Muzeul de Istorie "Paul Păltănea" Galaţi

Graecia, Roma, Barbaricum. In memoriam Vasile Lica

coordonatori/coordinators: Vladimir Iliescu Decebal Nedu Andreea-Raluca Barboş

Galaţi 2014

CIP:

CIP nr. 09536 / 28.04.2014 Graecia, Roma, Barbaricum. In memoriam Vasile Lica coordonatori: Vladimir Iliescu, Decebal Nedu, Andreea-Raluca Barboş Galaţi: Editura Muzeului de Istorie Galaţi 2014 ISBN 978-606-93336-9-3 I. Iliescu, Vladimir (coord.) II. Nedu, Decebal (coord.) III. Barboş, Andreea-Raluca (coord.) 94(498) Lica, V.

editură

Editura Muzeului de Istorie Galaţi

tipografie S.C. Don-Star S.R.L. Galaţi

ISBN 978-606-93336-9-3

Vasile Lica

25 ianuarie 1953 – 8 noiembrie 2010

Cuprins / Contents Nota editorului / Publisher's note | 11 Prefaţă / Preface | 13 ALEXANDRU ZUB

Vasile Lica: cuvânt (nerostit) la dispariţia unui prieten / Vasile Lica: a word (unspoken) at a friend's depart from this life | 15

IVAN IVLAMPIE Vocaţie şi profesionalism la "Dunărea de Jos". Un ctitor de seamă: Vasile Lica / Vocation and professionalism at the Lower Danube. Vasile Lica: an outstanding founder | 19 † ALEXANDRU SUCEVEANU Vasile Lica – cercetătorul / Vasile Lica – the researcher | 23 Listă de lucrări / List of works | 25 † VASILE LICA Dilemele lui Alexandru cel Mare / The dilemmas of Alexander the Great | 31 OVIDIU COTOI Contribuţii la cunoaşterea tehnologiei pastei ceramicii cucuteniene în lumina unui experiment arheologic desfăşurat la Cucuteni (jud. Iaşi) / Contributions to the knowledge of the Cucuteni ceramic paste technology in the light of an archaeological experiment conducted at Cucuteni (Iaşi County) | 55 FLORIAN MIHAIL, SORIN-CRISTIAN AILINCĂI Din nou despre două "sceptre/pisăloage" din piatră descoperite în nordul Dobrogei / Once again on two stone "sceptres/pestles" discovered in Northern Dobrudja | 67 CRISTINA ANDREI BOGDAN Acţiuni piratereşti în Mediterana Occidentală în secolele VII-IV a.Chr. / Piracy actions in the Western Mediterranean in 7-4 century B.C. | 81 KARL LEO NOETHLICHS Überlegungen zu den antiken Skythen | 91

MIHAELA IACOB, NATALIA MATEEVICI, DOREL PARASCHIV Descoperiri de epocă greacă în zona Slavelor. Documentaţia numismatică şi arheologică / Greek age finds in Slavelor area. Numismatic and archaeological documentation | 105 MARIA-ISABELA MIRON Regatul Odrys si Războiul Peloponesiac / The Odrysian Kingdom and the Peloponnesian War | 127 MIHAI ENACHE Strategia lui Alexandru cel Mare după bătălia de la Issos / The Alexander’s strategy after the battle of Issos | 133 DECEBAL NEDU Despre evenimentele premergătoare Războiului Tarentin / About the events leading up to the Tarentine War (285-280 BC) | 161 SABINE MÜLLER Ptolemaios und das Ölwunder (Arr. an. 4,15,7-8) | 175 LIVIA BUZOIANU, MARIA BĂRBULESCU Posibilităţi de interpretare a informaţiilor datorate epigrafiei ceramice. Studiu de caz: Tomis / Possibilities of interpreting the information gathered from ceramic epigraphy. A case study: Tomis | 199 ANCA-ANGELA DOBRE Divinităţi feminine în panteonul cetăţii Tomis din epoca Principatului, cu privire specială la Demeter / Female deities in the pantheon of Tomis city during the age of the Roman Principate, focusing on Demeter | 213 ANDREEA-RALUCA BARBOŞ Iulia Augusta: putere reală sau titlu onorific? / Julia Augusta. Real power or title of honor? | 223 IULIAN GRIGORAŞ Forme juridice ale integrării în lumea romană: Ius Latii / Legal forms of integration in the Roman world: Ius Latii | 233 ANTHONY RICHARD BIRLEY Two Governors of Dacia Superior and Britain | 241 LUCREŢIU MIHAILESCU-BÎRLIBA Notes épigraphiques sur quelques militaires de Troesmis | 261

