Packet Tracer - Laboratoare demonstrative şi activităţi Packet Tracer vine cu o bibliotecã de laboratoare demonstrative şi activitati. Ele sunt disponibile în subfolderul SAVES unde este instalat programul. În continuare sunt prezentate instructiunile pentru laboratoare. Ele corespund laboratoarelor din acelaşi Target Indicator ( TI ) din cursul CCNA v3.1.1. Pentru fiecare laborator, există un fişier prerealizat, fişierul salvat este disponibil în directorul SAVES. Observaţie: Salvaţi munca dumneavoastră într-un fişier separat pentru a reţine originalul. Laboratoare CCNA 1:

5.1.12 Construirea unei reţele peer-to-peer

5.1.13a Construirea unei reţele bazate pe hub

5.1.13b Construirea unei reţele bazate pe switch

5.1.5-5.1.7 Repetoare şi hub-uri

5.1.6 Repetoare

5.1.8 Reţea wireless

5.1.9-5.1.10 Bridge-uri şi switch-uri

5.2.3a Conectarea reţelelor LAN ale unui router

Laboratoare CCNA 2:

4.2.6 Rezolvarea problemelor de adresare IP

6.1.3-6.1.4 Configurarea routerelor statice implicite

6.3.2 Configurarea routerelor

7.2.2 Configurarea protocolului RIP

7.2.9 Balansarea traficului de-a lungul căilor multiple

9.1.2 Configurare Default Gateway

Lab 5.1.12 – Construirea unei retele peer to peer Obiectiv:

• Creati o conexiune peer to peer între douã PC-uri. • Adresati adresele de IP la staţiile de lucru. • Conectivitatea de test în topologia simulatã

Pasul1

a) Creaţi topologia după cum este prezentată în diagrama Packet Tracer. b) Dupa ce conectaţi staţiile de lucru, asignaţi fiecărui PC câte o adresã IP în conformitate

cu informaţiile din tabel:

Computer IP Address Subnet mask PC – 0 192.168.1.1 255.255.255.0 PC – 1 192.168.1.2 255.255.255.0

1

Pasul 2 a) Click pe opţiunea Simulation pentru a porni un scenariu. b) Transmiteţi un pachet de la PC 0 la PC 1. c) Apasă play pentru a testa conectivitatea între PC-uri. Pasul 3

a) Click pe optiunea Topology. b) Click pe PC 0 şi setaţi placa de reţea în modul full duplex ( implicit este pe auto negociere). c) Faceţi acelaşi lucru pentru PC1 d) Click pe opţiunea Simulation. e) Transmiteţi un pachet de la PC 0 la PC 1. f) Apasaţi play pentru a urmãri simularea. g) Coliziuni apar în modul half duplex (datele se transmit într-o directie) când statiile de lucru

expedieazã pachete de date în acelasi timp. Pasul 4 a) Click pe opţiunea de Topology. b) Click pe PC 0 şi setaţi modul full duplex c) La fel pentru PC 1. d) Click pe opţiunea Simulation. e) Click play pentru a urmãri simularea. f) Notaţi faptul cã ciocnirile nu au loc pe o conexiune full duplex (datele sunt transmise în ambele direcţii simultan). Lab 5.1.13a – Construirea unei retele bazata pe hub Obiectiv:

• Creaţi o reţea simplă cu două PC-uri folosind un hub. • Aplicaţi adresele IP la staţii de lucru. • Testaţi conexiunea în topologia simulată.

Pasul 1

a) Creaţi topologia prezentată în Packet Tracer. b) După ce conectaţi PC-urile, asignaţi fiecărui PC câte o adresã IP conform cu informaţiile din

tabel:

Computer IP Address Subnet mask PC – 0 192.168.1.1 255.255.255.0 PC – 1 192.168.1.2 255.255.255.0

Pasul 2

a) Click pe opţiunea Simulation pentru creea un scenariu. b) Transmiteţi un pachet de la PC 0 la PC 1. c) Click play pentru a testa conectivitatea între PC-uri.

