Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a RomdnieiPIRANDELLO, LUIGI

Picatul/ Luigi Pirandello ; trad:Adriana Ldzdrescu.- Bucuregti : Orizonturi,2016

lsBN 978-973-736-31 8-3

l. Ldzdrescu, Adriana (trad.)

821 .131.1-31 =135.1

Corector: Emilia LeancdTehnoredactor: Puiu EnacheCoperta: Puiu Enache

Toate drepturile asupra editieiin limba romdndapar[in Editurii Orizonturi

Titlul origin al: L' EXCLUSA

Editura ORIZONTURI - BucuregtiB-dul LibertSfii nr. 4, bl. 117, et.7, ap.20

telefon: 021 .317 .7 6.79, 07 44.531 .333e-mail : orizontu ri@editura-orizontu ri. ro

LUIGI PIRANDELLO

PACATUL

Traducere de Adriana Liziirescu

Editura ORIZONTURI

PARTEA INTAI

n

ntonio Pentdgora se agezase linigtit la masd ca sdcineze, ca gi cdnd nimic nu s-ar fi intamplat.La lumina ldmpii care atdrna din tavanul nu prea

inalt, chipul sdu, ciupit de vdrsat, semdna cu o mascdsub albul-trandafiriu al pielii revdrsate pe ceafa rasd.FSrd haind, cu cdmaga albastrd mototolitd, ugor deco-loratd, deschisd pe pieptul pdros, cu mdnecile suflecatepe bratele pdroase, agtepta sd fie servit.

in dreapta lui stdtea sora sa, Sidora, palida giincrun-tat5, cu ochii ageri infuriali gi ascungi sub basmaua demitase neagrd pe care-o linea mereu pe cap. in st6n-ga, fiul sdu, Niccolino, cu privirea rdtdcitd, cu un cdpgorurecheat, de liliac, pe un gAt prea lung, cu ochii foarterotunzi gi nasul drept. in fa!d, era pus tac6mul pentruceldlalt fiu, Rocco, care se intorcea acasd chiar Tn searaaceea dupd nenorocirea avutd.

il agteptaserd pdnd acum pentru cind. Dar fiindcd in-tArzia, se agezaserd la masd. Tdceau toli trei, Tn odaiamare gi Tntunecatd, cu perefii nu prea Tnalti, Tngdlbenifi,de-a lungul cdrora se aflau doud interminabile giruri descaune, aproape fiecare de alt fel. Dinspre podeauaugor ldsatd, cu pldcile pardoselii tocite, venea un iz in-deflnibil, de vegted.

ln cele din urmd apdru gi Rocco Tn prag, Tntunecat,descompus. Era un biiat inalt cdt o prdjind, blond, cupdrul nu prea des, cu un ten inchis la culoare gi cu ochiide un albastru-deschis, cu o privire in gol, rdtdcitd, ochicare deveneau totugi rdi cAnd ?gi incrunta sprdnce-nele gi-gi strdngea gura mare, cu buzele moi, vinete.Mergdnd cu picioarele depdrtate, igi migca gi bustul, 9i

LUIGIPIRANDELLO

in acelagi ritm dddea din cap gi din brafe. Din c6nd incdnd avea un tic nervos care-l fdcea s6-giintindd bdrbiagi sd-gi lase colturile gurii.

- Oh, iatd-l pe Roccuccio, bravo! exclamd tatdl,frecdndu-gi mdinile groase gi aspre, incdrcate de inelemasive.

Rocco rdmase putin sa-i priveascd pe ceitreiagezafila masd, apoi se trdnti pe primul scaun de ldngd ugd, cucoatele pe genunchi, cu pumnii sub bdrbie, cu pdldriatrasd pe ochi.

- Ei, ridicd-te! relud Pentdgora. Te-am agteptat, gtii?Nu md crezi? Pe cuvdnt de onoare, pdnd la zece... nu,mai mult, mai mult... c6t e ceasul? Vino incoace: uitelocul tdu: ai tacdmul aici, unde era giinainte.

$i strigi tare:

- Doamna Poponica!

- Epponina, corectd Niccolino cu glasul scizut.

- Taci, mdgarule, gtiu gi eu. Vreau s-o chem pePopdnica, la fel ca pe mdtuga ta. N-am voie?

