Originea Universuluiprezentare realizată de :

Țîrlea Ionuț-Andrei student la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Facultatea de Automatică și Calculatoare,

grupa 30211

Încă din timpuri imemoriale omul a fost fascinat și și-a pus întrebări legate de originea, dimensiunea și destinul Universului. Universul reprezintă lumea în totalitatea ei, probabil că nemărginită în spațiu și timp, infinit de variată în ceea ce privește formele pe care le iau materia,energia și informația în procesul dezvoltării lor perpetue. În privința întrebărilor referitoare la originea Universului, miturile primordiale, transformate mai târziu în curente spirituale și religii, susțineau ideea centrală a unui mare vid din care tot și toate au izvorât din poruncă divină. Nemulțumiți cu explicațiile date de mitologie și religie, oamenii de știință, în speță fizicieni, chimiști și matematicieni, s-au concentrat atât asupra originilor Universului, cât și în problema dimensiunilor sale, deabia în secolele IX/XX.

Probabil că cu toții cunoaștem teoria creaționistă expusă în Biblie. Aceasta spune că Dumnezeu a creat în mod miraculos formele fundamentale de viață în șase zile de creație(număr simbolic).

Una dintre cele mai interesante concepții religioase privind nașterea Universului este formulată de cultura Kabbala și intitulată Tzimtzum (oarecum similară cu teoriile științifice). Potrivit acesteia, Universul s-a format în momentul în care Creatorul s-a contractat. Înainte de asta, tot spațiul era ocupat de Creator,acesta fiind infinit, în afara lui nu era decat vid, iar actul creației nu putea să aibă loc decât în acel spațiu infinit. Astfel, Creatorul se contractă într-un singur punct, facând mai întâi posibilă apariția vidului, umbrelor și întunericului. Teoria aceasta spune ca actul creației nu începe cu o parte pozitivă, ci mai degrabă pentru a avea lumină trebuie mai întâi să fie umbră, pentru a avea materie trebuie să existe antimateria și cel mai important, pentru ca să existe Lumea, însuși Creatorul trebuie să devină un singur punct tocmai pentru a putea lăsa loc creației lui.

Într-o carte provocatoare intitulată "The Grand Design", Stephen Hawking, teoretician al originii universului și cel mai important dintre cosmologi contemporani, profesor de fizică la Universitatea Cambridge (funcție în care a activat și Isaac Newton) afirmă că fizica modernă ca știință nu trebuie să lase niciun loc lui Dumnezeu în ecuația apariției Universului, iar știința poate explica singură originea tuturor lucrurilor.

"Pentru că există legi asemenea celei a gravitației, Universul se poate autocrea din nimic. Creația spontană este motivul pentru care mai degrabă există ceva decât nimic, motivul pentru care Universul și oamenii există. Nu este nevoie să-l invocăm pe Dumnezeu pentru a pune Universul în mișcare".

După ce Charles Darwin a propus în Originea

Speciilor (1859) evoluția naturală a formelor de

viață, creaționismul a început să piardă teren, acest fapt fiind în special adevărat printre oamenii de știință. Astfel pentru a susține evoluționismul s-au emis teorii cu baze științifice asupra apariției Universului. Una dintre ele este teoria Big Bang-ului, aceasta fiind printre cele mai populare şi credibile astăzi, dacă nu chiar cea mai larg acceptată.

Termenul de Big Bang, în general, se referă la ideea că Universul s -a extins de la o singularitate primordială fierbinte și densă cu 13,73 miliarde de ani în urmă (cu o eroare de plus/minus 120 milioane de ani).

Asadar la inceput se presupune că nu exista nimic altceva în afară de vid. In acest imens nimic a izbucnit (cu 13,73 miliarde de ani în urmă) , din senin, o explozie uriașă, din care a luat naștere Universul. Acest prim Univers era atât de fierbinte, încât conținea doar energie pură. După numai o secundă, o parte din această energie a fost transformată în partile fundamentale ale materiei, iar Universul s-a umplut de o ceață densă. Timp de patru sute de milenii, Universul a crescut iar ceața a început să formeze atomi. După 0,5 miliarde de ani, un nor de ceață a devenit atât de dens încât a explodat, dând naștere primei stele. Ceilalți nori i-au urmat exemplul, iar stelele astfel formate s-au grupat încet-încet în galaxii. Teoria Big Bangului încearcă deasemenea să explice de ce universul se extinde permanent încă de la apariția sa, și de ce pare a fi uniform în toate direcțiile.

Există trei indicii majore care sustin veridicitatea teoriei Big Bangului:• Vârsta celor mai bătrâne stele este de 12-13,2 miliarde de ani,

adică ea corespunde parțial cu vechimea Universului.• Analiza luminii emise de galaxii indică faptul că obiectele galactice

se îndepărtează unele de altele cu o viteză cu atât mai mare, cu cât sunt mai îndepărtate de Pământ, ceea ce sugerează că galaxiile erau altădată adunate într-o regiune unică a spațiului si sustine faptul ca universul se afla intr-o continua expansiune(„Legea lui Hubble”);

• În ziua de azi, în toate regiunile Universului există o radiație de fond ("radiație cosmică") foarte slabă, un fel de fosilă, rămășiță de pe urma torentelor de căldură și lumină din primele clipe ale Universului.

Teoria membranelorCea mai recentă noțiune introdusă de cercetători

este cea a universului multiplu (Multivers ) ( numită teoria membranelor sau Teoria M). Acesta „ar putea conține un număr infinit de universuri, fiecare cu legi diferite ale fizicii. Probabil că în fiecare moment au loc Big Banguri. Universul nostru coexistă cu alte membrane, alte universuri care sunt de asemenea în expansiune. S-ar putea ca universul nostru să nu fie decât un balon plutind într-un ocean de alte baloane.”

O echipă de oamenii de știință din Statele Unite ale Americii susțin că, de fapt, Big Bang-ul a fost creat de coliziunea ciclică a două Universuri care au fost atrase unul spre celălalt. Atragerea celor două Universuri ar fi fost creată, conform acestei teorii, de scurgerea de gravitație dintr-unul înspre celălalt. Astfel, Universul nu s-ar fi extins după Big Bang, ci el ar fi avut deja dimensiuni mari. În Univers ar fi existat și energia intunecată, ca efect al scurgerii de gravitație din celalalt Univers în cel in care suntem. Big Bang-ul ar fi, conform cercetărorilor, un pod spre trecut, un eveniment ciclic, și nu inceputul timpului. De fiecare dată, Big Bang-ul ar fi însotit de crearea unei noi materii și formarea unor noi planete, stele și galaxii.Între cele doua Universuri nu ar exista comunicare, în afara atracției gravitaționale, singura care ar putea trece de granița aflata între ele. Aceasta teorie explică și misterul materiei întunecate din Univers, cea care nu este altceva decat forța gravitaționala care atrage un Univers către celălalt. Totuși în cadrul acestei teorii se poate pune întrebarea când a apărut totul, care este momentul zero?

Așadar “încă” nu știm cum a apărut Universul cu adevărat , toate posibilitățile emise sunt numai teorii. Poate am fost creați de un Creator sau poate lumea a apărut prin Big-Bang. Cine știe?

Bibliografie

• http://www.wikipedia.org/ : Wikipedia, The Free Encyclopedia• http://www.britannica.com/ Enciclopedia Britannica • http://www.descopera.ro Descoperă.ro • Hawking Stephen, “Surta istorie a timpului”,

Humanitas, București 2008• Mlodinow Leonard, Hawking Stephen,“The Grand

Design”, Bantam Books, New York 2010