revistÃ trimestrialÃ de culturÃ - banaterra · cu care limba ºi literatura românã intrã în...

BOCªA CULTURALÃ ½ 1

REVISTÃ TRIMESTRIALÃ DE CULTURÃISSN 1582-9375 ANUL XVIII. NR. 1 (96) / 2017

Deºi nãscut pe meleaguri sucevene, laDolhasca, la 24 martie 1932, profesorul Vasile C.Ioniþã este unul dintre cei mai importanþi lingviºtiai Banatului, cu certitudine cel mai importantlingvist al Banatului de Munte.

Absolvent al Facultãþii deFilologie din Timiºoara (1971), prof.Vasile C. Ioniþã urmeazã undoctorat la Facultatea de Filologiedin Cluj, iar din 1983 devine doctorîn filologie (cu teza Cursul superioral Vãii Timiºului).

D ia lec to log , e t imolog ,onomastician, toponimist, publicist,scriitor, Vasile C. Ioniþã îºi dedicãîntreaga viaþã cercetãrii, studiuluiºi scrisului.

Deþine diverse funcþii ºipracticã mai multe profesii/ meserii:la începuturi învãþãtor, apoi profesor,redactor de ziar, inspector ºi secretarla Comitetul de Culturã ºi Artãdin Reºiþa, lector la direcþia Generalã a Presei ºiTipãriturilor pentru judeþul Caraº-Severin, traducãtordin rusã ºi francezã.

Ca publicist a debutat în 1949 în „ViaþaBuzãului”; apoi a colaborat la diverse publicaþiidin þarã ºi strãinãtate, publicaþii de specialitate ºinu numai. La ziarul „Timpul” din Reºiþa a susþinuto rubricã permanentã.

Debuteazã editorial în 1972 cu un Glosartoponimic Caraº-Severin, apãrut la Reºiþa, laCasa Corpului Didactic; în 1975, în colaborare cuOctavian Rãuþ, editeazã Studii ºi cercetãri deistorie ºi toponimie sub egida Muzeului de Istorie;în 1976, sub egida Bibliotecii Judeþene Caraº-Severin, realizeazã o plachetã în 40 de paginiBanatul, parte integrantã ºi individualitatedistinctã în contextul istorico-geografic ºi alspiritualitãþii româneºti. Contribuþiibibliografice. 1 Graiul bãnãþean; în 1982 apare

la Timiºoara la editura „Facla” – Nume de locuridin Banat – o amplã monografie a toponimieiBanatului prefaþatã de Alexandru Graur. În 1985,tot la Timiºoara, la editura „Facla”, apare volumul

Metafore ale graiurilor bãnãþene;în 1997, la editura „Timpul” dinReºiþa, apare eseul monografic SabinPãutza; Monografia localitãþiiCâlnic din Caraº-Severin apare totîn 1997 la editura „Timpul” dinReºiþa; volumul Capricii. – unvolum de amintiri, file de jurnal ºicorespondenþã – apare în 1999 laeditura „Timpul” din Reºiþa; în 2002,la editura „Eurostampa” dinTimiºoara, apare primul volum deContribuþii lingvistice. Ono-masticã. Lexicologie semnat VasileC. Ioniþã; în 2004, la „Intergraf ”dinReºiþa apare cel de-al doilea volumulde Contribuþii lingvistice...; tot în2004 coordoneazã volumul Uite cine,

ce ºi cum vorbeºte. Teste comentate privindlimba românã, volum apãrut la „Intergraf” laReºiþa; tot în 2004, lãsând la o parte preocupãrilelingvistice, publicã un volum de prozã – Aripifrânte – continuând astfel seria volumelormemorialistice, relatând fapte absolut reale; Oglinziinfidele, volum apãrut în 2005, Reºiþa, „Intergraf”;Meandre este volumul care continuã cronologicAripi frânte ºi apare în 2005 tot la editura„Intergraf” din Reºiþa.

În 1990 prof. Vasile C. Ioniþã se pensioneazã,dar activitatea culturalã a domniei sale continuã.Îl gãsim colaborator al unor publicaþii, dar ºicolaborator al unor instituþii. O foarte bunã ºirodnicã colaborare a avut-o cu Radio Reºiþa, DoruDinu Glãvan, redactorul ºef de la acea vreme

(Continuare în pag. 8)

Prof. dr. Vasile C. Ioniþã, la ceas aniversarGabriela ªerban

2 ½ BOCªA CULTURALÃ

„Eminescu veºnictânãr, veºnic

îndrãgostit ºi viu”Ziua Culturii Naþionale a fost celebratã ºi

la Biblioteca Orãºeneascã “Tata Oancea” din Bocºaprin câteva activitãþi culturale menite sã-l readucãîn atenþia tinerilor pe poetul nepereche, dar ºi sãpromoveze cartea, lectura ºivalorile culturale naþionale, fiindaduse în d i scuþ ie numeimportante ale literaturii ºiculturii române.

Ast fe l , v iner i , 13ianuarie 2017, începând cu ora12.00, la Biblioteca publicã “TataOancea” Bocºa a avut loc un“Moment Eminescu” susþinut deelevi ai clasei a IX-a B de laLiceul Teoretic “Tata Oancea”din Bocºa, coordonat de prof.Stela Boulescu.

Sub genericul: “Eminescuveºnic tânãr, veºnic îndrãgostitºi viu” elevii au prezentat oscenetã, conturând în cuvinteportretul Luceafãrului poezieiromâneºti, au recitat din creaþiapoetului naþional, i-au ascultatversurile puse pe note muzicaleºi au vizionat un materialeducaþional intitulat “Cugetãri,catrene, aforisme de Mihai Eminescu”.

Deoarece organizatorii au pregãtit, cu acestprilej, ºi douã expoziþii documentare - una decarte ºi alta de fotografii aparþinându-i lui ErwinJosef Þigla, bibliotecar la Biblioteca Germanã“Alexander Tietz“ din Reºiþa, preºedintele AsociaþieiGermane de Culturã ºi Educaþie a Adulþilor Reºiþa– publicului prezent le-a fost prezentat ºi volumul“Monumentele Mihai Eminescu”, o carte realizatãde Erwin Josef Þigla ºi eminescologul cãrãºanGheorghe Jurma, volum apãrut în anul 2015 laeditura TIM din Reºiþa, în Colecþia Eminescu, nr.15, care cuprinde ºi fotografiile expuse.

Colecþia Eminescu propune cititorilor studii,eseuri, comentarii despre opera lui Mihai Eminescu,în aceastã colecþie vãzând lumina tiparului 15titluri semnate de importanþi scriitori ºi oamenide culturã, iar între ultimele apariþii ale colecþieiºi-au gãsit locul ºi cãrþi ale unor bibliotecari ºibibliologi cãrãºeni care au evidenþiat bibliografiaeminescianã.

În acest context a apãrut ºi volumul luiErwin Josef Þigla ºi Gheorghe Jurma (coordonatorulcolecþiei), volum care supune atenþiei cititorului o

parte din monumentele Mihai Eminescu din þarãºi strãinãtate.

“Momentul Eminescu” s-a încheiat printr-unconcurs al elevilor care au redat în imagini versurieminesciene, premiate fiind cinci lucrãri semnatede Drãguþ Adela, Bulzu Vlãduþ, Marcu Elena,Deleu Andra ºi Fercal Alexandru.

Evenimentul dedicat Zilei Culturii Naþionaleºi poetului Mihai Eminescu a fost organizat deBiblioteca Orãºeneascã “Tata Oancea” Bocºa înparteneriat cu Liceul Teoretic “Tata Oancea” Bocºa

ºi Biblioteca Judeþeanã “Paul Iorgovici” Caraº-Severin, iar la reuºita acestuia au contribuit prof.Stela Boulescu ºi Erwin Josef Þigla.

Gabriela ªerban_____________* Articol apãrut în limba germanã în revista

Echo der Vortragsreihe. Anul XXVIII. Nr. 2 (326)ianuarie 2017, p. 80-81


EMINESCUºi Horatius

Ecouri horaþiene în poeziaeminescianã

A-l prezenta pe Eminescu, sau a-l recepta cape o apariþie meteoricã în literatura românã ar fio greºealã. Eminescu nu a apãrut de nicãieri. Deºii se recunoaºte ºi proclamã unicitatea, el estetotuºi o însumare a valorilor culturale ºi literarescrise ºi nescrise, cu care a avut contact.

Eminescu, prin cultura ºi creaþia sa, leagãdirect literatura românã de cultura anticã. Elrecupereazã însã, pentru literatura românã, ºicurentele culturale europene: clasicismul ºiromantismul.

Horatius, poet latin reprezentativ pentruepoca augustanã, dar ºi pentru literatura universalã,în poemul de mari dimensiuni ARS POETICA, sauEpistula ad Pisones, defineºte calitãþile unei operede artã, dar ºi calitãþile creatorului. Horatiusconsfinþeºte ºi consemneazã, pentru viitorime,preceptele aristotelice ale artei în general ºiliteraturii în mod special. Acestea sunt: forma,materia (pentru poezie: limbajul), scopul ºi artistul(particularitãþile creatorului).

În poemele eminesciene exegeþii au identificatideile poetice horaþiene: fortuna labilis, est modusin rebus, carpe diem, fugit irreparabile tempus.Eminescu nu a preluat ºi valorificat în mod originalnumai idei poetice, ci ºi specii literare: epistulahoratiana se identifica în cele V scrisori, apoi oda,poemul mitologic, satira.

Cã Eminescu nu a fost strãin de literaturalatinã, cã a preþuit-o ºi a dorit s-o facã cunoscutãromânilor, popor latin, recunoscut ca atare prinefortul ºi lupta intelectualilor din secolele anterioare,stã dovadã ºi traducerea epistolei horatiene cunr.11, din cartea I:

„Caelum non animum mutant, qui trans marecurrunt” / „Cerul deasupra schimbi, nu sufletulmarea trecând-o” (traducere de M. Eminescu).

Diversitatea preocuparilor eminesciene înpoeticã se reliefeazã mai bine în poeziile postume.Eminescu leagã literatura anticã de vremurilesale, încercând sã recupereze, cred eu, întârziereacu care limba ºi literatura românã intrã în arenamare a literaturii europene, prin opera sa literarã,prin modelarea limbajului poetic.

Dacã vorbim de poezia antumã, cea cuprinsãîn programa ºcolarã, unde tema dominantã estedragostea, îl putem apropia pe Eminescu ºi deprecursorul lui Horatius, Catullus.

Catullus si Eminescu au adus în prim-planulcreaþiei lor literare, la o distanþã de aproape douã

milenii, trãirile unui suflet bântuit de iubire,individul în complexitatea sa sufleteascã.

Musa lui Eminescu a fost Veronica Micle,cea a lui Catullus a fost Lesbia, doua femeiinteligente, capricioase, inspiratoare de erotism,dar ºi cãsãtorite. Ambii se dedicã descifrãrii ºiapoi codificãrii în versuri a mecanismului acestuisentiment profund uman ºi atât de puternic, încâtpoate sã înalþe sau sã prãbuºeascã omul.

