta a celor

dezmosteniti, uniti-va pentru pacea colibelor si razboiul in contra curtilor domnesti. Tarani si muncitori,

luati puterea in miinile voastre puternice, fiti singuri stapini!(Foaia Taranului, Kremlin, 14 aprilie 1918)Cu toate acestea, bolsevicii Guiu si Henegariu isi petrec concediul din vara lui 1918 in Romania, unde nunumai ca sunt foarte bine primiti de catre autoritatile romane (poate chiar de regele Ferdinand!), dar primesc siniste sume substantiale pentru a se reintoarce in Rusia la Kremlin ca sa pazeasca in continuare tezaurul. Maimult chiar, bolsevicul convins Guiu, cel care tuna si fulgera contra burghezo-mosierimii romanesti si impotrivaregelui Ferdinand, revine in Rusia cu un pasaport pe alt nume: Iuliu Grigorescu, fapt care demonstreazaa el eraspion roman. Mai tarziu, atat Guiu cat si Pescariu si alti romani de la Kremlin vor fi avansati in grad de autoritatile

romane. Asta inseamna ca fusesera agenti ai serviciilor secrete romanesti si avansasera ca ofiteri, in ciudafaptului ca unele rapoarte ale Sigurantei ii infierau ca fiind unii dintre cei mai inraiti bolsevici. Dupa anul 1921insa, atat Guiu cat si Pescariu si ceilalti vor dispare subit de pe scena publica, iar cariera lor de revolutionari se


6/32

incheie brusc. Tot asa de brusc dispare de pe scena istoriei si garda romaneasca a tezaurului precum si totiromanii de la Kremlin.

Sustragerea tezaurului romanesc depus la Kremlin a constituit probabil cel mai mare furt de aur din istoria lumii sicea mai mare operatiune de manipulare a unui popor. Intreaga natiune romana este convinsa si astazi, dupa 90de ani, ca rusii au furat tezaurul Romaniei. S-ar putea ca foarte curand poporul roman sa sufere un soc si saafle ca lucrurile stau exact invers: romanii au furat de la rusi nu numai propriul lor tezaur dus la Moscova in 1916.Romanii au mai furat rusilor in 1916-1918 cantitatea de 274 tone de aur si in 1956 alte 24 tone de aur. Amanuntemai jos, in continuarea articolului.

Nu cei blanzi stapanesc pamantul ci cei rai, vicleni si mincinosi

Tezaurul Romaniei este tezaurul care a fost trimis in Rusia in timpul primului razboi mondial si care

nu a mai fost returnat niciodata de rusi.

Aceasta fraza absolut imbecila este rostita pe un ton ritos in toate scolile din Romania si induce in mintilescolarilor si studentilor romani doua informatii mincinoase. Prima ar fi aceea ca Romania este o tara care nu arela ora actuala tezaur (desi are). A doua minciuna ar fi aceea ca rusii nu ne-au mai returnat nimic din tezaurul dusla ei in 1916 si 1917, desi ne-au returnat zeci de vagoane din respectivul tezaur si conform documentelor statul

roman a recunoscut in trei randuri ca i-a fost returnat intregul tezaur si nu mai are nici o pretentie in acest caz dinpartea Rusiei.

Poporul roman nu prea a avut noroc cu tezaurele lui. Incepand cu regeleDecebalsi tezaurul dac (luat de legiunilelui Traian ca prada de razboi) si terminand cu actualul tezaur al Romaniei luat de occidentali ca sa aiba ei grijade el, de aurul romanesc s-a cam ales praful. Au avut parte de el altii. Talharii nu sunt altii decat conducatoriipoporului roman si diriguitorii politicii romanesti! Totusi, jeluirile sfasietoare ale politicienilor romani cum caRomania a ramas saraca de pe urma jafului rusesc sunt mincinoase si provocatoare. Romania avea in iulie1944 unul dintre cele mai mari tezaure aurifere. Ea dispunea de 244 tone de aur si de peste 2 tone de pietrepretioase si platina. Maresalul Ion Antonescu a dat ordin ca tot acest aur sa fie pus la adapost in niste ascunzatorisecrete pentru a nu cadea (ati ghicit!) pe mana rusilor care se apropiasera de Iasi. Marele Stat major al Armateiromane si serviciile secrete au luat hotararea sa duca aurul acesta in grotele de la Tismana, care erau obiectiv

secret. Din pacate aurul nu a cazut pe mainile rusilor ci pe mainile oligarhilor romani, care au jefuit tezaurul devreo 33 de tone. Cu ocazia transportarii de la Bucuresti in grotele de la Tismana, Dolj, a acestui tezaur,operatiune care a avut loc in cel mai mare secret sub supravegherea Armatei romane si a Serviciilor SecreteRomanesti, o cantitate de peste 33 tone de aur, platina si pietre pretioase a fost furata de catre oligarhia dinRomania in frunte cu regele Romaniei si dusa in bancile din strainatate in septembrie 1944. Voi da amanunte cevamai departe despre acest jaf, in cadrul acestui articol.RegeleCarol al II-leasupranumit de legionariSceleratula furat si el pe rupte din tezaurul Romaniei, dar a fostmai abil si nu a lasat urme. Securitatea lui Dej si a lui Ceausescu si capeteniile nomenclaturii comuniste au furatin perioada 1947-1989 peste 160 (o suta saizeci de tone de aur) si le-au transferat in bancile si ascunzatorile dinstrainatate. Regimul de dupa 1989 a furat si fura in continuare pe rupte din aurul tarii. Este intraditia conducatorilor romani (pe care poporul nu are cum sa-i controleze) de a fura periodioc cantitati imense de

aur din tezaurul tarii, de a jefui acest tezaur si de a spune apoi ca rusii au furat aurul tarii. Asa s-a procedat separe si cu tezaurul dus la Moscova in 1917.Fraza cum ca rusii ne-au furat tezaurul in 1917 si nu ne-au mai restituit nimic din acesta niciodata este rostita peun ton grav de la catedra de catre profesorii romani in fata copiilor din scoli la orele de istorie de la nivel de clasa Iprimara pana la nivel de facultate si doctorat. Mai mult, respectivul enunt este prezent sub aceeasi forma in multeenciclopedii, inclusiv in cea mai cunoscuta ecciclopedie, Enciclopedia Wikipedia, accesibila si pe internet.

Rezultatul unei astfel de indoctrinari stupide este acela ca in 2003 si 2005, in afara profesorului Ion Scurtu, istoricin varsta, Romania nu a fost capabila sa trimita la Moscova specialisti de marca si historologi competenti care satrateze cu autoritatile ruse din punct de vedere stiintific problema tezaurului romanesc. Cat despre tezaur,Romania (cel putin oficial) dispune la ora actuala totusi de un tezaur aurifer, dar care nu se afla la rusi ci se afla inbancile occidentalilor. Care nici astia nu ni-l dau inapoi si-l tin acolo, fara ca sa se alerteze cineva. Dl Mugur

Isarescu zice ca ni se plateste pentru el o dobanda de nu stiu cat la suta. In ce scop se afla aurul romanesc acolo


7/32

si nu in tara, si de ce trebuie sa ne plateasca occidentalii niste dobanzi pentru aurul nostru este greu de spus. Darsa nu ne indepartam cu vorba.

Tezaurul dus la rusi in 1917 nu era proprietatea poporului roman ci era proprietate privata

DlEugen Ancaeste fostul reprezentant al firmei germaneCapital Consulting LTDdin Stuttgart in anii 2003 si2004. Aceasta firma a fost angajata de Rusia se reprezinteInstitutul Rus de Relatii EconomiceExterne(VNIIVS)in relatiile lui cu Europa.Institutul Rus de Relatii Economice Externeeste, la randul sau,agentie guvernamentala aMinisterului Dezvoltarii Economice si Comertului din Federatia Rusa. Capital Consulting LTDa incercat in anii 2005-2006 sa aduca in Romania ce a mai ramas nereturnat dintezaurul romanesc dus in Rusia in 1916 si 1917 si sa lamureasca pentru totdeauna problema tezauruluiromanesc, insa incercarea sa s-a lovit de refuzul autoritatilor romane, care au respins demersurile Rusiei.DlEugen Ancaa facut in legatura cu acest subiect niste declaratii absolut senzationale pe care le voi reda maideparte. Din declaratiile dlui Anca reiese nu numai ca presedintele BASESCU si autoritatile romane actuale (carepot fi acuzati de subminarea economiei nationale, din cate spune dl Anca) se opun lamuririi problemei tezaurului,dar iese la lumina si adevarul privitor la acest tezaur, adevar care este ascuns cu grija poporului roman de maibine de 90 de ani, anume ca vestitul tezaur romanesc era de fapt proprietatea particulara aCasei Regalesi aoligarhilor romani si (partial) proprietate aComunitatii Evreiesti din Romaniaacelor vremi. Comunitatea

