Abonamentul: Pentru monarchie. Pe an 12 cor., ' / » an 6 cor. 'U an 3 cor.

Pentru străinătate: Pe 1 an 18 frc, ' / ,

an 9 frc, '/* 4 frc. 50 cm.

Fóea apare in fie care

S â m b ă t ă . ! J j j ] j J i i Fóe bisericescă-politică.

Inserţitmi: Un şir garmond,:

odată 14-fii, a doua 6ră 12 fii., a treia

6ră 10 fii.

Tot ce privesce foia, să se adreseze là : Re-dacţiunea şi admini-Btraţiiinea „Unirel"

in B l a ş .

[B! "EJX

Anni XIII Blaş 7 Februariu 1903. Numerai 5.

Lucidum intervallum.

( = ) în activitatea febrila, ce eghemonii nostri o desvóltà pentru a maghiarisa tòta suflarea din ţară, ori cât de mare le-ar fi orbirea, cu care se precipită pe panta şovinismului, este cu neputinţă, să nu-şî dea samă măcar câteva capete gânditore, că şo­vinismul jjacesta intransigent tot n'are să ducă lucrurile la bun sfirşit.

Slut glasuri isolate aceste, cari astăzi se perd în gălăgia patrioţilor fanatici, dar cari semnaleză, cu tote aceste, apropierea unei epoce mai calme în care lucrul de căpetenie are să fie cunósterea adevèratà a rapórtelor şi a aspiraţiunilor etnice — şi numai după aceea să urmeze Încercările de „resol-vire" a acestor rapórte, încercări, cari chiar după mărturisirea ungurilor, până astăzi aii rèmas cu desevîrsire zadarnice.

Luasem, la timpul seu act despre importanta scriere a profesorului Dr. Czirbusz, în care se releva cu multă pricepere imposibilitatea unui stat na­ţional magiar, accentuându-se, ca sin­gura soluţie posibilă: statul pe basă de drept.

Şi iarăşi avem ocasia de a lua act despre o vóce seriósa unguréscà, care — cu tòte preocupaţiile ce o ca-racteriséza — ne este fòrte preţiosă, de óre ce conţine neşte constatàri de adevèratà valóre reală.

E vorbă de articolul din Vineria trecută a ziariuluì „Alkotmâny" — articol, viu comentat de aprópe ìntrégà presa nòstra naţională.

Lăsând la o parte greşelile acestui articol — lucru zilnic în pressa ungu­réscà, când e vorbă de naţionalităţi — ne vom ocupa cu partea lui adevèratà, constatând din isvor unguresc de astă dată, lucruri pe cari cetitorii nostri le ştia atât de bine.

Fâcend o reprivire istorica a vre-milor înainte de 48, articolul numit recunoşte, că după tòte câte a îndurat ţăranul român, nu e mirare dacă el în ungur nu vede de cât : duşman. „Ser-manul ţăran român, n'a vèzut în viaţa lui, de la unguri, de cât ură, brutali­tate şi tiranisare."

Aceiaşi ură şi tiranisare o recu­noşte şi pentru epoca ce a urmat ab­solutismului.

Şi ce face guvernul de astăzi, ca să salveze patria, când Românii se

retrag de la tote, traesc numai în cer­cul lor, formând ast fel un stat în stat?

Magiarizeză cu ori ce preţ, mai ales in şcoli.

Urmezâ aici un pasaj forte fidel, relativ la tratarea, de care sînt împăr­tăşiţi elevii români în şcolele ungureşti, de aceea îl reproducem în întregime:

„Ţăranul simplu român îşi dă co­pilul, când e de 6 ani la scolă magiară şi învaţă acolo une ori câte 16 ani. învăţătorii şi profesorii magiari pot să-1 dreseze, să-i facă educaţia după cum le place. Şi care este resultatul? Aş vrea să ştiu, ore câţi români sînt în tot Ardealul, cari să se mărturisescă sincer de patrioţi magiari? Forte puţini! Causa principală a acestei neisbânde, trebue să o căutăm iarăşi în societatea magiară. Profesorii ved în fie care băiat român, câte o mlădiţă trădâtore de patrie şi nu-1 tratăzâ ca pe cei alalţl. Băeţii de ungur îl ocolesc şi nu-1 primesc în societatea lor Bietul băiat, trebue să le sup6rte t6te aceste numai din causa că este Valah. Se deşteptă întrînşii îndărătnicia şi se se­pară de ei. Profesorii observă cu mi­rare, că nu vin la cercul literar şi la serbări. Ei înse n'au cunoştinţă, că colegii lor şi-au bătut joc de ei, fiind că declamau poesiile magiare cu accent străin. Cu metoda acesta ne câştigăm numai duşmani, dar nu maghiarizăm."

Acelaş esclusivism îl constată „Alkotmâny" şi în viaţa socială ardelenă.

Drept remediu al acestor stări în-grijitore, „Alkotmâny" conchide cu multă dreptate: „Să nu ne spună nimeni, că e în stare a resolvi chestiunea ro­mână. Despre tema acesta trebue să vorbim cât de mult şi cât de des. Tre­bue să studiem poporul, ca să ne câşti­găm concepţii lămurite. . . Atâta e sigur că cu si sternul de până acum, nu ajun­gem la nici un resultat.u

Luăm act despre aceste conduşii, felicitându-ne, că. aceasta din urma, o auzim pentru a doua oră în publicistica magiară.

Fără îndoială, maghiarisarea cu ori ce preţ, ideile exotice ale zdrobi­torilor de naţionalităţi, de la masa verde, îndură dureros fiasco, când vorba e să se pună în practică. Şi acăsta pentru singurul motiv, că totă lumea strigă în contra nostră. ca din gura şerpeluî, totă lumea ne timbreză de rebeli şi de agitatori — şi nimeni nu ne cunoşte, nimeni nu vrea să ne asculte şi să ne înţelsgă. . . .

Cine se va mai mira atunci, dacă ne retragem de la tòte, dacă nu ne însufleţim pentru posibilitatea unei bune înţelegeri, câtă vreme, cele mai îndrep­tăţite aspiraţi uni ale nòstre, aù rèmas pentru eghemonii nostri tocă la urechia surdului?

înţelegem înse şi am şti apreţia forte mult o politica sànètósà a eghe-monilor, care n'ar porni eschisiv din principiul de a ne zdrobi cu ori ce preţ, ci — după ce ne-ar cunóste — ar pune în cumpena dreptăţii cererile nòstre.

Puternicii de astăzi, o afirmăm acesta cu cea mai desevîrşită convin­gere — nu ne cunosc. Dar nu ne cu­nosc absolut de loc

Opinia publică e alarmată de pressa jidovită, care are multe motive, de a ne descrie în colorile cele mai sinistre, şi numai pentru ca ast fel să potă pescui în tulbure cu mai multă siguranţă.

Nimeni nu cercă să studieze relaţiile, să se convingă măcar cât de cât, ci toţi să inarmézà până în dinţi, se în-spăimîntă de primejdii imaginare, şi trag la îndoială patriotismul unui popor, care in decurs de veacuri a stat la lo­cul seu, dând nenumărate dovezi de credinţă faţă de tron şi de ţară.

Ast fel stând lucrurile, neîncrede­rea creşte zilnic, şi nimeni nu ne va putea cere încredere şi dragoste, faţă de un element, care te judecă înainte de a te cunoşte măcar.

Cum sînt pornite lucrurile, magiari! se îndepărteză zilnic de posibilitatea unei bune înţelegeri, iar noi avem tot mai puţine motive a ne încrede în so­sirea ei.

Cu tòte aceste, ne bucurăm din inimă, când, în gălăgia asurzitóre a magiarizătorilor cu ori ce preţ, dăm de câte un lucidum intervallum, de câte o, vóce cu adevărat seriósa şi practică.

Nu pentru că am lega astăzi mari speranţe de succesul lor, ci pentru că aceste glasuri serióse, semnaleză cel puţin apropierea unei epoce de bună înţelegere şi armonie.

Zorirea acestei epoce, este legată înse de o condiţie sine qua non, con­diţie reclamată de noi zilnic, şi în sfîrşit şi de câteva voci ungureşti mai chibzuite :

„Să ne cuno.ştem!u

Pag. 46 O M I R E a Sr. 5

P r e d i c a în b i s e r i c ă .

Cetisem mal deunăzi o dispută inte­resantă — în foiletonul „Unire!" — ce s'ar fi ivit afirmative Intre un cutare preot şi un cutare român, aparţinător sectei na-zarinene.

între alte multe obiecţiunl, ce-le făcea nazarenul nostru On. confrate disputante cu el, zisese, că ar fi fost şi aceea: că preotul nu le predică şi esplică învăţătura sfintei Scripturi.

O fi acesta adevăr ori nu? cu privire lăcaşul dat, nu mă importă; onoratul apo­loget, din cause binecuvîntate Inse, escusâ pe cum se vede pe preotul cu pricina; obiecţiunea aceea înse a nazarenulul, prin asociaţiunea ideilor, îmi subverseză idea, ca 1b liniscea şi odihna de Iarnă, să mă apuc a medita asupra eesţiuneî, că ore într'a-devăr preoţii români, înplinescn-şî cum se cade şi acesta obligaţiune onerosâ. dară frumoşi şi proventuosâ din punct de vedere moral, — datorită chiămâriî lor sublime; sau pote, că şi cu acesta afacere stana tot la un nivel,ca cu bună-oră catechesele aşa de obligate din şcolele nostre confesionale?!

„Cum vor erede aceluia, de carele n'au audit şi cum vor au<Jiî fără de propovădui­torii!?'' (Rom. 10—14)vorba-i adecă, că şi după S. Pavel , credinţa firmă şi statornică nu pote să subsiste multă vreme în sufletul poporului, dacă preotul nu-şl va deschide gura din când în când baremi, — dacă nu „cu vreme şi fără vreme" pe cum ne sfâ-tuesce ddeescul Pavel , pentru de a răsturna cu dovedi scose din scripturi şi mintea să-nătosă, unele sofisme şi obiecţiunl adversare eredinţel, ce pe furiş se apropie de sufletul poporului român, spre al învenina cu virusul necredinţei.

FEUILLETON.

N E G R U , — povestire de Tit Chitul.

(Continuare şi fliiic.)

După ce isprăvi cu acesta, numai ce aud, că mă agrăesce:

— Anchidime fătul meu! — Aud bade. — Ploe ca acesta de mult n'am

apucat nici eu. Păraele vor aduce azi bo­lovani şi trunchi, ar fi bine să vedi şi tu de oi. Nu sciu ce fac păcurarii de n'au bîrăit oile la stînă.

Eâ îmi luai pe braţ securea şi pornii, într'acesta şi ploea mai încetase şi eşind din stînă, iată că văd păcurarii noştri cum se trudeau a mâna oile spăriate cătrâ stînă.

