ovidiu-metamorfoze cartea 3

7/26/2019 Ovidiu-metamorfoze Cartea 3

http://slidepdf.com/reader/full/ovidiu-metamorfoze-cartea-3 1/10

METAMORFOZE. CARTEA III

CARTEA III1.Agenor ordonă lui Cadmus să-i caute fiica pierdută.

Se nasc soldaţi din dinţii balaurului ucis de Cadmus —

2.Acteon, metamorfozat în cerb —

.!a"terea lui #acc$us

%.&iresias, orb "i g$icitor —

'.

(c$o, sc$imbată în ecou. !arcis, în floare — ).*ent$eu, după sc$imbarea corăbieri-lor în delfini, pune pe Acoetes în lanţuri+

din cauza acestei crime e sfî"iat de bacante

1.Agenor ordonă ui Cadmus să-i caute fiica aunsese pierduta.

Se nasc soldaţi din dinţii balaurului ucis de Cadmusn cimpiile dicteene1, cind tatăl, Agenor ne"tiind cine i-a răpit fiica,porunce"te ui Cadmus s-o caute,adăugind — iubitor "i crud totodată — că-l a pedepsi cu e/ilul de n-o a găsi.Cutreierînd lumea — cine ar putea să descopere furturile lui 0upiter — rătăcitorul Agenoride2 fuge de

patrie "i de mînia tatălui său "i consultă rugător oracolul lui *$oebus, întrebîndu-l pe ce pămînt să-"iispă"ească surg$iunul.ţi a ie"i înainte într-un cîmp singuratic — zice *$oebus — o unincă ce n-a mai fost înugată "i n-a

cunoscut plugul încooiat. S-o iei pe drumul pe care te a călăuzi aceasta "i în ce pai"te se a opri săse odi$nească, acolo să zide"ti o cetate "i s-o nume"ti #eoţia3.

!ici nu coborîse bine Cadmus din pe"tera Castaliei4"i ede că ine încet o unincă nepăzită "i neaînd pe grumaz nici un semn de ug. 5 însoţe"te mergînd

pe urmele pa"ilor ei "i mulţume"te în tăcere lui *$oebus că i-a arătat drumul.

&recuse de adul Cep$isului "i de ogoarele *anopu-lui'. 0uninca se opri "i, înălţînd către cer fruntealarga cu coarne mîndre, umplu ăzdu$ul de mugete., Apoi, priind spre însoţitorii care o urmau, se

culcă, a"ter-nîndu-"i trupul în iarba tînără. Cadmus aduse mulţumiri zeului "i sărută pămîntul străin,salutînd ogoarele "i munţii necunoscuţi. *regătindu-se să aducă ertfă lui 0upiter, însărcinează toară"iisă meargă "i să aducă din izoare ii apă pentru libaţiuni.(ra o pădure ec$e, neatinsă de secure. n milocul ei, într-un $ăţi" des "i încîlcit, este o pe"teră ce arela intrare o mică arcadă formată din pietre încălecate una peste alta, de unde î"i ia începutul un izor

cu multă apă. n această pe"teră î"i aea locuinţă "arpele lui 6arte ). Creasta are străluciri de aur, oc$iiîi licăresc ca focul, tot corpul îi este umflat de enin. &rei limbi ies ucău"e din gura cu trei rînduri dedinţi. Cînd t7rienii8 pribegi au pus piciorul lor nenorocit în această dumbraă "i urnele, cufundîndu-se

în apă, au început să gîlgîie, "arpele albastru "i-a ridicat capul ineţiu din pe"teră "i a scos "uierăturiînfiorătoare. 9rnele le-au scăpat din mîini, singele li s-a retras din ine "i membrele au început să letremure de spaimă. (l î"i răsuce"te în rotocoale corpul solzos "i în "erpuirea salturilor sale descriearcuri imense. 6ai mult de umătate ridicat în aer, ede toată pădurea "i are corpul la fel de mare, ca "ial celui ce separă cele două 9rse:, dacă-l prie"ti în întregime. *e dată se repede la fenicieni "i,fie că ace"tia se pregăteau să-l săgeteze, fie s-o ia la fugă, fie că frica îi oprea de la amîndouă, pe unii îimu"că, pe alţii îi cuprinde în lungi încolăciri, în sfîr"it, pe toţi, îi împroa"că "i-i ucide cu cumplitaotraă a eninului său.

Soarele s-a ridicat de-acum a"a de sus încît lasă umbre mici. ;iul lui Agenor se miră de întîrziereatoară"ilor săi "i porne"te în căutarea lor. *ielea unui leu ucis de el îi sere"te de îmbrăcăminte. <ancea"i suliţa sînt de fier strălucitor, iar sufletul său mai puternic decît orice săgeţi. Cînd intră în pădure "iede trupurile fără iaţă ale toară"ilor săi, iar peste ele, îningător, du"manul cu trupul uria" lingîndcu limba sa plină de sînge rănile lor alnice, zice= *rea credincio"i prieteni, oi fi sau răzbunătorul,sau toară"ul ostru de moarte3.>upă aceste cuinte, cu dreapta ridică o piatră mare "i cu o sforţare pe măsura pietrei o aruncă.1 Dicteu, munte în Creta.2 Cadmus era fiul lui Agenr.! Te"a, ra# întemeiat de Cadmus, situat în $e%ia, regiune numi%i de el astfel, de la &uninca ce l'a cndus (in grece#te "us,

"s ) "u, *aca+. -a iciarele /arnasului, unde era raclul lui All0 /anus, ra# în Fcida. umit astfel ate din ricina lutei e care au dat' amenii îmtri*a acestr *ie%uitare (Marte fiind 3eul r43"iului+, lut4 glindit4 în

*ictria lui All asura #arelui /5t6n, a lui Cadmus îmtri*a #arelui cu acela#i nume etc7 T5rienii, fenicieni din T5r, t*ar4#i ai lui Cadmus. Mai dearte *r fi numi%i sidnieni.8 Cnstela%ia 9arelui.




<a căderea ei s-ar fi zguduit "i zidurile de cetăţi cu înalte turnuri+ dar "arpele rămase fără rană "i,

apărat numai de solzii plato"ei sale "i de pielea-i groasă, respinse puternicile loituri care cădeauasupra lui. >ar nu cu aceea"i tărie a respins "i săgeata care s-a înfipt într-un inel al spinării sale elastice"i a pătruns cu tot fierul în măruntaie. ntărîtat de durere, întoarce capul înapoi, ede rana, mu"căminerul săgeţii înfipte "i abia îl smulge din spate, după ce s-a răsucit în toate părţile cu multă putere.&otu"i fierul i-a rămas în oase. Atunci însă, auns în culmea furiei sale fire"ti, gîtleul i s-a umflat desă-i plesnească inele "i o spumă alburie a izbucnit afară din gura înecată în enin. *ămîntul răsunăzgîriat de solzi "i aerul se infectează iciat de du$oarea neagră ce iese din gura infernală a balauruluicare aci se zîrcole"te, răsucirile lui făcînd imense cercuri, aci se îndreaptă ca o bîrnă lungă, aci se

