p. soc. 9. cogniția socială
TRANSCRIPT
Cogniția socială
Introducere
1. Ce este cogniția socială?
2. Schemele mintale (S.M.)
3. Ce se înțelege prin termenul de „categorizare
socială” (C.S.)?
4. Efectul S.M. asupra altor procese psihice
5. Euristicile: reducerea efortului în C.S.
https://alingavreliuc.wordpress.com/psihologie%C2
%A0sociala/
Bibliografie
Iluţ, Petru (2009) Psihologie socială şi sociopsihologie(pp. 139-212). Iaşi: Editura Polirom.
Ivan, Loredana (2013) „Cogniția socială”, în A. Duduciuc, L. Ivan și S. Chelcea (2013) Psihologie socială. Studiul interacțiunilor umane (pp. 215-238). București: Editura Comunicare.ro.
Moldoveanu (Bobb), Andreea (2008) „Fenomenul atribuirii”, în S. Chelcea (cooord.). Psihosociologie. Teorii, cercetări, aplicații (pp. 287-298). Iași: Editura Polirom.
Wosińska, Wilhelmina [2004](2005) Psihologia vieţiisociale (pp. 79-104). Bucureşti: Editura Renaissance.
Este rândul dvs.
Care dintre aceste trei „obiecte”
se aseamănă sau „merg împreună”?
Liang-Hwang Chiu, prof la Indiana University at Kokomo (SUA)
În 1972, experiment: a arătat unui număr de 200 de copiichinezi și 300 de copii americani o serie de cartoane pecare erau câte trei desene. De exemplu, pe un carton erau desenate o găină, iarbă și o vacă.
Cei mai mulți copii americani au indicat găina și vaca, explicând că ambele sunt animale.
Copiii chinezi, în marea lor majoritate, au grupat vaca șiiarba, justificând categorizarea prin aceea că „vacamănâncă iarbă”.
În cultura chineză (de tip colectivist), orientarea este spreinterdependență, armonie și relaționare, spre deosebirede orientarea spre independență, autonomie șiautoafirmare (cultură individualistă).
Introducere
Nou-născuții, încă de la două-trei luni, preferăstimulii asemănători fețeiumane, comparativ cu stimulii de altă natură, neasemănători fețeiumane.
Exp. Mark H. Johnson ;John Morton (Londra, 1991)
Ipoteza: preferința pentru fața umană este înnăscută,depinde de mecanismelesubcorticale.
Rezultatele exp.: în mai puțin de o oră de la naștere, nou-născuții privesc mai mult desenele care seamănă vag cu un chip uman (imaginea din stânga) decât la desenele care conțin aceleași elemente, dar inversate (imaginea din dreapta).
Când cei doi stimuli au aceeași amplitudine, dar asamblareadiferită, nou-născuții preferă înfățișarea umană, nu figurainversată.
Întrebări la care cercetările psihoneurologice nu au ajuns la un consens:
- există mecanisme cerebrale specializate în recunoaștereafigurii umane ?
- sunt la nivelul cortexului sau la nivel subcortical ?
- preferința pentru fețele umane este înnăscută, este o adaptarefilogenetică ?
.
Este rândul dvs.Vă place să bârfiți?
Septimiu Chelcea: „bârfă” = df. „Informații dezaprobatoare despre viața personală a altora, transmise în relațiile interpersonale informale sau prin mass-media” (Enciclopedie de psihosociologie, București, Editura Economică, 2003, p. 59).
Vasile Pavelcu (1900-1991).
În „Elogiul bârfelii”, Ethos, 1945, 1-2, pp. 130-134 (vezi Elogiul prostiei, Polirom,1999, pp. 315-320: marele rol al bârfelii: „funcția de a scoate la lumină impuritățile vieții psihice (1999, p. 316).
„Bârfa este similară Testului Rorschach” (Kurt Lewin).
Robin I.M. Dunbar (n. 1947), profesor de antropologie evoluționistă la University of Oxford.
