Sã ne amintim cã rondelul apare în literaturafrancezã a secolului XIV, ilustrat apoi deCharles d`Orleans, Villon, Clement Marot

º.a. Aceastã încîntãtoare poezie de formã fixã, ca ºisonetul, continuã sã fie cultivatã ºi de cãtre unii par-nasieni, de la Théodore de Banville pînã la cunoscu-tul D`Annunzio. ªi literatura românã a adoptat ron-delul cu o ispititoare ºi plãcutã vocaþie, Al.Macedonski ilustrîndu-l prin excelenþã, frumuseþea ºiclasica armonie a versurilor lui fiind gustate încã demulþi iubitori ai poeziei adevãrate. Rondelul vine ºi elcu partea de romantism, caracterizat prin preemi-nenþa sentimentului asupra raþiunii, dar ºi cu oculoare specificã, individualizatã, dincolo dearmonie, echilibru, sobrietate, prin sintagmatica curaportul ei de subordonare care defineºte rolulrepetiþiei ce întãreºte ideea de bazã a temei, gînduluiºi conceptului exprimat. Fãrã a forþa nota, dupãopinia noastrã aceastã sintagmã bisatã ar avea impor-tanþa unui concept nu obligatoriu romantic, cît alunuia de un complex de trãsãturi profunde ºi, nu ºtimde ce, acum ne gîndim la ceea ce înseamnã de faptspecificul unei culturi, al unei culturi, vrem sãspunem, cu specific naþional.

Rãsfoim cu oarecare reþinere o nouã carte de ron-deluri, cu gîndul cã dupã atîtea discursuri poetice deaceastã facturã, trecute prin lectura noastrã, ce ammai putea citi cu interes? Vasile Fluturel ne surprinde

plãcut cu volumul Rondeluri (Vasiliana ’98, 2013),mai mult, autorul scrie, în cea mai mare parte, ron-deluri remarcabile prin supleþe ºi ideile transmise.Desigur, abilitatea, inspiraþia ºi talentul pentru aºaceva nu au apãrut din neant, scriitorul are la „activ”consistente volume de versuri, asupra unora pro-nunþîndu-se critic, între alþii, ºi profesorul mult regre-tat Constantin Ciopraga. Din prefaþa acestui volum,sub semnãtura poetului Constantin Mãnuþã, el însuºiautor ºi de rondeluri, o prefaþã cu titlul „Sub luminarondelului”, cu un minunat moto de Rainer MariaRilke, desprindem esenþa ºi diversitatea tematicã aversurilor, de la „Rondelul zãrii întomnate” (cu unmoto din Horia Zilieru) pînã la „Rondelul Iaºului”(cu o dedicaþie academicianului Constantin Ciopraga,in memoriam). Sã dãm doar douã exemple dintre celemai frumoase rondeluri: „Ninge ca-n abecedar”,/Undeva spunea Poetul;/ În cohorte, fulgi de var/Înãlbesc tot acaretul./ Chiar de merge internetul,/Puºtii toþi la geamuri sar:/ „Ninge ca-n abecedar”,/Dupã cum spunea Poetul./ Vrînd sã scape de coºmar,/Supãrat tot pãsãretul/ Se retrage sub umbrar/ Ca sã-ºifacã tabietul./ „Ninge ca-n abecedar...” („Rondelulninsorii”, dedicat lui Al. Husar) ºi „Nãscut sunt înpoiana de pe vale,/ Unde-am vãzut lumina primadatã/ ªi n-aº schimba cu nimeni niciodatã/ Sãtuculmeu cel cu sclipiri astrale./ Acolo Dumnezeu pãºeaagale/ Iarna, prin troienele de vatã;/ Nãscut sunt în