opinte"te într-o puternică săritură ca un rîu înfuriat de ploi, "i răstoarnă la pămînt cu pieptul său arboriice-i stau în cale. Agenoridul se dă puţin înapoi "i înfruntă atacurile, apărîndu-se cu pielea leului, iarlancea întinsă îi împinge înapoi gura care se înalţă deasupra. înfuriat, "arpele zadarnic mu"căfierul tare "i-"i frînge dinţii în fierul lăncii. Acum începe să-i curgă sînge din cerul gurii îneninate "istropii săriţi pătează ierburile erzi. >ar rănile erau puţine, fiindcă se ferea, trăgîndu-"i înapoi gîtulrănit, "i prin mi"cările lui ocolea loiturile, sau nu le lăsa să se înmulţească. <upta continuă pînă ceAgenoride îi înfige fierul în gît "i-l împinge mereu, pînă îl dă de un stear "i-i străpunge gîtul, lancea

pătrunzînd în trunc$iul stearului. Arborele se îndoaie sub greutatea "arpelui "i geme biciuit de coada

celui ce se zbătea.*e cînd îningătorul stătea în faţa du"manului înins, deodată aude o oce. !u era u"or de deosebit dince parte ine, dar s-a auzit= Ce prie"ti, fiu al lui Agenor, "arpele răpus &ot "arpe ei fi priit "i tu3.6ult timp stăpînit de spaimă, Cadmus î"i pierduse culoarea feţei "i cumpătul. ;iori de g$eaţă îizburliseră părul. >ar iată că protectoarea sa *allas, alunecînd pe aripile ăzdu$ului, sose"te "i-i

porunce"te să îngroape în pămînt dinţii "arpelui din care a ie"i un nou popor. (l se supune "i, după ce brăzdează pămîntul cu plugul, seamănă, cum i se poruncise, dinţii balaurului, seminţe de noi muritori.>ar să nu-ţi ină să crezi? #razdele începură să se mi"te "i din bulgări apărură mai întîi ascuţi"uri desuliţe, apoi coifuri agitîndu-"i egretele colorate, apoi umeri "i piepturi "i braţe înarmate cu suliţe, "iastfel cre"te o $oldă plato"ată de bărbaţi. <a fel ca la teatru, cînd cortina@ se ridică în zile de sărbătoare,

odată cu ea se ridică "i c$ipurile zugrăite pe ea= apar mai întîi capetele, apoi cu încetul celelalte părţi"i toate se desfă"oară printr-o înceată mi"care neîntreruptă, pînă ce la marginea de os se ăd

picioarele.îngrozit de noul du"man, Cadmus se pregătea să ia armele.!u le lua — strigă un om din oastea care se născuse din pămînt — "i nu te amesteca în războaieciile3. i după aceste cuinte loe"te puternic cu sabia pe unul care era mai aproape din fraţii săi ie"iţidin pămînt, dar cade la rîndu-i loit de o săgeată aruncată de departe.2.Acteon, metamorfozat în cerb

Cel care-l dăduse morţii nu trăie"te la rîndu-i mai mult decît el "i e/piră aerul pe care abia îl primise.9n asemenea e/emplu molipse"te toată mulţimea care se înfurie "i astfel fraţii cad pe nea"teptate,rănindu-se unii pe alţii într-un război pe care singuri "i l-au făcut.

i acum tinerii cărora le fusese sortită o iaţă atît de scurtă apăsau cu piepturile lor zîcninde pămîntulînsîngerat ce le fusese mamă. !umai cinci au rămas în iaţă, dintre care unul a fost (c$ion. <a

porunca &ritonidei *allas, acesta a aruncat la pămînt armele "i a făcut cu fraţii săi legămînt de pace. *e

ace"tia i-a aut ca autoare oaspele sidonian Cadmus, cînd a întemeiat ora"ul1B poruncit de oracolul lui*$oebus.&$eba fiind de-acum întemeiată, puteai să fii fericit în e/il, Cadmus? 6arte "i enus erausocrii tăi3. <a aceasta adaugă familia ie"ită dintr-o soţie de neam atît de mare= atîţia fii "i fiice "i,legături scumpe, nepoţi, "i ei acum tineri. >ar fără îndoială omul trebuie să-"i a"tepte "i ultima zi aieţii. i nimeni înainte de moarte "i de cinstirea cea de pe urmă nu trebuie să sa numească fericit.

ntre atîtea prileuri de fericire, un nepot ţi-a pricinuit, Cadmus, prima durere. *e fruntea lui au crescutcoarne cu care el nu se născuse "i oi, cîini, -aţi adăpat din sîngele stăpînului ostru.i dacă cercetezi bine, ei găsi că soarta-i inoată, "i nu el+ căci ce ină poate aea întîmplarea(ra un munte pătat de sîngele multor fiare sălbatice. Diua la amiază mic"orase umbrele "i soarelestătea la egală distanţă de ambele sale pietre de $otar, cînd tînărul $7antian12 c$eamă cu dulce glas@ -a cei *ec6i crtina era c"rît4 In timul sectaclului, a*înd &s, iar nu sus mecanismul de strlngere. Cînd se ridica deci între acte, sau

la sfîr#itul iesei, diferitele icturi de e ea a4reau întîi in artea lor de sus #i e urm4 a4reau celelalte 4r%i.1: Cu a&utrul celr cinci r4ma#i în *iat4. Cadmus întemeia34 Te"a, iar dintre ei Ec6in de*ine ginerele s4u.11 Cadmus se c4s4tre#te cu Armnia, care, du4 legend4, era fiica ;enerei #i a lui Marte.12 Aeten, netul lui Cadmus. $e%ienil erau numi%i #i 65antieni, du4 ra#ul ll5ant din -crida.




pe toară"ii de oboseală, cu care rătăcea prin desi"uri de păduri neumblate= Eainele "i armele noastre,

prieteni, sînt pline de sangele fiarelor "i ziua ne-a fost destul de norocoasă. Cînd a doua Auroră, purtată pe roatele purpurii, a aduce iară"i lumina, ne om relua lucrul. Acum, la amiază, soarele este laaceea"i depărtare de amîndouă părţile pămFntului "i pătrunde cu căldura sa ogoarele. <ăsaţi acumlucrul "i ridicaţi-ă înnodatele reţele3.&oară"ii îndeplinesc porunca "i lasă toată treaba. (ra o ale de cetini "i de c$iparo"i spino"i "i de"i, cunumele de Gargap$ia, dragă Fnătoarei >iana. n fundul acestei ăi, în desi"ul pădurii este o pe"terănefăcută de mînă omenească. !atura, prin talentul ei, imitase mîna me"teră a omului. Căci deasupra îifăcuse un arc iu din piatră ponce "i din tuf 1 u"or. n dreapta "opote"te un izor limpede pe un prund

întins între maluri înerzite. Aci zeiţa pădurilor, obosită de înat, obi"nuia să-"i răcorească corpulfeciorelnic în cle"tarul apei. Aunsă acolo, dă uneia dintre nimfele purtătoare de arme "i suliţa, "i tolba,"i arcul destins. Alta prime"te e"mintele pe care zeiţa "i le scoate. >ouă îi scot încălţămintea din

picioare. 6ai îndemînatică decît celelalte, Crocale, fiica fluiului sme-nos, îi strînge în coc părulreărsat pe gît, de"i ea însă"i îl aea despletit. 0!&efele, E7ale, H$amis, *secas "i *$iale iau apă "i oarsă din urnele lor încăpătoare.n timp ce &itaniana1% se spăla în apa obi"nuită, iată că nepotul lui Cadmus, care lăsase acum gria

