comisia europeanĂ · 2010. 9. 20. · vehiculelor agricole și forestiere (tractoare, remorci și...

RO RO

COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 23.7.2010 COM(2010) 395 final

2010/0212 (COD)

C7-0204/10

Propunere de

REGULAMENT (UE) NR. …/... AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

privind omologarea vehiculelor agricole și forestiere

(Text cu relevanță pentru SEE) SEC(2010) 934 SEC(2010) 933

RO 2 RO

EXPUNERE DE MOTIVE

1. CONTEXTUL PROPUNERII

• Motivele și obiectivele propunerii

Obiectivul propunerii este să stabilească norme armonizate pentru fabricarea vehiculelor agricole și forestiere (tractoare, remorci și echipamente remorcate) cu scopul de a asigura funcționarea pieței interne, asigurând în același timp un nivel ridicat de siguranță rutieră și de siguranță la locul de muncă, precum și de protecție a mediului. Legislația existentă va fi înlocuită pentru a fi aliniată la principiile privind ameliorarea și simplificarea reglementărilor.

Propunerea vizează să amelioreze siguranța vehiculelor, prevăzând cerințe valabile pentru toate categoriile de vehicule agricole și forestiere.

În sfârșit, propunerea contribuie la competitivitatea sectorului industrial prin simplificarea legislației existente privind omologarea de tip a vehiculelor, îmbunătățind transparența și micșorând povara administrativă.

• Contextul general

Cerințele tehnice pentru omologarea de tip a tractoarelor cu privire la numeroase elemente de siguranță și de mediu au fost armonizate la nivelul Uniunii pentru a se evita cerințele care sunt diferite de la un stat membru la altul, pentru a se asigura un nivel ridicat de siguranță rutieră și la locul de muncă, un nivel ridicat de protecție a mediului pe întreg teritoriul Comunității și pentru a pune în funcțiune un sistem armonizat de omologare UE de tip.

În prezent, sunt disponibile și pot fi implementate în viitorul apropriat noi tehnologii, precum ABS (sisteme de frânare cu antiblocare), care vor ameliora în mod considerabil siguranța vehiculelor. Cercetările au arătat că beneficiile ar fi semnificative dacă astfel de tehnologii ar fi introduse ca standard pentru noile vehicule. Stabilirea de cerințe obligatorii comune ar preveni, de asemenea, fragmentarea pieței interne ca urmare a apariției unor standarde de producție diferite între statele membre.

Comisia, în Comunicarea sa intitulată „Un cadru competitiv de reglementare privind autovehiculele pentru secolul XXI”1 a salutat recomandarea din raportul CARS 212 de a simplifica întregul cadru actual de reglementare pentru omologarea vehiculelor. Urmând această recomandare, propunerea simplifică semnificativ legislația de omologare, înlocuind 24 de directive de bază (și în jur de 35 de directive de modificare legate de acestea) în domeniul cerințelor tehnice pentru vehicule agricole și forestiere cu un singur regulament al Parlamentului și al Consiliului.

• Dispoziții în vigoare în domeniul propunerii

1 COM(2007) 22. 2 CARS 21, un cadru competitiv de reglementare privind autovehiculele pentru secolul XXI: ISBN 92-

79-00762-9.

RO 3 RO

• Legislația de omologare de tip pentru tractoare este reglementată prin următoarele acte legislative UE: Directivele 74/347/EEC, 76/432/EEC, 76/763/EEC, 77/537/EEC, 78/764/EEC, 80/720/EEC, 86/297/EEC, 86/298/EEC, 86/415/EEC, 87/402/EEC ale Consiliului; Directivele 2000/25/EC, 2003/37/EC, 2009/57/EC, 2009/58/EC, 2009/59/EC, 2009/60/EC, 2009/61/EC, 2009/63/EC, 2009/64/EC, 2009/66/EC, 2009/68/EC, 2009/75/EC, 2009/76/EC și 2009/144/EC al Parlamentului European și ale Consiliului.

Propunerea, măsurile sale de punere în aplicare și actele delegate vor prelua cerințele existente stabilite prin actele enumerate anterior. Față de reglementările actuale, regulamentul va stabili cerințe noi în privința unei măsuri avansate de siguranță, și anume sistemele de frânare cu antiblocare, și va actualiza unele cerințe legate de instalațiile de frânare prin scurtarea distanțelor de frânare și introducerea sistemelor hidrostatice. În plus, propunerea va introduce cerințe privind o serie de aspecte tehnice pentru acele categorii de vehicule pentru care în Directiva 2003/37/CE asemenea cerințe nu sunt încă definite, la un nivel similar celui existent astăzi în directivele menționate anterior.

• Coerența cu celelalte politici și obiective ale Uniunii

Propunerea este în concordanță cu obiectivul UE de a spori siguranța căilor rutiere, obiectiv înscris, în special, în Cartea albă privind politica europeană în domeniul transporturilor3. Acest document a fost adoptat de Comisie în 2001 și oferă un cadru general de referință pentru programul de acțiune europeană pentru siguranța rutieră.

În privința aspectelor legate de mediul înconjurător ale propunerii, nu sunt propuse modificări ale nivelurilor actuale de protecție. Singura modificare constă în faptul că regulamentul face trimitere la Directiva 97/68/CE privind emisiile autovehiculelor nerutiere, în loc să definească cerințe specifice pentru tractoare, simplificând astfel procesul actual de punere în aplicare și ținând cont, în același timp, de aspectele esențiale privind evoluțiile viitoare.

În sfârșit, propunerea este conformă cu strategia UE pentru simplificarea cadrului de reglementare anunțată în Comunicarea Comisiei intitulată „Actualizarea și simplificarea acquis-ului comunitar”4, care identifică sistemul de omologare de tip pentru autovehicule printre domeniile de prioritate pentru simplificarea legislației comunitare.

2. CONSULTAREA PĂRțILOR INTERESATE șI EVALUAREA IMPACTULUI

• Consultarea părților interesate

Metodele de consultare, principalele sectoare vizate și profilul general al respondenților

În cadrul elaborării propunerii, Comisia a consultat părțile interesate în diferite moduri:

3 COM(2001) 370. 4 COM(2003) 71.

RO 4 RO

• A existat o consultare generală pe internet, care a acoperit toate aspectele propunerii. Au fost primite reacții din partea statelor membre (la nivel de minister), a fabricanților de tractoare și de componente (organizații reprezentative la nivel național sau european și întreprinderi individuale), a organizațiilor de transport, precum și a asociațiilor reprezentând utilizatorii.

• În contextul studiului de evaluare a impactului, o firmă externă de consultanță a invitat circa 200 de reprezentanți ai părților interesate să participe și să transmită comentarii. În plus, a fost organizată o întâlnire cu părțile interesate.

• Propunerea a fost discutată în mai multe reuniuni ale Grupului de lucru pentru tractoare agricole al Comisiei.

Sinteza răspunsurilor și modul în care acestea au fost luate în considerare

De-a lungul consultării pe internet, părțile interesate au subliniat o serie de aspecte. Studiul de impact care însoțește această propunere oferă toate informațiile referitoare la aspectele relevante abordate și prezintă modul în care acestea au fost luate în considerare.

În perioada 03.07.2008 – 12.09.2008 a fost organizată o consultare deschisă pe internet. Comisia a primit 19 răspunsuri. Rezultatele sunt disponibile pe site-ul internet http://ec.europa.eu/enterprise/automotive/consultation/agricultural_vehicles/call.htm.

• Obținerea și utilizarea expertizei

Domenii științifice/de expertiză vizate

Propunerea a necesitat evaluarea unor opțiuni diferite de politici, ca și a impacturilor asociate, economice, sociale și de mediu.

Metodologia utilizată

Firma de consultanță TRL ltd. a transmis un chestionar tuturor părților interesate importante (autorități publice, sectorul industrial de fabricație și asociațiilor de utilizatori); un proiect de raport a fost discutat cu ocazia unei reuniuni a părților interesate, fapt care a generat contribuții suplimentare.

Mijloacele utilizate pentru a face publice avizele experților

Raportul TRL este disponibil pe pagina web a DG Întreprinderi și Industrie.

• Evaluarea impactului

Pentru fiecare dintre aspectele principale ale propunerii, au fost luate în considerare diferite opțiuni.

RO 5 RO

1. Aspecte ale simplificării –I: Directive sau regulamente

a) Nicio schimbare de politică. Aceasta ar însemna ca cele 24 de directive existente să fie menținute cu modificări suplimentare atunci când acestea sunt necesare.

b) Înlocuirea diferitelor directive în vigoare printr-un regulament unic.

c) Înlocuirea directivelor în vigoare printr-un regulament de codecizie și printr-un număr limitat de acte juridice tematice delegate și de punere în aplicare. Aceasta a fost opțiunea reținută.

2. Aspecte ale simplificării –II: toate aspectele definite într-o legislație UE detaliată sau prin trimitere la norme internaționale

a) Nicio schimbare de politică. Aceasta ar însemna ca cele 24 de directive existente să fie menținute cu modificări suplimentare atunci când acestea sunt necesare. Directivele UE ar continua să acționeze în paralel cu regulamentele CEE-ONU și Codurile OCDE existente, în condițiile în care cerințele tehnice sunt aceleași, de obicei (dar nu întotdeauna). Aceasta creează, în prezent, multă confuzie pentru părțile interesate care nu sunt implicate îndeaproape în sistemul de omologare de tip și duce la o situație în care sistemul de reglementare nu este pe deplin transparent.

b) Înlocuirea, unde acest lucru este posibil, a diferitelor directive în vigoare prin regulamente CEE-ONU echivalente.

c) Înlocuirea, unde acest lucru este posibil, a diferitelor directive în vigoare prin regulamente CEE-ONU echivalente sau prin coduri OCDE (sisteme de protecție contra răsturnării) sau, în măsura posibilului, prin norme CEN/CENELEC sau ISO. Aceasta este opțiunea care a fost preferată, pentru că maximizează avantajele simplificării, mai ales în beneficiul autorităților naționale și al industriei.