Rocco Tgi ridica ugor capul, curios gi bombdni:

- Cine e Popdnica?

- Ah! o doamnd scipdtatd, rdspunse vesel tat6l.O adevirati doamnS, gtii? De ieri e servitoare la noi.Mdtuga ta o ocrotegte.

- E o romaniolil, addugd Niccolino, aproape goptit.Rocco igi lasd din nou capul Tn m6ini; gi tatdl sdu,

satisfdcut, igi duse Tncet-Tncet paharul foarte plin sprebuze; ii lud spuma cu o sorbiturd prudentd; apoi ii fdcului Niccolino cu ochiul gi, plesnindu-gi limba de cerulgurii:

- Bun! spuse. Roccuccio, vin nou; T[i vine sd facicu ochiul... Gusti, gustd, iliaranjeazd stomacul. prostii,fiule!

--Ti n provr n=ia Romag na.

PACATUL

$i dintr-o singurd inghifiturd dddu tot restul pe gdt.

- Nu vrei sd mdn6nci? intrebd dupd aceea.

- Nu poate mdnca, observd incet Niccolino.Au tdcut toti, atenfi ca furculitele lor sd nu scotoceas-

c6 zgomotos in farfurii, vr6nd parci si nu jigneascd t5-cerea care domnea st6njenitor in camera aceea mare.$i iat-o pe doamna Popdnica, cu pdrulde culoarea tutu-nului de Spania, uns nu se gtie cu ce pomadd, cu ochiivine[i gi gura eizbdrcitd, ascutitd, intr6nd, clStinAndu-sepe picioarele-i scurte, frecdndu-gi mdinile mici, urdtitede muncd, cu o haind veche a stdp6nului, legatd cu m6-necile in jurul mijlocului, in chip de gort. Felul in care-givopsise pdrul, aerul amdrAt al chipului ei, dddeau lesnede inteles ci biata doamnd decdzutd ar fi dorit poateceva mai mult decAt disperata imbrifigare a acelor mA-neci goale.

lmediat, Antonio Pentdgora ii fdcu semn cu m6na sdplece: pentru cd Rocco nu voia sd mdndnce, nu maieranevoie de ea. Ea igi ridicd sprdncenele pdnd aproapede rdddcina pdrului, Tgi ldsa peste ochii trigti pleoapelecartilaginoase, gi iegi, demnd, suspinAnd.

- Adu-ti aminte... hm... cd ti-am prezis-o, rosti insfdrgit Pentdgora.

Vocea lui puternicd rdsund atdt de tare in linigteaaceea, Tnc6t sora lui, Sidora, degi mereu absentd, cucapulin nori, se ridicd brusc, lud de pe masd farfuria cusalat5, ingfdcd o bucatd de pdine 9i o zbughi repede, casd-gi termine masa in altd camerd.

Antonio Pentdgora o urmiri cu ochii pdnd la ugd,apoiil privi pe Niccolino giigifrecd fata cu ambele mii-ni, deschizind gura intr-un rdnjet de gheatS, mut.

Tt napedeau amintirile.Cu mulfi ani in urmd, cdnd 9i el se intorsese Tn casa

pdrinfilor tot fiindcd il Tngelase sofia, sora lui, Sidora,ciudatd incd de copil, voise sd nu i se reprogeze nimic.

LUIGI PIRANDELLO

Tncet-incet Tl dusese in vechea lui camerd de holtei, ca9i cum prin aceasta ar fi vrut sd-i arate cd se agtepta caintr-o zi sau alta sd-l vadd inaintea ei, ingelat gi cdit.

- Ji-am prezis-o! repetd, scuturdndu-se de aminti-rea aceea indepdrtatd, cu un suspin.

Rocco se ridicd, enervat, exclamdnd:

- Altceva nu gdsegti de spus?Niccolino il trase discret de poalele hainei pe tai-

cd-sdu, ca gi cdnd i-ar fi spus: ,,Taci din gurd!"

- Nu!strigd tare Pentdgora in fala lui Niccolino. VinoTncoace Roccuccio! la-[i pdlaria asta de pe ochi... Ah,da: rana! Lasd-md sd vid...