VALENTINA MATEI Trupe auxiliare gallice din armata Moesiei Superior / Gallic auxiliary units in the army of Moesia Superior | 265 MARIANA ANDRĂŞOAE Consideraţii onomastice cu privire la populaţia Capidavei (sec. I-III p. Chr.) / Onomastic considerations regarding the population of Capidava (1st – 3rd centuries A. D.) | 273 MĂDĂLINA STRECHIE Miliţii ecvestre şi cariere administrative în unele texte epigrafice latine. Abrevieri şi ierarhie / Equestrian militias and administrative careers in some Latin epigraphic texts. Abbreviations and hierarchy | 293 MARCOS JOSÉ DE ARAÚJO CALDAS Issues about the crypto-Christian epigraphy in the early Christianity | 305 RADU ARDEVAN Drei weitere goldene Votivplättchen aus Dakien | 315 KONRAD VÖSSING Bildung und Charakterbildung in Julians Schulgesetzgebung | 329 VLADIMIR ILIESCU Biserica, barbarii şi Imperiul la Dunărea de Jos în secolul al IV-lea (despre un martir creştin de pe meleagurile lui Vasile Lica) / Kirche, Barbaren und Reich im 4. Jh. an der Unteren Donau (Über einen christlichen Märtyrer aus Vasile Licas Heimat) | 343 HARTMUT ZICHE Late Roman elites and the attraction of ecclesiastical power | 351 OCTAVIAN BOUNEGRU Ploia platypegia: navires de transport et/ou de guerre à l'époque du Bas Empire | 369 † CRISTIAN OLARIU Consideraţii privind sfârşitul Imperiului Roman de Apus / Considerations regarding the end of the Western Roman Empire | 375 ALEXANDER RUBEL "Der wunterlîchi Alexander". Alexander der Große als Werkzeug Gottes im Annolied und in der Kaiserchronik | 385

ALEXANDRU COSTANDACHI Skazanie o Mamaevom Poboišče – o regândire a Alexandriei sârbeşti în redacţia rusească / Skazanie o Mamaevom Poboišče – a Russian rethinking of the Serbian Romance of Alexander the Great | 401 CĂTĂLIN NICOLAE, CRISTINA-GEORGETA ALEXANDRESCU Destine întrerupte: arheologul Emil Coliu şi cercetările de la Troesmis / Broken paths: Emil Coliu and his arachaeological researches at Troesmis | 415 FLORIAN BANU Crearea Institutului de Tracologie. Contribuţii documentare / The Foundation of the Institute of Thracology. Documentary contributions | 427

[293]

Miliţii ecvestre şi cariere administrative în unele texte epigrafice latine. Abrevieri şi ierarhie

Mădălina STRECHIEUniversitatea din Craiova

rmata romană a fost instituţia generativă a puterii imperiale a statului pe care l-a servit. A fost una dintre instituţiile de forţă ale cetăţii celor şapte coline,

instituţie care avea o organizare demnă de zilele noastre, cele mai importante structuri ale sale fiind statul major, format dintr-o adevărată clasă socio-profesională – ordo equester sau mai bine zis corpul ofiţerilor de carieră. Serviciul acestui corp ofiţeresc purta denumirea de militiae equestres = stagiul de pregătire al ofiţerilor romani grupaţi în clasa socio-profesională amintită mai devreme.

Militia, -ae s.f. este un substantiv derivat de la miles, militis, s.m .= militar, soldat şi are următoarea semnificaţie: 1. serviciul militar, meseria de soldat (aici de ofiţer, –sn.); 2. război, campanie, expediţie; 3. trupe, corp de armată; 4. bravură (fig.)

1 . În opinia

noastră, acest termen de militia are numeroase similitudini cu termenul grecesc strategia = 1. comandament al unei armate, demnitate sau funcţie a unui şef de armată; 2. aptitudine de a comanda o armată

2, mai ales că şi la greci cei care ocupau funcţia de

strategos erau, de fapt, şi un fel de ofiţeri. Cei care au creat o bibliografie de referinţă pentru ordo equester şi pentru

serviciul militar al cavalerilor sunt H. Devijver3 şi C. Nicolet

4.

Ordo equester executa în serviciul Romei două cariere importante, una militară şi una administrativă, de o importanţă covârşitoare pentru dezvoltarea imperialismului (chiar a ceea ce astăzi am numi globalizarea) Romei, fiind şi principalii ei agenţi economici. Lucrarea de referinţă pentru cariera administrativă a cavalerilor rămâne aceea a lui H. G. Pflaum

5, care consideră tagma ecvestră drept pepiniera administraţiei

romane. Studiul nostru, dedicat celui care a fost vir egregiae memoriae Vasile Lica,

prezintă modul cum apar, în câteva inscripţii romane, selectate de noi din Inscripţiile Daciei Romane, miliţiile şi funcţiile administrative îndeplinite de membrii clasei ecvestre, felul cum sunt abreviate acestea în text, dar şi modalitatea prin care se menţionează rangul şi prestigiul acestor cavaleri. Foarte interesante sunt şi modul de

1. Crăcea 2007, 482. 2. Apud Bailly 1895, 808. 3. Cf. Devijver 1976-1993 şi Devijver 1989. 4. Cf. Nicolet 1966-1974. 5. Cf. Pflaum 1982.

A

Mădălina Strechie

[294]

abreviere a miliţiilor şi a funcţiilor administrative, studiul nostru fiind, din acest punct de vedere, mai mult un studiu de limbă latină aplicată.

Preocupările noastre asupra acestei uimitoare clase din elita socio-profesională a Romei continuă de fapt subiectul tezei noastre de doctorat

6, dar şi pe cele legate de

epigrafia latină şi de limbă latină. Selecţia inscripţiilor (12) a fost una necesară, pe de o parte din necesităţile

economiei volumului, iar pe de altă parte ea a fost una practică pentru denumirea serviciul militar al ofiţerilor romani (am supus atenţiei în prezentul studiu modalităţile de exprimare a miliţiilor ecvestre), încercând să exemplificăm aproape toate situaţiile prin care se menţiona cariera militară activă a unui membru al ordinul ecvestru sau cariera sa administrativă. Aşadar, selecţia inscripţiilor a fost nu numai necesară, ci şi voită, încercând să le prezentăm şi gradual, adică de la primele miliţii până la cele care prezintă culmea carierei ecvestre.

