Universitatea Al. I. Cuza, Iași

Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor

Organizarea și funcționarea pieței

financiare din Tokyo

Îndrumător, Student:

Asist. Univ. Dr. Sorin Anton Negrea Zenaida Silvia

Grupa 24

Iași, 2009

Cuprins:

Cap. I. Sistemul financiar japonez.............................................................................................3

I.1. Caracteristici și trăsături generale.....................................................................................3

I.2. Structura sistemului financiar japonez.............................................................................4

Cap. II. Piața financiară din Tokyo...........................................................................................5

II.1. Tokyo Financial Exchange..............................................................................................5

II.2. FOREX............................................................................................................................7

II.3. Bursa de valori din Tokyo...............................................................................................7

II.3.1. Relația bursei din Tokyo cu alte burse internaționale............................................8

II.3.2. Funcțiile Bursei de Valori din Tokyo......................................................................9

II.3.3. Structura Bursei din Tokyo...................................................................................10

Cap. III. Structura organizațională a Bursei din Tokyo............................................................11

Cap. V. Indicii bursieri japonezi...............................................................................................14

IV.1. Indicii TOPIX sectoriali..............................................................................................15

IV.2. Indicii TOPIX compoziți.............................................................................................16

IV. 3. Indicatorul Nikkei.......................................................................................................17

Concluzii...................................................................................................................................17

2

Cap. I. Sistemul financiar japonez

I.1. Caracteristici și trăsături generale

Piețele financiare internaționale asigură mobilizarea și redistribuirea capitalului

disponibil la nivel mondial. Piața financiară internațională se individualizează prin faptul că:

dispune de structuri ce acoperă toate tipurile de titluri; operatorii asigură activitatea pe piețele

financiare; autoritatea se angajează să asigure transparența, lichiditatea și buna funcționare a

pieței.

Sistemul financiar de tip japonez1 este bazat pe o anumită structură organizatorică

denumită ”keiretsu” format din întreprinderi direct productive, furnizori de materii prime,

întreprinderi de distribuție, societăți de asigurare, bancare, etc., caracterizate prin legături

strânse între ele. Evaluarea titlurilor emise de întreprinderi în acest context este extrem de

dificilă, pentru că trebuie să se țină cont și de potențiale acte de sprijin din partea celorlalte

entități ale structurii organizatorice. Astfel, chiar dacă o întreprindere se confruntă cu

dificultăți, ceea ce ar duce în condiții normale la o scădere a cursului bursier al acțiunilor

emise de aceasta, ea va miza pe sprijinul acordat de celelalte entități, motiv pentru care în

analiză va trebui să se țină cont și de forța economică a acestor entități.

Sistemul financiar japonez a constituit unul dintre modelele fundamentale, dar este tot

mai puțin amintit în lucrările de dată recentă, în contextul în care el adoptă tot mai mult

trăsăturile celorlalte sisteme fundamentale. Entitățile din cadrul sistemului „keiretsu”

acționează concertat, în scopul atingerii anumitor obiective generale. Totodată, se poate

menționa faptul că acești agenți se sprijină reciproc în perioada de recesiune. Astfel, agenții

performanți din ansamblul keiretsu îi susțin pe aceia mai puțin performanți, în momentele în

care condițiile economice nu sunt prielnice. Din această perspectivă se poate considera că

sistemul financiar japonez clasic este fundamentat pe perceptele filosofice specifice culturii

japoneze. În acest context se presupune că salariații vor rămâne angajați în aceeași

organizație, care devine practic, ”o a doua familie” pentru aceștia.

Principalele trăsături legate de acest sistem sunt reprezentate de faptul că:

protecția drepturilor acționarilor minoritari nu reprezintă un aspect destul de

important;

concurența se manifestă în special între diferiți keiretsu și nu neapărat între

agenți economici. Acesta este unul dintre motivele pentru care corporațiile japoneze pot fi

criticate în contextul respectării regulilor legate de concurența loială.

I.2. Structura sistemului financiar japonez

1 Dragotă V. –Piețe și sisteme financiare, Editura ASE, București, 2008, pag 32.

3

Japonia rămâne țara cu un sistem financiar bazat pe bănci, în ciuda faptului că piața de

capital, în funcție de valoarea totală, este a doua ca mărime din lume. Structura sistemului

financiare japonez se prezintă astfel: Banca Centtrală, instituții financiar cooperatiste,

Instituții financiare nedepozitare (asigurări de viață), instituții financiare de stat(case de

economii, instituții financiar guvernamentale).