Evreiasca depusese aurul laMarmorosch Bank,una dintre cele mai puternice banci romanesti din acea vreme,precum si la alte banci din Romania, iar de acolo fusese luat de catre BNR pe baza de proces verbal. Sa luaminsa lucrurile metodic.In aprilie 2005, dupa indelungi tratative, incepute in 1994,Moscovaa invitat guvernul Romaniei si pereprezentantii BNR, prinInstitutul Rus de Relatii Economice Externe(care-l avea ca reprezentant pe EugenAnca), sa formeze o delegatie care sa discute, printre altele, si temaproprietatilor Casei regale din Romania inFederatia Rusa componenta metale pretioase.Dintr-o data, guvernul roman a inceput sa ignore completofertele Moscovei, refuzand sa raspunda la solicitarea acesteia sub pretextul ca tezaurul trebuia sa fie discutat caproblema oficiala de stat si nu ca problema particulara. Motivele reale insa pentru care Basescu si autoritatileromane au ales sa procedeze in acest fel sunt numeroase si dureroase, dar cateva dintre ele primeaza. Primul arfi acela ca in problema tezaurului a intervenit ceva extrem de neprevazut si extrem de riscant pentru Bucuresti.

Mai mult ca sigur spionajul romanesc (si poate chiar cel american) au avertizat Guvernul de la Bucuresti ca rusiidetineau documente inedite extrem de nefavorabile Romaniei in problema tezaurului, iar acceptarea acestuia decatre Romania implica riscuri extrem de mari pentru noi.In al doilea rand, odata rezolvata problema tezaurului, clasa politica romaneasca si presa centrala ar ramane faraunul dintre cele mai eficace instrumente de manipulare a opiniei publice romanesti impotriva Rusiei in timp ceimaginea Rusiei ar cunoaste o imbunatatire substantiala in ochii tuturor romanilor, lucru care nu convine niciBucurestiului si nici uneia dintre tarile NATO. Al treilea motiv ar fi acela ca in Romania operatiunea de falsificarea istoriei pana la cele mai inalte niveluri (inclusiv facultate si doctorat) a dus la disparitia specialistilor veritabili si aistoricilor care sa poata discuta cu mintea limpede si pe baze stiintifice chestiunea tezaurului romanesc. Alpatrulea motiv ar fi acela ca rusii aveau dreptate: tezaurul trimis la ei in 1917 nu era proprietatea statului roman cireprezenta averile familiei Hohenzollern si ale camarilei regale de la Bucuresti strans unita in jurul Coroaneiregale, plus economiile Comunitatii Evreiesti. Odata returnat, tezaurul va intra imediat, in mare parte, in posesia

actualei Case regale si in buzunarele adanci ale Hohenzollernilor, o mica parte urmand a fi restituit ComunitatiiEvreiesti careia ii apartine de drept. Nici un roman nu va primi nici macar un atom din acel aur, iar statul romannu se va alege cu nimic de pe urma lui. Acest lucru ar avea un impact devastator pentru opinia publica dinRomania, intoxicata de 90 de ani cu minciuni sordide privitoare la Tezaurul care ni l-au furat rusii. Romanii s-artrezi in sfarsit la realitate, ar realiza ca au fost mereu condusi in toate epocile istorice de niste banditi si si-ar daatunci seama ca desi BIBLIA si ISUS spun ca cei blanzi vor stapani pamantul, deocamdata lumea o stapanesccei rai, vicleni si mincinosi.

Tezaurul romanesc a devenit un instrument de ponegrire a poporului rus

Returnarea tezaurului romanesc prin demersuri oficiale si discutii la nivel de guvern intre Rusia si Romania este oimposibilitate tehnica din punct de vedere juridic. Romania a recunoscut in trei randuri ca i s-a returnat tezaurul.Si asta in documente oficiale, inclusiv in cele doua tratate incheiate de Ceausescu cu URSS. A redeschideproblema aceasta inseamna a declara nule tratatele interstatale incheiate in trecut intre Romania si Rusia, oriacest lucru ar duce automat la declansarea starii de razboi intre cele doua state. Predarea tezaurului s-a facut de


8/32

catre o persoana particulara (Victor Antonescu) catre alta persoana particulara (generalul rus Miloradovici) innumele unui rege (Ferdinand) si cu specificatia scrisa ca tezaurul reprezenta niste valori private. Este durerospoate ce spun, dar aici este vorba despre o chestiune strict juridica si care implica doar persoane private. A tragela raspundere statul rus intr-o astfel de chestiune este o aberatie, pentru ca Rusia nu are aici nici o raspundere.Pe de alta parte, voi demonstra ca, intr-adevar, Curtea Regala avea tot interesul ca sa depuna tezaurul subformula de bun privat fiindca intentiona sa si-l insuseasca si sa fuga cu el in strainatate. Vremurile erau foartegrele. Armata Romana, prost inarmata si desculta, suferise infrangeri severe in toamna lui 1916 pe intregul frontsi statul roman era amenintat cu disparitia. Peste 400 000 de militari romani erau morti, raniti sau disparuti.Bulgarii anuntasera deja ca vor alipi la Bulgaria intreaga Dobroge plus partea de sud a Munteniei. GuvernulRomaniei, Curtea Regala si Armata Romana se retrasesera in nordul Moldovei cu tot tezaurul tarii. In primele zileale lunii decembrie Armatele Germana si Bulgara au ocupat Bucurestiul si au instituit pe teritoriul Romanieiadministratia militara germana. De altfel, prin Pacea de la Bucuresti (7 mai 1918), Romania era desfiintata castat. In aceste conditii era clar pentru Curtea regala si oligarhia romana inca din decembrie 1916 ca statul romanera in pericol sa dispara si ca daca depuneau tezaurul in Rusia sub calitatea de proprietate a statului roman,aveau toate sansele sa ramana fara el. Cea mai buna solutie sa-l recupereze integral era aceea ca tezaurul sa fiedepus ca proprietate privata, ceea ce s-a si facut. Prin disparitia Romaniei ca stat, regele ar fi ramas fara tara sifara coroana, dar ar fi ramas cu tezaurul statului. Lucrurile erau extrem de clare. Ideea de a-si insusi integral

tezaurul tarii prin furt a incoltit in mintea oligarhiei romane inca dinainte ca tezaurul romanesc sa ajunga laKremlin. Acesta este insa un alt aspect al problemei. Cert este ca Federatia Rusaeste un stat care a aparut pescena lumii in 1991 si este cu totul altceva decat fostaUniune Sovietica.Federatia Rusanu si-a asumat niciodata, in nici o imprejurare, nici un fel de obligatie in ceea ce priveste actelejuridice si obligatiile patrimoniale ale fostului Imperiu tarist care s-a prabusit in octombrie 1917. Acestlucru permite actualei Federatii Ruse sa se delimiteze perfect de orice obligatie fata de statul roman in ceea cepriveste tezaurul pe care fosta Casa regala a Romaniei l-a dus la Moscova in timpul primului razboi mondial.In ciuda acestor aspecte, exista semnale ca Rusia este hotarata sa rezolve problema tezaurului romanesc,pentru ca Bucurestiul a transformat problema tezaurului intr-un instrument de ponegrire a Rusiei si a poporuluirus. Acuza cum caRusia a furat tezaurul Romanieia capatat nu doar aspecte dramatice la nivel national cisi proprietati mecanice: se repeta ritmic si strident, la intervale regulate in presa si in mediile politice romanesti,asemenea tipetelor unei papusi mecanice care intoarsa cu capul in jos incepe sa strige

Mama!.Se pare ca

Federatia Rusa este hotarata sa ia aceasta jucarie enervanta din mainile clasei politice si din mainile jurnalistilordin Romania. Sesizand pericolul, Bucurestiul a rupt brusc orice legatura cu Kremlinul pe tema returnariitezaurului.Oligarhia romana si Casa regala a Romaniei, proprietarii tezaurului romanesc.

Acordul de la Strasbourg pe care Rusia l-a semnat in 28 februarie 1996 cu Comisia Europeana prevedea ca intermen de zece ani Federatia Rusa sa-si rezolve ca stat toate neintelegerile cu alte state, achitand intotalitate datoriile si obligatiile materiale restante ale fostei URSS si rezolvand eventualele litigii de frontiera ori dealta natura cu alte state. Cerinta care a fost indeplinita de Federatia Rusa.