4747Revista românã nr. 3 (73) / 2013

O NOUÃ CARTE DE RONDEURI

Nicolae BUSUIOCNicolae BUSUIOC

corola muzicalã a originalului. Poemul Limba

noastrã de Mateevici pierde din armonia sa prozod-icã, dar micropoemul Pasãrea, scris în vers liber deVieru, dobîndeºte drept de cetate ºi în limba spaniolã.Iatã versurile: „Cînd s-a întors/ La puii ei cu hranã/Gãsise cuibul gol/ ªi-a ameþit. I-a cãutat/ Pînã-i albisepana/ ªi-n cioc/ Sãmînþa a încolþit” (Pasãrea). Înspaniolã: „Cuando ha vuelto/ A sus pollitos con lacomida/ Ha encontrado el nido desierto/ Y ennudeci-do./ Los ha buscado/ Hasta que su ploma fue cana/ Yen el pico/ La semilla ha germinado. (El pájaro)Aºadar, poezia modernã, descãtuºatã de forme fixe,are ºansa unor echivalãri mirabile.

Prin aceastã antologie, hispanofonii vor cunoaºtepoeþi români din Moldova care ating cu fruntea steleºi, sub semnul lui ªtefan cel Mare ºi Mihai Eminescu,îºi cultivã limba strãbunã, neolatinã, ca pe un scut

mirific care le apãrã geneza, continuitatea ºi unitatealor etnicã ºi lingvisticã, limba romanicã, sorã a limbiispaniole, ci ºi suspinele unei istorii dureroase, simi-larã cu cea din America latinã. Conºtiinþa de neam ºide limbã a românilor din Moldova ne aprinde înmemorie torþa luptei trecute a românilor dinTransilvania ºi a marilor ei poeþi mesianici. Poeþii dinMoldova vor contribui la sporirea cunoaºterii culturiiromâneºti ºi la întãrirea solidaritãþii internaþionalefaþã de un popor, prin genezã ºi limbã, european.

În finalul acestei scurte recenzii consider, ca ºipoeta panamezã menþionatã mai sus, cã aceastã fru-moasã antologie poeticã este o „unealtã de luminã”cu „plinã semnificaþie umanã”, cãreia i se potrivesccelebrele versuri argheziene: „Carte frumoasã, cinstecui te-a scris”.

Deºi rod al unei germinaþii îndelungate ºi alunei pasiuni neostoite parcã întru totul,romanul Ochiul Dragonului (Editura

Paralela 45, Piteºti, 2011, 456 p.), al regretatului IonMoise, are totuºi o tentã vãdit polemicã, dupã cumautorul însuºi mãrturiseºte în precuvîntarea acestuia,arãtînd cã a dorit sã ofere cititorilor ,,un roman antiBram Stocker”. Altfel spus, a dorit sã restituiebeletristicii efigia istoricã a voievodului ºi imagineasa aºa cum au pãstrat-o cronicile ºi aºa cum s-a per-petuat ea în inimile românilor de-a lungul istorieimultiseculare.

În realizarea acestui demers, el a jertfit douãdecenii din viaþã efortului de documentare, fapt pen-

tru care volumul sãu incumbã zeci ºi sute de dateistorice, lecturate ºi analizate de autor, unele în limbaromânã, iar altele în latinã, germanã sau maghiarã,descoperite în arhivele clujene, bistriþene saubraºovene, ceea ce justificã ponderea predominantã acadrului transilvan al acþiunii.

Structurat pe 37 de capitole ºi desfãºurat pe întin-derea a 456 de pagini, romanul bistriþeanului reprez-intã o operã prodigioasã, în cadrul cãreia sunt expuse,într-un mod atractiv, informaþii mai mult sau maipuþin cunoscute din istoria Þãrii Româneºti a celuide-al XV-lea secol. El se deschide cu prezentareaepisodului unei execuþii desfãºurate la Adrianopol,ale cãrei victime sunt cîþiva membri ai familiei

4848 Revista românã nr. 3 (73) / 2013

O ÎNCERCARE LITERARÃ DE RESTITUIRE O ÎNCERCARE LITERARÃ DE RESTITUIRE A IMAGINII ISTORICE A LUI VLAD ÞEPEªA IMAGINII ISTORICE A LUI VLAD ÞEPEª

Iulian-Marius MORARIUIulian-Marius MORARIU

poiana de pe vale,/ Unde-am vãzut lumina primadatã./ În seri cu lunã plinã, dulci cavale/ Vrãjeau atîtalume dintr-o datã,/ De-aceea inima mi-i ancoratã/ De-un fir de iarbã ºi de trei petale./ Nãscut sunt în poianade pe vale...” („Rondelul satului natal”, cu moto„Veºnicia s-a nãscut la sat” de Lucian Blaga).

