pacat dublu

8/12/2019 Pacat Dublu

http://slidepdf.com/reader/full/pacat-dublu 1/8

Agatha ChristiePăcat dublu

AM DAT o raită pe la prietenul meu Poirot şi l-am găsit într-o stare de jalnicăextenuare. Devenise într-atît de faimos, încît orice femeie ogată care îşi rătăcea vreo

ră!ară sau că!eluşul preferat se grăea să-i ceară ajutorul marelui "ercule Poirot. Micul şiîndesatul meu amic era un amestec ciudat de cumpătare flamandă şi fervoare artistică.Accepta multe ca#uri care nu îl interesau pur şi simplu pentru că primul lui instinct prevalaîntotdeauna.

De asemenea, prelua ca#uri care nu îi ofereau nici un profit tocmai pentru că senimerise să-l interese#e în mod special. $e#ultatul la care ajunsese era, după cum spuneam,o stare de jalnică extenuare. Acelaşi lucru mi l-a mărturisit şi el, aşa că nu mi-a fost delocgreu să-l conving să petrecem o vacan!ă de o săptămînă la cunoscuta sta!iune %ermout&,de pe coasta de sud.

Deja trecuseră patru #ile extrem de agreaile cînd Poirot a venit la mine !inînd în mînăo scrisoare desc&isă.

' Mon ami, î!i mai aminteşti de prietenul meu (osep& Aarons, impresarul)După o clipă de gîndire am încuviin!at. Poirot are o grămadă de prieteni a căror provenien!ă socială diferă ca de la cer la pămînt. Amicii lui sînt fie măturători de stradă, fielor#i din înalta societate.

' %& ien, "astings, (osep& Aarons se află la *&arloc+ a. u se simte deloc ine şi,în plus, îl mai supără şi o afacere destul de neînsemnată. Mă roagă să-i fac o vi#ită. Monami, cred că e ca#ul să răspund invita!iei. Dragul de (osep& e un prieten atît de devotat şi afăcut atîtea ca să mă ajute în trecut.

' ineîn!eles, dacă #ici tu, am răspuns. ănuiesc că *&arloc+ a e un loc drăgu! şiîntîmplarea face că nu am mai fost acolo niciodată.

' Atunci vom îmina utilul cu plăcutul, spuse Poirot. %şti atît de amail să te

interese#i de mersul trenurilor) ' Proail că va treui să sc&imăm trenul de vreo două-trei ori, i-am spus cu ostrîmătură. /tii cum sînt liniile astea care traversea#ă !ara. 0neori aia dacă î!i ajunge o #ica să parcurgi distan!a dintre Devonul de 1ud şi Devonul de ord.

*u toate acestea, făcînd investiga!iile de rigoare, am aflat 2nu fără surprindere3 cădrumul nu necesita mai mult de o sc&imare de tren la %xter şi că, în general, trenurilecirculau la orele anun!ate. Tocmai mă grăeam spre Poirot să-i dau vestea cînd, trecînd pelîngă oficiul de voiaj cu autocarele, am putut citi următorul anun!4

5Mîine. %xcursie de o #i la *&arloc+ a. Plecarea la ora 6478 cu un itinerar care trece prin cele mai pitoreşti locuri din Devon9.

Am întreat cîteva persoane şi m-am întors la &otel entu#iasmat. Din nefericire mi-a

fost tare greu să-l fac pe Poirot să-mi împărtăşească părerea4 ' Mon ami, de unde atîta pasiune pentru autocar) :e#i tu, trenul e ceva sigur. u

explodea#ă cauciucurile; nu au loc accidente. /i, în plus, nu te sim!i incomodat de prea multaer. <erestrele pot fi înc&ise şi nu intră deloc praf înăuntru.

=-am sugerat într-un mod cît se poate de delicat că pe mine mă atrăgea tocmai avantajulaerului curat.