„Odi et amo. Quare id faciam, fortasse requiris.Nescio, sed fieri sentio et excrucior.” (Catullus,

Carmina, 86)„Durerea-mi este dragã, cãci de la tine vineªi îmi iubesc turbarea, cãci te iubesc pe

tine;Urãºte-mã, priveºte la mine cu dispreþ,Sã te iubesc prin asta tu mai mult mã

înveþi.” (M.Eminescu, Pierdutã pentru mine...)Revenind la ecourile horatiene în poezia

eminescianã, exemplific doar câteva motive:Carpe diem în strânsã legãtura cu fugit

irreparabile tempus:„Dum loquimur, fugerit invida Aetas: carpe diem quam minimum credula postero.”„Cât timp vorbim, vremea duºmãnoasã

zboarã.Trãieºte clipa; încrede-te cât mai puþin în

ceea ce va urma.”(Horatius, Leuconoe,1,11)„Vreme trece, vreme vine” (M.Eminescu,

Glossã)„Nu e pãcat / ca sã se lepede / clipa cea

repede / ce ni s-a dat ?” (M.Eminescu, Stelele-ncer)

„Trecut-au anii ca nori lungi pe ºesuriªi niciodatã n-or sã vie iarã.”... (M.Eminescu,

Trecut-au anii...)Lauda poeziei care înfruntã timpul ºi rolul

poetului un alt motiv foarte prezent în creaþiilecelor doi poeþi:

„Exegi monumentum aere pereniusRegalique situ pyramidum altius...Non omnis moriar multasque pars meiVitabit Libitinam...”„Mi-am zidit monument decât acel fierMult mai trainic ºi înalt ca piramidele cereºti...Nu de tot voi muri, partea mai bunã a meaVa scãpa de mormânt...” (Horatius, Carmina

III, 30)„Numai poetul / Ca pãsãri ce zbor / Deasupra

valurilor / Trece peste nemãrginirea timpului”(M.Eminescu, Numai poetul)

S-ar pãrea cã sunt contrazisã, în ceea ce amafirmat pânã aici, chiar de versurile:

„Eu nu cred nici în IehovaNici în Buda-Sakya-MuniNici în viaþã, nici în moarteNici în stingere ca unii.Visuri sunt ºi unul º-altul,


EvenimenteEvenimenteEvenimenteEvenimenteEvenimenteªi totuna mi-este mieDe-oi trãi în veci pe lume,De-oi muri în vecinicie...Nu mã-ncântaþi nici cu clasici,Nici cu stil curat ºi antic-Toate-mi sunt de o potrivãEu rãmân ce-am fost: romantic.”(M.Eminescu, Eu nu cred nici în Iehova)Dar Eminescu nu poate rãmâne, din punct

de vedere didactic, cantonat doar în romantism.Este specificul literaturii române sã cumulezecurente culturale ºi literare, sã ardã etapele, sãîncerce sã þinã pasul cu vremurile.

Aºadar Eminescu nu poate sã fie rupt deliteratura universalã, dacã ni-l dorim înscris înpatrimoniul de valori al culturii universale (careînsã trebuie ºi bine cunoscutã de cãtre aceia carele mijlocesc).

ªi ne dorim.Prof. Ana Kremm

Eminescu ºi Coºbucpe-o carte poºtalãDintr-un anuar al Bibliotecii Academiei

Române aflãm cã poetul Mihai Eminescu a fosttradus in 164 (o sutã ºaizeci ºi patru) idiomuri,înþeleg prin „idiomuri” atât limbi naþionale cât ºidialecte. Eminescu este cunoscut pe mapamondgraþie acestor traduceri. Cititorii când spunEminescu, spun România! Þara noastrã ºi poporulromân se identificã, fãrã doar ºi poate, cu POETULNAÞIONAL – MIHAI EMINESCU! Se puneîntrebarea retoricã, cum a fost cunoscut Eminescula finele veacului al IXX-lea ºi la începutul veaculuial XX-lea ?! În timpul vieþii sale, Mihai Eminescufusese cunoscut doar în spaþiul limbii materne,mulþumitã revistelor „Familia” ºi „Convorbiriliterare” ºi în spaþiul limbii germane mulþumitãtraducerilor fãcute de Mitte Kremnitz, soþiadoctorului Wulhelm Kremnitz, medicul Curþii Regaleºi cumnatul lui Titu Maiorescu. CunoaºtereaEminescului a fost limitatã în perioada veþii sale,

O cunoaºtere explozivã(!) o cunoaºte poetulEminescu dupã moartea sa, începând din anul1897, graþie studentului GUILELM SORBAN de laFacultatea de Drept ºi la Conservatorul din Cluj,prieten ºi coleg cu Tiberiu Brediceanu, viitorulmuzicolog, cu sorgintea în Lugoj. Studentul GuilelmSorban, stând în gazdã la rubedenia sa, GheorghePop-de Bâseºti (luptãtor naþionalist), a compusromanþa „Mai am un singur dor” pe versuri deEminescu, apoi a compus romanþa „Pe umeri

pletele-i curg râu”, pe versuri de George Coºbuc(poezia „Numai una….). Coºbuc fusese câtevasemestre student la Facultatea de Drept din Cluj,renunþase la studii, lipsã bursã, dar rãmãsese ovreme la Cluj, în regim de „supist” ºi cazat lacãmin, prin bunãvoinþa studenþilor. George Coºbucera cunoscut fiind publicat de revista „Tribuna” dela Sibiu. În cele din urmã, Slavici îl aduce laSibiu, îl angajeazã redactor la „Tribuna”.

Studentul Guilelm Sorban contacteazãImprimeria C.O.Roder din Leipzig, face oferta ºicele douã romanþe se tipãresc, portative ºi texte,în milioane de cãrþi poºtale.Cãrþile poºtale pornescîn lume, pornesc în patru zãri ! Romanþele „Maiam un singur dor” ºi „Pe umeri pletele-i curg râu”ajung pe buzele a milioane de melomani de pemapamond. Lumea întreabã ºi aflã cine-i MihaiEminescu, întreabã ºi aflã cine-i George Coºbuc.Aflã cã poeþii ºi compozitorul sunt români dinRomânia. Cei trei oameni de artã ºi culturãcontibuie substanþial la identificarea româniei, laidentificarea românilor! Prin urmare când spui„Mai am un singur dor”, spui Eminescu ºi spuiimplicit România!

În procesul documentãrii pentru cartea„Domnul Eminescu soseºte iarna” am primit de laprofesorul univ. dr. Raoul Sorban, de la Cluj, unexemplar al cãrþii poºtale cu cele douã romanþenominalizate în acest eseu, carte poºtalã expusãîn cartea „Domnul Eminescu soseºte iarna”. Ulterior,cartea poºtalã în cauzã a fost oferitã publicistuluiing.Nicolae Iosub, pãrintele „Buletinului InformativEminescu” din Botoºani.

Textele poetice folosite de Guilelm Sorbanau fost :

Mai am un singur dor M.Eminescu

Mai am un singur dor :În liniºtea seriiSã mã lãsaþi sã morLa marginea mãrii :Sã-mi fie somnul linªi codrul aproape,Pe-ntinsele apeSã am un cer senin.Nu-mi trebuie flamuri,Nu vreau sicriu bogat,Ci-mi împletiþi un patDin tinere ramuri.

……………………….

Pe umeri pletele-i curg râu

George Coºbuc


Pe umeri pletele-i curg râuMlãdie ca un spic de grâu,Cu ºorþul negru prins în brâuO pierd din ochi de dragã.

ªi când o vãd, îngãlbenesc,ªi când n-o vãd, îngãlbenesc,ªi când merg alþii de-o peþescVin popi de mã dezleagã .

Sã-mi cânte lumea câte vrea,Mi dragã una ºi-i a mea,De cât sã mã dezbar de ea,Mai bine aprind tot satul!

Note :Guilelm Sorban

(1876 – 1923), nãscutla Arad, tata – avocat,mama Wi lhe lminHollmayer , alsacianã,franþuzoaicã, pianistã,or fan , crescut decanonicu l Miha i lSorban, pictor (unchi).A compus ºi muzicapentru „Pe lângã plopiifãrã soþ ” (versur iM.Eminescu) . Ucis deadversari politici .

Bibliografie :

- N.D. Petniceanu: „Domnul Eminescu soseºte iarna”, istorie literarã,Editura Mirton, Timiºoara, 2000.

- Lucian Predescu : „Enciclopedia Cugetarea”,Ed. Georgescu Delafras , Bucureºti, 1939 / 1940.

- August in Z.N.Pop : „Contribuþ i idocumentare la biografia Eminescu”, Ed. Academiei,Bucureºti, 1962.

- Scrisoarea manuscris a prof. dr. RaoulSorban (fiul) despre tatãl sãu, compozitorul G.Sorban,pãstratã în arhiva Scietãþii lit. rom. „Sorin Titel „.

- George Coºbuc : „Balade ºi idile”,Bucureºti, Ed.Cartea româneascã, 1925.

NICOLAE DANCIU PETNICEANU

Mehadia, 19. 01. 2017

Ion Creangã, prietenul copiilor

Cu prilejul celor 180 de ani de la naºtereascriitorului Ion Creangã (1 martie 1837), ªcoalaGimnazialã Ocna de Fier a gândit un proiectextracuricular, coordonat de prof. Laura-IoanaGherghinoiu, intitulat Ion Creangã – prietenulcopiilor”, proiect care cuprinde o serie de evenimenteculturale, organizate în parteneriat cu câtevainstituþii, ºi care-ºi propune sã faciliteze accesulelevilor la carte, la scrierile unuia dintre mariiclasici ai literaturii române, un scriitor uºor derecunoscut prin oralitatea ºi umorul prezent atât

în re -latareapropriiloramintiri,cât ºi înbasmeleº i po-v e º t i l esale.

U-n u ld i n t r eparteneriiacestu ipro iec te s t eBibliotecaO r ã º e -n e a s c ã” T a t aOancea”

Bocºa, iar prima activitate s-a desfãºurat în datade 22 februarie 2017, la sediul bibliotecii bocºeneºi a constat în câteva activitãþi literar-aplicative.

Domniºoara prof. coord. Laura Gherghinoiua gândit cu multã meticulozitate evenimentul,participanþii dovedindu-se captivaþi. A fost prezentatã,printr-un material power point, viaþa ºi activitateamarelui scriitor, s-a lecturat cu voce tare din celemai cunoscute povestiri, s-au completat fiºe vizândcunoºtinþele elevilor cu privire la scriitorulprezentat, s-a urmãrit un film ºi, în loc de concluzii,s-au notat impresii despre eveniment.

Pentru douã ore, tineri ºi adulþi am pãºit,virtual, ”pe urmele lui Creangã” ºi ne-am delectatcu nãzbâtiile lui Nicã, dar ºi cu dulcele graimoldovinesc.

Expoziþia de carte ”Ion Creangã” din fondulBibliotecii Orãºeneºti ”Tata Oancea” Bocºa a înnobilatmomentul ºi a stârnit interesul copiilor pentrulecturã.

