- 5 : p a . g ' i x j . i X a e i ¡ 2

P O ñ í E J fiPTfiMf N f i L ñ P E N T R U P O P O R

D I R E C T O R : Pr. VASILE CHINDRIŞ

Redacţia şi Administraţia".

Cluj, Str. Chintáului Nr. 51

ABONAMENTE: Pe un an Pe 6 Inni Pe 3 luni

L e i

In sireinătate dublu, ' n America!

ICO 50 30

dolari

ÎNREGISTRATĂ LA T R I B U N A L U L CLUJ S U B

Nr. 85.

Dumnezeu a creiat cerurile şi pământul, toate cela văzute şi nevăzute. Şi nu se spune că El ar ii obosit croind măreţule lucruri pe cari le cuprind şi pe cari nu le pot cuprinde ochiul nostru.

Se spune tnsă despre altceva că L'a obosii pe Dumnezeu şi acesta este: păcatul. „ Voi ni aţi obosit cu păcatele voastre1 spune El popo­rului îndărătnic şi păcătos. Şi din pricina păcatului El nú mai ponte şuieri nici rugă­ciunea şi praznicele, iiindcă toate poartă pe­cetea fărădelegii. Miau ajuns o povară, nu lo mai pot şuieri (Isaia 1, 14). Dm acestea ee poate v e d e a cât de grozav este păcatul înaintea lui Dumnezeu, este ca o povară pentru El, povară pe care n'o mai poate suferi.

Uimeşte-te cerule, şi te minunează pămân­tiile, că Dumneteu vorbeşte despre păcat ca de o greutate care-1 apasă şi n'o poate şu­ieri. Nu se g&seşte nici cel maj mic semn că conducerea lumii ar obosi pe Stăpânul ei. El veghează ziua şi noaptea. Puterea Lui o simţim în fiecare clipă. El face să răsară luceafărul dimineţii la timpul său şi duce toate stelele cu puterea Sa, El e temelia pă­mântului şi El ţine piatra cea din capul un­ghiului. Daoă El n'ar ţinea-o, îutr'o clipă în­treagă lumea ar dispare ca o piatră ce s e cufundă în adâncul apei,

Dar iată, toate lucrurile acestea pe cari I e - a făcut şi le susţine sunt o nimica în o-zhii Lui; dar păcatul este o povară pentru El; fapta rea îl apasă la pământ pe Cel Prea înalt, pe când conducerea lumii văzute şi ne­văzute este pentru El ca un fir de praf în-tr'o căruţă.

Ah, fii fără grijă aj lui Adam, voi luaţi păcatul drept un lucru de nimic; şi voi iii ai lui Veliar îl luaţi drept o plăcere, şi zi-ceţi: ,E1 nu bagă de seamă; El nu observă; cum să ştie Dumnezeu ? Şi dacă ştie, nu se sinchiseşte de ele.

Dar auziţi voi că ele sunt o povară pen­tru Eî% Vom înţelege foarte lămurii acest lucru dacă ne gândim la ce este şi ce face păcatul. Păcatul este conrupâtorul (stricăto­rul) cel mare al lucrurilor lui Dvmnezeu. Păcatul a prefăcut pe arhanghelul într'un duşman de moarte al lui Dumnezeu şi din î n g e r aJ luminii, spirit al răului. Păcatul pri­vea în raiu şi toate florile lui se uscau. jnaînte ăe a veni păcatul, Creatorul a spus despre pământul de curând făcut ţi despre toate cele creíate, că toate sunt f o a r t e bune însă când a intrat păcatul, acesta a tulburat md&nc pe Dumnezeu câ a c r e i a i o asemenea fiinţă cum e omul

Păcatul e duşmanul lui Dumnezeu şi al o-mulai. Nimic nu întunecă frumuseţea aşa de mult ca păcatul, căci el distruge chjpuî lui Dumnezeu. Pe lângă aceasta păcatul face făpturile lui Dumnezeu nefericite; şi să nu L urască Domnul pentru aceasta? Dumnezeu n'a voit niciodată ca vreo creatură a mâini

P Ă C A T lor Sale să fie nefericită. Insă păcatul a schimbat făptura iubită a lui Dumnezeu în­tr'un nenorocit. Din fiinţă liberă, omul a a-juns un sărman rob. Fericirea avută s'a schim­bat în lacrimi şi tmârăcivne şi cea mai »-mară jale a luat locnl bucuriei dala început.

Lepădaţi dar orice răutate şi orice vicleşug orice fel de prefăcăto­rie de pismă şi de cle­vetire. ...Preaiubiţilor... să yă feriţi de poftele trupeşti cari se războ­iesc CUSufetui.i PETRU 2 , 1 . 1 1

O nefericit copil \ Cum păsatul te-a smuls din braţele lui Dumnezeu şi te-a trântit în noroiul desn&dejdii şi durerii ! Cvm dintr'o cetate a păcii, ai rămas o ruină înfricoşată şi plină de frică şi teamă. Apoi de când pă­catul a întrat in hotarele tale voinţa ţi-a slăbit şi sa înclinat mai mult spre rău. Şt de aceea urăşte Dvmneztu păcatul, fiindcă face fiinţele iubirii sale în adâncul jnimei lor nenorocite.