2

Pasul 3 a) Click pe opţiunea Topology. b) Adăugaţi un alt calculator şi conectaţi-l la Hub . Asignaţi-l cu o adresă IP de 192.168.1.3 şi o

mască 255.255.255.0. c) Daţi click pe opţiunea Simulation şi daţi play pentru a urmări simularea. (Hub-urile nu

filtreazã circulaţia. Ele înaintează pachetele la fiecare staţie de lucru care este conectatã la ele.)

d) Adaugă un pachet de la PC 0 la PC 1. e) Click pe play pentru a urmări simularea. (Întrucât huburile nu filtreazã traficul, ele permit să

aibă loc coliziuni). Lab 5.1.13b – Construirea unei retele bazata pe switch Obiectiv:

• Creaţi o reţea simplă cu două PC-uri folosind un hub • Aplicaţi adresele IP la staţiile de lucru. • Testaţi conectivitatea în topologia simulată

Pasul 1

a) Creaţi topologia prezentată în diagrama Packet Tracer. b) Dupa conectarea dispozitivelor, asignaţi fiecare PC cu o adresã IP conform cu informaţia din

tabel:

Computer IP Address Subnet mask PC – 0 192.168.1.1 255.255.255.0 PC – 1 192.168.1.2 255.255.255.0

Pasul 2 a) Click pe opţiunea Simulation pentru creea un scenariu. b) Transmiteţi un pachet de la PC 0 la PC 1. c) Apasă play pentru a urmări simularea d) Click pe switch pentru a vedea tabelul MAC. (Adresele MAC ale calculatoarelor 1 si 2 se gasesc

în tabel.) Pasul 3 a) Click pe optiunea Topology. b) Adăugaţi un alt PC şi conectaţi-l la switch. Desemnaţii o adresă IP 192.168.1.3 şi o mască 255.255.255.0. c) Click pe opţiunea de simulare şi apoi click play pentru a privii simularea din nou (Switch-urile aleg portul la care dispozitivul de destinaţie este conectat. Ei înaintează un pachet numai la destinaţia lui.) d) Click pe switch pentru a vedea tabelul MAC din nou. Adresa MAC a PC-ului 2 se gaseşte acum în tabel. Un switch memorează adresele dispozitivelor conectate la acesta,şi le pune automat în tabel. Pasul 4

a) Transferaţi pachete de la PC 0 la PC 1, de la PC 1 la PC 2 si de la PC 2 la PC 0. b) Click play pentru a vedea simularea. c) Observăm că nu apar conflicte chiar dacă toate PC-urile au expediat pachete în acelaşi timp.

Acesta este posibilă deoarece switch-urile elimină conflictele creând microsegmente

3

Lab 5.1.5-5.1.7 – Repetoare si Hub-uri Informatii:

1. Aceastã topologie se compune din 8 calculatoarele gazdã împreunã cu 2 huburi si 1 repeater în reţea.

Tipuri: • Packet Tracer-ul e localizat în partea de sus dreapta a fiecărei pagini şi dispozitivul va da

informatia care are de-a face cu acel dispozitiv sau topologie. • În simulare, ‘’i” urmand de scenariu rastoarnă lista va da informaţia despre scenariul specific • În simulare, fãcând un clic pe pachete vor arãta informaţia de strat OSI.

Proceduri: • În modul Topology, adăugaţi trei 3 repertoare adiţionale între douã 2 hub-uri). • În modul simulare creaţi un nou scenariu. • Trimiteţi un pachet de la PC 4 la PC 0 şi un pachet de la repertorul PC 5 la PC 1 în timpi

diferiţi astfel încat pachetele nu vor intra în conflict. • Înainte de a rula simularea faceţi un click pe pachetele individuale pe PC 4 si PC 5 pentru a

trece în revistã pachetul şi informaţia OSI.Apoi porniţi simularea. • Dupã prima simulare repetaţi pasul 3 cu excepţia pachetelor aflate în conflict în acest timp.