încă de departe îmi strigară, că oile s'au împrăsciat şi s'aii rupt mai multe boteie mici de cătrâ turmă.

Bîrăirâm oile în 8taur, că şi aşa să apropia vara, şi pornirăm patru în patru părţi a căuta oile perdute.

Se amesteca ziua cu noptca, când odată audjî sbierăte de oi. Vecjui că le mână un om şi gândind, că acela e vre un soţ de al nostru, începui a-1 striga.

Până ce nu strigasem, mi se păru, că omul meu de tot se prea pâzesce cu mâ-narea oilor; nici nu apucai a mă socoti, că de ce le depărta de stînă, în loc să le mâne spre ea.

Raţiunea sănătoşi îţi spune, că rana ce ameninţi cu cangrenă un organism, nu trebue ascunsă, ci cu bună vreme lecuită, dac i nu alt cum, chiar prin operaţie du-rerosâ; şi după ce durere, este lucru sciut, c i în multe părţi printre românii *nostri bântue disputa cu pocăiţii, germenele ne­credinţei, şi un indiferentism cras în ale religiunei, dovadă proselitismul religionar în multe comune, unde nu din convingere, ci de multe ori din interese meschine ma­teriale, dacă eventual un preot îşi face pretensiune mal multă, că celalalt, fiâ măcar vre-ocâţi-va zecerl, ameninţă cu defec-ţionare de la legea străbună; semnele aceste, cari ne dau a înţelege, că totuşi da dacă încât-va nici preoţimea nostră nu-I în ordine tot de una cum se cade cu dara verile sale; nu-I la pază zi de nopte, aci cu cuvîntul, aci cu fapta iubire! creş­tinesc!; ci înpleticindn-se cu grigile lumesci, lasă în scirea Domnului tura animarum; şi apoi între atari înprejurârl se vîresce „protivnicul, ce ca un leu răcnind umbla, căutând pe cine să înghită" ( I . S. Petru 5—8) periclitându-I fericirea sufletului.

Dacă ne-ar fi dat s. e. ca într'o Du­minecă să ne putem avînta cu spiritul, şi să facem o revistă peste tote bisericile ro­mânesci, me tem, că forte disgustaţi ne-am remorce acasă, căci în prea puţine locuri am audiî cuvîntîndu-se de la altar ori amvon învăţătura evangeliei Domnului!

Darăpare-mi-se.câ în „Unirea," scumpa nostră foie bisericescă, cetisem mai anterţl prea cred, că în ceva notiţe de călătorie, în care nescine spunea, că înTi ro l , într'un singur sat, se predică mai mult într'nn an, de cât în tote bisericile românesci din Ardeal ; ÎI vine omului pentru un mo­ment, să nu creadă o atare abnormitate. ce aruncă un văl atât de trist peste bisericile

De o dată ce-mi audi glasul, omul meu se întorse cu faţa cătrâ mine şi mă aşteptă.

— Nu mergi bine, frate! — strigai eă — lntornă oile, că le depărtezi de stînă în loc să le aproprii.

Abia îmi închisei gura şi audiî o tros­nitură de puşcă şi simţii un glonţ fluerând pe lângă urechea dreptă. Era lucru limpede pentru mine, că oile a ajuns în mâni de tâlhar. Eu n'aveam puşcă la mine, numai săcure. Ce să fac, să me întorn după ajutor, sau să stau ţintă tâlharului? . . .

— Aşteptă numai, câne turbat! — răcni cătră mine tâlharul. — Acum ai cădut în manile mele, trebue să me răfuesc cu tine, că ţî-e plin răvaşul!

Glasul acesta era al Negrului, de odată îl cunoscni.

— Stai frate, oile îs din turma nostră! — zisei eu. — Unde le mâni?

— încă tu me întrebi, afurisitule? Cum ai îndrăznit a lua pe Susana. când al sciut. că eâ umblu după ea?

— Ce-mi pasă mie de tine! întrebă pe Susana. de ce a venit după mine.

— Nu-ţi pasă de mine, câne blăs-tămat? . . . Dacă nu-ţî pasă, să sci, c i n i c i mie nu-mi pasă de tine! . . . Mori deci câne!

Rrrrap! Glonţul din puşca Negrului de asta

dată mi-a găurit pălăria. Me aprinsei şi e u de manie, vădind

atâta mişeiie. îmi ridicai securea şi me asvârliî pe

vrăjmaş. Acesta, ne mal având timp să-şi umple puşca, o apucă de ţeve şi fugi şi el cu patul puscil ridicat spre capul meu.

românesci; dar daci mă socot, c i mal în anii trecuţi, subscrisului ÎI snbminiatrarâ. un atestat de nu colorit posomorit ca cel men­ţionat în „Unire," nesce călugări străini, cari cutrierând satele românesci mi scop de a strlnge milă. şi sosind în parochia mea în zi de Duminecă, întrând în biserici, chiar pe timpul, când conţionam poporului, recomândându-se după biserică, cu oreşi careva mirare vedită îmi face observaţiune un călugăr, că de când umblă printre ro­mâni, numai într'o singură biserică a mai audit predicând pe un preot. — N'am credut, că voi veni în posiţiunea să mă usez vre-o dată, de acel testimoniu de paupertate dat, de cătră nesce călugări străini şi simpli la adresa clerului nostru, chiar în colonele „Unirii ," dar ce sa faci, dacă disputa cu nazareul, ml-a sugerat şi acel fapt, ce încât-va mână apa pe mora fratelui român ce zicea onor. apologet al nostru: „de unde vor crede, dacă nu vor audi, şi cum vor audi f i r i propovăduitor?" Şi acesta în-prejurare mă îndupleca încât-va, a da cre-demînt, că da, se vor fi aflând airea pote -prin Germania ori Tirol . ţări cu poporâţiune mal religiosă şi mai cultă, biserici, unde se va fi predicând cu mult mal mult de cât în bisericile nostre românesci; ma un fapt penibil mă chiar întăresce în aceea convingere sinistră, faptul adecă trist, că o provincie mare bisericescă ca a nostră, nu sîmte lipsă şi trebuinţă de a avea măcar cu ediţiune lunară, dacă nu săptă­mânala. — o foie periodică pentru predic ; în colonele cărei fol. să se publice unele specimene de predici mal nuuă, mai aco­modate după esiginţele timpului şl-a po­porului român din zilele nostre. Cu câtă plăcere n'am sorbi noi preoţii de la sate s. e. câte o predică, ce eventual s'ar rosti de cătră unii oratori recunoscuţi, de pe

De aşi fi vrut l'aşi fi putut omori, căci dreptatea era pe partea mea, şi înaintea legei m'aşi fi putut apăra aretându-mi pă­lăria găurită de glonţul Negrului. Dar m'am temut de Dumnezeu şi n'am vrut să-mi pătez manile cu sânge omenesc.

Totuşi trebuia să fac ceva. până ce nu era încă târziu, pentru că Negru nu glumea, ci voia sâ-ml ascundă sorele. Patul puscil lui tot în prejma capului meii sbura, dar eii me pricepui a prinde cu se­curea loviturile lui de morte.

De odată. într'o clipă biue alesă, îl lovii cu machea săcurii peste picior, şi omul meu căd i la pâmînt.

Aţi cugeta, că i-s'a potolit mania şi a început a se văeta. . . Nici vorbă de acesta!

Era sară. când se întîmplarâ acestea, dar totuşi ÎI putui vedea faţa schimbată de manie: îşi muşca buzele în neputinţa sa. până ce începură a-I sângera. Apoi înjura şi blăstăma, de mi se ridică părul cătrâ cer de groză.

— Ucide-mă. nemernicule, de şi e scumpă vieţa! — răcni cătrâ mine crîşcând în dinţi.

Mie-mi era şi ciudă, dar îmî era şi milă de făptura lui Dumnezeii, şi văd^ndu-I starea neputinciosă, începu a-mi părea rău de ceea ce făcui. Măcar altul, în locul meu, nu s'ar fi îndestulit numai cu atâta!

Cum stăteam lângă el şi priveam cu părere de rău la sbuciumarea lui neputin­ciosă, mă trezii cu o lovitură durerosâ în pept. Afurisitul de Negru, şi aşa nepu-tinci os cum era, vrea să mă prăpădesc şi-şi svîrli puşca în peptul meă.

Nr. 5 U N I R E A Pag. 47

amvonul bisericilor catedrale? şi cari predici prea credem, că vor fi plămădite şi alcătuite în spirit şi stil conform cerin­ţelor sufletesci a poporului român de azi! Dară în acel periodic unii preoţi de la gate, şi-ar mal pute perena şi el unele eln-cubraţiunl de predici, ce cu ocasiune mal solemnă şi le-ar elabora ast fel ca să fiă vrednice de publicat. — De când a Încetat acuma-s 20 ani „Predicatorul român" aiul Negruţ din Gherla, în care se publicau adese ori forte bune conţiunl, şi înainte de el „Amvonul", nu ml-aduc aminte ca sâ se fie mai încercat cineva la noi cu edarea unul noü „Predicatorul" de fonta acelora, nnde se colaboreze puterile mal multora; ci numai cât, că a apărut, vre-o 2—3 vo­lume de predici, prelucrate de unii preoţi mai zeloşi, dintre cari înse puţine portă colorit original, ce nici că se pote aştepta de la unul şi acelaşi autor, carele volesce să prelucre un material vast de predici peste tot anul.

Iată împrejurarea, ce pe mine mé face pesimist, în ce privesce conţionarea preoţilor români peste tot; şi răul acesta se pare a fi un réü general, nu numai la românii dincóce, ci şi la cel de din colo de CarpaţI. căci numai în zilele trecute să c&ia eruditul profesor din Craiova M. Strajan în colonele „Gazetei Transilvaniei" zicând între altele, că: „conferinţele literare suplinesc la noi şi predícele din biserici, cari ar trebui sâ se ţină Duminecile şi ser-bătorile, Inse cari lipsesc mal tot de una;" (nr. 1—903) şi pe cum se vede şi cn acesta afacere, pe lângă tote ordinaţiunile ven. consistóre stăm acolo, unde ne aflăm cn catechesele din şcolă, cu cari nu ne putem lăuda de loc. că de ne-am încerca a ne lăuda, am grâi neadevér, şi de acesta nn arare ori ne învinuesc bunii noştri învăţători.

Vedend atâta mişelie, mi-am perdut şi eă răbdarea şi mă restil cu securea cătră omul păcătos.

— Ucide-mă! — sbieră şi-şl întinse capul cătră săcurea mea. — Ucide-mă. câ de nu, nici tu nu mai trăesc]! Dacă rămân în vieţă, să scii, că ai să pieri de mâna mea!

Apoi de turbare drbă începu a-şi muşca manile până se făcu oşdă de sânge.

— T e va omori cine te-a zidit — ÎI zisei eu după ce veni în ori şi mi-se potoli mânia. — Ett nu mă mânjesc cu sânge omenesc. întornă-te şi tu la calea lui Dumnezeu, adâ-ţl aminte, câ numai un suflet al, nu ţi-l duce la pierdere!