- Ce-mi pasd de rand? strigd Rocco, pl6ng6ndaproape de mdnie, mototolindu-gi pdldria gi aruncdnd-ope jos.

- Da'ia te uitd cum te-ai pocit... Apd gi ofet, repede:sd curdfdm rana.

Rocco amenin(d:

- Tot nu md lSsafi in pace? plec!

- Pleacd! Ce vrei de la mine? Vorbegte, dd-i dru-mu'! Te iau cu binele gitu md repezi... potolegte-te, fiu-le! Scrisoarea, zic eu, ai fi putut-o lua mai in ugor, fdrdsd-[i spargi capul de uga dulapului... Dar acum, gata:prostii! Bani ai c6!i vrei; femei pofi avea cAte o sd vrei.Prostii!

Prostii! era o expresie frecventd, insofitd mereu deun gest expresiv al mdinii gi o contracfie a obrazului.

Se ridica de la masd gi indreptAndu-se spre scrin,pe care zdcea ghemuit un motan cenugiu voinic, lud deacolo o lum6nare; ca sd se vadd ce voia sd facd, el cu-rdfd picdturile de ceard de pe lumAnare, apoi o aprinsegi suspind:

- $i acum, cu ajutorul lui Dumnezeu, si mergem laculcare!

- Me lagi aga? exclamd Rocco, exasperat.

PACATUL

- $i ce vrei sd-ti fac? Dacd vorbesc, te Tnfurii...Trebuie sd rimdn aici? Ei bine, sd rdmdnem aici...

Sufla in luminare gi se agezd pe un scaun lAngiscrin. Motanul i se cdtdrd pe umeri.

Rocco se plimba prin camerd, mugcdndu-gi din cdndin cdnd m6inile sau fdcdnd cu pumnii strdngi gesturi dem6nie, neputincios. Pldngea.

Niccolino, nemigcat incd de la masd, sub lumina ldm-pii, rotunjea cu degetul ardtdtor cocoloage de miez depdine.

- N-ai vrut sd md asculfi, relud tatdl dupd o tdcerelungd. Ai... hm!... da, ai vrut sd faci ca mine... mai c6-mivine si rAd, ce sd-i faci? Te pl6ng, sd gtii! Dar a fost,Rocco bdiatule, o incercare inutild. Noi, Pentdgora,..noi, Pentdgora, Fuflr, nu md g6dila cu coada, nu avemnoroc la neveste.

Tdcu din nou cdtva timp, ca apoi sd reinceapd incet,suspindnd:

- O qtiai... Dar tu ai crezut cd ai gdsit pasdreaPhoenix. $i eu? La fel ca tine! $i tata, fie-i fdrAna ugoa-rd? Tot aga. lncornorati tofi!

Fdcu cu mAna gestul de coarne gi le agita in aer.

- Bdiete dragd, le vezi? Pentru noi, ele sunt stemafamiliei! Nu trebuie sd ne pierdem cu firea.

Niccolino rdnji, continuAnd sd rotunjeascd linigtitcocoloage.

- Prostule, ce e de rAs? ii spuse tatd-sdu, ridicdn-du-gi capul chilug din piept, aprins Tn obraji. Asta nee destinul! Fiecare igi duce crucea. A noastrd e asta!Calvar!

$i-gi dddu cu mAna in cap.

- Dar, la urma-urmelor, toate sunt prostii! continud.O cruce care nu ne impovdreazd prea mult, nu-i adevd-rat, Fufi? dup6 ce am scdpat de nevasti. Ba chiar sespune cd asta aduce noroc. Omul igi ia nevastd, aga

LUIGI PIRANDELLO

cum ieiin mdnd o armonici, la ideea cd oricine e in sta-re sd cdnte la ea. lntr-adevdr, sd gtii sd-i intinzi gi apoisd-i strdngi burduful, nu-i mare lucru; dar ca sd migti cuabilitate degetele pe clape, aici sd te vdd! Se spune cdsunt om rdu. Dar de ce sunt riu? pentru cd ag vrea catoatd lumea sd-gi vadd linigtitd de treburile ei aga cum gieu imi vdd linigtit de treburile mele. Sunt Tnsd unii carecdnd pot cleveti pe seama cuiva, parcd se ingragd. Dealtfel mie imiface bine cine mi injurd. gtii ce fac? injurd-tura lui mi-o pun exact aici.