Fnatului "i rătăcea la întîmplare prin pădurea necunoscută, aunge la pe"tera sfîntă.A"a îl purtau destinele?ndată ce intră în pe"tera care picura rouă din cauza +oarelor, nimfele, goale cum erau, la ederea

bărbatului, ,i izbiră piepturile umplînd toată pădurea de ţipetele lor, !ea"teptate "i, adunîndu-se în urul>ianei, o acoperiră cu corpurile lor. Cum e culoarea norilor pătrun"i din faţă de razele soarelui, saucum e purpuria auroră, a"a s-a făcut la faţă >iana surprinsă fără îmbrăcăminte. >e"i înconurată demulţimea însoţitoarelor sale, ea se înclină "i întoarse faţa în altă parte. ;iindcă n-aea la îndemînăsăgeţi cum ar fi rut, a luat apă "i a aruncat-o în faţa bărbatului "i, stropindu-i părul cu undelerăzbunătoare, a rostit aceste cuinte pregătitoare ale unei nenorociri apropiate= *oftim acum de

poeste"te că m-ai ăzut dezbrăcată, dacă poţi3.;ără alte cuinte ameninţătoare, pe capul stropit al tînărului ea puse coarne de cerb sprinten, gîtul i-l

lungi, urec$ile i le ascuţi, mîinile "i picioarele i le sc$imbă în lungi picioare de cerb, corpul i-l acoperi

cu piele pătată. ar în suflet îi sădi frica.(roul, fiu al Autonoei1', fuge "i se miră că-i atît de iute în fuga sa. >ar cînd "i-a ăzut coarnele în apaîn care obi"nuia să se răcorească, a rut să e/clame= ai mie nenorocitul? !ici un cuînt însă nu s-aauzit. A gemut doar, atîta i-a fost ocea "i lacrimile nu i-au mai curs pe faţă. !umai mintea i-a rămascea de mai înainte. Ce să facă Să se întoarcă acasă, la palatul regal Sau să se ascundă în păduri>e la una îl opre"te ru"inea, de la cealaltă frica.*e cînd sta el la îndoială, cîinii săi îl ăzură "i, cei dintîi, 6elampus "i priceputul gnobates 1), începură

să latre. gnobates era de neam din Gnossos, iar 6elampus din Sparta. >upă ei, "i ceilalţi năălesc maiiute ca întul cel repede. *amp$agus, >orceus "i 5ribasus, toţi trei arca-dieni, "i puternicul

!ebrop$onos, "i crudul &$eron cu <aelaps, "i *terelas cel cu picioare iuţi, "i Agre cu nări, fine, "iE7leus, de curînd rănit de un porc mistreţ, "i !ape, făcută cu un lup, "i *oemenes, care altădată urmaturmele, "i Earp7a, însoţită de cei doi pui, "i <adon sicio-f nianul, cu de"ertul supt, "i >romas, "i

Canace, "i Stictet "i &igris, "i Aice, "i <eucon cu părul alb ca zăpada, "i Asbolus cu părul ca de negru,"i puternicul <acon, "i Aello cel anic la fugă, "i &$ous, "i sprintenul Ciprius cu frate-său <7cisce, "iEarpalos cel cu pată albă pe frun-tea-i neagră, "i 6elaneus, "i <ac$ne cu părul zbîrlit, "i <abros cu

Argolidos, născuţi din tată cretan "i mamă laco-niană, "i E7lactor cel cu ocea ascuţită "i alţii, pe carea" zăboi prea mult să-i numesc. i, $aita, lacomă de pradă, s-aruncă peste prăpăstii "i stînci "i peste

pietre neumblate, pe unde-i greu de mers "i pe unde nu-i nici o cărare. Acteon fuge prin locurile peunde mersese adesea în urmărirea fiarelor. ai, el fuge de propriile sale autoare. Ar fi rut să strige=Sînt Acteon, cunoa"teţi-ă stăpînul?3 >ar gîndurilor le lipsesc cuintele.1! /iatr4 nce, rc4 eruti*4 de culare desc6is4, sngias4 #i farte u#ar4< tuf, de asemenea, frma%ie gelgic4, eruti*4

sau calca'ras4, de cnsisten%4 ras4. Arc *iu din iatr4 a#a cum era legat4 natural de 4mînt, nu cnstruit din ietre deta#ate #i

relucrate. /iatra era sctit4 *ie, cit4 *reme nu era scas4 din 4mînt.11 Fiii lui =ranus s'au numit Titani iar >uiter, fiul lui ?aturn #i tat4l Dianei, a fst netul lui =ranus.10 Autne era fiica lui Cadmus. Acten este numit eru, fiind de neam, di*in, ca net al lui All #i str4net al lui Marte.1

O*idiu M clinilr lui Acten nume grece#ti, care arat4 însu#iri de frumuse%e, culare, "îr#ie etc.




ăzdu$ul răsună de atîta lătrat. *rima rană i-o face în spate 6elanc$aetes, apoi &$eridamas.

5res.itrop$os ii apucă de umăr. Ace"tia plecaseră mai în urmă, dar scurtaseră drumul prin munţiie"indu-i înainte "i, pe cînd ei î"i ţineau stăpînul în loc, cealaltă parte a $aitei ine "i-"i înfige colţii înActeon. !u mai e nici un loc fără rană. (l geme "i cu ocea sa, care nu mai e de om ca să poată firecunoscută, ci de cerb, umple munţii din ur de aiete alnice. îngenunc$ează umilit, asemenea celuice se roagă "i î"i plimbă în ur priirile fără glas, ca "i cum "i-ar fi întins braţele.>ar iată că in "i însoţitorii săi care, ne"tiutori, aţîţă cu îndemnuri obi"nuite $aita cea repede, "i-l cautăcu oc$ii pe Acteon "i-l strigă pe întrecute, ca "i cum el ar fi departe. <a numele de Acteon, el întoarcecapul "i-i aude cum se plîng că nu e "i el acolo "i nu se grăbe"te să ină ca să priească prada iită. (l,

ar rea desigur să nu fie de faţă, dar este totu"i. Ar rea să adă, nu să "i simtă sălbatica ispraă acîinilor săi. >in toate părţile este înteţit de cîini, care î"i înfig colţii în trupu-i "i-l sfî"ie sub în"elătoareaarătare a unui cerb..!a"terea lui #acc$us

i purtătoarea de tolbă >iana nu "i-a potolit mînia decît cînd cerbul "i-a sfîr"it iaţade mulţimea rănilor.*edeapsa lui Acteon a fost udecată felurit. 9nora, zeiţa li se pare mai aspră decît trebuia, alţii o laudă"i o numesc rednică de seera ei feciorie, dar "i unii "i alţii au pe ce-"i spriini părerile. Singură soţia

lui 0upiter mai puţin se gînde"te să îninuiască sau să aprobe "i mai mult se bucură de nenorocireacăzută pe casa lui Agenor. 9ra îngrămădită în sufletul ei împotria rialei sale din &7r 18 o întoarceasupra neamului acesteia.

i iată că la pricina de mai înainte se alătură o alta nouă. ( îndurerată că pe Semela1: a lăsat-o greamarele 0upiter "i-"i sloboade limba la sfadă= Ce-am făcut de-a-tîtea ori prin ceartă — zise ea. >acăeu sînt marea 0u-nonă, a"a cum sînt numită în rugăciuni, o oi nimici, — dacă se cuine să ţin în mînăsceptrul încrustat cu pietre preţioase, dacă sînt regină, soţie "i soră a lui 0upiter. Sînt desigur soră "i măgîndesc că riala mea s-a mulţumit cu un furt "i că a fi de scurtă durată necinstirea patului meuconugal. >ar ea a rămas grea. Asta lipsea. *oartă în pîntecele ei plin o crimă ce se ede. i, ceea cemie abia mi s-a întîmplat1@, rea să aibă de la 0upiter cinstea de a fi mamă. Atît de mare îi esteîncrederea în frumuseţea ei. 5 oi face să se în"ele. Să nu fiu eu Saturniana, dacă ea nu a aunge în

apele St7/ului, înecată de 0upiter al ei3.

