Competenţele educaţionale ale cadrului didactic

Există numeroase liste de calităţi şi competenţe ale cadrului didactic elaborate de pedagogi, psihologi, sociologi, politicieni ai educaţiei etc. Aceste competenţe ar putea fi clasificate astfel:

• Competenţe generale (teoretică, metodică, practică),

• Competenţe specifice (competenţă în domeniul de specialitate, competenţă pedagogică, competenţă profesională, competenţă managerială),

• Metacompetenţe şi capacităţi de bază (capacităţi operaţionale şi de intervenţie dirijată, capacităţi etic-relaţionale, sociale şi de inserţie economică-management şi cultură politică, capacităţi de inovaţie şi de dezvoltare în contexte de schimbare şi transformări social-politice şi economice). Principalele calităţi ale cadrului didactic urmărite prin programele de formare a personalului didactic din învăţământul preuniversitar românesc sunt:

• Competenţe metodologice (ex. utilizarea adecvată a conceptelor şi teoriilor din ştiinţele educaţiei, aplicarea teoriilor psihopedagogice şi metodice în situaţii educaţionale specifice, utilizarea cunoştinţelor de metodica predării disciplinei pentru proiectarea programei şi unităţilor de învăţare CDŞ etc.);

66

• Competenţe de comunicare şi de relaţionare (ex. accesarea diferitelor surse de informare în scopul documentării, stăpânirea conceptelor şi teoriilor moderne de comunicare (orizontală/verticală, complexă totală, multiplă, diversificată şi specifică), manifestarea comportamentului empatic şi orientării helping etc.);

• Competenţe de evaluare a elevilor (ex. proiectarea evaluării: faze, forme, tipuri; stăpânirea conceptelor, teoriilor şi practicilor moderne asupra învăţării creative etc.) ;

• Competenţe psihosociale (ex. stăpânirea concepelor şi teoriilor moderne privind dezvoltarea capacităţilor de cunoaştere, valorificarea metodelor şi tehnicilor de cunoaştere şi activizare a elevilor, asumarea responsabilă a rolului social al cadrului didactic etc.);

• Competenţe tehnice şi tehnologice (ex. conceperea şi utilizarea mijloacelor de învăţare, utilizarea calculatorului în procesul instructiv-educativ etc.);

• Competenţe de management al carierei (ex. utilizarea metodelor şi tehnicilor de autocontol psihocomportamental, adoptarea de conduite eficiente pentru depăşirea situaţiilor de criză, deschiderea faţă de schimbările care au loc în situaţii de competiţie etc.) (conform documentelor Centrului Naţional de Formare a Personalului).

Calităţile profesorului din perspectiva elevilor, conform unui studiu care a avut ca temă trăsăturile de personalitate ale profesorului preferat de elevi, sunt

- capacitatea de transmitere a cunoştinţelor,

- inteligenţă,

- interes pentru dezvoltarea capacităţilor intelectuale ale elevilor,

- experienţă didactică,

- pasiune în muncă,

- autoritate în faţa elevilor,

- competenţă în disciplina predată,

- capacitatea de a munci metodic.

N. Mitrofan (pp. 166-169) aminteşte că profesorul trebuie să deţină capacităţi psihopedagogice (capacitatea de a determina gradul de dificultate a materialului de învăţare pentru elevi, capacitatea de a face materialul de învăţare accesibil, capacitatea de a înţelege elevul, de a pătrunde în lumea lui internă, capacitatea de a înţelege dificultăţile întâmpinate de elev în activitatea de învăţare şi asimilare, din perspectiva elevului, reformulând continuu programul său didactic, creativitatea în munca psihopedagogică etc.) şi capacităţi psihosociale (de a adopta un rol diferit, de a stabili uşor şi adecvat relaţii cu elevi, de a influenţa uşor grupul de elevi, precum şi indivizi izolaţi, de a comunica uşor şi eficient cu grupul, de a adopta uşor diferite stiluri de conducere). Alte aspecte importante ale personalităţii profesorului sunt semnalate în literatura de specialitate: calităţile senzoriale ale limbajului, atenţiei, intelectuale, afective, ale personalităţii,

67

deschiderea faţă de problemele elevilor, căldura sufletească, înţelegere pentru problemele celor cu care lucrează, stil conlucrant, inteligenţă vie, capacitate de abstractizare, stabilitate emoţională puternică, abordare ponderată a problemelor, caracter echilibrat, lucid. Alături de aceste caracteristici au mai fost menţionate autoritatea, prudenţa, conştiinciozitatea, seriozitatea, simţul datoriei, cutezanţa, sociabilitatea, delicateţea, sensibilitatea, abilitatea, sinceritatea etc. Vivianne de Landsheere (p. 462) consideră c ă sunt câteva caracteristici ale comportamentului întotdeauna favorabile pentru munca de profesor: flexibilitatea, atitudinea democratică, ordonarea şi planificarea riguroasă a activităţilor, căldura umană, simţul umorului. În urma unei analize a lucrărilor de specialitate (româneşti şi străine) se poate concluziona că principalele caracteristici ale educaţiei şi profesorilor din viitor sunt:

Caracteristici ale învăţământului şi Şcolii de mâine

Competenţe ale cadrului didactic pentru Şcoala de mâine

1. Unitatea ştiinţei şi pluralitatea culturilor (P. Bourdieu); educaţia internaţională (G. Văideanu)

1. Cunoştinţe, atitudini şi valori, competenţe în cadrul educaţiei internaţionale (G. Văideanu)

2. Educaţie continuă, alternând studiul în şcoală cu lucrul în laboratoare sau în intreprindere (P. Bourdieu); educaţie permanentă (G. Văideanu); formarea iniţială şi continuă (G. de Landsheere)

2. Profesionalizarea; subiect al autoeducaţiei (D. Todoran)

3. Echilibrul cognitiv/socio-afectiv (G. de Landsheere) 3. Să acorde mai multă atenţie dezvoltării afective a elevilor (G. Văideanu) 4. Utilizarea tehnicilor moderne de învăţământ (P. Bourdieu); învăţarea asistată de calculator (G. Văideanu) 4. Să ştie să programeze un ordinator, să îl monteze pentru a-l face un instument cotidian de acţiune (G. de Landsheere); să întreţină cu ajutorul lui un dialog constant cu elevii (OECD) 5. Deschidere în şi prin autonomie (P. Bourdieu) 5. O înaltă competenţă ştiinţifică a personalului didactic în domeniul materiei predate şi al modului de a preda 6. Trecerea de la un învăţământ centrat pe cunoştinţe la un învăţământ ce articulează cunoştinţele, competenţele şi atitudinile punândule în serviciul autoformării (G. Văideanu) 6. Factori socio-emoţionali, cognitivi, metodico-materiali, ai cooperării, ai dezvoltării (G. de Landsheere)

68

7. Individualizarea (D. Todoran); tratarea individuală în funcţie de aptitudinile şi personalitatea elevului (G. de Landsheere) 7. Cel ce individualizează (G. de Landsheere); profesorul să organizeze învăţarea astfel încât metodele şi structurarea conţinutului să convină fiecărui elev şi întregii clase (OECD) 8. Trecerea de la programe centrate pe discipline la programe centrate pe elev (E. Brunswic); trecerea de la “apprendre à être” la “apprendre à entreprendre” (G. Văideanu) 8. Să diagnosticheze dificultăţile de învăţare ale elevilor (OECD); să colaboreze cu părinţii (G. de Landsheere) 9. Promovarea interdisciplinarităţii (G. Văideanu) 9. Membru al unei echipe de specialişti ce împart experienţe şi responsabilităţi (G. de Landsheere) 10. Sistemul instructiv-educativ integral deschis ( G. de Landsheere) 10. Cunoştinţe, imaginaţie, calm, spirit de echipă, entuziasm, curaj, hotărâre (G. Berger); capacitate de sinteză, selecţie, flexibilitate, viziune prospectivă

Având în vedere dimensiunea europeană a formării cadrelor didactice în sistemul de educaţie românesc, acestea din urmă ar trebui să urmărească domeniile de specificare a culturii europene prin: a) competenţă tehnică, b) comportament economic, c) îndemânare administrativă, d) acţiune politică, e) cultură spirituală. (Marga A., 1996)

În acest sens putem vorbi despre instalarea sau accentuarea unor noi criterii de competenţă profesională: - competenţă lingvistică, - competenţă ştiinţifică, - competenţe computeriale. Competenţa psihopedagogică din perspectiva europeană este dată de capacitatea de a adopta un rol diferit, de a stabili uşor şi adecvat relaţii cu alţii, de a influenţa cadrele didactice în probleme de conducere, de a comunica uşor şi eficient cu grupul, de a utiliza în mod adecvat puterea şi autoritatea, de a adopta uşor diferite stiluri de conducere, creativitate etc.

69

Cadrul didactic trebuie să dovedească în activitatea instructiv-educativă: ¾ competenţe şi abilităţi interpersonale (să fie capabil să motiveze, să încurajeze, să identifice potenţialul de învăţare în orice situaţie, să zâmbească, să fie deschis şi politicos, să dea dovadă de tact şi empatie, să valorizeze toate contribuţiile participanţilor); ¾ flexibilitate, sensibilitate şi responsabilitate, abilitate în identificarea şi rezolvarea problemelor elevilor, o bună pregătire implică adaptarea continuă a planurilor şi materialelor pentru a utiliza ideile şi competenţele elevilor; ¾ cunoaşterea şi entuziasmul faţă de domeniul predat; ¾ calităţi de voinţă precum energia, fermitatea, perseverenţa cu care se străduieşte să-şi îndeplinească sarcinile, independenţa şi dârzenia cu care apără opiniile sale pedagogice, promptitudinea hotărârilor; ¾ trăsături de caracter ca spirit de iniţiativă, stăpânirea de sine, spiritul de disciplină, cinstea şi modestia, dăruirea în muncă, exigenţa faţă de sine etc. Bariere în realizarea unei educaţii europene, democratice, libere şi eficiente se constată la nivelul comportamentelor, valorilor şi pregătirii educatorilor. Cele mai frecvente ce blochează comportamentele fireşti ale elevilor constau în: - severitatea excesivă, caracterul formal al activităţii profesorului (dezinteres, lipsă de înţelegere faţă de elevi, slaba pregătire profesională etc.); - limbaj neadecvat (folosirea incorectă, la un nivel ridicat de abstractizare etc.); - lipsa dragostei pentru elevi, teama de risc, prejudecăţi, autoritarism; - stereotipie, ignoranţă, inflexibilitate, retenţie selectivă, precedenţa, neacceptarea criticilor etc.