Istoria vieţii

Vechi de 4, 6 miliarde de ani, Pământul este leagănul nostru. Locul unde totul a început într-un moment de pură uimire. Ştim că suntem aici. Întrebarea este cum? Motivul ce a făcut posibilă apariţia vieţii este discutat de sute de ani şi nici măcar acum oamenii de ştiintă şi filosofii nu au reuşit să ajungă la un consens.

Abiogeneza este un proces natural prin care viața se naște din compuși organici simpli. Ipoteze științifice cu privire la originile vieții pot fi împărțite în mai multe categorii. Mai multe mecanisme au fost investigate, inclusiv fulgerele şi radiațiile. Cele mai multe abordări au investigat modul în care moleculele de auto-replicare sau componentele lor au venit în existență. Alte abordări (ipoteze de tip "metabolismul primul") cercetează modul prin care moleculele precursoare necesare pentru auto-replicare ar fi putut proveni din cataliza sistemelor chimice ale Pământului primordial.

1. Ajutor divin-Teoria creaţionistă:

Potrivit acestei teorii, toate formele de viaţă de pe Pământ au fost create de Dumnezeu sau de o altă zeitate. Aceasta idee se regăseşte în scrierile antice şi stă la baza celor mai multe religii. În mitologia Hindu, Brahma, zeul creaţiei, este cel care a creat lumea în urma unei dorinţe. După credinţa creştină, Dumnezeu a creat lumea în 6 zile. Mitologia Sikh spune că toate formele de viaţă au fost create după ce Dumnezeu a rostit un singur cuvânt.

Teoria creaţionistă este un concept pur religios, bazat pe credinţă. Nu are nicio bază ştiinţifică.

2. Dumnezeu şi Haosul-Teoria catastrofelor:

Această teorie este o alternativă a celei creaţioniste. Teoria catastrofelor afirmă faptul că Dumnezeu a creat mai multe lumi vii ce au fost urmate de catastrofe. În urma distrugerii totale a unei lumii vii, o alta este creată de fiecare dată. Georges Cuvier (1769-1832) şi Orbigney (1802-1837) au fost principalii susţinători ai acestei teorii.

3. S-a întâmplat-Teoria generaţiei spontane:

Deşi mai puţin cunoscută, această teorie este aproape la fel de veche ca şi cea creaţionistă. Aceasta a persistat din Antichitate până la jumătatea secolului al XIX-lea. Adepţii acestei teorii credeau că viaţa ia naştere din materie moartă (anorganică).

Această teorie poate fi înţelesă astfel: într-un lac format după ploaie apar spontan peşti şi broaşte, pe frunze apar omizi, în carnea putrezită apar viermi, toate acestea printr-un proces denumit generaţie spontană sau ansamblare de la sine. Teoria a fost desfiinţată în anul 1668 de către italianul Francesco Redi, în urma unui experiment.

4. Vizitatori din spaţiu-Panspermia:

Poate viaţa nu a apărut pe Pământ, ci a fost adusă de metoriţi sau asteroizi.

Panspermia este o ipoteză conform căreia viața care există în Univers se răspândește prin

intermediul meteoriților, asteroizilor și al planetoizilor. Panspermia afirmă că semințe de

viață există peste tot în Univers și că viața pe Pământ (sau în altă parte) a început atunci

când aceste semințe au ajuns aici, posibil aduse de un mic corp ceresc. Similar se fac

cercetări dacă și viața de pe Pământ se poate răspândi mai departe în Univers prin aceiași

metodă.

5. Un început electrizant-Teoria Miller-Urey:

În urma unui experiment realizat în anul 1953 s-a demonstrat că scânteile electrice pot produce zaharuri şi aminoacizi într-o atmosferă bogată în apă, metan, amoniac şi hidrogen. Aşadar, s-a lansat posibilitatea ca fulgerele să fi contribuit la apariţia vieţii pe pământ, însă teoria a fost combătută repede de studii recente care au demonstrat că atmosfera timpurie a Pământului era săracă în hidrogen. Cu toate acestea alte studii sugerează că hidrogenul, amoniacul şi metanul erau prezente în norii vulcanici.

