Odă

Copilului – lui Amor sau Erosde Ion Luca Caragiale

Umbli hoinărind prin lumeca un orb, la ochi legat,Şi de câtă vreme-acumape la mine n-ai mai dat !Prăpădeşti tu de pomanăpreţioasele-ţi săgeţi,Să te-alegi cu hulă numade l-atâţi ingraţi poeţi ...Te-am vorbit eu rău vreodată ?vinovat cu ce ţi-am fost?De mă horopseşti uitării,tu, copil frumos şi prost ?A ! de-ai ştii cum mângâi încăurmele unde-ai rănit !Cu ce dor mi-aduc amintecât atunci am pătimit !Vino, crudule, cu pieptulgata dezvelit te-aştept ;Nu cu una, dă cu două!săgetează drept în piept !Şi pe maică-ta zeiţă,jur că n-am să te hulesc :Mai omoară-mă odată,să mai simt că iar trăiesc !

Eu nu stiu sa fac nimic. Nici mere ca marul, nici prune ca prunul, nici nuci ca nucul ala mare din gradina mea, pe care il stii... Eu stiu sa fac un singur lucru: sa te iubesc! Si uite, as vrea sa te iubesc asa... sa fac un pas si inca un pas dincolo de aparente, pana cand n-o sa mai ramana din mine decat un suflet pus intr-o cripta. Si atunci cand tu o s-o deschizi, inima mea sa-ti spuna: 'Te iubesc, (si daca vrei, aici poti sa zici numele celui caruia ii dedici poezia)

Cantec de leagan

Nani, nani, copilas, mergem maine la oras,Sa ia mama bani "de-a gata",Poate-l intalnim pe tata.Nani, nani, copilas,Mergem maine la oras,Cu dovada pentru bani,Dus e tata de doi ani

Nani, nani, copilas,Mergem maine la oras,Mergem sa-l catam pe tata,Haide, mama, eu sunt gata!Luam s-altoiul de cires,Spune, tata, unde esti?Si de ce ne ocolesti?Si de cin’ te mai feresti?

Sunt de-acuma baiat mare,Am luat 10 la purtare,Dupa voia dumitale,Si-am ajuns si la vocale:

AEIOU, nu e bine sa spui nuAEIOU, am facut ce se putu…Te-am visat cu ochii uzi,Cum dadeai cu pietre-n duzi,Spune, tata, un’ te-ascunzi?Mama spune c-ai plecatSi pui banii prin mandat…Cand ajungem la rascruce,Mama plange lang-o cruce.

AEIOU, invatati sa spuneti NU !AEIOU, invatati sa spuneti NU !"Dragul mamei, copilas,N-ai noroc de-un tata las,Sa te vada flacaias…Dragul mamii, dragul mamii,Tot e bine ca vin baniiSi poti creste copilasiPrintre cei cu tatii lasi !Printre cei cu tatii lasi !

CARMACII

Alexandru Vlahuta, Tirgoviste,1881,iunie Vai, nenorocită ţară, rele zile-ai mai ajuns!A lor gheare-nfipte-n pieptu-ţi fără milă l-au străpunsŞi-n bucăţi împart, infamii, carnea ta, avutul tău!Tot ce s-a găsit pe lume mai stricat, mai crud, mai rău,Ăşti nemernici fără suflet, fără nici un căpătâi, Ţin a tale zile-n mână, ş-a ta cinste sub călcâi.Şi călări pe tine, ţară, se cred zei aceste bestii, Cum se cred ades copiii împăraţi călări pe trestii.Ei sunt mari şi tari, şi nu au nici ruşine, nici sfialăCă-ntr-o zi, poate, urmaşii le vor cere socotealăDe-a lor fapte. Ce le pasă? Lopătari, la cârma ţăriiSunt stăpâni pe vas, pe vânturi, şi pe valurile mării!Şi când cugeţi c-aceşti trântori, astă haită de samsari Prin tertipuri şi prin intrigi au ajuns puternici, mari,Şi când vezi pe-a vieţii scară unde-au fost şi unde sunt,Când îi vezi cu ce mândrie, cu ce ochi semeţi şi cruntPrivesc azi din înălţime spre norodul tăvălitÎn mizeriile-n care ei, călăii, l-au trântit,Când te uiţi cum se răsfaţă, cum îşi fac de cap mişeii, Vai, începi să crezi că-n ceruri adormit-au de mult zeii!Ş-apoi, după ce-au dat palme, şi-au scuipat în faţa ţării,După ce-a-mbrâncit poporul în prăpastia pierzării,După ce n-a rămas lucru nebatjocorit de ei, Au curajul aceşti oameni de nimic, aceşti mişeiAu curaju-n faţa lumii ca să strige-n gura mare:Ne vrea ţara! îi vrea ţara? Auziţi neruşinare!Vai, de-ar fi pe voia ţării, ştiţi voi unde v-aţi trezi!Într-o ocnă da! acolo oasele v-ar putrezi!Cum să mai vedem în ţară cinste, muncă, propăşire,Când spoiala azi e totul, când vezi că prin linguşireŞi făţărnicii, netoţii, au ajuns aşa departe!Cum să-ţi mai trudeşti viaţa ca să-nveţi puţină carte Când te uiţi că-n astă ţară, dată pradă celor răi, Înţelepţii sunt victime, ticăloşii sunt călăi!