Sistemul financiar japonez poate fi analizat pe cele trei segmente: sectorul bancar,

asigurări și instituții financiar guvernamentale. Sectorul bancar, datorită achizițiilor și

falimentelor din ultimii anii, e format din 7 bănci majore: Tokyo- Mitsubishi, Mihuzo,

Mihuzo Corporation, UFJ, Mitsui- Sumitomo, Resona și Saitama-Resona. Aceste bănci dețin

jumătate din depozitele și creditele private, iar din acest motiv multe din analize se

focalizează doar pe aceste instituții bancare. Al doi-lea sector important este segmentul

asigurărilor care deține sub 20% din activitatea întregului sistem. Al trei-lea segment este cel

al instituțiilor financiar- guvernamentale conform FMI, sectorul public în Japonia joacă un rol

mult mai important în procesul de intermediere finaciară decât în orice alt stat OECD.

Sectorul bancar se caracterizează printr-o rată de profit scăzută în ultimii 10 ani;

Fukao (2003) remarcă faptul că industria bancară japoneză nu a înregistrat până în 1993 profit

net operațional. Profitul a apărut prin câștigul de capital generat de deținerea de acțiuni pe

termen lung.

Lipsa de performanță este posibil determinată de lipsa de performanță a activității

bancare și dependența prea mare a băncilor de veniturile din activitatea de creditare.

Profitabilitatea scăzută reflectă însă alte probleme ale sistemului bancar:

supradimensionarea sistemului bancar (număr de bănci per capital și ponderea activității

băncilor în PIB au valori mai mult decât duble decât în SUA), înnoirea lentă a producției

financiare, mulți clienți insolvabili, caracterizați prin profitabilitate scăzută, fenomen explicat

prin presiunile implicite sau explicite ale guvernului de a nu forța falimentul în cazul în care

acesta ar implica pierderi semnificative de locuri de muncă.

În a doua jumătate a anilor `80, în Japonia s-a înregistrat un boom puternic pe piața de

capital și pe piața imobiliară. La începutul anilor `90 spargerea acestui balon a generat efecte

devastatoare. Indicele Nikkei a scăzut de la nivelul maxim de 38,917 în decembrie 1989 la

14,309 în 1992. Prețurile terenurilor în zona comercială metropolitană au scăzut la o cincime

din nivelul de maxim înregistrat. Sistemul bancar s-a confruntat cu o pondere mare a

creditelor neperformante, în condițiile în care titlurile financiare utilizate drept colateral au

devenit aproape lipsite de valoare . O mare parte a companiilor străine au fost delistate de la

bursa din Tokyo, observându-se o migrare a acestora către alte piețe de capital. Astfel,

competitivitatea internațională a pieței financiare și a instituțiilor japoneze s-a înrăutățit

4

dramatic. Această criză a sistemului financiar a fost consecința principală a procesului de

stagnare economică prelungită.

Ca reacție, guvernul japonez a pornit o reformă fundamentală pentru a realiza un

sistem financiar ”liber, corect și global”- acest program care a generat efecte pozitive din

1998, numit ”Japanese Big Bang” avea acțiuni menite să atingă următoarele obiective: să

genereze creșterea oportunităților pentru investiții, să îmbunătățească calitatea seviciilor

financiare și să stimuleze concurența, să genereze un cadru de tranzacționare mai corect și mai

transparent. Reforma a vizat liberalizarea și diversificarea produselor financiare, a activității și

a structurii organizatorice, îmbunătățirea infrastructurii pieței financiare și a sistemului de

tranzacționare, reducerea riscurilor.2

Cap. II. Piața financiară din Tokyo

II.1. Tokyo Financial Exchange

Tokyo Financial Exchange a fost înființată în aprilie 1989 prin Legea privind

tranzacțiile cu titluri financiare- futures. TFX răspunde nevoilor investitorilor și promovează

dezvoltarea unor noi linii de produse atractive contribuind la creșterea economică în Japonia,

ocupând o poziție de lider de piață prin încredrea și infrastructura oferită investitorilor.

Principalele activități ale TFX sunt:

1. garantarea unei piețe corecte prin stabilirea și oferirea de instrumente financiare în

cadrul piețelor de valori mobiliare și pe piața derivatelor;

2. decontarea instrumentelor de pe piața derivată care au fost tranzacționate la TFX.

Instrumentele financiare derivate sunt în continuă dezvoltare atât din punct de vedere

calitatic cât și cantitativ (varietate), noi tipuri de produse derivate, cum ar fi opțiuni, swap pe

rata dobânzii, produse derivate hibride. în septembrie 2007, TFX a început să ofere

instrumente financiare care se listează pe piață asigurând comoditatea și ocuparea forței de

muncă.

În scopul asigurării unei concurențe loiale și eficiente tranzacțiile cu instrumente

futures pe piața TFX se pot realiza de către membrii care satisfac anumite criterii financiare și

să poată fi capabilă să suporte un credit.

Membrii TFX acoperă o gamă largă de sectoare financiar, cum ar fi băncile, societățile de

valori mobiliare, companiile de asigurări, asociațiile de credit, brokeri, instituții financiare

2 Dragotă V. - Piețe și sisteme fianciare, Editura ASE, București, 2008, pag 114-117.

5

străine, etc. Participarea activă a membrilor străini este o caracteristică remarcabilă a pieței

TFX.