Dar păcatul este în aoelaş timp şi o ofen să pentru Dumnezeu. El este o săgeată în­dreptată către mima lui Dumnezeu, este vn atac asupra lui Dumnezeu. Fiinţa păcătoase este asemenea vnuia ce ridică pumnii centra majestaţii dvmnezeeşti şi un provocator al lui Dumnezeu ca să-1 nimiceşti Păcatul e rău, numai rău dela început până la sfârşit. Ori-decâteori faci Voia ta, lucrând păcatul, în­seamnă că tu te faci Dumnezeu iar pe Cel Prea înalt îl desdvmnezeeşti {îl cobori mai pe jos decât omul). Este aceasta o mică m sultă, să-i rupi coroana de pe cap şi să iei dm mâna Sa sceptrul? Este vn fleac atacul acesta contra lui Dumnezeu ? Este o nimica să cauţi să fii ucigaş de Dimnezeu fi să doreşti isgonirea Lai din lumea pe care a făcut-o Ei? Ebte acesta un lucru care poate fi trecut cu vederea? Poate Cel Prea"Inalt

să audă şi să vadă astfel de lucruri şi să na fie apăsat de greutatea lor?...

O, dacă Dulmi,Sfânt ne ar deştepta con­ştiinţa şi ns ar deschide ochii, atunci am v e d e a cât de mare rău este păcatul (fie el mic) şi că el este o povară şi o durere pentru Dumnezeu, Fje câ este o min­ciună, ori asuprire, lăcomie sau lene, nedrep­tate sau desfi ânare, închinare la idoli sau hulă, sudalmă sau clevetire, glume proasta ori îndărătnicie, neascultare sau beţie, furt «au sgârcenie şi orice nvme ar avea, păca­tul ette o Urâciune înaintea lui Dumnezeu; el sfâşie inima lui Dumnezeu, El se întri­stează, păcătosule de c eeace râzi tu. Mântui­torul tău te cheamă din păcatul pe care tu-1 ţii o nimica şi-ţi spune: O, nu întăptui a-ceastă urâciune, pe care Eu o urăsc! ^Pen­tru Numele iui Dumnezeu nu o face! (Noi zicem adeseori BPentru Numele lui Dumne­zeu" fără să ştim ce înseamnă ; însă uite ce înseamnă pentru Numele lui Dvmnezeu : să nu mâhniţi pe Cre&torul vostru, pertru ca să nu dbţi prilej Celui Veşnic să strige, că este obosit de păcatele noestre) Lipsiţi-vă, depărtaţi-vă şi lepăd&ţi-vă de păcat; de ce voiţi să muriţi, casă a lui Israiî?

Poate mulţi, o vieaţă întreagă au fost ne­păsători şi n'au cântărit niciodată păcatul cu balanţa dreptăţii luj Dumnezeu, Fiindcă a-tunci ar fi văzut cât de grozav este el, şi n'ar mai fi dorit Bă întristeze mai departe pe Domnul

O, priveşte odată în faţă urâciunea păca­tului şi prăpastia pe care o deschide el înain­tea ta şi nu mai face vn sirgur pas mai de­parte.,, îngenunche în colţul odăii tale sin­guratice şi roagă pe Dumnezeu să ţi arate păcatul aşa cum este el şi să-ţi dea adevă­rata pocăinţă pentru jicnirea şi întristarea ce ai adus o dragostei Sale prin păcatul tău. Priveşte apoi cum pe drumul Golgotei, Fiul lui Dumnezeu cade stb crucea giea, apiset de păcatele tale Priveşte cum îi strâpvrg mâinele şi picioare'e cu piroane, cum îşi bat joc de El şi nici o mângâiere nu are în su-ferir.ţele Sale aiâi de tmaie. El mcare pen­tru tine, El moare în locul tău, păcătosule ! Sârgele Său l'a vărsat pentru păcatele tale. Ce aşteaptă însă El acim dela tine? hus vrea doar să vadă câ tu ai părere de rău din toată ivima, ţentiu teate păcatele tale. Ca să fi iertat, Isus vrea să vadă că acvm păcatele îţi svnt muiate în lacrimi calde de potăin\ă şi că te doare inima că l-ai vătă­mat; iar acum ai o groază şi scârbă de pâckt şi că eşti hotârîttare de a te îndrepta, silindu te toată vieaţa de a nu mai face nici cel mai mic păcat. Şi aşa — cu inima în­frântă şi smerită — mărturisinduţi păcatele tale înaintea lui Dvmnezeu şiaţrectuhn rânduit în slvjba lui, prin deslegarea « e r v u -