3. Realizarea pieței interne

a) Nicio schimbare de politică. Aceasta ar însemna completarea progresivă a pachetului de măsuri prevăzut în Directiva 2003/37/CE.

b) Finalizarea cerințelor pentru omologarea UE de tip și utilizarea obligatorie pentru toate categoriile a omologărilor UE de tip pentru vehiculul complet.

c) Finalizarea cerințelor pentru omologarea UE de tip și utilizarea facultativă a omologărilor UE de tip pentru vehiculul complet pentru anumite categorii de vehicule (T4, T5, C, R și S).

Comisia a efectuat studiul de impact prevăzut în programul său de lucru; raportul este accesibil pe [CIRCA WEBPAGE]

3. ELEMENTELE JURIDICE ALE PROPUNERII

RO 6 RO

• Rezumatul acțiunii propuse

Propunerea simplifică semnificativ sistemul de omologare de tip a vehiculelor agricole în privința cerințelor tehnice privind siguranța și emisiile prin abrogarea a 24 de directive.

Prin intermediul actelor delegate prevăzute în propunere, noul act va defini de o manieră detaliată noile cerințe obligatorii în materie de frânare. În special, actele delegate adoptate în temeiul propunerii vor impune printre altele:

– montarea obligatorie a sistemelor de frânare cu antiblocare pe anumite categorii de vehicule (T5 tractoare rapide și pe remorcile acestora putând funcționa la viteze de peste 40 km/h);

– performanțe superioare în materie de decelerație;

– compatibilitate între tractor și remorcă/echipamentul tractat.

• Temeiul juridic

Temeiul juridic al propunerii îl constituie articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

• Principiul subsidiarității

Principiul subsidiarității se aplică deoarece propunerea nu este de competența exclusivă a Uniunii.

Obiectivele propunerii nu pot fi atinse într-o măsură suficientă de către statele membre din următoarele motive:

Pentru a permite instituirea unui sistem de omologare UE de tip, cerințele tehnice pentru omologarea de tip a motoarelor vehiculelor cu privire la elementele de siguranță și de mediu trebuie armonizate la nivelul Uniunii. Nicio acțiune la nivel de state membre nu ar conduce la un sistem de omologare de tip pentru vehicule complete la nivelul Uniunii. Acțiunea la nivelul UE este necesară din cauza necesității de a evita apariția obstacolelor pe piața unică.

Acțiunea la nivelul Uniunii va permite să se atingă mai bine obiectivele propunerii dat fiind că se va evita fragmentarea pieței interne, care s-ar produce în caz contrar, și va îmbunătăți siguranța și performanțele de mediu ale vehiculelor.

Prin urmare, propunerea respectă principiul subsidiarității.

• Principiul proporționalității

Propunerea respectă principiul proporționalității din următoarele motive.

Așa cum se arată în evaluarea de impact, propunerea respectă principiul proporționalității dat fiind că nu depășește ceea ce este necesar în vederea atingerii obiectivelor privind garantarea unei bune funcționări a pieței interne și în același timp

RO 7 RO

oferă un nivel ridicat al siguranței publice și al protecției mediului.

Simplificarea cadrului de reglementare va contribui semnificativ la reducerea costurilor administrative pentru autoritățile naționale și industria de profil.

• Alegerea instrumentelor

Instrumentele propuse: regulament.

Alte instrumente nu ar fi adecvate din motivele enumerate în continuare.

Utilizarea regulamentului este considerată adecvată întrucât oferă garanțiile necesare pentru o conformare fără a fi necesară transpunerea în legislația statelor membre.

Propunerea folosește „abordarea cu separarea nivelurilor”, care a fost introdusă inițial la cererea Parlamentului European și a fost folosită și în alte acte legislative în domeniul omologării UE de tip a motoarelor vehiculelor. Această abordare prevede un proces legislativ în două etape:

• în primul rând, Parlamentul European și Consiliul vor stabili dispoziții fundamentale printr-un regulament bazat pe articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, prin intermediul procedurii legislative ordinare;

• în al doilea rând, specificațiile tehnice de implementare a dispozițiilor fundamentale vor fi stabilite prin acte delegate adoptate de către Comisie în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

4. IMPLICAțII BUGETARE

Propunerea nu are nicio implicație asupra bugetului comunitar.

5. INFORMAțII SUPLIMENTARE

• Simulare, etapă pilot și perioadă tranzitorie

Propunerea prevede perioade de tranziție generale pentru a acorda suficient timp de pregătire constructorilor de vehicule și fabricanților de componente, precum și administrațiilor.

• Simplificare

Propunerea asigură simplificarea legislației.

Se vor abroga 24 de directive cu privire la omologarea de tip a vehiculelor.

Prezenta propunere asigură simplificarea procedurilor administrative pentru autoritățile publice. Propunerea este inclusă în programul permanent al Comisiei de actualizare și simplificare a „acquis-ului comunitar” și în programul său legislativ de lucru cu referința 2009/ENTR/001.

RO 8 RO

• Abrogarea legislației în vigoare

Adoptarea propunerii va duce la abrogarea legislației existente.

• Spațiul Economic European

Actul propus se referă la un subiect cu relevanță pentru SEE și trebuie, prin urmare, extins la Spațiul Economic European.

RO 9 RO

2010/0212 (COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

Regulament (UE) nr. …/2010 al Parlamentului European și al Consiliului privind omologarea vehiculelor agricole și forestiere

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European5,

după transmiterea propunerii parlamentelor naționale,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1) În vederea promovării pieței interne, Directiva 2003/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 mai 2003 privind omologarea de tip a tractoarelor agricole sau forestiere, a remorcilor acestora și a echipamentului remorcat interschimbabil, împreună cu sistemele, componentele și unitățile lor tehnice separate și de abrogare a Directivei 74/150/CEE6, a instituit un sistem complex de omologare de tip la nivel comunitar pentru tractoare, remorcile și echipamentele tractabile interschimbabile ale acestora.

(2) În scopul instituirii și funcționării pieței interne a Uniunii este necesar să fie înlocuite sistemele de omologare ale statelor membre cu o procedură de omologare la nivelul Uniunii bazată pe principiul unei totale armonizări, luând în considerare în același timp aspectele legate de beneficii și costuri, cu o atenție specială acordată întreprinderilor mici și mijlocii.

(3) Ca urmare a unei solicitări din partea Parlamentului European și în scopul simplificării și accelerării procedurii, o nouă abordare de reglementare a fost introdusă în legislația Uniunii pentru omologarea de tip a vehiculelor, conform căreia legislatorul, în procedura

5 JO C […], […], p. […] 6 JO L 171, 9.7.2003, p. 1.

RO 10 RO

legislativă ordinară, se limitează la stabilirea regulilor și principiilor fundamentale și deleagă la Comisie adoptarea legislației pentru prevederile tehnice mai detaliate. În ceea ce privește cerințele de fond, prezentul regulament ar trebui, prin urmare, să stabilească numai cerințele fundamentale privind siguranța rutieră și performanțele de mediu și să delege Comisiei puterea de a adopta specificațiile tehnice prin intermediul actelor delegate.

(4) Prezentul regulament nu aduce atingere măsurilor privitoare la utilizarea vehiculelor agricole și forestiere pe drumuri publice, cum sunt cerințele pentru permisul de conducere, limitările vitezei maxime sau măsurile care reglementează accesul pe anumite drumuri.

(5) Pentru a se asigura un nivel ridicat de siguranță rutieră, de siguranță la locul de muncă și de protecție a mediului, trebuie armonizate cerințele tehnice și normele de mediu aplicabile vehiculelor, sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate cu privire la omologarea de tip.

(6) Deoarece directivele privind echipamentele mobile nerutiere7 nu conțin cerințe armonizate în materie de siguranță rutieră, este necesar să se ofere constructorilor de echipamente mobile posibilitatea de a-și omologa produsele în conformitate cu normele europene privind siguranța rutieră în temeiul prezentului regulament; din aceste motive, echipamentele mobile ar trebui incluse în prezentul regulament pe bază opțională în ceea ce privește omologarea de tip a sistemelor pentru siguranța rutieră, în special deoarece cerințele din afara acestui regulament aplicabile echipamentelor mobile nu conțin nicio referire la aspectele privind siguranța rutieră.

(7) Pentru a simplifica legislația de omologare în conformitate cu recomandările Raportului CARS 21: „A Competitive Automotive Regulatory System for the 21st century” (Un cadru competitiv de reglementare privind autovehiculele pentru secolul XXI)8 („CARS 21”), este indicat să se abroge mai multe directive fără a se reduce nivelul de protecție. Cerințele stabilite în aceste directive trebuie preluate în prezentul regulament sau în actele sale delegate și trebuie înlocuite, dacă este cazul, cu trimiteri la reglementările corespunzătoare ale Comisiei Economice pentru Europa a Națiunilor Unite (CEE-ONU), astfel cum au fost acestea încorporate în legislația Uniunii în conformitate cu articolul 4 al Deciziei 97/836/CE a Consiliului din 27 noiembrie 1997 în vederea aderării Uniunii Europene la Acordul Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite privind adoptarea specificațiilor tehnice uniforme pentru vehicule cu roți, echipamente și componente care pot fi montate și/sau folosite la vehicule cu roți și condițiile pentru recunoașterea reciprocă a omologărilor acordate pe baza acestor specificații („Acordul 1958 revizuit”)9. Pentru a reduce sarcina administrativă aferentă procesului de omologare de tip, este necesar să se permită constructorilor de vehicule să obțină omologarea de tip în conformitate cu prezentul regulament, dacă este cazul, direct prin intermediul obținerii

7 A se vedea Directivele 97/68/CE și 2006/42/CE 8 COM(2007) 22 final. 9 JO L 346, 17.12.1997, p. 78.

RO 11 RO

unei omologări în conformitate cu regulamentele relevante CEE-ONU, astfel cum acestea sunt enumerate în anexa I.

