Paul Verlaine – Visul meu obisnuit Un vis adânc şi straniu adeseori revine:E o necunoscută, i-s drag, mi-e dragă toată,Şi nu-i de tot aceeaşi de fiecare dată,Şi nu-i de tot nici alta, şi mă-nţelege bine. Căci ea mă înţelege şi străveziu: în fineMi-e sufletul enigmă de ea doar dezlegatăŞi fruntea mea înaltă şi-adesea brobonatăDoar ea mi-o răcoreşte, când plânge lângă mine. Nu ştiu, e oare brună, bălaie sau roşcată?Şi numele-i? Sonor e şi dulce totodată,Cum poartă-ndrăgostiţii cei surghiuniţi de Lume. Privirea-i, o privire de statuie îmi pare,Şi-n glasu-i grav şi calm e-o inflexiune-anumeA vocilor iubite, tăcute-n depărtare.(traducere George Pruteanu)