În "Psychology: Evolution of the social brain“, Science, 302 (5648), pp. 1160–1161: o mare parte a conversațiilor zilnice este bârfa.
Deci, avem de timpuriu un interes persistent să ne cunoaștem și să-i cunoaștem pe ceilalți (Jennifer S. Beer, Kevin N. Ochsner , 2006).
1. Ce este cogniția socială?C.S.) - procesul prin care ne înțelegem pe noi înșine și pe alții.
C.S. în sens larg – procesul cognitiv de codificare și de decodificare a informațiilor despre viața socială.
C.S. în sens restrâns – o orientare principală în P.S.
C.S. – componente: percepția persoanelor, selful, cunoașterea lumii sociale.
C.S. se referă la modul în care indivizii:
● interpretează, analizează, își reamintesc și utilizează informațiile despre societate.
● procesează informațiile sociale, cum le codifică, le păstrează, le recheamă și le aplică în diferite situații sociale.
C.S. – studiul „proceselor cognitive și structurilor care influențează și sunt influențate de comportamentul social” (Michael A. Hogg și Graham M. Vaughan, Social Psychology (ediția a VII-a), 2010, p. 26).
C.S. - „Studierea felului în care oamenii, pe baza informațiilor pe care le dețin, fac inferențe, judecăți sociale despre indivizi, grupuri, fenomene și procese sociale și despre propria condiție ca ființe sociale, despre experiența lor în asemenea contexte” (Iluț, 2009, p. 139).
C.S. – formarea impresiei (S. Asch, 1946: tr. centrale)
C.S. – stereotipurile, prejudecățile
Termenul de „C.S.”, în P.S. se referă la „gândirea socială a oamenilor”, dar și la subdomeniul științific care are ca obiect „studiul gândirii sociale”.
C.S. nu este un fenomen intraindividual, ci o „construcție socială” pentru că S.M., categoriile, prototipurile utilizate în perceperea și evaluarea celorlalți sunt o construcție socioculturală.
C.S. se referă la „procesele mentale prin care
atribuim un sens lumii în care trăim”.
C.S., în sens larg, se referă la „aspectele procesării
cognitive care sunt determinate de interacțiunile
sociale, reale sau imaginare și care, la rândul lor,
influențează comportamentul social al individului”.
C.S., în sens restrâns, se referă la o direcție de
cercetare în care sunt folosite principiile cognitive
pentru a explica temele centrale ale P.S.: influența
socială, selful, percepția persoanei” (Quinn et
al.,2006, p. 66, apud L. Ivan, 2013, p. 2015).
O direcție nouă în studiul C.S.: neuroștiințele sociale.
Neuroștiințele sociale – un
câmp de cercetare nou,
integrativ, care examinează
implicarea sistemelor nervos
central și periferic, endocrin și
imunitar în procesele sociale,
în relațiile intgeriumane, când
persoanele se gândesc la lucruri
plăcute sau neplăcute.
C.S. = schimbare de paradigmă (behaviorismul)
◙ Fondatorii paradigmei C.S.
Frederik Bartlett (1932) – schemele mintale.
Solomon Asch (1946) – formarea primei impresii.
Kurt Lewin (1951) – cum percep oamenii lumea.
Leon Festinger (1957) – disonanța cognitivă.
Fritz Heider (1958) – atribuirea cauzalității.
◙ Revoluția cognitivă în P.S. în anii 1970-1980.
Trecerea de la modelul „cognitivul zgârcit” (Richard
Nisbett și Lee Ross, 1980) la modelul „tacticianul motivat” (Carolin Showers și Nancy Cantor, 1985).
Amos Tversky și Daniel Kahneman (1974, 1982)
D.K. : În 2002, Premiul Nobel pentru economie.
Este rândul dvs.
Când auziți cuvântul „mamă”, ce imagine vă vine în minte?
2. Schemele mintale: cadrul mintal
de organizare și utilizare a informațiilorS.M. (schemas), indiferent dacă sunt înnăscute sau
dobândite, ne ajută să ordonăm informațiile și astfel să putem comunica și acționa.