— urmează în pag. 3 —

1 Scostiă- e,. r i a i c a - x i I J C 4 Í %Ă Í i

i CA R

P â c ă t o s u l e - a c e s t cuvâ » O s t r e i z e c i ş i o p t d e ani . . ." L l a g a iacul Betezda, slăbănogul

úin evanghelia de E Z Î , se chinuia de 3 8 de ani, aşteptând sosirea îngeru-Lu, sosirea - îndurării şi milei lui D.i:nnezeu.„

C e grozav lucru e boala. Şi mai ales s lâbănogia care te ţine neputin­cios în pat. Despre grozăvia ei nu-n u i acela îşi poate tía cu adevărat scama, care a trecut prin această l;:ercare de chinuri şi áe amar .

Dar va i ! , mai este Iacă o altă boită Şi slăbăuogie, şi mai rea decât a îiepuiinciosulai din evanghelia de a z i : e boala şi slâbănogia păcatului.

E boala şi slâbănogia în care îi târeşie păcatul, pe omul c?.re se lasă üus de ispita şi pofta cea rea. Şi vas, ce mulţi suni şi astăzi, cei care z i c de boala şi s lâbănogia asta . Sunt p'.ine cárdamele, sunt pline închlso-

sunt pline spitakle şl e plină Surcea de slăbănogii şl neputincioşi! păcatului care zac nu numai de 38 Ci şi de mai mulţi ani.

iubite cititorule, eu nu te cunosc î a adâncul tău, Poate iasă şi tu eşti un slăbănog bolnav. Poa te că şi tu zăcăreşti prin păcate şi fărăde­legi de mai'mult de 38 de ani, fată ca să ştii că este un Doctor minunat care te poate vindeca.

Bagă de s e a m ă ! . — acum te cer­cetează acest Doctor minunat, te cer-ceisază ¡sus cel Bun, care vrea să-ţi aducă nu numai vindecare de boala asta — ci să ţi şi dea sănătatea şi fericirea pe care până astăzi încă Btiiletul tău n'a cunoscut-o. El se o-p.-eşte acum lângă «patul" tău şi te întreabă blând:

"Vrei s ă t e f a c i s ă n ă t o s ? " Domnul nu vrea să ne facă nimic

fără voia npasţră. Ei nu vrea mai ales, să ne forţeze libertatea şi voia noastră, Si aşa e mai ales cu mân­tuirea. El ne-a câştigat putinţa mân­tuirii — dar au vrea să ne facă cu da-asila s'o primim. El stă lângă patul suferinţii noastre, ca doctoria minunată care ne poate aduce vin­decarea, stă şi aşteaptă îndurerat că noi ou o vrem — dar El nu ne si­leşte ca puterea să o luăm...

nt e pentru t ine! - - C e v a în legătură cu evanghelia de Duminecă ffita tel 5,1-15 El a murit în locul tău ca tu „să

nu mari, ci să treci d'n moarte îa v ia ţă" (ioan 11, 25). Trebuie 83 t i -ţ legi iubitul meu, pentrucă Ei e Pre* tul prin care tu ai fost răs u apărat (Efesenî 1, 7). Tu trebuie sâ-L cu­noşti, căci prin Ei ai gfiat pacea ş :

împăcarea cu Dumn zeu. (Romani 5,1) Ferice de tine va fi "dacă 11 vel

cuooaşt i cu adevărat pe Hristos aşa cum este şi „nu îa felul luni"" (SI Corlnteni 5.16).

O, dragii mei, la patul câtora din­tre noi, oare nu aşteaptă El de atâ­tea zeci de ani Şi cât de mult îi va durea pe Domnul nepăsarea noastră, când ne vede suferind fără să ne poată face nimic — fiindcă nu vrem noi să primim vindecarea pe care numai El ne-o poate da...

Şi pe tine dragul meu, Mântuitorul te întreabă astăzi ca oarecând t e slăbănogul dela Betezda: „Vrei tu să fii sănătos?*.

Nu-ţi pot dori un bine mai mare, nu-ţi pot dori un mai mare câştig, si nu ma pot ruga să dobândeşti o fericire mai mare, decât să spui în clipa aceasta: „Da, Istise Doamne, vreau din toată inima să fiu. Vino Tu Doamne Isuse şi cu Doctoria cea minunată a jertfei Tale — vindecă sufletul meu, fă-mă sănătos sufleteşte, căci numai tu singur o poţi face a-ceasta"...