>upă aceste cuinte, se ridică de pe tron "i, acoperită de un nor auriu, ine la palatul Semelei. înaintede a alunga norul, s-a prefăcut în bătrînă= la tîmple "i-a pus păr alb, "i-a brăzdat pielea cu încreţituri "ia început să meargă cu trupul încooiat "i cu pas "oăielnic. Cu ocede bătrînă, s-a sc$imbat în #eroe din (pidaur, doica Semelei.A"adar, începînd orba, cînd după lungi ocoluri af pomenit numele lui 0upiter, ea spusesuspinînd=

6i-ar plăcea să fie 0upiter. &otu"i mă tem de toate.+ 6ulţi au pătruns sub nume de zei în pudiceleiatacuri. &otu"i, nu-i destul să fie 0upiter. Să dea o doadă a iubirii lui. >acă el e cu adeărat, cît e "icum e el de măreţ cînd este primit de mărita 0unona, să-l rogi ca la fel să ină să te îmbrăţi"eze. Să-"iaducă cu el toate semnele măririi sale3.Cu astfel de cuinte pregătise 0unona pe ne"tiutoarea fiică a lui Cadmus. (a cere lui 0upiter un dar,fără să spună anume ce. Deul îi răspunde= Alege, nu ei i refuzată. i ca să mă crezi "i mai mult, iau

ca martor puterile diine ale rîului St7/. (l este "i zeu "i spaima zeilor3.eselă, fără să "tie de nenorocirea sa, "i simţindu-se prea puternică peste îndrăgostitul prin supunereacăruia a trebui să piară, Semela zice= >ă-mi-te a"a cum e"ti cînd te îmbrăţi"ează Saturniana, cîndîncepeţi legăturile lui enus3.Cînd ea orbea, zeul a oit să-i astupe gura, dar cuintele se "i grăbiseră să iasă în ăzdu$. (l agemut.. Căci ea î"i e/primase dorinţa, iar el nu se mai putea dezlega de urămînt. A"a că, foarte mî$nit,el se ridică în înaltul cerului "i, făcînd un semn, aduce norii ascultători, cărora le adaugă ploaie "ifulgere amestecate cu furtuni, tunete "i nelipsitul trăsnet. &otu"i, pe cît poate caută să le slăbească

puterile. Astfel, acum nu e înarmat cu focurile cu care trăsnise pe &7p$oeus cel cu o sută de braţe2B,18 Agenr, tat4l Eurei, era, recum s'a *43ul mai sus, fenician din T5r,1: ?emela este fiica lui Cadmus,1@ De#i rtectare a femeilr #i a fecundit4%ii, >unna nu s'a utut "ucura de maternitate rlific4< a"ia a n4scut,

du4 cum sun unele legende, e @e"e, Marte #i ;ulcan.2B T56eus, unul din gigan%ii care rniser4 r43"i îmtri*a cerului.




căci în acelea e prea multă cruzime. Are alt trăsnet mai u"or, căruia ciclopii i-au dat mai puţină

sălbăticie "i flacără, mai puţină mînie+ zeii îl numesc a doua armă. *e acesta îl ia "i intră în casa luiAgenor. >ar trupul muritor al Semelei n-a putut suporta ăpaia cerească "i a ars, prin darurile iubituluisău. Copilul, neauns încă la termenul na"terii, este smuls din pîntecele mamei sale "i, dacă merită săfie crezut, este cusut, a"a fraged cum era, în coapsa tatălui său, unde î"i împlini timpul de cre"tere care-i mai trebuia la mamă. *e ascuns, mătu"a sa no îi dă prima îngriire în leagăn. Apoi l-a încredinţatnimfelor n7seide21 care l-au ascuns în pe"tera lor "i l-au $rănit cu lapte.%.&iresias, orb "i g$icitor n timp ce, după legea destinului, se petreceau acestea pe pămînt "i #acc$us cel de două ori

născut22 cre"tea în leagăn la adăpost de orice primedie, se spune că odată 0upiter, îneselit de nectar, alăsat la o parte grelele grii "i "i-a petrecut remea în glume u"uratice cu 0unona. ;ără îndoială,

plăcerea oastră e mai mare decît a bărbaţilor3, se spune că i-a zis el. (a a tăgăduit. Au găsit cu cale săîntrebe pe înăţatul &ire-sias ce părere are. Acesta cuno"tea amîndouă felurile de plăcere. Căci izbisecu o loitură de băţ doi "erpi mari, care erau împreunaţi într-o pădure erde "i, minune= &iresias din

bărbat deenise femeie "i trăise astfel reme de "apte toamne. n a opta iar i-a ăzut "i a zis= >acăloiturile pe care le primiţi au a"a de mare putere, încît să sc$imbe "i se/ul celui ce i le-a dat, ă oiloi "i acum3. i, loind aceia"i "erpi, s-a întors la forma de mai înainte "i la c$ipul cu care se născuse.

<uat ca udecător într-o glumeaţă neînţelegere, el întăre"te spusele lui 0upiter. Se spune că 0unonei i-afost necaz mai mult decît cerea pricina neînţelegerii "i a condamnat oc$ii udecătorului la o eternănoapte. >ar &atăl atotputernic în locul ederii pierdute — căci nu e îngăduit unui zeu să desfacă celefăcute de alt zeu — i-a dăruit "tiinţa iitorului "i i-a u"urat pedeapsa cu o cinstire,

bucurîndu-se de o faimă străita in ora"ele Aoniei2 .'.(c$o sc$imbată în ecou,!arcis in floare

&iresias da răspunsuri nedezminţite poporului care-i punea întrebări. *rima doadă de încre-dere în adeărul cuintelor sale a dat-o nimfei <iriope2%

, pe care odată Cep$isos2' a înlănţuit-o în cursul

său întortoc$iat "i, cuprinzînd-o în aluri, a folosit puterea asupra ei. >in pîntecele ei plin, preafrumoasa nimfă a născut4 un copil, care c$iar de pe acum putea fi iubit de nimfe. l c$ema !arcis2.

ntrebînd dacă fiul ei are să adă. timpul îndelungat al unei bătrîneţi înaintate, fatidicul profet arăspuns= >e nu se a edea pe sine3. 6ultă reme aceste cuinte ale augurului au părut de"arte, dar

le-a adeerit sfîr"itul tînărului, adică felul morţii "i noutatea nebuniei sale.;iul lui Cep$isos aunsese la îrsta de 1) ani. <a această îrstă părea "i copil "i tînăr. -au dorit

prietenia -mulţi băieţi "i multe fete. >ar frumuseţea lui fragedă era unită cu o mîndrie atît de îndîrită,că nu s-a atins de el nici un tînăr "i nici o tînără.5dată, pe cînd urmărea cu laţurile să prindă ni"te cerbi iuţi, l-a ăzut nimfa ecoului, care nici să tacăatunci cînd altul orbe"te nu poate, "i nici să orbească ea mai întîi nu "tie, îngînătoarea (c$o. *e