Intrucat Uniunea Sovietica nu avea nici un fel de obligatii fata de fostul Regat al Romaniei, Federatia Rusa nu arece tezaur sa returneze Romaniei. Din punct de vedere emotional, ceea ce spun eu acum pare scandalos pentru

opinia publica din Romania (care chiar in cazul returnarii integrale a acestui tezaur in Romania nu va vedea unbanut in buzunarele ei!), dar din punct de vedere juridic este perfect valabil, intrucat in protocolul incheiat in 1916cu Rusia Tarista este specificat de BNR ca asa zisul tezaur romanesc (inclusiv cele 90 de tone de aur) are calitatede proprietate privatasi nu nationala. Din punct de vedere juridic nu reiese din documente ca elar apartine poporului roman ci unor persoane particulare din Romania. Si acest lucru este perfect adevarat,mare parte a tezaurului (inclusiv aurul) fiind proprietate privata a Familiei Regale din Romania si a gastii din jurulacesteia. Ca si acum, existau si pe atunci in Romania destui Videanu, Inimaroiu si Cocos(i) care jefuiau banulpublic sub diferite pretexte si-l bagau in propriile lor buzunare. Unul dintre aceste pretexte era, cum este siacum,dregerea stradelor orasenesti si a potecelor tarei.Alt pretext erainarmarea cu tehnica de lupta aArmatei pentru ca sa nu cumva sa intre rusii in tara sisa-l duca la colhoz intr-o viata de mizeriepe taranulroman care manca mamaliga de malai stricat, avea botnita la gura cand culegea strugurii de pe mosia stapanuluisi era batut cu biciul de boierul devenit colonel in Armata Romana.Sub pretextul inarmarii si apararii in fata pericolului rusesc s-a furat pe rupte din banii tarii de catre o banda deolteni smecheri in toata perioada de dinaintea primului razboi mondial, ca si dupa (este celebra de exemplu asa


9/32

zisaafacere Skoda din 1922). Asa se face ca, in ciuda propagandei oficiale, soldatul roman a plecat la lupta atatin 1916 cat si in 1941 descult si fara arme. Desi vremurile au trecut, modalitatea de mulgere a poporului de bani side jefuire a avutului national de catre conducatorii Romaniei a ramas aceeasi. Daca ne vom uita cu atentie vomobserva ca actuala banda de politiceni care jefuiesc banul public nu s-a ostenit nici macar sa schimbe tehnicajupuirii populatiei de bani prin impozite si taxe. Pretextele care se servesc romanilor pentru justificarea impozitelorinrobitoare care li se pun in carca de actuala administratie sunt aceleasi ca in urma cu 80 de ani: reparatulstrazilor si al drumurilor si apararea tarii de pericolul rusesc cu ajutorul NATO si al UE.Indiscutabil, tezaurul dus in Rusia in 1916 si in 1917 era proprietate privata a regelui Romaniei si a claseiconducatoare, adica a oligarhiei romanesti. In protocolul incheiat intre BNR si monarhia rusa se specifica deosebitde clar ca tezaurul depus spre pastrare la Kremlin nu putea fi folosit de bancile rusesti intrucat el eraproprietateprivata.In sprijinul acestei ipoteze vine faptul ca o buna parte a inventarului tezaurului este alcatuita din bijuteriiale membrilor familiei regale, plus cerceii, colierele, bratarile, pantofii si rochiile reginei Maria. Ca atare, dupa2000,Federatia Rusaa ales calea cea mai indicata pentru a rezolva problema si a angajat in acest sens o firmaprivata care sa discute cu Bucurestiul chestiunea tezaurului romanesc, intrucat problema tinea de sfera privata.Aceasta firma a fost, evident,Capital Consulting LTD. In istoria mondiala exista mai multe cazuri in care tezaure ale unor state s-au pierdut sau au fost facutepierdute. Unul dintre cei patiti este chiarRusiacare in 1919 a transferat in Japonia o cantitate de metal pretios de

sase ori mai mare decat tezaurul romanesc. Guvernul provizoriu rus din acea vreme a pus la adapost in bancilejaponeze circa 600 de tone de aur, metal care nici pana in momentul de fata nu a mai revenit in Rusia. Dealtfel,spre deosebire de Romania, Rusia a considerat acest caz ca si inchis.Razboiul Civil Rus si soarta tezaurului romanesc in acest razboi

Depozitarea aurului romanesc la Moscova si pastrarea lui acolo s-au facut pe baza unui protocol intre BNRsi comandantul Fortaretei Kremlin. Amanuntul este interesant, iar datele in legatura cu acest act nu s-au datpublicitatii integral. Se pare ca guvernul tarist si tarul Rusiei si-au dat doar acordul verbal in privinta acesteichestiuni si nu un acord scris, semnat si parafat. In acest caz Rusia ar fi absolvita total de orice raspundere inaceasta problema. In intelegerea incheiata cu Kremlinul se specifica faptul ca bunurile tezaurului romanescerauproprietate privatasi urmau sa fiedoar depozitatela Kremlin si nu date spre utilizare temporara bancilorrusesti (asa cum ar fi fost normal de fapt). Protocolul s-a incheiat in decembrie 1916 si au existat doua transporturi

de bunuri de la Bucuresti catre Moscova: unul in decembrie 1916 si altul in august 1917. Dupa aproximativ patruluni de la efectuarea ultimului transport regimul tarist a fost rasturnat.Din acel moment in Rusia vin vremuri extrem de tulburi, dar (atentie!) nu Lenin si Partidul Bolsevic iau putereaefectiv ci guvernul provizoriu al luiKerenski. IncepeRazboiul Civil Ruscare tine aproximativ trei ani, din 1917pana in 1921. Bolsevicii si socialistii sunt vanati de noile autoritati. Lenin este haituit si de abia scapa, in catevaranduri fiind pe punctul de a fi arestat.Razboiul Civil Rus(unul dintre cele mai sangeroase din istorie) a fost dusintre fortele neoliberale ruse sauRosii(comunisti, aliati cu mica burghezie si muncitorimea socialista) pe de oparte si fortele monarhiste ruse, adicaAlbii(Armata Sfanta, sau aVoluntarilor,Legiunea Ceha)aliati cufortele occidentale si americane pe de alta parte (Anglia, Franta, Canada si SUA, plus armatele altor 17 puterioccidentale).In noiembrie 1918 armatele generalilor monarhistiDenikinsiKolceakrespinsesera Armata Rosie si ajunseserala portile Moscovei. Moscova era in haos. Partea europeana a Rusiei se afla practic sub controlul Albilor pe

care Trotki a reusit sa-i infranga abia in 1920. Asta s-a intamplat pe plan militar. Pe plan politic, imediat duparasturnarea regimului tarist, Kerenski si marea nobilime rusa au reusit sa smulga puterea din mainile comunistilorsi ale lui Lenin si au dezlantuit prigoana impotriva acestora sprijiniti deRebeliunea Iuncherilordin Petrograd. InRusia s-a instalat Guvernul Provizoriu care era in fond promonarhist. Mensevicii si socialist-revolutionarii au trecutde partea Guvernului Provizoriu. Pentru un scurt timp, in urma victoriilor armatelor Albilor, amiralulKolceaks-aintitulatconducator suprem si regent al Rusiei.Situatia comunistilor a fost extrem de dificila, iar instabilitateapolitica a continuat in Rusia pana catre 1921. De abia in 1922, la cinci ani dupa Revolutie, Lenin proclamaUniunea Sovietica.Desi in 1918 Romania devenise o putere europeana medie si desi armatele natiunilor alaturi de care ea luptase inprimul razboi mondial (Franta, Anglia, SUA etc) controlau partea europeana a Rusiei pana la Moscova,statulroman nu a facut absolut nimic pentru a aduce in tara tezaurul, fie si partial!O astfel de atitudine da din

start de banuit. Desi conform protocolului, la Kremlin, unde se pastra aurul romanesc, exista o unitate militararomaneasca si functionari romani care pazeau tezaurul, nici BNR, nici Guvernul Romaniei, nici Serviciile Secretesi nici chiar Casa Regala a Romaniei nu au miscat un deget pentru a aduce inapoi la Bucuresti tezaurul. Nu au