„Nu ştia cine este. -Sărmanul slăbănog 1 In bucuria lui

cea mare că s'a făcut sănătos, a ui­tat de binefăcătorul lui. A uitat să-L întrebe cine este şi unde are locuin­ţa, ca să meargă să-i mulţumească. Sufletul Jui era plin numai de bucu­ria şi fericirea pe care o dă însănfi-ioşarea dintr'odată, după 38 de ani de zăcere, Şi sigur, avea dece să se bucure, că nu e puţin lucrul acesta.

Noi însă IIcunoaştem, fiindcă ştim că „El suferinţele noastre le-a pur­tat, şi durerile noastre le-a luat a-supra Lui., că El a fost străpuns pentru păcatele noastre, sdrobit pen­tru fărădelegile noastre şt că prin rănile Lui noi am fost vindecaţi..." (Isaia 53, 4-5). Ştim că „pe Cel ce n'a cunoscut nici un păcat, El L-a ficut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în Ei..." (ii Corinteni 5 , 21) .

„Să n u m a i p ă c ă t u e ş t ! !*

Cel distâi cuvânt pe cere i l-a spus Mântuitorul slăbănogului vinde-c?rt a fost apoi: „lată te-a' făcut sănătos — de acum să nu mai pă-căîueşti, ca să nu ţi-se întâmple ce ­va şi mai ra i..."

Ce-ar put :a oare să fie „ş! mai rău" decât a zăcea 38 de ani ne­putincios în p «t, cu medicina lângă tine ?

O. Mântuitorul ftia! Să ne fereas­că Banul Dumnezeu de aceasta pe toţi, e moartea cea f Iră îiviere, e clrntil cel fără nă ie j ie — care H aşteaptă pe toţi cei ce iubesc fără­delegea şi trăescîn minciună"... (A-pocaiips 22,15) .

Bagă deci bine de se î tnă , dragul meu: du pace ai fost vindecat şi cu­răţit odată din păcat — să nu mai păcătueşti. Păzeşte-ţi ochiul, păzeş-te-ţi mâna, păzeşte-ţi piciorul, p â -zeşte-ţi inima, păzeşte-te ca de foc de orice păcat ori cât „de mic" şi de „nevinovat ţi ar părea că este acest păcat. Căci Dumnezeu care a părăsit (Marcu 15,34) până şi pc Fiul Său când era jacut păcat pfti-Iru noi (fi Cor. 5,21) — arătând astfel cât de mult urăşte păcatul — cu cât mai mult ne va face nouă astfel ?..

„Căci dacă păcătuim ca voia, du-păce am primit cunoştinţa adevăru­lui nu mai rămâne nici o jertfă pen­tru păcate, ci doar o aşteptare în fricoşaiă a judecăţii — şi văpaia u-nui foc care va mistui pe cei răs-vrătJţi"... (Evrei 10,26)-

Ţine minte aceasta! Traian Dorz

O suflet, suflet plin de jale Tu rătăceşti pe această cale Şi-alerg ; într'una tot mereu Instreinat de Dumnezeu.

Şi nu te uiţi In urmă frate Cum Domnul le-a răbdat pe toate Şi-a îndurat chinuri amare Ca să te scape din perzare.

A suferit mult pentru tine Să-ţi facă drum spre rnântuire Şi însăşi viaţa El şl-a dat Pentru al nostru greu păcat.

Ş i nu gândeşti tu frăţioare Că-n lumea asta trecătoare Nimic, nimic nu vă rămâne Că toate sunt deşertăciune

Acum grăbeşte, te deşteaptă Cu braţ întins Domnul te-aşteaptă La Domnul ca s ă te 'ntorgl Să-ţi dea viaţa cea de veci.

Prtda 0.

Gânduri d e s p r e c i t i r e a Sf. S c r i p t u r i Dulce este mierea, dar Cuvântul Domnuini auzit şi citit

în Sf. Scriptură, este neînchipuit mai dulce ca mierea, precum şi în însăşi Sf. Scriptură se zice:,, Ce dulci sunt cuvintele Ta­le pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în guta mea!„ (Ps. 119,103). Citirea cărţilor mari, a Sfintelor Scripturi poate şi trebuie să ocupe întreaga viaţă de om (Filaiet mitropolitul Moscovei.)

Sf. Scriptură nu este numai cartea ce comunică felurite cu­noştinţe, ci un predicator al harului lui Dumnezeu, al harului Duhului Sfânt; cel ce o citeşte cu evlavie intră în legătură cu Duhul Sfânt, oare a dăruit această scriere şi trăieşte în ea până astăzi (Visarion, episcopul de Costroma).

Necunoştinţa Sfintelor Scripturi este un mare lunecuş şl o adâncă prăpastie (Sf. Epifanfe episcopul Ciprului).

Cine nu-şi va lumina mintea cu învăţătura Durnneeeeaseă acela va fi îndepărtat cu mintea de adevăr (Sf. Efrein Şirul).

Numai degetul din cer poate să arate calea cea dreaptă spre cer (Inodhentie arhiepiscopul Hersonului).