Gabriela ªerbanhttps://uzpcarasseverin.wordpress.com/2017/02/

22/gabriela-serban-ion-creanga-prietenul-copiilor/

EvenimenteEvenimenteEvenimenteEvenimenteEvenimente


IOANCIUCUREL

(1897-1955)Ioan Ciucurel s-a nãscut

la 15 ianuarie 1897, la ªoºdea,judeþul Caraº-Severin, din pãrinþiagricultori. A urmat ºcoalaprimarã (ºase clase) în satul natal,dupã care s -a format caautodidact. A decedat la 22octombrie 1955 la ªoºdea.

Ioan Ciucurel a fost alesdintre cei cinci delegaþi ai cerculuiRittberg (Tormac) pentru MareaAdunare Naþionalã de la AlbaIulia de la 1 Decembrie 1918.

La 22 decembrie 1922apãrea la ªoºdea ziarul “PoporulRomânesc”, cu subtitlul “Gânduriºi îndemnuri de la sat” având înfrunte pe preotul Petru Bohariuºi pe Ioan Ciucurel. Iatã mai jostitulatura acestui ziar:

POPORUL ROMÂNESCGânduri ºi îndemnuri de la satDirector: Pr. Petru Bohariu

Apare DuminicaAdresa: Redacþia ºi

administraþia, ªoºdea, jud.Timiº

Din motive financiare,ziarul a apãrut doar pânã înanul 1923.

În decembrie 1926, se punbazele unui alt ziar adresatþãrãnimii: “Cuvântul satelor”, careapare fãrã întrerupere între 1926-1946. Aºa arãta foaia de titlu aziarului:

CUVÂNTUL SATELORGazetã sãptãmânalã

independentãDeviza Culturã, Muncã ºi

OrganizareRedactor: Ioan Ciucurel

Administrator: Petru ZestreanRedacþia ºi administraþia:

Timiºoara IFondatori: P.Blidariu,

Chevereºul m/ I. Ciucurel, ªoºdea/

N.Vucu, Secãºeni/ N. Humã-Bogdan, Bocºa rom./ Gh. ªtefan,Sabin F. Mihai, Nerãu/ PredaJianu, Comloºul mare/ M.Vontescu, Lipova/ VichentieVasili, Gârac.

Recunoscut în perioadainterbelicã un fel de lider algazetarilor plugari din Banat, IoanCiucurel a militat în publicisticasa pentru o emancipare realã aþãrãnimii, atât pe plan politic-social cât ºi cultural. Conºtientde forþa socialã ºi politicã pecare o reprezenta þãrãnimea, darnu o þãrãnime dezbinatã, Ciucurelsusþinea continuu crearea unororganizaþii þãrãneºti, adresându-se în acest scop intelectualilor,comercianþilor ºi negustorilor,cãtre toþi aceia al cãror trai eralegat de bunãstarea plugaruluiromân.

Dar, Ioan Ciucurel sedovedeºte ºi un talentat scriitorpublicând romanul “Transfor-marea” în 1931, “Comoara desub nuc” în 1947, iar “Povestiriºi legende” apare postum, în 1997,sub îngrijirea fiicei sale, Natalia.

Reproducem mai jos datelede pe coperta unicului sãu roman:

IOAN CIUCURELTRANSFORMAREARoman din vremuri mariÎn tabla cuprinsului:La zborul lui VlaicuMobilizareaO idilã în luncãDin nou la front sub

orizonturi noiÎn ocna din SiberiaCel ce rabdã pânã la

sfârºit…TimiºoaraTipografia “Rapid”, 1931Romanul debuteazã cu

zboru l lu i Aure l Vla icu ,continuând cu primul rãzboimondial în care se urmãreºtetransformarea conºtiinþei umane.Romanul are în prim planpovestea de dragoste a lui AxenteDogariu care, dupã tragica

pierdere a fiinþei iubite (eroinaprincipalã, Livia), trece prin foculrãzboiului ca unul “ce rabdã pânãla sfârºit”; purificându-se, cunoaºteo nouã ºi împlinitã dragoste –partenerã fiindu-i învãþãtoarea dinsat, Nina Lazãr.

Din armata austro-ungarã,eroul principal cade prizonier laruºi, lucreazã pe moºia unui mareproprietar, de unde vrea sãevadeze, dar este transferat într-o ocnã din Siberia. Se remarcãaici câteva pagini consacrateomului s implu al acestorpãmânturi, folclorului rusesc ºimai ales frumuseþelor stepei.Axente Dogariu este crezut mortde cãtre cei de acasã, dar seîntoarce ºi, într-un final fericit,se realizeazã atât în plan politiccât ºi în plan sentimental.

Se poate presupune cãromanul “Transformarea” a suferito oarecare influenþã a “Pãduriispânzuraþilor” de Liviu Rebreanu,numai cã eroul lui Ciucurel nuajunge pânã la stãri limitã deconºtiinþã, el izbuteºte sã iasã lasuprafaþã graþie spiritului sãusãnãtos de orientare, specificþãrãnesc.

NOTE: În e laborareaacestui material s-au folositurmãtoarele lucrãri:

· Octavian Gruiþã, ViorelMarineasa, Ioan Ciucurel, þãranscriitor, în “Forum studenþesc”,revistã a Centrului UniversitarTimiºoara, an IV, nr. 2(14), 1976

· Octavian Gruiþa, GavrilãPeia, Monografia satului ªoºdea,Editura Marineasa, Timiºoara,1999, p. 52-57

· Un romancier – IoanCiucurel, de Ion Criºan, în:“Caraº -Sever inu l ” , nr. 2 ,decembrie 1972, supliment social-politic ºi cultural al ziarului“Flamura”, Reºiþa.

ION ALBU - BERZOVIA

Sã ne prSã ne prSã ne prSã ne prSã ne preþuim veþuim veþuim veþuim veþuim valorilealorilealorilealorilealorile


Sã ne prSã ne prSã ne prSã ne prSã ne preþuim veþuim veþuim veþuim veþuim valorilealorilealorilealorilealorileDie

„Worschtkoschtprob“,sau Degustarea

cârnaþilor bãnãþeni, laBocºa

„Bandã fainã c-a lui Laie, nu sã aflã prã supt suoare,

Când înºiepie, mã! sã tragã, capeþi friguri la piºioarie.“

Cam aºa ar fi descris Tata Oancea deschidereamanifestãrii anuale, degustarea cârnaþilor bãnãþeni,din 9 februarie 2017, care avut loc la Casa deCulturã din Bocºa Montanã. Lume, lume venitãdin tot Banatul, maºini mari, maºini mici, de nuau mai avut loc pe platforma sportivã de laWelicsek. Saluturi, zâmbete, îmbrãþiºãri, vorbe,strângeri de mânã, fotografii. O atmosferã defamilie împrãºtiatã ºi reunitã în jurul meselorpline ochi cu cârnaþi din sala de manifestãri,pentru ora 12 fix. Pe scenã, culoare ºi sunet.Fanfara din Bocºa a fãcut sã se stingã prietenosulzumzet al oaspeþilor, peste 200 de oameni.Amfitrionul manifestãrii a fost directorul Casei deCulturã, Dan Liuþ, împreunã cu Werner Kremm ºiredactorii ziarului bãnãþean de limbã germanãBanater Zeitung, supliment al ziarului AllgemeineDeutsche Zeitung für Rumänien, iniþiatorii de acumtradiþionalei întâlniri.

Au fost prezentaþi or-ganizatorii, sponsorii ºi nu înultimul rând participanþii la acestinedit concurs de degustare acârnaþilor bãnãþeni. Pentru cã afost concurs, trebuia sã fie ºijuriu. Unul pentru producãtoriiindustriali / compus din con-sumatori de rând, ºi un alt juriupentru producãtorii individuali,compus din profesioniºt i iindustriali. Dupã scurta luare decuvânt a primarului oraºului,Eugen Cismãneanþu, s-a declaratdeschisã manifestarea: slobod ladegustat cîrnaþi. Mesele încãrcatede bunãtãþi, pregãtite cu grijã ºiplãcere de organizatori, au foststudiate, fotografiate, apoioaspeþii ºi-au bucurat nu numaiochii, ci ºi apetitul. A fost prilejul

unic de a servi un prânz inedit împreunã cuprietenii, sau doar cu cunoscuþii în oraº.

Manifestarea are o tradiþie, care vine dintr-oistorie. S-a nãscut pe vremea cartelelor de alimentedin epoca comunistã. Iniþial o manifestare cucircuit închis, în redacþia ziarului Neue BanaterZeitung din Timiºoara. Cititorii ziarului erau invitaþi,la o anumitã datã, sã vinã în redacþie, dar nu cumâna goalã, ci cu ceva bunãtãþi din ºpaisul ºipivniþa casei. Cele aduse se degustau de cãtre toþiparticipanþii, o, un festin fãrã cartelã!, se jurizau,se premiau produsele ºi câºtigãtorii erau menþionaþiîntr-un articol al ziarului. Se satisfãcea nu numaipofta de ceva bun de acasã, ci ºi ocoºala bãnãþean.

Manifestarea s-a întrerupt câþiva ani dupã1988 ºi s-a reluat prin 1995, sub forma unuieveniment public, dar cu acces limitat, întâi laTimiºoara, apoi de vreo ºase ani s-a itinerat, laLugoj, Sânnicolaul Mare, Sântana, Lipova-Radnaºi, în 2017, în Caraº-Severin, la Bocºa. Iniþial auintrat în concurs doar produse (cârnaþi) fãcute încasã, oferite de cititorii B.Z.. Dar, cum numãrulgermanilor a devenit tot mai mic, manifestarea acuprins ºi producãtori industriali din Banat, saucu desfacere masivã în regiune. Manifestarea ainteresat , a devenit de succes ºi a gãsit sponsorigeneroºi în mediul de afaceri, reuniþi în cadrulClubului Economic de Limbã germanã din Banat(D.W.C.). S-a nãscut idea de a face din degustareacârnaþilor bãnãþeni, „die Worschkoschtprob“, o ofertãpublicã, participanþii având astfel ocazia, pe carenu o au în magazine, de a degusta o largã paletãde produse comercializate sub denumirea de


CÂRNAÞI, care de obicei sunt cumpãraþi doardupã ochi.

Accesul la manifestare este permis în treifeluri: cu dovada abonamentului la ziar, cu opereche de cârnaþi din producþie proprie, sau cu odonaþie de cârnaþi din partea producãtorilorindustriali. ªi în acest an au intrat în concurspeste 20 de producãtori casnici ºi 28 producãtoriindustriali. Greu de degustat întreaga ofertã, darºi mai greu de jurizat. Cel mai bun cârnat produsîn casã a fost cârnaþul de mangaliþa de la Tirol, alOanei Crsta. Cârnaþii iuþi ai firmei Banat Bundin Bocºa s-au clasat pe locul I, iar pe locul doi ceiai firmei Agil Timiºoara, locul trei a fost ocupatde Banat Bun cu cârnãciori bãnãþeni ºi C+C cuprodusul cârnaþi premium.