Menţionăm că nu am selectat inscripţiile în mod cronologic, cronologia şi locul inscripţiilor fiind precizate în culegerea menţionată, noi insistând în prezentul studiu pe limba latină a inscripţiilor selectate, pe care le-am şi tradus pentru o mai bună receptare a lor. De asemenea, am insistat şi pe modalităţile de abreviere a funcţiilor militare şi administrative sau pe unele chestiuni de gramatică folosite de limbajul epigrafic pentru a reda funcţiile supuse analizei.

Aşa cum se va observa din inscripţiile analizate, sunt prezente cam toate etapele serviciului militar al ofiţerilor romani (militiae equestres)

7, mai ales cele trei miliţii

obligatorii şi obişnuite pentru începerea unei cariere administrative, carieră foarte bine reliefată şi ea în inscripţiile analizate:

1. praefectus cohortis (de regulă de 500 de oameni sau quingenariae); se mai întâlneşte şi denumirea de tribunus cohortis. Cohors era, în cazul primei miliţii, o subunitate componentă a trupelor auxiliare;

2. tribunatul într-o legiune sau tribunus militum reprezenta cea de-a doua miliţie; acesta era un fel de ofiţer superior din cadrul unei legiuni, asemănător cu un locotonent de astăzi; de asemenea, tot echivalent cu cea de-a doua miliţie ecvestră era şi tribunus cohortis miliariae sau conducerea unei subunităţi de infanterie de 1000 de oameni;

3. praefectus alae quingenariae, care reprezenta cea de-a treia miliţie, fiind comanda unei trupe de cavalerie de 500 de oameni. Aceasta încheia, de regulă, miliţiile ecvestre pentru cavalerii care începeau după aceasta serviciul administrativ;

4. praefectus alae miliariae, comanda unei trupe de cavalerie de 1000 de oameni, reprezenta cea de-a patra miliţie destinată celor mai buni dintre cavaleri, care primeau, de cele mai multe ori, un alt status social, fiind incluşi, prin procesul de adlectio (alegere, dar era mai bine spus o numire), în ordinul senatorial, prima clasă a societăţii romane, începând, mai toţi, o nouă carieră, cursus honorum. De asemenea, vârfurile ordinului ecvestru îşi alegeau cadrele din cei care începlineau ultima dintre miliţii; îi menţionăm aici pe prefectul pretoriului, prefectul aprovizionării, prefectul Egiptului şi alţi cavaleri din statul major al armatei romane.

6. Vezi Strechie 2008. 7. Apud Petolescu 2001, 61-66.

Miliţii ecvestre şi cariere administrative în unele texte epigrafice latine

[295]

Vom supune analizei cele 12 inscripţii, pentru a vedea atât miliţiile ecvestre cât şi funcţiile administrative, ierarhia şi modul lor de abreviere. I. IDR III/1, 8 Leg(io) VII Cl(audia) s(ub) c(ura) Adventini praef(ecti).

Legiunea a VII-a Claudia sub supravegherea (grija) prefectului Adventinus (a pus inscripţia) – trad.n.

În cazul acestui text epigrafic, nu putem spune cu siguranţă despre a câta miliţie este vorba pentru Adventinus, care era prefect, fie de cohortă, deci la prima sa miliţie, fie la cea de-a treia, putând fi prefectus alae. Abrevierea miliţiei este PRAEF., o abreviere foarte frecventă.

Interesantă este exprimarea sub cura (prepoziţia sub, aici este cu Abl.), care plasează întreaga legiune sub autoritatea acestui prefect. Probabil, el a fost însărcinat de către această legiune să realizeze inscripţia. Ciudat este şi faptul că acest prefect este prezentat doar cu unul dintre componentele celor tria nomina, cel mai probabil cu prenumele. II. IDR III/1, 9; CIL III, 8275 [Leg(io)] VII Cl(audia) s(ub) c(ura) Euf(emi) p(raefecti) f(ecit) Bessio.

Legiunea a VII-a Claudia sub supravegherea (grija) prefectului Eufemus a făcut (monumentul) lui Bessius – trad.n.

Din nou, avem de a face cu o inscripţie în care apare Legiunea a VII-a Claudia, care, de data aceasta, a fost în grija altui prefect numit Eufemus. Apare şi aici sintagma sub cura, iar personajul la care se referă această grijă este prezentat tot cu un singur apelativ şi acela abreviat EUF., aflat şi el tot la una dintre miliţiile ecvestre, prima sau cea de-a treia. Interesant în cazul acestei inscripţii este faptul că ea îi este dedicată unui Bessius, probabil membru şi el în conducerea acestei legiuni, mai ales că unitatea îi dedică un monument. Miliţia lui Eufemus este abreviată la maximum prin P. pentru praefectus, o abreviere foarte puţin utilizată în textele epigrafice latine, aşa cum se va vedea şi în textele selectate în prezentul studiu.

Lipsa materialului a impus celor care au scris inscripţia această redare concisă, atât în ceea ce priveşte componenta nominală şi miliţia ecvestră a celui care s-a îngrijit de realizarea acestei inscripţii. III. IDR III/1, 10 Dian(ae) Aug(ustae) Q(uintus) Vibius Donatus praef(ectus) coh(ortis) d(ono) d(edit) l(ibens).

Zeiţei Diana Augusta i-a oferit darul de bună voie prefectul cohortei, Quintus Vibius Donatus – trad.n.