Orce patimă t e - a r tulbura, să începi să citeşti cuvântul lui Dumnezeu şl patima se va linişti tot mai mult şi mai surii, până ce tn cele din urmă, cu totul se va s t a m p a r ă (Teofan, episcopul Ahademirului).

Rugăciunea să o socoteşti ca cheie pentru înţelesul cel a-devărat al Dumnezeieştilor Scripturi (sf. Jsac Şirul).

Păr. yiadimir

„Omul Durerilor" (Isaia 53,3) Lovit cu palme şi scuipat Batjocorit—însâfigerat Cu pumni bătut necontenit Şi tot de răni înpresurat,

— A fost omul durerii..

A suportat crudul calvar Ca să ne scoată din amar Şi să ne odihnească iar In cerul copleşit de har,

— In Raiul Său sublim,.,

Omul Durerii s'a numit Isus al nostru, Domn slăvit Care pe Sine s'a jertfit Pe afro poporul SSu robit.

De iadu 'ngrozîtor...

D s El şt cerul s'a 'ngrozit iară pământul s'a clătit, Căci peste tot era mânjit De-al meu, şi al fău păcat cumplit

Iubite frăţior...

Amarnic ft-vom judecaţi De vom mai sta neîmpăcaţi De cerul sfânt însfreinaţi Noi cei ai pulberii argaţi,

De raiul Său Sublim... I. Stan Hemocea - T«enel

FEREASTRA SOARELUI Pe vremuri trăia ia un schit

snguratic, în temeiu des de codru, un pustnic bătrân, că­ra a îi mersese vestea departe .pentru înţelepciunea lui şi sfin­ţenia vieţii sale. Oamenii nă­căjiţi munciţi de multe patimi de care voiaulsă se scape, să

cutâţe, veniau până la el sâ-i ceară sfatul şi să-i ceară ajutor dela Dumnezeu prin ru­găciunile lui.

Odată a venit la el un creş-i'n care citise vieţile sfinţilor ş:-i zise'.:

Părinte, eu am citit că Dum­nezeu e pentru unii oameni cea mai mare bucurie a vieţii. El le trimite în suflet lumină mare şi căldură dulce, încât Mxi mierea din coşnifele albi­nelor nu se poate asemăna cu aicea dulceaţă, când ei stau la vorbă cu Dumnezeu. Am în­cercat şi eu să mă apropia de Dumnezeu, ca să gust din acea dulceaţă a sfinţilor. Am intrat in biserici, am spus şi rugă­ciuni, ba câteodată am şi pos­tit şi am ajunat, dar nici mai laminat nici mat îndulcit la suflet nu em rămas.

Rogu-te să-mi spui: Dum­nezeu e numai al unora, nu a tuturor oamenilor?

Pustnicul în loc de răspuns,

l-i dus în schit şi l-a pin si şadă în faţa unei fereşti prin care cădea soarele primăverii. Ornai se umplu de lumină şi de căldură. Apoi îl lui de mână şi-l duse lângă un pe­rete gros, din care se strecura încă umezeala şi frigul iernii. Şi-t lăsă să şadă multă vreme acolo, fără nici un cuvânt.

— Mi-e frig, părinte, zise el, Ivii da să ieşim.

O nul lui Dumnezeu îl duce iar in fjţa ferestrii şi-l lasă să se sorească şi să se încăl­zească.

— Iată: ii zise pustnrti\ soarele varsă lumină şl câlduă şi aici, prin fereastră şi în pă-retele lângă care ai amorţit de frig, Nu soarele e de vină că lângă perete e fdg şi lângă fereastră e cald. Ele unul sin­gur şl scaldă în lumină şi căi-

Acum când tresaltă păduri şi câmpii, Te chem de departe, te chem ca să vii La Cel ce natura îmbracă frumos, La Domnul iubirii, Ia Domnul Nristos.

Acum când şi cerut e mult mai senin, Şi când pârâiaşul şerpueşte lin, Inaiţă-ţi privirea, înalţă-o în sus, Să. fit mai aproape de Domnul Isus

Acum când prin codrii şi lunci iar sosesc Mii de păsărele ce ne 'nveseiesc, Cu inima caldă, cu suflet curat, Cântă pentru Domnul, cântă nencetat

Acum când albina aleargă prin fiori, Şl totul poartă haină de sărbători Grijeşte de suflet, grijeşte mereu Să poţi merge vesel sus la Dumnezeu.

I. Tuduscluc

du'•ci toată lumea. Dar peretele gros de piatr ă, nu lasă să freacă lumina ş; căldura lui. Pe când fereastra le lasă. O-mul părea că începi să înţe­leagă, dar nu de tot.