' /i dacă plouă) *lima voastră ritanică e atît de instailă> ' e înarmăm cu glugi şi aşa mai departe. =ar dacă plouă cu găleata, excursia nu va

mai avea loc, dat fiind că autocarul are caroseria desc&isă. ' A&> făcu Poirot. Atunci că sperăm că totuşi va ploua. ' %i, dacă ăsta e ultimul tău cuvînt...

' :ai, nu, mon ami. :ăd că !i-a intrat în cap să mergi neapărat în excursie. Din fericiream la mine paltonul cel gros şi două fulare. ?ftă. Dar vom avea destul timp la *&arloc+a>



' 1e pare că va treui să petrecem şi noaptea acolo. Turul excursiei trece prinDartmoor. Masa de prîn# o luăm la Mon+&ampton. @a *&arloc+ a ajungem pe la patru şiautocarul porneşte înapoi la ora cinci şi ajunge aici la #ece seara.

' Aşa deci> spuse Poirot. /i cînd te gîndeşti că mai sînt unii care fac treaa asta de plăcere. ineîn!eles că ne va costa mai pu!in, pentru că nu mai facem şi drumul înapoi, nu)

' u cred că e posiil aşa ceva, ' ine, dar treuie să insişti. ' %i, &ai, Poirot, nu fi mesc&in> /tii doar că eşti plin de ani.

' Mon ami, nu e vora de mesc&inărie. %u mă refer la sim!ul afacerii. 1ă fi fost c&iarmilionar şi tot n aş fi plătit mai mult decît e drept şi just.După cum prevă#usem, Poirot nu a avut nici o şansă. Domnul care eliera tic&ete la

iroul de voiaj era calm şi indiferent, dar ferm pe po#i!ie. =deea lui era că treuia să neîntoarcem cu acelaşi autocar. Mai mult, insinuă faptul că ar fi treuit să plătim ceva în plus

pentru privilegiul de a părăsi autocarul la *&arloc+ a.nvins, Poirot plăti suma cerută şi părăsi iroul.

' %ngle#ii ăştia nu au sim!ul anului, omăni el. "astings, n-ai oservat un tînăr carea plătit tot iletul, deşi a men!ionat că vrea să cooare la Mon+&ampton)

' u cred. *ă veni vora... ' Da, ştiu, o priveai pe tînăra domnişoară care a cumpărat locul cinci, c&iar lîngă noi.

Da, mon ami, te-am vă#ut. Acesta a şi fost motivul pentru care, cînd eram pe punctul de alua locurile treispre#ece şi paispre#ece B care sînt în centru şi parcă ceva mai apărate, mărog, cît pot fi ele de apărate B te-ai ăgat în fa!ă cu grosolănie şi ai spus că locurile trei şi

patru sînt mai une. ' %i şi tu, Poirot> am #is sim!ind că-mi iau foc orajii. ' Păr roşcat, mereu părul ăsta roşcat> ' *el pu!in ea merita mai multă aten!ie decît orice tînăr ciudat. ' Asta depinde de punctul de vedere al fiecăruia. Mie mi s-a părut interesant tînărul.*eva anume din tonul lui Poirot m-a făcut să mă uit imediat şi eu la el.

' De ce) *e vrei să spui) ' ?&> 1tai pu!in> 1ă spunem că m-a interesat pentru că dorea să-şi lase musta!ă, însă

re#ultatul era deplorail. Poirot îşi mîngîie cu tandre!e propria musta!ă, de-a dreptulmagnifică. % o adevărată artă, murmură el, să ştii cum să-!i laşi musta!a să crească> Amtoată simpatia pentru cei care vor să aiă musta!ă.

u ştii niciodată cînd Poirot voreşte serios şi cînd glumeşte pe socoteala cuiva. Amsocotit că e mai cuminte să tac.

