obiceiuri si traditii culinare - povestea mamaligii

1
[PlantePdia] Obiceiuri si Traditii Culinare: Povestea Mamaligii Mămăliga este considerată, alături de alte preparate, precum sarmalele, pilaful, cozonacii, caltaboșii și multe altele, un preparat tradițional românesc. Nimic mai adevărat, chiar dacă sarmalele, pilaful și celelalte enumerate mai sus sunt rețete „împrumutate” de la turci, arabi și alte neamuri, statornicite apoi, în timp, și pe meleagurile noastre. Din punct de vedere istoric, însă, mămăliga le precede pe toate, fiind unul dintre cele mai vechi preparate gătite (preparate termic, altfel zis), context în care este oarecum lesne de bănuit faptul că ea nu a „arătat” întotdeauna ca în zilele noastre. Și, cu toate că preparate gastronomice asemănătoare se regăsesc, sub diferite denumiri, în multe dintre țările din sudul Europei și nu numai, din Italia („polenta”), până în Mexic și Turcia (muhlama), mămăliga este într-adevăr un „obicei culinar” specific românesc. Considerată ca fiind o mâncare a țărănimii (sau a plebei, în perioadele istorice în care se făcea net diferența între clasele sociale de „sus” și cele de „jos”), mămăliga a fost folosită, timp de milenii, ca aliment de bază, în aceeași manieră în care în vremurile „moderne” a început să fie folosită pâinea. De fapt, chiar și după ce a s-a născut „moda” pâinii, în gospodăriile țărănești mămăliga a continuat să rămână „pâinea de zi cu zi”, din varii motive, de la cele economice (mălaiul fiind mai ieftin decât făina de grâu), până la ușurința cu care se prepară, comparativ cu pâinea, pentru prepararea căreia cuptorul fiind indispensabil. Dar ce este mămăliga, de fapt? Și cum poate fi ea un aliment cu o istorie atât de lungă, încât este aproape imposibil de urmărit înapoi în timp, în contextul în care porumbul a ajuns în Țările Române abia la sfârșitul secolului XVII (mai exact în Timișoara anului 1692)? În timpul sinuosului periplu de documentare despre povestea mămăligii, am citit pe vreo două site-uri că „tradiționala mămăligă românească” n-ar avea o istorie mai lungă de 300 de ani. Nimic mai greșit, mi-aș permite să replic. Dacă ar fi să definim pe scurt mămăliga, conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, atunci am spune că ea este „un aliment preparat din făină de porumb (mai rar de mei, hrișcă etc.) fiartă în apă” (Sursa: DEX 2009 ). În acest context, descoperim, iată, un fapt deosebit de interesant – mămăliga nu se prepară exclusiv din „mălai”, ci și din alte tipuri de cereale măcinate. Mai mult, dacă „scormonim” mai departe, descoperim și că, etimologic vorbind, cuvântul „mălai” este un derivat al cuvântului „mei”, una dintre primele cereale domesticite din istoria umanității… citește mai mult pe PlantePedia Un articol scris de Valentina Golumbeanu, publicat pe https://plantepedia.wordpress.com - pag 1 -

Upload: brandon-king

Post on 13-Jul-2016

217 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

Obiceiuri Si Traditii Culinare - Povestea Mamaligii

TRANSCRIPT

Page 1: Obiceiuri Si Traditii Culinare - Povestea Mamaligii

[PlantePdia] Obiceiuri si Traditii Culinare: Povestea Mamaligii

Mămăliga este considerată, alături de alte preparate, precum sarmalele, pilaful,cozonacii, caltaboșii și multe altele, un preparat tradițional românesc. Nimic maiadevărat, chiar dacă sarmalele, pilaful și celelalte enumerate mai sus sunt rețete„împrumutate” de la turci, arabi și alte neamuri, statornicite apoi, în timp, și pemeleagurile noastre. Din punct de vedere istoric, însă, mămăliga le precede pe toate,fiind unul dintre cele mai vechi preparate gătite (preparate termic, altfel zis), context încare este oarecum lesne de bănuit faptul că ea nu a „arătat” întotdeauna ca în zilelenoastre.

Și, cu toate că preparate gastronomice asemănătoare se regăsesc, sub diferitedenumiri, în multe dintre țările din sudul Europei și nu numai, din Italia („polenta”),până în Mexic și Turcia (muhlama), mămăliga este într-adevăr un „obicei culinar”specific românesc. Considerată ca fiind o mâncare a țărănimii (sau a plebei, înperioadele istorice în care se făcea net diferența între clasele sociale de „sus” și cele de„jos”), mămăliga a fost folosită, timp de milenii, ca aliment de bază, în aceeași manierăîn care în vremurile „moderne” a început să fie folosită pâinea.

De fapt, chiar și după ce a s-a născut „moda” pâinii, în gospodăriile țărăneștimămăliga a continuat să rămână „pâinea de zi cu zi”, din varii motive, de la celeeconomice (mălaiul fiind mai ieftin decât făina de grâu), până la ușurința cu care seprepară, comparativ cu pâinea, pentru prepararea căreia cuptorul fiind indispensabil.

Dar ce este mămăliga, de fapt? Și cum poate fi ea un aliment cu o istorie atât delungă, încât este aproape imposibil de urmărit înapoi în timp, în contextul în careporumbul a ajuns în Țările Române abia la sfârșitul secolului XVII (mai exact înTimișoara anului 1692)? În timpul sinuosului periplu de documentare despre povesteamămăligii, am citit pe vreo două site-uri că „tradiționala mămăligă românească” n-aravea o istorie mai lungă de 300 de ani. Nimic mai greșit, mi-aș permite să replic.

Dacă ar fi să definim pe scurt mămăliga, conform Dicționarului Explicativ alLimbii Române, atunci am spune că ea este „un aliment preparat din făină de porumb(mai rar de mei, hrișcă etc.) fiartă în apă” (Sursa: DEX 2009). În acest context,descoperim, iată, un fapt deosebit de interesant – mămăliga nu se prepară exclusiv din„mălai”, ci și din alte tipuri de cereale măcinate. Mai mult, dacă „scormonim” maideparte, descoperim și că, etimologic vorbind, cuvântul „mălai” este un derivat alcuvântului „mei”, una dintre primele cereale domesticite din istoria umanității… citeștemai mult pe PlantePedia

Un articol scris de Valentina Golumbeanu, publicat pe

https://plantepedia.wordpress.com

- pag 1 -