Dupã aceea repetaţi pasul 4. • Dupã ce pachetele ajung la Hub1, faceti un clic pe pachetul care care pãrãseste Hub1 şi se

propagã la Repeater0. Întrebari:

• Care este scopul unui hub şi al unui repeater în aceastã reţea? • Ce tip de cale se întrebuinţeazã sã conecteze calculatoarele gazdã la huburi şi repertoarele

la huburi • Câte conflicte de domeniu conţine aceastã reţea ?

TI 5.1.6 – Repetoare Obiective:

• Creaţi şi simulaţi o topologie de reţea • Introduceţi adresele de IP pe staţiile de lucru • Familiarizaţi-vă cu funcţia unui repeater • Înţelegeţi cele patru reguli ale unui repeater • Testaţi topologia simulată

4

Pasul 1 Creaţi topologia cum este arătat în diagrama Packet Tracer. După conectarea tuturor dispozitivelor, asignaţi fiecare PC cu o adresã IP validă şi o mascã .(

puteţi sã folosiţi niste adrese IP atâta timp cât aparţin aceleiaşi reţele.) Pasul 2

a) Daţi click pe opţiunea de simulare pentru a începe creere unui scenariu. b) Transmiteţi un pachet şi alegeţi ca sursă PC 0 şi ca destinaţie PC 1. Adăugaţi un alt pachet

de la PC 1 la PC 2. c) Daţi click pe play pentru a vedea simularea. d) Notează cât timp este necesar ca fiecare pachet să ajungă la destinaţie (Având mai multe

repertoare între statiile de lucru adaugã latenţă la pachete) Pasul 3

a) Daţi click odatã pe sãgeata din stânga butonul play pentru a întoarce o secundã( numãrul în caseta Time ar trebui sã fie " 6 ")

b) Trimiteţi un pachet de la PC 2 la PC 1. c) Apăsaţi pe opţiunea de topologie. Renunţaţi la o conexiune apoi adăugaţi un repertor între

switch0 si PC. Reconectaţi dispozitivele. d) Faceţi click pe simulare şi apăsaţi butonul play pentru a privi simularea. (Conflictul are drept

rezultat latenţa.) Lab 5.1.8 – Wireless Informatie: 2. Aceastã topologie se compune din un server de workstation de laptop, o imprimantã, şi acceseazã un punct. Reţeaua întreagã este fãrã fir. Idei: Packet Tracer" i" localizat pe pagina sus în dreapta şi dispozitivul va da informaţii apartinând de acel dispozitiv sau topologie În simulare, “i" aproape de scenariu va da informaţii despre un specific scenariu În simulare, fãcând click pe pachete vor arãta informaţia de strat OSI. Proceduri: Treceţi în revistã Scenario 2 în modul de simulare. Luaţi în consideraţie cã conectate dispozitivele nu au idee cã ciocnirile se întâmplă. Dacã dispozitivele continuã sã expedieze pachete unul către altul nedefinite? O simulare ca să vedeti ce se intampla poate fi sã se creeze pachete între dispozitive astfel încât ciocniri multiple sã se întâmple una dupã alta. Gândiţi-vă la tipul de latency pe care această situaţie o creeazã. Întrebãri: De ce tipuri de semnale sunt conexiunile fãrã fir capabile? În ce moduri sunt punctele de acces asemănătoare sau diferite comparate cu alte dispozitive de reţea ca de exemplu hub-urile şi sã schimbe direcţia? Ce probleme de protecţie se ridicã când folosesţi conexiune fãrã fir. În ce situaţii conexiunile fãrã fir au un avantaj faţă de cele cablate şi vice versa. 5

Lab 5.1.9-5.1.10 – Bridge-uri şi Switch-uri

6

Informatie:

2. Aceastã topologie se compune din 14 calculatoare gazdã de-a lungul a 4 comutatoare şi poduri în reţea.

Idei: Packet Tracer "i" localizat pe pagina sus în dreapta şi dispozitivul va da informaţii aparţinând de acel dispozitiv sau topologie În simulare, “i" aproape de scenariu va da informaţie despre un specific scenariu În simulare, fãcând click pe pachete vor arãta informaţia de strat OSI. În simulare, fãcând clic pe poduri şi comutatoare se vor încãrca tabelele de adresã MAC. Proceduri: În modul de topologie, portul Switch0's Fast Ethernet 666 este dezactivat. Ca rezultat, legãtura între Switch0 şi Bridge0 este dezactivată. Încã, în modul de topologie, faceţi clic pe Switch0 şi dupã aceea faceţi clic pe portul Fast Ethernet 6. Activaţi portul pornindu-l. Acum intraţi în modul de simulare. Puteţi sã observaţi legãtura ce tocmai aţi activat-o, s-a dezactivat pe ea însăşi. Acest efect se datorează faptului că ciclul este creat în topologie şi Spanning Tree Protocol împiedică să apară acest ciclu. Expediaţi un pachet de la gazda Xc la gazda XX. Analizaţi calea pe care ia pachetul. Deoarece legãtura de la Switch0 si Bridge0 este dezactivată pentru a împiedica un ciclu, Switch3 trebuie sã expedieze pachetul la Bridge1 care îl expedieazã la Switch2, care dupã aceea îl expedieazã la Switch0 şi în cele din urmã ajunge la gazda XX. Acum, în modul de topologie, ştergeţi doua poduri şi creaţi o conexiune între segmentele de reţea izolate astfel încât pachetele sã poatã sã fie expediate printre ele. Întrebãri: Care este scopul unui pod şi comutatorul în acest strat de topologie. Pe care strat OSI funcţionează un pod şi un comutator? Care sunt beneficiile folosind poduri comutatoarele comparat cu repeaters şi hub-uri? Câte domenii de ciocniri conţine această reţea ? Lab 5.2.3a – Connectarea LAN-urilor la interfeţele router-ului Obiectiv: Identificarea diferitelor interfeţe pe un router. Identificaţi cablurile corespunzãtoare pentru a conecta dispozitivele LAN.

Pasul 1: a) Creaţi topologia cum e arãtat în diagramã în Packet Tracer. b) Ţineţi cont cã conexiunile între Router la PC si Router la înfãţişarea Switch apar diferite. Conexiunea router la switch foloseşte un cablu direct în timp ce conexiunea router la PC foloseste un cablu crossover. c) Adăugaţi un hub şi se conecteazã la router. Conexiunea router la hub de asemenea foloseşte un cablu direct. d) Adăugaţi alt PC ce se conecteazã la hub.Conexiunea PC la hub de asemenea foloseşte un cablu direct. e) Adăugaţi alt router ce se conecteazã la Router 0. Conexiunea router la router foloseste un cablu în serie. f ) Click pe router pentru a vedea portul de interfeţe 0 şi 1 sunt porturile Ethernet, 2 si 3 sunt porturile seriale, iar 4 si 5 sunt porturile de fibră optică. Laboratoare CCNA 2:

4.2.6 Rezolvarea problemelor de adresare IP

6.1.3-6.1.4 Configurarea Routerelor Statice Implicite

6.3.2 Configurarea Routerelor

7.2.2 Configurarea Protocolului RIP

7.2.9 Balansarea traficului încărcării de-a lungul căilor multiple

9.1.2 Configurare Default Gateway

Lab 4.2.6 Rezolvarea problemelor de adresare IP Obiective:

• Configurarea a două routere şi a două staţii de lucru într-o reţea WAN. • Rezolvarea problemelor determinate de configuraţii incorecte.