TFX are două tipuri de membri: membrii care tranzacționează și care au capacitatea de

a executa tranzacții și membri care au capacitatea de a efectua operațiuni de compensare

financiară pentru contractele futures. Non- membri compensatori trebuie să încredințeze

decontările operațiunilor lor membrilor. În cazul în care nu sunt membri investitori, ordinele

de compensare urmează să fie încredințate membrilor TFX care sunt brokeri licențiați pe

instrumente finaciare de tip futures.

Grafic nr 1. Oraganigrama TFX

Sursa: www.tfx.co.jp

II.2. FOREX

6

Foreign Exchange, cunoscută ca FOREX sau FX este cea mai mare piață financiară

din lume. Volumul ei de tranzacționare depășește 1 trilion de dolari zilnic, și statistic

depășește de 30 de ori volumul tuturor piețelor de capital din SUA. Spre deosebire de bursele

de valori, bursa forex nu are un singur sediu, ea fiind o bursă globală cu patru centre

financiare de referință: New York, Tokyo, Sydney și Londra. Valutele de obicei se

tranzactioneză în perechi, de exemplu : euro/dolar SUA (EUR/USD) sau dolar SUA/yen

japonez (USD/JPY).

Există două motive pentru care se cumpără și se vinde valută. Aproximativ 5% din

volumul zilnic de tranzacționare de pe FOREX revine companiilor și instituțiilor de stat, care

cumpără sau vând produse sau servicii altor state, sau care trebuie să-și convertească în valută

națională profiturile obținute în alte state. Celelalte 95% din volumul de tranzacționare – sunt

tranzacții cu scop speculativ.

De cel mai larg interes pentru speculații se bucură valutele cele mai lichide, adică

valutele " de bază ". Actualmente, se poate remarca faptul că 85% din totalul de tranzacții îl

reprezintă dolarul SUA, yenul japonez, euro, lira britanică, francul elvețian, dolarul Australian

și Canadian.

Activitatea pieței FOREX începe în fiecare zi în Sidney, apoi se mișcă pe mapamond

odată cu ziua și începutul activității marilor centre financiare – la început în Tokyo, apoi

Londra și N.Y. Spre deosebire de alte piețe financiare, traderii de pe piata FOREX au

posibilitatea să tranzactioneze pe fluctuațiile valutelor, care sunt provocate de evenimente

economice, sociale sau politice în orice timp al zilei sau nopții.

FOREX este considerată o piață extrabursieră, sau piață "interbancară", pentru că

tranzacțiile între părți se fac telefonic sau prin intermediul internetului. Tranzacționarea pe

FOREX este descentralizată și nu este supusă condițiilor bursei cum se întamplă pe piețele

reglementate ( bursa de valori sau futures ).

II.3. Bursa de valori din Tokyo

Este o entitate privată, o corporație fără scop lucrativ, cu sediul în Tokyo, fiind cea de-

a doua cea mai mare bursă de valori din lume în funcție de capitalizarea de piață a

companiilor listate, după New York Stock Exchange. La data de 31 decembrie 2007, la Bursa

de Valori din Tokyo au fost listate un număr de 2414 companii cu o capitalizare de piață

cumulată de 4,3 mii de miliarde de dolari.

În anii 1870, un sistem de valori mobiliare a fost introdus în Japonia și astfel au

început negocierea obligațiunilor de stat. Acest lucru a dus la necesitatea existenței unei

instituții publice care să asigure tranzacționarea. Prin Ordonanța privind Bursele de valori,

7

adoptată în mai 1878 a fost constituită Tokyo Stock Exchange Co., Ltd. iar tranzacționarea a

început pe 1 iunie. Datorită înrăutățirii condițiilor de război și a raidurilor aeriene peste

principala insulă a Japoniei, piața titlurilor de valoare a trebuit să iși suspende sesiunile de

tranzacționare de pe toate piețele din august 1945. Deși era destul de dificilă redeschiderea

bursei printr-un memorandum al marelui comandant al puterilor aliate în septembrie 1945,

totuși tranzacționarea a fost reluată de către grupurile neoficiale de tranzacții în decembrie,

același an. La 1 aprilie 1949, trei burse de valori au fost stabilite în Tokyo, Osaka și Nagoya.

În luna iulie a aceluiași an încă 5 burse au fost stabilite la Kyoto (a fuzionat cu Osaka

Securities Exchange în martie 2001), Kobe (dizolvată în 1967), Hiroshima (a fuzionat cu

Tokyo Stock Exchange în 2000), Fukuoka și Nikata (a fuzionat cu TSE în 2000). În plus, în

1950 a fost înființată bursa de valori Sapporo. Astfel, Japonia are în prezent 5 burse de valori.