– „Structuri cognitive care reprezintă cunoștințe despre concepte sau tipuri de stimuli, inclusiv atributele acestora și relațiile dintre aceste atribute (Susan T. Fiske și Shelley E. Tylor, 1986, p. 98).
– Apar din experiența cu lucrurile și/sau prin comunicarea simbolică.
– Devin mai abstracte pe măsură ce experiența crește.
– Se dezvoltă în complexitate.
– Se schimbă mai greu când sunt cristalizate.
S.M. = structuri de cunoștințe care simplifică și organizează informațiile despre persoane, grupuri umane sau caracteristici ale acestora.
Susan T. Fiske și Patricea W. Linvile (1980): S.M. ne ajută să simplificăm realitatea, să procesăm informațiile, să umplem golurile informaționale.
◙ Tipuri de S.M.
S.M. persoană,
S.M. despre noi înșine,
S.M. de rol social,
S.M. cauzale,
S.M. despre evenimente,
S.M. scenariu (sau scripturi)
S.M. = ”tip ideal” (ideal type)
Max Weber (1922):
S.M. = model abstract, folosit ca standard de
comparație, nu descrie realitatea, nu explică
societatea reală.
T.I. – ideale în sensul că sunt pure și abstracte, nu în
sensul că sunt dezirabile sau bune.
T.I. = prototipuri pe baza cărora se realizează
procesul de categorizare (includerea în categorii:
sociale, de vârstă).
3. Categorizarea socială
◙ C. se realizează în mare măsură neconștientizat, iar
categoriile rezultate nu sunt discrete, statice și ușor
de definit, ci, dimpotrivă, dinamice.
Nu memorăm caracteristicile fiecărui exemplar
dintr-o clasă, ci caracteristicile comune entităţilor
care fac parte din ea.
◙ C. se realizează pe baza:
☺ prototipurilor (prototipicalitatea)
☺ exemplarelor (caracteristici comune)
☺ conexiunilor (asemănări)
C. – se referă la mai multe atribute, la configurații de tip „ciorchine” (cluster), atributele se leagă polimorf unele de altele.
Ex.: Categoria „profesor” – nu doar faptul că transmite cunoștințe într-o instituție de învățământ, ci și limbajul, atitudinea, comportamentul, situația materială, prestigiul etc.
C. au o structură internă pe verticală și pe orizontală.
Ex.: Categoria „nuntă” – pe verticală de la abstract la concret; pe orizontală legătura cu alte categorii (iubire, logodnă, religie etc.)
C. nu au granițe rigide, sunt mulțimi vagi (fuzzy).
Tipuri de C. – naturale (munte, râu, fulger – esență naturală); artefactuale (automobil – nu li se asociază o esență); sociale (profesie, rasă, etnie – li se asociază o esență, care există mai degrabă în mintea oamenilor decât în realitate).
◙ Prototipurile sunt abstracţii rezultate din reunireacelor mai probabile caracteristici ale obiectelor cu care indivizii au operat în trecut.
● Nu toate entităţile categoriei sunt în acelaşi grad reprezentative pentru clasa lor.
☻De ex., vrabia este mai reprezentativă decât struţulpentru categoria păsări; pâinea constituie un prototippentru alimente; fotbalul, un prototip pentru sport.
P. sunt descrieri prescurtate.
În romanul realist: prezentarea unor personaje tipice pentru o anumită clasă socială, zonă socio-cult.
Rolul persoanelor reale reprezentative (exemplarele): au impact în atribuirea de caracteristici categoriei.
C. se organizează ierarhic.
Român: muntean, ardelean, moldovean, basarabean
Teoria „Distinctivitatea optimă” (Marylinn B.
Brewer, 1991).
Ne formăm categorii de bază (nici prea largi, nici
prea înguste) și subcategorii (similari cu alții, diferiți
de alții). Conflict între diferențiere și omogenitate
intrergrupală. Un balans, în funcție de circumstanțe.