(8) În consecință, regulamentele CEE-ONU la care Uniunea aderă, în temeiul Deciziei 97/836/CE, precum și modificările la regulamentele CEE-ONU la care Uniunea a aderat deja, ar trebui încorporate în procedura de omologare UE de tip, fie sub formă de cerințe pentru omologarea UE de tip a vehiculelor, fie ca alternative la legislația existentă a Uniunii. În special, atunci când Uniunea decide să integreze un regulament CEE-ONU în cerințele aplicabile omologării UE de tip a vehiculului și să înlocuiască legislația UE existentă, ar trebui delegată Comisiei puterea de a adopta adaptările necesare la prezentul regulament sau de a adopta actele de punere în aplicare necesare.

(9) O altă posibilitate constă în a face trimitere, în actele delegate, la Coduri elaborate de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) sau la norme CEN/CENELEC sau ISO,aflate direct la dispoziția publicului.

(10) Cerințele din prezentul regulament sunt în conformitate cu principiile prevăzute în Planul de acțiune intitulat „Simplificarea și ameliorarea mediului de reglementare”10.

(11) Este deosebit de important ca măsurile viitoare, propuse pe baza prezentului regulament, sau procedurile necesare pentru punerea în aplicare a acestuia să fie conforme cu aceste principii, care au fost reafirmate de Comisie în Raportul XXI. În special, în scopul unei mai bune reglementări și al simplificării, precum și pentru a evita nevoia de actualizare permanentă a legislației UE în vigoare privind specificațiile tehnice, prezentul regulament ar trebui să facă trimiteri la standardele și reglementările internaționale care se află la dispoziția publicului, fără a le reproduce în cadrul juridic al UE.

(12) Directiva 2003/37 CE, într-o primă etapă, a limitat aplicarea obligatorie a procedurii de omologare UE de tip la vehicule din categoriile T1, T2 și T3 și nu a oferit toate cerințele necesare pentru aplicarea pe bază voluntară a omologării CE de tip la vehiculul complet pentru alte categorii. În vederea finalizării pieței interne și pentru a asigura funcționarea corespunzătoare a acesteia, prezentul regulament ar trebui să permită constructorilor să aplice omologarea UE de tip pentru vehiculul complet la toate categoriile care intră sub incidența prezentului regulament pe bază voluntară, ceea ce le-ar permite să beneficieze de avantajele oferite de piața internă în contextul omologării UE de tip.

(13) Este oportun să se stabilească principiul conform căruia vehiculele trebuie proiectate, construite și asamblate astfel încât să se minimizeze riscul de rănire a ocupanților vehiculului și a altor participanți la trafic. În acest scop, este nevoie ca fabricanții să se asigure că vehiculele respectă cerințele relevante stabilite în prezentul regulament. Aceste prevederi trebuie să includă, dar să nu fie limitate la acestea, cerințe cu privire la integritatea structurală a vehiculelor, sisteme care să ajute la controlul vehiculelor de către conducătorii auto, sisteme care să asigure conducătorilor auto vizibilitate și informații cu privire la starea vehiculelor și zona înconjurătoare, sisteme de iluminare a vehiculelor,

10 COM(2002) 278 final, 5.6.2002.

RO 12 RO

sisteme de protecție a ocupanților vehiculelor, exteriorul vehiculelor și accesoriile acestora, masele și dimensiunile vehiculelor, precum și pneurile vehiculelor.

(14) Pentru a garanta că procedura de monitorizare a conformității producției, care reprezintă un element cheie al sistemului de omologare comunitară de tip, a fost corect pusă în aplicare și funcționează corespunzător, producătorii ar trebui să fie controlați periodic de autoritatea competentă sau de un serviciu tehnic calificat desemnat în acest scop.

(15) Pentru a preveni abuzul, procedura simplificată pentru vehiculele produse în serii mici ar trebui limitată la un număr restrâns de vehicule; în consecință, este necesară definirea precisă a conceptului de serie mică, prin raportare la numărul vehiculelor fabricate.

(16) Este important să se prevadă dispoziții pentru omologarea individuală a vehiculelor pentru a se oferi flexibilitate suficientă sistemului de omologare în mai multe etape.

(17) Obiectivul principal al legislației Uniunii privind omologarea vehiculelor este să garanteze faptul că vehiculele, componentele și unitățile tehnice separate noi introduse pe piață asigură un nivel ridicat de siguranță și protecție a mediului. Acest obiectiv nu ar trebui să fie subminat prin montarea unor anumite piese sau echipamente după introducerea pe piață sau după intrarea în exploatare a vehiculelor. În consecință, se impune adoptarea unor măsuri adecvate care să garanteze că acele piese sau echipamente care pot fi montate pe vehicule și care pot afecta în mod semnificativ funcționarea sistemelor cu un rol esențial în siguranță și protecția mediului fac obiectul unui control preliminar efectuat de către o autoritate de omologare, înainte de a fi oferite spre vânzare. Astfel de măsuri ar trebui să se concretizeze prin dispoziții tehnice privind cerințele care trebuie respectate de piesele sau echipamentele respective.

(18) Aceste măsuri ar trebui aplicate numai unui număr limitat de piese și echipamente, a căror listă ar trebui stabilită într-un act delegat după consultarea părților interesate. Aceste măsuri ar trebui să garanteze că piesele sau echipamentele în cauză nu afectează siguranța sau performanța de mediu a vehiculului, menținând în același timp, oriunde este posibil, concurența după introducerea pe piață.

(19) Este important ca producătorii să furnizeze informații relevante proprietarilor de vehicule pentru a evita folosirea defectuoasă a dispozitivelor de siguranță.

(20) Pentru a permite fabricanților de componente sau de unități tehnice separate să solicite omologări UE de tip pentru componente sau unități tehnice separate sau autorizații, este important pentru acești fabricanți să aibă acces la anumite informații care sunt disponibile numai la producătorul vehiculului, cum sunt informațiile tehnice, inclusiv desenele, necesare pentru concepția articolelor pentru piața accesoriilor și a pieselor de schimb.

(21) Pentru a îmbunătăți funcționarea pieței interne, în special în ceea ce privește libera circulație a mărfurilor, libertatea de stabilire și libertatea de a presta servicii, este necesar un acces nelimitat la informațiile referitoare la repararea vehiculelor, prin intermediul unui format standardizat care să poată fi folosit pentru a obține informații tehnice, precum și o concurență corectă pe piața serviciilor de reparare a vehiculelor și a serviciilor de

RO 13 RO

informare cu privire la întreținerea acestora. O bună parte a acestor informații are legătură cu sistemele de diagnosticare la bord (OBD) și cu interacțiunea acestora cu alte sisteme ale vehiculelor. Este recomandabil să se stabilească specificații tehnice pe care paginile de internet ale producătorilor trebuie să le facă disponibile, precum și măsuri specifice prin care să se asigure accesul întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-urilor) în condiții rezonabile.

(22) Statele membre ar trebui să stabilească norme privind sancțiunile pentru încălcările dispozițiilor prezentului regulament și să asigure punerea lor în aplicare. Sancțiunile ar trebui să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare.

(23) În conformitate cu articolul 290 din Tratat, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate în materie de siguranță rutieră (inclusiv sisteme de frânare), de siguranță la locul de muncă și de performanță de mediu, de încercări, de acces la informații cu privire la reparații și întreținere, precum și în materie de desemnare a serviciilor tehnice și de autorizare a unor sarcini specifice pentru acestea, în vederea completării sau modificării unor elemente neesențiale din prezentul regulament.

(24) Unele din aspectele reglementate prin prezentul regulament necesită condiții uniforme de punere în aplicare în statele membre, în vederea asigurării unei funcționări corespunzătoare a pieței interne prin facilitarea recunoașterii reciproce a deciziilor administrative luate în diferite state membre și prin acceptarea documentelor emise de producătorii de vehicule, permițând astfel părților interesate să beneficieze mai ușor de avantajele pieții interne. Din aceste motive, Comisia ar trebui împuternicită să adopte acte de punere în aplicare, în conformitate cu articolul 290 din Tratat, în vederea elaborării de condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament cu privire la următoarele aspecte: lista informațiilor care trebuie prezentate la solicitarea omologării de tip, procedurile de omologare de tip, modele de plăci suplimentare ale producătorului, certificate de omologare UE de tip, lista omologărilor UE de tip eliberate, sistemul de numerotare pentru omologările UE de tip și procedurile de asigurarea a conformității producției.

(25) În conformitate cu articolul 291 din TFUE, regulile și principiile generale privind mecanismele privind controlul de către statele membre a exercitării de către Comisie a competențelor sale privind punerea în aplicare sunt stabilite în prealabil printr-un regulament adoptat conform procedurii legislative ordinare. În așteptarea adoptării regulamentului menționat, Decizia 1999/468/CE din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei continuă să se aplice, cu excepția procedurii de reglementare cu control, care nu este aplicabilă.