Oaspeþi de seamã au onorat manifestarea,au ascultat muzica de fanfarã, cea a grupuluiInternezzo din Reºiþa ºi a grupului de tineri (de 13ani) din Lupac, condus de Deian Matein, elev laColegiul Naþional „Diaconovici –Tietz“ din Reºiþa.Au degustat cârnaþi: noul viceconsulul din Timisoara,Herr Uffken, directorul executiv al ForumuluiNaþional German, Herr Benjamin Jozsa, preºedinteleForumului Democrat al Germanilor din Banat,Herr Dr.Fernbach Ioan, preºedintele F.D.G dinBanatul de Munte, Herr Erwin Iosif Þigla, domnulgeneral (r) Ioan Ion, ºi mulþi, mulþi alþii.Caricaturistul lugojan Cristian Vecedea a fost oaltã patã de culoare, curiozitate ºi de inedit.Caricaturile realizate din câteva tuºe au fost bucuriaoaspeþilor.

Au participat cu standuri de prezentare sauvînzare mai multi producãtori individuali de produsetradiþionale: rãchie, suc de mere, brânzã, clisã,miere de albine, produse din carne de porc, pâine.Pentru aceastã categorie de participanþi a fost ºiun prilej de a schimba opinii, de a trage cu ochiulcum trebuie prezentat un produs, ce are succes,ce place. Mulþi s-au ales cu clienþi fideli pentruprodusele lor. Mijlocitor a fost Camera AgricolãCaraº-Severin.

Toatã lumea a câºtigat câte ceva, nimeni nua plecat de la Casa de Culturã din Bocºa cu mânagoalã. ªi nu este puþin lucru. Sã-l întrebãm ºi peTata Oancea, îngerul pãzitor al Bocºei, cum afost?

„Zicã lumea ce voieºte, eu spun mereu la tot natul:

Târg frumos cum e la Bocºa nu aflaþi câtu-i Banatul.“

Auf Wiedersehen...Ana Kremm

sesizând ºi valorificând puterea de muncã amaestrului, priceperea, profesionalismul acestuia.Pe lângã faptul cã deþinea o rubricã la acest postde radio, Vasile C. Ioniþã scria, desfãºura o activitatescriitoriceascã rezultând câteva volume apãrutesub egida Radio Reºiþa: Dicþionar de evenimenteºi personalitãþi din Banatul istoric, vol. 1 apãrutla Reºiþa, la editura „Banatul Montan” în 2007, iarvo lumul 2 – Memento. Evenimente ºipersonalitãþi din Banatul istoric, a apãrut în2008; 30 de istorioare despre oameni ºi vremi,volum apãrut în 2008 tot la Banatul Montan;Lecturi interzise, apare în 2009, Reºiþa. BanatulMontan; Memoria cuvintelor, volum apãrut în2010 la aceeaºi editurã din Reºiþa ºi Crâmpeiedintr-un veac trecut este volumul care încheie,în 2011, într-un fel, colaborarea cu Radio Reºiþa, odatã cu plecarea lui Doru Dinu Glãvan din radio,dar ºi ultimul cu caracter memorialistic.

Din anul 2012 este colaborator al revistei”Bocºa culturalã” ºi, tot în acest an hotãrãºte camare parte a bibliotecii sale sã o dãruiascã oraºuluiBocºa, Bibliotecii Orãºeneºti ”Tata Oancea”, avândîncredere în aceastã instituþie ºi în managerul ei.Astfel începe o nouã poveste, cea a amenajãriiunei sãli destinate acestui veritabil fond dedocumente, poveste continuatã cu inaugurarea, înnoiembrie 2013, a sãlii care-i poartã numele, iarîn 23 martie 2017 – lansarea Catalogului Sãliiprof. dr. Vasile C. Ioniþã. ªi, probabil, va continuacu prelucrarea documentelor, întocmirea unei noiediþii a catalogului, promovarea ºi atragerea unorpasionaþi ai domeniului lingvistic...

Sã ne prSã ne prSã ne prSã ne prSã ne preþuim veþuim veþuim veþuim veþuim valorilealorilealorilealorilealorileProf.dr. Vasile C. Ioniþã, la ceas

aniversar

(Urmare din pag. 1)

Fotografie de grup la aniversareaprof. dr. Vasile C. Ioniþã


Muzicã ºi culoare la BibliotecaGermanã „Alexander Tietz” din

Reºiþa

Reverii de primãvarã s-a intitulat expoziþiaal cãrui vernisaj a avut loc joi, 2 martie 2017,începând cu ora 17.30, la Biblioteca Germanã„Alexander Tietz” din Reºiþa, semnatã NicolaePotocean (NIK).

În prima sãptãmânã a lunii martie, însãptãmâna dedicatã, prin tradiþie, doamnelor ºidomniºoarelor, Biblioteca Judeþeanã „Paul Iorgovici”Caraº-Severin, Biblioteca Germanã „Alexander Tietz”Reºiþa, Biblioteca Orãºeneascã „Tata Oancea” Bocºa,UAP filiala Reºiþa ºi Asociaþia Germanã de Culturãºi Educaþie a Adulþilor Reºiþa au gândit uneveniment care sã bucure ochii ºi sufleteleparticipanþilor acum, la început de primãvarã, ºianume o expoziþie de picturã purtând semnãturapictorului bocºean Nicolae Potocean ºi intitulatãsugestiv Reverii de primãvarã .

Aflat la cea de-a 5-a expoziþie personalã,Nik Potocean a surprins publicul deja cunoscãtoral lucrãrilor sale prin evoluþie în stil ºi tehnicã,fiind vizibilã „ºcolarizarea” din ultimii ani, decând a hotãrât sã abordeze mai serios acest vechihobby al sãu: pictura.

Despre omul Nicolae Potocean ºi evoluþia saartisticã s-au exprimat: Erwin Josef Þigla, Gabrielaªerban, Valentin Homescu ºi artistul plastic GustavHlinka, preºedintele UAP filiala Reºiþa. Observaþiiºi alese cuvinte au venit ºi din partea dnei.Ecaterina Tudor, artist plastic ºi profesor la ªcoalaPopularã de Artã din Reºiþa.

Evenimentul a fost moderat cu mãiestria-ibine cunoscutã de Erwin Josef Þigla, preºedinteleAsociaþiei Germane de Culturã ºi Educaþie aAdulþilor Reºiþa, ºi s-a bucurat de un intermezzodin partea celor doi talentaþi artiºti, VincenzoCerra ºi George Gassenheimer.

Nicolae Potocean (Nik) s-a nãscut laTimiºoara în 1953, dar copilãreºte ºi trãieºte laBocºa.

Pasionat de desen încã din copilãrie, primeleore le are cu prof. Petru Kneipp, care îl încurajeazãîn aceastã direcþie. Cu toate aceste, Nik Potoceannu alege o carierã de artist, pânza ºi pensularãmânând doar la stadiul de hobby.

Lucreazã la CMB Bocºa ºi se axeazã, pentruo bunã perioadã, pe desenul tehnic.

Totuºi, se reîntoarce la desenul artistic ºiîncepe sã picteze pe pânzã fiind, în principal, unautodidact. Urmãreºte cu seriozitate emisiuni deteleviziune pe teme de artã, în special pe pictorulamerican Bob Ross, ºi continuã sã realizeze peisaje,dar ºi multe d’apres-uri dupã diverse ilustrate. Seconsultã cu diverºi artiºti: Viorel Coþoiu, PetruCoita, etc. iar aceºtia îl încurajeazã.

Încurajãri primeºte ºi de la criticul de artãAda D. Cruceanu. Domnia sa remarcã „o mânãbunã” care, „cu o ºcolarizare, fie ºi la un cerc depicturã, dacã nu la ªcoala de Arte, ar putea sãajungã fie un bun peisagist, original însã în abordarea„realitãþii” peisajului, fie, printr-o accentuare alaturii infantile, un bun pictor naiv”.

Drept urmare, Nicolae Potocean se înscriela ªcoala Popularã de Artã ºi Meserii din Reºiþa,iar, ca apropiat colaborator, la rândul sãu,coordoneazã Atelierul de picturã din cadrulCentrului de Tineret Vasiova, sub egida BiblioteciiOrãºeneºti „Tata Oancea” Bocºa.

Nik Potocean alege peisagistica, îndrumat ºiîncurajat ºi de pictorul Gustav Hlinka, iar în 11februarie 2015 expune la sediul BiblioteciiOrãºeneºti „Tata Oancea” Bocºa în prima sa expoziþiepersonalã intitulatã „Anotimpuri” ºi vernisatã decãtre artistul Viorel Coþoiu, Gabriela ªerban ºi pr.prof.dr. Ionel Petricã, aceºtia apreciind în modspecial talentul ºi mâna artistului, meticulozitateadoveditã în creaþii, lumina ºi culoarea lucrãrilorcare, alãturate într-un mod plãcut ºi echilibrat,atrag de la prima privire.

Expoziþia se bucurã de succes ºi, la nici olunã de la prima expoziþie personalã, artistulplastic Nicolae Potocean din Bocºa expune pentrua doua oarã, de astã datã la Reºiþa. Librãria„Semn de carte” a fost gazda evenimentului din 4martie 2015, „o explozie de sunet ºi culoare” !

Despre lucrãrile expuse au vorbit artiºtiiGustav Hlinka ºi Viorel Coþoiu, precum ºi managerulbibliotecii bocºene, Gabriela ªerban.

În perioada 2 – 5 septembrie 2015 pictorulNicolae Potocean a expus în cadrul Taberei deliteraturã ed. a II-a de la Anina.

Din februarie 2016 este membru UAP filialaReºiþa, în aceeaºi lunã are loc vernisajul celei de-a IV-a expoziþii personale (la sediul Bibliotecii ”Tata

Nic. Potocean ºi Erwin Josef Þigla

Sã ne prSã ne prSã ne prSã ne prSã ne preþuim veþuim veþuim veþuim veþuim valorilealorilealorilealorilealorile


Gabriela ªerban

”Ca sã porþi coroana de om trebuie sã aitrei etaje: minte, obraz, inimã.

ªi pe Dumnezeu acoperiº.”

Liubiþa Raichici în poemul”Cum mi-am dat seama cã

sunt româncã”

Joi, 2 martie 2017, în preambul ZileiInternaþionale a Scriitorului, BibliotecaOrãºeneascã ”Tata Oancea” Bocºa, înparteneriat cu Centrul de Tineret ”Vasiova”,a propus tinerilor liceeni o dezbatere despreCoroana de Om cu poeta Liubiþa Raichici.

Astfel, elevi ai Liceului Teoretic ”TataOancea” Bocºa, însoþiþi de doamnele. prof. Stela Boulescu ºi Loredana Melinescu, au adus în discuþiesubiecte ºi probleme din viaþa ºi existenþa noastrã. Subiecte de actualitate, dar ºi unele maisensibile, care lasã loc de meditaþie profundã, privind misiunea tinerilor aflaþi la început de drumºi harul credinþei care ar trebui sã cãlãuzeascã paºii fiecãruia.

Evenimentul s-a înscris într-unul dintre proiectele cu tradiþie ale bibliotecii bocºene: ”Sã nepreþuim valorile” ºi s-a încheiat printr-un recital de poezie din creaþia Liubiþei Raichici.

