'l

EucnN Ovrpru Curnovrcr

CARTEAl

OGLINZILOR

L4 EUGEN OVIDIU CHIROVICI

clutare de reprezentare pentru proiectul siu, insi am fostaproape sigur, fbrd si pot spune de ce, ci aga stiteau lucru-rile. Dintrr-un motiv pe care nu gdsise de cuviin'fd sd mi-lcomunice in acel scurt rivag, Flynn mi alese pe mine.

Am l6sat balt[ pentru moment celelalte fragmentepe care-mi propusesem si le citesc, mi-am frcut o cafea gim-am instalat pe canapea, locul meu preferat pentru lec-turi inci din adolescenli. imi doream sincer sI gisescceva in paginile rnanuscrisului 9i si-i dau un rispuns favo-rabil omului care mi-l trimisese gi faln de care simleamdeja o tainici simpatie.

Am inceput si citesc fragmentul de manuscris.

UNU

Pentru cei mai mulli americani, anul 1987 a fost cel incare bursa a urcat pdnl la cer, pentru. ca apoi s6-gi deaduhul, scandalul Iran-Contras a continuat s[ zgdltAie scau-

nul lui Ronald Reagan la Casa Albi, iar serialul The Boldand the BeautifuI (Dragoste gi putere) a inceput sd ne inva-

deze sufrageriile. Pentru mine a fost cel in care m-amindr[gostit pentru prima oard gi am aflat ci diavolul exista.

Studiam de mai bine de doi la Princeton University gi

locuiam intr-un imobil aflat pe Bayard Lane, intre Muzeulde Art[ qi Seminarul Teologic. Casa, o clddire uriti gi igra-sioasi, avea un livi,ng gi o bucdtdrie la parter, iar la eraj erau

doui dormitoare cu biile aferente. PAni la McCosh Hall,in care se desf5g,urau majoritatea cursurilor la Englezi,fbceam mai pufin de douizeci de minute pe jos.

intr-o dupi-amiazd de octombrie, cAnd m-am intorsacasl gi am intrat in buc6tdrie, am avut surpriza si gdsesco fatl inaltl gi zveltd, cu pirul lung gi blond despirlit de oclrare pe mijloc, care mi-a aruncat o privire prietenoaslpe deasupra unor ochelari cu rame groase, ce-i dldeau un

aer sexy gi sever in acelagi timp. Se str'lduia sd stoarci unrecipient de muqtar franfuzesc, firl sd-qi dea seama cinu-i scosese sigiliul din staniol. I-am cerut recipientul,

1

16 EUGEN OVIDIU CHIROVICIi-am dequrubat capacul qi am dezlipit sigiliul, apoi ampus capacul la loc gi i l-am inapoiat. Mi-a mullumit intimp ce intindea pasta galbeni peste hotdogul pe caretocmai gi-l pregdtise.

- Hei, mullumesc, mi-a spus ea, cu accentul pe care-ladusese din Vestul Mijlociu Ei pe care nu pirea dispusi si-labandoneze pentru a fi la mod6. Vrei gi tu unul?

- Nu, mullumesc. Apropo, sunt Richard Flynn. Egtinoua chiriagi?

Mi-a confirmat dAnd din cap. incepuse s[ mugte cupofti din hotdog qi a flcut un efort si inghiti mai repede.

- Laura Baines, incdntati si te cunosc! Apropo, fostulchiriag cregtea scongi in cameri, sau aga ceva? incd miroaseacolo, de-!i mut[ nasul. Cred ci, va trebui s-o zugrivesc. $i eceva in neregul5. cu boilerul? Am agteptat o jumltate de orisd se inc[lzeasci apa.

- Era un mare fumitor, am llmurit-o eu. Fostul coleg,nu boilerul. $i nu fuma doar ligarete, daci inlelegi ce vreau

si spun. Dar, altfel, era un tip de treabi gi slritor, coleg cumine, la Englez6. S-a hotdrdt peste noapte s[-qi intrerupistudiile pentru un an sabatic, aga ci a gters-o acasd. Cdtdespre boiler, vreo cinci instalatori au incercat pini acumsd-i dea de cap, fbrd succes insd.

- Duci-se invirtindu-se, amigol a rostit Laura la adresacolegului plecat, intre doui inghilituri.

A aritat spre cuptorul cu microunde, care apiruse inmod miraculos in bucitirie in urmd cu un an, adus deproprietara casei, o bitrAnici destul de cumsecade, celocuia in Montgomery Hills.

- Pregltesc nigte popcorn, a adiugat ea..Vreau si miuit la televizor, povestea cu |essica e in direct la CNN.