10/32

facut absolut nici un demers! Observand acest comportament bizar, prima banuiala ar fi aceea ca Regele siproprietarii de drept ai Tezaurului asteptau un moment prielnic pentru ca sa fure cu adevarat intregul tezaur si sa-lduca in strainatate, lucru care era mai usor de facut de la Moscova decat de la Bucuresti. In acest fel urmatezaurului se putea pierde mult mai usor. Se pare ca Lenin a avut informatii in acest sens, pentru ca el da in aceltimp indicatii precise privitoare la tezaurul romanesc, iar pe baza recomandarilor lui Sovietul ComisarilorPoporului ia urmatoarea hotarare la 13 ianuarie 1918 :Tezaurul din Romania, aflat in pastrare la Moscova, sedeclara intangibil pentru oligarhia romana care l-a jefuit de la poporul roman. Puterea sovietica isi asuma

raspunderea de a pastra acest tezaur pe care il va preda in mainile poporului roman.Desi era foarte usorpentru Lenin si Armata Rosie sa ordone confiscarea tezaurului, ei nu au facut asta ci l-au declarat intangibil.Lenin era intr-adevar un individ genial, cu o forta de munca uluitoare si proteica si care aborda in aceeasi zi mii deprobleme fara nici o legatura una cu alta si da mii de instructiuni. Totusi, daca Lenin a abordat problema tezuruluiromanesc, asta nu inseamna nicidecum ca el coborase in pivnitele Kremlinului si cotrobaise prin lazile BNR-ului,ca sa numere monezile si lingourile de aur ale romanilor. Nu! Problema ii fusese probabil raportata prinintermediul serviciilor secrete si el doar pusese o rezolutie pe un raport. Nici Stalin, mai tarziu, nu verificase cataur romanesc se afla prin lazile de la Kremlin. Primul care verificase cu atentie lazile (evident, prin oamenii KGB-ului) fusese Brejnev, care isi daduse seama ca, in ceea ce privea aurul romanesc, Rusia se afla probabil in fatacelei mai mari escrocherii din istoria lumii: in lazile BNR-ului oamenii KGB-ului nu gasisera decat pantofi si rochii

ale reginei Maria precum si alte fleacuri si prea putin aur. Descoperirea fusese atat de uluitoare incat socase panachiar si KGB-ul. Tezaurul romanesc fusese furat, in conditiile in care paznicii acestuia nu fusesera decat romanii!Nimanui nu i-ar fi trecut prin cap ca romanii puteau sa-si fure singuri tezaurul si apoi sa reclame cu tarie sa fiedespagubiti. Asa ceva intrecea imaginatia oricui!

Interesant era faptul ca Rusia nu putea nici sa spuna ca nu gasise aurul, fiindca s-ar fi compromis ca puteregaranta. Acesta este motivul pentru care Rusia nu a spus niciodata ca aurul romanesc nu ar exista. Adevarul erainsa altul si o parte a acestui adevar a rabufnit ulterior la intalnirea cu Ceausescu din 1965, cand Brejnev i-astrigat : Aceste casete ale voastre n-au fost controlate niciodata, pentru ca aceasta se intampla in timpulrazboiului, ele au fost transmise pe incredere Insa, cand mai tarziu o parte din casete au fost deschise

de catre guvernul nostru, s-a gasit in ele incaltaminte a familiei regale.

Brejnev atinsese cu aceasta ocazie un punct extrem de sensibil fara sa nege insa ca aurul era tot acolo. Inrealitate, aurul nu mai era acolo, iar Brejnev studia cu atentie reactiile delegatiei romane si ale lui Ceausescupentru ca voia sa stie daca fratii romani comunisti, stiau ca aurul nu mai era la Moscova sau nu. Probabil ca nua putut sa traga o concluzie clara in acest sens. Un lucru era sigur insa: aurul romanesc nu mai era la Kremlin sinici in Rusia.Conducatorii poporului roman din epoca moderna, specialisti in furturi de aur din tezaurul tarii. Clasa

politica din Romania a furat in secolul al XX-lea 200 de tone de aur din tezaurul Romaniei

Indiferent ce s-ar spune, Lenin avea dreptate. Faptul ca oligarhia din Romania in frunte cu regele isi faureaaveri prin furt de la oamenii simpli in spinarea carora punea taxe si impozite naucitoare (la fel ca si astazi) nu erao noutate, asa cum nu este nici astazi. Noutate (dar pentru necunoscatori) este faptul ca aceeasi oligarhie a furatin perioadele politice tulburi tone de lingouri din aurul tarii si l-a dus in strainatate. Romania dispunea in iulie1944 de un tezaur de peste 245 tone de aur. Ion Antonescu a dat ordin ca acest aur sa fie ascuns pentru a nu

cade in mainile Armatei Ruse care se apropia vertiginos de granitele Romaniei. Pe tot parcursul lunilor iuliesi august 1944 (chiar dupa caderea si arestarea lui Antonescu), sub paza militara draconica, au fost transportatede la Bucuresti in grotele de langa manastirea Tismana din judetul Gorj 245 de tone de aur. Cu ocazia acestuitransport au disparut peste 32 de tone de aur fara ca nimeni sa stie ce s-a intamplat cu el. Prof. dr.IoanScurtusi profGheorghe Buzatu, in studiul lorIstoria romanilor in secolul al XX-leapublicat la Editura Paideain 1999 arata ca 245 de tone de aur au plecat in mai multe convoaie din Bucuresti catre Tismana sub pazamilitara speciala in iulie si august 1944, pentru a fi pus la adapost de rusi, dar in grotele de la Tismana nu auajuns decat 212 tone. Pe drum au disparut aproximativ 33 de tone, plus alte valori. Explicatia care s-a dat (abiaprin anii 1980) a fost aceea (ati ghicit deja!) ca ticalosii de sovietici interceptasera transportul de aur si nejecmanisera, furand din convoi 33 de tone de aur. In emisiuneaPro Patriadin 14 dec.1992, doi fosti salariati al BNR pescuiti de militarii televizionisti ai MApN-ului prin apele tulburi ale Bucurestiuluipostrevolutionar declarau spre satisfactia romanilor de meserie privitori la televizor ca rusii interceptaseratransportul si luasera din aurul tarii 40 de tone. Inca o dovada, deci, a nemerniciei rusesti. Nici realizatoriiemisiunii militarePro Patria, nici fostii salariati ai BNR si nici cetatenii romani nu s-au intrebat cum de fusese


11/32

posibil sa se multumeascarusii cei lacomidoar cu o parte din aurul interceptat si de ce nu luaseratot aurul!Pentru ca ar fi fost in drept s-o faca, erau doar intr-o tara inamica, ocupata, ce doar de cateva zile trecuse departea Aliatilor. Legile razboiului le permiteau sa faca asta.Este evident ca toate aceste minciuni privind furtul aurului de laTismanade catre rusi nu corespund realitatii si caadevaratii hoti ai celor 33 de tone de aur furat de la Tismana trebuie cautati in randurile fostei Case Regale aRomaniei si ale fostei oligarhii romanesti, daca nu cumva chiar printre fostii generali si colonei ai Armatei,insarcinati cu transportul aurului. Daca rusii ar fi interceptat tezaurul de la Tismana, ori il luau pe tot, ori nu luaunimic, sa fie limpede! Ori esti hot si bandit, ori nu esti! Nu merge sa spui despre cinevaeste bandit asa siasa!oria fost un pic talhar.Daca interceptau aurul, rusii ori luau cu japca toata cantitatea de 244 de tone caprada de razboi, ori nu se atingeau de ea! Nu exista insa nici un document in acest sens, nici o dovada ca rusiis-ar fi intalnit cu cei care duceau aurul in ascunzatorile de la Tismana, iar declaratiile unor functionari senilizati,facute la 60 de ani de la evenimentul in cauza nu au nici o relevanta. Banditii care au furat tezaurul de la Tismanaau fost autohtoni, au fost romani de-ai nostri si nu rusi! Si am adus vorba despre ei pentru ca asa cum voi relatamai departe, tot oligarhia romana a fost cea care a furat (sau a incercat sa fure) tezaurul dus la Moscova in 1916si 1917.Aurul Romaniei nu a fost furat numai de regii si oligarhii romani de dinainte de 1947 ci si de nomenclaturacomunista dejisto-ceausista care a condus Romania dupa 1947.