atunci (c$o era nimfă, nu un simplu ecou, dar totu"i gălăgioasă+ gura ei, ca "i acum, parcă n-o foloseadecît ca să poată repeta, din multe cuinte, ultimele. 0unona o pedepsise astfel, fiindcă adesea, cîndcăuta să prindă pe nimfe în munte cu 0upiter al său, aceasta o ţinea pe zeiţă de orbă cu dibăcie, pînăfugeau nimfele.Cînd a băgat de seamă, Saturniana a zis= Să aibă slabă putere această limbă care m-a luat în rîs "ifoarte scurtă durată a ocii. i a întărit ameninţarea prin faptă= (c$o dublează ultimele sunete "i repetă

ultimele cuinte auzite.Cînd l-a ăzut pe !arcis rătăcind prin. păduri neumblate, s-a aprins de dragoste "i a pornit pe furi" pe

urmele lui. Cu cît mai mult se ţinea după el, cu atît flacăra o-încălzea mai puternic, la fel ca pucioasa,care, lipită la capătul unei făclii, atrage flacăra apropiată de ea. 5, de cîte ori a oit să se apropie de el

cu cuinte ademenitoare "i să-i facă suae rugăminţi. !atura ocii sale o opre"te "i nu-i îngăduie săînceapă. >ar ceea ce îi îngăduie, stă gata să audă pe !arcis orbind "i să răspundă, repetîndu-i ultimelecuinte.21 Din 5sa, ra# în Tracia, sau In India.22 O dat4 de mama sa #i a dua ar4 din casa lui >uiter.2! Ania, *e3i nta 2, Cartea I 2% -irie, mama lui arcis, era nimf4 a unui riu din $e%ia.2' Ce6iss, riu care i3*r4#te din /arnas #i se *ars4 în lacul Caii. ;e3i #i nta !2, Cartea I.




>in întîmplare copilul, răzleţit de trupa credincioasă de însoţitori, strigă= ,,( cinea pe-aproape3.

Aproape3 răspunde (c$o. (l rămîne încremenit de uimire "i, după ce-"i aruncă priirile în toate părţile, strigă cu oce puternică= ino3, "i nimfa la rîndu-i îl c$eamă pe cel ce o c$eamă. Se uităînapoi "i iară"i neenind nimeni, zice= ;ugi de mine3. i prime"te înapoi tot atîtea cuinte cîte aspus. (l mai întreabă "i, amăgit de ocea cealaltă, zice= Să ne iubim3. i cu o oce cum nu arăspunde reodată cuia mai plăcut, (c$o repetă !e iubim3. îmbătată de propriile-i cuinte, ea iesedin pădure "i aleargă să se arunce de gîtul iubitului dorit. >ar acesta fuge "i, fugind, spune= !u mă îmbrăţi"a, mai bine să mor decît să mă las ţie3. (a nu răspunde nimic altcea decît= 6ă lasţie3.>ispreţuită, se ascunde în pădure "i de ru"ine î"i ascunde faţa în frunzi". >e atunci trăie"te în

pe"teri singuratice. >ar totu"i iubirea îi rămîne în suflet sporită "i mai mult de durerea neizbînzii,griile eg$etoare îi subţiază trupul ei rednic de milă. Slăbiciunea îi zbîrce"te pielea "i toată seatrupului se risipe"te în ăzdu$. !umai ocea "i oasele îi mai rămîn. ocea i s-a păstrat+ oasele se spunecă s-au transformat într-o statuie de piatră. >e atunci stă ascunsă în păduri "i nu mai e ăzută în nici unmunte. (ste doar auzită de toţi, numai sunetul este ceea ce mai trăie"te din ea28

.

A"a o desconsiderase !arcis "i pe ea "i pe alte nimfe născute în ape sau în munţi,a"a "i pe alte cete de tinere.>in această pricină, una din ictimele dispreţului său, ridicînd mîinile spre cer, zisese= Să iubească

acesta, dar să nu poată aea ceea ce iube"te3. H$amnusiana2:

a primit aceste rugăciuni drepte.(ra un izor curat, cu unde limpezi ca argintul, pe care nu-l atinseseră nici păstorii, nici caprele ce pasc în munte, nici reo altă turmă, un izor pe care nu-l tulburase nici pasăre sau fiară, nici ramurăcăzută din reun arbore. >e ur împreur era iarbă pe care o ţinea erde umezeala din apropiere "i

pădurea prin care razele de soare nu puteau pătrunde să încălzească apa. Aci a enit tînărul !arcisobosit de înat "i de căldură, să se odi$nească, atras de frumuseţea locului "i de izor. >orind să-"i

astîmpere setea în apa de izor, o altă sete i s-a născut= pe cînd bea,Irăpit de frumuseţea c$ipului ăzutîn unde, se îndrăgoste"te de ceea ce nu era corp, ci numai o umbră, căreia speranţa lui îi dădea iaţă.Se e/taziază de el însu"i "i rămîne nemi"cat cu faţa ca o statuie de marmură de *ăros 2@. întins pe

pămînt, î"i prie"te oc$ii ca stelele, părul rednic de #acc$us "i de Apollo, genele tinere"ti, gîtul defilde", gura frumoasă "i rumeneala feţei amestecată cu alb de zăpadă, admiră toate care-l fac să fie deadmirat. !esocotitul, se rea pe sine însu"i. (l este acela care iube"te "i care e iubit "i cînd dore"te este

dorit #i deopotriă se înflăcărează "i se mistuie.>e cîte ori a sărutat zadarnic izorul în"elător? >e cîte ori "i-a cufundat braţele în apă să cuprindă

c$ipul ăzut, fără să se poată prinde în braţe pe sine? !u "tie ce ede, dar e mistuit de ceea ce ede "iaceea"i rătăcire care-i amăge"te oc$ii îl aţîţă. !aiule, de ce cauţi zadarnic să prinzi o fantomă carefuge fără încetare Ceea ce dore"ti nu e/istă nicăieri.6ută-te mai departe "i ceea ce iube"ti a dispărea. Ce ezi este umbra c$ipului tău răs-frînt în ape.

!-are nimic în sine. ine cu tine "i rămîne cu tine. a pleca cu tine, dacă tu poţi plecadin acest loc. >ar nu-l poate smulge de aici nici c$inul lui Ceres B, nici oboseala, ci, întins pe iarbadeasă, prie"te edenia în"elătoare, neputîndu-"i lua oc$ii de la ea. *rin oc$ii săi el piere"i, ridicîndu-se puţin "i întinzînd braţele spre pădurile din ur, zice=

5, păduri, a iubit cinea mai dureros Căci "tiţi "i aţi fost ascunzi"uri oblăduitoare pentru mulţi.>e cine ă amintiţi de-a lungul remurilor că s-a istoit astfel, oi. a căror iaţă dăinuie"te de atîtea

eacuri ăd "i iubesc, dar ceea ce ăd "i iubesc nu găsesc+ atît de mare rătăcire stăpîne"te pe unîndrăgostit? i, ca să sufăr "i mai mult, nu ne desparte nici marea întinsă, nici reo cale lungă, nicimunţi, nici ziduri cu porţi înc$ise. *uţină apă ne desparte. i el este îndrăgostit, căci, de cîte ori m-amaplecat deasupra apei limpezi să-l sărut, de atîtea ori "i el s-a apropiat de mine cu gura întinsă.Ji se pare că ar putea fi atins, a"a de puţin este ceea ce se împotrie"te iubirii noastre. 5ricine e"ti, ie"iîncoace?>e ce mă păcăle"ti, unic copil1 >e ce fugi de dragostea mea >esigur, nici frumuseţea,nici îrsta mea nu te fac să mă dispre-ţuie"ti, căci "i nimfele m-au iubit.2 -egenda desre arcis, ca #i cea desre Ec6, nu se g4se#te la alt scriitr înaintea lui O*idiu.27 Ec6, fiic4 a *43du6ului #i a 4*iintului (Eter #i Tellus+ a suferit du"l4 metamrf34 aceea a *cii, din minia >unnei, #i aceea a

crului, fiind disre%uit4 de arcis.28 R6amnusiana, emesis,B 3ei%a r43"un4rii, a*ea un temlu în Atica, ia R6amnus.2 /4rs, insul4 în Marea Egee, *estit4 entru marmura sa, flsit4 ele scultri.!:

C6inul lui Ceres famea (metnimie, flsindu'se în lcul unui cu*îtit altul cu în%eles înrudit+.!1 F4r4 egal, cum nu mai eist4 altul.