Volumul Rondeluri, îmbrãcat într-o elegantãhainã graficã, are o structurã interioarã pe mãsuratrãirilor ºi obsesiilor poetului, încît secvenþele: „Lapas prin anotimpuri”, „Sub clar de lunã”, „Poetul ºilumea”, „Oameni ºi… oameni”, „Rãdãcini” nu suntdeloc întîmplãtoare, ele constituie în fapt o concepþiedespre fiinþa omului ca existenþã, întãrind modal-itãþile prin care se reflectã gîndirea, meditaþia ºidevenirea. Rondelul este ºi el un „mod” care oferãposibilitatea exprimãrii unei meditaþii ce se fixeazãpe esenþa textului. Vasile Fluturel simte ºi creeazãrondelul care transpirã elemente de moralã, socialã,culturalã etc., toate acestea avînd motive de inspiraþiedin naturã ºi istorie, din literaturã ºi tradiþii, din viaþacotidianã cu realitãþile ei inevitabile. Cititorulrecunoaºte influenþa scrisului în general, dar mai alespe cel impregnat de lumina rãsãritã în chip tainic prinharul ºi etica scriitorului, care încãlzeºte sufletul ºitransfigureazã universul interior. Dedicaþiile pe careautorul le face, aproape fiecare rondel fiind închinatca semn de preþuire ºi afecþiune (între alþii – AliceCãlugãru, Gavril Istrate, Gellu Naum, Eugen Doga,Mihai Cimpoi, Ana Blandiana, George Bãdãrãu,Horia Zilieru, Nicolae Dabija, Constantin Ciopraga,

Grigore Vieru) reflectã direct sau indirect priviri ilu-minate de comuniune ºi spiritualizare, de empatie ºipronunþare a calitãþilor celor ce gîndesc ºi creeazã înideea modelãrii interiorului uman, o cerinþã esenþialãa demnitãþii fiinþei, ea însãºi într-o continuã ºi nobilãdevenire.

De la volumul de debut Cinci puncte cardinale

(1996) (în timp a scris peste zece cãrþi de versuri,cugetãri, note de cãlãtorie, micropoeme, epigrame,articole ºi interviuri, monografii), Vasile Fluturel aparcurs un drum creator care-l impune în peisajul lit-eraturii ieºene contemporane. Aceastã recentã cartede rondeluri consfinþeºte o operã temeinicã, de har ºisensibilitate, apreciatã cum se cuvine ºi de critica lit-erarã. El trãieºte ºi iubeºte poezia ca pe o fiinþã cucalitãþi deosebite care-i ºopteºte cuvinte inspirate,dialogînd liric pe tema trecerii ºi petrecerii prin lumeºi divulgîndu-i cã viaþa ar fi mult mai insuportabilãfãrã lumina alb-argintie a vãzduhului cu logos ºi dorde înãlþime. Nu putem încheia aceastã sumarã cron-icã fãrã a reda fragmente din rondelul de început ºidin cel de sfîrºit al cãrþii: „Zîmbeºte-un ghiocel defatã/ Cu-aripi de cer în ochi senini.../ Irump iarsevele-n grãdini,/ Trezind la viaþã glia toatã...”(„Rondelul fetei-ghiocel”) ºi „În dorul unor clasicevalori/ Ce-ºi au statura bine conturatã/ Scriu ºipoezie, uneori,/ Cu ritmuri ºi cu rime împãnatã./ Poetde modã veche-s cîteodatã…” („Rondelul poetuluiIII”).