Aceasta este o inscripţie votivă dedicată zeiţei Diana, zeiţa vânătorii, care aici are epitetul de Augusta, chiar dacă apelativele sale sunt abreviate. Personajul care dedică inscripţia Dianei este un cavaler aflat la prima sa miliţie, fiind prefect de cohortă. Cavalerul are tria nomina, dintre care praenomen este abreviat prin Q. Miliţia sa este abreviată după normele şi uzanţele limbajului epigrafic latin prin PRAEF. De

Mădălina Strechie

[296]

asemenea, expresia dono dedit libens era o formulă de dedicaţie frecventă pentru divinităţile romane şi nu numai; aceasta este abreviată D. D. L. Iniţialele D. D. erau folosite şi pentru abrevierea altor formule, cum ar fi decreto decurionum.

Fiind o inscripţie dedicată, majoritatea substantivelor sunt la cazul D, mai ales acelea care privesc destinatarul dedicaţiei; cel care oferă dedicaţia este în cazul N., fiind prezentat şi cu funcţiile sale – în acest caz este vorba de prima treaptă a serviciului de ofiţer a lui Quintus Vibius Donatus. IV. IDR III/1, 11 I(ovi) [O(ptimo) M(aximo)] Dol[icheno] Q(uintus) Petro[nius] Novatus [praef(ectus)] coh[(ortis)] V Gal[lorum v(otum) p(osuit)].

Prefectul cohortei a V-a de gali, Quintus Petronius Novatus a pus ofranda lui Iuppiter Cel mai Bun şi Cel mai Mare Dolichenus – trad.n.

Tot la prima miliţie se afla şi cel care a pus această inscripţie, Quintus Petronius Novatus. El era prefect al unei cohorte de gali care a pus o ofrandă lui Iuppiter din Dolichenus, un zeu foarte frecvent în inscipţiile votive latine. Miliţia sa este abreviată după regula cea mai frecventă întâlnită în textele epigrafice latine, PRAEF. De asemenea, observăm că prenumele de Quintus era destul de răspândit printre cavalerii romani. V. IDR III/1, 54; CIL III, 1560 Diis Magnis et Bonis Aesculapio et Hygiae Marc(us) Aur(elius) Veteranus praef(ectus) leg(ionis) XIII G(eminae) Gall(i)enian(ae) v(otum) l(ibens) m(erito) p(osuit).

Zeilor cei Mari şi Buni: Aesculapius şi Hygia le-a pus ofranda meritată de bunăvoie Marcus Aurelius Veteranus, prefectul legiunii a XIII-a Gemina Gallieniana – trad.n.

Acest text epigrafic este tot unul votiv închinat zeilor sănătăţii, consideraţi mari şi buni, tocmai pentru importanţa domeniului pe care îl patronau. Cel care i-a invocat pe zei prin ofranda din această inscripţie este cavalerul roman Marcus Aurelius Veteranus, care este, probabil, la cea de-a doua miliţie, fiind praefectus legionis. Funcţia sa de prefect este abreviată, ca în majoritatea covârşitoare a inscripţiilor latine, prin PRAEF. Titulatura de praefectus legionis este una ciudată şi foarte rar întâlnită în inscripţiile latine, cel puţin în cele analizate de către noi, dar suntem de părere că, de fapt, el era tribunus legionis sau tribunus militum, fiind, aşadar, în timpul celei de-a doua miliţii când realizează această ofrandă zeilor sănătăţii. Această ipoteză ne este întărită şi de menţionarea numelui legiunii. Există, de asemenea, şi posibilitatea că el să fie legatus, comandantul legiunii, numit cu participiul perfect pasiv al verbului praeficio = a pune în frunte, a numi comandant, fig. a atribui

8.

Menţionăm, de asemenea, că în această inscripţie se foloseşte D pl. al substantivului deus, (un substantiv cu o declinare specială) Diis, foarte rar folosit, dacă ne gândim că, în inscripţiile funerare, apare de multe ori formula D. M. = Dis Manibus.

8. Crăcea 2007, 551.

Miliţii ecvestre şi cariere administrative în unele texte epigrafice latine

[297]

Prenumele cavalerului amintit mai sus este abreviat într-un mod neobişnuit prin MARC. şi nu prin M. Formula V. L. M. P. este foarte frecventă în inscripţiile latine cu caracter votiv. VI. IDR III/1, 63 Herculi Invicto L(ucius) Pompeius Celer praef(ectus) coh(ortis) I Ubior(um) v(otum) s(olvit).

Lui Hercule Invincibilul i-a împlinit juruinţa Lucius Pompeius Celer, prefectul cohortei I a ubilor – trad. n.

Inscripţia de mai sus, dedicată lui Hercule, o divinitate mai rară în inscripţiile romane analizate de noi până acum, îi aparţine, cu siguranţă, unui cavaler aflat la prima sa miliţie, lui Lucius Pompeius Celer. Acesta era în, timpul comandării inscripţiei, praefectus cohortis, în cazul de faţă a ubilor, neam germanic

9, deci o

unitate formată din aliaţi. Treapta stagiului militar îi este abreviată prin PRAEF. VII. IDR III/2, 19 Deae [Re]ginae M(arcus) Com(inius) Q[u]intus eq(uo) p(ublico) pon(tifex) et q(uin)q(uennalis) col(oniae) et Antonia Valentina eius pro salute Claudiae Valentinae tem(plum) a solo fecerunt.