Se lovi cu palma pe fesd. gi apoi relud:

- Cine vrea sd moard, n-are dec6t. Eu md striduisdtriiesc. Sdndtate avem at6ta c6t sd mai ddm gi altora ginu ne lipsegte nimic. De altminteri se gtie cd nevestelenu fac altceva dec6t sd-gi ?ngele bdrbafii. Cdnd m-aminsurat, bdiete, bunicu-tdu mi-a spus Tntocmai cuvinteleacestea. Nu am vrut sd-l ascult, aga cum tu nu ai vrutsd md asculli pe mine. Bineinleles cd fiecare vrea sdincerce pe pielea lui. Ce credeam eu cd va fi Fana, ne-vastd-mea, pentru mine? Exact ceea ce credeai gi tu,Roccuccio drag6, cd va fi a ta: o sf6ntd! Nu o vorbescde rdu gi nici nu-i vreau rdul: suntefi martori. ii dau ma-mei voastre atdt cdt poate sd trdiascd 9i vd ingddui sdmergeli sd o vedefi o datd pe an, la palermo. La urmaurmelor, mi-a fdcut un mare bine: m-a invdlat ci trebuiesd fii supus pdrinfilor.Aga cd ii spun lui Niccolino: Celpufin tu, fiule; salveazd-tel

Aceste vorbe nu-i pldcurd lui Niccolino, care gtiaacum ce este dragostea trupeascd:

- Mai bine gdndifi-vd la voi, cd la mine mi gdndesceu!

- La el, oho, la e1... ah, fiule! exclamd rdnjindPentdgora. Dar Sfinte Silvestre... Sfinte Martin... ocroti-tori ai incornoratilor!

{0 11 PACATUL

- Bine, bine, rdspunse Niccolino peste misurd deiritat. Dar nou5, mama, biata de ea, ce rdu ne-a fdcut,chiar dacd e adevdrat cd...

- Niccolino, acum md superi! il intrerupse tatdl, ri-dicdndu-se in picioare. E un destin, prostule! $i eu vor-besc spre binele tdu. insoard-te, insoar6-te, dacd treiincercdrieguate nu-[i ajung, gi, dacd egti cu adevdrat unPentdgora, veivedea!

Se eliberd de motan cu o scuturdturd, lud de pe scrinlumdnarea gi, fdrd nici mdcar sd o aprindd, iegi iute dincamerS.

Rocco deschise fereastra gi incepu sd priveascdlung afard.

Noaptea era umedi. Departe, dupd ultimele case,jos, la poalele colinei, cdmpia nesfArgitd, singuraticd, seintindea sub un vdl trist de ceafd, pdnd la tdrmul md-rii, luminati palid de lund. Cdt de mult aer, c6t spaliudincolo de fereastra ingustS! Privi fatada casei, expusdvAntului, ploilor, melancolicS, in umezeala lunard; privistrdduta intunecatd, pustie, vegheatd de un singur feli-nar pldngdref; acoperigurile caselor sdrmane cufundatein somn; gi nelinigtea Ti crescu. Rdmase uimit, cu su-fletul aproape rdtdcit, privind in continuare; gi intocmaicum, dup6 un uragan violent, nori ugori rdtdcesc ne-hotdrdfi, gdnduri strdine, amintiri confuze, impresii in-depdrtate ?i apdrurd in minte, fdrd un contur precis. Segdndi cd pe cdnd era Tncd un copil de o gchioapS, acolo,pe strdduta aceea strdmt6, tocmai sub felinarul acelacu lumind slabd tremurdtoare, intr-o noapte fusese ucisun om luat prin surprindere; dupd care o servitoare iispusese cd duhul aceluia fusese v5zut de at6[ia; iar else Tnfricogase at6t de tare, incAt mult6 vreme nu a maiputut privi pe strada aceea... Acum casa pdrinteascd,pe care o pdrdsise de aproape doi ani, punea din noustdpdnire pe el, cu toate reminiscentele gi cu oprimarea