— Portă gri ja ta! — Ett port grija de mine! Şi de

acum înainte va trebui să fiu cu mai mare grijă, că voi avea să mă feresc şi de tine. Nu face nimic, voi sci cel puţin din care parte am a mă apăra. P e tine te-aşl putea da pe mâna legii , dar eă nu-s rău ca tine, te iert

Să fi vădn* numai cum s'a aprins Negru la acestea.

— Nu-mi trebue! — răcni de mai multe ori cu gnra spumegitore de manie.

Ce mal puteam începe cu omul acela ? . . . î l lăsa! în paza diavolului, al căruia slugă era, şi-mi abătui oile cătră stînă.

Era aprdoe de medul nopţii, când ajunsei acolo; ortacii mei se linisciră după ce vădtirâ. că am aflat oile. După ce le povestii tntîmplarea mea cu Negru, abia ÎI patul malcomi sâ nu-1 dele pe mâna legii.

Vara la munte noptea e de tot scurtă, se începe târzia şi se sflrşesce de graba.

Aşa dară quid facto opus? Ce e pe-titul scriitorului acestor orduri lansate din incidentul disputei Nazareuluî cu un cutare On. confrate preot? După ce nu se pote contesta, câ în bisericile românescl peste tot să sîmte lipsa conţiunilor; şi din cansa acesta nu arare ori se intîmplâ defecţionârl de la credinţă; saă cel puţin se lăţesce în chip înspăimîntâtor indiferentismul religios, nn numai în pătura cultă, ci cbiar şi în m&ssa poporului de rînd; şi dnpă ce este lucru cunoscut, câ de-a rîndul predicile ro­mânescl mai vechi trâcteză materia numai din punct de vedere moral, şi nu dogmatic-istoric sau din raţiune; escepţiune face singur opul de predici aiul Massilon tradus mal anul trecut de Genţ, — pentru curmarea răului ce să lăţesce. ar vede de bine scrii­torul acestor orduri, redigerea şi edarea unul „Predicatoriu" în care rînd pe rînd s'ar putea de cătră unii şi alţii preoţi zeloşi, pertracta şi desbate în formă de conţinnl, multe aujete şi materie de conţinut polemic. — Căci bine să ne însămnâm, câ dacă duşmanul din zi în zi se apropie de castrul sfinte! ndstre credinţe, cnprind'nd din ce în ce mai mult teren, senin că, sau nu ne luptăm de fel, ori dacă ne luptăm, nu dispunem de arme corespundătdre tim­pului modern, ci cu celea tocite din cele vechi de de mult; drept ce spre a combate cu succes nn inimic să recere, câ din când în când să-ţi schimbi şi strămuţi atât felini armelor cât şi tactica, modul de luptă — şi eă îs de părerea, câ nn putem sta pe amvon, tot cu nnele şi aceleaşi arme, şi metodul celor vechi, căci de la o vreme poporul şi mal cn samă in t e l i g iB ţa să plic-tisesce cu ele.

Se nu mă învinovăţesci înse cineva, că aşi voi prin acesta a da de-a valma şi-a răsturna principiele nestrâmutabile a sfintei

După li t împlarea mea cu Negru, abia mal trecură câteva săpămânl. şi începurăm a ne pregăti să scoborîm cu oile la ţară. Puserăm pe cal tote olateie, închiserâm stîna şi pornirăm cu oile la vale.

Ajunserăm la pola muntelui, când baciul se scarpină năcăjit în cap şi zise:

— Cât de uituci sîntem toţi? Căldarea cea mare a rămas în st îni .

Ne sfătuirăm, care să se întorne după ea, şi sortea căd,u pe mine. îmi luai deci toporui pe braţ şi mă pusei la cale cătră vîrful muntelui.

Pe când ajunsei la stînă. sorele chiar sfinţia. Ce s i fac — mă cugetai — să lafi căldarea şi să plec iară la vale, ori s i rămân peste nopte în stînă?

Eram de tot obosit, deci alesei cea din urmă.

Pote Dumnezeu ml-a dat acel gând bun, să mă urc In podnl stînel, de nu făceam acesta, nici nu mal ajungeam altul răsă­ritul sorelul. Dumnezeii Inse e bun şi atotsciutor şi ne îndreptă pe cărările mân-tuirei, f i r i de a sci noi. c i acelea-s spre binele nostru.

Mă urcai deci cu c i ldare cu tot în podul stînel şi mă încercai a durmi.

Abia mi se închiseră puţin ochii, şi un sgoraot. ce se apropia de stînă. mă deşteptă.

Uşa stînel de odată sări din ţîţin! isbită de o lovitură grozavă . . . şi audii înjurături diavolesc! şi paşi de om.

Ci îeva a Intrat în stînă. N'a trebuit s i -ml frămînt multă vreme

mintea, că cine putea fi omul ce ne cer­cetezi stîna în cap de nopte, c ic l acelaşi 8coge cremene şi amnar şi scapără. Cum

nostre credinţe, fondul, temeiul credinţei are s i rămână nealterat, căci scris este câ: „alt temei nimenea nn pote pune, afară de cela ce este pus, carele este Is. Christos," ci modnl şi rutina de-a edifica pe acei temei, are a se aplica dnpă recerinţele sufletesc! a omenilor de azi. Cine va sta la îndoiel i 8. e. c i azi „căzaniele" conpilate prin veacul al 18-lea. şi car! până mai leri-alaltâierî se ceteau prin bisericile ro­mânesc!, dacă nu cumva sâ cetesc chiar şi azi prin unele locuri. — ar corespunde tim­pului şi nivelului cultural a poporului de astăzi? Asemenea nn mi se par a fi întru tote potrivite pentru zilele nostre răci în ale credinţei—predici le lungi sub înpârţite de ordinarii în 2 ori 3 părţi de cuvîntărl; şi cari predici nnil preoţi aă obiceiul, ru­ginit din moşi strămoşi, — a le lua la mâna şi le cetesc din fir în păr poporului, cu care metod înse de cuvîntare bisericesca, nu mult spor şi dobândi morală vom secera, căci pe cum rece şi distras de grijile lumel a venit poporul la biserică; asemenea rece şi distras, fără nici o căldură şi Însufleţire mal nobilă, se va retrage la vetrele sale; bine a sciut-o pe cum se vede acesta marele propovăduitor Pavel . când zice câ: „în bi­serici volesc a grăi cinci cuvinte cuminţea mea, ca şi pe alţii sâ-l învăţ, de cât 10 mii de cuvinte în limbă," — adecă nepricepută de ascultători. Şi din potr ivi cât de aleasă şi classică, potrivită cu înprejuririle vieţi! sociale a românilor, a fost cuvîntarea ca­nonicului dr. Bunea, rostită la îngropă­ciunea in! dr. Raţ, care scurt şi precis de-mustri, că dreptatea lulDumnezeă, are să planeze peste destinele omenilor şi a po-porelor. dlnsul îndată la Început cuceresce inimile ascultătorilor, le capt ivezi şi le ţine în atenţiune încordată până în sfîrşitul vorbire!; predici de felul acesteia tractând

l isarăm în stîuă lemne t i ie te , nici nu trebuia s i caute pe afară de acestea, ca sâ-şi facă foc.

Peste câteTa minute focul aprins bo­botea cu pară mare. şi stîna se lumină, ca şi când ar fi fost zi.

Gura podului era chiar de asupra fo­cului, privind pe aici în stîna luminată mă cutremurai.

Omul din stînă era pismaşul meu cel de morte, tâlharul de Negru.

Vedni, că-şl aşeză puşca l â n g ă el şi se puse la foc. După şerpar sclipeau mănunchi! piştolelor în lumina roşieticâ ce juca pe ele.

Şi eă afară de o secure, n'aveam nici o armă!

De cumva s'ar fi urcat Negru în pod, eram pierdut!

Dar nici n'ar fi trebuit s i se urce. ci numai să şe uite bine în sus, ca s i mă zărescă cum stăteam sgnlit după ci ldare. Strinsei săcurea în pumn! şi aşteptam gata, c i la cel mai mai mic sămn, din care aşi fi priceput, c i-s descoperit sâ sar în stînî.

Negru într'acestea îşi făcu o frigare de lemn, înţăpă în ea un picior de oie şi începu a-1 învlrti de asupra jatulni. După ce se fripse carnea eşi afari , şi eă mă pntul ascunde mai bine şi a-ml tocmii piciornl, care-mi amorţise cum îl ţinui agârcit.

De odat i îmi trecn prin minte nn gând îndrăsneţ. . .

N'ar fi ore cu mult mal bine s i sar în stînă. să apuc puşca Negrului de lângă foc. s i ies la larg şi acolo să dau pept cu vrăjmaşul meă? . . .

De nu venea Negru, Iară în stînă. de a bună samă aşa făceam. Dar rentdrcerea

Pag, 48 U N I R E A N'r. 5

materii după multifariile lipse a poporului român, ar fi binevenite azi In mijlocul ro­mânilor. — Drept ce armele celea mal nóné, şi metodul cel mal potrivit perjtn lupta contra inimicilor maî noi a biserica ¿-r fi chiămat a ni le supedita peri<v !' ,. : de predici populare, ce ar trebui sâ s< edele cât mal cnrénd.

Ce se ţine de modalitatea şi inijlócele. prin cari s'ar putea realisa scopul prefipt. subscrisul îşi permite a recomanda lansarea unul apel cătră clerul provinciei metro­politane, recercându-1 ca sa se deoblige moralminte a concurge la acel periodic unul fie care bareml câte cu o predica dona într'un an, şi tot odată a să şi prenumera ca abonent la „predicatoriul" respectiv; Intr'nn atare cas redactarea n'ar fi împreunată cu atâte spese, şi s'ar pute stători un preţ minimal de 4 ori 6 corone abonamentul anual; ce fie care preot fără ceva greu­tate ar pute să-1 presteze punctual. Nu mé leagăn In speranţă, cá dora la acel apel, stanţe pede s'ar şi grăbi toţi preoţii a să Înscrie ca prenumeraţi. cu atât mal ptiţin ca colaboratori, totuşi dintre cel mulţi, prea cred. că s'ar afla un număr cores-pun4étor de preoţi pentru întreprinderea lucrului menţionat. „Voîesce şi vei putea," zice românul; voinţă şi ernergie. inima şi rîvnâ de muncă ne trebuesc numai, şi ori şi ee scop nobil, cu menire de a promova interesele morale a bisericei şi a neamului, să pote ajunge şi îndeplini.

„Sus se avem inimile!" fraţi preoţi ro­mâni, să facem să cooperăm cu toţii ca să reapară „Predicatoriul" ori „Amvonul" noü românesc; căci lipsa aceluia la începutul

centenariuluî al I lI- lea a S. Uniri, este ceva de dorit pentru biserica nostrâ românescâ, şi reeditarea aceluia imperios să Impune de sine clerului român!