Este o teorie evoluționistă: pentru a supraviețui,
oamenii au trăit de la început în grupuri. Au fost
nevoiți să facă distincție între membrii ingroup-ului
și outgroup-ului, între prieteni și dușmani.
Categorizarea și cultura
colectivistă vs. individualistă
Este rândul dvs.
Care dintre aceste trei „obiecte”
se aseamănă sau „merg împreună”?
Liang-Hwang Chiu, prof la Indiana University at Kokomo (SUA)
În 1972, experiment: a arătat unui număr de 200 de copiichinezi și 300 de copii americani o serie de cartoane pecare erau câte trei desene. De exemplu, pe un carton erau desenate o găină, iarbă și o vacă.
Cei mai mulți copii americani au indicat găina și vaca, explicând că ambele sunt animale.
Copiii chinezi, în marea lor majoritate, au grupat vaca șiiarba, justificând categorizarea prin aceea că „vacamănâncă iarbă”.
În cultura chineză (de tip colectivist), orientarea este spreinterdependență, armonie și relaționare, spre deosebirede orientarea spre independență, autonomie șiautoafirmare (cultură individualistă).
Cum se scimbă schemele mintale?
S.M. nu se schimbă ușor: nevoia de ordine, de coerență.
Când circumstanțele impun schimbarea (întâlnim persoane care sunt disimilare grupului)?
Mick Rothbart (1981) – moduri de schimbare a S.M.
- Treptat (prin simplă contabilizare, încet, prin acumulare)
- Brusc (când se atinge masa critică a neconfirmărilor)
- Crearea de subtipuri (pentru acomodare la evidențe)
4. Efectul schemelor mintale asupra altor
procese psihice
Schemele influențează procesele cognitive de:
☻ centrare a atenției
☻ codificarea informațiilor
☻ prelucrarea informațiilor
Impactul S.M. – Atenție
A. – „un filtru pentru informații – un mecanism de
selecție care controlează cantitatea și natura
informațiilor pentru fiecare receptor” (Aaker et al.,
1996, p. 221).
A. poate viza la fel de bine un obiect extern, de
exemplu un panou publicitar, ca și un eveniment
intern (reamintirea unui brand).
A. focalizată – fixarea conştientă a atenţiei asupra
unor stimuli şi, dată fiind capacitatea cognitivă
umană limitată, ignorarea altora.
Stimulii care ne atrag atenția
Stimulii
☻ legați de trebuinţele actuale
☻ la care ne aşteptăm să apară
☻ neobișnuiți
Exemple
În achiziționarea unor produse, două categorii de F:
☻ factorii care ţin de stimuli (caracteristici ale
produselor şi ale imaginii acestora)
☻ factorii care ţin de trăsăturile de personalitate şi de
situaţia concretă în care se află consumatorul.
Caracteristicile stimulilor care atrag atenția
„Stimulii nu sunt judecați după calitățile lor absolute, ci în raport cu nivelul-normă stabilit în minteanoastră” (Arnheim, 1974/2011, p. 138).
S. proeminenți sau pregnanți (salience )
S. proeminenți absolut (vividness)
Proeminenţa absolută poate fi creată prin„intensitatea luminii, surpriză, atenţie sporită, interes sau prin conexiunea cu unele emoţii, precum frica, speranţa, invidia etc., prin culoriputernice, indicatoare enorme, umor” (Hollingworth, 1913, p. 20)
Ce fel de stimul
este acesta?
Impactul S.M. – Memorie
M. = df. „Un sistem de stocare şi recuperare a
informaţiilor, constând în trei etape strâns legate
între ele: codificarea, stocarea şi regăsirea
informaţiilor” (Tarpy, 1997, p. 472).
M. ne racordează la evenimentele din trecut, arată
capacitatea noastră de a învăța din experiențele
trăite.
M. - Tipuri și subtipuri
◘ Existența S.M. despre o persoană sau un
eveniment ne ajută să rechemăm în memorie
(rapel) imaginile din trecut.
Claudia C. Cohen, Person categories and social perception:
Testing some boundaries of the processing effect of prior knowledge,
Journal of Personality and Social Psychology, 40, 3,1981, 441-452.