(26) Ca urmare a aplicării noului sistem de reglementare pus în aplicare prin prezentul regulament, este necesară abrogarea Directivei 2003/37/CE, precum și a următoarelor directive: Directiva 74/347/CEE a Consiliului11 din 25 iunie 1974 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la câmpul vizual și la ștergătoarele de parbriz ale

11 JO L 191, 15.7.1974, p. 5.

RO 14 RO

tractoarelor agricole sau forestiere pe roți, Directiva 76/432/CEE a Consiliului12 din 6 aprilie 1976 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la sistemul de frânare al tractoarelor agricole sau forestiere pe roți, Directiva 76/763/CEE a Consiliului13 din 27 iulie 1976 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la scaunele de însoțitor la tractoarele agricole sau forestiere pe roți, Directiva 77/537/CEE a Consiliului14 din 28 iunie 1977 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la măsurile care trebuie luate împotriva emisiilor de poluanți de la motoarele diesel cu care sunt echipate tractoarele agricole sau forestiere pe roți, Directiva 78/764/CEE a Consiliului15 din 25 iulie 1978 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la scaunul pentru conducătorul de tractoare agricole sau forestiere pe roți, Directive 80/720/CEE a Consiliului16 din 24 iunie 1980 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la spațiul de manevră, la mijloacele de acces la postul de conducere, precum și la ușile și ferestrele tractoarelor agricole sau forestiere pe roți, Directiva 86/297/CEE a Consiliului17 din 26 mai 1986 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la prizele de putere ale tractoarelor agricole și ale tractoarelor forestiere pe roți și la protecția acestora, Directiva 86/298/CEE a Consiliului18 din 26 mai 1986 privind dispozitivele de protecție în caz de răsturnare, montate în partea din spate a tractoarelor agricole și forestiere pe roți, cu ecartament îngust, Directiva 86/415/CEE a Consiliului19 din 24 iulie 1986 cu privire la instalarea, amplasarea, funcționarea și identificarea comenzilor tractoarelor agricole sau forestiere pe roți, Directiva 87/402/CEE a Consiliului20 din 25 iunie 1987 privind dispozitivele de protecție în caz de răsturnare, montate în partea din față a tractoarelor agricole și forestiere pe roți, cu ecartament îngust, Directiva 2000/25/CEE a Parlamentului European și a Consiliului21 din 22 mai 2000 privind măsurile care trebuie luate împotriva emisiei de poluanți gazoși și de pulberi provenind de la motoarele pentru tractoare agricole și forestiere și de modificare a Directivei 74/150/CEE, Directiva 2009/57/CE a Parlamentului European și a Consiliului22 of 13 iulie 2009 privind dispozitivele de protecție în caz de răsturnare a tractoarelor agricole sau forestiere pe roți, Directiva 2009/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului23 of 13 iulie 2009 privind dispozitivele de remorcare și de mers înapoi ale tractoarelor agricole sau forestiere pe roți, Directiva 2009/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului24 din 13 iulie 2009 privind oglinzile retrovizoare ale tractoarelor agricole sau forestiere pe roți, Directiva 2009/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului25 din13 iulie 2009 cu privire la

12 JO L 122, 8.5.1976, p. 1. 13 JO L 262, 27.9.1976, p. 135. 14 JO L 220, 29.8.1977, p. 38. 15 JO L 255, 18.9.1978, p. 1. 16 JO L 194, 28.7.1980, p. 1. 17 JO L 186, 8.7.1986, p. 19. 18 JO L 186, 8.7.1986, p. 26. 19 JO L 240, 26.8.1986, p. 1. 20 JO L 220, 8.8.1987, p. 1. 21 JO L 173, 12.7.2000, p. 1. 22 JO L 261, 3.10.2009, p. 1. 23 JO L 198, 30.7.2009, p. 4. 24 JO L 198, 30.7.2009, p. 9. 25 JO L 198, 30.7.2009, p. 15.

RO 15 RO

viteza maximă prin construcție și la platformele de încărcare ale tractoarelor agricole sau forestiere pe roți, Directiva 2009/61/CE a Parlamentului European și a Consiliului26 din 17 octombrie 1978 cu privire la instalarea de echipamente de iluminare și semnalizare luminoasă pe tractoarele agricole sau forestiere pe roți, Directiva 2009/63/CE a Parlamentului European și a Consiliului27 of 13 iulie 2009 privind unele componente și caracteristici ale tractoarelor agricole sau forestiere pe roți, Directiva 2009/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului28 din 13 iulie 2009 privind suprimarea paraziților radio electrici produși de tractoarele agricole sau forestiere (compatibilitate electromagnetică), Directiva 2009/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului29 din 13 iulie 2009 privind mecanismul de direcție al tractoarelor agricole sau forestiere pe roți, Directiva 2009/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului30 din 13 iulie 2009 cu privire la omologarea dispozitivelor de iluminare și de semnalizare luminoasă ale tractoarelor agricole sau forestiere pe roți, Directiva 2009/75/CE a Parlamentului European și a Consiliului31 din 13 iulie 2009 privind dispozitivele de protecție în caz de răsturnare a tractoarelor agricole sau forestiere pe roți (încercări statice), Directiva 2009/76/CE a Parlamentului European și a Consiliului32 din 13 iulie 2009 privind nivelul sonor perceput de conducătorii de tractoare agricole sau forestiere pe roți, Directiva 2009/144/CE a Parlamentului European și a Consiliului33 din 30 noiembrie 2009 privind anumite componente și caracteristici ale tractoarelor agricole și forestiere pe roți (dimensiuni și mase remorcabile etc.).

(27) Este important pentru toate părțile interesate să stabilească o legătură clară între acest regulament și Directiva 2006/42/CE privind siguranța mașinilor34 pentru a putea identifica fără echivoc cerințele pe care un anumit produs trebuie să le satisfacă.

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII

Articolul 1 Obiect

Prezentul regulament stabilește cerințele tehnice și administrative pentru omologarea UE de tip a vehiculelor noi menționate la articolul 2.

26 JO L 203, 5.8.2009, p. 19. 27 JO L 214, 19.8.2009, p. 23. 28 JO L 216, 20.8.2009, p. 1. 29 JO L 201, 1.8.2009, p. 11. 30 JO L 203, 5.8.2009, p. 52. 31 JO L 261, 3.10.2009, p. 40. 32 JO L 201, 1.8.2009, p. 18. 33 JO L 27, 30.1.2010, p. 33. 34 JO L 157, 9.6.2006, p. 24.

RO 16 RO

De asemenea, prezentul regulament stabilește cerințele pentru vânzarea și introducerea în circulație a pieselor și echipamentelor destinate vehiculelor omologate în conformitate cu prezentul regulament, precum și cerințele cu privire la interzicerea vânzării sau punerii în circulație a acestora.

Prezentul regulament nu aduce atingere aplicării legislației în vigoare în Uniune în materie de securitate rutieră.

Articolul 2 Domeniu de aplicare

1. Prezentul regulament se aplică omologării de tip și omologării individuale a vehiculelor concepute și construite într-una sau mai multe etape, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate concepute și construite pentru astfel de vehicule.

Prezentul regulament se aplică următoarelor vehicule:

(a) tractoare (categoriile T și C),

(b) remorci (categoria R),

(c) echipamente remorcate interschimbabile (categoria S) și

(d) echipamente mobile (categoria U).

2. Prezentul regulament nu se aplică echipamentelor interschimbabile care sunt ridicate complet de la sol atunci când vehiculul la care sunt atașate se află în circulație pe un drum.

3. Pentru următoarele tipuri de vehicule, producătorul poate să opteze pentru omologarea de tip în conformitate cu prezentul regulament sau pentru omologarea de tip în conformitate cu normele naționale:

(a) echipamente mobile;

(b) remorci și dispozitive remorcate, categoriile R și S;

(c) în cazul omologărilor individuale, prototipurile vehiculelor utilizate sub responsabilitatea unui producător pentru a efectua un program de încercări specifice și care au fost proiectate și construite în acest scop.

RO 17 RO

Articolul 3 Definiții

În sensul prezentului regulament și al actelor de reglementare enumerate în anexa I, dacă nu se specifică altfel în cuprinsul acestora:

1. „omologare de tip” înseamnă procedura prin care autoritatea de omologare certifică faptul că un tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată respectă dispozițiile administrative și cerințele tehnice aplicabile;

2. „omologare de tip pentru vehiculul complet” înseamnă o omologare de tip prin care autoritatea de omologare certifică faptul că un vehicul complet satisface dispozițiile administrative și cerințele tehnice aplicabile;

3. „omologare de tip pentru un sistem” înseamnă o omologare de tip prin care autoritatea de omologare certifică faptul că un sistem încorporat într-un vehicul de un anumit tip satisface dispozițiile administrative și cerințele tehnice aplicabile;

4. „omologare de tip pentru o componentă” înseamnă o omologare de tip prin care autoritatea de omologare certifică faptul că o componentă independentă de un vehicul complet satisface dispozițiile administrative și cerințele tehnice aplicabile;

5. „omologare de tip pentru o unitate tehnică separată” înseamnă o omologare de tip prin care autoritatea de omologare certifică faptul că o unitate tehnică separată în raport cu unul sau mai multe tipuri de vehicule satisface dispozițiile administrative și cerințele tehnice aplicabile;

6. „omologare națională de tip” înseamnă o procedură de omologare de tip prevăzută de legislația internă a unui stat membru, valabilitatea omologării fiind limitată la teritoriul statului membru respectiv;

7. „omologare UE de tip” înseamnă procedura prin care autoritatea de omologare certifică faptul că un tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată respectă dispozițiile administrative și cerințele tehnice aplicabile din prezentul regulament;

8. „tractor” înseamnă orice vehicul agricol sau forestier cu motor, pe roți sau șenile, având cel puțin două axe și o viteză maximă prin construcție de cel puțin 6 km/h, a cărui principală funcție constă în puterea sa de tracțiune și care a fost proiectat în mod special pentru a tracta, împinge, transporta și acționa anumite echipamente interschimbabile destinate efectuării lucrărilor agricole sau forestiere sau pentru a tracta remorci agricole sau forestiere; tractorul poate fi adaptat pentru a transporta o încărcătură în cazul lucrărilor agricole sau forestiere și/sau poate fi echipat cu unul sau mai multe scaune pentru pasageri;

9. „remorcă” însemnă orice vehicul agricol sau forestier remorcat destinat în principal transportului de încărcături, proiectat pentru a fi remorcat de un tractor pentru utilizări agricole sau forestiere și care nu este conceput pentru prelucrarea de materiale și al cărui

RO 18 RO

raport între masa totală tehnic admisibilă și masa în stare neîncărcată este de minimum 3,0;

10. „echipament tractat interschimbabil” înseamnă orice vehicul utilizat în agricultură sau silvicultură construit pentru a fi remorcat de un tractor și care modifică funcția acestuia sau îi adaugă o nouă funcție, este permanent echipat cu utilaje sau este destinat prelucrării de materiale, poate fi dotat cu o platformă de încărcare proiectă și construită să preia orice unelte sau dispozitive necesare pentru executarea funcțiilor prevăzute și pentru a depozita temporar orice materiale produse sau necesare în timpul lucrului și al cărui raport între masa totală tehnic admisibilă și masa în stare neîncărcată este de minimum 3,0;

11. „utilaj mobil” înseamnă orice vehicul autopropulsat, cu excepția utilajelor instalate pe șasiul unui autovehicul, special conceput și construit să efectueze lucrări și care, datorită caracteristicilor sale constructive, nu este adecvat pentru transportul pasagerilor sau al mărfurilor.