De sub pola Meseşulul selagian.

Meseşanul.

Din congregaţiunî. — în şedinţele ul­timei congregaţiuni a comitatului Arad. românii presenţl în număr imposant. s'afl purtat brav.

Mai interesantă a fost discuţia asupra limbei protocolare. Dl adv. Veliciu din Chişineft, a ţinut un înflăcărat şi ener­gic discurs, interpelând pe vice comite, pentru ce uu dispune, să se porte protoco­lul şi în limba română, de ore ce congre­gaţia din 11369 în unanimitate aii botârît'o acesta. Vice corniţele spune că el aşa s'a pomenit şi de alt cum nici legea de naţio­nalităţi nu se esecută în tote punctele, şi ast fel nici el nu-I obligat să o res-pecteze.

I-s'aă dat meritatul respuus.

A mal vorbit în chestia limbii Rusu Sirianul.

Protop. Gnrban cere respectarea ser-bătorilor românesc!. Vice corniţele îi promite, Gurban Ia spre cunoscinţâ respunsul. dar n'are prea mare încredere în el, de ore ce a mai auzit încă de vre-o doue ori ast fel de promisiuni.

în decursul desbaterilor, afi mai vorbit Dr. îoan Sueiu, Dr. Ştef. Pop, Ciorogariu

lui me făcu să stau şi mal departe pitulat după căldare.

Tâlharul se puse din nou la foc şi se desculţă. Carnea stătea înaintea lui friptă gata, şi fiind, că nu se apuca de mâncat, mi-e mi se păru. că mai aşteptă după cineva. Acest lucru îmi mai mări groza. De vor veni mai mulţi în stînă, atunci de mine e capătul, căci mai mulţi de a bună samă m'or zări.

Aşteptă cât aşteptă Negru, pe urmă ae puse la mâncat.

Ett începui a resufla mai uşor, gândind, că am scăpat de o primejdie mare.

După cină apoi se trânti pe spate cu pipa aprinsă între dinţi.

— Ce posnă de nu maî vin! — îl audjî odată grăind în sine.

Aşa dără totuşi aştepta pe cineva! Me hotăril a me lăsa. in voea şi puterea lui Dumnezeu! Dînsul va lucra cu mine după cum se va îndura.

Aruncându-ml neste \uţin timp ochii în stînă ved/n. că Negru dorine dus. Pipa ÎI cădise din gură.

Eu începui a-ml trage samă de starea mea. Să aştept aici în pod cu frica în spate sosirea dimineţii, când cu o lo­vitură de secure mi-aşi mântui vieţă? . . , Şi apoi la lumina zilei m'a zări ore N e g r u ? . . . Puteam eu sci acesta înainte? . . .

în urma urmelor vgdjil, că nu e îu-cătrău! Trebue să vărs sânge de om, dacă vreau sâ remân în vieţă!

îmi luai toporul în mâni şi mg mişcai să-mi împlinesc hotărîrea.

Dar de odată remasel ca lovit de trăsnet. în jurul stînel aocjiî nesce paşi g r e i . . .

inima mi se opri de spaimă . . . fruntea mi se încarcă de sudori reci ca ghiaţa. Aeeştia-s ortacii Negrului —• părul mi se ridica cătră cer de groza.

Ce să fac acum?

Iute me pitulai din noă după căldare şi-mi reţinui şi resuflarea.

Focul se potolise, nnmal jarul cel mare mai împrăscea In stînă lumină slabă.

Paşii într'acestea se îndreptară cătră uşa deschisă, şi în stinâ întră o negreţâ mare. Nu era om. pe cum mă aşteptam, ci un urs mare.

Negrul durmea dus. Ursul începu a mirosi jur împrejur prin stînă. De odată dădu de carnea cea friptă ce remase de Negru, în câteva clipe o înghiţi. Trebuea să fie flămln(|it.

Apoi se apropie de Negru, îl mirosi de tote părţile, după aceea îşi vîr î labele dinainte pe sub el şi-1 ridică în braţe.

în sfîrşit Negrul s'a trezit numai să vadă, că are să moră. Ursul porni mor-năind pe uşa stînei, îl bătu de câteva ori cu capul do usciorl şi se duse cu prada sa.

Eâ eram mântuit! Mal audjî strigând de câteva ori, apoi

se făcu tăcere mută. Dimineţa pornii la vale cu căldarea

şi nu departe de stînă aflai trupul sângeros şi sdrobit al Negrului.

A trăit în fără de legi şi Dumnezeu a trimis pe capul lui morte neeuratâ.

în sat apoi me aşteptă o veste nouă. Negru omorîse cu omenii seî pe arendaşul cel bogat din satul vecin. Ortacii Negrului au fost prinşi, el însc a scăpat la munte.

Atunci în sfîrşit pricepui pe cine a aşteptat cu atâta nerăbdare în stîna nostrâ.

Eft spusei apoi omenilor, că Negru şi-a primit pedepsa ce a plătit-o. Nimerui nu I-a părut reu după el.

Din acesta puteţi vedea, dragii mei. că ursul se acaţă şi de omul care zace ne­mişcat la pâmînt. cu t6te, că cărţile vostre spun alt fel.

—

etc. Românii s'afl purtat forte brav. atât prin aceea că s'aù présentât peste o sută. cât şi pentru că aû apărat cu curaj inte­resele poporaţiunii române, cari locuesce într'un număr considerabil pe teritorul acestui comitat.

Revistă politică. Afaceri interne. Desbaterea

proiectelor militare continuă în cameră. Oposiţia le combate puternic. Dep. guvernamental Zichy Jeno a ieşit din partid, pentru că nu pote vota legi onerose pentru poporaţiune. După vorbirile oposiţii a respuns br. Fejer-vâry care a făcut promisiuni, numai să liniştăscâ pe contrari. A promis, că în regimentele magiare va aplica nu­mai oficeri magiari, — nu va chema sub arme în anul acesta reserva supli-nitore şi va dispune, ca în şcolele mi­litare din Ungaria sâ se propună obli­gator limba magiarâ. Să înţelege, că oposiţia nu e îndestulită cu atâta.

România. Conversiunea datoriei de 175 milione franci scadentă pe 1904 a fost întîmpinatâ cu bucurie generală de întregă ţara. Situaţia desperată in cari ajuuseră finanţele ţării, în urma slabei recolte din anii trecuţi, era să ducă la ruină ţara. Guvernul liberar cu po­litica sa finanţiară, nu numai a făcut frumose cruţări, ci i-a succes şi să con-vertescă această datorie în condiţii fa­vorabile. Conversiunea s'a făeut Ia Berlin. Nu numai partida liberală ci şi oposiţia a felicitat guvernul de acest succes.

Corespondinţe.

S C R I . S 6 . R E D I N V I E N A . — De la corespondentul nostru. —

lanuar 193.

Mulţi dintre cetitorii foii nostre nu vor fi avut ocasiunea de a da o rota pe Ringurile oraşului împărătesc; socot dar a face un servicift stimaţilor cetitori, dacă voi schiţa câte ceva din vieţa nemţilor de aci.

Vi6ţa socială. Mi-ar zice cineva, că ar trebui să vorbesc mai întâi despre oraş. Dar oraşul e ca tote oraşele mari; cu ziduri mari. strsdj mari şi birjarii cetind gazetele pe bock. — Birjarii! Cer scusă că-i pun j-e ei în fruntea vieţii sociale, dar nu scia cum. că am o deosebită simpatie faţă de dinşii, mal ales după ce meglobise unul, dar şi cu tot dreptul, căci ei sînt motorii vieţii sociali, el duc miniştrii, de­putaţii . . . împăraţii, ei mişcă aristocra-ţ imea—clasa de mijloc sâ ţine de progres şi spriginesce electricul; sâ facă politică! acesta să ţine de şeftul lor Iarăşi cu tot dreptul. Apoi limba ce o vorbesc aceşti lo­cuitori a uliţălor! Socoti, că a vorbi în limba lor !n«emnă a vorbi sâ nu te înţe-legă nime.

în colo nemţii sînt „gemuthlich," cu românul nu aă nimic, cu atât mal mult

Nr. 5 U N I R E A Pag. 49

Inse ca bohemnl. Să tem şi ei. ca Viena să va bohemisa, dacă celor 300.000 bobeml le vor da o şcdlâ, jidovul şi aci. ca în tot locul, dar nu ca lu Pesta. Alegeri le de astă toarnă au dovedit spiritul creştinesc a Vienel. Sînt şi făloşi Vieneziî pe acesta şi cu o putere îndoită se luptă de atunci antisemiţii. Numai în Viena mal vedl un palat cu inscripţia „Antiseniiten H o f unde apare şi „Deutsches Volksblatt" o gazetă, care e oprită în Ungaria, pentru că e filo creştină şi le cam spune, dreptul fraţilor unguri. — Aşa de es. chiar acum cu ces-tiunea pactului scrie „un bun eunostăior a relaţiunilor din Ungaria" câteva colone pe contul şoviniştilor. Pactul, zice el, e de mal mare interes peniru Ungaria şi încă un atare pact, care se asigure drepturile naţionalităţilor în specie a germanilor. Magiarii înşişi îşi pregătesc perirea dacă nn grigesc de consolidarea elementului german, dacă nu cultivă limba germană, căci germanii şi limba germană îl legă pe el cu apusul, de unde primesc şi aft primit totă civilisaţia şi cultura cu care se fălesc.

Dacă se rup de germani se rup de progres. E de dorit, zice in fine. ca ces-tiunea naţionalităţilor să deie odată în alta ogaşie, căci uşor s'ar putea întîmpla, ca poporele Austriei să deie mâna cu . . . să fie de acord întrun coget. . . Aci ne lasă să ghicim noi „cugetul" acesta uşor de înţeies!

E interesant apoi iarăş, cum sein părtini ce e creştin. Afi edat în mii de esemplare o broşură mică „Wegwaiser zu christlichen geschăfcleuten," ca să nu se îmbogâţescâ semiţii — ca pe la noi de pe bietul român. Reuniuni creştinesc! de tot soiul sînt fără număr!

lemperatura Vienel e de tot va­riabilă, întro zi două se ridică de la frigul cel mal mare la căldura de primăvară apoi Iarăşi scade. Cum se sileau toţi care în cătrău, mai deună zi, când era „ K a l t " ul cel teribil. Bucuros ar fi schimbatnemţul meu fracul şi cilindru cu nn cojoc şi o căciulă românescâ.

Bursa. Nu vreau să scriu nimic despre ea, — nici nu m'aşi pricepe la aşa ceva, vreaă să arăt numaljelaţia pretinescă dintre borzianerl şi miliţie din oîntîmplare.

De câte ori trecea mnsica militară pe lângă bursă, înceta de odată de a mai cânta.