A doua #i a deutat cu un soare strălucitor. ? #i cu adevărat splendidă> *u toateacestea, Poirot nu a vrut să-şi asume nici un risc. /i-a luat o &aină de lînă, un palton greoi şidouă fulare şi toate astea peste cel mai gros costum de &aine. n plus, a îng&i!it înaintea

plecării şi două talete 5Antigrippe9 şi şi-a mai vîrît încă o do#ă în u#unar. e-am luat doar două valijoare cu noi. Domnişoara drăgu!ă pe care o remarcasem în

#iua precedentă avea şi ea o valijoară, la fel şi tînărul care, am tras eu conclu#ia asta,constituia oiectul simpatiei lui Poirot. n rest, nimeni nu avea agaj. *ele patru vali#e aufost puse de şofer cu grijă în portagaj şi apoi to!i ne-am luat locurile în primire.

Din mali!io#itate, mi-am #is eu atunci, Poirot m-a plasat pe mine pe locul din afară,căci 5eu aveam mania aerului curat9, iar el se instala c&iar lîngă frumoasa noastră vecină.Dar în curînd îşi repară greşeala. *el care ocupa locul şase era un tip foarte gălăgios şiglume!, astfel încît Poirot o întreă pe fată, pe un ton scă#ut, dacă nu dorea să facă sc&imde locuri. %a încuviin!ă plină de recunoştin!ă şi, după ce se produse sc&imarea, intră învoră cu noi şi curînd to!i trei discutam plini de jovialitate.

%vident foarte tînără, cred că nu avea mai mult de nouăspre#ece ani, fata era ingenuă caun copil. u a trecut mult şi ne-a destăinuit motivul călătoriei. După toate aparen!ele făcea

o călătorie de afaceri pentru mătuşa ei care era proprietara unui foarte interesant maga#in deantic&ită!i din %ermout&.*înd îi murise tatăl, mătuşa nu se alesese cu prea mult, aşa încît se &otărîse să

folosească ruma de capital şi mul!imea de lucruri frumoase lăsate moştenire pentru a selansa în afaceri. Avusese deja succes şi devenise c&iar celeră. <ata, Mar Durrant, venise



să locuiască împreună cu mătuşa sa şi eventual să înve!e 5meşteşugul9 comer!ului cuantic&ită!i. n orice ca#, era extrem de entu#iasmată B sluja aceasta era net preferailăuneia de guvernantă sau de înso!itoare de ătrîni.

Poirot dădea din cap interesat şi aproator. ' Mademoiselle cu siguran!ă va avea succes, spuse el galant. Dar aş dori să-i dau un

sfat mic. Mademoiselle, să nu vă încrede!i în oricine> Peste tot în lume mişună golani şivagaon#i, poate c&iar aici, alături de noi în autocar. Treuie să fii în permanen!ă cu oc&iiîn patru, suspicios>

%a rămase cu gura căscată, iar Poirot dădu din cap ca un ătrîn în!elept. ' Aşa este cum vă spun. *ine ştie) Poate c&iar eu, care vă voresc, sînt un răufăcătorde cea mai joasă spe!ă.

/i clipi mai des ca oricînd su privirile ei stupefiate. e-am oprit la Mon+&ampton ca să luăm prin#ul şi, după ce sc&imă cîteva vore cu

ospătarul, Poirot reuşi să ne aranje#e o măsu!ă de trei persoane lîngă geam. Afară, într-ocurte mare, erau parcate cam vreo două#eci de autocare cu caroseria desc&isă care veniserădin toată !ara. $estaurantul &otelului era în!esat şi gălăgia era apreciailă.

' 0neori parcă !i se acreşte de prea multă vacan!ă, am spus eu cu o grimasă.Mar Durrant a fost de aceeaşi părere.

' %ermout& a devenit atît de răsfă!at în se#onul estival> Mătuşa mea spune că înainte

era altfel. Acum aia dacă te po!i strecura pe trotuar de atîta lume. ' Dar acest lucru nu împiedică afacerile să prospere, mademoiselle> ' u şi în ca#ul nostru. oi vindem doar lucruri rare, valoroase. u ne înjosim noi cu

+itc&uri. Mătuşa mea are clien!i răspîndi!i prin toată Anglia. Dacă îi cer o anume masă oriun scaun 5stil9 sau un por!elan deoseit, îi scriu şi, mai devreme sau mai tîr#iu, ea le facerost de oiectul dorit. %xact asta s-a întîmplat şi acum.