Bursa de valori din Tokyo se află în actuala formă de organizare din aprilie 1949, când

s-au reglementat tranzacțiile cu acțiuni și alte titluri.

Operațiunile pe piața financiară japoneză se derulează pe baza reglementărilor

cuprinse în: Legea burselor și a titlurilor de valoare, Legea societăților fianciare străine, Legea

investițiilor financiare, Legea privind depozitul și transferul electronic de acțiuni și Legea

privind consultanța financiară.

II.3.1. Relația bursei din Tokyo cu alte burse internaționale

Bursa de la Tokyo, cunoscută și cu denumirea locală de Kabuto-cho, demonstrează că

Japonia, ca o mare putere financiară, determină una din pricipalele piețe de valori mobiliare

din lume. Practic, Kabuto-cho se situează pe poziția a doua (după NYSE) pe plan mondial.

Nu toate bursele sunt permisive pentru listarea titlurilor străine. Un exemplu îl

constituie bursa niponă, piața respectivă fiind considerată una dintre cele mai ”parohiale” din

lume. Totuși, în ultimii ani și la bursa niponă au fost reduse barierele în calea cotării firmelor

străine și s-au deschis posibilități pentru acțiunea societăților financiare din străinătate.

Capitalizarea pieței TSE a fost, în anul 2004, de 3,558 mld $, reprezentând 11,81%

din capitalizarea piețelor primelor 10 burse din lume. Ponderea capitalizării pieței TSE a

crescut cu 4,46% în totalul capitalizării primelor 10 burse din lume și cu 68,70% față de 2003.

Nu este chiar un echilibru în evoluția TSE: capitalizarea pieței reprezintă 26% din

capitalizarea pieței NYSE, în timp ce PIB al Japoniei reprezintă 33% din cel al SUA, în anul

2003.

Deși în lume există un număr mare de burse, piața mondială e întemeiată pe triunghiul

SUA- Japonia- Marea Britanie. Dacă marile piețe bursiere dețin o pondere dominantă pe plan

mondial, fiecare dintre acestea este reprezentată de un centru financiar internațional consacrat:

8

New-York, Tokyo, Londra; poziția acestor centre în plan național și internațional este

determinată de numărul titlurilor cotate la bursele reprezentative: NYSE, TSE, ISE- de

potențialul și volumul de activitate al celor ”The Big Three”.

Influența triunghiului se extinde și asupra altor centre bursiere și, mai ales, asupra

acelor centre financiare din regiunile aflate sub impactul economic al celor trei coloși. Cu alte

cuvinte, fiecare dintr cele trei centre bursiere reprezintă, prin ele însele, un centru al unei

regiuni subordonate financiar: New York – Canada și America Latină, Londra- piața

financiară europeană, Tokyo- piața financară din Asia de SE.

TSE are reprezentanțe regionale în fiecare dintre cele 3 regiuni financiare importante:

America de Nord, Europa și Asia.

Bursa din Tokyo demonstrează că Japonia, ca mare piață financiară, deține una din

principalele piețe de valori mobiliare din lume. Această componentă are câteva particularități:

1. instituțiile financiare au o putere și o pondere considerabilă (Casa de titluri Nomura

ocupă unul dintre primele 15 locuri în topul societăților japoneze);

2. abundența de lichisități face ca ponderea acțiunilor susceptibile de a fi negociate pe

termen scurt să fie redusă;

3. ponderea scăzută a investitorilor străini (cel mult 10% din tranzacții).

II.3.2. Funcțiile Bursei de Valori din Tokyo

Bursa de valori Tokyo este o societate pe acțiuni care asigură ranzacționarea valorilor

mibiliare în conformitate cu autorizația dată de primul ministru.

Bursa de valori din Tokyo a fost inițial un membru al organizației dar prin revizuirea

Legii bursei și a titlurilor de valori a permis burselor să să își schimbe structura

organizațională într-o societate pe acțiuni, și astfel, în noiembrie 2001, TSE a devenit o

societate pe acțiuni, după ce membrii săi au aprobat această transformare.

Managementul are ca și obiective, stipulate în statutul bursei ”în scopul contribuirii la

protecția interesului public și a investitorilor, tranazacționarea valorilor trebuie să se

desfășoare corect și eficient”. De asemenea este clar stabilit că TSE va continua să mențină un

grad ridicat al publicității privind managementul, chiar și după ce aceasta s-a transformat în

societate pe acțiuni.