Cartea oglinzilor 17

- Cine-i fessica? am intrebat-o eu.Piuitul aparatului ne-a semnalizat cd popcornui era

pregitit si ia drumul bolului din sticli, pe care Laura ildibuise in dulapul pentru vase aflat deasupra chiuvetei.

- Jessica McClure e o fetili de un an 9i jumitate, care acizut intr-un pu!, in Texas, m-a llmurit ea. CNN transmite

in direct operaliunile de salvare. Cum de n-ai auzit nimic?

La universitate toati lumea vorbegte despre asta.

A pus floricelele in bol gi mi-a {bcut semn s-o urmez.

Ne-am agezat pe canapeaua din living, o monstruozitate

din piele patinatl de vreme gi descusuti pe alocuri, 9i a

pornit televizorul. O vreme am rimas t[cu!i, urmlrindintimplirile de pe ecran.

Era un octombrie blind qi cald, aproape lipsit de obig-

nuitele ploi de toamni, 9i o inserare calmi s-a strecurat pe

lingi peretele din sticli al livingului. Dincolo de el era par-

cul care inconjura Trinity Church, intunecat 9i misterios.

Laura gi-a terminat de mdncat hotdogul, apoi a luat

un pumn de popcorn din vas. Pirea ci uitase complet demine. Pe ecran, un inginer ii explica unui reporter cumdecurgeau sipiturile la un pu! paralel' menit si asigureaccesul salvatorilor la micufa blocati in subteran' Laura igi

lisase papucii de casi lingi canapea Ei-Ei strinsese picioa-rele sub ea. Am observat c[ avea unghiile de la degeteleacestora date cu ojl violet.

- Ce studiezi? am intrebat-o eu in cele din urm[.

- Psihologia, mi-a rlspuns ea, tiri si-gi dezlipeasclprivirea de pe ecranul televizorului' E a doua facultate. Am

absolvit Matematica la Universitatea din Chicago' M-am

niscut gi am crescut in Illinois, in Evanston. Ai fost vreo-

datd pe-acolo?

18 EUGEN OVIDIU CHIROVICIMi-am dat seama ci era cu cel pulin doi-trei ani mai

mare decit mine gi asta md intimidase un pic. La virstaaceea, trdi ani insemnau ceva.

- Nu, sunt din Brooklyn , i-am precizat eu. Am ajuns inVestul Mijlociu o singuri dati, intr-o vari pe cdnd aveamcincisprezece ani, iar tata a inchiriat pentru doui siptd-mAni o rulot[ in Ozarks, Missouri, ca s[ mergem la pes-cuit. Am vizitat gi St. Louis, dacd imi aduc bine aminte.Psihologia dupi Matematici?

- in gcoali eram socotiti un fel de geniu. in timpulliceului am cdstigat tot felul de concursuri internalionalede matematici 9i la douizeci qi unu de ani aveam deja unmaster gi-mi pregiteam doctoratul. Am refuzat apoi toatebursele gi am venit aici, la Psihologie. Masteratul mi-a folo-sit pentru a mi inscrie direct in programul pentru cei caredeja au absolvit o facultate.

- OK, dar tot nu mi-ai rispuns la intrebare.- R5,bdare, biiete.

, $i-u scuturat nigte firimituri de popcorn de pe tricou(purta o pereche de jeangi tocifi, dintr-aceia cu o mullime defermoare, care incepuseri si fie la modi in perioada aceea,gi un tricou alb, simplu), pe urmd s-a dus la frigider pentrua-gi lua o cutie de Coca-Cola, dupi ce m-a intrebat dacivoiam gi eu una. A desficut cutiile, a infipt cdte un pai in fie-care qi s-a intors pe canapea, intinzddu-mi una dintre ele.

- in vara aceea, dupi absolvire, m-am indrigostit de untip. Era din Evanston, se intorsese gi el pentru vacanli, fiindmasterand la MIT. Studia Electronica, sau as,a ceva. Un tipfoarte ardtos si aparent iste!, pe nume |ohn Tindley, mai invdrsti decdt mine cu doi ani. Ne cunoscuserdm vag in liceu.Numai ci dupl o lun[ tipul mi-a fost suflat de Heather

Cartea oglinzilor 19

Craig, una dintre cele mai stupide fiinle pe care le-amcunoscut, un soi de hominid care invilase si articuleze oduzini de cuvinte gi si foloseascl tacdmurile. $i mi-am dat

seama ci ml pricepeam la ecualii, giruri numerice 9i inte-grale, dar n-aveam nici cel mai mic habar despre felul in

care gdndeau oamenii, in general, gi birbafii, in mod spe-

cial. Mi-am spus c[ urma se-mi petrec viala singurl, incon-

jurati de pisici, porcugori de Guineea gi papagali. Aqa cd in

toamna urmitoare am venit aici. Acum sunt in ultimul an.