!u "tiu ce nădede îmi făgăduie"ti cu faţă prietenoasă. 5ri de cîte ori îţi întind braţele, le întinzi "i tu.

Cînd eu rîd, rîzi "i tu. Cînd eu am plîns, am ăzut "i la tine adesea lacrimi. <a semnele mele răspunzi "itu prin semne. i, pe cît bănui după mi"carea frumoasei tale guri, cuintelor mele tu răspunzi princuinte, care n-aung pînă la urec$ile mele. (u sînt în tine, am simţit. i nu mă în"ală c$ipul meu.Ard de dragostea faţă de tine "i eu aţîţ flăcările pe care le port în mine. Ce să fac Să fiu cerut sau săcer i la urma urmei ce să cer Ce doresc e cu mine, ce am îmi lipse"te. 5, de-a" putea să mă despartde propriul meu corp? ată o dorinţă nouă la un îndrăgostit= a" rea să fie departe de mine ceea ceiubesc. Suferinţa îmi istoe"te puterile "i nu-mi rămîne mult timp de trăit. 6ă sting în îrstă fragedă.*entru mine moartea nu este groaznică,fiindcă numai prin moarte oi scăpa de dureri+ a" fi rut ca cel

iubit să trăiască mai mult decît mine, dar acum om muri două inimi unite într-una singură3.Acestea a zis "i cu suflet rătăcit s-a întors iară"i spre acela"i c$ip. <acrimile îi curg în lac "i mi"careaundelor tulbură imaginea "i o întunecă. *ărîndu-i-se că a plecat, strigă=>e ce fugi 5, rămîi "i nu părăsi pe cel ce te iube"te. Cel puţin să priesc ceea ce nu-mi este îngăduitsă ating "i să dau $rană patimii mele nenorocite3.*radă durerii, "i-a sfî"iat $ainele de pe el "i cu palmele albe ca marmura "i-a bătut pieptul gol. *ieptulloit s-a ro"it u"or, ca merele, cînd pe o parte sînt albe, pe o parte ro"ii, sau ca strugurii de diferitesoiuri, care, cînd nu sînt încă bine copţi, au o culoare purpurie. Cînd s-a ăzut iară"i în apa limpede, n-

a mai putut suporta, ci, cum se tope"te galbena ceară de un foc u"or, sau bruma dimineţii de soare, tota"a se tope"te el slăbit de iubire "i este mistuit încet de focul ascuns., Acum culoarea lui nu mai estero"u amestecat cu alb. !u mai are nici igoare, nici puterea "i celelalte însu"iri care fiind ăzute

plăceau, nici corpul pe care-l iubise înainte (c$o.Aceasta, cînd l-a ăzut, cu toate că nu uitase "i încă era supărată, s-a înduio"at totu"i de el. >e cîte orinenorocitul copil strigase ai3, ea repeta cu oce răsunătoare ai3. i cînd î"i loise cu palmele

pieptul, ea la fel repeta sunetul loiturilor. *riind pentru ultima dată în undele în care se priise deatîtea ori, a zis= ai, copil iubit zadarnic3. &ot atîtea cuinte au răsunat în ur. Adio3, a zis el. Adio3a răspuns (c$o. Apoi "i-a pus trudit capul pe iarba erde. !oaptea a înc$is oc$ii care admiraufrumuseţea stăpînului lor.

C$iar după ce a fost primit în locuinţele infernului, el se priea în apele St7/ului. Surorile sale,naiadele, l-au plîns "i tăindu-"i părul l-au depus pe mormîntul fratelui lor. <-au plîns "i dr7adele2 "i

plînsetele le repetă (c$o.*regătiseră rugul "i făcliile de înmormîntare "i nasalia.>ar trupul lui !arcis nu era nicăieri. n loc de corp, au găsit o floare galbenă înelită în multe foi albe.).*ent$eu, după sc$imbarea corăbierilor în delfini, pune pe Acoetes în lanţuri+

din cauza acestei crime e sfî"iat de bacante Donul acestei întîmplări a adus preotului &iresias o faimă meritată prin ora"ele Ac$eii.Henumele augurului era mare. !umai fiul lui (c$ion, *ent$eu, singurul dispreţuitor de zei dintretoţi cadmeienii, nu rea să creadă "i rîde de orbele preestitoare ale bătrînului "i-i aduce aminte denenorocirea care i-a răpit lumina oc$ilor "i l-a cufundat în întuneric.Clătinînd din capul său cu tîmplele albe, bătrînul1 zice=

Ce fericit ai fi dacă ai aunge "i tu lipsit de luminile oc$ilor "i n-ai edea serbările lui #acc$us. aeni ziua, "i prezic că nu e departe, cînd a sosi noul zeu <iber %, fiu al Semelei, în cinstea căruia dacănu ei înălţa un templu, ei fi sfî"iat "i împră"tiat într-o mulţime de locuri, mîniind pădurile de sînge,

"i pe mama ta, "i pe surorile mamei tale. Se a întîmpla aceasta, căci nu ei socoti zeul rednic decinstire "i te ei plînge că în întunericul în care mă găsesc am ăzut prea bine3.;iul lui (c$ion îl alungă psntru aceste orbe. >ar ele capătă crezare,căci prezicerile preotului se împlinesc.#acc$us sose"te. Cîmpurile freamătă de c$iote de sărbătoare. 6ulţimea aleargă= laolaltă bărbaţi "i

femei, tineri "i bătrîni, popor de rînd "i oameni de frunte se duc la sărbătoarea necunoscută pînă acum.Ce nebunie -a luat minţile, urma"i ai lui 6arte, fii ai balaurului — zice *ent$eu. — Are atîta puterearama izbită de aramă "i goarna cu cornul încooiat "i în"elătoriile magice, încît pe cei ce nici sabia

purtătoare de război, nici trompeta, nici mulţimea de săgeţi nu i-a înspăimîntat,!2 Dr5adele< *e3i nta !, Cartea I.!! /ent6eu, rege în T6e"a, era fiul lui Ec6in, unul dintre sura*ie%uitrii n4scu%i din din%ii #arelui ucis de Cadmus, #i al Aga*ei, fiica luiCadmus.! -i"er, *ec6e di*initate italic4, identificat4 cu $acc6us.




să-i îningă ni"te oci de femei "i nebunia pricinuită de in "i cetele neru"inate "i ţambalele găunoase

Să mă mai mir de oi,bătrîni care, multă reme mînaţi de înt pe întinsul mări lor, aţi întemeiat aci unnou &7r ' "i aţi adus în aceste locuri penaţii) fugari Acum îngăduiţi să ă predaţi fără război i oi,în igoarea ieţii "i apropiaţi de îrsta mea, o, tineri, care se cuenea să purtaţi arme, nu t$7r-suri8, săă acoperiţi capul cu coifuri, nu cu frunze, ă rog, amintiţi-ă din ce iţă sînteţi născuţi? întăriţi-ă cucuraul acelui "arpe care singur a dat morţii pe mulţi? (l a murit pentru izoarele "i lacul său, iar oitrebuie să îningeţi pentru faima oastră. (l a dat morţii pe cei itei. oi să alungaţi pe cei slabi "i sărestabiliţi strălucirea gloriei strămo"e"ti. >acă destinele nu îngăduie să dăinuiască îndelung &$eba, cel

puţin de i-ar dărîma zidurile berbecii "i du"manii războinici, de s-ar prăbu"i în $uiet de fier "i de foc?