Principalele funcții ale TSE sunt:

1. asigurarea unei piețe pentru tranzacționare: tranazacționarea care are loc la TSE

progresează continuu pe parcursul fiecărei sesiuni de tranzacționare computerizat, utilizând

sisteme de tranzacționare, în conformitate cu normele de schimb. Prețurile sunt aflate la

dispoziția pblicului;

9

2. monitorizarea tranzacținării: tranzacționarea în timp real prin sistemul de

comercializare computerizat precum și tranzacțiile finalizate sunt atent monitorizate pentru a

păstra tranzacționarea în conformitate cu regulile schimbului și pentru determinarea

corespunzătoare a prețurilor;

3. afișarea valorilor mobiliare: valorile care sunt tranzacționate pe TSE să corespundă

criteriilor stabilite și aprobate de TSE;

4. monitorizarea titlurilor listate: TSE monitorizează monitorizează în mod continuu

titlurile companiilor listate pentru a menține standardele de listare la cote înalte. TSE poate să

suspende tranzacționarea sau listarea, o valoare mobilară, dacă nu sunt îndeplinite criteriile.

Pentru a asigura protecția investitorilor, transparența și echitabilitatea tranzacțiilor, TSE

necesită dezvăluirea de informații exacte, rapide și corecte. Normele referitoare la divulgarea

de informații corporative sunt prezentate în Legea burselor și a titlurilor de valoare.

5. supravegherea participanților la tranzacționare: participanții sunt cei care desfășoară

tranzacții pe piața pe piața TSE. Pentru a garanta siguranța tranzacțiilor și pentru a îndeplini la

nivelul cel mai inalt interesele publicului, ei trebuie să mențină un nivel ridicat al calității și al

încrederii. Pentru a realiza acest lucru, un sistem de examinare este introdus la bursă prin care

sunt efectuate investigații pentru a evalua starea potențialilor participanți – afacerile și

activele la momentul cererii autorizației de tranzacționare.

II.3.3. Structura Bursei din Tokyo

Supravegherea pieței bursiere a fost încredințată Comisiei Japanese Securities

Asociation (JSA); această comisie a fost creată ca urmare a numărului scandalurilor financiare

care au adus o proastă faimă bursei nipone. JSA se aliniază la standardele internaționale.

Conducerile caselor de titluri sunt convocate uneori de guvern care le poate cere să intervină

pe piață pentru a stabili cursul unor acțiuni sau pentru a furnaiza explicații cu privire la

anumite poziții adoptate pe piață.

Internediarii bursei sunt: Nomura, Daiwa, Nikko și Yamaichi. Acestea realizează

împrumuturi mai mari de 50% din tranzacțiile cu acțiuni și obligațiuni. Banca Japoniei este

exclusă de la tranzacții de bursă, de la plasamente sau curtaje cu titluri private.

Structura bursei are anumite particularități:

1. negocierea titlurilor se face în două secțiuni: prima cuprinde 150 de titluri,

reprezentând valorile cele mai active și care sunt cotate la Stock Trading Floor, celelale

negociindu-se prin cotare electronică și a doua secțiune unde sunt cotate circa 200 de valori;

10

2. negocierea obligațiunilor are două mari caracteristici: pe de o parte este vorba

de o piață foarte largă, dominată de bănci, instituții financiare, iar pe de altă parte

împrumuturile de stat determină 90% din piața secundară.

Piața interdealeri realizează tranzacții cu titluri prin mijloace electronice de calcul

(OTC) și dispune de un sistem autonom de cotare denumit JASDAQ.

Cap. III. Structura organizațională a Bursei din Tokyo

În cadrul Bursei din Tokyo, activitățile sunt organizate în departamente cum sunt:

Departamentul general de administrare, Departamentul de afaceri internaționale,

Departamentul de cotare, Departamentul personal, Departamentul trezorerie, Departamentul

piețe derivate, Departamentul de administrare și compensare, Departamentul de administrare

a sistemului electronic, Departamentul sisteme informatice, Departamentul firme-membre,

Departamentul de suraveghere a pieței.

În vederea asigurării protecției investitorilor, a realizării unor tranzacții corecte și

transparente, Bursa din Tokyo solicită societăților comerciale să difuzeze rapid, corect și cu

acuratețe informații privind situația economico- financiară.

Firmele care solicită să fie admise la cotare pe piața financiară trebuie să fie

înregistrate, să dețină o experiență în afaceri de cel puțin 5 ani, să posede un număr de acțiuni,

activele nete la sfârșitul anului să înregistreze un anumit nivel și să realizeze profit, în ultimii

3 ani, de o anumită dimensiune.

Intermediarii de pe piața japoneză membri ai bursei din Tokyo, agreați de Ministerul

Finanțelor, se împart în 2 categorii: SAITORS (4) au misiunea de a asigura cotarea și

negocierea în contul membrilor care nu au dreptul de a primi ordine direct de la investitor;

REGULAR MEMBERS (114) asigură negocierea în contul terților, precum și operațiile de

plasare a titlurilor.

Organul suprem cu rol de conducere a bursei este format din membrii plini ai

instituției.