LUIGI PIRANDELLO

de odinioard. Elera din nou liber, ca pe vremea cdnd segtia holtei. in noaptea aceea va dormi singur in cdmd-rufa pustie, in patul mic de atunci: singur! Casa lui deom cdsdtorit, cu mobilele noi bogate, rdmdsese goald,intunecatd... ferestrele rdnrdseserd deschise... gi lunaaceea, care cobora in ceafd deasupra mdrii indepdrta-te, fdrd ?ndoiald cd se vedea 9i din dormitorul lui... Patullui dublu... cu tot felul de cuverturi cu volane de mdtaseroz... ahl inchise ochii 9i strdnse pumnii. gi mdine? cese va intdmpla mdine, cdnd tot satul va afla cd gi-a alun-gat de acasd solia necredincioasd?

Acolo, cu capul cufundat in vasta linigte melancolicda nopfii, strdpunsd ici 9i colo gi vibrand de fipete iufide lilieci invizibili, cu pumnii incd strdngi, Rocco gemu,exasperat:

- Ce trebuie sd fac? ce trebuie sd fac?

- Du-te la englez, insistd incet gi calm Niccolino,care stdtea tot in acelagi loc, cu ochii fixafi asupra fefeide masd.

Rocco tresdri la glasul lui gi se intoarse, uimit de sfa-tul acela gi vdzAnd cd fratele lui e tot acolo, impasibil,sub lampd.

- La Bill? ?lintrebd, incruntat. gi de ce?

- Eu, in situatia ta, l-ag provoca la duel, spuse sim-plu gi convins Niccolino, adundnd Tn cdugul palmei toa-te cocoloagele de p6ine gi ducAndu-se sd le arunce pefereastrd.

- La duel? repeti Rocco, 9i stdtu putin sd se g6n-deascd, incremenit; apoi izbucni: Aga e, chiar aga, aidreptate! Cum de nu m-am gAndit? Sigur, duelul!

De la biserica din apropiere ajunserd pand la ei eco-urile clopotelor linigtite de la miezul noptii.

- E miezul noptii.

- Englezul o fi treaz.

13 PACATUL

Rocco lud de pe jos pdldria mototolitd.

- Md duc!

2e scard, Tn intuneric, Rocco Pentdgora rdmaseputin Tncurcat, negtiind dacd sd batd la uga en-glezului sau la aceea de maijos, a unui alt chiri-

a9, profesorul Blandino.Antonio Pentdgora Tgi construise casa Tn forma unui

turn, cu mai multe etaje. Pentru moment se oprise laetajul al patrulea. Dar, ori cd aceasti casd se afla Tn

realitate pufin in afara tArgului, oricd nimeni nu voia sdaibd de-a face cu proprietarul, cert era cd Pentdgoranu reugea Tn niciun chip sd inchirieze un apartament.Primul etaj era gol de multi ani; din al doilea o singu-rd camerd era ocupatd de profesorul Blandino, ingrijitde doamna Popdnica; din al treilea era ocupatd tot osinguri camerd, de englezul Mr. H. W. Madden, zisBill. Toate celelalte, de goareci. Portarul avea gravita-tea demnd a unui notar; dar era plStit numai cu cincilire pe lund, drept pentru care nu saluta niciodatd penimeni.

Luca Blandino, profesor de filosofie la liceu, Tn vArstdde aproape cincizeci de ani, Tnalt, slab, chel, in schimbbdrbos peste mdsuri, era un om putin obignuit, bine cu-noscut in tinut pentru faptul cd era de o voiogie nemai-pomenitd, despre care discutau toti. lnjugat de nevoie9i cu o tristd resemnare invdfdm6ntului, absorbit mereude meditatiile lui, nu-ipdsa de nimenigide nimic. Totugi,dacd cineva ar fi gtiut s5-l trezeascd pe neagteptate, inaga fel incAt sd-l fac6 sd coboare din sfera gdndurilorinnourate, ar fi reugit sd-l cAgtige de partea sa gi sd gi-lfacd un ajutor prefios gi dezinteresat. Rocco gtia acestlucru.