ntrucît ne-am arătat interesa!i, s-a apucat să ne explice. 0n anume domn (. a+erCood din America era un mare cunoscător şi colec!ionar de miniaturi. $ecent, un set foartevaloros de miniaturi apăruse pe pia!ă, iar domnişoara %li#aet& Penn, mătuşa lui Mar, îlac&i#i!ionase. Apoi îi scrisese domrului Cood, descriindu-i miniaturile şi cerînd un anume

pre!. %l îi răspunsese pe loc, spunînd că este pregătit să cumpere setul dacă miniaturile eraucele descrise, şi o rugă să trimită pe cineva cu ele ca să le poată vedea la reşedin!a lui, adicăla *&arloc+ a. n consecin!ă, domnişoara Durrant fusese expediată ca repre#entant directal mătuşii ei.

' Mă rog, sînt nişte lucruşoare adoraile, nu #ic nu, spuse ea. Dar nu îmi imagine# căcineva ar putea arunca atî!ia ani pe ele. *inci sute de lire> îndi!i-vă> 1înt făcute de*osEa. Parcă e *osEa, nu) Mereu mă încurc în c&estiile astea.

Poirot #îmi. ' u prea vă pricepe!i, mademoiselle, e&) ' u am nici o pregătire, spuse Mar îndurerată. n familia mea nu a avut c ;ne să ne

înve!e despre lucrurile astea vec&i. /i sînt atîtea de învă!at>

?ftă. Apoi, deodată, oc&ii i se măriră plini de surpri#ă. %ra aşe#ată cu fa!a la geam, iaracum se uita afară în curte. Aruncînd o voră în fugă, se ridică de la locul ei şi se repe#i peuşă. Peste cîtcva clipe se întoarse aia respirînd şi-şi ceru scu#e.

' =erta!i-mă că am ieşit aşa în fugă> Dar am avut impresia că cineva mi-a luat vali#adin autou#. Am #urat după el, dar s-a dovedit că era vali#a lui. % aproape identică cu amea. M-am sim!it atît de ridicolă. % ca ş cînd l-aş fi acu#at de furt.

@a acest gînd o pufni rîsul.Poirot însă nu rîse.

' *e fel de om era, mademoiselle) Descrie!i-mi-l, vă rog. ' Avea un costum maro. 0n tînăr su!irel cu o musta!ă aia perceptiilă. ' A&a> făcu Poirot. Prietenul nostru de ieri, "astings. l cunoaşte!i pe acest om,

mademoiselle) @-a!i vă#ut mai înainte) ' u, niciodată. De ce) ' imic. *iudat... Asta e tot.Deveni din nou tăcut şi nu mai interveni în conversa!ia noastră decît atunci cînd Mar

Durrant spuse ceva care îi atrase aten!ia.



' *e spunea!i, mademoiselle) ' 1puneam că la întoarcere mă voi pă#i de 5răufăcători9, cum le spune!i

dumneavoastră. Presupun că domnul Cood plăteşte totdeauna în ani g&ea!ă. *u cinci sutede lire la mine am toate şansele să intru în aten!ia vreunui răufăcător.

$îse, dar Poirot din nou nu răspunse. n sc&im, o întreă la ce &otel îşi propusese săstea în *&arloc+ a.

' "otelul 5Ancora9. % mic şi ieftin, dar foarte un. ' Aşa deci> spuse Poirot. "otelul 5Ancora9. %xact unde şi-a pus în gînd şi "astings să

stăm. <oarte ciudat>mi făcu cu oc&iul. ' 1ta!i mult la *&arloc+ a) întreă Mar. ' Doar o noapte. Am nişte afaceri acolo. Proail că nu g&ici!i, mademoiselle, care

este profesiunea mea, e&)Am urmărit-o pe Mar cum trecea în revistă cîteva posiilită!i, numai pentru a le

respinge B dintr-un sentiment de pruden!ă, presupun. n cele din urmă se &a#ardă săsugere#e că Poirot era scamator. @a care el se arătă nespus de amu#at.