Atunci am fi nenorociţi fără să fim inoaţi "i soarta ne-ar fi de plîns, nu de ascuns, iar lacrimilor le-arlipsi dezonoarea. >ar acum &$eba e cucerită de un copil neînarmat, care n-are în autorul său nicirăzboaie, nici săgeţi, nici folosinţa cailor, ci părul năclăit de mirt "i coroane moi "i purpura "i aurulcusut pe $aine de purpură. *e acesta îndată, numai oi să staţi la o parte, îl oi sili să recunoascăminciuna cu pretinsul1 său tată "i cu sărbătoarea sa. >e ce oare Acrisius: să aibă destul cura ca sădispreţuiască pe falsul zeu "i să înc$idă porţile Argosului la enirea lui, iar *ent$eu "i toată &$eba sătremure din pricina acestui enetic 6ergeţi repede — porunce"te el sluitorilor săi — mergeţi "i adu-ceţi aci legat pe acea căpetenie mincinoasă. Să nu fie nici o întîrziere trîndaă în îndeplinirea

poruncilor3.9nc$iul său Cadmus "i At$amas "i cealaltă mulţime a neamului său îl iau cu orba "i se străduiesczadarnic să-l oprească. >ar sfaturile îl fac "i mai îndărătnic+ cucît îi este oprită furia, cu atît ea seîntărită "i cre"te "i orice piedică e păgubitoare. A"a am ăzut eu un "uoi de apă, curgînd mai domol

pe unde nu întîlnea nimic în cale "i cu "opotiri u"oare, dar pe unde îl ţinea reun trunc$i de copac,sau i se puneau în cale boloani de piatră, mergea înspumat "i clocotitor,deenind "i mai furios din pricina piedicilor.ată că soldaţii se întorc însîngeraţi "i, cînd stăpînul îi întreabă unde e #acc$us, ei răspund că nu l-auăzut. <-am prins totu"i — au spus ei — pe acest însoţitor "i. sluba" al celor sfinte3 "i predau cumîinile legate la spate pe un t7rrenian de neam, care-"i părăsise de curînd patria pentru a urma cele

sfinte ale zeului. *ent$eu îl prie"te cu oc$i pe care mînia îi făcuse înspăimîntători "i, abia aniînîndtimpul pedepsei, îi spune= ,,5, tu care ei pieri "i care ei da "i altora înăţătură prin moartea ta, spune

care e numele tău, al părinţilor "i al patriei tale "i pentru ce ai intrat în sluba unor rituri noi3(l, fără teamă, răspunse=6ă numesc Acoetes "i patria mea este 6aeonia@. *ărinţii mei sînt din neam de os. &ata nu mi-a lăsatogoare pe care să le lucreze uncani puternici, nici turme de oi sau de ite. i el era sărac.îndeletnicirea lui era să prindă pe"te cu plasa "i undiţa "i să-l scoată la suprafaţă în zîrcolirea lui lacapătul prăinii. 6eseria aceasta îi era aerea. *e cînd îmi dădea în primire me"te"ugul lui, mi-a spus+

K*rime"te, urma" "i mo"tenitor al trudei mele, auţia pe care o amL. i murind nu mi-a lăsat nimicaltcea decît apa. Acest singur lucru a" putea spune că e de la părinţi. Curînd, ca să nu rănim legattotdeauna de acelea"i stînci, am înăţat să conduc cîrma corăbiei, mi"-cînd-o într-o parte sau alta cumina. Am însemnat cu oc$ii constelaţia ploioasă a caprei 5lenia%B "i &a7gete%1 si E7adele "i 9rsa "i casele înturilor "i porturile bune pentru corăbii.5dată, mergînd spre >elos, cîrmesc spre ţinuturile insulei C$ios "i, îslind spre dreapta, aung la ţărm.

;ac un salt u"or "i pun piciorul pe nisipul umed, unde am poposit peste noapte. Dorii zilei începuserăsă miească. 6ă scol, poăţuiesc pe toară"i să aducă apă proaspătă "i le arăt drumul care duce la apă.

(u însumi, de pe o moilă înaltă, cercetez ce înt se arată pentru călătorie. Apoi strîng pe însoţitori "imă întorc la corabie. ată-ne aici3, spune cel dintîi dintre toară"i, 5p$eltes, care sose"te aducînd cuel de-a lungul ţărmului un copil de o frumuseţe feciorelnică pe care-l găsise pradă, socotea el, într-uncîmp de"ert. îngreunat de in "i de somn, tînărul părea că merge pe două cărări "i că abia ine.!! T6e"a fusese întemeiat4 de Cadmus #l de t*ar4#ii s4i, care erau ienicleni de rigine, cum s'a *43ut mai înainte.!8 /ena%ii, siritele str4m#ilr, ai di*init4%i rtectare ale casei #l familiei.!7 T65rsurile erau un fel de "astane, cu arte terminat4 ca un cn de in, înf4#urate cu *i%4 sau ieder4, e care le urtau "acantele #i

$acc6us.!8 Acrisius, rege în Args, fiul lui A"as #i tat4l Danaei.! Maenia, -54ia.: Olenia, cara Amalt6eea din ra#ul ac6eean Olens, transfrmat4 de >uiter în cnstela%ie, dret mul%umire c4'l 6r4nise

cu late In cil4rie.1 Ta5gete, stea între /leiade (a nu se cnfunda cu muntele Talget din -acnia+.




i cercetez îmbrăcămintea, c$ipul "i mersul. !u edeam la el nimic care să semene a muritor.

6i-am dat seama de aceasta "i am spus însoţitorilor=K!u "tiu ce zeu este în acest tînăr, dar zeu este. 5ricine e"ti, aută-ne"i fii ocrotitorul muncii noastre, iar pe ace"tia iartă-iL.K!u te mai ruga pentru noiL — zice >ict7s, cel mai sprinten dintre toţi cînd trebuie să se urce în îrfulcatargurilor "i să se coboare alunecînd pe frîng$ii. ( de aceea"i părere <ib7s, blondul 6elant$us, careeg$ează la proră, "i Alcimedon "i (popeus dătătorul de cura, care cu ocea sa comandă îsla"ilormi"carea "i repausul, de aceea"i părere sînt toţi ceilalţi. Atît de oarbă este dorinţa de pradă?K!u oi îngădui totu"i ca încărcătura sfîntă de pe această corabie să fie necinstită, am zis eu.