LUIGI PIRANDELLO

Nu mai pufin ciudat era Madden, profesor gi el, darparticular, de limbi strdine. Didea, in schimbul uneisume derizorii, leclii de englezd, germand gi francezd,dispretuind limba italiand. Fruntea lui imensd era aga-dar o adevdratd piald internationald. Pdrul auriu, foartesubfire, pdrea cd se indepdrtase de frunte gi de t6m-ple de teama nasului coroiat, robust; dar ?n cdutarealor, din indlfimea sprdncenelor gerpuiau sus, sus, ca gicdnd s-ar fi dus sd se ascundd, doud vene umflate. Subsprdncene se distingeau ochii cenugii-albagtri, uneorigireti, alteori indurerati, parcd apdsafi de frunte. Subnas, mustdcioara de culoarea fdnului, tiiatd riguros injurul buzei superioare. Degi avea fruntea monumentald,natura a vrut sd inzestreze trupul domnului Madden cuo oarecare sprinteneald de maimuta gi domnul Maddena finut sd profite gi din aceastd virtute: ?n orele libere,dddea lectii de scrimd; dar aga, fdrd nicio pretentie, sdrefinem.

Poate cd nici el, bietul Bill, nu ar fi gtiut cd spund cuma ajuns din lrlanda natald Tntr-un t6rg din Sicilia. Dinpatrie nu i-a venit niciodatd nicio scrisoare! Era chiarsingur, cu mizeria in urma lui, Tn trecut, gi cu mizeriainainte, in viitor. Pdrisit astfel la discretia sortii, nu cedatotugi. intr-adevdr, din fericire pentru el, domnul Maddenavea in minte mai multe cuvinte decdt gdnduri, pe caregi le revedea continuu.

Aga cum prevdzuse Niccolino, Rocco Tl g6si treaz.Bill stdtea pe o canapea veche gi ruptd in fafa unei

mdsufe, cu fruntea lui mare, luminatd de o lampd cuabajurul rupt; descult, tinea un picior deasupra celuilaltgi mugca furios dintr-un sendvig, privind cu religiozitateo sticld desfundati, de bere proastd, aflati in fafa lui.

Fiecare din dalele camerei cerea o mdturd 9i o scui-pdtoare pentru domnul Madden; peretii gi cele cdtevamobile decrepite cereau o cdrpd de praf; patul acela

14 15 PACATUL

prdpddit de i se vedeau ramele cerea bratele zdraveneale unei servitoare viguroase, care sd-l strdngd gi sd-lprimeneascd cel pufin o datd pe sdptdmdnd; costumeledomnului Madden cereau nu o perie, ci mai degrabd otesal5, de cal.

Geamurile singurei ferestre erau deschise; obloane-le apropiate. Pantofii domnului Madden, unul ici, altulcolo, Tn mijlocul camerei.

- Oh, Rocco! exclamd cu pronunfia lui barbarS, incare se gargarisea, strivea, scuipa vocalele 9i consoa-nele, cu o silabisire trunchiatd, ca gi cum ar fi vorbit cuun cartof fierbinte ?n gurd.

- lartd-me, Bill, dacd vin aga tirziu, spuse Rocco,cu un chip cadaveric. Am nevoie de tine.

Bill repeta aproape totdeauna ultimele cuvinte ale in-terlocutorului sdu, de parcd ar fi vrut sd-gi agafe de elerdspunsul:

- De mine? Un moment. E de datoria mea sd-mipun maiintdi pantofii.

$i privi mirat rana de pe fruntea prietenului sdu.

- M-am incdierat cu cineva.

- Nu infeleg.

- lncdierat! urld Rocco, ardtAndu-i fruntea.

- Ah, o incdierare, foarte bine: a strife, der Streite,une m5l6e, yes, am Tnfeles foarte bine. Se spune liteTnitaliand? Li-te, toarte bine. Ce pot sd fac eu?

- Am nevoie de tine.

- fuiaQ. Nu inteleg.

- Vreau sd provoc pe cineva la duel!

- Ah, un duel, tu? Foarte bine, am infeles.

- Dar nu gtiu, nu cunosc deloc scrima. Ce trebuie sdfac? Nu ag vrea sd md las omordt ca un c6ine, in[elegi?

- Ca un cdine, foarte bine, am inteles. $i atunci,cdteva... coup? Ah, o loviturd se zice? Da, infallible, euinvdf pe tine. Foarte simplu, da. Acum?