Privind evolutia stocurilor de lingouri de aur a Bancii Nationale a Romaniei observam urmatoarele. Imediatdupa abdicarea regelui Mihai I (1948) , stocurile de rezerve de aur ale Romaniei se ridicau la peste 210 tone deaur. In anul 1951 (anul in care Dictatura dejista a scapat de ultimele ramasite ale vechilor partide politice si s-aasezat temeinic si definitiv la carma tarii) mare parte din datoria catre Rusia fusese stearsa de rusi sau inlocuitacu bunuri alimentare si industriale (lapte, unt, grau, petrol etc) necesare Rusiei. Prin Tratatul de pace de la Parisdin 1947Comisia Aliata de Armistitiufixase Romaniei ca despagubiri de razboi fata de URSS suma de 300 demilioane de dolari. URSS, scandalizata de suma extrem de mica, echivalase imediat o parte a despagubirilor derazboi cu tezaurul pe care Romania il dusese la Moscova in 1917 si declarase problema tezaurului inchisa. NiciStalin si nici KGB-ul rusesc nu verificasera insa temeinic daca aurul romanesc mai era cu adevarat la Kremlinsau nu! Ei controlasera doar partea arhivistica si documentara si pe aceasta o restituisera in 1935 Romaniei. Deabia Brejnev ordonase sa se controleze daca aurul romanesc mai era in lazi la Kremlin sau nu, iar rezultatele aufost tinute secrete de Rusia pana astazi.Romania se refacuse relativ repede dupa razboi, iar rezervele de aur in lingouri ale ei, in ciuda uriaselor cheltuieli,atingeau in 1950 impresionanta cifra de 209,4 milioane tone. Totusi, in anul urmator se intampla ceva de-adreptulhalucinant cu aceste rezerve : scad brusc la 80 de tone! Ati citit bine: 80 de tone! Din 1950 pana in 1952,in mai putin de doi ani, de tezaurul Romaniei se alege praful! Dispar din el fara urma nu mai putin de 130 de tonede aur fin. Adica o cantitate aproape dubla decat tezaurul care ni l-au rapit rusii in 1916! Si asta nu este tot.Timp de 10 ani, rezervele de aur ale Romaniei continua sa scada drastic an de an, cu aproape 2 tone pe an,pana in anul 1961 cand ajung la cantitatea de60,8 toneaur . Nimeni nu stie nici acum ce s-a intamplat cudiferenta de 170 de tone de aur disparuta in doar 10 ani. Istoricii de dupa 1990 au lansat ideea ca ne-au furataurul (ati ghicit!) rusii! Lucru total exclus, deoarece inca din anul 1950 Romania comunista devenise dejadusmana Rusiei. Pe urma, nu exista nici un document si nici o declaratie a lui Dej sau a lui Ceausescu in sensul

ca aurul ar fi fost luat de rusi. Si se stie ca Dej si Ceausescu, atunci cand era vorba de atacuri la adresa Rusiei,nu se dadeau in laturi de la nimic. Ei insisi cereau rusilor aurul din 1916. Ar fi fost caraghios ca dupa ce ei le-ar fidat, sa zicem, 170 de tone de aur din rezervele de la Bucuresti, Dej si Ceausescu sa se fi dus apoi la Stalin si laHrusciov sa le ceara aurul din 1916! Este total neverosimil! Si nu exista nici un document in acest sens pe nicaieri.CercetatorulPetre Oprisin articolulArmata, industria si rezerva de aur a Bancii Nationale publicat in2006 arata ca intre 1950-1954 Romaniacare gemea sub ocupatia rusainvestise mult in fabricarea demunitie si armament. El se intreaba daca nu cumva aurul fusese folosit in acest scop. Cercetarile arhivelor aratainsa ca se cumparasera de catre statul roman in acest scop (adica fabricarea de armament si munitie)doar cateva sute de utilaje din strainatate pentru fabricarea de cartuse sicam atat ! Asta ca sa nu mai punemla socoteala ca dupa razboi astfel de utilaje erau extrem de ieftine, toata lumea voind sa scape de ele fiindcarazboiul se sfarsise. Dealtfel aceste utilaje nici nu s-au cumparat din Vest sau din America, ele au fost cumparate( la mana a doua) din Ungaria. In ceea ce priveste aceasta investitie in industria de armament lucrurile sunt de-a dreptul stranii, avand in vedere ca rusii nu stiau nimic de asta si ca Romania era oficial sub interdictie defabricare de armament din partea Puterilor Aliate. Impotriva cui voia Dej sa porneasca razboi de vreme ce


12/32

Romania era sub ocupatie rusa ? Nu cumva impotriva rusilor? Cum era atunci posibil ca el, care era unantirus convins sa le dea rusilor tezaurul Romaniei? In al doilea rand, chiar sa fi dorit sa le dea eusilor 170 tone deaur, rusii ar fi refuzat sa-l primeasca. Exista si pe atunci spionaj. Indiscutabil, Vestul ar fi auzit de o astfel detranzactie si postul de radioEuropa Liberaar fi vorbit cinci decenii la rand fara sa se opreasca despre jefuireaRomaniei de catre rusi. Totusi, spionajul occidental si spionajul american nu pomenesc nimic despre o eventualacantitate de 170 de tone de aur luata de rusi de la romani dupa 1947. Cu atat mai putin

Europa Libera.Pe de

alta parte, statul roman dispunea si de teren si de cladiri si de detinuti pentru felurite munci. Ridicarea unei fabricide munitie in astfel de conditii era cel mai usor lucru si nu costa aproape nimic. Costau doar utilajele. Sa fi costatcele 712 utilaje aduse din import pentru fabricarea cartuselor si a pustilor 91 de tone de aur ? Imposibil! Astfelde utilaje erau de fapt strunguri de inalta precizie . Nu se poate ca un astfel de strung sa fi valorat 126 dekilograme de aur. Undeadisparut atunci pe timpul lui Dej si al lui Ceausescu aurul tarii ? Raspunsul este:l-aufurat capeteniile partidului comunist si ale Securitatii.Dar intre 1950 si 1954 nu disparusera doar cele 90 de tone cat se spune ca s-ar fi investit in fabricarea dearmament ci disparusera 160 de tone de aur! Tezaurul sazuse de la 210 tone (in 1951) la 49,7 tone in1954. Chiar daca s-ar admite faptul incredibil ca in cativa ani statul roman (aflat sub infioratoarea ocupatieruseasca) cheltuise (fara stirea rusilor!) 90 de tone de aur pe fabricarea de cartuse, tot mai trebuia sa justificealte 70 de tone de aur. Cu astea ce se facuse ?

Incercarea unor cercetatori de a justifica cheltuirea acestui aur cu construireaCanalului Dunare-MareaNeagrasau cucolectivizareanu sta in picioare. Cel mai probabil este caBanda Securista Dejisto-Ceasusistaa furat peste 160 de tone de aur si le-a acuns in strainatate. Acel aur, impreuna cu aurul furat desecuristi pe vremea lui Ceausescu, avea sa inceapa a iesi la suprafata in dupa decembrie 1989. Si probabil iesesi acum, fiind retras treptat de un grup restrans de initiati. Sa nu uitam ca Nicolae Ceausescu a fost impuscat sipentru ca avea conturi de miliarde in strainatate. Acele conturi existau, dar nu erau ale lui ci ale Securitatii. Niciastazi nu se stie unde sunt acei bani.Nicolae Ceausescu si stabii comunisti au gasit repede o explicatie pentru disparitia aurului: aurul fusese furat derusi. Este o traditie in tara noastra ca toti cei ajunsi la carma tarii sa fure aurul Romaniei si finantele tarii si dupaasta sa strige ca hotii sunt rusii. Acest lucru se face si in prezent cu metode extrem de sofisticate si incredibil deviclene. Amintesc doar capretul gazelor rusestisiscumpirea gazelor rusestianuntate cu mare tam-tamperiodic de catre presa si guvernele de la Bucurestinu sunt nimic altceva decat o noua modalitate aconducatorilor actualei Romanii de a spune poporului roman ca rusii ne fura din nou aurul tarii. Tocmai dinaceasta cauza Romania este la ora actuala singura tara cu care Rusia a refuzat sa incheie contracte de livrare degaze sau petrol. Dupa cum se stie, aprovizionarea cu gaze a Romaniei o fac niste firme private occidentale. Astanu-i impiedica insa pe guvernantii de la Bucuresti sa insinueze mereu ca Rusia ne fura valuta scumpind pretul lagaze. In realitate aurul tarii este furat in continuare de oligarhia romana. Chiar la ora la care scriu acest randuri,intregul tezaur al Romaniei se afla in bancile occidentale unde a fost trimis de BNR imediat dupa 1990,chipurile pentru a produce dobanda. Adevarul este ca nici nu poate fi tratat (de fapt batjocorit) altfel unpopor caruia ura inepta fata de un alt popor (rus) ii intuneca ratiunea si-l impiedica sa vadaadevarul.Jefuirea ruseasca a poporului romandin perioada 1947-1957 este o gluma pe langa jafurilenemtesti dintre 1916-1918 si dintre 1939-1944 cand germanii au secatuit practic Romania de petrol si resurse