N = 96 de studenți. Li s-a prezentat un videoclip cu o femeie
în activități domestice.
G1 – informat că este chelneriță (mânca tort, nu are
bibliotecă)
G2 – informat că este bibliotecară (ochelari, pian)
Test imediat: subiecții și-au reamintit mai multe elemente în
acord cu schemele activate.
Test după o săptămână: rezultate concordante.
Concluzia: influența S.M. asupra memoriei.
William F. Brewer și James C. Treyens, Role of schemata in memory for places, Cognitive Psychology , 1981, 13, 207-230.
Birou universitate pt. studenți (2.73 x 1.82 x 2.08 m) mobilat tipic (ex. dulap), erau obiecte tipice (ex. mașină de scris), dar și obiecte netipice (ex. postere, calendare).
61 de obiecte concordante cu schema „birou universitar”, obiecte neconcordante. Lipseau unele obiecte concordante cu schema (de ex., cărți, manuale etc.).
După vizitarea biroului, subiecții trebuiau să bifeze dintr-o listă în care erau trecute obiectele pe acele pe care le văzuseră, iar pe o scală cu 6 trepte, cât de siguri sunt că le-au văzut.
Rezultatul: și-au reamintit mai multe obiecte concordante cu schema „birou”, decât discordante. Au declarat că au văzut și obiecte care nu existau, dar concordante cu S.M.
Impactul S.M. – Procesarea informației
Procesarea schematică este automată, fără efort
conștient, fiind ghidată de context, de conținutul
afectiv al situației.
S.M. reduc timpul de procesare a informațiilor.
Ex.: profesorii decid rapid care lucrare este de nota 10.
S.M. sporesc timpul de procesare a informațiilor.
Ex.: fanii echipelor de fotbal, când echipa adversă
primește o lovitură de pedeapsă (inferențe: simularea).
În funcție de miza meciului (când meciul este lipsit de
importanță, S.M. grăbesc procesarea informației.
Impactul S.M. – Interpretarea mesajelor
S.M. ajută la acoperirea golurilor informaționale.
Avem tendința de a modifica mintal realitatea pentru a corespunde S.M. bine cristalizate.
„Profeția autorealizatoare” – Robert K. Merton (1948)
Tendința de a răspunde și de a acționa în sensul validării unor definiții false.
Se bazează pe „Teorema lui Thomas”: „Dacă oamenii definesc o situație ca fiind reală, atunci această situație este reală prin consecințele ei” (William I. Thomas, 1937, p. 8).
P.A. – o eroare care devine adevărată, întărind convingerea despre realitatea sa.
Robert K. Merton ( The self-fulfilling prophecy, AntiochReview, 1948, 8, 193-210)
P.A. – „pervertirea logicii sociale constă în aceea că actualul curs al situației constituie o probă a adevărului celor spuse inițial”.
P.A. – explică multe fenomene și situații sociale (falimentul băncilor, discriminarea socială etc.).
P.A. – ar arăta „dominația spiritului asupra materiei”.
Modelul P.A. propus de Mark Snyder și W.B. Swan (1978):
1. Persoanele care percep situația dezvoltă expectații eronate.
2. Expectațiile lor influențează modul în care sunt tratate persoanele-țintă.
3. Persoanele-țintă reacționează prin comportamente care confirmă expectațiile. (după Lucian Radu-Geng, 2003, p. 268)
„Profeția autorealizatoare implicită” – persoanele-țintă
deduc predicția din comportamentele evaluatorilor;
spre deosebire de „Profeția autorealizatoare clasică”,
unde prediția este explicită.
S. Chelcea, L. Radu-Gheng și C. Ciupercă (1999)
Experiment: N = 30 de studenți (Ge = 14: Gc = 16)
În seminar s-a comentat Principele (Nicolo Machiavelli,
1516). Apoi li s-a aplicat „Scala Mach IV).