Liubiþa Raichici s-a nãscut în 16 ianuarie 1962 la Belobreºca, pe Clisura Dunãrii, în Caraº-Severin. Este poetã ºi traducãtoare, membrã a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timiºoara,absolventã a Facultãþii de Filologie din Timiºoara ºi doctor în filologie.

A debutat cu poezii în presã (în sãptãmânalul ”Banatske novine”) în anul 1976, iar editorialîn 1986 în volumul de versuri ”Poduri multicolore” (volum colectiv).

Poet bilingv, ea s-a impus în poezia bãnãþeanã în anii ’90 cu o poezie scrisã în versul alb ºiîn prozã.

Dintre volumele semnate de Liubiþa Raichici: ”Liniºte în faþa cuvântului”, 1990; ”ªtiinþadespre iluzii”, 1997; ”În spatele Domnului”, 1997; ”Iubitã în timpul liber”, 2000; ”Sârbeºte într-olimbã necunoscutã”, 2000, ”Orfani de Dumnezeu”, 2013. Sunt volume apãrute fie în þarã, fie înSerbia, unele sunt în limba sârbã, altele în ediþii bilingve, iar poezia Liubiþei Raichici îndeamnã lao meditaþie profundã asupra multor probleme din viaþa ºi existenþa noastrã.

https://uzpcarasseverin.wordpress.com/2017/03/02/gabriela-serban-despre-coroana-de-om-cu-poeta-liubita-raichici/

http://ziarullumina.ro/dezbatere-culturala-la-biblioteca-oraseneasca-din-bocsa-120475.htmlhttp://www.episcopiacaransebesului.ro/stiri/ca-sa-porþi-coroana-de-om-trebuie-sa-ai-trei-etaje-minte-

obraz-inima-ªi-pe-dumnezeu-acoperiº-2922.html

Oancea” Bocºa), iar în cadrul Salonului de primãvarãdin aprilie 2016, expune alãturi de membrii UAPReºiþa (tot în organizarea bibliotecii bocºene).

Expune, de asemenea, în cadrul SalonuluiArtelor Frumoase din 29 mai 2016 de la ”Tabor”Reºiþa, unde lucrãrile sale ºi evoluþia sa artisticãeste remarcatã de criticul de artã dr. Ada D.Cruceanu ºi dl. Erwin Josef Þigla.

Participã la expoziþiile organizate de ªcoalaPopularã de Artã din Reºiþa ºi la cele douã expoziþiiorganizate în cadrul Zilelor Oraºului la Gãtaia –în 2015 ºi în 2016, tot împreunã cu membrii UAPReºiþa.

Îi sunt solicitate lucrãri pentru expoziþii degrup din alte locuri, alte oraºe, ceea ce dovedeºteun parcurs frumos al carierei sale de pictor, parcurs

despre care povesteºte împreunã cu publicistulValentin Homescu în emisiunea ”Cãlãtor fãrã bilet”din data de 28 februarie 2017 de la Banat TV,unde participã alãturi de preotul bocºean DoruMelinescu.

La toate evenimentele lucrãrile lui NikPotocean s-au bucurat de succes, multe dintreacestea au ºi fost achiziþionate. Iar noi, slujitoriibibliotecii bocºene, nu putem decât sã ne mândrimcã descoperim talentele de lângã noi, “din imediataapropiere” ºi le dãm o ºansã, pentru cã eu considercã asta-i treaba unui manager cultural: sã promovezeinstituþii, activitãþi ºi oameni de culturã, oamenidãruiþi cu har de la Dumnezeu. ªi un astfel de omeste Niki Potocean…

Gabriela ªerban


Dascãli de frunte

Profesorul VasileMalenovschi

In Memoriam

,,Profesorul cu adevãrat înþelept nute invitã sã intri în casa înþelepciunii sale ci, maicurând, te cãlãuzeºte cãtre pragul minþii tale”.

(Khalil Gibran)

Vasile Malenovschi s-a nãscut în 25 mai1940 în comuna Cornuþel-Banat din judeþul Caraº-Severin. A urmat cursurile ªcolii primare în comunanatalã, iar gimnaziul în comuna Copãcele.

În perioada 1956-1957 a urmat liceul înlimba maternã (ucraineana) la Sighet, pe care l-aabsolvit cu succes.

În anul 1958 s-a înscris la Facultatea deFilologie, urmând cursurile Universitãþii Bucureºti,iar dupã absolvire ºi-a continuat studiile, doi anila Facultatea de Istorie ºi Filosofie.

În anul 1963 a fost repartizat ca profesor delimba ºi literatura rusã la ªcoala Generalã dinOcna de Fier.

Într-o minunatã zi de 17 octombrie 1965 secãsãtoreºte cu învãþãtoarea Elena Pârvu care i-afost alãturi toatã viaþa.

A deþinut funcþia de director al ªcolii dinOcna de Fier pânã în anul 1970 când a fosttransferat la Inspectoratul ªcolar Caraº-Severin cametodist cu probleme de educaþie.

Moment demare bucurie a fostnaºterea fiicei saleLiudmila la data de 12aprilie 1977. A cãutatsã-i ofere unicei fiiceo educaþie aleasã ºi areuºit pentru cã astãziLiudmila este procurorla Parchetul Timiº, aabsolvit Facultatea deDrept din Timiºoara ºiInstitutul de Magis-traturã din Bucureºti.

Rev ine lacatedrã în anul 1980pe postul de profesortitular la catedra delimba ºi literatura rusã-românã din cadrulLiceului IndustrialBocºa. De asemenea,a predat l imba ºi

literatura românã la toate ºcolile din oraºul Bocºa.A obþinut gradul al II-lea în învãþãmânt ºi a

participat la numeroase concursuri ºi olimpiadeºcolare ºi a fãcut parte din comisiile de examene.

Profesorul Vasile Malenovschi a fost unprofesionist fiind apreciat de colegii din ºcoalã, darºi de reprezentanþii Inspectoratului ªcolar, de aceeai s-au oferit responsabilitãþi importante, a condusdelegaþii ale dascãlilor ºi elevilor atât în þarã câtºi peste hotare.

S-a pensionat la data de 1 septembrie 1998.Cãsãtoria Liudmilei cu Mihail Vartolomei a

reprezentat împlinirea vieþii unui pãrinte iubitor,iar venirea pe lume, în 7 iunie 2016, a nepotuluiTeodor Mihail o binecuvântare. Grav bolnav, ºi-aexprimat ultima dorinþã, de a-ºi strânge în braþenepoþelul care i-a adus fericire ºi mulþumire.

Se stinge din viaþã la data de 18 ianuarie2017.

A fost un om deosebit ºi un dascãlremarcabil, corect ºi dedicat profesiei pe care aslujit-o cu pasiune, dovadã fiind generaþiile deelevi care-ºi amintesc cu recunoºtinþã de dascãlulcare i-a susþinut ºi îndrumat, mulþi dintre aceºtiaabsolvenþi de studii superioare ºi oameni realizaþi.

Mulþumesc doamnei înv. ElenaMalenovschi pentru informaþiile oferite.

Prof. Liana Ferciug


DocumentarDocumentarDocumentarDocumentarDocumentar

Raport de activitateBiblioteca Orãºeneascã „Tata Oancea” Bocºa

Anul 2016

Biblioteca Orãºeneascã “Tata Oancea” Bocºaeste o instituþie publicã de lecturã, culturã ºiinformare, un centru educaþional care deþine variateinformaþii. Are caracter enciclopedic ºi este uncentru de informare ºi culturalizare care asigurãaccesul liber ºi gratuit la informaþie ºi lecturã.

Beneficiarul actual al Bibliotecii Orãºeneºti“Tata Oancea” Bocºa poate fi caracterizat pe bazaanalizei datelor statistice ale utilizatorilor înscriºiîn noua perioada de referinþã 2016 – 2020, avândîn vedere criteriile statutului ocupaþional, al vârsteiºi preferinþelor de lecturã.

Utilizatorii înscriºi la Biblioteca “TataOancea” Bocºa sunt în numãr de 885, anul 2016fiind anul în care începe o nouã perioadã dereferinã. Aºadar, cei 885 de utilizatori înscriºi înacest an sunt ºi cei activi, ºi nou înscriºi.

Beneficiarul principal al serviciilor biblioteciirãmâne cel din mediul educaþiei formale (elev/stud. cca 60%), de vârstã tânãrã (între 14 – 25 ani)ºi preferã lectura de informare ºi documentare, înspecial bibliografie ºcolarã. Serviciul ProgramuluiBiblionet a adus mai mulþi utilizatori ºi a sporitnumãrul evenimentelor culturale (în parteneriatcu instituþiile ºcolare de pe raza oraºului suntorganizate diverse activitãþi de culturã ºi educaþie).De asemenea, parteneriatul cu EpiscopiaCaransebeºului prin Biserica Ortodoxã Vasiova ºiînfiinþarea Centrului de Tineret Vasiova în spaþiulBibliotecii Orãºeneºti a determinat creºtereautilizatorilor activi, a frecvenþei (vizitelor labibliotecã), precum ºi a activitãþilor cultural-educative ºi diversificarea acestora.

În cursul anului 2016 Serviciul Relaþii cupublicul a avut urmãtorii indici de performanþã:

- numãr utilizatori înscriºi – 885- numãr utilizatori activi - 885- utilizatorii noi înscriºi în 2016 - 885- numãr vizite la bibliotecã (frecvenþã) –

3559- numãr documente difuzate – 7659 (din care

6726 cãrþi; 439 documente audio-video; 181 altetipuri de documente; 313 periodice)

- fond existent la începutul anului 2016 –69.195 volume (34.920 titluri)

- intrãri în cursul anului: 1218 volume (968titluri)

- ieºiri în cursul anului -- total fond de carte existent la începutul

anului 2017 – 70.413 volume (35.888 titluri)- total populaþie oraº – 14.307 locuitoriÎntrucât oraºul este destul de întins, iar

biblioteca “Tata Oancea” este singura bibliotecãpublicã în tot oraºul, iar bibliotecile ºcolare nu facfaþã cererilor nici cantitativ ºi nici calitativ, ele neavând alt fond de carte decât bibliografie ºcolarãºi nici aceea completã, se poate estima cãdeschiderea unei filiale va putea creºte numericgrupa beneficiarului principal, dar ºi grupapersoanelor care au diverse probleme: de sãnãtate,materiale etc. (pensionari, casnici, ºomeri, ceea cestatistic ar însemna ceva de cca 20%) ºi persoanecu dizabilitãþi fizice.

Tot pentru atragerea altor categorii debeneficiari la bibliotecã ne-am alãturat proiectelorsocial-educative ale Episcopiei Caransebeºului ºiam devenit parteneri la înfiinþarea Centrului deTineret Vasiova, sala Biblionet devenind unamultifuncþionalã ºi foarte frecventatã.

În 2016 au frecventat serviciul Biblionet1566 utilizatori.

Parametrii principali care ilustreazãactivitatea cu beneficiarii pe anul 2016:

Frecvenþa – 3559 din care 1566 la serviciulBiblionet

Documente difuzate - 7659 din care: 911consultate la sala de lecturã. (7555 în limba românã;59 în limba englezã; 29 în limba germanã; 10 înlimba francezã ºi 6 în alte limbi).