agricole! Numai in perioada 1916-1918 nemtii reusesc sa extraga din Romania si sa transporte in Germania, caprada de razboi, peste doua milioane de tone de petrol romanesc in ritmul de o suta de mii de tone de petrol lafiecare 30 de zile. In aceeasi perioada au rechizitionat fara nici un fel de plata de la taranii romani circa 4 milioanede tone de cereale si milioane de tone de alte produse agricole. Taranii romani insa isi amintesc cu bucurie sisatisfactie si astazi de loviturile de pat de pusca pe care le primeau peste gura in acea perioada de la soldatiiCaizerului care le luau din curte vaca, porcul si dubla de grau, dar sunt plini de ura atunci cand vine vorba decomunismul rusesc. Un astfel de popor nu merita tratat altfel decat ca suspect si dubios din punct de vedereistoric. Spun acest lucru cu regret si cu parere de rau, dar o spun cu convingerea ca sunt obiectiv.Rusii incearca in mai multe randuri sa stinga conflictul tezaurului, returnand romanilor o mare parte a

tezaurului

In ceea ce priveste problema tezaurului dus la Moscova, se ascunde cu abilitate faptul ca, pe parcursul anilor,Rusia Sovietica a returnat o buna parte din cele 94 de tone de aur. ProfesorulIon Scurtuface o declaratie in datade 20 februarie 2007 in ziarulEvenimentul Zileiin care dezvaluie caRomania mai are de recuperat de la rusidoar 70 de tone de aurdin cele 94. Declaratia este menita sa ridice o noua serie de intrebari. Daca rusii nu mai


13/32

au sa ne dea inapoi decat 70 de tone de aur, de unde au luat cele 24 de aur pe care ni le-au returnat? Inseamnafie ca hotii nu putusera sa fure tot tezaurul in 1918 (si mai lasasera la Kremlin 24 de tone, fie ca rusii daduseradin buzunarul lor cele 24 de tone, in speranta ca romanii vor inceta cu revendicarea tezaurului.In 16 iunie 1935, din ordinul lui Stalin, rusii au returnat in Romania 16 vagoane din componenta tezaurului dus inRusia in 1916. Conform obiceiului romanesc al pamantului, operatiunea de returnare s-a petrecut la adapostulpuzderiei de jde mii de trupe si jandarmi si nu s-au dat amanunte in privinta continutului vagoanelor returnatede rusi. Se banuieste insa ca ar fi fost mai putin aur in ele si mai mult documente, arhive, harti si obiecte depatrimoniu, inclusiv tablouri. Toate, la fel de pretioase ca aurul, daca nu cumva mult mai pretioase. Toateambalate in 1436 de lazi sigilate cu sigiliile originale. Acestea au ajuns inGara Obordin Bucuresti la 16.30 si aufost predate de militarii Armatei Rosii luiG. Paraschivescu,reprezentant al Guvernului Roman. Operatiunea s-aincheiat pe 28 iunie 1935 si a fost intocmit chiar un proces-verbal de predare-primire, dupa care militarii sovieticis-au intors acasa.In data de 6 septembrie 1956, o alta parte din tezaur, inclusiv tezaurulClosca cu Puii de Aura sosit in tara inalte zece vagoane, sovieticii predand guvernului roman un numar de 39320 de piese romanesti de patrimoniu,tablouri pretioase, picturi, desene, gravuri, obiecte bisericesti, medalii, precum si o cantitate de monezi si lingouride aur. Conform aceluiasi sanatos obicei al pamantului operatiunea s-a executat in cel mai mare secret siasupra ei s-a pastrat o tacere profunda. Mai tarziu s-a recunoscut ca rusii au adus printre altele si au

predat Bucurestiului o cantitate neprecizata de aur si aproximativ o tona de argint.Returnarea acestor bunuri avea sa iste insa un scandal la nivel de partide fratesti intre PCR si PCUS deoarecedupa returnarea a 26 de vagoane din fostul tezaur, in loc sa auda ceva de bine, rusii au auzit injuraturi si au fostinformati ca romanii erau foarte nemultumiti si murmurau pe la colturi ca Rusia si-a batut joc de ei si nu le-areturnat nimic din tezaur. Cu toate acestea, in septembrie 1956, academicianulMihail Ralea, imputernicitulGuvernului Roman, semnase o anexa la Protocolul ultim de returnare a bunurilor tezaurifere in care se specificafoarte limpede:Guvernul Republicii Populare Romania multumeste poporului sovietic si Rusiei pentrubunurile restituite si declara in mod oficial ca nu mai are nici o pretentie materiala sau de orice alta natura

aferenta operatiunii de transport si depozitare a valorilor BNR in depozitele Kremlinului ce a avut loc in

1916 si august 1917.

Totusi, dupa 1990, Romania a atacat documentul pe motiv ca pe el erau cinci semnaturi din partea rusilor si

numai una din partea romanilor : a lui Mihail Ralea. Din partea rusilor iscalisera Mihailov Nikolai Alexandrov(ministrul Culturii din URSS), general-locotenent Vedenin, comandantul Kremlinului, Krftanov, Orvid si Pahomo.Din partea Romaniei semnase doar academicianul Mihail Ralea. Actul nu este valabil a concluzionat dupa19990 Bucurestiul, adaugand ca trebuia sa mai semneze macar un delegat roman. Indiscutabil insa, daca pedocument ar mai fi fost o semnatura a unui roman, s-ar fi creat un alt pretext: de ce sunt doar doua semnaturiromanesti si nu trei, sau chiar cinci, ca sa fie egale cu numarul de semnaturi rusesti? O astfel de atitudine necaracterizeaza. Exista inca dascali de istorie prin Romania care spun scolarilor caDimitrie Cantemira iscalittratatul cu Rusia in 1711 fiindcaPetru cel Mareadusese cu el o sticla cu vin din care a dat sa guste atatvoievodului cat si celor 200 de boieri din Sfatul Tarii Moldovei prezenti la iscalirea tratatului, plus la jumatate dinostirea Moldovei, asa ca respectivul tratat nu era valabil fiindcaDimitrie Cantemirsi boierii moldoveni erau betiturta in momentul iscalirii tratatului, fiindca gustasera vin din sticla adusa de tarul Petru cel Mare. Era probabilvorba, dupa cum v-ati putut da seama, de o sticla uriasa!

Se trece cu vederea ca in acel moment din 1956 academicianulMihail Raleaera o personalitate recunoscuta inEuropa si indeplinea, in momentul semnarii documentului si primirii bunurilor din tezaur, functia de sef aldelegatiei romane si imputernicit al Guvernului Romaniei. Nu exista nicaieri scris ca pe un act de predare-primiretrebuie sa fie cinci semnaturi pentru fiecare parte.Ceea ce se ascunde in spatele unor astfel de gesturi ignobile este insa altceva. Se incearca sa se anuleze ungest. Este vorba de bunavointa rusilor, pe care Bucurestiul incearca s-o eclipseze prin diferite tertipuri. Nu sepoate contesta ca sovieticii, in ciuda pacatelor lor, au avut, iata, in vedere returnarea tezaurului romanesc. S-auaplecat asupra acestei chestiuni. Au studiat-o. Si nu numai ca au studiat-o. Chiar au existat, iata, douatransporturi substantiale cu bunurile acestui tezaur, dinspre Moscova catre Romania. Reprezentantii Romaniei ausemnat si au spus ca au primit tot. Azi, ni se spune ca nu am primit nimic si ca rusii nu ne-au returnat nimic.Spunem copiilor nostri caTezaurul Romaniei este tezaurul care a fost trimis in Rusia in timpul primului

razboi mondial si care nu a mai fost returnat niciodata.Daca nu putem sa distingem adevarul inintregime, putem, in schimb, sa vedem cu limpezime o parte a minciunii romanesti privitoare la tezaur.