' A&> *e mai idee> *rede!i că scot iepuri din joen) u, mademoiselle. %u sînt exactopusul unui scamator. 1camatorul face oiectele să dispară. %u fac să reapară oiectele careau dispărut. 1e înclină într-o po#i!ie cît se poate de dramatică, spre a imprima cuvintelor un

efect mai convingător. % un secret, mademoiselle, dar dumneavoastră vi-l spun4 sîntdetectiv>

1e lăsă pe spetea#a scaunului, satisfăcut de efectul spuselor lui. Mar Durrant se &olala el ca vrăjită. Dar orice conversa!ie ulterioară a fost împiedicată de claxoanele de afară,care anun!au că monştrii motori#a!i erau gata de plecare.

n vreme ce ieşeam împreună cu Poirot, am făcut oarecari comentarii pe seamafarmecului comesenei noastre. Poirot a fost de aceeaşi părere.

' ntr-adevăr, e fermecătoare. Dar şi cam prostu!ă, nu) ' Prostu!ă) ' %i, &ai, nu face pe ultragiatul> ? fată poate fi frumoasă şi cu părul roşu şi totuşi să

rămînă o proastă. *e poate fi mai prostesc decît să te destăinui unor străini, aşa cum a făcutea.

' Păi, şi-o fi dat seama că sîntem de treaă. ' *eea ce-mi spui acum, mon ami, e o imecilitate. ?ricine îşi cunoaşte meseria sigur

că pare 5de treaă9. Micu!a spunea că va avea mai multă grijă cînd se va vedea cu cele cincisute de lire în poşetă. Dar ea are deja cu ea cele cinci sute.

' n miniaturi. ' %xact. n miniaturi. /i nu e prea mare diferen!ă între una şi alta, mon ami. ' Dar nu ştie nimeni de ele în afară de noi. ' /i ospătarul, şi cei de la masa de alături. /i, nu încape îndoială, cîteva persoane din

%ermout&. Mademoiselle Durrant. este încîntătoare, dar, dacă aş fi eu în locul lui

mademoiselle %li#aet& Penn, în primul rînd i-aş da asistentei mele o lec!ie de un sim!.<ăcu o pau#ă, apoi reluă pe alt ton4 /tii ceva, mon ami) Ar fi cel mai uşor lucru din lume săiei o vali#ă din acele autou#e cu capota desc&isă în timp ce noi stăm la masă.

' %i, &ai, Poirot, ce dracu> u se poate să nu vadă cineva> ' /i, mă rog, ce să vadă) Pe cineva care îşi ia propria vali#ă. Treaa poate fi făcută în

vă#ul lumii, fără ca nimănui să nu-i treacă prin cap să intervină. ' :rei să spui... adică vrei să insinue#i că... Dar tînărul acela în costum maro... nu era

vali#a lui)Poirot se încruntă.

' Aşa se pare. ?ricum, mi se pare curios că nu a făcut-o mai înainte, cînd s-a opritautocarul. Ai oservat că nici nu a mîncat aici)

' Dacă domnişoara Durrant nu ar fi stat cu fa!a la geam nu l-ar fi vă#ut, am rostit eurar. ' /i de vreme ce era propria lui vali#ă, tot nu a contat, #ise Poirot. Aşa că să nu ne mai

gîndim la asta, mon ami.



*u toate acestea, după ce am început să gonim cu vite#ă pe şosea, Poirot a găsit un prilej să-i mai !ină lui Mar o predică despre pericolul de a fi indiscret, iar ea îi acceptăspusele destul de spăşită, dar cu aerul că totul era doar o glumă.

Am ajuns la *&arloc+ a pe la ora patru şi am fost destul de norocoşi să găsim camerela &otelul 5Ancora9 ' un &an de modă vec&e, dar încîntător, care dădea într-una dinstră#ile laterale.