Marcus Caminius Quintus, cavaler roman, pontif şi quinquenal şi cu a lui Antonia Valentina (cu soţia) i-au făcut un templu de către ei, Zeiţei Regine pentru sănătatea Claudiei Valentina – trad.n.

În inscripţia de mai sus se observă o altă modalitate, destul de frecventă de altfel, de a se menţiona rangul cavalerilor romani şi, totodată, cariera acestora. Astfel, formula equo publico

10, un Ablativ absolut, desemna calitatea de cavaler şi, aşa cum se

vede din inscripţia de mai sus, ca de altfel şi în altele selectate de studiul de faţă, desemnează şi îndeplinirea miliţiilor, mai ales că personajului îi este prezentată cariera adiministrativă, la fel de importantă, carieră condiţionată însă de îndeplinirea celor trei miliţii obligatorii.

Abrevierea sintagmei de equo publico în cazul de faţă este prin EQ. P., iar funcţiile administrative, în cazul lui Marcus Cominius Quintus, de natură religioasă şi economică, el fiind pontifex, funcţie abreviată prin PON. (foarte rar abreviat astfel, de regulă se întâlneşte abrevierea PONTIF.) şi quinquennalis (membru al unui colegiu de magistraţi supremi ai unor provincii sau colonii care, o dată la cinci ani, aveau rolul de a face recensământul)

11, funcţie abreviată cu QQ.

Zeiţa căreia i se dedică monumentul poate fi, probabil, Hygia, care patrona sănătatea sau, dacă luăm în consideraţie calitatea acestei zeiţe de regina, poate fi o inscripţie dedicată Iunonei.

9. Guţu 1993, 444. 10. Vezi Petolescu 2001, 61. 11. Apud Tudor 1982, 286.

Mădălina Strechie

[298]

VIII. IDR III/2, 89; CIL III, 1456 Q(uinto) Axio Q(uinti) f(ilio) Pal(atina tribu) A[elian(o)] eq(uiti) R(omano) Laurenti Lavin[ati] curatori ad popul(um) vi[ar(um)] Traianae et Aureliae [et] Aeclanesum proc(uratori) ad alim(enta) per Apuliam, Calabriam, Lucaniam et Bruttios, proc(uratori) rat(ionis) priv(atae) prov(inciae) Maur(etaniae) Caes(ariensis) item per Belgicam et duas Germanias proc(uratori) prov(inciae) Dac(iae) Apul(ensis) bis vicepraesidis ordo col(oniae) Sarmiz(egetusae) metropolis patrono.

I se dedică inscripţia lui Quintus Axius Aelianus, Laurens Lavinans, fiul lui Quintus, din tribul Palatina, fiind cavaler roman (deţinător al unui cal din partea statului), curator pentru popor al drumurilor traiane şi aureliane şi din Aeclenesus, procurator pentru hrană pentru Apulia, Calabria, Lucania şi Bruttii, procurator al afacerilor private al provinciei Mauretania Caesariene, la fel pentru provinciile Belgica şi cele două Germanii, procurator al provinciei Dacia Apulensis, de două ori vicepreşedinte al consiliului Sarmizegetusei, patron al metropolei – trad.n.

Observăm în cazul acestei inscripţii o altă modalitate de menţionare a rangului ecvestru şi a serviciului militar aferent acestuia, prin formula eques Romanus, acordat în mod corect la cazul Dativ cu cel căruia i se dedică inscripţia. Din inscripţiile cercetate de noi am întâlnit foarte rar formula eques Romanus, foarte frecventă fiind formula consacrată de equo publico. Calitatea acestui cavaler, polionim de altfel, este abreviată prin EQ. R.

Carierea sa administrativă, chiar dacă este una provincială, este foarte susţinută de numeroase funcţii care sunt prezentate în mod neabreviat, cele mai multe dintre ele. Astfel, Quintus Axius Aelianus a îndeplinit următoarele funcţii în administraţia provincială romană: curator al drumurilor; procurator al hranei; procurator al afacerilor private în patru provincii; procurator al provinciei Dacia Apulensis; bis vicepraesidis ordo (un fel de vicepreşedinte al consiliului local al Sarmizegetusei); patronus metropolis (un fel de preşedinţe de onoare, magistrat onorific al oraşului

12,

desigur tot la Sarmizegetusa). Dintre funcţiile administrative, doar cele de procurator sunt abreviate prin

PROC. Trebuie să remarcăm folosirea numeralului adverbial bis pentru menţionarea funcţiilor sale de vicepreşedinte al consiliului local al Sarmizegetusei.

Acest cavaler a avut un cursus honorum impresionant pentru vremea aceea, îndeplinind funcţii executive în administraţia de pe întreg imperiul, chiar pe două continente, în Europa şi în Africa.

Funcţiile administrative de curator (curatelele) şi de procurator (procuratelele) era fundamentul administraţiei romane

13. Deşi primele erau mai vechi decât

procuratele, cele din urmă fiind o creaţie imperială, ambele erau funcţii administrative foarte bine recompensate. Cea mai importantă procuratură a cavalerului Quintus Axius Aelianus a fost, fără îndoială, aceea de procurator

12. Apud Tudor 1982, 566. 13. Cf. Larousse 2000.

Miliţii ecvestre şi cariere administrative în unele texte epigrafice latine

[299]

provinciae Daciae Apulensis, funcţie echivalentă cu funcţia de guvernator al acestei provincii

14, fiind, în acelaşi timp, şi o demonstraţie a rangului personajului care ocupa

această funcţie, procuratorii de provincii fiind în exclusivitate cavaleri, faţă de guvernatorii care erau de rang senatorial.