12. „vehicul” înseamnă orice tractor, remorcă, echipament tractat interschimbabil sau utilaj mobil, astfel cum sunt definite la punctele 8,9,10 și 11;

13. „tip de vehicul” înseamnă vehicule dintr-o anumită categorie care nu diferă între ele în cel puțin trei aspecte esențiale menționate la punctul 41, indiferent dacă aparțin unor variante sau versiuni diferite astfel cum sunt definite la punctele 42 și 43;

14. „vehicul de bază” înseamnă orice vehicul utilizat în etapa inițială a unui proces de omologare de tip în mai multe etape;

15. „vehicul incomplet” înseamnă orice vehicul a cărui finalizare necesită cel puțin încă o etapă de fabricație pentru a îndeplini toate cerințele tehnice aplicabile cuprinse în prezentul regulament;

16. „vehicul completat” înseamnă orice vehicul rezultat în urma procesului de omologare de tip în mai multe etape care îndeplinește cerințele tehnice aplicabile specificate în prezentul regulament;

17. „vehicul complet” înseamnă orice vehicul care nu trebuie să fie completat pentru a îndeplini cerințele tehnice aplicabile specificate în prezentul regulament;

18. „vehicul de sfârșit de serie” înseamnă orice vehicul care face parte dintr-un stoc și care nu poate fi înmatriculat sau vândut sau pus în exploatare, datorită intrării în vigoare a unor noi cerințe tehnice în conformitate cu care nu a fost omologat;

19. „sistem” înseamnă un ansamblu de dispozitive combinate pentru a permite efectuarea uneia sau mai multor funcții specifice într-un vehicul și care face obiectul cerințelor din oricare act de reglementare;

RO 19 RO

20. „componentă” înseamnă un dispozitiv care trebuie să corespundă cerințelor cuprinse într-un act de reglementare și care este destinat să constituie un element al unui vehicul, și care poate fi omologat independent de vehicul atunci când actul de reglementare cuprinde dispoziții specifice în acest sens;

21. „unitate tehnică separată” înseamnă un dispozitiv care trebuie să corespundă cerințelor cuprinse într-un act de reglementare și care este destinat să facă parte dintr-un vehicul, și care poate fi omologat independent, dar numai în raport cu unul sau mai multe tipuri de vehicule specificate, atunci când actul de reglementare cuprinde dispoziții specifice în acest sens;

22. „piese sau echipamente originale” înseamnă piese sau echipamente fabricate în conformitate cu specificațiile și normele de producție prevăzute de producătorul vehiculului pentru producția de piese sau echipamente destinate asamblării vehiculului în cauză, inclusiv acele piese sau echipamente fabricate pe aceeași linie de producție ca piesele sau echipamentele destinate asamblării vehiculului, precum și piesele sau echipamentele pe care producătorul le certifică, pană la proba contrară, că prezintă un nivel de calitate egal cu cel al componentelor utilizate la asamblarea vehiculului în cauză și că au fost fabricate în conformitate cu specificațiile și normele de producție ale producătorului vehiculului;

23. „producător” înseamnă persoana fizică sau juridică responsabilă în fața autorității de omologare de toate aspectele procesului de omologare și de asigurarea conformității producției, indiferent dacă persoana respectivă este sau nu direct implicată în toate etapele de construcție a unui vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată supuse procedurii de omologare;

24. „reprezentant al producătorului” însemnă o persoană fizică sau juridică stabilită pe teritoriul Uniunii care a fost desemnată în mod corespunzător de producător să îl reprezinte în fața autorității de omologare și care acționează în numele său în chestiuni care țin de domeniul de aplicare al prezentului regulament;

25. „autoritate de omologare” înseamnă autoritatea unui stat membru stabilită sau desemnată de un stat membru și comunicată Comisiei de către statul membru în conformitate cu articolul 5, fiind responsabilă de toate aspectele omologării de tip a unui vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată sau ale omologării individuale a unui vehicul, de procesul de autorizare, de eliberarea și, după caz, retragerea certificatului de omologare, de legătura cu autoritățile competente în materie de omologare ale altor state membre, de desemnarea serviciilor tehnice și de supravegherea respectării de către producător a obligațiilor în materie de conformitate a producției;

26. „serviciu tehnic” înseamnă organizația sau organismul desemnat de autoritatea de omologare a unui stat membru drept laborator de încercări, în vederea efectuării de încercări, sau drept organism de evaluare a conformității, pentru efectuarea evaluării inițiale și a altor încercări sau inspecții, în numele autorității de omologare;

RO 20 RO

27. „încercare internă” înseamnă o încercare efectuată în propriile spații amenajate ale producătorului, înregistrarea rezultatelor încercării și prezentarea unui raport cuprinzând concluziile către autoritatea competentă în materie de omologare de către un producător care a fost desemnat drept serviciu tehnic pentru evaluarea respectării anumitor cerințe.

28. „metodă de încercare virtuală” înseamnă simulări pe computer, inclusiv calcule care demonstrează dacă un vehicul, un sistem, o componentă sau o unitate tehnică separată îndeplinește condițiile tehnice cuprinse într-un act de reglementare fără a fi necesar să se recurgă la utilizarea fizică a vehiculului, sistemului, componentei sau unității tehnice separate.

29. „certificat de omologare de tip” înseamnă documentul prin care autoritatea de omologare certifică în mod oficial faptul că un tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată este omologat;

30. „certificat de omologare UE de tip” însemnă un certificat bazat pe modelul prevăzut în prezentul regulament sau în fișa de comunicare prevăzută în regulamentele CEE-ONU echivalente aplicabile sau în codurile OCDE enumerate în anexa I;

31. „certificat de omologare individuală” înseamnă documentul prin care autoritatea de omologare certifică în mod oficial faptul că un anumit vehicul este omologat;

32. „certificat de conformitate” însemnă un document bazat pe modelul prevăzut în prezentul regulament emis de producător cu scopul de a atesta că în momentul fabricării sale, un vehicul aparținând seriei de tip omologate în conformitate cu prezentul regulament a corespuns tipului omologat prin omologarea de tip și a satisfăcut toate cerințele reglementare aferente;

33. „sistem de diagnosticare la bord” sau „sistem OBD” înseamnă un sistem de control al emisiilor capabil sa identifice zona probabilă a unei defecțiuni prin intermediul unor coduri de eroare înregistrate în memoria unui calculator;

34. „informații referitoare la repararea și întreținerea vehiculului” înseamnă toate informațiile necesare pentru diagnosticarea, efectuarea de lucrări de întreținere, inspecția, controlul periodic, repararea, reprogramarea sau reinițializarea parametrilor vehiculului și pe care producătorii le furnizează distribuitorilor și reparatorilor agreați, inclusiv toate modificările și completările ulterioare ale acestor informații;

35. „operator independent” înseamnă agenți economici, alții decât distribuitorii și reparatorii agreați, care sunt implicați, în mod direct sau indirect, în repararea sau întreținerea autovehiculelor, în special reparatori, producători sau distribuitori de echipamente pentru reparații, dispozitive sau piese de schimb, editori de informații tehnice, cluburi automobilistice, operatori de asistență rutieră, operatori care oferă servicii de inspecție și încercare, operatori care oferă cursuri de formare pentru instalatori, producători și reparatori de echipament pentru vehicule alimentate cu carburanți alternativi;

36. „vehicul nou” însemnă un vehicul care:

RO 21 RO

(a) nu a fost înmatriculat în prealabil sau

(b) la momentul depunerii cererii de omologare individuală era înmatriculat de mai puțin de șase luni.

37. „înmatriculare” înseamnă acțiunea prin care vehiculul, după identificare, a obținut autorizația administrativă de punere în exploatare în traficul rutier, de manieră permanentă, temporară sau pentru o scurtă perioadă de timp și atribuirea unui număr de înmatriculare;

38. „introducere pe piață” înseamnă punerea la dispoziție a unui vehicul pentru prima oară în Uniune în scopul distribuirii sau utilizării, fie contra unei plăți, fie gratuit;

39. „punere în exploatare” înseamnă prima utilizare în Uniune a unui vehicul prevăzut de prezentul regulament, în scopul căruia îi este destinat;

40. „vânzare” înseamnă orice vânzare între producătorul vehiculului și concesionar sau orice vânzare către utilizatorul final;

41. „tip de vehicul” înseamnă vehicule din aceeași categorie care nu diferă cel puțin în privința următoarelor aspecte esențiale:

– producător;

– desemnarea tipului de către producător;

– caracteristici esențiale de construcție și proiectare;

– șasiu cu grindă centrală/șasiu cu lonjeroane/șasiu articulat (diferențe evidente și fundamentale);

– pentru categoria T: axe (număr) sau pentru categoria C: axe/șenile (număr);

și, numai pentru tractoare:

– motor (cu ardere internă/electric/hibrid).

42. „variantă” înseamnă vehicule de același tip care nu diferă cel puțin în privința următoarelor aspecte:

(a) în ceea ce privește tractoarele:

– motor,

– principiul de funcționare,

– numărul și dispunerea cilindrilor,

RO 22 RO

– diferențe de putere de maximum 30 % (puterea maximă fiind de cel mult 1,3 ori mai mare decât puterea minimă),

– diferență în privința capacității cilindrice de maximum 20 % (valoarea maximă fiind de cel mult 1,2 ori mai mare decât valoarea minimă);

– axe motoare (număr, poziție, interconectare);

– axe directoare (număr și poziție);

– masa maximă cu încărcătură diferind cu cel mult 10 %;

– transmisie (tip);

– dispozitiv de protecție în caz de răsturnare;

– axe cu frână (număr);

(b) remorci și echipamente remorcate:

– axe directoare (număr, poziție, interconectare);

– masa maximă cu încărcătură diferind cu cel mult 10 %;

– axe cu frână (număr);

43. „versiune a unei variante” înseamnă vehicule care constau într-o combinație de elemente prezentate în documentația de omologare.