Pasul 1 a) Dezactivează Simple Mode şi Auto DHCP Mode. b) Activează Console mode şi Auto DHCP mode. c) Deschide o sesiune în terminal pentru routere şi verifică configuraţiile acestora prin executarea show running – config pe fiecare router, Dacă nu este corect, corectaţi orice eroare de configurare şi verificaţi. Pasul 2 a) Urmatoarea este o configuraţie pentru gazda conectată la routerul GAD, configuraţi dispozitivele corespunzator:

IP Address 192.168.14.2 IP subnet mask 255.255.255.0 Default gateway 192.168.15.1

b) Urmatoarea este o configuraţie pentru gazda conectată la routerul BHM, configuraţi dispozitivele corespunzător:

IP Address 192.168.16.2 IP subnet mask 255.255.255.0 Default gateway 192.168.15.2

7

Pasul 3 a) Ce s-a întamplat cu pachetele? b) Sunt două probleme care au fost introduse în configuraţii. Corectaţi configuraţiile pentru a permite pachetelor să ajungă la destinaţie. Care era problema 1? ____________________________________________________ Care era problema 2? ____________________________________________________

Lab 6.1.3-6.1.4 – Configurarea Routerelor Statice Implicite

8

Obiectiv:

a) Configurarea rutelor statice şi implicite între routere pentru a permite transferul de date între routere fără utilizarea protocoalelor de rutare dinamică. b) Adresele IP şi măştile subnet pentru fiecare dispozitiv în parte au fost deja predefinite.

Pasul 1

• În modul simulare trimiteţi un pachet de la PC0 la PC2. Observaţi că routerul Sterling a esuat în trimiterea pachetului mai departe de următorul hop.

Pasul 2

• În modul simulare, deschideţi o sesiune pentru fiecare router. Verificaţi tabelele de rutare cu comanda : show ip route.

Pasul 3

• În modul Topology, deschideţi o sesiune pentru routerul Sterling. • Intraţi în modul de configurare globală şi adăugaţi următoarele rute statice:

i. ip route 172.16.3.0 255.255.255.0 172.16.2.2 ii. ip route 172.16.5.0 255.255.255.0 172.16.2.2 iii. ip route 0.0.0.0 0.0.0.0 172.16.2.2

• În modul executare privilegiată, input copy run start pentru a salva configurarea de rulare în configurare de start-up.

• Deschideţi o sesiune pentru routerul Hoboken. • Intraţi în modul de configurare globală şi adăugaţi urmatoarele rute statice:

iv. ip route 172.16.1.0 255.255.255.0 172.16.2.1 v. ip route 172.16.5.0 255.255.255.0 172.16.4.2

• În modul executare privilegiată, input copy run start pentru a salva configurarea de rulare în configurare de start-up.

• Deschideţi o sesiune pentru routerul Waycross. • Intraţi în modul de configurare globală şi adăugaţi următoarele rute statice:

vi. ip route 172.16.1.0 255.255.255.0 172.16.4.1 vii. ip route 172.16.3.0 255.255.255.0 172.16.4.1 viii. ip route 0.0.0.0 0.0.0.0 172.16.4.1

• În modul executare privilegiată, input copy run start pentru a salva configurarea de rulare in configurare de start-up.

Pasul 4 • În modul simulare, deshideţi o sesiune pentru fiecare router, Verificaţi tabelele de rutare

pentru fiecare router în parte cu comanda: show ip route. Rutele statice introduse mai sus ar trebui sa apară.

• Printr-o rulare running-config se vor afişa noile rute statice. Pasul 5

• În modul simulare, trimiteţi un pachet de la PC0 la PC2. Pachetul se va trimite cu succes către PC2.

CCNA 2 – 6.3.2 Configurarea Routerelor Obiective:

• Configurarea routerelor pentru a începe un proces de rutare. • Adăugarea de reţele care vor fi publicate.