Aşadar, ierarhia funcţiilor sale administrative a început în mod crescător în inscripţie şi nu în mod descrescător, cum se află în marea majoritate a inscripţiilor romane care descriu cariere. IX. IDR III/2, 96; CIL III, 1551 Q(uinto) Marcio Turboni Frontoni Publicio Severo praef(ecto) praet(orio) imp(eratoris) Caesaris Traiani Hadriani Augusti p(atris) p(atriae) colon(ia) Ulp(ia) Traian(a) Aug(usta) [Da]cica Sarmisegetus(a).

Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa a pus inscripţia lui Quintus Marcius Turbo Fronto Publicius Severus, prefect al pretoriului (comandant al gărzilor pretoriene) al împăratului Caesar Traianus Hadrianus Augustus, părinte al patriei –trad.n.

Inscripţia de mai sus prezintă punctul culminant al carierei ecvestre, şi anume prefectura pretoriană, funcţie cu o încărcătură triplă: 1. politică, prefectul gărzilor pretoriene era al doilea om în statul roman după împărat, fiind cu adevărat şeful puterii executive romane sau, aşa cum îl considera Eugen Cizek, "prim ministru"; 2. militară, deoarece găzile pretoriene

15 reprezentau elita armatei romane, fiind structura

de bază a statului major al armatei romane, dar această elită militară avea şi rol de serviciu secret; 3. administrativă, pentru că prefectura aceasta era culmea carierei ecvestre.

De regulă, după îndeplinirea acestei prefecturi, marea majoritate a celor care au îndeplinit-o intrau, prin procesul de adlectio, în ordinul senatorial. Aşadar, putem considera prefectura pretoriană şi ca o rampă de schimbare a statusului social.

Inscripţia îi este dedicată prefectului pretorian al lui Hadrian de către colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmisegetusa. Se observă că prefectul gărzilor pretoriene era polionim: Quintus Marcius Turbo Fronto Publicius Severus. Funcţia îi este abreviată prin PRAEF. PRAET.

Este o nouă modalitate de prezentare a unei cariere ecvestre, fiind notată doar funcţia cea mai înaltă; chiar dacă era una mai mult administrativă fiind o prefectură, reprezenta apogeul ordinului ecvestru, fiind similară cu magistratura de consul pentru ordinul senatorial. De asemenea, prin menţionarea doar a celei mai mari funcţii din carieră se includeau atât cariera de ofiţer (acesta a îndeplinit, cu siguranţă, toate cele patru miliţii, fiind un component al elitei militare) cât şi cea administrativă.

Şi în acest caz observăm precvenţa prenumelui de Quintus printre cavalerii romani, abvreviat de cele mai multe ori prin iniţială: Q. X. IDR III/2, 100 Ulpio [...]

14. Larousse 2000, 161. 15. Vezi articolul nostru, Strechie 2010, 180-185.

Mădălina Strechie

[300]

proc(uratori) Aug(usti) [prov(inciae)] Dac(iae) Apul(ensis) a(genti) v(ice) p(raesidis) item proc(uratori) prov(inciae) Porol(issensis) subpraef(ecto) annonae sacrae urbis praep(osito) leg(ionis) VII Gem(inae) [Philipp(ianae)] item proc(uratori) rat(ionis) sive stat(ionis) privat(ae) per Tusciam et Picenum item proc(uratori) ad bona Plautiani trib(uno) mil(itum) leg(ionis) II Part(hicae) [Philipp(ianae)] praep(osito) vexill(ationum) auxiliar(iorum) Pann(oniae) Infer(ioris) praef(ecto) coh(ortis) VII Breucor(um), Siscius Valerius (centurio) leg(ionis) XIII Gem(inae) [Philipp(ianae)], patrono optimo.

Lui Ulpius [...], procurator al împăratului al provinciei Dacia Apulensis, agent al vice guvernatorului şi din nou procurator al provinciei Porolissensis, subprefect al aprovizionării sacre a oraşului (pentru temple), conducător al legiunii a VII-a Gemina [Philippiana], de asemenea procurator al afacerilor private sau ale postului de gardă (poate fi şi staţie de poştă) prin Tuscia şi Picenum, la fel procurator al bunurilor al Plautinului, tribun militar al legiunii a II-a Parthica Philippiana, conducător al stegarilor trupelor auxiliare din Pannonia Inferior, prefect al cohortei a VII-a a Breucilor, protectorul cel mai bun, Siscius Valerius, centurion al legiunii a XIII-a Gemina Philippiana a pus inscripţia – trad.n.

Deşi nu i s-au păstrat toate cele tria nomina, cavalerul de mai sus a avut o carieră ca de manual. Această carieră îi este prezentată în mod descrescător, începându-se cu funcţiile administrative, continuând cu miliţiile specifice rangului şi terminând cu o funcţie provincială, cavalerul fiind numit patronus.