Articolul 4 Categorii de vehicule

În sensul prezentului regulament, se disting următoarele categorii de vehicule:

1. „categoria T” cuprinde tractoarele pe roți;

2. „categoria T1” cuprinde tractoare pe roți, cu o viteză maximă prin construcție de cel mult 40 km/h, având axa cea mai apropiată de conducătorul auto cu un ecartament minim de cel puțin 1 150 mm, masa în stare neîncărcată și în stare de funcționare de peste 600 kg și garda la sol de cel mult 1 000 mm;

3. „categoria T2” cuprinde tractoare pe roți, având ecartamentul minim mai mic de 1 150 mm, masa în stare neîncărcată și în stare de funcționare de peste 600 kg, garda la sol de cel mult 600 mm și viteza maximă prin construcție de cel mult 40 km/h, cu excepția cazului în care înălțimea centrului de greutate al tractorului (măsurată față de sol) împărțită la media ecartamentului minim al fiecărei axe depășește 0,90, situație în care viteza maximă prin construcție este limitată la 30 km/h;

RO 23 RO

4. „categoria T3” cuprinde tractoare cu roți, având viteza maximă prin construcție de cel mult 40 km/h și masa în stare neîncărcată și în stare de funcționare de cel mult 600 kg;

5. „categoria T4” cuprinde tractoare cu roți cu destinație specială, cu viteza maximă prin construcție de cel mult 40 km/h;

6. „categoria T4.1” (tractoare cu garda la sol mare) cuprinde tractoare destinate lucrărilor agricole pe terenuri cu plante înalte, de exemplu vița de vie. Acestea au un șasiu ridicat sau o secțiune a șasiului ridicată, permițându-le să avanseze în paralel cu plantele cultivate, roțile din stânga și cele din dreapta aflându-se de o parte și de alta a unuia sau mai multor rânduri de plante cultivate. Aceste tractoare sunt proiectate pentru a transporta sau a folosi utilaje care pot fi montate în partea din față, între axe, în partea din spate sau pe o platformă. Atunci când tractorul se află în poziție de lucru, garda la sol, măsurată perpendicular pe rândurile de culturi, este mai mare de 1 000 mm. Atunci când înălțimea centrului de greutate al tractorului măsurată în raport cu solul, cu pneurile montate și umflate normal, împărțită la media ecartamentului minim al tuturor axelor este mai mare de 0,90, viteza maximă prin construcție nu depășește 30 km/h;

7. „categoria T4.2” (tractoare de lățime mare) cuprinde tractoare caracterizate prin dimensiuni de gabarit mari, fiind destinate, în principal, lucrărilor pe suprafețe mari de teren agricol;

8. „categoria T4.3” (tractoare cu garda la sol joasă) cuprinde tractoare cu patru roți motrice ale căror echipamente interschimbabile sunt destinate lucrărilor agricole sau forestiere și care sunt caracterizate prin șasiu portant, sunt echipate cu una sau mai multe prize de putere, au o masă tehnic admisibilă de maxim 10 tone, la care raportul dintre această masă și masa maximă în stare neîncărcată și în stare de funcționare este de cel mult 2,5 și care au centrul de greutate (a se vedea precedenta notă de subsol 38) măsurat în raport cu solul, cu pneurile montate și umflate normal, de cel mult 850 mm;

9. „categoria T5” cuprinde tractoare cu roți cu viteza maximă prin construcție de peste 40 km/h;

10. „categoria C” cuprinde tractoare pe șenile care pot fi propulsate de șenile sau de o combinație de roți și șenile, având subcategoriile definite prin analogie cu categoria T;

11. „categoria R” cuprinde remorci; fiecare categorie de remorci descrisă la punctele 12 – 15 include, de asemenea, un indice „a” sau ”b”, conform vitezei maxime prin construcție:

– (a) „a” pentru remorci cu o viteză maximă prin construcție de cel mult 40 km/h,

– (b) „b” pentru remorci cu o viteză maximă prin construcție de peste 40 km/h;

12. „categoria R1 cuprinde remorci, a căror sumă a maselor tehnic admise per axă nu depășește 1 500 kg.

RO 24 RO

13. „categoria R2” cuprinde remorci, a căror sumă a maselor tehnic admise per axă depășește 1 500 kg, dar nu este mai mare de 3 500 ;

14. „categoria R3” cuprinde remorci a căror sumă a maselor tehnic admise per axă depășește 3 500 kg, dar nu este mai mare de 21 000 kg;

15. „categoria R4” cuprinde remorci a căror sumă a maselor tehnic admise per axă depășește 21 000 kg;

16. „categoria S” cuprinde echipamente remorcate interschimbabile.

Fiecare categorie de echipament remorcat interschimbabil include, de asemenea, un indice „a” sau ”b”, conform vitezei sale maxime prin construcție:

– „a” pentru echipament remorcat interschimbabil cu o viteză maximă prin construcție de cel mult 40 km/h,

– „b” pentru echipament remorcat interschimbabil cu o viteză maximă prin construcție de peste 40 km/h;

17. „categoria S1” cuprinde echipamente remorcate interschimbabile, a căror sumă a maselor tehnic admise pe axă nu depășește 3 500 kg.

18. „categoria S2” cuprinde echipamente remorcate interschimbabile, a căror sumă a maselor tehnic admise pe axă depășește 3 500 kg;

19. „categoria U” cuprinde utilaje astfel cum sunt definite în Directiva 2006/42/CE, care sunt autopropulsate și destinate aplicațiilor agricole sau forestiere.

RO 25 RO

44.

CAPITOLUL II OBLIGAȚII GENERALE

Articolul 5 Autorități naționale

1. Statele membre instituie sau desemnează autoritățile naționale competente în domenii legate de omologare și notifică instituirea sau desemnarea acestora Comisiei în conformitate cu articolul 53.

Documentul de notificare elaborat de autoritățile de omologare cuprinde numele acestora, adresa, inclusiv adresa electronică și domeniul de competență ale autorităților respective.

2. Statele membre se asigură că producătorii care solicită omologarea își respectă obligațiile care le revin în temeiul prezentului regulament.

3. Autoritățile de omologare omologhează numai acele vehicule, sisteme, componente sau unități tehnice separate care respectă cerințele prezentului regulament.

4. Autoritățile de omologare înmatriculează sau permit vânzarea sau punerea în exploatare numai a acelor vehicule, componente și unități tehnice separate care respectă cerințele din prezentul regulament. Autoritățile de omologare nu interzic, nu limitează sau nu împiedică înmatricularea, vânzarea, punerea în exploatare sau circulația pe drumuri a vehiculelor, componentelor sau unităților tehnice separate din motive legate de aspecte privind construcția sau funcționarea lor reglementate prin prezentul regulament, dacă acestea respectă cerințele acestuia.

Articolul 6 Obligații generale ale producătorilor

1. Producătorul răspunde în fața autorității de omologare pentru toate aspectele procesului de omologare și pentru asigurarea conformității producției, indiferent dacă este sau nu implicat direct în toate etapele fabricării unui vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată.

2. În cazul omologării de tip în mai multe etape, fiecare producător este responsabil pentru omologarea și conformitatea producției sistemelor, a componentelor sau a unităților tehnice separate adăugate în cadrul etapei de completare a vehiculului de care se ocupă producătorul. Producătorul care modifică componentele sau sistemele deja omologate în

RO 26 RO

etapele anterioare este responsabil pentru omologarea și conformitatea producției componentelor și sistemelor respective.

3. Producătorul care modifică vehiculul incomplet de o manieră care conduce la o clasificare în altă categorie de vehicul cu consecința că cerințele legale deja evaluate într-o etapă anterioară de omologare s-au modificat, este, de asemenea, obligat să asigure conformitatea cerințelor respective.

4. În sensul prezentului regulament, un producător stabilit în afara Comunității desemnează un singur reprezentant stabilit în Comunitate pentru a-l reprezenta în fața autorității de omologare.

Orice referire la producător trebuie înțeleasă ca indicând fie pe constructor, fie pe reprezentantul său.

CAPITOLUL III CERINȚE DE FOND

Articolul 7 Cerințe privind siguranța rutieră

1. Producătorii asigură proiectarea, construirea și asamblarea vehiculelor astfel încât să se minimizeze riscul de rănire a ocupanților vehiculului și a altor participanți la trafic.

2. Producătorii asigură conformitatea vehiculelor, sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate cu cerințele aplicabile stabilite în prezentul regulament, inclusiv cerințele referitoare la:

(a) integritatea structurii vehiculului;

(b) sistemele de asistență la conducere a conducătorului vehiculului, inclusiv cele de

direcție, de frânare, cuprinzând și sistemele de frânare cu antiblocare, precum și

sistemele de control electronic al stabilității;

(c) sisteme care asigură conducătorului auto vizibilitate și informații cu privire la

starea vehiculului și a zonei înconjurătoare, inclusiv geamuri, oglinzi și sisteme de

informare a conducătorului auto;

(d) sisteme de iluminare a vehiculului;

RO 27 RO

(e) sistemele de protecție a ocupanților vehiculului, inclusiv amenajările interioare,

tetierele, centurile de siguranță, portierele;

(f) exteriorul vehiculului și accesoriile;

(g) compatibilitatea electromagnetică;

(h) dispozitive de avertizare sonoră;

(i) sisteme de încălzire;

(j) dispozitive pentru prevenirea folosirii neautorizate;

(k) sisteme de identificare a vehiculului;

(l) masele și dimensiunile;

(m) siguranța din punct de vedere electric;

(n) dispozitivele de protecție spate;

(o) protecția laterală;

(p) platformele de încărcare;

(q) dispozitivele de remorcare și de marșarier;

(r) controalele;

(s) pneurile;

(t) dispozitivele antistropire.

3. Cerințele menționate la punctele 1 și 2 se aplică vehiculelor, sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate cărora le sunt destinate, în măsura în care se menționează că aceste cerințe sunt aplicabile categoriei de vehicule în cauză menționată la articolul 4.