Pasul 1

a) Recreaţi topologia arătată mai sus. Adresele IP nu trebuie neaparat setate pentru această activitate.

b) Duceţi-vă în meniul Optiuni pentru a vă asigura că nu sunteţi într-un simple mode. Pasul 2

a) Selectaţi Routerul Beijing. b) Intraţi în modul EXEC privileged folosind comanda din dreapta. c) Intraţi în modul configurare global. d) Intraţi în modul configurare al routerului pentru procesul de routare RIP. e) Folosiţi comanda network pentru a adăuga reţelele 172.16.0.0 şi 172.18.0.0. f) Întorceţi-vă la modul EXEC privileged folosind comanda exit. g) Scrieţi show run pentru a vizualiza configuraţia curentă.Vă va arăta care din reţele foloseşte

router RIP. Reţelele 172.16.0.0 şi 172.18.0.0 ar trebui să apară dacă aţi făcut configuraţia perfectă.

Lab 7.2.2 Configurarea Protocolului RIP Obiectiv:

• Setarea unei scheme de adresare IP folosind reţele clasa B. • Configurarea protocolului de rutare dinamică RIP pe routere.

Pasul 1 a) Dezactivează Simple Mode şi Auto DHCP Mode. b) Activează Console Mode şi Auto DHCP Mode. c) Deschide o sesiune pentru routere şi din modul configurare globală modificaţi hostname-ul ca în tabel.

9

Pasul 2 a) Din modul configurare globală, introduceţi urmatoarele:

GAD(config)#router rip GAD(config-router)#network 172.16.0.0 GAD(config-router)#network 172.17.0.0 GAD(config-router)#exit GAD(config)#exit

Pasul 3 GAD#copy running-config startup-config

Pasul 4

a) Din modul configurare globală, introduceţi urmatoarele: BHM(config)#router rip BHM(config-router)#network 172.17.0.0 BHM(config-router)#network 172.18.0.0 BHM(config-router)#exit BHM(config)#exit

Pasul 5

BHM#copy running-config startup-config

Pasul 6 a) Configurarea hosturilor: adresa IP, masca de subreţea şi gateway-ul implicit. Pasul 7 Pasul 8

a) Care sunt intrarile în tabelul de rutare GAD? _______________________________________________________________________

b) Care sunt intrarile în tabelul de rutare BHM? _______________________________________________________________________

Lab 7.2.9 Balansarea traficului incarcarii de-a lungul cailor multiple Obiectiv

• Configurarea Load balance peste căi multiple. • Observarea procesului de load balancing.

Pasul 1 a) Creaţi topologia de mai sus. b) Deschideţi dialogul edit pentru clouds(nori) şi selectaţi Auto Config. c) Configurati adresele IP în concordantă pentru routere. Aceasta va varia în funcţie de adresele IP din cloud(nori). Pasul 2

a) Configuraţi staţiile cu adresele IP corespunzătoare, masca subretea şi gateway-ul implicit şi testati conexiunea dintre cele doua statii.

10

Pasul 3 a) Configuraţi routerul să balanseze încarcararea pentru pachete. Amândouă interfeţele seriale trebuie să folosească process switching. Process switching forţează routerul să se uite în tabela de rutare pentru reţeaua destinaţie a fiecărui pachet rutat. Spre deosebire fast-switching care este implicit, memorează tabela iniţială într-un cache de mare viteza şi foloseşte informaţia să ruteze pachetele la aceeaşi destinaţie. b) Activaţi process switching pe ambele interfete seriale:

GAD(config-if)# no ip route-cache BHM(config-if)# no ip route-cache

Pasul 4 a) Intraţi în Simulation Mode. b) Verificaţi ca load balancing pe pachete funcţionează. Faceţi aceasta creând un pachet de la o staţie la alta. Selectaţi forward o singură dată şi creaţi alt pachet cu aceeaşi sursa şi destinaţie. c) Selectaţi play şi priviţi calea pe care circulă fiecare pachet. Au circulat pe aceeaşi cale? Lab 9.1.2 Configurare Default Gateway Obiective

• Configuraţi RIP routing şi adaugaţi rutele implicite (gateway-uri) până la routere. Pasul 1 a) Testaţi conexiunea între PC-uri trimitând un pachet de la PC0 la PC1 în Simulation Mode. A reuşit? b) Afişati tabela de rutare şi găsiţi problema. Pasul 2 a) Intoarceţi-vă inapoi în Topology Mode.

b) Pe fiecare router creati o rută statică către celalalt router. c) Intraţi în Simulation Mode şi rulaţi simularea din nou. A reusit de data aceasta? d) Afişaţi tabela de rutare şi vedeţi diferenţa.

