Oboseala musculară

Principiul lucrării: Ergografia reprezintă una din probele fiziologice prin care poate fi

înregistrat fenomenul de oboseală musculară la om şi factorii care condiţionează. Concomitent se

poate calcula şi lucrul mecanic efectuat.

Materialul necesar: ergograf Zimmerman, metronom.

Tehnica lucrării: Se fixează antebraţul persoanei în gutiera ergografului iar degetul mediu se

introduce într-un inel pus în legătură cu sistemul mecanic al aparatului.

Fig. Ergograf Zimmerman

Persoana explorată este instruită să execute flectări ritmice ale degetului mediu, în ritmul dictat

de un metronom.

Tracţionând inelul ergografului, este antrenat resortul de rezistenţă al aparatului. Sistemul

mecanic deplasat prin flectarea degetului antrenează în mişcare indicatoarele cadrelor, pe care se

poate citi valoarea lucrului mecanic efectuat (în gram metri) şi un sistem de înregistrare pe hârtie.

Grafica obţinută se numeşte ergogramă.

În principiu se urmăreşte timpul cât o persoană poate executa flexiuni digitale, până la instalarea

oboselii musculare.

Ritmul mişcărilor. Se determină timpul de apariţie a oboselii musculare la o persoană care

efectuează tracţiuni cu o frecvenţă de 60 / min şi concomitent se notează şi lucrul mecanic

prestat. La o persoană la fel de antrenată sau la aceeaşi persoană, după 30 min în repaus, se

urmăresc parametrii amintiţi în condiţiile unui ritm de 120 tracţiuni / min. Se constată instalarea

rapidă a oboselii când ritmul este prea alert, impropriu persoanei.

Caracterul activ sau pasiv al repausului. Alte două persoane sunt puse să efectueze efortul la

ergograf cu aceeaşi frecvenţă. Se va nota la fel timpul scurs până la instalarea oboselii musculare

şi lucrul mecanic realizat. Apoi una din persoane va efectua timp de 3-5 min mişcări active cu

mâna opusă, iar a doua nu (odihnă pasivă, acelaşi timp). Cele două persoane vor repeta proba. Se

va constata un decalaj între cei doi subiecţi în favoarea celui care a beneficiat de odihnă activă

(instalarea mai tardivă a oboselii musculare şi un lucru mecanic crescut).

Irigaţia muşchilor activi. Efectuarea determinării la alte două persoane, unul având aplicat un

garou pe antebraţul activ. În condiţii de irigaţie deficitară instalarea oboselii apare mult mai

devreme şi lucrul mecanic este redus.

Fig. 18 Ergogramă

Manifestarea oboselii în aspectul ergogramei depinde de mai mulţi factori: ritmul de stimulare,

intensitatea stimulării, rezistenţa pe care trebuie să o învingă muşchiul în contracţie, posibilităţile

de refacere a potenţialului energetic muscular, etc. Modificând experimental valorile acestor

factori, se poate determina rolul lor în instalarea şi manifestarea fenomenului de oboseală. Pentru

aceasta este necesară stabilirea unor parametri ai graficului care să poată fi măsuraţi sau calculaţi

cu precizie. Aceştia de obicei sunt:

1. Linia de oboseală: se stabileşte prin unirea vârfurilor de contracţie cu o dreaptă.

2. Unghiul de oboseală, care este unghiul pe care îl face linia de oboseală cu orizontala de la

baza tuturor contracţiilor.

3. Coeficientul de oboseală (Co), care se obţine astfel:

- se măsoară înălţimea fiecărei contracţii în parte;

- se adună toate aceste valori şi se obţine înălţimea totală H; aceasta se reduce prin puterea

măritoare a peniţei pentru a se afla înălţimea totală reală Hr;

- numărul contracţiilor măsurate este N; Co = Hr / N

4. Travaliul muscular total: Tr = Hr x G, unde G este greutatea, în grame, pe care muşchiul o

ridică în contracţie.

5. Timpul de epuizare, pe care îl stabilim cunoscând viteza de derulare a hârtiei sau înregistrând

timpul.