6. La rece-Teoria stratului de gheaţă:

Se presupune că gheaţa a acoperit oceanele cu 3 miliarde de ani în urmă, în timp ce soarele era de trei ori mai puţin luminos ca acum. Acest strat de gheaţă, gros de câţiva metri, se poate să fi protejat materia organică din apă de ultraviolete şi de impactul cu alte corpuri cereşti. Se poate ca temperaturile scăzute să fi ajutat la păstrarea materiei, permiţând reacţii chimice necesare vieţii.

7. Din adâncuri-Teoria izvoarelor termale sub-marine:

Această teorie sugerează că viaţa ar fi început datorită izvoarelor termale ce conţineau molecule bogate în hidrogen. Craterele stâncoase ar fi putut concentra aceste molecule şi le-ar fi furnizat catalizatori minerali necesari reacţiilor chimice.

8. Cristale şi noroi-Teoria argilei:

Conform teoriei scoţianului Alexander Graham Cairns-Smith, de la Universitatea Glasgow, primele molecule de viaţă s-ar fi format chiar în pământ, cu ajutorul unor cristale minerale ce se găsesc în argilă. Pe măsură ce aceste minerale cresc, se ordonează în anumite tipare, iar cele mai stabile vor domina. Al doilea pas ar fi interacţiunea cristalelor minerale cu molecule organice, pe care le ordonează în tipare organizate. Această teorie, deşi destul de cunsocută, nu este acceptată de toată comunitatea ştiinţifică.

9. Începuturi simple-“Modelul moleculei mici”:

Chimistul american Robert Shapiro, de la Universitatea din New York, a lansat în anii ‘80 o teorie denumită “modelul moleculei mici”. Aceasta spune că viaţa primordială a apărut pe Pământ oriunde condiţiile au permis reacţii chimice ciclice, consumatoare de energie. Aceste reacţii nu erau rezistente însă, pe măsură ce alţi compuşi s-au alăturat, acestea au format sisteme autosustenabile ce au început să evolueze. Cu alte cuvinte, în loc să evolueze din molecule complexe, precum ADN-ul sau ARN-ul, viaţa ar fi putut începe direct din molecule singulare, care au interacţionat între ele în cicluri.

10. Vârtejul vieţii-Teoria “supei primordiale”:

Această teorie este general acceptată de peste 80 de ani (propusă în 1929 de J. Haldane) drept cea mai plauzibilă explicaţie a apariţiei vieţii pe Pământ. În urmă cu 3.8 miliarde de ani, atmosfera Pământului conţinea substanţe chimice precum metanul,  hidrogenul, amoniacul şi apa. În oceanele primordiale au avut loc reacţii chimice şi iradieri ultraviolete, datorită lipsei stratului de ozon de la acea vreme. Astfel, prin absorbţia de energie,  moleculele de glucide s-au unit şi au format amidonul şi celuloza, iar aminoacizii au format proteinele. Apoi glucidele s-au combinat cu compuşi ai azotului, rezultatul fiind ADN-ul, o substanţă chimică organică, capabilă de autoreproducere. ADN-ul, prescurtarea de la acid dezoxiribonucleic, este cel care oferă instrucţiunile de asamblare celorlalte substanţe chimice complexe. Fiecare moleculă de ADN este construită ca o scară în spirală. La anumite intervale se creează punţi de legatură. Întreaga structură se poate despărţi la mijloc, iar când cele doua laturi se desprind, treptele trunchiate atrag alte substanţe chimice ce refac laturile scării. Drept urmare, dintr-o singură scară se formează două noi. Acest proces permite unui organism unicelular să se dividă.

Acestea au fost teoriile asupra apariţiei vieţii pe Pământ, unele plauzibile altele nu. Un lucru este sigur: nu vom putea şti prea curând cu certitudine de unde am venit şi încotro ne îndreptăm!