— Aja e fiule — zise pust­nicul, şi cu Dumnezeu. Ei e si orele tuturor oamenilor. Dar awi oameni deschid fereastra sufletului şi lasă să intre la­mina şi dulceaţa cerească; alţii astupă fereastra cu zid. Na Dumnezeu e'de vină, ci omul, dacă na-i simte lumina şi cil-dara. Sfinţii a căror vieţi le-al citit, au deschis fereastra, Ta o ţi astupată cu fapte rele. Ce fjlos că întri în biserică, că te rogi ori chiar ajunezi, dacă eşti sgârcit şt plin de necură-pnii, dacă fad strâmbătate fratelui. Faptele rele, păcatele, fac zii între line şi Dumnezeu. Lvpădâ-te de ele, şi se va des­chide fcreasta. Şi vei simţi şl lamina şi dulceaţa ce-ţi va da soarele „Dumnezeu". Omul mulţumi şi porni înfricoşat. El ştia că e un mare păiâtos dar nu se gândise până acum la pocăinţă.

1. A g â r b î c e a n u

P8§§3°

T I N E R E

In l.imea plină de necaz, Tu zaci rănit şi fără glas, Ş i Isus te cheamă azi

De ce nu vii?

Dece 'ntârzii iubitul mev, Şi nu te'ntorci la Du nnezeu, Dece mai făptuieşti ce-i rău

Dece?

A h vino scumpul meu acum, •La Domnul pe-a! credinţei drum, Apueă-ţi sufletul în.pumn,

si vin la el *

O lasă lumea înapoi, Ş i socoteşte-o gunoi, Ş i plângi cu ochi amândoi,

al tău păcat. A h vino chiar acum plângând iertare Domnului cerând, O vino suflete plângând,

la Dumnezeu.

Căci nu-i alt loc mai potrivit, Unde să fl tu fericit Decât Isus cel Răstignit

deci vin la el

O tinere departe dus, Priveşteîneft-odatâ'n sus, Ş i te Întoarce la Isus

iubitul meu.

îsus din nou te cheamă azi, <3u lacrimi calde pe obraz, O vino cât se z ice: „azi"

la Dumnezeu,

Dece nu vii iubitul meu? fa Isus Stăpânul tău O nu mal sta răpus de rău

ci vin Ia EI. Dumitru Pădureanu tânăr

CMr-Arad

Vieaţa după E v a n g h e l i e Iubiţilor, cel ce a urît în inima sa păcatele sale şi

fiind luminat de darul Preasfântului Duh — vceşie a sluji Stăpânului şi împăratului nostru Dumnezeu, cel mai prin­cipal lucru ce se cade a face acum este acesta: Să soco­tească cu deamăruntul şi să priceapă că această nouărân-duială şi ştiinţă ce va să apuce, este cea mai vrednică lucrare din toate, cea mai minunată înţelepciune şi cel mai mare bine.

Altă bunătate mai mare nu se află nici decuîn care să f,e într'adevăv bunătate, nici altă isprăvire a omului fără numai aceasta care este sfârşitul tuturor povestiţilor cum zice însuşi Domnul Isus: „încă una trebuieşte' (Marcu 10,21).

Apoi to%tă viaţa creştinului după aceia — de va voi să trăiască cum spune Evanghelia — este numai cruce şi împotrivire la toate ale lamei, căci lucrurile lumii figăiueso dragoste şi desfătare a acestei trecătoare vieţi, iar mai pe urmă după puţină vieme de petrecere se chinuesc în muncă vecinică oamenii cei înşelaţi de iubirea şi îndulci­rile păcatului.

Deci, frate, auzind acestea, pocăeşte-te şi începe a trăi o viaţă cu Domnul, acum cât mai ai vreme (St. Augustin).

' Cul»fl»ra PavU B l o w

• P ă c â t ' . . i i 1 (urmare din pag. l-a)

lai pe p&mânt, vei fi dealegat şi d e Domnul şî Mântuitorul tău Oriatos în C e r ,

Priveşte, a/c/, prin Jertfa Iul Im pe cruce eşti împăcat ou Dumnezeu şl ai ot dar vieaţa veşnică Dacă însă nu te întorci la El, dacă nu ml să L urmezi, vel muri In păcatele tale şi vei fi osândit

Dumnezeu a avut atâta răbdare eu tine, Vino la pocăinţă! El nu vrea moar­te* nimănui ei să se întoarcă la Sine şl să fi» viu, Vrei tu să urmezi lui Hr'stos?.. Mâlnele Sale străpunse de piroane, te cheamă să vii, deşi L-ai mpins mereu. El t» roagă să fii mântuit. Păcătosule, vrei tu să fii al Lui sau nu? „Cine vrea acela să vină să ia apa vieţii în dar". Veniţi la El

SUFLETE VINO!.. Astăzi vino lângă Domnul 5uflete trudit şi frânt, El te mângâe îndată Cu divinul 5ău cuvânt.