- $i eu termin anul [sta. Ai invllat intre timp chestiaaia? am intrebat-o eu. Despre cum gAndesc b[rbafii, vreau

s[ spun...Pentru prima oari s-a uitat drept in ochii mei.

- Nu sunt sigurd, ins[ cred ci am {icut ceYa progrese.john s-a desplr{it de tipa respectiv[ dup[ doar cAteva sip-

timAni. Nu i-am mai r[spuns niciodatl la telefon, degi m-a

clutat citeva luni in gir. Poate ci sunt o afurisitd.A golit cutia de Coca-Cola gi a agezat-o pe masi.

in seara aceea am continuat si urmirim la televizoraventura salvirii fetifei din Texas gi am sporoviit pAniaproape de miezul noplii, bdnd cafea gi iegind din cind in

cdnd afari, in gridini, pentru a fuma. La un mbment datam ajutat-o s[-Ei aduci restul lucrurilor din portbagajulunei magini Hyundai veche, pe care o parcase in garajulcasei, qi s[ punl laolalti piesele unui mic Eifonier ale clruiinstruc{iuni de montare plreau concepute sub forma unui

test de inteligen{d pentru persoanele geniale.

Laura era pl[cuti, avea simlul umorului gi mi-am datseama ci citise foarte mult. Ca orice tip de virsta mea, eramo bomb[ cu hormoni. in momentul acela n-aveam nicioprieteni gi tAnjeam dupi sex, dar imi aduc bine aminte ci

20 EUGEN OVIDIU CHiROVICI

atunci, la inceput, nu m-am gdndit nicio clipd la variantacupldrii cu ea. Eram convins cd avea un prieten, degi n-am

vorbit despre asta. Cert e ci mb tulbura ideea de a-miimpirli locuinla cu o fat6, ceea ce nu se mai intdmplasepdni atunci. Era ca gi cum dintr-odati urma s[ am acces laniqte secrete care inainte imi fuseserl interzise.

Realitatea era ci nu-mi pllcea la universitate gi aEtep-tam cu neribdare s[ termin ultimul an gi s-o gterg de-acolo.

Mi niscusem gi crescusem in Brookllm, la Williamsburg,in apropiere de Grand Street, unde pe vremea aceea pro-priet[{ile erau mult mai ieftine decdt sunt astdzi. Mamaera profesoard de istorie la Boys & Girls High Schooldin Bed Stu, iar tata era asistent medical la Kings CountyHospital. Nu proveneam, agadar, din clasa muncitoare,totuqi am simfit mereu c[ apartineam oarecum acesteia,avdnd in vedere cartierul modest in care mi-am petrecutcopiliria gi adolescenfa.

Am crescut ftr[ lipsuri materiale majore, dar 9i fbr6 si-mipermit o grimadd de lucruri. Oamenii din Brooklgr, de lairlandezii din Marine Park gi pdnl la rugii din Mica Odesa,de la portoricanii care incepuserd si apari in zoni in num5.rmare in acei ani gi pdni la evreii hasidici din partea de est,tofi mi se p5:reau vii gi interesanli gi m[ simleam ca pegtele inapi in acea babilonie de rase, culori gi obiceiuri. Anii '70 aufost grei pentru New York City din punct de vedere econo-mic qi-mi aduc aminte ci foarte mult[ lume era slrac6, iarviolenla era la ordinea zilei. insd oamenii erau comunicativigi se pare ce aveau mereu cate ceva interesant de povestit.

Cdnd am ajuns la Princeton, m-am inscris la cdteva cer-

curi qtiinfifice, am devenit membru al unuia dintre acele

Cartea oglinzilor

faimoase cluburi de pe The Street 9i am dat tdrcoale echi-

pei de teatru de la Triangle. La cererea mea, am fost invitat

s[ citesc in fafa membrilor unui cerc literar mai multepovestiri pe care le scrisesem spre finalul liceului. Cercul

respectiv era pistorit de un poet oarecum faimos, carepreda ca profesor invitat, iar membrii lui igi fbceau untitlu de glorie din a tortura limba engleze pentru a pro-duce poeme flrd cap gi coadl. in momentul in care auinleles ci povestirile mele erau ,,clasice" 9i ci romanele luiHemingway qi Steinbeck constituiau pentru mine posibile

surse de inspirafie, m-au privit ca pe o gregeali a naturii.

