48. KINETOTERAPIA ÎN CARDIOPATIA ISCHEMICĂ (CI)

Definiţie:Cardiopatia ischemică este o boală care afectează arterele ce hrănesc inima - arterele

coronare - care îşi micşorează calibrul, având drept consecinţă scăderea cantităţii de sânge ce irigă muşchiul inimii - miocardul - pus astfel, în imposibilitatea de a-şi satisface necesarul de oxigen, acizi graşi, glucoză. Fenomenul de reducere a fluxului de sânge prin arterele coronare a fost numit în limbaj medical cu termenul de ischemie. Modificările cardiace produse de ischemie sunt desemnate de termenul cardiopatie. Ischemia se exprimă clinic prin durere la nivelul pieptului, zona precordială, durere ce îmbracă mai multe caracteristici - angina pectorală

.Obiective:1. educarea bolnavului în vederea respectării unui regim alimentar care să tindă la normalizarea greutăţii corporale,2. diminuarea prin autoeducare a efectelor nocive ale stresurilor din viaţa curentă,3. intensificarea dozată a schimburilor metabolice, 4. intensificarea activităţii sistemului de transport a O2 în vederea solicitării dozate a cordului, 5. mărirea forţei şi rezistenţei grupelor musculare ale membrelor şi trunchiului, 6. îmbunătăţirea coordonării în executarea diferitelor acte motrice.

Mijloace: - mers, bicicletă de cameră sau de exterior, alergare, urcat pe scări, elemente din sport fără caracter competitiv.

52. KINETOTERAPIA ÎN HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ (HTA)

Definiţie: HTA se poate considera presiunea sanguină, în clinostatism, ca având valoarea sistolică peste 140 mmHg şi cea diastolică peste 90 mmHg. Ca simptome caracteristice se considră: cefalee sub forma unei presiuni în regiunea occipitală; ameţeli, vâjîieli în urechi, senzaţii nedefinite în regiunea precordială. În perioadele iniţiale HTA poate fi asimtomatică.

Obiective:1. echilibrarea sistemului nervos şi influenţarea pozitivă a centrilor vasomotori;2. favorizarea vasodilataţiei periferice şi a decongestionării unor segmente ale corpului;3. atingerea şi menţinerea unei greutăţi corporale optime;4. prevenirea fenomenelor de ateroscleroză;5. obţinerea vasodilataţiei locale şi scăderea rezistenţei periferice; 6. relaxare musculară şi neuro-psihică;

Mijloace:- exerciţii de membre inferioare din decubit cu capul ridicat, - exerciţii de trunchi sub formă de circumducţii, - exerciţii de respiraţie cu accent pe expiraţie - exerciţii de membre superioare pentru derivarea circulaţiei toracice.- exerciţii de mobilizare analitică a tuturor segmentelor- contracţii musculare analitice izometrice sau „intermediare” - exerciţii de relaxare: balansări ale membrelor, scuturări de membre executate de pacient sau scuturări pasive executate de către kinetoterapeut, răsucirile de trunchi sau unele poziţii cu răsucirea trunchiului

- exerciţii de relaxare neuro-psihică - metoda autotraining-ului a lui Schultz şi a lui Edmund Jacobson, metoda Schultz, gimnastică colectivă relaxantă recomandată de E. Gindler şi N Stoltze, metoda I. Parow, metoda A. Macagno- antrenamentul de rezistenţă: mersul, alergarea (jogging), urcatul scărilor şi pantelor, bicicleta ergometrică sau covorul rulant, înotul în piscină în apă caldă (termală sau mezotermală), sportul terapeutic.

53.Recuperarea valvularilor operaţi

Rezultatele postoperatorii demonstrează că, în înlocuirile valvulare aortice, ameliorarea hemodinamică şi regresia volumului cardiac sunt precoce, în primele săptămâni şi mai bune în stenoză decât în insuficienţa aortică.

În schimb, în cazul protezelor mitrale, ameliorarea este mai lentă: scăderea presiunii pulmonare (scăderea rezistenţelor) şi a presiunii capilare (adaptarea VS) poate să se prelungească aproximativ 2 ani iar regresia volumului ventricular stâng este mai puţin netă.Prognosticul vital este mai nefavorabil în cazul înlocuirilor valvulare în poziţie mitrală, comparativ cu protezarea aortică. Desigur că şi alte complicaţii, independent de sediul protezei, pot compromite actul chirurgical de reconstrucţie valvulară: grefa bacteriană, dezinserţii parţiale ale protezei, factorul miocardic. În ansamblu se poate afirma că prognosticul rămâne rezervat pe plan miocardic. Urmărirea cardiologică periodică şi explorarea funcţională – ecografie şi TE – vor permite adaptarea cardiovasculară gradată la efort şi vor demasca, precoce, o eventuală deteriorare a funcţiei miocardice, ce reclamă o promptă intervenţie terapeutică.