Poirot tocmai îşi despac&etase cîteva lucruri folositoare şi îşi pomăda musta!a cucosmeticale înainte de a ieşi să-i facă o vi#ită lui (osep& Aarons, cînd deodată am au#it o

ătaie frenetică în uşă şi, spre stupefac!ia mea, şi-a făcut apari!ia domnişoara Durrant, cufa!a ală ca varul şi oc&ii înlăcrima!i. ' :ă rog din suflet să mă ierta!i... dar... dar s-a întîmplat ceva îngro#itor. 1punea!i că

sînte!i detectiv> i se adresă lui Poirot. ' *e s-a întîmplat, mademoiselle) ' Mi-am desc&is vali#a. Miniaturile se aflau într-o casetă din piele de crocodil...

ncuiată, ineîn!eles. =ar acum, privi!i>/i ne întinse o casetă pătrată. *apacul atîrna desfăcut. Poirot o luă în mînă. <usese

for!ată; proail de cineva cu o putere deoseită. 0rmele erau vi#iile. Poirot o examină şidădu din cap.

' /i miniaturile) o întreă, deşi amîndoi ştiam foarte ine răspunsul.

' Au dispărut. @e-a furat cineva. :ai> *e mă fac) ' u vă alarma!i, i-am spus. Prietenul meu este "ercule Poirot. Treuie să fi au#it de

el. Dacă e cineva care să vă aducă înapoi miniaturile, atunci el este acela. ' Monsieur Poirot> Marele monsieur Poirot>Poirot era destul de orgolios ca să fie flatat de tonul de venera!ie4

' Da, copila mea. 1înt c&iar eu. /i te po!i încrede în mine fără nici o re!inere. :oi facetot ce-mi stă în putin!ă. Dar... mi-e foarte teamă că... e prea tîr#iu. 1pune-mi, şi încu-ietoarea de la vali#ă a fost for!ată)

%a clătină din cap. ' Dă-mi voie, te rog, să o examine#> e-am dus împreună în camera ei şi Poirot a cercetat vali#a cu multă aten!ie. %vident,

fusese desc&isă cu o c&eie. ' *eea ce nu e deloc greu. Toate încuietorile vali#elor sînt făcute cam după acelaşi

calapod. %& ien, va treui să c&emăm poli!ia şi să luăm legătura şi cu domnul a+er Coodcît mai curînd posiil. Mă voi ocupa eu însumi de toate acestea.

Am plecat cu el şi l-am întreat ce a vrut să spună cînd a afirmat că era deja prea tîr#iu. ' Mon c&er, am declarat a#i că eu sînt exact opusul scamatorului... *ă eu fac să

reapară lucrurile dispărute... Dar numai dacă cineva a fost cu mine în acea perioadă. Tot nuîn!elegi) ? să în!elegi imediat.

=ntră într-o caină telefonică. *inci minute mai tîr#iu ieşi cu o mină foarte gravă. ' % aşa cum mi-am înc&ipuit. ? doamnă l-a căutat pe domnul Cood cu miniaturile

acum vreo jumătate de oră. 1-a pre#entat ca venind din partea domnişoarei %li#aet& Penn.?mul a fost încîntat de miniaturi şi i-a plătit fără întîr#iere. ' Acum o jumătate de oră... nainte de a ajunge noi aici.Poirot #îmi enigmatic.

' Autocarele 1peed sînt într-adevăr rapide, dar o maşină rapidă de la, să #icem,Mon+&ampton ar ajunge aici cu cel pu!in o oră înaintea noastră.

' /i acum ce facem) ' Drăgu!ul de "astings>... Practic ca întotdeauna. :om informa poli!ia, vom face tot

ce ne stă în putin!ă pentru mademoiselle Durrant şi... da, cred că în final vom avea odiscu!ie cu domnul Cood ca să clarificăm lucrurile.