Lucrul a devenit suspect, ba şi su-peracioB la urmă pentru bieţii geşeftarl, ce-şl băteau capul cu cifrele enorme, î n fine a ajuns afacerea la interpelaţie. Capel-mai8terul a fost luat la întrebare, că de ce-şl bate joc, de onoraţii spriginitori al şeftulul. Acesta le-a răspuns, să vede pregătit de mal nainte: „Regulamentul aşa spune, că dacă o bandă (de h. . . zice (spielt) cealaltă trebuie să înceteze"

„Vieneiml"

Spicuiri literare. Ortodoxismul museăleso.

Distinsul profesor universitar N ic . 1 orga , a scos de curtod un nou volum: „Cuvinte adevărate." In articolul intitulat „Românismul In Bucovina", În­tâlnim urm&torea apreţiere a ortodoxismului muscălesc:

„Ruşi! erau gata să - şe precupeţescă după împrejurări, numai să înainteze gra­niţa spre împărătescul Constantinopol căci acolo, în puterea trecutul'.1:, aceşti barbari ai şesului, ce făcuse din cretinism mai mult de cât ori cine o închin ie de idoli, cu forme impetite, un mijloc şiret pentru a-tingerea unor scopuri josnice de cutropire, îşi căutau o capitală pentru domnia între­gului răsărit."

Ce zic la acestea linii fanaticii noştri ortodoxl, cari totă credinţa şi mântuirea o aşteptă de la pravoslavnica Rusie?

N o u t ă ţ i . Din diecesa de Lugcş. Marţi s'a început

dărîmarea vechiului edificiu al cancelariei diecesane din Lugos, ca să facă loc altui edificiu corespunzător timpului modern, care va fi cu etagiü şi va avea o faţadă de 17 m.

Pentru .Telegraful." „Amic i i " de la „Telegraful" ne tac imputarea, că faptele ne sînt în oposiţie cu vorbele. Şi ca dovadă ne spun, că „un bărbat de frunte" I-aavisat că în un ca» fasiunea martorilor gr.-ort. nu s'a socotit de probă înaintea forului unit, şi aşteptă de la noi lămuriri. L e dăm bu­curos. Da greco-orientalil aü fost respinşi, şi pe dreptul căci ei nu pot ave actorat în afaceri oficióse contra unul preot gr.-cat. Un lucru aşa de simplu acesta, cât credem că ori ce lămuriri sînt de prisos.

Statuă oomemorativă. întru amintirea soldaţilor din reg. 64. căluţi în lupta de la Konigrâtz. şi cu un cuvînt în luptele din 1866. contra Prusiacilor, comanda regimen-tnlul a hotârît şă ridice în curtea căsarmei din Orăştie o statuă comemorativă. Pentru adunarea fondurilor de lipsă, música regi­mentului a dat un mare concert care a avut un sflcees splendid, între pieseie din program a fost şi una romanesca: „Fanta­sie asupra cântecelor românesci* de Mură-şan. Iată ce scrie „Libertatea" despre acesta piesă: „admirabila Fantasie asupra cântecelor române" de Murăşan. adunând la un loc părţile cele mal luminose din mai multe piese distinse române, şi anume în-cepându-se cu „ D e ş t e p t a t e R o m â n e " şi trecénd delicios şi senin prin alte vre-o patru melodii, cari dulci, eari săltăreţe, de joc. Punctul a fost prelung şi furtunos aplaudat, la ceea ce música a răspuns cântând în afară de program, pe simpaticul: „Ştii tu" . . . care deja la primele'sunete a fost primit cu o furtună de aplaüse din partea saleî întregi.

Invitare. Casina română învită cu tot onorul pe toţi membrii sel la a VIL Adu­nare generală ordinară, care să va ţinea Duminecă în 15 Februar a. c. ¡a órele 10 a. in. în şalele casineî. Program: 1. Deschi­derea adunării; 2. Raportul comitetului; 3. Raţiunile a-mlni 19Ó2 şi proiectul de budget pe anul 1903; 4. Alegerea alor două comisiunl: peutru cenzurarea raportului, a raţiunilor şi a proiectului de budget; 5. Completarea comitetului; 6. Eventuale pro­puneri. Blaş la 5 Februar 1903. Dr. Aug. Bunea, preşedinte. Flaviü C. Domşa, notar.

Soiri literare. L a Sibiú a apărut la 1 Februar o nóué fóie beletristică-literară „Femeia şi Familia," lesă la 1 şi 15 a lunei sub redacţia dlor Silv. Moldovan şi loan E. Prodan. Costă pe an 10 cor. O pagina întregă din ziar e reservatâ modei. Partea acesta are şi ilustraţii şi modele de croitorie. Nr. 1 e variat şi se presintă destul de bine.

Concurs Ministrul agriculturel, indus­triei, comerciului şi domeniilor aduce la cu-noscinţă generală, că urmând a se edita o serie de compendil pentru instrucţiunea lucrătorilor agricoli angajaţi la ferme şi pepiniere, Ministrul publică concurs pentru cele mai bune lucrări în ramurile agricole

şi anume: Agricultura. Creşterea,Înmulţirea îngrijirea vitelor şi lâptăria. Creşterea ver-milor de mătase şi estragerea mătase!. Creşterea albinelor şi estragerea mierei. Cultura viei. Fabricaţiunea şi conservarea vinului. Cultura arborilor roditori. Cul­tura zarzavaturilor şi a florilor. Aritmetica agricolă, în condannile urmatóre: 1. Lucră­rile se vor Întocmi urmând în liniamente ge­nerale programele analitice publicate în moni-tomi oficial Nr. 162din 23 Oet. 1902. 2. Lucră­rile trebue făcute în termin cât se potè de po­pulari, potrivite cu priceperea absolvenţilor cursului primar. 3. Primirea lucrărilor ma­nuscrise pentru acest concurs se închide la 1 Martie 1903. 4. Lucrările manuscrise vor trei-ui să fie presentate Ministrului, direc­ţiunea argrieulturei în plic închis cu un motto pentru fie care în parte. Pe plic se va indica pentru ce ramură e présentât manuscrisul în concurs. în plic separat cu acelaş motto se va indica pe o cóla de hârtie, numele, pronumele şi adresa autoru­lui. Premiile ce acordă Ministrul pentru lucrările de mai sus sînt: Pentru agricultură I . 300 lei I I . 200 lei. Pentru creşterea, în­mulţirea, îngrigirea vitelor şi lâptăria I . 250 I I . 150., pentru creşterea vermilor de mătasă şi estragerea màtasel I . 200 11.100., pentru creşterea albinelor şi estragerea mierei I . 200 I I . 100.. pentru cultura viei I . 250 I I . 150., pentru fabricaţiunea şi con­servarea vinului I . 250 I I . 150., pentru cul­tura arborilor roditori I . 200 I I 100., pentru cultura zarzavaturilor şi a florilor I . 250 I I . 100., pentru aritmetica agricolă I . 250 I I . 100 lei. Ministrul acordă pe lângă un premiu şi un număr de două sute broşuri. Lucrările premiate remân proprietatea Mi-nisteriulul.

Hulţămită publică. L a balul „Runiunii femeilor române gr. cat. din Blaş" aranjat în 24 Ianuar a. c. aû bine voit a contribui : Elena Nestor 15 cor.. Aurel C. Domşa 5 cor., fam. Haubenschild 5 cor., Maria Hossu 5 cor., Dr. Ioan Raţiu 2 cor., Flavia Domşa 2 cor., Traian Erdélyi 2 cor.. George Muntean 5 cor.. David Radeş 10 cor., Dionisio Trifan 5 cor.. Simonffi Alajos 4 cor.. Vasile Moldovan 2 cor., fam. Luca, Alba-Iulia 5 cor.. ïoan F. Negruţiu 10 cor., Otilia Dr. Negruţiu 5 cor.. Maria Vlassa 5 cor.. Amalia Moldovan 5 cor. fam. Bogdan 6 cor., fam. Ardelean 6 cor.. Gavril Prècnp 5 cor.. Aurei Ciato 2 cor.. E. Rus 6 cor., Friedman An. 4 cor.. îacob Popa 2 cor., Alesandru Uilăcan 5 cor., Danila Sabo 3 cor,, loan Maior 5 cor., Alesiù Pop 2 cor ,Aurel P. Bota 2 cor.. ïoan Domşa 4 cor., G.Mezei 3 cor.. Vasile Suciû 3 cor.. Dr. Iulifl Maniû 10 cor.. Dr. Eug. Solomon 5 cor., I l ie Mircea 5 cor., Aron Deac 5 cor., Dr. A . Cheţiann 5 cor., Hersch Li pot 2 cor., Salamon Sinbergér 5 cor.. I . Iancn 2 cor., A . Dobrescu. Ales Ghelner. Adr. Oţoiu, A . Timbuş. A . Macaveiù, ïos. Macaveiù, îoan Popoviciû. Iustin Hossu. ïuliû Hossu şi Dem. Bandiciù stud. fie care câte 1 cor. Tuturor le aducem mulţumită. Pentru co­mitet: Cornelia Deac, casieră. Dr. A. Che-ţianu secretar.

Petreceri. Joi în 12 Februar n. se va ţinea în „sala de gimnastică." Balul filantropic. Venitul curat este destinat pentru „fondul studenţilor morbosi.K înce­putul la 8 óre sarà. — Meseriaşii români din Turda învită la petrecerea deelamatorică-teatrală, ce se va aranja Dumineca în 22 Februarie st. n. în sala cea mare de la „Otel central" începutul precis la 7 óre. Venitul curat e destinat pentru ajutorarea învăţăceilor linsiţi de mijlóce.

Hynien. Luiza Bran şi Petru Herczegh, teolog absolut, invită la cununia lor care se va serba în biserica gr. cat. din Ardusat în 9 Febr. st. n. la orele 3 r>. m. — loan Tarta, teol. abs. şi Valeria lilep, anunţă cununia lor. ce se va celebra la 12 f a U r n . în biserica gr. cat. din Cernescl.

Pag. 50 U N I R E A Nr. 5

S C I I N Ţ I F I C A - L I T E R A R A . ^ 3 P A R T E

Alesandru Papiu Ilarian. (27 Sept. 1^28-23 Oct. 1877.)

(Continuare.)

La celea spuse până acum mal putem adauge, că Papiă era bun pedagog, adevă­rat om de şcoli , şi bărbat muncitor pe te­renul instrucţiune! patriei sale cele! nouă; tot atâtea însnşir! acestea, car! 11 distingeau mult şi ÎI făcură loc şi în consiliul şcolar al Moldovei. L a dimisiunea sa din postul de profesor era tot odată şi membru ai acelui consiliu.

Ga bun Român, ca luminat bărbat de şcoli în timpul din urmă. pe vremea Cal-macanilor, îşi ridică cu energie şi nelntimi-dat cuvlntul contra tuturor relelor ce inten­ţionau pe de o parte a ştirbi, Iar pe de altă parte a blama învăţăm întul public al Moldovei.