Pregătirea preoperatorie. Obiective:1. Elementul „recuperator” esenţial în această etapă îl reprezintă kinetoterapia respiratorie, 2. sigurarea nu numai a unui drenaj bronşic eficient ci şi „învăţarea” respiraţiei diafragmatice,3. corectarea respiraţiei prin exerciţii respiratorii,4. furnizarea de informaţii generale privind intervenţia chirurgicală şi modalităţile de recuperare postoperatorie.

Mijloace: - gimnastică respiratorie,

Postoperator. Obiective:1. asigurarea unei ventilaţii corecte 2. prevenirea complicaţiilor decubitului 3. readaptarea progresivă la efort4. obţinerea rapidă a autonomiei funcţionale

Mijloace: - exerciţiile fizice de mobilizare a centurilor şi a membrelor, exerciţii pentru mobilizarea musculaturii respiratorii.

Faza I – intraspitalicească

Obiective:1. profilaxia complicaţiilor de decubit

2. asigurarea permeabilităţii căilor respiratorii.

Mijloace: - mobilizare pasivă a membrelor inferioare; mobilizare activă a membrelor inferioare; exerciţii respiratorii; mobilizări active ale centurilor; mers.

Faza a II – a – convalescenţaFaza a II-a marchează trecerea de la perioada acută postoperatorie la revenirea la viaţa

socio-profesională.

Obiective:1. Precizarea programului de antrenament: intensitatea, frecvenţa, durata şi tipul efortului muscular, în funcţie de particularităţile evolutive şi modalităţile de repaus la recuperarea inişială, în perioada anterioară.2. Măsurile de profilaxie şi tratament (atenţie la riscul carditei reumatice evolutive).3. Deprinderea, pe cât posibil, a tehnicilor de relaxare.

Mijloace: - exerciţii respiratorii; exerciţii fizice globale; mobilizări analitice; antrenament de rezistenţă: cicloergometru.

Faza a III – a sau de întreţinereâ

Această etapă va fi utilă valvularului operat ce urmează a-şi relua activitatea profesională. El trebuie să depăşească momentul activităţilor fizice minime, atunci cînd starea hemodinamică o permite.

Intensitatea programului de antrenament ales va trebui să evite o tahicardie marcată sau o ejecţie sistolică importantă. De aceea, se apreciază că o frecvenţă cardiacă de antrenament de 50 – 70% din FC, calculată potrivit răspunsului la testul de efort, este optimă.

Exerciţiile fizice nu diferă de cele prevăzute în programul de recuperare al coronarianului. Pornind de la o pregătire fizică globală se va continua cu gimnastica respiratorie şi se va insista asupra grupelor musculare ce urmează a fi preferenţial solicitate prin profesie.

54. KINETOTERAPIA ÎN ARTERIOPATIILE PERIFERICE

Ateroscleroza oblizerantă reprezintă 90% din arteriopatiile periferice. Trunchiurile arteriale cele mai frecvent interesate sunt aorta abdominală, iliacă, femurală şi poplitee. Ateroscleroza obliterantă a membrelor inferioare se caracterizează prin leziuni aterosclerotice difuze în peretele trunchiurilor arteriale mari şi mijlocii. Leziunile stenozante sau obstructive cu repercursiuni hemodinamice sunt segmentare. Acest fapt este de bun augur augur deoarece permite circulaţiei colaterale să devieze curentul sanguin şi să satisfacă, într-o măsură mai mare sau mai mică necesităţile de irigare în teritoriile situate distal faţă de segmentul arterial stenozat.

De obicei, stenozarea sau obstruarea unei artere periferice produce simptome ischemice subiective numai în timpul efortului fizic. În repaus, debitul circulator în teritoriul muscular eferent este satisfăcător. Atunci când stenoza interesează 85 – 95% din lumenul vasului, apare scăderea fluxului sanguin şi a presiunii arteriale. În timpul contracţiei musculare, se întâmplă ca tensiunea muşchiului să depăşească presiunea de perfuzie şi atunci fluxul sanguin este complet blocat. De obicei durerea apare după o anumită cantitate de efort şi dispare la repaus.