Isus are multă milă De sărmanul năcăjit Care vîne şi suspină Şi să roagă umilit,

Domnul a murit pe Cruce Pentru sufletul perdut Să-I ridice din păcatul Unde singur a căzut...

Astăzi sufletul aleargă In braţele lui Isus Să-ţi câştigi din bună vremr împărăţia lui Isus..,

Acolo nu-i suferinţă Nici necaz, nici trudă grea Căci acolo-i fericirea Ce-n lume n'o poţi avea!

lila Popovlol

Aş vrea în astă Aş vrea alei in astă viaţii Să sufăr pentru-al meu vttcat Ca să mă pot duse la Domnul Să-i dau sufletul curat

Aş vrea c% să nu Uu răsplată Pentru gresala din trecut Aş vrea să mă îmbrac odată In haină din cer nu din lut.

Hiticaş Dumitru, Căian-5oraeş£

încă trei ţari căzute în prada războiului Germania a Ocupat Ducatul Luxemburg şi a intrat în Belgia şi O f e r e a — Lupte c r â n c e n e — Aliaţii vin în ajutorul tarilor atacate — Au fest bc rr bardate şi rr uite c r a s e şi sa te f r a n c e z e

— Sunt s u t e d e morţi şi rănip. — A început adevăratul rezfcci pe îrcntul d e Ves t Ia dimineaţa zilei de 10 Mai, trupele germane

au intrat încă în 3 ţări : Belgia, Olanda, şi D u ­catul Luxemburg. Acesta din urmă a fost ocupat îndată deoarece Ducatul Luxemburg nu e re armUâ. . ' au dat doar câteva lupte întră armata germană şi trupele aliate care îi eşiseră înainte. Marea Ducesă Charlotte împreună "cu soţul şi cei 6 copii ai lor, s'au refugiat în Franţa.

Atacul asupra Belgiei şi Olandei a întâlnit îndată rezistenţa, armatelor celor doua

ţări. In Olanda s'a dat drumul ipeior mării pe canalele anume săpate pentru apărarea contra ina­micului, dar ar nata germană provăzută cu vapoa­re (tancuri-băroV blindate, înaintează, distrugând lotul în cale

A acul contra acestor ţări s'a produs deodată cu trupe de uscat motorizate şi cu avioane car sburau Ia mică înălţime şi aruncau bombe, in multe părţi au fost isnsaţi cu paraşutcie soldate înarmaţi mai ales pentru ocuparea aerodromurilor.

Un grup de paraşutişti coborâ|i aproape d1: î i a g a (cap. Olandei) au încercat să înconjuri palatul regal pentru a face prizonieră pe regina Wilhe'mina, dar nu Ie-a reuşit.

Ajutorul aliaţlkr îndată ce s'a produs atacul, cele două ţări au

cerut ajutorul Franţei şi Angliei , cari au răspuns numaidecât, trimiţând armate mari, avioane şi vapoare în ajutor. Luptele au început pe toate fronturile. Sunt ciocniri grele şi foarte sângeroase As;fel a început adevăratul război pe front, 1 din apus, război care se duce cu mare sbăşnicie, deocamdată pe pământ a două ţări neutre.

Atacul asupra Franţei In scelaş timp, avioanele germane au sburat

şi deasupra Franţei bombardând o ultime de sate şi onişe, omorând mulţi civili, mai ales femei şi copii. Avioanele get mane au sburai deasen.enea şi asupra Parisului şi Londrei. Ca răspuns, avioa­nele aliate au bombardat şi ele un oraş german

Două ordine de zi Cancelarul Hitler a dat un ordsn de zi către

armata de pe frontul de Vest, îndemnându-o să lupte pentru triumful Germaniei pentru viitorul a o mie de ani.

Generalul Gamelin, comandantul armatei aliate a dat la rândul slu-twi o id in de zi în fere spune

„Atacul pe care îl prevedeam din Octomvrie s'a deslănţuit azi dimineaţă, Germania porneşte îm­potriva noastră luptă pe viaţă şi pe moarte.

Proclamaţiile celor doi suverani Regina Olandei ca şi regele Belgiei au dat o

proclamaţie cătrâ armată, îndemnând pe soldaţi să lupte contra cotropitorului şi arătând nădej­dea că vor birui. ."

Telegrama Papei şi & Regelui George al Angliei

Papa Pius XII a trimis câte o telegramă celor 3 capi ai statelor atacate de armata germană arătând părerea de rău de atacul neaşteptat pornit asupra lor.

Regele George VI al Angliei a trimis o tele­gramă regelui Belgiei, în care d u p i c e arată in­dignarea că în timp de 25 ani numai, Belgia este din nou invadată de germani, spune că aiiaţ?! vor da tot ajutorul lor Belgiei pentru a respinge înapoi pe inamic.