14/32

Totusi, obiectivi fiind, nu putem sa nu ne punem intrebarea: ce i-a facut pe rusi sa stopeze returnarea tezauruluiromanesc? De ce s-au oprit dupa doua transporturi si nu au trimis si lingourile si monezile in aur? Pentru Rusia90 de tone de aur nu inseamna nimic. Kremlinul, prin CC al PCUS aloca in 1977numai pentru suplimentareaimporturilor ruse de carne din Europa,47 de tone de aur anual. Este inutil de subliniat casuplimentareaimporturilorde carneera un fleac fata de adevarateleimporturi de carnepe care le facea Rusia! In cea mai

dificila perioada de dupa razboi (anul 1953) rezervele de aur ale Rusiei se ridicau la peste doua mii de tone deaur rafinat turnat in lingouri, mai precis 2045,7 tone de aur de 24 de carate (Dmitri Volgonov-Lenin- a newbiographypublicata in 1994), iar productia de aur a Rusiei este astazi de aproape 500 de tone pe an in conditiilein care sunt exploatate doar jumatate din zacamintele aurifere, anume cele mai profitabile, cu filoane de aurconsistente. Si asta in situatia in care productia mondiala de aur este de 1400 de tone de aur pe an. Cu putininainte ca giganticul trust minier rusescNORILSK NICKELsa cumpere corporatia canadianaLion Ore MiningInternational Ltd ,un inginer rus de la N.N. declara pe internet ca productia de aur a Rusiei era in realitate depeste 700 de tone de aur pe an. Adica peste jumatate din productia mondiala! Ce putea sa faca Rusia cubijuteriile reginei Maria cand numai productia de diamante a Rusiei se ridica la peste 20 de tone dediamante anual ? Nu ar fi fost nimic mai simplu pentru conducatorii de la Kremlin ca sa ordone returnareatezaurului catre Bucuresti si sa incheie tigania care dura de peste 50 de ani. Ceva i-a facut insa pe rusi sa serazgandeasca. Ceva ce depaseste orice putere de imaginatie! Ceva ce noi doar banuim astazi si il luam

deocamdata ca simpla ipoteza de lucru privitoare la soarta tezaurului romanesc de la Moscova! Rusii audescoperit ca tezaurul romanesc fusese furat de la Kremlin de romani!Asadar rusii au procedat, pentru prima oara dupa 60 de ani, la controlul lazilor aduse la Kremlin de BNR si audescoperit ca in lazile sigilate in care trebuia sa se afle aurul nu era de fapt nimic! Lazile erau goale sau pline cupantofi si rochii ale reginei Maria. Descoperirea i-a socat probabil, dar i-a si ambitionat pe rusi. Si-au dat seamaca erau insultati pe nedrept de 60 de ani de catre Romania. Se aflau in fata celei mai mari escrocherii a mileniuluisi totodata in fata celui mare furt de aur al mileniului!

Brejnev stia ca aurul romanesc fusese furat de romani in 1918

Ipoteza falsificarii de inventar (adica aceea ca BNR venise cu lazile goale la Kremlin si-i pusese pe rusi saiscaleasca de primire ca si cand ar fi fost pline cu aur) a fost inlaturata. In lazile aduse de BNR fusese aur. Dovadaca vreo suta de lazi mai contineau monezi si lingouri de aur (aur care fusese returnat Romaniei in 1956). Mairamanea cealalta varianta:furtul. Rusii se aflau in fata celui mai mare furt al mileniului: 94 de tone de aur furat!Aurul fusese furat din incinta Kremlinului, din Sala Armelor, in care fusese depozitat. Cine putuse sa-l fure? Undeil dusese?

In Rusia comunista nu aveai ce face cu aurul. Presupunand prin absurd ca un cetatean care sapa in curtea caseilui ar fi descoperit acolo pe timpul lui Lenin sau al lui Stalin o comoara din bani de aur, aceasta nu l-ar fi ajutat cunimic. Nu i-ar fi facut viata mai usoara. Dimpotriva! Cui sa fi vandut el comoara intr-o tara in care aurul nu aveanici un fel de valoare? Unde sa se fi dus el cu un lingou de aur de un kilogram? Cui sa-l vanda intr-o tara in careKGB-ul stia si ce visai noaptea? Sa nu uitam ca in Romania comunista chiar, posesorii de aur au infundatinchisorile pentru un cocosel (taler austriac) de aur.

Nici un raport al Militiei Ruse ori al KGB-ului nu pomenise vreodata de descoperirea vreunei monezi romanesti deaur sau a vreunui lingou de aur romanesc asupra vreunui cetatean pe intinderea imperiului rus. Era cu totul exclusca militarii ori civilii rusi din Kremlin sa fi furat tezaurul romanesc. Pe de alta parte rusii de fapt nici nu facusera depaza non stop cum s-ar spune acum, la usa tezaurului romanesc din Sala Armelor de la Kremlin ci doarcateodata. Nu fusesera prezenti mereu in sala. Singurii care nu se miscasera de la usa salii in care se aflaincuiat tezaurul fuseseraromanii.Ei chiar dormeau acolo. Statusera acolo ani intregi! Paznicii rusi faceau de pazaimpreuna cu romanii, dar nu alternativ ci doar intareau garda romana care sta permanent acolo. Uneori rusii nicinu intrau in post si ramaneau atunci de paza doar romanii. Concluzia era una singura: daca aurul fusese furat,hotii nu puteau fi altii decat romanii care pazisera ani la rand aurul si care erau familiarizati perfect cu interiorulKremlinului si cu secretele acestuia. Problema care se punea acum pentru rusi era daca tovarasii romani (recteDej si Ceausescu, care cereau inapoi aurul) stiau ca aurul fusese furat de chiar romanii care-l pazisera sau seprefaceau ca nu stiu. Mai era in joc, indiscutabil, prestigiul Rusiei nu doar ca ca putere garanta ci si ca putere

politieneasca. Si mai era ceva. Daca returnau romanilor echivalentul unui tezaur care le fusese furat de submustati de chiar romanii din garda Kremlinului, rusii erau in pericol de a ajunge nu doar bataia de joc a romanilor


15/32

(care ar fi inceput imediat sa se laude ca i-au fraierit pe rusi) ci riscau sa se compromita definitiv si sa ajungapentru secole intregi de rasul intregii lumi ca eroii celei mai mari cacialmale care fusese trasa vreodata unei mariputeri. Brejnev avea dreptate cand ii spunea lui Ceausescu in 1965 canu este vorba de 90 000 de kilogramede aur, aici este o problema politica,dar este greu de stiut daca Ceausescu realizase la ce se refera Brejnev.Intrucat Romania cerea zgomotos aurul inapoi, Moscova a luat hotararea sa traga de timp si sa nu sufle nici osingura vorba in legatura cu faptul ca descoperise ca aurul fusese furat de romani. Stalin ii ajutase din acestpunct de vedere fara sa vrea. Nici Stalin nu stia ca in lazile romanesti nu mai era nici macar a zecea parte dintezaur, dar cu siretenia lui innascuta facuse altceva: inchisese problema tezaurului romanesc. In urma acorduluide pace de la Paris din 1947, statul roman a fost obligat de Aliati sa plateasca Rusiei suma de 300 de milioanede dolari drept despagubiri de razboi, lucru ce a produs nemultumire la varful conducerii sovietice si a pecetluitsoarta regelui Mihai, rusii decizand ca puteau sa capete despagubirile reale cerute doar inlaturand monarhia dinRomania si instaland la Bucuresti un guvern prosovietic. Ceea ce s-a si facut. Stalin, furios, a declarat ca inschimbul daunelor facute de Armata Romana in Rusia, tezaurul romanesc va fi oprit la Moscova drept despagubiride razboi.

Spre deosebire de Stalin, Brejnev stia catezaurul romanesc fusese furat de romani, dar nu stia daca siCeausescu stie asta. Ca atare nu a facut nici el nimic altceva decat sa urmeze exemplul lui Stalin si sa-i spuna lui

Ceausescu ca distrugerile provocate de Armata Romana in Rusia pe timpul celui de-al doilea razboi mondialintreceau cu mult valoarea tezaurului, asa ca problema tezaurului ramanea inchisa.Respectand adevarul si cautand sa fim obiectivi, vom observa ca rusii aveau dreptate totusi. Asa cum incearca safaca si acum, cand ne aflam in pragul celui de-al Treilea Razboi Mondial, Romania intrase in 1941 intr-un razboiin care nu avea ce sa caute si provocase Rusiei distrugeri si daune uriase. Distrusese din temelii orase precumOdessa si Sevastopol si stersese practic de pe suprafata pamantului, alaturi de germani, orasulStalingrad.Odessa, SevastopolsiStalingraderau (cum sunt si acum) orase mari ale lumii. Numai distrugereaacestor trei orase trecea de o mie de miliarde de dolari. In discutia cu Ceausescu, din septembrie 1965, Brejnev siconducerea de la Kremlin aveau sa reproseze violent delegatiei romane acest lucru, atunci cand aceasta a ridicatdin nou problema returnarii tezaurului. Mai mult decat atat, KGB-ul descoperise in Arhive datoriile Romaniei fatade statul rus care-i furnizase armament si tehnica de razboi in anii 1916-1917 in valoare de sute de milioane dedolari (la valoarea de atunci) fara sa primeasca nimic din partea Romaniei. Brejnev i-a strigat luiCeausescu:Dumneavoastra ridicati problema tezaurului in conditiile cand s-a reusit sa fie inlaturataamaraciunea provocata de cel de-al doilea razboi mondial iar dv. stiti ca aceasta a fost o amaraciune

grea pentru noi, comisiile de imputerniciti care au stabilit pierderile pricinuite de razboi la Odessa si

Crimeea. Din documente referitoare la actiunile trupelor romane, pierderile pricinuite Rusiei depasesc de

sute de ori ceea ce discutam noi azi! De aceea, consideram aceasta problema nu pur si simplu o

problema financiara. Nu este vorba de 90000 kg de aur sau 300 milioane dolari, aici este o problema

politica! Sa presupunem insa ca nu am fi avut asemenea motive juridice; atunci cum s-ar putea explica

partidului si poporului rus ca noi platim sau dam Romaniei aur care a fost primit in asemenea conditii de

la regele roman? Este o chestiune foarte grea. Intregul popor, intregul partid stie ca reparatiile de razboi

de 300 milioane dolari platite de Romania au fost doar simbolice! Oare pentru refacerea Crimeei si a

Odessei au ajuns numai 300 milioane dolari?