Oricum, un an mai tdrziu le lisasem deja balti pe toategi-mi petreceam orele din afara cursurilor mai mult labiblioteci sau acasd.

Cei mai mu\i dintre colegii mei proveneau din pltura desus a clasei mijlocii de pe Coasta de Est, care trlsese o spaiml

cumplitd in anii '60, cind lumea lor didea impresia c[ oluase definitiv la vale, gi care probabil ci igi educase copiii inaga fel incit nebunia de atunci sd nu se mai repete niciodatl.

Anii'60 igi avuseseri muzica lor, marqurile, vara iubi-rii, descoperirea drogurilor, festivalul Woodstock, emanci-

parea rasiali gi pilulele contraceptive. Anii'70 aduseserdcu ei lisarea in urml a cogmarului numit Vietnam, muzicadisco, pantalonii evazali gi cluburile de dans. Dar triiamcu senzalia ci anii '80 nu mai aveau in ei nimic grandios 9ici generalia mea pierduse marele tren. Bitrdnul RonaldReagan, asemenea unui gaman dibaci, scosese iar la lumind

vechile duhuri mccarthy-iste pentru a fopii pe creieriinafiunii, in vreme ce nigte ingeragi durdulii, cu pdliriitexane agezate peste zulufii blonzi, cAntau in cor imnuridedicate liberei inifiative. Go, Ronnie, go!

2l

22 EUGEN OVIDIU CHIROVICIColegii mi se pireau nigte snobi conformigti, in pofida

aerelor de rebeli pe care le afigau doar pentru c[ aga cre-deau ei cd se cuvenea si fie tinerii studenp din Ivy League,un soi de amintire vagd a deceniilor anterioare. Tradifi-ile de care se ticea atdta caz la Princeton imi dideauimpresia unor simple maimutireli pe care timpul le golisede orice semnificafie.

Pe cei mai mulli dintre profesori ii consideram nistemediocritifi agilAndu-se de un culcug cdlduf in care si-Eipetreacd bdtrAnelile. Colegii care se jucau de-a marxigtii girevolulionarii pe banii pdrin{ilor nu se obosiseri sd citeasclDas Kapital, iar cei care se autointitulau conservatori secomportau ca gi cum ar fi fost cu tolii urmagii direcli aipelerinului de pe Mayflower, care, cocolat pe catarg gi cupalma fbcuti streagini la ochi, strigase: ,,Pimdnt!". Pentruprimii, proveneam dintr-o familie mic-burghezi pe care arfi trebuit s-o urdsc si ale cirei valori trebuiau negate gi cll-cate in picioare. Pentru ultimii, nu eram decdt un alb sdracdin Brooklyn, care se furigase in campusul lor minunat cuscopuri dubioase gi, flr[ indoiali, condamnabile.

Este insi posibil ca toate aceste lucruri si nu fi existatdecdt in mintea mea. Dupi ce mI hotirdsem si devin scri-itor, spre sfdrgitul liceului, imi construisem treptat o vizi-une tristi gi sceptici despre lume, cu ajutorul neprecupelital domnilor Cormac McCarthy, Ken Kesey Ei Don DeLillo. Eram convins cd soarta adevirafilor creatori eraaceea de a fi singuratici, sceptici gi nefericifi, chiar gi atuncicdnd primeau cecuri de milioane de dolari pentru produc-

liile lor literare qi iEi petreceau concediile in stafiuniscumpe din Europa. imi spuneam ci, dacl n-ar fi fostincercat de diavol si trimis pe grimada de bilegar, chinuit

Cartea oglinzilor 23gi istovit, Iov ar fi r[mas un anonim, iar omenirea ar fi fostviduviti de o capodoperd.

incercam sd evadez cdt puteam de des din campus, aga

c[-mi petreceam weekendurile mai mult la New York.Cutreieram anticariatele din Upper East Side sau teatreleobscure din Chelsea, mergeam la casa de discuri KnittingFactory, care tocmai se deschisese in Brooklyn, pe Houston

Street, pentru a-i asculta pe Bill Frisell, Cecil Taylor gi pemembrii trupei Sonic Youth. Mergeam la cafenelele de pe

bulevardul Myrtle sau treceam podul in Lower East Side Eicinam impreund cu pirinlii gi cu fratele meu, Eddie,intr-unul dintre acele localuri italiene de familie in caretoati lumea iqi spunea pe numele mic. Princeton mi seplrea populat de nigte robolei sclifosili, vorbind cu accent

de Boston.