Ge - după pauză (10 minute) li s-au comunicat scorurile
trucate („raport fals” 25-30 p.). Au fost felicitați pentru
performanță. Apoi li s-a cerut să alcătuiască o listă cu
cât mai multe argumente pentru a-i convinge pe
absolvenții de liceu să se înscrie la facultatea lor.
Gc – nu li s-au comunicat rezultatele la „Scala Mach
IV).
Rezultatele „Lista de argumente” (dif. p < 0,001)
Profeția implicită s-a autorealizat.
Grupul N Total
argumente
Argumente
per student
Ge 14 286 20,4
Gc 16 206 12,9
Efectul Pygmalion
Pygmalion (mitologia greacă) – numele unui
legendar sculptor grec (Cipru) care s-a îndrăgostit
de statuia pe care a sculptat-o.
George Bernard Shaw (1856 – 1950), socialist,
Premiul Nobel pentru Literatură (1925)
Pygmalion (1912) , premieră la Viena, 1913.
„Efectul Pygmalion” (sau „Efectul Rosenthal”) – Robert Rosenthal (n. 1933, Germania, prof. Harvard ) și Leonore Jacobson (1968), Pygmalion in the classroom: Teacher expectation and pupils' intellectual development. New York: Holt, Rinehart & Winston.
Când o persoană percepe o altă persoană într-un anumit fel particular, își creează anumite așteptări despre ea și o tratează conform așteptărilor. Persoana vizată își schimbă comportamentul în concordanță cu profeția.
Ex. Relația profesor-elev
Ex. Relația dintre grupuri (dominant- dominat)
E.P. – „efect placebo iluzoriu”: placebo pentru că se bazează pe expectații; iluzoriu pentru că nu este real. (Anthony R. Pratkanis, 1998)
Efectul Golem (din mitologia evreiască)
Golem: creatură construită din minerale
Azi: nume dat persoanelor obsedate de putere
Expectațiile negative conduc la rezultate slabe.
Persoanele interiorizează imaginea negativă despre
ele și se comportă ca atare (reversul Pygmalion).
Babad, E. Y. (1977), „Pygmalion in reverse”. Journal
of Special Education, 11, pp. 81–90.
E.G. – două tipuri: (O. Davidson și D. Eden, 2000):
- absolut
- relativ
Golem
(Creatură mitică)
5. Euristicile: reducerea efortului în C.S.
E. (heuristics)= „scurtături mintale” în construirea inferențelor sociale.
„Când realizează predicții sau evaluări în situații de
incertitudine, indivizii par a nu face apel la calcularea
probabilității sau la teoriile statistice de construire a
predicțiilor. În schimb, se ghidează după un număr redus
de euristici” (Kahneman, Daniel și Tversky, Amos, „On
the psychology of prediction”. Psychological Review, 1973, 80, p. 237).
Daniel Kahneman (n. 1934), Premiul Nobel pentru Economie (2002) și pt. lucrările cu Amos Tversky(1937 –1996).
Analogia cu computerul.
Algoritm – soluție logică pt. parametrii ceruți vs.
soluția satisfăcătoare prin euristici, specifică
oamenilor.
E. – moduri de diagnosticare acceptabilă, rapidă.
E. pot conduce la erori ale C.S.
(Kahneman, Daniel și Tversky, Amos, 1982)
◙ Euristica reprezentativității
Gândirea probabilistă este înlocuită cu euristica
asemănării dintre stimul și S.M.
Exemplu: Steve este timid, ajută oamenii, este
ordonat etc. Va deveni clovn, bibliotecar, fermier,
artist sau medic?
S.M. „bibliotecar”. Sunt ignorate informații relevante
(dacă locuiește în rural, poate deveni fermier).
Pe baza Erorii reprezentativității rezultă:
● Eroarea de raport
● Eroarea de conjuncție
◘ Eroarea de raport (ratio bias - distorsiune)
Înlocuirea gândirii probabiliste cu Euristica
reprezentativității.
Exp. (Amos Tversky și Daniel Kahneman, 1974)
Subiecții să estimeze probabilitatea ca o persoană să fie
inginer sau avocat.