6726 cãrþi; 313 periodice; 439 mat. electr.181alte tipuri de documente

Au fost difuzate 4362 publicaþii pentrucopii; În 2016 au fost solicitate 3623 referinþe/informaþii/ din care rezolvate 3490 ºi au fost solicitate5388 rezervãri de titluri din care au fost rezolvate5171.

Cititori înscriºi – 885 din care: 379 – elevi;136 – alte categorii, 128 – funct ionar i , 97-pensionari; 74 – muncitori; 63 – student ºi 8 –ºomeri. 361 – utilizatori cu vârsta cuprinsã între

Gabriela ªerbanManager/ Bibliotecar responsabil


14 – 25 ani; 175 – între 41 – 60 de ani;145 – între26 – 40 de ani; 125 - sub 14 ani; 79 – peste61 ani .

Dupã naþionalitate: 865 utilizatori suntromâni ºi 20 sunt de altã naþionalitate.

Dupã sex: 544 – feminine ºi 341 - masculin 885 – utilizatori activi în 2016 (885 nou

înscriºi în noua perioadã de referinã 2016 - 2020)Colaborãri – prezentare succintãBiblioteca Orãºeneascã “Tata Oancea” Bocºa

îºi desfãºoarã activitatea preponderent în ariaoraºului, dar, prin colaborãri ºi parteneriateimportante, aria de activitate se extinde ºi în altelocaþii, alãturi de alte instituþii care se adreseazãaceleiaºi comunitãþi în vederea informãrii ºi educãriinon-formale.

Cu instituþiile ºcolare din oraº suntrealizate în permanenþã activitãþi de informare ºiconsiliere ºcolarã destinate preºcolarilor, precumºi elevilor din clasele gimnaziale ºi liceale, pediverse teme: educaþie religioasã, educaþie pentrucarierã, educaþie pentru cetãþenie democraticã,educaþie rutierã, educaþie prin sport, educaþie pentruvalorile culturale (Ziua Naþionalã a Culturii Române– Mihai Eminescu; Unirea Principatelor; despreartã ºi creatorii ei; Tata Oancea etc), educaþiepentru sãnãtate, diverse activitãþi literare, iarexemple elocvente sunt: concursul de creaþii literareºi artistice pe temã religioasã – Gânduri cãtreDumnezeu (ajuns la ed. a X-a) – derulat anual înparteneriat cu toate unitãþile ºcolare din oraºulBocºa ºi Concursul de promovare a cãrþii ºi alecturii – Înfruntarea cãrilor – ajuns la cea de-aIII-a ediþie.

Cu toate acestea, existã câteva Parteneriateeducaþionale încheiate în mod oficial cu: LiceulTeoretic “Tata Oancea” Bocºa – prof. Stela Boulescu,înv. Iovãnel Narcisa; Grãdiniþa PN 2 – înv. DanielaDomºik; ªcoala Gimnazialã nr. 1 ; Grãdiniþa LiceuluiTeologic Baptist secþia Bocºa (Bocºa I ºi II), dar ºicâteva instituþii ºcolare din alte localitãþi: Ocna deFier, Reºiþa, Lugoj.

Alte contracte ºi parteneriate au continuatsau au fost încheiate ºi au derulat diverse activitãþiprin care au fost promovate instituþia, cartea, darºi calculatorul, având în vedere cã existã ºifuncþioneazã nesperat de bine Serviciul ProgramuluiBiblionet, salã multifuncþionalã care gãzduieºte ºiactivitatea Centrului de Tineret Bocºa ”Vasiova”:ªcoala Gimnazialã Ocna de Fier (prof. GherghinoiuLaura-Ioana ºi înv. Adelina Dãnoiu), ªcoalaGimnazialã de Muzicã “Filaret Barbu” Lugoj (prof.dr.Constantin Tufan Stan); Librãria “Semn de carte”Reºiþa; Cãminul pentru Persoane Vârstnice Bocºa(dir. Anca Pascu); Crucea Roºie filiala Caraº-Severin(dir. Alin Cica); Episcopia Caransebeºului –Mãnãstirea Sf. Ilie de la Izvor (pr. prof. dr. IonelPetricã), Biserica Ortodoxã Vasiova (pr. DoruMelinescu) ºi Biserica Ortodoxã ”Sf. Nicolae” BocºaRomânã (pr. Silviu Ferciug), Colegiul Naþional”Mircea Eliade” Reºiþa (prof. Adela Schindler ºiprof. Luminiþa Nicolaescu); Liceul Teoretic ”Traian

Vuia” Reºiþa (prof. Bianca Stanciu, prof. DeliaSprînceanã ºi bibl. Mihaela Iorga); Casa CorpuluiDidactic (dir. Nicoleta Marcu).

Pe lângã aceste contracte ºi parteneriate,biblioteca a mai avut bune colaborãri în anul 2016cu alte structuri instituþionale: Primãrie ºi ConsiliulLocal Bocºa, Consiliul Judeþean Caraº-Severin,Biblioteca Judeþeanã „Paul Iorgovici”, Direcþia pentruCulturã Caraº-Severin, Centrul Judeþean pentruConservarea ºi Promovarea Culturii TradiþionaleCaraº-Severin, Forumul Democratic al GermanilorReºiþa ºi Bocºa, Muzeul Banatului Montan Reºiþa,Editura “Tim” Reºiþa, alte edituri, Radio Reºiþa,Radio Timiºoara, Jurnal de Caraº-Severin ºi altepublicaþii, Uniunea Scriitorilor din România FilialaTimiºoara, reviste ºi asociaþii culturale din judeþºi din þarã, Muzeul “Constantin Lucaci” (Bocºa) ºiMuzeul “Constantin Gruescu” (Ocna de Fier), Casade Culturã Bocºa; Casa de Culturã Anina; Fundaþiiºi Asociaii Culturale (Belinþ, Comloº, Rãcãºdiaetc.); Muzeul Presei Jimbolia; Biserica CatolicãBocºa Montanã; UAP Reºiþa etc.;

a.2. Participarea instituþiei în calitate departener la programe ºi proiecte culturale –

În anul 2016 Biblioteca Orãºeneascã “TataOancea” a participat/organizat/ în calitate departener/colaborator la 86 proiecte culturale. Toateparticipãrile ºi deplasãrile s-au fãcut pe cont propriusau sponsorizãri, biblioteca neavând alocaþi bani labuget pentru deplasãri.

1. Animaþia culturalã. Animareanonpublicului

Programul de manifestãri culturale pe 2016 afost unul bogat ºi atractiv, iar în mare parterealizat. Chiar dacã unele manifestãri culturale aufost omise, acestea au fost înlocuite cu altele, iarpe parcursul anului s-au ivit altele, noi, neincluseîn program. Calendarul cultural propus a suferitmodificãri în urma negocierii cu angajatorul ºi cuordonatorul principal de credit, iar unele manifestãriculturale au fost amânate sau chiar s-a renunþatla ele. Pentru manifestãri culturale, bibliotecii nui s-au alocat bani de la bugetul local în 2016. ªiaici ne-au salvat sponsorizãrile ºi sprijinul acordatde prieteni ai bibliotecii (Ionel Pau, Mircea Grecu,Corina Marta, Marian Bocºan, Liubiþa Raichici,Clara Maria Constantin, Doru Melinescu, SteluþaBoulescu, “Humanitas” Bocºa, Crucea Roºie Caraº-Severin ºi Casa Corpului Didactic Caraº-Severin)

Statistic vorbind, în anul 2016 Bibliotecapublicã “Tata Oancea” a organizat un numãr de 59manifestãri culturale (dintre care 48 în colaborare)ºi 23 expoziþii pe diverse teme, la care au participataprox. 2055 persoane (potrivit tabelelor nominale).

În cadrul manifestãrilor culturale au fostacordate diverse însemne simbolice drept mulþumireºi apreciere: diplome ºi premii. Iar pentru reuºitaacestor manifestãri culturale se cuvine sãmulþumim ºi sponsorilor: Trans Protector,Humanitas Bocºa, ANBPR Caraº-Severin,


Direcþia pentru Culturã Caraº-Severin, BisericaOrtodoxã Bocºa Vasiova, Biserica OrtodoxãBocºa Românã ”Sf. Nicolae”, Crucea RoºieCaraº-Severin, Mãnãstirea Sf. Ilie de la Izvor,Casa Corpului Didactic Caraº-Severin. Suntpartenerii noºtri care au contribuit financiarsau material la reuºita acþiunilor culturale.

ªi Biblioteca “Tata Oancea” ºi managerulacestor activitãþi au obþinut câteva diplome înanul 2016: din partea Societãþii Literar-Artistice”Sorin Titel” din Banat; din partea AtelierelePresei Bãnãene; din partea Uniunii Artiºtilor PlasticiSucursala Reºiþa; din partea Bibliotecii Judeþene”Paul Iorgovici”, Direcþia de Culturã Caraº-Severin,Primãria ºi Consiliul Local Anina ºi Casa deCulturã Anina; din partea Inspectoratului ªcolarJudeþean Timiº, ªcoala Gimnazialã Comuna Belinþ,Consiliul Local Belinþ, Asociaþia Cultural-Umanitarã”Hora Belinþului” , din partea EpiscopieiCaransebeºului, Departamentul de Tineret.

a.3. Acþiuni de publicitare a proiectelorproprii ale instituþiei.

- Lansãri de cãrþi;- Întâlniri cu autori ºi editori;- Întâlniri cu presa (conferinþe de presã,

redactãri ºtiri despre activitãþile derulate atât înpresa scrisã, cât ºi pe pagini ºi site-uri în formatelectronic: paginã Episcopia Caransebeºului, UniuneaZiariºtilor Profesioniºti Caraº-Severin, Ziarul”Lumina”, Caon Caraº-Severin, Biserica OrtodoxãBirda etc.)

- Expoziþii;- Realizare de tipãrituri: revista “Bocºa

culturalã”, pliante, afiºe, cãrþi (Gânduri cãtreDumnezeu vol. IX, In memoriam NicolaeBocºan);

- Colaborãri la diverse publicaþii : „Jurnalde Caraº – Severin” (Reºiþa), „Reflex” (Reºiþa);volumele “Cãrãºeni de neuitat” de Petru Ciurea ºiCtin. Falcã (Timiºoara), “Tãt Banatu-i fruncea”(Lugoj), “Arcadia” (Anina); “Echo der Vortragsreihe”(Reºiþa), „Foaia Diecezanã” (Caransebeº); „Nedeia”(Reºiþa), “Suflet nou” (Comloºu Mare), Morisena(Timiºoara), „Lumina” (Timiºoara) etc. sau prinrealizarea unor prefeþe sau alte articole incluse îndiverse volume ºi publicaþii.

a.4. Acþiuni întreprinse pentruîmbunãtãþirea promovãrii/ activitãþi de PR/ destrategii media

ªi în anul 2016 activitãþile de mediatizare afondului de carte ºi a serviciilor bibliotecii au fostpermanente prin organizare de diverse manifestãriculturale, prin mass-media – presã, radio, prinpublicaþii de specialitate, prin editare de publicaþii(revistã, cãrþi, pliante, afiºe, fluturaºi etc), prinreþele de socializare (Facebook), prin deplasãri îninstituþii din localitate ºi în afarã.