4. În conformitate cu articolul 57, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în care sunt stabilite cerințe tehnice detaliate, inclusiv proceduri de încercare și, după caz, valori limită pentru elementele vizate la punctul 2, pentru a asigura un nivel ridicat de siguranță rutieră.

RO 28 RO

Articolul 8 Cerințe privind siguranța la locul de muncă

1. Producătorii asigură proiectarea, construcția și asamblarea vehiculelor în așa fel încât să se minimizeze riscul de rănire a persoanelor ca lucrează pe vehicul sau cu vehiculul.


(a) sistemele de protecție contra răsturnării (denumite în continuare ROPS - Roll-Over Protection Systems);

(b) sistemele de protecție împotriva căderii de obiecte (denumite în continuare FOPS - Falling Objects Protective Structures);

(c) locurile pentru pasageri;

(d) nivelurile sonore interioare;

(e) scaunul conducătorului;

(f) spațiul și accesul la postul de conducere;

(g) prizele de putere;

(h) protecția elementelor de acționare;

(i) punctele de fixare a centurilor de siguranță;

(j) centurile de siguranță;

(k) protecția conducătorului împotriva obiectelor penetrante (denumită în continuare OPS - Operators Protection Structures);

(l) protecția conducătorului împotriva substanțelor periculoase;

(m) manualul de utilizare.

3. Cerințele menționate la punctele 1 și 2 se aplică vehiculelor, sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate cărora le sunt destinate, în măsura în care se menționează că aceste cerințe sunt aplicabile categoriei de vehicule în cauză menționată în prezentul regulament.

4. În conformitate cu articolul 57, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în care sunt stabilite cerințe tehnice detaliate, inclusiv proceduri de încercare și, după caz, valori limită pentru elementele vizate la punctul 2, pentru a asigura un nivel ridicat de siguranță la locul de muncă.

RO 29 RO

Articolul 9 Cerințe privind performanța de mediu

1. Producătorii se asigură că vehiculele sunt proiectate, construite și asamblate astfel încât impactul de mediu să fie minimizat.


(a) emisiile poluante;

(b) nivelul sonor extern.

3. Se aplică valorile limită specifice, cerințele și procedurile de încercare pentru emisii poluante specificate în Directiva 97/68/CE35 pentru echipamente mobile.

4. Cerințele menționate la punctele 1 și 2 se aplică vehiculelor, sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate cărora le sunt destinate, în măsura în care se menționează că aceste cerințe sunt aplicabile categoriei de vehicule în cauză menționată în prezentul regulament.

5. În conformitate cu articolul 57, Comisia est împuternicită să adopte un act delegat în care sunt stabilite cerințele tehnice detaliate, inclusiv procedurile de încercare și, după caz, valorile limită, privind nivelurile sonore descrise la punctul 2 litera (b), precum și instalarea de motoare omologate pe un vehicul și dispozițiile conexe privind flexibilitatea conform dispozițiilor de la punctele 2 litera (a) și 3 în vederea obținerii unui nivel ridicat de performanțe de mediu.

CAPITOLUL IV PROCEDURI DE OMOLOGARE UE DE TIP

Articolul 10 Proceduri pentru omologarea UE de tip pentru vehiculul complet

1. Producătorul poate alege una dintre următoarele proceduri:

(a) omologarea de tip în mai multe faze;

(b) omologarea de tip într-o singură fază;

(c) omologarea de tip mixtă;

35 JO L 59, 27.2.1998, p. 1.

RO 30 RO

(d) omologarea de tip în mai multe etape.

2. „Omologarea de tip în mai multe faze” înseamnă o procedură de omologare a vehiculelor constând în colectarea treptată a întregului set de certificate de omologare CE de tip pentru sistemele, componentele și unitățile tehnice separate aparținând vehiculului și care duce, în ultima fază, la omologarea vehiculului complet.

„Omologarea de tip într-o singură fază” este o procedură constând în omologarea unui vehicul privit ca un tot unitar, într-o singură operație.

„Omologarea de tip mixtă” înseamnă o procedură de omologare de tip în mai multe faze în cazul căreia se realizează una sau mai multe omologări de sisteme în ultimul stadiu al omologării vehiculului complet, fără a fi necesară eliberarea unor certificate de omologare UE de tip pentru sistemele respective.

„Omologarea de tip în mai multe etape” este o procedură de omologare prin care una sau mai multe autorități de omologare certifică faptul că, în funcție de stadiul de finalizare, un tip de vehicul incomplet sau completat respectă dispozițiile administrative și cerințele tehnice aplicabile cuprinse în prezentul regulament.

3. Omologarea de tip în mai multe etape se acordă pentru un tip de vehicul incomplet sau completat care respectă datele din dosarul de omologare și cerințele tehnice specificate în actele aplicabile enumerate în anexa I, ținând seama de stadiul în care se află fabricația vehiculului.

4. Omologarea de tip pentru stadiul final se acordă numai după ce autoritatea de omologare a verificat că omologarea (omologările) de tip emise pentru vehiculul incomplet certifică faptul că vehiculul de omologat în stadiul final satisface toate cerințele tehnice aplicabile la momentul eliberării omologării de tip pentru vehiculul complet și pentru categoria de vehicul în cauză.

5. Alegerea procedurii de omologare nu aduce atingere cerințelor reglementare aplicabile pe care vehiculul de omologat trebuie să le satisfacă la momentul eliberării omologării de tip pentru vehiculul complet.

6. La articolul 54, Comisiei îi sunt conferite competențe de punere în aplicare în vederea elaborării de modele pentru detaliile reglementărilor procedurilor de omologare de tip.

Articolul 11 Cererea de omologare de tip

7. Producătorul înaintează autorității de omologare cererea de omologare de tip.

8. Cu privire la un anumit tip de vehicul poate fi depusă o singură cerere, într-un singur stat membru.

9. Pentru fiecare tip care urmează a fi omologat se prezintă o cerere separată.

RO 31 RO

Articolul 12 Informații care trebuie furnizate în cererea de omologare de tip

1. Fișa de informații, astfel cum se specifică în legislația de punere în aplicare, stabilește informațiile pe care trebuie să le furnizeze solicitantul.

Solicitantul prezintă autorității de omologare un dosar de omologare. Dosarul de omologare cuprinde fișa de comunicare, precum și toate datele, desenele, fotografiile și alte informații care îi sunt solicitate. Aceste informații pot fi furnizate pe hârtie sau în format electronic.

La articolul 54, Comisiei îi sunt conferite competențe de punere în aplicare pentru elaborarea de modele pentru fișa de comunicare și dosarul de omologare.

2. La depunerea cererii de omologare de tip, producătorul specifică procedura aleasă în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) literele (a)-(d) și prezintă dosarul de omologare.

Articolul 13 Cerințe specifice privind informațiile care trebuie furnizate în cererea de omologare de tip, în

funcție de procedura aleasă

3. Cererea de omologare de tip în mai multe faze trebuie însoțită de un dosar de omologare și de setul complet de certificate de omologare de tip necesare în temeiul fiecărui act aplicabil separat, a regulamentelor CEE-ONU sau a codurilor OCDE enumerate în anexa I.

În cazul omologării de tip a unui sistem sau a unei unități tehnice separate, în temeiul actelor aplicabile prezentate în anexa I, autoritatea de omologare trebuie să aibă acces la dosarul de omologare corespunzător până în momentul acordării sau refuzului omologării.

4. Cererea de omologare de tip într-o singură fază este însoțită de un dosar de omologare conținând toate informațiile pertinente solicitate în temeiul actelor prezentate în anexa I.

5. În cazul unei proceduri de omologare de tip mixte, dosarul de omologare trebuie însoțit de unul sau mai multe certificate de omologare necesare în temeiul fiecărui act separat aplicabil, al regulamentelor CEE-ONU sau al codurilor OCDE enumerate în anexa I și trebuie să cuprindă, dacă nu este prezentat nici un certificat de omologare, informațiile adecvate solicitate în măsurile de punere în aplicare din prezentul regulament, in legătură cu actele prezentate în anexa I.

6. Fără a aduce atingere alineatelor (1), (2) și (3), pentru omologarea de tip în mai multe etape se furnizează următoarele informații:

RO 32 RO

(a) în prima etapă, acele părți ale dosarului de omologare și ale certificatelor de omologare CE de tip necesare pentru un vehicul complet care sunt relevante pentru stadiul de fabricație a vehiculului de bază;

(b) în cea de-a doua etapă și în cele ulterioare, acele părți ale dosarului de omologare și ale certificatelor de omologare UE de tip care sunt relevante pentru stadiul de fabricație curent, precum și o copie a certificatului de omologare UE de tip a vehiculului eliberat în stadiul de producție anterior; de asemenea, producătorul pune la dispoziție detalii complete privind orice modificare sau adăugire pe care a adus-o vehiculului.

Informațiile specificate la literele (a) și (b) pot fi furnizate în conformitate cu alineatul (2).

7. Printr-o cerere argumentată, autoritatea de omologare poate solicita producătorului să furnizeze orice informații suplimentare necesare pentru a permite luarea unei decizii privind încercările necesare sau pentru facilitarea efectuării încercărilor respective.

Articolul 14 Proceduri care se aplică în cazul omologării UE de tip a sistemelor, a componentelor și a

unităților tehnice separate

Producătorul înaintează cererea autorității de omologare.

Pentru un anumit tip de sistem, componentă sau unitate tehnică separată poate fi depusă o singură cerere, într-un singur stat membru.

Pentru fiecare tip care urmează a fi omologat se prezintă o cerere separată.

CAPITOLUL V DESFĂȘURAREA PROCEDURILOR DE OMOLOGARE UE DE

TIP

Articolul 15 Dispoziții generale

1. Autoritățile de omologare acordă omologarea UE de tip numai după ce s-au asigurat că procedurile privind conformitatea producției menționate la articolul 19 au fost implementate și numai dacă tipul de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată respectă cerințele aplicabile.