Quirks Packet Tracer v3.2 încearcă să simuleze comportamentul reţelelor şi dispozitivelor reale. Ca toate simularile, există discrepanţe, presupuneri şi modele decizionale. Aceste "quirks" sunt afişate cum urmează: Real World Devices

• În Packet Tracer v3.2, fiecare slot poate avea o interfaţă. În realitate cardurile modulare pot avea mai multe interfeţe.

• Dispozitivele reale sunt afişate sub aceasta conventie: <tip> <numărul slot-ului >/<numărul interfeţei>. În Packet Tracer v3.2, numărul interfeţei este intodeauna 0 deoarece fiecare slot are doar o interfată. De aceea vedeţi descrieri precum "Ethernet 0/0", "FastEthernet 1/0", sau "Serial 2/0".

Access Lists

• Extended IP: În Cisco IOS real opţiunile pentru listele de acces sunt nelimitate, dar numai prima are efect. Packet Tracer v3.2 permite o singură opţiune în linia de comanda.

11

12

Network Address Translation

• ip nat inside source list: În IOS-ul real , odată ce s-a potrivit primei liste, primeste translatarea din pool, dar daca pool-ul nu poate da translatarea deoarece nu mai are adrese sau porturi, se va opri căutarea pentru alte liste. În Packet Tracer, daca un pool eşueaza va căuta alte liste.

• Two pools:

1. ip nat pool pool1 <startIP> <endIP>

2. ip nat pool pool2 <same startIP> <same endIP>

3. ip nat inside source list 1 pool pool1

4. ip nat inside source list 2 pool pool2

În IOS-ul real, amândouă pool-urile vor înregistra aceleaşi IP-uri. Aceleaşi ip-uri sunt inregistrate în ambele pool-uri. Apoi tabela Nat va avea un IP global interior pentru două IP-uri locale, şi va balansa încărcarea între cele două. Pool-urile ţin cont de propriile înregistrări IP şi se incrementează secvenţial. În Packet Tracer, înregistrarea IP este ţinută de tabela NAT pentru înregistrări existente. Astfel două pool-uri nu pot înregistra aceleaşi IP-uri în Packet Tracer.

VLAN-uri

• În Packet Tracer v3.2, încapsularea VLAN-urilor în switch-uri foloseste 802.1q (tagging frames), nu ISL (encapsulating frames).

Comenzi indisponibile în această versiune

• Unele comenzi Cisco IOS sunt disponibile doar în modul simulare deoarece unele informaţii nu sunt construite/generate în modul topologie. Acestea include toate comenzile mod user şi mod enable (mai putin “copy”), cum sunt show ip nat, şi show ip route.

Modelul Simulation

• Packet Tracer utilizează un model discretizat în timp în Simulation Mode astfel încât utilizatorul poate sări şi examina evenimentele care se întâmplă în timpul rulării unei simulări.Pentru a simplifica modelul folosit, Packet Tracer nu foloseşte unitaţi specifice de timp.Fiecare pas în simulare este o unitate arbitrară de timp, unde o unitate este destul de lunga ca fiecare pachet (indiferent de marime) să se transmită peste orice legatură. De asemenea, deoarece nu există dimensiuni fizice în Packet Tracer, nu este o propagare de timp în transmiterea pachetelor peste legături.

• În Simulation Mode se presupune că pachetele sunt de mărimea 1000 Bytes. Nu există

fragmentarea pachetelor.