Cele trei miliţii ale lui Ulpius au fost: 1. prefect de cohortă – praefectus cohortis VII Breucorum, miliţie abreviată prin PRAEF COH.; 2. comanda unei unităţii de stegari

16 – praepositus vexillationum auxiliariorum Pannoniae Inferior, miliţie abreviată

prin PRAEP. VEXILL. AUXILIAR., comandă deţinută concomintent cu tribunatul legionar corespunzător rangului, tribunus militum legionis, abreviat TRIB. MIL. LEG.; 3. comanda unei părţi din legiunea a VII-a Gemina Philippiana (probabil că această comandă era asupra unei alae

17, corespunzătoare prefecturii unei alae, cea de-a treia

miliţie), praepositus legionis, abreviat PRAEP. LEG. Cariera militară a acestui cavaler a constituit fundamnetul carierei sale

administrative, el îndeplinind nu mai puţin de şase funcţii în administraţia romană, atât în Italia, cât şi în provinciile Romei. Interesantă este funcţia lui de agens, rar întâlnită în administraţia romană, fiind, de fapt, un fel de asistent al viceguvernatorului sau reprezentant al acestuia. Acest serviciu în administraţie este prezentat cu abrevierea A.V. P. = agens vice praesidis.

Procuratelele lui Ulpius sunt numeroase şi toate sunt abreviate prin formula consacrată PROC. Astfel el a fost: 1. procurator Augusti provinciae Daciae Apulensis; 2. item procurator provinciae Porolissensis; 3. item procurator rationis sive stationis privatae per Tusciam et Picenum; 3. item procurator ad bona Plautiani. Toate aceste

16. Cf. Petolescu 2001, 63. 17. Cf. Tudor 1982, 611.

Miliţii ecvestre şi cariere administrative în unele texte epigrafice latine

[301]

procuratele au fost importante şi au succedat una după alta, prin menţionarea adverbului item.

La fel de importantă a fost şi sub-prefectura aprovizionării templelor, subpraefectus annonae sacrae urbis, funcţie abreviată prin SUBPRAEF., o funţie destul de rară în textele epigrafice studiate de noi. XI. IDR III/2, 128 [T(ito) Vare]n(io), T(iti) f(ilio) Pap(iria tribu) [Prude]nti e(quo) p(ublico) a mil(itiis) ...

Lui Titus Varenius Prudens, fiul lui Titus, din tribul Papiria, cavaler roman care şi-a îndeplinit miliţiile ... – trad.n.

În inscripţia de mai sus, dedicată lui Titus Varenius Prudens, tot cavaler, este vizibilă o altă modalitate de a denumi carierea ecvestră, în cazul de faţă fiind, de fapt, utilizate două formule alăturate pentru exprimarea apartenenţei la ordinul ecvestru dar şi la achitarea serviciului militar corespunzător. Apartenenţa la ordin pentru Titus Varenius Prudens se face prin menţionarea deţinerii calului din partea statului, abreviat prin EQ. P. Statutul lui de ofiţer roman de rang ecevstru este menţionat prin sintagma a militiis, un Ablativ absolut, care a fost abreviat aici prin A MIL., unde a este, de fapt, prepoziţia cu Abl., ceea ce oferă mai multe variante de traducere, aşa cum am şi tradus. XII. IDR III/2, 188 Deo Aeterno Herennius Gemellinnu[s] v(ir) e(gregius) proc(urator) aug(ustorum) n(ostrorum trium).

Zeului Etern a pus inscripţia Herennius Gemellinus, excelenţa sa, procurator al celor trei auguşti, (împăraţi) ai noştri.

Ultima inscripţie selectată de către studiul nostru epuizează şi obişnuitele formule pentru exprimarea apartenenţei şi ilustrarea carierei membrilor lui ordo equester. Astfel, Herennius Gemellinus este vir egregius, formulă care cuprinde întreaga carieră ecvestră (cele două paliere ale sale: militar şi administrativ). Epitetul de egregius era destinat doar tagmei ecvestre, ordinul senatorial având destinat epitetul de clarissimus (superlativul lui clarus, -a, -um

18 = strălucit, vestit, renumit).

Această distincţie este abreviată, în textul de mai sus, prin iniţialele de V. E. De asemenea, cavalerul de mai sus era şi procurator, funcţie abreviată, după regula consacrată, prin PROC.

Dacă vom face corelarea celor două caracteristici ale cavalerului Herenneius Gemellinus, procurator vir egregius, îl putem include în categoria procuratorilor centenari

19, adică funcţia sa era salarizată cu o sumă între 60000-100000 de sesterţi,

pentru că în această treaptă de salarizare era situat un vir egregius. Acestea sunt cele 12 inscripţii selectate de către studiul nostru, în care am analizat

redarea miliţiilor ecvestre şi a funcţiilor adiministrative ale unor membrii din tagma ecvestră.

Cele mai des menţionate miliţii (în cele 12 inscripţii) sunt prima şi a treia, adică îndeplinirea comandei de praefectus cohortis şi pe cea de praefectus alae. În

18. Guţu 1993, 80. 19. Apud Tudor 1982, 628.

Mădălina Strechie

[302]

majoritatea cazurilor (din inscripţiile analizate de prezentul studiu), această comandă este abreviată prin PRAEF. şi doar o singură dată prin P. Tot prin PRAEF. este abreviată şi cea mai înaltă funcţie a cavalerilor, prefectura pretoriană.

Se întâlnesc, de asemenea, şi alte formule de menţionare a statusului ecvestru, implicit al carierei determinată de acesta, cum ar fi equo publico, abreviat EQ. P, eques Romanus, abreviat EQ. R., a militiis abreviat A MIL. şi vir egregius abreviat V. E. Funcţiile administrative cele mai des întâlnite sunt procuraturile, titlul de procurator, abreviat prin PROC.