Adunarea generală se întrunește periodic (o dată sau de două ori pe an) sau ori de

câte ori este nevoie, în ședințe extraordinare. Aribuții: elaborarea și modificarea statutului

bursei, aprobarea regulamentului de funcționare, desemnarea organelor de conducere,

numirea/ aprobarea/ avizarea cadrelor de conducere, suprevegherea și controlul activității

bursei.3

3 Stoica V.- Piețe de capital și produse bursiere, Editura Universitară, București, 2006.

11

Consiliul de Administrație este format din 3 comisii: un comitet de nominalizare, un

comitet de audit și un comitet de compensare, pentru fiecare fiind stabiliți directori

responsabili pentru activitățile de afaceri atribuite.

Consiliul de Administrație responsabil pentru supraveghere are 16 sau mai puțini

membri (16 membri din inunie 2008). 11 din aceștia sunt numiți din afara companiei, în

scopul de a crește transparența și responsabilitatea de conducere, de supraveghere a gradului

de adecvare al afacerilor. Dintre cei 11 membri externi, cinci sunt de la companiile listate la

TSE, doi sunt experți legali, doi sunt contabili certificați, unul este un jurnalist indepedent și

unul este un fost ofițer al băncii centrale. Fiecare membru din consiliu are o vastă experieță,

făcând din aceasta un sistem care permite Grupului TSE să includă o varietate de perspective

diferite externe în managementul companiei. Ca regulă generală, Consiliul de Directori se

întâlneşte o dată pe lună, pentru a determina politicile de bază, discută probleme importante şi

supraveghează executarea operațiunilor prin ofițeri executivi.

În plus față de luarea deciziilor privind politica fundamentală în ceea ce privesc

problemele importante care afectează managementul, Consiliul Directorilor supraveghează

directorii și activitățile în conformitate cu deciziile luate.

Comitetul nominal este compus din trei directori, dintre care doi sunt externi. Această

comisie decide pe baza propunerilor care urmează să fie prezentate Adunării Generale a

Acționarilor în ceea ce privește selecția și demiterea directorilor.

Comitetul de audit este format din patru directori, dintre care trei sunt externi. Dintre

directorii externi, unul este un fost ofițet al băncii centrale, unul este un avocat iar altul este

contabil autorizat. Comitetul de audit ține reuniuni periodice, precum și adunări extraordinare,

atunci când este necesar. Pe baza planului de audit și de distribuire a taxelor stabilite la

reuniunea Comitetului de Audit, eficiența auditului este efectuată prin monitorizarea și

verificarea stabilității și condițiilor de funcționare a sistemului de control intern în timp ce se

menține o colaborare strânsă cu auditorii contabili, Oficiul de Audit Intern, auditorii din filiale

și alții.

Comitetul de Compensare este compus din trei directori, dintre care doi sunt externi.

Acest comitet stabilește compensarea pentru fiecare dintre directori și organele executive.

Oficiul de Audit Intern- sistemul de control intern este stabilit pentru fiecare divizie

pentru a preveni încălcări ale legilor și ale reglementărilor, articolele din cadrul Grupului

TSE, normele interne și altele. În plus, pentru a consolida sistemele, s-a stabilit un Oficiu de

Audit Intern sub controlul direct al președintelui & CEO.

Comitetul Consultativ al Președintelui. Grupul TSE a stabilit un comitet

consultativ, o discuție de grup care implică președintele ca și forum pentru schimbul unei

12

game largi de opinii cu privire la Grupul EST și la piața valorilor mobiliare în general.

Această comisie este formată din reprezentanți ai companiilor listate, de persoane academice

și alții. Acesta deliberează probleme în legătură cu tranzacțiile și listarea. În timpul FY 2007,

care s-a încheiat la 31 martie 2008, Comitetul s-a întâlnit de două ori.

Alte organisme:

Comisia pentru burse și titluri de valoare urmărește înregistrarea brokerilor și a

dealerilor care se ocupă de tranzacționarea titlurilor de valoare.

Biroul pentru titluri financiare reprezintă o autoritate din cadrul Ministerului

Finanțelor care are atribuții de reglementare a administrării și supravegherii operațiunilor cu

titluri financiare pe piața japoneză.

Consiliul Burselor de valori din ministerul Finanțelor format din profesori, directori

de bănci și societăți financiare are misiunea să analizeze evoluția tranzacțiilor cu titluri și să

elaboreze recomandări de îmbuntățire a funcțiilor bursei. Membrii bursei pot fi societăți

financiare autorizate de Ministerul Finanțelor. Societățile financiare cu ponderea cea mai

mare pe piață sunt reprezentate de Nomura Securities, Daiwa Securities și Yamachi

Securities.

Grafic nr. 2. Structura organelor de conducere a grupului TSE

13

Sursa: www.tse.or.jp

Cap. V. Indicii bursieri japonezi

Primele 150 de acțiuni se tranzacționează în sala bursei, iar celelalte acțiuni se

tranzacționează prin sistem computerizat de Prezentare și Executare a Ordinelor- CORES

(Computer Assisted Order Routing and Execution System).