Insnşi Papiă spune câ a susţinut lupte grele şi necurmate „contra adversarilor în-văţaturel şi crescere! publice.* *)•

Când Academia din Iaşi. în urma neorenduelilor departamentului învăţâmîntu-ln! public, In urma unor influinţe primej-diose, şi în urma unei crime cutezate, este „prostituită": sufletul seu se umple de mâhnire şi durerea sa cu atât mal mare este, căci în „prostituirea" Academiei este amestecat şi un Ardelean.

„Academia din Iaşi — scrie lui Bari-ţiâ — este prostituitâ, şi grozăvia crimei zace asupra unul Ardelean. . . Voi Ardeleni, cari Însetaţi de sunete şi inime române, aţi alergat de atâte ori în principate, nu ca vili mercenari, ci ca regeneratori al români-mel, de o cam dată n'aveţ! ce cânta în Moldova supt aceste provisorie, dacă nu vreţi să ajungeţi . . . unelte despreţuite, şi batjocură miserabilă." 8 )

Mândru pe numele de Ardelean, de o parte „plângea opiniunea cea frumoşi, care şi o înmormîntarâ Ardeleni! pe pămîntul principatelor române," Iar de altă parte strâvedea tote relele, ce puteau urma din ori ce atentat contra Academiei, la carea el îndeplinea funcţiunea de profesor.

Şi santinela neadormită a frnmosnlul nume de Ardelean, a cinstei Academiei şi a principiilor de crescere, ni-se presintă întru totă puterea cuvîntulul consciâ de chemarea sa în postul ce-1 ocupa. El vrea să crescă caractere firme şi alese, „omeni de ordine şi legalitate," cum însuşi era în tot timpnl serviciului săă de profesor la acest institut.

Iar când principiile sale, din causa altora, sufer ştirbire, el se revoltă din suflet, protestezi cu demnitate; şi când îşi vede ameninţate principiile sale în cestiunl de pedagogie şi bună crescere, e hotăţltsă tragă cele mal seriose consecinţe.

' ) Ve<|I Scrisorea de dimisiune de dto Iaşi, 26 Ian. 1858.

») Scrisorea lui Papiă cătra Bariţiă, de dto Iaşi 21 Martie 1858. — Păstrata In Biblioteca Aca­demiei Române.

In punctul acesta stntem în măsură, să vorbim pe basă sigură, pe basa scrisonel sale de dimisiune.

Dimisiunea sa din postul de profesor la Academia din laş! este un act, care vorbesce elocuent despre caracterul săă ne­pătat şi despre corectitatea principiilor sale pedagogice.

Ea stă în legătură cu un cas forte trist In istoria şcolelor Moldove), cas pe cât de regretabil, pe atât de caracteristic pentru starea Invăţămîntnlul public al Mol­dovei pe vremea Caimacamiel turcescl. Papiă a descris casnl din cestiune. cn tote amenuntele lui, sub titlul: „DinIstoria şco­lelor Moldovei," şi la trimis lui George Bariţiă, că dacă „va afla cu cale sâ-1 ti­păresc* în a sa „Foie pentru minte, inimă şi literatură." ca „nu cumva sâ ne pară răă mal târzia şi unora şi altora de ase­menea tăcere." — pe cum însuşi zice în scrisorea sa comitivâ.

Dar caşul era forte g r a v : forma o adevărată „pagină negrâ" în istoria învă­ţământului public din Moldova, prin care tot odată s'ar fi compromis un mare bărbat ardelean. însuşi profesor la aceea Acade­mie, carele avu un deosebit rol în viaţa nostră politică şi scienţificâ. Deci Bariţiă, mal tacticos şi cu judecată mai calmă, n'a tipărit acel articol.

Totuşi cunoacem caşul din scrisorea de dimisiune a lui Papiă şi a câtorva soţi al săi, de asemenea profesori la şcolele din Iaşi .

Vedem din acăstă ecricoie. că in li ceui din Iaşi, provătjut şi cu internat, nişte desfrânaţi elevi gimnasiall. „parte instigaţi de cătră părinţii şi protectorii, lor. parte aţiţaţ! de cătră ex-profesoril daţi afară din cansa nesupunerii şi a netrebnicie', lor parte încuragiaţi prin măsurile departamen­tului" (cultului şi învăţaturilor publice), uitându-ş! de sine şi de ale sale datorinţe de supunere faţă de superiori! lor. „aă cutezat să comită crimă, chiar asupra per­sanei unuia dintre profesorii Indeplinitorl." *)

T o t despre acest cas regretabil cetim într'alt loc următorele: „Nişte iritări esterne. saă pote purtarea nedemnă iată cu şcolari a unora dintre profesorii, cari înlocui aă pe cel depărtaţi, saă se pote, că atât una. cât şi alta, făcu ca tinerii din celea patru clase interiore, să maltrateze pe unii dintre pro­fesori şi să p i r i aeac i cn totul în mase internatul Academiei." s )

De sine se înţelege, lucrul a produs mare consternaţie. Urmară feliurite discu-ţiunl. Iar departamentul cultului şi învăţă­turilor publice rândni o comisiune specială compusă din 7 bărbaţi, anume din Cnezul Dimitrie Cantaouzin. Aga Anastasie Fâtn, profesorii Simion Bărnnţiâ. Ştefan Miele, Petru Suciă, Aga Ludovic Iordan şi filolo­gul Frai, care avea să cerceteze, atât cazul acesta, cât şi alte neorînduelî ivite prin

' ) Ved,! Scrisârea de dimisiune de dto Iaşi, 26 Ian. 1858.

*) Petru Sucifi, Discurs funebra, pronunţiat la 6 Aug. 1879 cu oeasiunea inmormtot&ril profesoralul Ştefan Miele. Iaşi 1879, pag. 12.

diferite intrigi parte în corpul profesorilor, parte în acela al elevilor de la şcolele publice. l )

Comisinnea şi-a Împlinit misia ce i-s'a pus de câtră departament; a cercetat caşul din cestiune pe cum şi cele alalte neorîn­duelî urmate la şcolele pnblice şi apoi a raportat guvernului.

Dar pedepsa dată elevilor „criminali" nici pe departe nu espia grozăvenia cri­mei comise. Comisia le aplică o pedepsi de tot domoli , „spre a se pnte dobândi legiuita îndreptare a elevilor nevrâstnic), cari după disciplină, trebnesc a arăta o supunere orbă şi pasivă", cnm se zice în raportul Cnezulul Dimitrie Cnntemir*) au­torii principali şi instigatorii crimei din cestiune aă remas fără nici o pedepsi.

Ast fel inflninţele din a fa r i cele per-niciose şi semînţa cea rea din liuntrul in­ternatului" aă rămas nestirpite şi prin urmare şcolele pubiice din Iaşi eraâ espuse unul răă, ce putea să dev in i tot mai grav şi „ s i se l i ţ e s c i într'nn mod din ce în ce mai periculos."

Primejdia acesta ce ameninţă vădit morala şi reputaţiunea învăţimîntnlui public, sili pe Alesandru Papiă, ca adevă­rat amic al instrucţiune! românesc!, să di-misioneze la 26 îanuar 1858 din postul sâă de profesor la Academie şi din consiliul şcolar. In aceeaşi scrisore cere dimisiunea şi G. Tuşcâ, directornl internatului gimna-8iai, şi Mihail Albotean, profesor de geo­grafie şi istorie la gimnas, şi membru şi el în consiliul şcolar.

In scrisorea de dimisiune, îndreptată comisiune! esmisâ de cătră departament, pentru a fi adusă la cunoscinţă Caimaca­mului, după motivele mal sns amintite, Papiă şi cel doi soţi ai sel umezi ast f e l : „Subacrişi! omeni de ordine şi le­galitate, aşa pe cum aă dovedit în tot timpul serviciulnl lor, pănâ şi în mijlocul luptelor necurmate, ce aă ausţinnt contra adversari­lor învăţâturel şi creacere! publice, nu mal pot fi martor! unor asemenea neorânduell nepedepsite şi cu adevărată durere de in imi se văd siliţi a declara înaintea onorabilei comisiunl, că pe lângă t6tă dorinţa lor de a servi patriei şi naţiune!, şi pe lângă tot respectul cătră autorităţile de car! atârni, pe el nici regulele disciplinei şi ale cresce-rel, nici onorea si demnitatea lor de crescători şi profesori nu-I Iartă de a mal funcţiona şi de a mal prelege, pâni ee ar ave voie de a sta In Internat şi de a asista la clase criminali paricizl dovediţi şi ne-pedepsiţl." *)

(Va urma.)

Frof. Dr. îoan Baţft.

' ) Ve4I „Gazeta de MoMoria" drn 6 Februar 1868.

• ) Ve4l „Gaaeta de Moldovia" din 6 Feb­ruar» 1866.

») Scrisorea de dimisiune de dto 26 îanuar 1868. - Păstrată In Biblioteca Academiei Roman» Mas. 996 Coresp. lai Bariţiă, voi. 6.

Nr. 5 U N I R E A Pag. 51

CRUMIRUL sau

că lăuzu l p r i n d e ş e r t d e K. M a y .

(Continuare.)

După aceea fură trimişi solii In satele cele diferite, apoi Incălecarâm şi noi. Se înţelege că mal Intăl mi-am lnat rămas bun de la Giumejlah; acesta a fost forte scurt, fiind că tatăl el era de faţă. Ea mi-a dorit tot binele şi mi-a promis, că, se va ruga pentru mine.

Noi eram acnm opt călăreţi. Urma crumirului a fost aflată In curând. Ea ne condusă la un perăă şi continuă apoi mai bine de un ceas pe lângă ţărmul acestuia In jos. în apropiere de muntele Rocada înse ea se indoi la drepta. spre vest. Era evident, că Saadis-el-Chabir avea intenţiu-nea să Incungiure Rocada şi Semata. pentru ca apoi, ori peste muntele Margeba, ori peste Sihdi-bu-Ghanem să ajungă la munteleSebess. De sigur aşa trebuia să fie, dacă el voia să mergă la târgul din Sellum. Mie înse nn-ml prea venia s'o cred, de ore ce Sellum nu putea oferi adăpost sigur tălhariulul, fiind că aci convin omenii din triburi forte diferite.

Până aci Omar avu acelaşi drum cu noi; acum Inse noi trebniam să ne îndrep­tăm cătră vest, pe când ţinta sa zăcea spre sud. .

„Unde ve voi întâlni cu caii mei?" întrebă el.

„Urma crumirului îneungiurâ Rocada la nord şi se va îndrepta apoi de sigur Iarăşi spre sud până la Şemata. Dacă tu j pleci din Fesşia direct catrâ apus, vel da cu siguranţă peste urma ndstră. Din timp în timp noi vom împlânta în pâmînt câte un ram, ca se nu te poţi rătăci nici de cum."