Limba latină din aceste inscripţii este una corectă gramatical (folosirea corectă a cazurilor cerute fie de unele prepoziţii sau de formulele de dedicaţie), plină de epitete care redau respectul şi credinţa faţă de zei, dar ele exprimă şi cinstirea şi stima pentru personajele cărora le sunt dedicate. Abrevierea unor sintagme nu ştirbesc din potenţialul de exprimare al limbii latine epigrafice.

Dorim ca prin acest studiu să aducem un omagiu profesorului, istoricului şi omului care a fost prof. univ. dr. Vasile Lica, deşi plecat dintre noi într-o altă lume, prezent în continuare alături de noi, prin proiectele, prin cărţile, studiile şi prin discipolii săi. Domniei sale îi dedicăm acest studiu despre cavalerii romani din unele inscripţii latine, deoarece domnia sa a fost un model pentru toţi cei care l-au cunoscut, în special pentru învăţăceii domniei sale, aşa cum personajele din inscripţiile selectate de prezentul studiu au reprezentat modele pentru cei în mijlocul cărora au trăit.

Încheiem cu un text dedicat domniei sale, magistru, model şi totodată simbol al mândriei regionale (datorită apartenenţei la acelaşi judeţ – Buzău) pentru noi: Vasilio Licae v(iro) e(gregiae) m(emoriae), optimo et doctissimo magistro, notabili, digno et sapienti homini, s(it) eius t(erra) l(evis) et perpetua memoria! discipula eius hoc opus ex volumine in suam memoriam d(edicavit). Equestrian militias and administrative careers in some Latin epigraphic texts. Abbreviations and hierarchy (abstract) Latin epigraphic texts represent an important study source for historians, linguists and sociologists, since they are similar to some records made of stone or other hard materials concerning life in the Roman Empire. In the Latin inscriptions which refer to Roman soldiers, one can distinguish several aspects regarding the Roman army, its hierarchy, rewards, campaigns, but also the careers, lives and relationships of Roman military men. A particular case in our study is that of the members of the equestrian order, in other words, the Roman officers, often present in Latin epigraphic texts. They appear in various hypostases: as the top of military hierarchy, as family men (husbands, brothers, fathers, sons), as members of the Roman administration etc. The Latin inscriptions dedicated to Roman knights represent genuine civil status documents, but also registers of military and administrative careers. Most of the knights performed only three of the four existing militias, after which they started another career,

Miliţii ecvestre şi cariere administrative în unele texte epigrafice latine

[303]

complementary to the military one, the Roman administration. The persons carrying out the fourth militia, as the inscriptions prove, actually had a double career: an equestrian career and a senatorial one, most of them holding the highest office in the administration or imposing themselves in a political and decision-making career by the process of adlectio. From the analysis of some epigraphic texts that we have studied, one can notice the way of abbreviating both the careers and the hierarchy frequently used by the Romans, certain abbreviations turning into stylistic formulae.

Bibliografie

- Bailly 1895 | A. Bailly, Dictionnaire grec-français, Hachette et Cie., Paris 1895. - Crăcea 2007 | E. Crăcea, Dicţionar Latin-Român, Român-Latin, Editura Steaua Nordului, Constanţa 2007. - Devijver 1976-1993 | H. Devijver, Prosopographia militiarum equestrium quae fuerunt ab Augusto ad Gallienum I-V, Leuven 1976-1993. - Devijver 1989 | H. Devijver, The Equestrian Officers of the Roman Imperial Army, Geiben, Amsterdam 1989. - Guţu 1993 | Gh. Guţu, Dicţionar Latin-Român, ediţie revăzută şi completată, Editura Ştiinţifică, Bucureşti 1993 - IDR III/1 | Inscripţiile Daciei Romane III/1, Dacia Superior, Zona de Sud-Vest, adunate, însoţite de comentarii şi indice, traduse de Ioan I. Russu, în colaborare cu Milena Dušanić, Nicolae Gudea, Volker Wollman, Editura Academiei RSR, Bucureşti 1977. - IDR III/2 | Inscripţiile Daciei Romane III/2, Dacia Superior, adunate, însoţite de comentarii şi indice, traduse de Ioan I. Russu, în colaborare cu Ioan Piso, Volker Wollman, Editura Academiei RSR, Bucureşti 1980. - Larousse 2000 | Larousse. Dicţionar de civilizaţie romană, coordonator Jean-Calude Fredouille, traducere de Şerban Velescu, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti 2000. - Nicolet 1966-1974 | C. Nicolet, L’ordre équestre à l’époque républicaine (312-43 av. J.-C.) I-II, Paris 1966-1974 - Petolescu 2001 | C. C. Petolescu, Epigrafia latină, Editura Ars Docendi, Bucureşti 2001. - Pflaum 1982 | H. G. Pflaum, Les carrières procuratoriennes équestres sous le Haut-Émpire Romain I-III, Bibliothèque archeologique et historique, Paris 1982. - Strechie 2008 | M. Strechie, Condiţia femeii în cadrul familiei romane de origine ecvestră în perioada Principatului, Editura Universitaria, Craiova 2008. - Strechie 2010 | M. Strechie, Special troops of the Roman army, The 16

th International

Conference the Knowledge-Based Organization, Management and Military Sciences, Security and Defence. Sibiu, 25-27 november 2010. Conference proceedings, Sibiu 2010, 180-185. - Tudor 1982 | D. Tudor, Enciclopedia civilizaţiei romane, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti 1982.