(u am cel mai mult dreptul de comandă aiciL. i m-am postat la intrarea în corabie.Cel mai îndrăzneţ din toată ceata, <7cabas, care, izgonit dintr-un ora" din (truria, î"i ispă"ea în e/il

pedeapsa pentru un mîr"a omor, se înfurie "i, pe cînd eu mă ţineam la urcare, îmi dă un pumn zdraănîn gît. <oitura m-ar fi aruncat în aluri dacă nu m-a" fi agăţat, de"i cu cuno"tinţa pierdută, de frîng$ii,rămînînd încurcat în ele. Ceata nelegiuită aprobă fapta.Atunci, în sfîr"it, #acc$us, căci #acc$us era, ca "i cum s-ar fi trezit din somn "i simţurile i-ar fi reenitdupă băutură, a zis=KCe faceţi Ce zgomot este acesta

*rin ce împreurări am enit aici, corăbieri Cui ă pregătiţi să mă daţiLKAlungă teama, îi spuse *roreus, "i spune, în ce port rei să aungiei coborî în ţinuturile pe care le dore"tiL.Kndreptaţi-ă mersul către !a/os — zise #acc$us. Acolo îmi este casa. *ămîntul acelei insule ă a fiospitalierL. icleni, ei ură pe mare "i pe toţi zeii că or merge într-acolo "i-mi poruncesc să ridic

pînzele corăbiei zugrăite.<a dreapta era !a/os. (u am întors pînzele spre dreapta. KCe faci nebunule Ce furie te stăpîne"te, Acoetes — strigă toţi, mergi spre stingăL.5 parte din ei îmi e/plică gîndurile prin semne. Alţii îmi "optesc la urec$e ce or.Am rămas înmărmurit.KSă ia altul cîrma, am spus, eu refuz să conduc o nelegiuire "i o în"elăciuneL.

Sînt ocărit de toţi "i toată ceata murmură împotria mea. >intre ei, Aet$alion zice=KCe, nu cuma crezi că toată salarea noastră depinde de tine singurL.

i trece în locul meu la cîrmă "i, depărtîndu-se de !a/os, corabia apucă în altă direcţie. Atunci zeul, batocoritor, ca "i cum ar fi simţit, în sfîr"it, acum icle"ugul, prie"te marea de pe pupa încooiată. i, prefă-cîndu-se că plînge, zice=K!u aceste ţărmuri mi-aţi făgăduit, corăbieri? !u pentru acest pămînt -am rugat. Ce-am făcut să merito astfel de pedeapsă Care e gloria oastră, dacă oi atîţia tineri în"elaţi pe un copil singurL.(u de mult plîngeam. Ceata nelegiuită rîde de lacrimile mele "i străbate marea cu îsle grăbite.

*e el însu"i Mcăci nu e zeu mai puternic decît elN îţi ur că îţi oi spune lucruri pe atît de adeărate, pecit sînt mai mari decît să poată fi crezute+ pupa s-a oprit în apă, ca "i cum s-ar fi împotmolit pe uscat.(i, mirîn-du-se, continuă să bată marea cu îslele. Hidică pînzele "i, prin acest dublu autor, caută săfugă. edere împiedică îslele "i, întinzîndu-se cu noduri "i "erpuituri pînă la pînze, le strîng în iţegrele. #acc$us însu"i, cu fruntea încoronată de struguri de tot felul, ţine în mînă o suliţă îmbrăcată înfrunze de iţă. <îngă el stau întin"i ca ni"te edenii ciudate tigri, linc"i "i pantere înspăimîntătoare cu

pielea tărcată. #ărbaţii, fie de ameţeală, fie de frică, au sărit în apă "i cel dintîi 6edon a început să seînnegrească, în loc de mîini să aibă aripi în formă de lopeţi "i să-"i îndoaie ca un arc "ira spinării. Kn

ce minunăţie te transformiL îi zise <7cabas "i, pe cînd el orbea, gura i s-a mărit, nările i s-au lărgit,iar pe pielea întărită i-au ie"it solzi. <ib7s, pe cînd oia să întoarcă îslele care se împotrieau, a ăzutcă mîinile i se c$ircesc "i că nu mai sînt mîini, ci acum pot fi numite aripi. Altul, rînd să întindă

braţele la frîng$iile încurcate, n-a mai aut braţe "i a sărit în mare cu corpul încooiat "i cu o coadăterminată ca o seceră, sau cum este luna cînd e mai mică de umătate. (i forfotesc în toate părţile prinapă, sărind "i împro"cînd aerul cu stropi de apă. ar se afundă "i iar apar la suprafaţa apei "i se oacăîntr-un fel de $oră. î"i aruncă într-o lunecare zburdalnică corpurile "i suflă apa intrată în nările lorlargi.>in douăzeci, cîţi erau în corabie, mai rămăsesem doar eu. Cu trupul îng$eţat de spaimă cum eram,abia mă întăre"te zeul zicîndu-mi=

KAlungă-ţi teama din suflet "i ţine spre !a/os. Auns în această insulă să aprinzi focul pe altare "i săaduci sacrificii lui #acc$usL3.




K<a lungi poe"ti mi-am lăsat urec$ile slobode — zise *ent$eu — pentru ca să-mi las mînia să se

domolească. &oară"i, luaţi-l repede de aici "i trimiteţi-i trupul, pus la grele c$inuri, în noapteaSt7/uluiL.&7rr$enianul Acoetes este luat îndată "i dus într-o înc$isoare sigură. >ar, pe cînd i se pregăteauinstrumente groaznice de tortură din fier "i foc, se spune că deodată u"ile înc$isorii s-au desc$is de lasine "i lanţurile i-au căzut de la mîini, fără să le dezlege cinea.;iul lui (c$ion stăruie în părerea sa+ el nu porunce"te altcuia să meargă, ci el însu"i se duce peCit$aeron care, ales pentru celebrarea misterelor, răsuna de cîntece "i de ocea limpede a bacantelor.Cum freamătă un cal aprig cînd cornistul de război a dat semnalul din trompeta răsunătoare "i a

insuflat dragostea de luptă, astfel este întărîtat *ent$eu de lungile c$iuituri ce străbat aerul "i seaprinde la strigătul lor.Cam la milocul muntelui, înconurată de pădure, este o cîmpie ce n-are pe toată întinderea ei nici unarbore "i poate fi astfel cuprinsă în întregime cu priirea. Aci mama sa îl ede cea dintîi cum prie"tecu oc$i profani misterele "i ea cea dintîi, întărîtată de furie, aruncă cu t$7rsul în *ent$eu "i-l loe"te.5, eniţi, surori — zice ea — pe acest mistreţ uria", care rătăce"te în ogoarele noastre,eu trebuie să-l loesc3.&oată mulţimea se aruncă înfuriată asupra lui. &oate se unesc "i toate îl urmăresc pe cel ce acum tre-

mură, acum spune cuinte mai puţin iolente, acum se condamnă "i mărturise"te că a gre"it. Hănit, astrigat= >ă-mi autor, mătu"ă Autonoe+ să-ţi înduplece inima umbra lui Acteon3. (a nu "tie cine eActeon "i, pe cînd el o ruga, ea îi smulge din cot mîna dreaptă. no îl apucă de cealaltă "i i-o sfî"ie.

!-are, nenorocitul, ce braţe să mai întindă la mama sa, ci, arătîndu-"i trupul ca un trunc$i, cumembrele despicate, zice= *rie"te, mamă3. Agae, cînd îl ede urlă, î"i clatină capul "l—"i zbîrle"te

părul în aer. Smulge capul fiului său "i, luîndu-l în mîinile însîngerate, strigă= ,,5, toară"e, aceastăictorie este fapta noastră3. ;runzele, care, atinse de frigul toamnei, abia se mai ţin în arbori, nu sîntmai repede răpite de înt, decît sînt membrele bărbatului smulse de mîini nelegiuite.>e astfel de e/emple poăţuite, t$ebanele celebrează noile mistere, aduc tămîie "i se înc$ină la altarelesfinte.

ovidiu-metamorfoze cartea 3

Documents