Am pus în aplicare de îndată acest plan. 1ărmana domnişoară Durrant era foarte

aătută, temîndu-se ca nu cumva mătuşa să dea vina pe ea. ' *eea ce proail că va şi face, oservă Poirot cînd ne îndreptam spre &otelul 5Plajamării9 unde locuia domnul Cood. /i pe ună dreptate. *e idee, să laşi lucruri în valoare decinci sute de lire într-o vali#ă, iar tu să mergi liniştit la masă> n orice ca#, mon ami, sînt



vreo două sau trei lucruri curioase legate de acest ca#. De pildă, de ce caseta aceea a fostfor!ată)

' Pentru a fi extrase miniaturile. ' Dar nu cumva asta e o prostie) 1ă presupunem că &o!ul for!ea#ă agajul la ora

prîn#ului su pretextul că ar fi al său. u cre#i că ar fi fost mult mai uşor să desc&idă vali#a,să transfere caseta nedesc&isă în propria vali#ă şi apoi să dispară, decît să se c&inuie săfor!e#e înc&i#ătoarea)

' Poate voia să se asigure că miniaturile erau înăuntru.

Poirot nu părea prea convins de ipote#a mea, dar tocmai eram introduşi în apartamentuldomnului Cood, aşa că nu am mai avut vreme de comentarii.De la un început mi-a displăcut acest domn a+er Cood.%ra un tip masiv şi vulgar, îmrăcat cu excesivă.elegan!ă şi, pe deasupra, împodoit cu

un inel cu diamant mare. Te i#ea imediat fanfaronada lui gălăgioasă.ineîn!eles că nu suspectase nimic ca fiind nelalocul lui. Ar fi treuit) <emeia i-a spus

că are miniaturile. işte exemplare deoseite> Dacă avea seria anilor) %i, asta-i ună> /i,mă rog, cine era acest domn... cum îi #ice... Poirot, în fine, să vină să-i pună lui asemeneaîntreări)

' u vă mai pun nici o altă întreare, monsieur, decît un singur lucru. 1ă-mi descrie!ifemeia care a venit cu miniaturile. u era cumva tînără şi frumoasă)

' u, domnule, nici voră. ? femeie înaltă, între două vîrste, cu părul argintiu, fa!a pătată şi c&iar o musta!ă care aia îi mijea. ? sirenă) Doamne fereşte>

' Poirot> am exclamat eu în timp ce ne îndepărtam. Musta!ă> Ai au#it) ' Mul!umesc, "astings, aud destul de ine. ' Dar ce om neplăcut> ' ntr-adevăr, nu prea manierat. ' Păi eu #ic că n-ar strica să punem mîna pe &o!, am remarcat. Acum putem să-l şi

identificăm. ' *ît de naiv po!i fi, "astings> u ai au#it că există şi aliiuri) ' *re#i că &o!ul are vreun alii)Poirot răspunse pe neaşteptate4

' 1per din toată inima. ' Prolema ta, i-am spus, e că î!i plac lucrurile complicate. ' Aşa este, mon ami. u-mi place... cum să spun)... pasărea care stă pe loc.Profe!ia lui Poirot se adeveri întru totul. Tovarăşul nostru de drum în costum maro se

dovedi a fi un oarecare domn orton Fane. 1e dusese direct la &otelul 5eorge9 dinMon+&ampton şi îşi petrecuse acolo toată după-amia#a. 1ingura dovadă împotriva lui eraaceea a domnişoarei Durrant care declarase că l-ar fi vă#ut sco!îndu-şi agajul din autocarîn timpul prîn#ului.

' *eea ce, în sine, nu este deloc un act necurat, spuse Poirot cu aer meditativ.După această remarcă se cufundă în tăcere şi refu#ă să mai discute c&estiunea, spunîn-

du-mi, la insisten!ele mele, că se gîndeşte la mustă!i în general şi că ar fi fost ine să fac şieu acelaşi lucru.Am descoperit însă că îl rugase pe (osep& Aarons, cu care îşi petrecuse seara, să-i dea

toate detaliile posiile despre domnul a+er Cood. De vreme ce locuiau la acelaşi &otel,exista posiilitatea de a ciuguli ceva informa!ii. *e o fi aflat Poirot, nu ştiu, căci nu a

inevoit să-mi spună.După cîteva discu!ii avute la poli!ie, Mar Durrant s-a întors la %ermout& cu trenul de

diminea!ă. oi am luat prîn#ul cu (osep& Aarons şi după masă Poirot m-a anun!at că are#olvat c&estiunea impresarului într-un mod satisfăcător, aşa că ne puteam întoarce şi noila %ermout& oricînd doream.