În anul 2016 am organizat, 59 manifestãriculturale (48 în colaborare) pri lejuite deevenimente istorice ºi literare, aniversãri ºicomemorãri, materializate în: lansãri ºi editãri

de cãrþi, întâlniri cu autori ºi editori,dezbateri, expoziþii, etc. (de care au beneficiataprox. 2055 participanþi) Toate acestea au fostmediatizate prin intermediul mass-media – presã,radio ºi prin reþele de socializare (Facebook).

Deplasãri în instituþii ºcolare ºi altetipuri de instituþii. S-au organizat expoziþii ºiprezentãri de carte în cadrul unor instituþii ºcolare,precum ºi alte tipuri de instituþii (biserici,Mãnãstirea Sf. Ilie, asociaþii, Uniunea ScriitorilorFiliala Timiºoara, cenaclul “Semenicul” (Reºiþa),cenaclul “Virgil Birou” (Anina), primãrii – Lugoj,Belinþ, Rãcãºdia, Anina, - Episcopia Caransebeºului,Cãminul pentru Persoane Vârstnice Bocºa ºi Reºiþa,librãrii etc).

Participãri la diverse evenimente. Prinastfel de participãri se pot lega relaþii în beneficiulinstituþiei, poate fi promovatã instituþia ºi serviciilepe care le oferã într-un mod mai direct, maieficient, discuþiile fiind purtate de la om la om;mai mult, în urma participãrii la astfel deevenimente ºi manifestãri culturale, bibliotecabocºanã ºi-a mãrit fondul de documente, în specialBanatica, prin schimburi de reviste ºi publicaþii cueditori ºi scriitori, prin volume dãruite biblioteciide cãtre diverºi autori. În 2016 angajaþii biblioteciiau participat la 86 evenimente în afara instituþiei(ca invitaþi ºi/sau co-organizatori/parteneri).

Acordare de premii, diplome, însemneculturale. Este o altã modalitate de a promovainstituþia, de a stimula colaboratorii ºi utilizatorii,de a ne arãta recunoºtinþa pentru partenerii deactivitate. Aceºtia au fost recompensaþi ºi în 2016cu diplome ºi/sau însemne ale bibliotecii lamajoritatea dintre evenimentele culturaleorganizate. În acest fel au fost promovate: imagineabibliotecii, a oraºului, precum ºi acte culturaledeosebite. (ex.concursuri de creaþii literar-artistice;etc.)

a.5. Apariþii în presa de specialitateToate manifestãrile culturale au fost

semnalate în presa vremii: “Jurnal de CaraºSeverin”, mediatizate de cãtre Radio Reºiþa, unelede Radio Timiºoara, România Actualitãþi. Dar acesteevenimente culturale sunt detaliate în revista“Bocºa Culturalã” pentru a rãmâne în istoriaculturalã a oraºului, pe site-ul “Banaterra” ºi,unele, pe site-ul Episcopiei Caransebeºului ºi UZPRCaraº-Severin.

De asemenea, directorul bibliotecii a semnatarticole în presã ºi a redactat liste bibliografice ºicataloage pentru a veni în sprijinul utilizatorilor,cititorilor, dar ºi menite sã promoveze activitateaºi imaginea bibliotecii, a oraºului ºi a perso-nalitãþiilor ºi evenimentelor locale.

Pentru o cunoaºtere cât mai realã abeneficiarilor s-au realizat ºi diverse sondaje deopinii, anchete cu ajutorul chestionarului, darpentru o bibliotecã de nivelul Bibliotecii OraºuluiBocºa, adicã medie, într-un oraº cu aprox. 14.307locuitori, cele mai importante instrumente sunt


rapoartele statistice, iar cea mai realã modalitatede cunoaºtere a beneficiarilor este observaþiadirectã, comunicarea bibliotecar – beneficiar. Atuncieste cel mai deschis ºi adevãrat rãspuns pe care-l dã beneficiarul, încât bibliotecarul îi poate conturaun profil individual, nivelul de cunoaºtere, depregãtire, precum ºi nevoile sale de informare.

Din pãcate, existã ºi nemulþumiri, deoarecesunt solicitate titluri “la modã”, iar bibliotecanoastrã nu-ºi permite achiziþionarea acestora: ex.vol. Fluturi de Irina Binder, Hoþul de cãrþi; celemai recente volume semnate de Dan Brown, deIleana Vulpescu, de James Clawel ºi alte astfel decãrþi.

De asemenea, din lipsã de fonduri nu ne-amalãturat concursului “Bãtãlia cãrþilor”, concursderulat de ANBPR, Biblioteca Judeþeanã “PaulIorgovici” ºi alte biblioteci din þarã. Totuºi, fiindcãproiectul e atractiv ºi util, am încercat ºi amcontinuat o variantã proprie, cu sprijinul LiceuluiTeoretic ”Tata Oancea” Bocºa, prof. Stela Boulescu– Înfruntarea cãrþilor, ed. aII-a.

¬ Programe de achiziþii. În anul 2016am avut o achiziþie bazatã, în special, pe donaþii.În 2016 au fost achiziþionate 1218 volume (968titluri), în valoare de 5709 lei. Dintre acestea,doar 127 volume (60 titluri) în valoare de 1947lei au fost achiziþionate prin cumpãrare. Restulde 1091 vol. (908 titl) în val. de 3762 lei provindin donaþii.

¬ Proiect pe temã religioasã Gânduricãtre Dumnezeu – concurs de creaþii literare ºiartistice, iniþiat de bibliotecã, în anul 2016 s-adesfãºurat cea de-a IX-a ediþie; la sediul biblioteciis-au adunat lucrãrile celor 166 elevi participani;tot la sediul bibliotecii a fost întrunit juriul –format din cadre didactice ºi preoþi – efectuândjurizarea; tot la sediul bibliotecii a fost redactatvolumul cu cele mai reuºite lucrãri, în vedereatipãririi. ªi în anul 2016 a apãrut în acest proiectGânduri cãtre Dumnezeu, vol. IX tot cusprijinul Bisericilor Ortodoxe ºi al Centrelorde Tineret din oraºul Bocºa.

¬ Proiect Bocºa – istorie ºi culturã –din 2001, sub egida bibliotecii se desfãºoarã acestproiect de cinstire ºi omagiere a unor oameni ºifapte de culturã ale Bocºei. În urma acestui proiectrezultã tipãrituri, plãci omagiale/comemorative, titluride cetãþeni de onoare, pliante, medalii, plachete,etc. Cercetãrile, întâlnirile cu diverºi scriitori,diverse personalitãþi, istorici, oameni cu aplecarespre lecturã, culturã, istorie localã, toate acestease întâmplã la sediul bibliotecii, doar uneori, încazuri excepþionale, în alt spaþiu. În anul 2016 aapãrut volumul Gânduri cãtre Dumnezeu vol.IX ºi volumul In memoriam Nicolae Bocºan,autori Gabriela ªerban ºi Silviu Ferciug, volumapãrut la Editura TIM din Reºiþa în 2016; au fostconfecþionate ºi atribuite de cãtre bibliotecã 2medalii omagiale (Nicolae Danciu Petniceanu ºiErwin Josef Þigla).

¬ Proiect de promovare a activitãþii

instituþiei – acest proiect de desfãºoarã, în general,în afara sediului bibliotecii; totuºi, conceperea ºirealizarea revistei Bocºa culturalã se face la sediulbibliotecii; afiºe, pliante, fluturaºi, lucrãri despecialitate, toate acestea sunt lucrate la sediulbibliotecii, ca mai apoi sã fie promovate în afarã.În 2016 au apãrut: revista Bocºa culturalãintegral, adicã toate cele patru numere.

¬ Întâlniri cu scriitori, cenacluriliterare, oameni de culturã, membrii cenaclului“Aurel Novac” – discuþii, recitãri ºi prezentãri denoi creaþii, ºezãtori literar-muzicale, etc.; deasemenea, în 2016 biblioteca a fost vizitatã decâþiva oameni ai Bocºei plecaþi în strãinãtate sauîn alte locuri din þarã, care, aflându-se în vizitã înBocºa, în România, ºi-au petrecut mai multe oreºi la bibliotecã: Vasile Barbu (Uzdin), AdalbertGyuris (Germania), Peter Kneipp (Germania), IoanRemelei (Germania), Ioan Cãrmãzan (Bucureºti),Aurel Contraº (Bucureºti), fam. Berschling(Germania), Sorin Braia (America), Ionel Sporea(Canada), Rodica Gãtãianþu ºi Emil Bojin (Germania),Elisei Rujoni (SUA), dar ºi alte grupuri de invitaþidin alte oraºe (din þarã sau strãinãtate).

¬ Proiect de recuperare a unormanuscrise, documente, fotografii, etc. –necesare îmbogãþirii fondului de documentareBanatica- istorie ºi culturã localã. Proiectul sederuleazã ºi la sediul bibliotecii, deoarece aici seefectueazã trierea materialelor descoperite,dobândite, cercetarea lor, scanarea, prelucrarea,etc. pentru punerea lor în valoare ºi la dispoziþiacelor interesaþi.

¬ Program de organizarea ºiconservarea colecþiilor

Sunt operaþiuni biblioteconomice deosebit deimportante. De calitatea acestora depinde, în maremãsurã, starea fizicã a colecþiilor, uºurinþa cucare ele pot fi regãsite ºi comunicate, transmiseutilizatorilor. Din pãcate la Biblioteca Orãºeneascã“Tata Oancea” Bocºa sunt probleme ºi greutãþi înacest sens, deoarece nu existã suficient spaþiupentru a asigura documentelor condiþii optime.

Deºi cam îngrãmãdite, colecþiile biblioteciisunt organizate sistematic- alfabetic, iar fondula fost reorganizat în 2013 odatã cu efectuarealucrãrilor de reparaþii ºi curãþenie.

Referitor la conservarea ºi procedeele derecondiþionare a documentelor, acestea au fostefectuate în mod permanent de cãtre tot personalulbibliotecii. Au fost legate ºi restaurate documente,desprãfuite ºi verificate în vederea depistãrii agenþilorpatologici.

În anul 2016 nu am eliminat nici un volumde bibliotecã deoarece nu ne-a permis timpul ºispaþiul. De altfel, neavând posibilitate de a achiziþionanoi publicaþii, nu putem renunþa la cele existenteºi, evident, cele mai solicitate sunt ºi cele maideteriorate.

¬ Prelucrarea documentelor – se faceîn sistem tradiþional ºi se desfãºoarã destul delent deoarece nu existã personal suficient ºispecializat. Din pãcate nu putem vorbi încã despre


informatizarea serviciilor bibliotecii, pentru cã nuavem nici personal, nici spaþiu ºi nici bani.Documentele achiziþionate au fost luate în evidenþã,s-au atribuit 34 de poziþii în RMF, au fost prelucratebiblioteconomic ºi predate spre împrumut sauaºezate la rafurile corespunzãtoare.

b. Participãri la festivaluri, gale,saloane, concursuri, târguri, etc.