Partea rusa a anuntat Romania ca din acel moment considera inchisa orice problema legata de tezaur. Darchestiunea avea sa se repete. Dupa caderea lui Brejnev, Bucurestiul a pus din nou arcusul pe vioara si a inceputsa cante la poarta Moscovei balada tezaurului.

In 1965 Nicolae Ceausescu a semnat in cadrul primei sale vizite la Moscova un acord prietenesc si deintrajutorare reciproca intre Romania si URSS.

Acordul, semnat de delegatiile celor doua tari stipuleaza ca din momentul semnarii lui erau eliminate in totalitateorice pretentii mutuale reciproce ale unui stat fata de celalalt. Privite unilateral, lucrurile par in dezavantajul partiiromanesti in ceea ce priveste tezaurul, dar ne schimbam imediat parerea daca luam in considerare ca Rusia numai insista prin acest acord ca Romania sa-i plateasca integral despagubiri de razboi pentru daunele uriaseprovocate in 1941-1944. Iar acest lucru era, intr-adevar, un lucru extraordinar de avantajos pentru

Bucuresti. Dupa un timp, in ciuda celor doua acorduri semnate, Bucurestiul si-a adus din nou aminte ca Rusia i-afurat tezaurul si a inceput din nou sa ceara inapoi tezaurul. Ca atare, Rusia a incheiat un nou acord cu


16/32

Romania. Acest acord a fost semnat in 1986, tot de Ceausescu si delegatia romana care recunosc in el, pentru atreia oara, ca Romania nu mai avea nici o pretentie de la Uniunea Sovietica intrucat toate diferendele dintre celedoua tari, inclusiv problema tezaurului, gasisera o rezolvare multumitoare pentru ambele parti.

Desi discutiile care au avut loc atunci intre cele doua delegatii constituie inca un secret diplomatic, ele neputand fidate publicitatii decat peste 22 de ani, se pare ca rusii l-au inspaimantat pe Ceausescu ridicand problemaacordarii de despagubiri platite de catre Romania catre Republica Moldova pentru ocuparea ilegala aBasarabiei in perioada 1918-1944. De asemenea, se pare ca acum are loc lamurirea lui Ceausescu ca tezaurulnu apartinea statului roman ci era proprietatea privata a foste Casei Regale si a oligarhiei din Romania si capoporul roman nu avea de castigat nimic de pe urma acestui tezaur decat dureri de cap. Pe de alta partedelegatia romana a mai fost informata despre ceva ce a ramas pana in ziua de astazi un secret extrem de binepastrat si care a blocat definitiv orice revendicare romaneasca in privinta tezaurului. Cei care au fost prezentiacolo refuza si astazi sa vorbeasca despre asta. Se pare ca rusii l-au informat, in sfarsit, strict secret, numai peCeausescu, ca tezaurul fusese furat de la Kremlin de catre trimisii Curtii Regale de la Bucuresti si scos pestegranitele Rusiei pe la Samara, in 1918, pentru ca Ceausescu, din acel moment, pune imediat batista pe tambal sinu mai ridica in nici un fel problema tezaurului.Ca atare delegatia romana semneaza noul tratat in carerecunoaste din nou ca nu mai are nici o pretentie de la Rusia in privinta tezaurului.

Dupa cum spunea insa Hitler, tratatele exista pentru ca sa fie incalcate. Iata ca in 1994 presedintele Iliescu solicitaRusiei returnarea tezaurului romanesc. Romania a ridicat din nou pretentii asupra tezaurului, in ciuda faptului cadin punct de vedere oficial afacerea era clasata demult, atat de Rusia cat si de Romania si nu are nici o sansa dea fi repusa vreodata din nou pe tapet din punct de vedere oficial. Tocmai pentru a pune capat unui deferend caretinde sa se intinda insa la nesfarsit si care este folosit de Romania in mod calar ca un instrument de ponegrire aRusiei si a poporului rus, Moscova a sugerat ca tezaurul, fiind proprietate particulara conform documentelor din1916, actiunea de recuperare a acestuia poate fi redeschisa doar de o firma privata.

Rusii vor sa returneze tezaurul, dar Bucurestiul nu-l mai vrea!

Asa a ajunsEugen Anca, reprezentant al firmei germaneCapital Consulting LTDdin Stuttgart, sa poarte trativecu Romania in numele Rusiei pe tema tezaurului. El a declarat public, dealtfel, la venirea la Bucuresti:Tezaurultrimis de Romania in 1916 si 1917 la Moscova este proprietate privata. Asa a fost definit si certificat chiar

de Victor Antonescu in anul 1916, omul care a si semnat protocolul cu Kremlinul pentru pastrarea si

depozitarea tezaurului.Faptul ca tezaurul este proprietate privata si nu proprietate publica a statului

roman este dovedit cu documente. Oricine poate consulta Arhiva Ministerului Afacerilor Externe din

Romania, fond 71/1914 si 1916, E2, partea I, fila 50-53, vol 183. Deci aceasta afacere a debutat inca din

1916 ca afacere privata si sub titulatura de actiune privata. Rusia a decis ca atare ca problema tezaurului

nu mai poate fi deschisa de Romania decat in plan privat, tocmai pentru a se termina odata cu aceasta

pretentie continua a Romaniei de a-si recapata tezaurul!.

Cu alte cuvinte, tocmai pentru a se termina odata cu tigania romaneasca privitoare la tezaur, Rusia este dispusasa redeschida tratativele, dar numai prin abordarea lor ca problema privata. In acest scop au fost angajati decatre MoscovaCapital Consulting LTDdin Stuttgart siEugen Anca.Faptele devin insa cu adevarat interesantetocmai de aici incolo. Se pare ca Romania nu este interesata insa de recuperarea tezaurului si urmareste sa faca

din acesta un instrument de sicanare permanenta a Federatiei Ruse, pentru ca iata ce declara in continuare dlEugen Anca:-Eu am intrat tarziu in aceasta ecuatie, dar totul a inceput in 1994, cand domnul presedinte Ion Iliescu a

solicitat Kremlinului sa gaseasca o solutie de rezolvare a acestei probleme. In baza acestei solicitari

oficiale a Bucurestiului, rusii au raspuns ca problema asa-zisului Tezaur al Romaniei este inchisa. Punct.

Subiect inchis! Dar iata ca cineva, la Kremlin, a analizat cum se poate rezolva problema si imediat rusii au

pus la punct un plan ingenios si benefic pentru toate partile implicate, care sa duca la dezvoltarea

relatiilor de colaborare dintre entitati private din Rusia si Romania si totodata sa rezolve si problema

respectiva. Mai intai au facut un raport catre departamentele lor de analiza si sinteza, apoi au infiintat o

Comisie Mandatara in cadrul Dumei de Stat, care a si dat o astfel de decizie, in 1996, care permitea

rezolvarea acestei probleme in cadrul unor pachete de proiecte economice, comerciale si financiare, cu

conditia desfasurarii lor in plan privat, adica sa nu aiba nici o tangenta cu regimul oficial si diplomatic.

Aceste proiecte comerciale au fost apoi predate spre derulare catre Ministerul Dezvoltarii Economice si

Comertului din Federatia Rusa, care le-a repartizat ulterior Institutului de Relatii Economice Externe


17/32

(VNIIVS).

Chiar la inceputul anului 1995 rusii au discutat cu presedintele Romaniei, domnul Ion Iliescu, iar din

discutiile avute a rezultat ca problema respectiva este mai delicata si a fost desemnat s-o coordoneze

domnul Ioan Talpes. Pe scurt, s-a ajuns la concluzia ca ar fi mai bine ca rus

tezaurul romanesc dus la moscova in 1916 si

Documents