2. Omologările UE de tip se acordă în conformitate cu articolele 16 și 17.

RO 33 RO

3. Autoritatea de omologare poate refuza acordarea omologării UE de tip în cazul în care constată că un tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată, deși este construită în conformitate cu dispozițiile necesare, prezintă un risc serios pentru siguranța rutieră sau dăunează semnificativ mediului înconjurător sau sănătății publice sau, în cazul tractoarelor, prezintă un risc important pentru siguranța la locul de muncă. În acest caz, autoritatea de omologare în cauză trimite celorlalte state membre și Comisiei un dosar detaliat în care explică motivele deciziei sale și prezintă dovezi în sprijinul constatărilor sale.

4. Certificatele de omologare UE de tip se numerotează în conformitate cu sistemul armonizat.

5. În termen de 20 de zile lucrătoare, autoritatea de omologare trimite autorităților de omologare ale celorlalte state membre o copie a certificatului de omologare UE de tip a vehiculului, însoțită de anexe, pentru fiecare tip de vehicul căruia i-a acordat omologarea. Documentele tipărite pot fi înlocuite cu un fișier în format electronic.

6. Autoritatea de omologare informează fără întârziere autoritățile de omologare ale celorlalte state membre asupra refuzului sau retragerii omologării oricărui vehicul, precizând motivele deciziei sale.

7. La intervale de câte trei luni, autoritatea de omologare trimite autorităților de omologare ale celorlalte state membre o listă a omologărilor UE de tip pentru sisteme, componente sau unități tehnice separate pe care le-a acordat, modificat, refuzat sau retras în intervalul precedent.

8. La cererea autorității de omologare a unui alt stat membru, autoritatea de omologare care a acordat o omologare UE de tip trimite, în termen de 20 de zile lucrătoare de la primirea cererii respective, o copie a certificatului de omologare UE de tip în cauză, însoțită de anexe. Documentele tipărite pot fi înlocuite de un fișier în format electronic.

9. La solicitarea Comisiei, autoritatea de omologare transmite și acesteia informațiile descrise la alineatele (5) – (8) de mai sus.

10. Autoritatea de omologare pregătește documentația de omologare constând din dosarul de omologare însoțit de rapoarte de încercare și de orice alte documente adăugate de serviciul tehnic sau de autoritatea de omologare la dosarul de omologare în cursul exercitării funcțiilor care le revin. Dosarul de omologare include un index care cuprinde într-o listă conținutul documentației de omologare, numerotat sau marcat în mod corespunzător, astfel încât să identifice precis toate paginile, formatul documentului respectiv prezentând o evidență a etapelor succesive din gestionarea omologării UE de tip, în special a datelor reviziilor și ale actualizărilor.

RO 34 RO

Articolul 16 Dispoziții speciale privind certificatul de omologare de tip

1. Certificatul de omologare de tip conține, în anexă, următoarele:

(a) documentația de omologare menționată la articolul 15;

(b) rezultatele încercărilor:

(c) numele și specimenul (specimenele) de semnătură al (ale) persoanei (persoanelor) autorizate să semneze certificatele de conformitate și funcția lor în cadrul societății.

2. Certificatul de omologare se întocmește pe baza unui model prevăzut în actul de punere în aplicare al prezentului regulament.

3. Pentru fiecare tip de vehicul, autoritatea de omologare efectuează următoarele operații:

(a) completează toate secțiunile relevante ale certificatului de omologare UE de tip, inclusiv fișa anexată cu rezultatele încercărilor, în conformitate cu modelul de certificate de omologare de tip prevăzut în actul de punere în aplicare al prezentului regulament;

(b) redactează indexul documentației de omologare;

(c) eliberează solicitantului fără întârziere certificatul completat, însoțit de anexele sale.

4. Dacă pentru o anumită omologare UE de tip au fost impuse restricții de valabilitate sau s-au acordat derogări de la anumite dispoziții ale actelor, în conformitate cu articolul 26, certificatul de omologare CE de tip menționează restricțiile sau derogările respective.

5. În cazul în care producătorul optează pentru procedura de omologare de tip mixtă, autoritatea de omologare completează în documentația de omologare referințele pentru rapoartele de încercare, instituite prin actele de reglementare, pentru care nu există nici un certificat de omologare UE de tip. La articolul 54, Comisiei îi sunt conferite competențe de punere în aplicare pentru elaborarea unui model pentru acest document.

6. În cazul în care producătorul optează pentru o procedură de omologare de tip într-o singură fază, autoritatea de omologare întocmește lista cerințelor sau actelor aplicabile și adaugă această listă la certificatul de omologare UE de tip. La articolul 54, Comisiei îi sunt conferite competențe de punere în aplicare pentru elaborarea unui model pentru această listă.

RO 35 RO

Articolul 17 Dispoziții speciale privind sistemele, componentele sau unitățile tehnice separate

1. Omologarea UE de tip se acordă pentru un sistem care este în conformitate cu informațiile din dosarul de omologare și care satisface cerințele tehnice prevăzute în actul aplicabil vizat în anexa I.

2. Omologarea UE de tip se acordă pentru o componentă sau unitate tehnică separată dacă componenta sau unitatea tehnică separată respectivă este în conformitate cu informațiile din dosarul de omologare și dacă aceasta satisface cerințele tehnice prevăzute în actul separat aplicabil vizat în anexa I.

3. În cazul în care componentele sau unitățile tehnice separate, indiferent dacă sunt sau nu destinate pentru reparații, service sau întreținere, fac la rândul lor obiectul unei omologări de tip de sistem pentru un vehicul, nu este necesară omologarea suplimentară a componentelor sau unităților tehnice separate, dacă nu se specifică altfel în actul aplicabil vizat în anexa I.

4. În cazul în care o componentă sau unitate tehnică separată își îndeplinește funcția sau prezintă o caracteristică specifică numai împreună cu alte părți ale vehiculului, iar din acest motiv respectarea uneia sau a mai multor cerințe poate fi verificată numai când componenta sau unitatea tehnică separată respectivă funcționează împreună cu alte părți ale vehiculului, domeniul de aplicare al omologării UE de tip a componentei sau a unității tehnice separate este limitat în consecință.

În astfel de cazuri, certificatul de omologare UE de tip specifică orice restricție de utilizare și precizează condițiile speciale de montaj.

În cazul în care o astfel de componentă sau unitate tehnică separată este montată de producătorul vehiculului, în momentul omologării vehiculului se verifică respectarea tuturor restricțiilor de utilizare aplicabile sau a condițiilor de montaj aplicabile.

Articolul 18 Încercările necesare pentru omologarea UE de tip

1. Respectarea cerințelor tehnice prevăzute în prezentul regulament și în actele enumerate în anexa IV se demonstrează prin intermediul unor încercări adecvate efectuate de serviciile tehnice desemnate.

Procedurile de încercare, precum și echipamentele și ustensilele specifice necesare pentru efectuarea acestor încercări sunt descrise în actele respective.

2. Producătorul pune la dispoziția autorității de omologare atâtea vehicule, componente sau unități tehnice separate câte sunt necesare în temeiul actelor aplicabile pentru a permite efectuarea încercărilor necesare.

RO 36 RO

3. Încercările necesare sunt efectuate asupra vehiculelor, componentelor și unităților tehnice separate reprezentative pentru tipul care urmează a fi omologat.

Cu toate acestea, producătorul poate selecta, de comun acord cu autoritatea de omologare, un vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată care, deși nu este reprezentativă pentru tipul care urmează a fi omologat, întrunește mai multe dintre cele mai nefavorabile caracteristici din punctul de vedere al nivelului de performanță prevăzut. Pot fi folosite metode de încercare virtuale pentru a facilita luarea deciziilor în timpul procesului de selecție.

4. Ca alternativă la procedurile de încercare menționate la punctul 1 și cu acordul autorității de omologare, pot fi utilizate, la cerea producătorului, metode de încercare virtuale cu privire la cerințele prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul prezentului regulament.

5. Metodele de încercare virtuale respectă condițiile stabilite în actele delegate adoptate în temeiul prezentului regulament.

6. În conformitate cu articolul 57, Comisia este împuternicită să adopte un act delegat care specifică cerințele care pot face obiectul încercărilor virtuale, precum și condițiile în care aceste încercări virtuale trebuie efectuate pentru a garanta că rezultatele obținute prin aceste metode sunt tot atât de semnificative ca rezultatele obținute prin încercări fizice.

Articolul 19 Măsurile privind conformitatea producției

1. Autoritatea de omologare care acordă o omologare UE de tip întreprinde toate măsurile necesare pentru a verifica, dacă este necesar în cooperare cu autoritățile de omologare ale celorlalte state membre, dacă au fost luate măsurile necesare pentru a garanta conformitatea producției vehiculelor, a sistemelor, a componentelor sau a unităților tehnice separate, după caz, cu tipul omologat.

2. Autoritatea de omologare care a acordat o omologare UE de tip ia toate măsurile necesare cu privire la omologarea respectivă pentru a verifica, dacă este necesar în cooperare cu autoritățile de omologare ale celorlalte state membre, dacă măsurile prevăzute la alineatul (1) continuă să fie adecvate și dacă producția vehiculelor, a sistemelor, a componentelor sau a unităților tehnice separate, după caz, continuă să fie conformă cu tipul omologat.

Verificările menite să asigure că vehiculele, sistemele, componentele sau unitățile tehnice separate sunt conforme cu tipul omologat sunt limitate la procedurile stabilite în actele de punere în aplicare ale prezentului regulament. În acest scop, autoritatea de omologare a acelui stat membru care a acordat omologarea UE de tip poate efectua oricare dintre verificările sau încercările prevăzute cu privire la cerința reglementară care face obiectul omologării UE de tip asupra unor eșantioane prelevate de la sediul Producătorului, inclusiv de la instalațiile de producție.

RO 37 RO

3. În cazul în care o autoritate de omologare care a acordat o omologare UE de tip constată că măsurile menționate la alineatul (1) nu sunt aplicate, se abat semnificativ de la măsurile sau planurile de control convenite, au încetat să mai fie aplicate sau nu mai sunt considerate adecvate, deși producț

comisia europeanĂ · 2010. 9. 20. · vehiculelor agricole și forestiere (tractoare, remorci și...

Documents