Erau informați G1 = 30% ing., 70% avocați; G2 = 30%
avocați, 70% ing.; G3 = aceleași procente, dar
primeau și informații despre persoana-stimul în acord
cu caracteristicile tipice pentru cele două profesii.
G1 și G2 – procesare logic-probabilistă
G3 – procesare euristică (utilizarea S.M.)
◘ Eroarea de conjuncție (conjunction bias)Subiecții cred că informațiile pot fi puse împreună pentru că
„par să se potrivească”; abandonează logica probabilistă în favoarea tratării informațiilor pe baza experienței de viață.
”Problema Linda” (Daniel Kahneman, Amos Tverski, 1982, p. 90):
„Linda este o femeie de 31 de ani, necăsătorită, sociabilă și foarte inteligentă. În studenție a fost preocupată intens de problemele discriminării și justiției sociale și a participat la demonstrații împotriva înarmării nucleare”.
Ce șanse are să fi ajuns: 1) purtător de cuvânt la o bancă și membră a unei mișcări feministe”; 2) purtător de cuvânt; 3) membră a unei mișcări feministe.
Subiecții au ales varianta 1, deși probabilitatea de apariție concomitentă a două evenimente este mai mică decât probabilitatea apariției unui singur eveniment.
◙ Euristica simulării
Simulări mintale ale evenimentelor
Ce se va întâmpla dacă? (răspunsul pe baza a ceea ce știe că s-a mai întmplat)
Ce ar fi fost dacă?
Apar regrete și frustrare
X și Y ajung mai târziu cu 30 de minute la aeroport.
Avionului lui X a decolat conform orarului.
Avionul lui Y a decolat cu 25 de minute întârziere.
Și X și Y au ratat plecarea: cine credeți că va avea mai multe regrete că a pierdut avionul?
”Gândirea contrafactuală” (contrafactual thinking) – ce am fi putut face pentru a evita un rezultat nedorit?)
◙ Euristica disponibilității sau a accesabilității (availability)
Informațiile care sunt mai ușor readuse în memorie sunt considerate
mai importante, pentru că oamenii consideră că se produc mai
frecvent și sunt adevărate.
Efectul primei informații (priming effect) – expunerea la un stimul
influențează răspunsul la stimulii următori.
Ex. Citirea unei liste: cuvântul „elev” este mai ușor recunoscut dacă
este precedat de cuvântul „profesor”.
Efectul falsului consens (tendința oamenilor de a se considera mult
mai asemănători cu ceilalți în ce privește acțiunile și judecățile lor).
Oamenii supraestimează gradul de acord dintre părerea lor și părerea
celorlalți referitoare la probleme sociale: drogurile „ușoare”,
confiscarea averilor ilicite, forma de guvernare (republică /
monarhie) etc. (fenomenul „ignoranța pluralistă”).
Efectul falsei unicității – credem că nu ne asemănăm cu alții, că
suntem peste medie în ce privește moralitatea (Ef. Muhamed Ali)
◙ Euristica ancorării
Pentru a evalua persoanele, situațiile sau evenimentele avem nevoie de repere.
Apelul la propria persoană – cel mai frecvent reper (Amos Tverski, Daniel Kahneman, 1994)
Exp.: Studenții să estimeze în % colegii din an care sunt fumători.
Studenții fumători au supraestimat % fumătorilor (iluzia similarității).
Și studenții nefumători au supraestimat % fumătorilor (euristica reprezentativității, cei care fumează sunt mai vizibili, se adugă în locuri special amenajate).
Bibliografie suplimentară
Brewer, Marylinn B. (1991) "The social self: On being the
same and different at the same time". Personality and
Social Psychology Bulletin, 17, pp. 475-482.
Dunbar, R.I.M. (2004). Gossip in evolutionary perspective.
Rev. Gen. Psychol. 8, pp. 100–110.
Mondloch, C.J. et al. (1991). Face perception during early
infancy. Psychol. Sci. 10, pp. 419–422