Pe prima secțiune a pieței din Tokyo se tranzacționează titlurile celor mai active

societăți, pe a doua secțiune se negociază titlurile pentru societățile la care nu se impun

restricții în privința condițiilor de listare și în a treia secțiune titlurile de valoare străine.

Cotarea valorilor- ansamblul ordinelor executate prin ordinator folosind sistemul

CORES, cu excepția valorilor ce cotează la STF (Computer Assisted Order Routing and

Execution System).

Cele mai importante valori (Blue Chips) Japoneze sunt: Mitsubishi, Mitoni,

Sumitomo, Toyota, Nissan, Honda, Fuji, Nippon, Life și NNT.4

4 Ciobanu Ghe.- Burse de valori și tranzacționarea la bursă, Editura Economică, București, 1997, pag 33.

14

Indicii bursieri: Nikkei calculat pe baza a 225,15 de valori de referință pentru piața

japoneză și Topix, care măsoară performanța de ansamblu a titlurilor cotate în ring la prima

secțiune și a altor circa 1100 de titluri. Acesta din urmă a devenit treptat cel mai important

indice bursier al Japoniei.

Metoda de calcul a indicilor TSE:

Indice = Valoarea curentă de piață/ Valoarea de piață de bază * punct de bază

Valoarea de piață de bază și punctele de bază depind de indice.

Numărul de acțiuni luate în calculul indicelui = numărul acțiunilor listate din cadrul

acelui indice * FFW

FFW este capitalizarea free-float-ului.

IV.1. Indicii TOPIX sectoriali

TSE calculează și publică TOPIX (Tokyo Stock Price Index) și sub-indicii inclusiv cei

din seria TOPIX New. Fiecare dintre indici sunt calculați în funcție de capitalizarea acțiunilor

liber- tranzacționabile, așa numitul free- float. Indicatorul Topix reflectă evoluția unui număr

însemnat de titluri cotate pe piața japoneză în cadrul contractelor. Caracteristicile indicilor

sunt următoarele:

1. TOPIX- este un indice ponderat cu capitalizarea free-float-ului, calculat pe baza

tuturor acțiunilor interne comune listate la prima secțiune a TSE. TOPIX arată mărimea

capitalizării de piață curente presupunând o valoare de bază de 100 de puncte (4 ianuarie

1968);

2. Seria de indici TOPIX New (TOPIX Core30, TOPIX Large70, TOPIX 100, TOPIX

Mid400, TOPIX 500, TOPIX 1000, TOPIX Small) sunt selectați pe baza capitalizării free-

float-ului și a lichidității companiilor listate. TOPIX New Index Series arată mărimea

capitalizării de piață actuale, luându-se în calcul o valoare de bază de 1000 de puncte (1

aprilie 1998);

3. Indicii sectoriali TOPIX se compun din indici creați prin împărțirea componentelor

TOPIX în 33 de categorii, în funcție de sectoarele industriale definite de Comitetul pentru

Identificarea Codului Valorilor Mobiliare (SICC). Arată capitalizarea de piață, presupunând o

valoare de bază de 100 de puncte (4 ianuarie 1968);

4. Seria TOPIX- 17 este compusă din indici creați prin împărțirea indicilor TOPIX în 17

categorii, pe baza celor 33 de sectoare definite de SICC: alimentar, resurse energetice,

materiale și construcții, materii prime și chimice, farmaceutice, echipament pentru automobile

și transporturi, oțel și metale neferoase, gaze naturale, energie electrică, transport și logistică,

15

comerț cu ridicata, cu amănuntul, bănci, imobiliare, etc. Valoarea de bază este de 100 de

puncte (30 decembrie 2002);

A doua secțiune a TSE conține indici ponderați cu capitalizarea free- float-ului, pe

baza tuturor acțiunilor interne comune listate la categoria a doua. TOPIX arată mărimea

capitalizării curente de piață presupunând o valoare de bază de 100 de puncte (4 ianuarie

1968).

Bursa TSE a calculat și a publicat indicele TSE Mothers Index începând cu septembrie

2003, reflectând o creștere a cererii de a introduce o schimbare a acestor indici în

conformitate cu creșterea în companiile listate pe piață. Acest indice este unul ponderat cu

capitalizarea free-float-ului, pe baza acțiunilor interne listate la mame și se calculează având

în vedere acceași metodologie ca și la TOPIX. Valoarea acestuia este afișată în timp real pe

site-ul TSE. Se ia în calcul o valoare de bază de 1000 de puncte (12 septaembrie 2003).

TSE a calculat și a publicat indicele TSE REIT de la 1 aprilie 2003, reflectând atât

întărirea infrastructurii investițiilor pentru piața J- REIT, stabilit în septembrie 2001, cât și

cererile din parte utilizatorilor de a introduce un punct de reper pentru piață.