Obiective:1. Prelungirea considerabilă a duratei efortului până la producerea claudicaţiei,2. dezvoltarea circulaţiei colaterale în teritoriile cu circulaţie deficitară, 3. Creşterea presiunii de perfuzie în timpul exerciţiilor fizice,4. Mărirea dozată a hipoxiei în musculatura ischemiată, 5. Îmbunătăţirea economiei actului motor,6. ameliorarea hematozei şi facilitarea întoarcerii venoase;7. prevenirea agresiunilor cutanate, mecanice, fenomenele de maceraţie şi infecţile de la nivelul piciorului8. creşterea fluxului sanguine în musculature schetică;9. corijarea tulburărilor de mers 10. ameliorarea oxigenării locale

Mijloace: - contracţii musculare de intensitate şi durată corespunzătoare; mobilizări active; exerciţii musculare globale; exerciţiile cu rezistenţă dozată (gantere, halteer, extensor, mingi medicinale) ale membrelor superioare şi trunchiului; măsuri de protecţie cutanată; masajul în sensul circulaţiei arteriale sau venoase: (efleurajul superficial reflex, presiuni alunecătoare profunde, petrisaj); contracţiile “analitice de tip intermediar” ; gimnastica respiratorie – comportă mişcări abdominale şi diafragmatice; gimnastica de postură Burger; posturare pe patul oscilant 2 – 5 min.; termoterapia; mecanoterapia; hidroterapia la 30ºC; mersul; bicicleta ergometrică, jocul cu mingea etc.

54. KINETOTERAPIA ÎN AFECŢIUNILE VENOASE

Obiective:1. reducerea stazei venoase şi a consecinţelor sale2. ameliorarea circulaţiei de întoarcere, ameliorarea schimburilor gazoase la nivel pulmonar3. prevenirea şi tratamentul insuficienţei venoase cronice şi a sindromului posttrombotic 4. stimularea circulaţiei de întoarcere prin punerea în funcţie a pompelor musculare.

Mijloace: - masajul membrelor inferioare, evitând traiectele venoase, în sens centripet; mobilizarea pasivă a membrelor inferioare şi ridicarea acestora deasupra planului, mobilizările active sunt însă de preferat iniţial, gimnastica respiratori, gimnastica de postură, masaj uşor cu scop hiperemiant, mersul, stimulări galvanice, compresiuni pneumatice externe intermitente, în ritm de 5 secunde pe contracţie, cu aparatul angiomat

51.KINETOTERAPIA BOLNAVILOR CU DISRITMII

Un procent semnificativ al subiecţilor cu cardiopatie ischemică şi indicaţie de includere în programe de recuperare fizică prezintă şi tulburări de ritm supraventriculare sau, îndeosebi, ventriculare.

Acest procent crescut al bolnavilor ci IMA şi extrasistole ventriculare obligă, din raţiuni practice, economice şi financiare, ca aceşti bolnavi să depună un efort fizic semnificativ în timpul activităţii cotidiene, indiferent dacă este vorba de subiecţi ce desfăşoară activitate profesională sau de pensionari (de vârstă sau de boală).

Studiile efectuate după un accident coronarian acut sau la bolnavi cu alte forme de C.I., au dovedit că severitatea tulburărilor de ritm, potenţialul letal, este direct proporţional cu doi factori: severitatea ischemiei miocardice şi disfuncţia ventriculară stângă. S-a dovedit că programele de recuperare fizică cresc nivelul efortului la care apare ischemia miocardică severă sau disfuncţia ventriculară stângă clinic manifestă. Antrenamentul fizic este benefic,

Obiective:1. reducerea incidenţei tulburărilor ventriculare de ritm în cursul efortului moderat2. creşterea efortului maxim la care pot apare tulburări de ritm cu potenţial letal3. creşterea capacităţii de efort prestate fără simptăme4. verificarea absenţei tulburărilor de ritm (plus auscultaţie, monitorizare EKG intermitentă dar periodică şi TE)5. ameliorarea ischemiei miocardice de efort, respectiv întârzierea apariţiei subdenivelării ST şi scăderea amplitudinii acesteia, reducându-se astfel şansa apariţiei tulburărilor ventriculare de ritm în efort.Mijloace: - exerciţii izometrice; exerciţii de rezistenţă care angajează grupe musculare mari: alergarea pe loc, urcat pe scăriţă, bicicleta ergometrică sau de exterior; jocuri recreative; exerciţii analitice libere; contracţii intermediare; plimbări; activităţi zilnice curente