' De data asta însă, mon ami, nu mai luăm maşina; ne întoarcem pe calea ferată.

' Gi-e teamă să nu-!i golească cineva u#unarele sau să nu dai iar peste vreo cuconi!ănefericită) ' Amele lucruri mi se pot întîmpla şi în tren, "astings. u, mă grăesc doar să ne

întoarcem la %ermout& pentru a ne continua investiga!iile asupra ca#ului nostru. ' *a#ul nostru)



Apoi vine la noi cu povestea furtului... cutia for!ată care nu avea nici un rost, după cum!i-am spus c&iar atunci.

/i care a fost re#ultatul) Domnul a+er a plătit o grămadă de ani pentru nişte lucrurifurate. Miniaturile îi vor fi returnate domnişoarei Penn care le va vinde şi va cîştiga o miede lire în loc de cinci sute. Am făcut cîteva cercetări discrete şi am aflat că afacerile nu-imerg prea ine... destul de îndoielnice. /i mi-am #is4 mătuşa şi nepoata sînt amîndouăimplicate în această afacere.

' Atunci nu l-ai suspectat nici o clipă pe orton)

' Mon ami> *u musta!a aceea) 0n delincvent este ori perfect ras ori îşi lasă o musta!ăca lumea, ca să poată fi eliminată oricînd. Dar ce oca#ie pentru istea!a mademoiselle Penn...o femeie în vîrstă cu pielea al-ro#alie, cum ne-a apărut nouă> Dar dacă stă dreaptă, dacă

poartă nişte ci#me mari, îşi sc&imă culoarea fe!ei cu cîteva pete foarte pu!in pronun!ateşi... ca ultim efect care să le încorone#e pe toate celelalte... adaugă cîteva fire de părdeasupra u#ei... %i, atunci) 5? femeie ărătoasă9, spune domnul Cood şi 5un ărat întravesti9 spunem noi doi in acelaşi timp.

' *&iar ea s-a dus ieri la *&arloc+ a) ' Po!i fi sigur de asta. După cum î!i aminteşti că mi-ai spus c&iar tu, trenul a plecat de

aici la unspre#ece şi a ajuns la *&arloc+ a la ora două. Trenul de întoarcere se deplasea#ămai rapid B cel cu care am venit noi. Părăseşte *&arloc+ a la patru şi cinci şi ajunge aici

la şase şi cincispre#ece. ineîn!eles că miniaturile nu s-au aflat niciodată în casetă. Aceastaa fost for!ată în mod artistic încă înainte de a fi împac&etată. Mademoiselle Mar treuiadoar să găsească nişte fraieri care să cadă în plasa farmecelor ei şi să se erije#e în apărători.

umai că unul dintre fraieri nu era fraier, ci... "ercule Poirot. u mi-a prea plăcut ce se suîn!elegea din afirma!ia lui, aşa că am adăugat repede4 ' Deci cînd spuneai că aju!i o persoană străină mă amăgeai cu ună ştiin!ă. ' %u nu te amăgesc niciodată, "astings. Te las doar să te auto-amăgeşti. Mă refeream

la domnul a+er Cood, o persoană străină de tărîmurile acestea.<a!a i se întunecă4

' A&, cînd mă gîndesc la suprapre!ul pe care am fost oligat să-l plătesc în modsămavolnic> Acelaşi pre! pînă la *&arloc+ a, ca şi un ilet dus-întors. Mi se urcă sîngelela cap. u e un om prea plăcut domnul a+er Cood, nici prea simpatic, cum s-ar spune.Dar e un turist. =ar noi, turiştii, treuie să fim solidari. %u personal sînt de partea tuturorturiştilor>

pacat dublu

Documents