Aşa dar crezi că desigur ve voi găsi?" „Da. Cât timp câlărescl tu de la

Fesşia până ajungi în câmpia vestică?" „Un ceas." „AtHnci de ore ce noi facem un în-

cnngiur, nu vom avea să aşteptăm mult după tine."

El dete pinteni calului său; noi făcu­răm asemenea, şi în curând ne perdurâm din ochi. Peste puţin timp am dat de urma celor sesă Hamema, carea aci se împreuna cu a . crumirului. Aşa dar el întradever au plănuit în conţelegere cn el depărtarea lor de la Meşeerl. După aceea am trecut peste dru­mul caravanelor, carele strătaie deşertul sndic er-Ramada, pentru a împreuna Hamada-el-Uelad-Ayar cu Tebessa algerică. îndată după;aceea urma se îndrepta spre and, prin ceea ce ast fel presupunerea mea se dovedi de adevărată. Era de mirare, că j Sâadis-elrCha>bir nu< s'a gândit nici de cum la aceea, că se-şl ascundă ori sâ-şi ştergă u-rma. Aceasta se vedea aşa de bine,'încât nici chiar omul. cel nial neespert, » u se putea înşela Intrînşa. El a trebuit,dară să ««perieze deja, că o ast iei de neatenţiune «tfte spre dauna sa proprie.

J i ' a .dnra t jnse m o j ^ şj .a^ trebuit t să :

&ă de altă părere. Când am ajuns adecă

aşa de departe încât am văzut înaintea ndstră lnăiţându-se mantele Sibdi-bu-Gha-nena. terenul începu a deveni stâncos, şi nrma nu se mal putea recnnosce numai ici colea, de pe o petricicâ împinsă de la locul el, de pe o Imprimare abia visibilă. ori de pe o alunecare neînsemnată. Eti am trebnit sâ-ml încord tdtă atenţiunea, spre a desco­peri, şi ast fel înaintam numai paş de paş, în sfîrşit. dnpâ vre-o jumătate de ceas, am ajuns Iară la pâmînt mole, Inse eti mă oprii momentan, de ore ce am recunoscut urmă de copite, înse nnmal de la doi cal.

„Staţi!" demândaiu eti; „nu vă atin­geţi nici nnul de urma acesta!"

Âm descălecat şi am măsurat nrma. în sfîrşit crumirului totuşi I-a venit In minte gândul înţelept, ca să ne Înşele.

„Ce observi?" întrebă Mohamed-er-Ratnan.

„Că slntem pe o urmă falsă." „Maşallah. te-ai lăsat a fi înşelat!"

„Eu nici odată nn-s înşelat! Călăriţi câteva sute de paşi îndărăt! Trebue să cer­cetez mal cu deamăruntul stânca acesta. Numai Achmed-es-Sallah să mă irjsoţescă."

Acesta din urmă am pretins'o numai pentru a-I face să, creadă, că Achmed într'adever se pricepe la descoperirea unei urme,

M'am abătut la dreapta de la direc­ţiunea de până aci, cu totâ grija înse n'am putut observa nimic. Ast fel m'am îndreptat spre stânga şi căutaî, Nn era lucru uşor, de ore ce caii urmăriţilor nu erau potcoviţi. La din contră s'ar fi văznt urme destule, în sfirşit, după o căutare lungă, am gătit , ce căutam. • .

„Achmed, vină m a l ă p r o p e ! * ziseiă eu. „Vreau să mă conving odată, dacă tu poţi descoperi o urmă. Caută aci!"

El ascultă, inse înzâdar, jSihdi. eu nu văd nin>ic. Stânca este

tare şi netedă, aşa că niel o copită nu pote lăsa vre-un semn dupâ sine."

„Şi totuşi! Privesee aci jos. Ce vez i?" El se aplăcă ş-i-şî încorda privirea. „Puţină fărinâ, ca dintr'o petricicâ

zdrobită."

„Aşa este! a fost într'adever o petri­cicâ. carea a fost zdrobită. Privesee cu atenţiune, cum s'a întâmplat acesta, prin o lovitură oblă de sus, ori alt Cum?"

„Se pare ca şi când a călcat cineva pe ea, şi atunci s'a întors pe câlcâiu. înse cu ce ocasiune a putut să se întemple acesta?" >

„Sihdi, de unde s'o seiu? Efi n'am fost de faţă."

„Când cineva se cobora forte precaut şi încet de pe cal. atunci el atinge măi întăl pămîntul cu piciorul drept, şi pe când şi-1 trage din scăriţă pe;--cel stâng pentru a-1 aşeza jos. piciorul drept se va întdrefe puţin, va produce înse o apăsare însemnata, fiind câ întregă greutatea corj uiui zace pe el. Dacă acum acest picior drept a ajuns din intîmplare pe "o petHcică.' îa r terenul constă din stâncă ca acesta, atunci petricic^ va fi zdrobită şi măcinată. Din aceste ur» meză. că aci unul dintre călăreţi a descă-lecat 'cu precauţiune şi cu grijeV Şi oţe pentru ce, Achmed?" n

-Pentru ca copita calului se nu fadă urme. Am gîcit , sihdi?"

„Da. Numai din causa acesta a descă­lecat călăreţul,- el a vrnt să* uşureze calul, spre a îneungiurâ ori ce imprimare de co­pită. Acum înse trebue să aflăm, dacă şi cel alalţl au descălecat."

„Cum vrei s'o afli acesta?" „Voi căuta."

(Va urma).

Cum se crescem fetele?

Este lucru constatat de toţi. cum c i de la crescerea femeilor atîrnâ tot viitorul familiei şi ai întregei societăţi omenesc!. Mulţi. înse forte mulţi an indicat căile pe cari au să p urce dă părinţii întru crescerea ficelor lor.

în timpul mal recent, un ziar din Ame­rica, designezâ un premiu pentru acela, care va da cel mal bun respuns la între­barea de mai sus,

Dintre respunsurile sosite, a obţinut premiul următorul:

Fetele nostre înainte de tote să fie creştine, apoi să primescă o edncaţinne bună elementară. Să înveţe a pregăti un prâaz cum să cade, se şcie spăla, călca cn fierul, cârpi nădragi, cose bumbi, cămeşi şi a croi. Se scie frămînta pânea şi se nu uite, că culina pote cruţa multe spese pentru medicina' din farmacie.

Trebue a le da să înţelegâ că într'o coronă sint 100 bani, că cruţarea împedecă risipirea şi că cel ce speseză mai mult de cât câştigă merge cătră sărăcie., . ;

Trebue a le spune mal încolo, câ o haină plătită de carton, stă mai bine decât o haină dc mâtasâ, pe care n'am plătit'o. Să scie cumpăra bine şi la timpul seu şi să-şl potă da samă de cheltueli. Trebue a le spune, că un om lucrător, care umblă în haine simple, dar e onest e cu mult mal de preţuit, decât un cavaler superb şi de­străbălat, înveţe a Iubi florile .ţi peste toţ operile lui Dumnezeu.

După tote acestea, dacă împrejurările materiale permit, li-se pot da prelegeri de fortepian şi desemn. Să nu se uite înse, că cunoscerea acestora este lucru de $ d o u a mână şi nu are multă însemnătate în viaţă.

înveţe maî departe a deşt reţni vani­tatea şi d a al lor să fie da şi nu, nu. Şi dacă soseşte timpul măritatului, să aibă în inimă convingerea, eumcâ fericirea în căsă­torie nu atîrnă de la averea şi posiţiunea bărbatului, ei de la caracterul şi îusuşirile morali ale aceluia.

Dacă ne-a succes a câştiga pentrn fetele nostre tote acestea, şi dacă ii le-am putut lega de suflet şi făcntsă le întălegă, putem fi asiguraţi câ ficele nostre vor fi fericite şi nu-şî vor perde. cărările în viaţă. Tote cele alalte să le încredem lui Dumnezei.

Fiind că acest răpuns. de minune şe potrivesce şi la noi între împregiurârile nostre, cuget a nu fi fără de folos dacă şi cetitorii „Unir i i ," vor lua cunoscinţâ de el.

(Respunsul e reprodus după periodicul Egyhâzi KbzlSny 1 Nr. 46 ex 1902.) p

,. :Bfeţc, 27 Ian. 1503. - : :

Simeon Zehan. • adm. par. gr.-oat.

Pag. 52 U N I R E A Nr. 5

E c o n o m i e . î m p ă r t ă ş i r i d i n g r ă d i n ă r i t ş i

e c o n o m i e . (De Wilhelm Mühle din Timişora.)

C i u p e r c a C h a m p i g n o n .

Dnpă ce tote ciupercile de mâncare aü an gust forte fin, iar multe aü un gust de tot delicat, sint forte căutate şi mai cu sama cea mai bună dintre ele, champignon, care nu ar trebui să lipséscá din nici o culină cum se cade. Cultura ei nu e grea şi nici nu costă mnlt şi mal aú şi avântagiul acela, că melegarele pentru crescerea champigno-nului se pot face peste Iarnă, când alt cum nu s'ar putea căpăta ciuperci prospere, de altă parte e sigur, că în ast fel de melegare nu pot ajunge bureţi veninoşi sau nesănătoşi, în fine gustul ciupercilor cul­tivate e cu mult mal fin, ca a celor sel-batice.

Melegarele pentru champignon se fac după următorul metod probat:

Se lea gunoi de cal. nici prea păios, nici prea curat, dar ce a stat în grajd ceva mal mult şi se pune în liber în grâniedi de circa IV2 metru înalt, de 2 m. larg şi lung după lipsă. îndată ce s'a încâldit. în cât arde. tot a 3-a zi se întorce aşa, ca partea din afară să vină în iăuntru, Iar partea din mijloc, ce arde, să vină înafarâ. ca tot gu­noiul Bă se încălzescă într'o formă şi ca într'o formă să se putrezescâ. Manipulaţia acesta să se facă de 6—8 ori. prin urmare recere o pregătire de 4—5 septămânl, înainte de a fi bun pentru aşedarea lui în straturi.