Ex-TOPIX- calculat și publicat din 31 octombrie 2005 care are în plus față de

ponderarea în funcție de capitalizarea free- float-ului, faptul că este considerat un indicator

economic în trecut.

IV.2. Indicii TOPIX compoziți

Seriile de indici compoziți din cadrul TSE sunt concepuți pentru a acoperi o largă de

acțiuni interne, străine, care sunt listate exclusiv pe TSE și certificate de subscriere autohtone,

care sunt în plus față de seria de indici TOPIX în care sunt cuprinse doar acțiunile comune

interne. Acest indice pornește de la o valoare de bază de 1000 de puncte de bază, începând cu

data de 9 februarie 2009.

Indici individualizați calculează personalizat indicii ca urmare a recentelor și

diverselor cereri însoțite de diversificarea managementului activelor. Aceștia includ cerințe

specifice și este calculat pentru diverși utilizatori.

1. S&P/TOPIX 150 este un indice ponderat cu capitalizarea de piață și include cele mai

lichhide 150 de titluri selectate selectate din fiecare sector major de pe piața din Tokyo.

Acesta reprezintă 70% din valoarea de piață a capitalului de pe piața japoneză. Elementele

constitutive ale S&P/TOPIX 150 sunt analizate de către un comitet format din reprezentanți ai

TSE și ai Standard&Poor’s.

2. S&P/ TOPIX 150 Shariah include acțiunile jaoneze tranzacționate selectate din totalul

S&P/ TOPIX 150 și are în vedere toate companiile care se supun legii canonice islamice.

16

Indicii sunt analizați de către o companie de rating (Ratings Intelligence Partners) specializată

pe piața de capital islamică. Cercetătorii acestei companii sunt în interdependență cu un

consiliu de supraveghere Shariah. Acest consiliu este format dintr-un grup de cercetători

islamici și are rolul de a interpreta problemele de afaceri, precum și practicile financiare și să

recomande acțiuni în ceea ce privește managementul acestui indice.

IV. 3. Indicatorul Nikkei se calculează pe baza titlurilor a 225 societăți cotate la

bursa din Tokyo sub forma unei medii ponderate a prețurilor titlurilor, iar componentele sale

sunt verificate o dată pe an. În prezent, Nikkei este cel mai folosit indice, similar cu Dow

Jones Industrial Average. A început să fie calculat din 7 septembrie 1950, retroactiv din 16

mai 1949. A fost introdus la Singapore Exchange, Osaka Securities Exchange și Chicago

Mercantile Exchange și este recunoscut internațional ca indice pentru futures.

Concluzii

Piețele financiare internaționale asigură mobilizarea și redistribuirea capitalului

disponibil la nivel mondial. Piața financiară internațională se individualizează prin faptul că:

dispune de structuri ce acoperă toate tipurile de titluri; operatorii asigură activitatea pe piețele

financiare; autoritatea se angajează să asigure transparența, lichiditatea și buna funcționare a

pieței.

Bursele din lume se află sub presiunea tendințelor de consolidare, pe fondul cerințelor

clienților, care sunt interesați de servicii globale și de tarife mai scăzute. Bursele

internaționale au preferat în ultima perioadă alianțele și fuziunile pentru a împărți cheltuielile

legate de investițiile în sistemele de nouă generație, precum și pentru a ține pasul cu mediul

concurențial și răspândirii pe plan global a informațiilor și a tranzacțiilor. Bursa din Tokyo

este de în cautarea unor parteneriate pentru a rămâne prima piață financiară din Asia, loc

rîvnit de bursele din China, mai ales de cea din Hong Kong. TSE a înceracat să încheie o

alinață cu Bursa de valori din NY, primele două piețe de capital din lume ar putea crea, astfel,

o rețea bursieră vastă, întinsă pe trei continente, pentru că NYSE pregatește o fuziune cu bursa

pan-europeană Euronext, care regrupează piețele de capital din Paris, Amsterdam, Bruxelles

și Lisabona.

În anul 2008, Bursa dinTokyo a încheiat cel mai prost an din istoria sa, în cursul căruia

a pierdut 42% din valoare din cauza crizei financiare. Este, statistic, cea mai mare scădere de

la crearea bursei din Tokyo, din 1949. Piata financiară din Tokyo ar putea avea de suferit și în

17

2009, an în care lumea trece prin cea mai dura criză financiară de după anii ’30.

18

Bibliografie:

1. Ciobanu Ghe.- Burse de valori și tranzacționarea la bursă, Editura Economică,

București, 1997;

2. Dragotă V.- Piețe și sisteme financiare, Editura ASE, București, 2008;

3. Stoica V.- Piețe de capital și produse bursiere, Editura Universitară, București, 2006;

4. Voinea Ghe.- Mecanisme și tehnici valutare și financiare, Editura Sedcom Libris, Iași,

2004.

Webografie:

1. http://www.tse.or.jp/

2. www.tfx.co.jp

3. www.wikipedia.org

19