imi luam examenele flri si depun eforturi prea mari,pitit in mediocritatea comodl a notelor de B pentru a fil6sat in pace, in aga fel incdt s6 am timp si citesc gi si scriu.Scriam zeci de povestiri scurte qi inceputuri de roman care

nu treceau niciodati de primul capitol. Foloseam o vechemagini de scris Remington cu band[, pe care tata mi-of5,cuse cadou inainte de plecarea la universitate. Dupice-mi reciteam produc{iile gi le corectam zile in qir, acestea

stArgeau cel mai adesea la gunoi. De fiecare dati cdnd des-copeream cite un nou scriitor, incercam incongtient sdscriu ca el, ca un cimpanzeu coplegit de admira{ie in fa}aunei femei in rochie roEie.

Dintr-un motiv sau altul, nu-mi pldcea si consum dro-guri. Fumasem ,,iarb[" pentru prima oari la doar treispre-zece ani, cu prilejul unei vizite la Grddina Botanici. Un biiatpe nume Martin adusese cu el doul asemenea {ig[ri, pe care

24 EUGEN OVIDIU CHIROVIC]

le fumaser[m impreunl cu vreo alli cinci prieteni intr-unloc ferit, cu sentimentul ci apele involburate ale infracfiona-htefli ne tdrdserl pentru totdeauna in unda lor tulbure. inliceu am mai fumat de cdteva ori gi tot de atttea ori m-amimbitat cu bere ieftini la niEte petreceri din apartamenteledubioase de pe Driggs Avenue. insd nu descoperisem nicioplicere in a fi drogat sau beat, spre ugurarea plrinlilor. Erauvremuri in care, cel pulin in Brooklyn, dac[ erai dispus sicalci strdmb, era mai probabil sd mori impugcat sau dintr-osupradozd decdt sd-!i gdsegti o slujbi. invilam foarte bine,am absolvit cu note maxime gi am fost acceptat atAt la

Cornell, cdt gi la Princeton - am ales-o pe ultima, care peatunci avea faima de a fi mai pufin conservatoare.

Televiziunea nu devenise inci un lung gir de show-uriin care tot felul de neferici{i erau obligali s[ cAnte, slsuporte aluziile jignitoare ale moderatorilor sau s[ intre inbazine pline cu qerpi. Emisiunile nu se transformaseri inciintr-o poveste spusi de un idiot, plini de zgomot gi derdsete. Dar nici pe atunci nu glseam nimic interesant innigte dezbateri politice filarnice, glume indoielnice gifilme de categoria B despre adolescenli care aveau infbliga-rea 9i inteligenla unor plpuqi din plastic. Cei cdfiva produ-

citori decenli gi jurnaligti adevirafi provenifi din epocaanilor'60, care inci mai populau studiourile de televizi-une, pireau la fel de stingherili 9i neliniqtili ca niqte dino-zaurivdzindmeteoritul apropiindu-se de P[mdnt, semn c[vremea 1or era pe cale si se sfArgeascl.

insi Laurei, aga cum aveam s[ constat, ii pllcea si seconecteze aproape in fiecare seari, la perfuzia de nimicuria televizorului, pretinzdnd ci astfel creierul ei intra intr-unsoi de stazl care-i permitea clasificarea, sistematizarea qi

Cartea oglinzilor

depozitarea judicioasi a informaliilor acumulate de-a lun-gul zilei. Astfel ci toamna anului de gralie L987 afost peri-oada din viafa mea in care m-am uitat cel mai mult latelevizor, gisind un soi de pllcere masochisti in a sta cul-

cat pe canapea alituri de ea, comentAnd plin de venin orice

emisiune, buletin de qtiri sau serial, asemenea unuia dintre

cei doi betrani chilibuqari din serialul The Muppets Show.

Nu mi-a vorbit de la inceput despre profesorul ]osephWieder, una dintre cele mai importante personalitili care

predau la Princeton in acei ani, considerat un soi dePrometeu cobordt printre noi, muritorii, pentru a ne inv5:{a

tainele focului. Mi-a spus c1-l cunogtea gi ci erau ,,buniamici" abia inainte de Halloween, cdnd am urmirit impre-uni o emisiune a lui Larry King, la care Wieder fuseseinvitat s[ vorbeasci despre dependenla de droguri: trei

tineri muriserl cu o zi in urmi din cauza unor supradoze,intr-o cabanl aflatd undeva ldngl Eugene, Oregon. Cred c[m[ indrigostisem deja de ea, chiar daci inci nu congtien-tizasem acest lucru.