Ce spune Berlinul Intr'un memoriu trimis celor două guverne

Germanii spun c i au documente din c^re reesă că Belgia şi Olanda ar fi fost ocupate în t i m p u l lunii Mai de aliaţi şi, că nu şi-au păstrat neu­tralitatea cum trebuie. De aceea pentru a l u a © înaintea franco englezilor Germania a pornit înain­te pentru a Ie apăra ea neutralitatea. Dată ele s e vor supune, îşi vor păstra ce au, dar dacă v o r încerca să lupte, vor fi nimicite.

Deocamdată luptele continuă cu furie.

P i e r d e r i l e a n g l o - g e r m a n e în războiul din Norvegia

Pierderile Angliei Gazetele germane scriu că E n ­

glez i i au pierdut în Norveg ia nu­meroase vase de transport, submari­ne, vapoare de purtat avioane şi vapoare de război. Numărul acestor vase pierdute de englez i în acest război este destul de mare.

Pierderile germanilor La rândul lor gazetele eng ezejt't

scriu că germanii au pierdut în drum spre Norvegia peste 17.5C0 de oameni şi că 1000 de soldaţi germani s'au predat aliaţilor,

S 'a s c h i m b a t g u v e r n u l Din noul guvern prezidat lot de d-l Cons. Regal Gh.

Tătărescu, fac parte doi miniştri noui

In seara zilei de Sâmbătă săpt. trecută, guvernul ro­mân a demisionat Cu for­marea noului guvern a fost însărcinat tot d-î Con$. regal Gh, Tătărescu. Din mul guvern lac parte la Justiţie: d-l d. Aurelian Bentoiu; la Culte şi Arte: d. prof. Ciobanu Ştefan. M. Cancicov ia Eccncmia Na­

ţională şi doi subsecretari de Stat: Comandor Achila Dumitrescu şi Amiral Păiş î& M nisterul Aerului şi Marinei.

— Ziua de 10 Mai s'a sărbătorit I s'a desfăşurat, a luat parte şi M. Sa In toată ţara cu serbări naţionale I Regele, Marele Voevod Minai, Gu-deosebi 'e . f vemui şi toţi înalţii de.;.niîan ai ţarii.

In capi î îa la marea parads e *

Ş t i r t i r i din ţ a r ă şi s t r ă i n ă t a t e — Elveţia arrobîlîzat In urma

celor întâ » pla:e cu Be gia şi Olanda Elveţia care se teme de un even­tual atac a mobilizat armata trimi-ţându-o ia graniţe, (RadorJ,

— Cheltuielile de război ale Ger­maniei pentru arme şi muniţiuni din anul 1927 şi pânS în anul 1939 se ridică Ia suma de 94 miliarde mărci, adică 4 0 0 0 miliarde Lei. Această sumă este cu 3 miliarde mărci mai mare decât toate chel­tuielile Germaniei făcute în războiul din anii 1914-1918 La atâta sar ridica toate cheltuielile României (bugetul) în t imp de 40 ani. (Rador)

— A murit mama Ecaterinii Teo-doroi In vârstă de 72 de ari s'a stin^ din viaţă în cerjura Vădtnii

Gorjului, bătrâna Elena Vasile T e o -doroiu, nsama eroinei dela Jiu $1 Mârăşeşti, Ecaterina Teodoroiu.

— Un avion german a fost doborât? într'oluptă de-asupra oraşului Clac-ton Sea din Anglia. Avionul era plin de bombe cari £u făcut ex­plozie când au ajuns Ia pământ. Explozia bombelor făcu stricăciuni la peste 50 de case din oraş. Ai? fost omorâţi 7 oameni, dintre cari 4 sunt sburătorii, cari se găseai» pe avioi ul german. Au fast răniţi 156 de oameni. Casa peste care a; căzut aeroplanul a fost rasa de pe fata pământului. Pagubele pre inu i l e de această explozie sunt de peste 106 000 lire sterline, adecă vre-o 100 milioane de Iei CRador.)

Avizăm pe cititorii gazetei noastre din Cluj, cari până acum au obişnuit a veni din cele mai îndepărtate margini ale oraşului până în cartierul „Iris" (mai ales pentru cântări religioase), că se împlineşte dorinţa tuturor şi deacum înainte se vor ţinea Dumineca la orele 3 după masă, adunări la cari se vor face cântări religioase şi în „Şcoala Maicii Domnului" a su ­rorilor noastre călugăriţe dela Biserica Bob.

Anunţăm deci pe toţi cititorii din Cluj, cari nu locuiesc în cartierul Iris şi surt mai aproape de Biserica Bob, şi do ­resc a învăţa cântările noastre liturgice şi religioase, ca să vină în şcoala „Maicii Domnului.

Intrarea prin str. N. Iorga 8. Conducerea cânfăriSor va fi făcută de teologul absolvent Alexandru Bochiş.

Tipografia .Vieaţa Crtjiinâ* Cluj, Str. <>'o«auiui ¿1