Când gunoiul e bine prelucrat, se pote aşeza chiar ca şi un strat de gnnoiu, şi cei mai bun loc este cel de o temperatură uni­formă şi întunecat: in grajd, pivniţă, şopru etc. Gunoiul se pune bine călcat într'o înăl­

ţime de 80 cm. lăţimea şi lungimea stratu­lui atîrnă de la mărimea spaţuiui. dar totuşi nici odată nu-î iertat sâ fie mai scurt de 3 m, şi mal strimt ca 1 m. pentru câ stratu­rile mal mici se răcesc mal Iute de ce ar resâri ciupercile. După ce melegariul e gata se copere cu scânduri sau cu un strat de pae. După câte va zile, eând gunoiul încă nu s'a prea încălzit, se pune in gunoi tot la distanţă de r v . e 15 cm. câte o mână de champignon şi acesta se acopere iarăşi cu gunoiu şi se apasă bine, şi dacă s'a umplut melegariul întreg, Iarăşi se acopere cu scân­duri saă pae. La 14—18 zile tot melegariul va fi concrescut cu nisce fire albe, dacă asta nn se întîmplă. se pune din noă. dar In măsură mal mică ca prima oră; Iar dacă firele aă resărit. atunci scândurile se dela-tură şi se acopere melegariul cu un strat de pămînt de grădină în grosime de 6 cm. Pământul acesta se udă numai atunci, dacă e uscat, şi şi atunci cu apă călduţă de rîă saă de ploie şi se ţine într'o umedelâ uni­formă. Atât umedela cât şi seceta II stricâ-ciosă ăstor felinrl de melegare. După alte 8—10 septămânl apar ciupercile adese ori în măsură mare şi nn ast fel de melegar produce 2—3 luni. După întrebuinţare tot gunoiul se depărtezi de acolo, şi numai acele nărţl de gunoiă se pot pune în me-legariă noă, ce sînt concrescute cu fire albe de champignon.

După metodul acesta, dacă e corect esecutat, se pote aştepta un resultat sigur.

B i b l i o g r a f i e . A apărut:

„Sânănătorul", sub direcţia unul co­mitet. Anul I I . Nr. 3. cu următorul sumar: M. Eminescn. Un roman (poem inedit) — I. Ciocirlan. în zăpadă (schiţă) — Zah. Bîrseanu şi Emilian, Cîntece. — II . Chendi

Frumosa Loreley (studia) — St. O. Iosif. Har-pistul (poezie ; — Fidelio. Traduceri barbare (dare de samă) — Red. Informaţii literare şî artjstice. — NumŞrul 20. hani. Abona­mentul 10 lei pe an.

Dr. Ambrosiu Cheţianu: Geografie

Eentro clasa I I gimnasială şi reală, partea [. Europa. Asia şi Africa, Blaş 1902 pag.

68 preţul 1 cor. Manual pregătit după cel mai noă plan ministerial.

Al ZIV-lea raport general al Comite­tului central al Eeuninnel rcmâne de agri­cultura din comitatul Sibiului pentru anul 1901. Sibiâ 1902. Cuprinde date interesante din viaţa harnicei renninnl. din comitatul Sibiului, care lucră atât de mult pentru promovarea agriculture! şi îmbunătăţirea sorţii poporului agricol, mal ales prin con­ferinţe, prelecţiunl publice şi esposiţil agri­cole .

P o s t a „ U n i r i i " .

1. F. Ne pare bine, că primesc! ofertul nostru. Continuă numai.

Mfius. Mal bine lucruri neriOse In formă uş6ră, plac mult şi aă efect sigur. Vor urma.

—c.— In numerul viitor. Am primit şi achităm abonamentul de la:

Tdhan pe 1903 sem. 1. Guruslăă pe 3902. Densuţ pe 1902. Lunca Cernei pe 1902 sem. 1. Tasndd-Silvas pe 1902 sem. 2. Vedres-Jbrăny pe timpul din 1 August 1898 până în 1 Oetobre 1899. Pirul pe 1901 şi 1902. Viţeul-de-jos pe 1903 sem. 1. FeUSbdnya pe 1902. Miheţul-de-câmpiă pe 1901. Chiciud pe 1903. Valea-grofilor pe 1903 sem. 1. Csit-Sz.-lvdn pe 1901

şi 1902. Posta s'a schimbat.

Editor şi redactor rêspundëtor: Aurei C. Domsa.

I n s e r a t e .

9 (54) 6—20

Numai 275 cr. Să trimite cu ram-

bnrsă ori anticipân-

du-se preţul.

Un escelent ceas de busunar

Remontoir, de nichel sistem „Patent

Roskopf." Se vinde eu garanţi de 3

ani. — Se d i gratis şi o frumosă

catenă aurită şi alte articole de reclam.

Celor ce nn le conràe li se retrimit banii. E. H O L Z E R

mare deposit de ceasuri şi juvaere

Erakovia Stradom 18. ®

Liferantnl oficialilor de stat.

Preţcuranturî se trimit la cerere gratis şi franco.

Se canta agenţi.

Bănea de asigurare

T R A N S I L V A N I A ii

— = întemeiată la anul 1868 = — în Sibiiu, strada Cisnadiei nrul 5 (edifloiile proprii),

asigureză In cele mai avantagióse condiţii:

contra pericolului de incendiu şi esplosiune, edificii de ori ce fel, mărfuri, mobile, vite şi producte economice etc.

= asupra vieţii omului \\ în t ò t e combinaţi i le , capi tale pentru caşul morţii, asigurări de

zestre, de copiî , rente, pe viaţă etc. etc.

Asigurări poporale fără oeroetare medioală. Asigurări pe spese de înmormântare cu solvirea imediată a capitalului scadent.

Fonduri d e reserva şi de garanţ ie specială, cu f inea anului 1 9 0 0 : 1,303.372 cor. ÎS bani.

Valori asigurate contra incendiului: Capitale asigurate asupra vieţii: 72,420.299 ooróne. W 9,248.543 coróne.

Pentru teiMM de incendii 3,003550 c- pentTn capitale asigurate De Tinta 2,738793 c Oferte si or î c e informaţiunî se po t primi de la:

Direcţiune în Sibiu, str. Cisnădieî nr. 5, et. I.f curtea I., precum si de la subagenţi! din tòte comunele mal mari.

A g e n t u r i p r i n c i p a l e : în A rad , Braşov, Caşovia, Cluş, Seghedin , Şopron, S z a b a d k a şi

T i m i ş o r a . (5) 2—62 T

Nr. 5 U N I R E A Pag. 53

S U I m 'J l o c e s c maHeftin, maf discret, şi. wal iute:

Ofiţerilor, oficianţilor privaţi şi de stat, industrialilor, ne­gustorilor şi persanelor apte de credit.

P e l â n g ă r e p l ă t i r e a v a n t a g i o s ă

Pe căsi, pămenturî, realităţi, mijlocesc în locul prim al doilea şi chiar şi al treilea împrumuturi de amortisa-

ţiune cu 4 % şi 5 °|0.

3) Conversiunile eele mal complicate Je mijlocesc iute, pe lângă remunerare ulteriora.

Câştig informaţiunl industriale şi comerciale de natura cea mal discretă din tòte părţile terii, şi în sfîrşit,

s caúsele de tranşare ale comercianţilor necapabill de a plăti le descurc cu pricepere şi mare grijj,

; Pentru rèspuns e de a se aclnde marca. . = •

(7) 2 62

8Z ENES A. Cancelarie de informaţii şi tranşării comerciale.

•BVp AI»;j!0V,{Vlţ';|rase1)et korút 22, I|l2. 0 O O G <

Tf*

• Numeri l i patentei 16.794.

(8) 2—52

C a r o l B e q k p r e g ă t i t o r d e v e n t i l a t ó r e patentate p e n t r u ferest î .

B U D A P E S T , V m , Jozsef-utoza 14.

In atenţia directorilor de scóli ! 6000 de bnc&ţî sunt deja folosinţa I

Pentru luarea măsurii, me rog să vâ adresaţi mie.

Nu sci nime ce-î sănetâtea!! şi care ne p putem păstra numai pe lângă ventilaţie potrivită.

Ventilatorul aflat şi patentat de cătră Carol Beck este fabricaţiune magiară, car© întrece .', ttfte ventilatorele din străinătate, atât în ce priveşte scopul, cât şi bunătatea. Din punct de ve-'•f dere sanitar, curentul e eschis prin apertura de 45 °/o. Se pot aplica la tote ferestile. Am forte

multe scrisori de recunoscinţă, cari dovedesc, că publicai e deplin mulţămit. Preţurile ventilat6relor:

:', Oel mal mare şi mal greu, cu . . . decoraţiune. 0. 25"—

Pentru fereşti comune, şcoli, institute . şi locuinţe private . . . . . . . „ 13*—

Pentru fereşti mal uşdre si mal simple „ 91— ; Fereşti de Olosett . . . ' , 7-60

/ Preliminar die spese gratuit: Ventilatocele mele se folosesc în următorele

locuri mal renumite. Casina Naţională magiară, Ministeriul de comerciu, Gimnasiul reformat, Ludoviceul, Şcolele elementare de stat din r£is-Pest şi în mal multe spitale şi şcoli din capitală şi provinţâ, dovedindu-se de forte bune.

Comándele atât In loo, oât şi în provinţâ se efeotueso forte prompt şi forte repede.

r i r T T T n H r T n ^ î m i

Pag. 54 ü N I R E A Nr. 5

î n t r e p r i n d e r e d e t r a n s p o r t a r e a şi î n m ă g ă z i n a r e a mob i l e lo r .

|£ M^eBr - - tr»n^or t t t i i lor de mobile în •care' de transport şatent ces. reg. ii . lucrate după model francez, parchetate complet şi închise, pentru #• ' 1 f töte localităţile din ţară şi străinătate.

C(TEtEF0N. W ' Adresa telegrafică: ZORN MÖR, BUDAPEST, TELEFON #

B U D A P E S T A ,

VII . v ker./ Erzsébet - körot 21. szäm.

< )r Transporturi de mobile pe tren şi pe corăbii, fără întreru-J| pere, cii cruţarea speselor de paehetat.

fi ! r r > , : , ' } > : . î . .

( jr în magazine cu totul uscate-şi acomodate , pe lângă responsabili tate.

( | — ^ = fiepresentantf în tdte orâş, efe mâî ImaiP tfin ţară şi străinătate.

Iiimagazinarea mobilelor

(9) 2—52

Ţimbalele mele au fost decorate la esposiţia milenară,

Ţ i m b a l e d e s a l o n cu pedaî, - castanii, negrey cu o i^onaa|ă ffote tare şi plăcută, 4 e - a ^ construcţie bună," cu garafa* tle" trei ani. Preţul de prăvălie 150

florenî, er la mine se pot eăpSta cu 75 florenî* Dau instrucţie deplină pentru 8 fl. la lună.

~ P r e s e u r a n t t r im i i g r a tu i t. •

măiestru d» ţîmbalo diplomat şi inventatorul ţimbalei „Corona do iei" .

BUDAPEST, VIL, Nşfşlejţs-uţpza 43. szâm. c u » t - «

Atelierul de m a ş i n i şi de p I u g u r î al luì

E l i G -E N N I C O L A d i n B l a ş .

Se recomandă pentru pregătirea a ori ce fel de lucru, ce cade în acest facht şi anume: maşini şi instrumente economice, pluguri schimbătore, maşini de frecat cucuruzul,

maşini de îmblătit. F a c e to t feliul de

„{,.... R E P A R A T U R î la maşini cu v a p o r şi alte soiuri de maşinî. (11) 1—10

Tipografia Seminarinlni archidiecesan.