S-a înregistrat o participare susþinutã lamanifestãrile ºtiinþifice ale profesioniºtilor dindomeniu desfãºurate la Reºiþa, Anina, Timiºoara,Mehadia, Lugoj, Oravia, Belin, Rãcãjdia, Comloº,Sacu, Caransebeº, Bãile Herculane, participarea laastfel de întâlniri fiind un bun prilej de discuþii,dezbateri ºi schimb de idei, precum ºi de promovarea instituþiei, a activitãþii acesteia, a fondului dedocumente ºi a unor oameni de seamã ai oraºului.Dintre cele mai importante participãri, care meritãreþinute, voi aminti :

1. Manifestãrile culturale organizate deBiblioteca Germanã “Alexander Tietz” Reºiþa ºiForumul Democratic al Germanilor Reºiþa ºi Bocºa,parteneriat care a debutat acum mulþi ani (vreo20) ºi continuã;

2. Manifestãrile cultural-ºtiinþifiice organizatede Consiliul Judeþean Caraº-Severin;

3. Festivalul “Credinþã ºi luminã” organizatde Episcopia Caransebeºului;

4. Festivalul Internaþional de Poezieorganizat de Direcþia pentru Culturã Caraº-Severin;

5. Colocviile “Reflex” (red. ºef. OctavianDoclin)

6. Manifestãri socio-culturale ºi festivitãþiale Centrelor de Tineret organizate sub egidaEpiscopiei Caransebeºului (Tabãrã de creaþie,premiere a participanþilor, concerte, activitãþicaritative ºi filantropice etc.)

7. Tabãra de literaturã ”Colocvii banatice”ed. a III-a Anina;

8. Tabãra de literaturã de la Oraviþa;9. Întâlniri ale revistelor din Banat;10. Simpozioane de literaturã, tradiþii, folclor,

de la Belinþ, Oraviþa, Comloº ºi Rãcãjdia.

¬ Personalul din bibliotecã În anul2016 au lucrat în bibliotecã doi angajaþi acoperindtoate serviciile instituþiei, inclusiv Biblionet.

Proiecte editorialeDeºi destul de greu, insuficienþi bani ºi, mai

ales, insuficient timp, ºi în 2016 am reuºit sãrealizãm câteva din publicaþiile propuse.

Aºadar, am reuºit sã menþinem revista“Bocºa culturalã” anul XVII de apariþie (4numere), am reuºit realizarea volumului IX alconcursului Gânduri cãtre Dumnezeu: creaþiiliterare ºi artistice ale elevilor din Bocºa.; cuvântînainte Gabriela ªerban; pref. Stela Boulescu.-Reºiþa: TIM, 2016, (seria Bocºa – istorie ºi culturã);am reuºit realizarea într-un timp record (40 dezile) a unui volum dedicat memoriei istoricului

Nicolae Bocºan, autori Gabriela ªerban ºi SilviuFerciug, Reºiþa: TIM, 2016.

3. Serviciul contabilitateÎn anul 2016 Bibliotecii Orãºeneºti “Tata

Oancea” Bocºa i-a fost alocat un buget de 99.400mii lei: 63.000 mii lei pentru cheltuieli de personalºi 36.400 mii lei cheltuieli bunuri ºi servicii. Dincei 99.400 mii lei s-au cheltuit 85.984 mii lei

Din cei 85.984 mii lei cheltuiþi pentrubibliotecã s-au efectuat urmãtoarele plãþi:

- Cheltuieli de personal – 60.405 mii lei- Cheltuieli materiale 25.579 mii lei.Pentru buna desfãºurare a activitãþii

(deplasãri, rechizite, manifestãri culturale, materialepublicitare), biblioteca a atras donatori ºi sponsoriºi în 2016, bucurându-se de încredere din parteaunor firme de succes din Caraº-Severin ºi a unoroameni de excepþie.

4. Mãsuri de reglementare. Propuneri dereglementare

Cu privire la mãsuri de reglementare ºipropuneri de reglementare a sistemului orga-nizaþional al instituþiei - douã mari ºi importanteprobleme cu care se confruntã Biblioteca “TataOancea” sunt:

resurse umane insuficiente (lipsa depersonal) ºi spaþiu insuficient, sunt douãconstrângeri majore ºi au implicaþii negative asuprafuncþionãrii în bune condiþii a bibliotecii, asupraserviciilor oferite utilizatorilor ºi asupra organizãriiºi conservãrii patrimoniului, iar supraîncãrcareasalariaþilor cu atribuþii profesionale poate scãdeaeficienþa ºi satisfacþia profesionalã. Iar aceste douãprobleme nu pot fi reglementate decât în bazalegii.

ªi în anul 2016 scopurile prioritare în bunulmers al activitãþii bibliotecii au fost: centrareaatenþiei asupra utilizatorului, asupra serviciilorbibliotecii, asupra construcþiei de bibliotecã, asuprasatisfacerilor cerinþelor utilizatorilor într-un modprofesionist, asupra manifestãrilor culturale ca modde promovare a cãrþii, a instituþiei, de cinstire aunor personalitãþi ºi de atragere, mai ales atinerilor, spre lecturã. Iar metodele pentru a atingeaceste scopuri au fost variate, ele depinzând demijloacele financiare, de calitatea resursei umane,dar mai ales de imaginaþia managerului ºi putereaacestuia de a atrage sponsori ºi donatori, toatãactivitatea culturalã a bibliotecii în 2016 bazându-sepe sponsori ºi donatori: achiziþia de carte,deplasãrile, deratizare, materiale pentru restaurareaºi legarea unor cãrþi, tipãriturile de promovare(felicitãri, calendare, fluturaºi, invitaþii, afiºe),rechizitele (pix, hârtie etc.) ºi manifestãrile culturale,toate acestea au fost realizate în 2016 cu sprijinulunor sponsori ºi donatori.

Încã ne ghidãm dupã sloganul: bibliotecapublicã - kilometrul zero al comunitãþii, iar, prinactivitatea pe care biblioteca bocºanã o desfãºoarã,aceasta încã reuºeºte sã se menþinã în topul celormai bune ºi frecventate instituþii culturale dinjudeþ.


Gabriela ªerbanIn memoriam Alexander Tietz. 119 ani de la

naºtere1

Alexander Tietz ºiBanatul Montan:

Colocviu2

La iniþiativa Forumului Democratic alGermanilor Caraº-Severin ºi a Asociaþiei Germanede Educaþie ºi Culturã a Adulþilor Reºiþa, luni, 23ianuarie 2017, de la ora 12.00, la BibliotecaOrãºeneascã “Tata Oancea” Bocºa a avut loc unColocviu In memoriam Alexander Tietz, 119 ani de lanaºtere.

Despre profesorul ºi scriitorul Alexander Tietzau vorbit Erwin Josef Þigla, bibliotecar ºipreºedintele Asociaþiei Germane de Educaþie ºiCulturã a Adulþilor Reºiþa, precum ºi prof. AdrianaLovaºi, reprezentat al Forumului Democratic algermanilor Bocºa.

Unul dintre punctele evenimentului a fost ºicel al lecturii publice din scrierile lui AlexanderTietz, lecturi în limba românã rostite de Erwin J.Þigla (Reºiþa) ºi elevele Jurca Andra ºi OlariuNatalia (Bocºa).

Alexander Tietz s-a nãscut la 9 ianuarie1898 la Reºiþa ºi s-astins în 10 iunie 1978tot la Reºiþa.

Descendent al uneivech i fami l i i deintelectuali, AlexanderTietz se înrudeºte, pelinie maternã, cu primulenciclopedist român,Corneliu Diaconovici,având astfel legãturãimportantã º i culocalitatea Bocºa.

Abso lvent deºcoalã primarã la Reºiþa,apoi gimnazialã laTimiºoara ºi studiigermanistice la Buda-pesta ºi Cluj, din 1920este cadru didactic laReºiþa, predând germanã,francezã, englezã, rusãºi latinã timp de peste40 ani.

Realizeazã cãlãtorii de studii în Austria,Germania ºi Italia ºi, vreme de mai mulþi ani,este editorul publicaþiei “Reschitzaer Zeitung”.

Pionier în turism, organizeazã numeroaseexcursii în împrejurimi; este instructor al unorformaþii de amatori punând în scenã mici opere,operete ºi concerte; este autorul unei gramaticilatine ilustrate; neobosit culegãtor de folclor dinspaþiul Banatului Montan, mãrturisind într-uninterviu în 1973 cã “folclorul muncitoresc – pasiuneamea de-o viaþã”; debuteazã publicistic în “Reºiþa”lui George C. Bogdan, în 1939, cu o serie de 13articole despre folclorul caraº-severinean, în limbaromânã, apãrute sub genericul “Scrisori de lasãlaº”; publicã în presa localã, precum ºi în presadin Austria ºi Germania, în limbile românã ºigermanã; debuteazã în volum în 1956 cu Sagenund Märchen aus den Banater Bergen/ Legende ºipoveºti din Munþii Banatului, bine primit atât depublic cât ºi de specialiºti ºi presã. Urmeazã: DasZauberbründl. Märchen aus den Banater Bergen /Izvorul fermecat: poveºti din Munþii Banatului, 1958;Wo in den Tälern die Schlote rauchen. Ein Lesebuch/Unde fumegã coºurile prin vãi. O carte de citit, 1967ºi Märchen und Sagen aus dem Banater Bergland/Poveºti ºi legende din Banatul montan, 1979. Lasãîn manuscris “meditaþii filozofice”, “rod al lecturiiºi aprofundãrii unei pleiade de filosofi, între care-laºez ºi pe Lucian Blaga”.

Despre Alexander Tietz ºi activitatea sapusã în slujba comunitãþii s-a scris de-a lungul

AniversãriAniversãriAniversãriAniversãriAniversãri


timpului, iar personalitatea acestuia a fost onoratãde generaþiile care i-au urmat. În Reºiþa un liceuºi o bibliotecã îi poartã numele, iar bustulscriitorului Alexander Tietz troneazã în faþaBibliotecii Germane reºiþene.

De asemenea, Erwin Josef Þigla i-a dedicatun volum intitulat Alexander Tietz ºi Banatul Montan,apãrut la Reºiþa, editura Timpul, 1998, volum carecuprinde scrieri ale lui Alexander Tietz (“Scrisoride la sãlaº”, “Poveºti”, “Legende ºi povestiri”),precum ºi gânduri ale unor personalitãþi, alãturide fiºa bio-bibliograficã ºi arborele genealogic alfamiliilor Tietz ºi Diaconovici.

În anul 2008 ºi în anul 2010, Liceul Teoretic“Diaconovici-Tietz” din Reºiþa realizeazã douãfrumoase volume pentru copii intitulate “Cãlãtorprin Banatul de Munte” în limbile românã, germanãºi maghiarã.

Iatã cã, la 119 ani de la naºtere, AlexanderTietz a fost omagiat ºi la Bocºa, povestirile salefiind lecturate în sala Biblionet a instituþiei gazdã.Evenimentul a fost organizat de BibliotecaOrãºeneascã “Tata Oancea” Bocºa, BibliotecaGermanã “Alexander Tietz” Reºiþa, AsociaþiaGermanã de Educaþie ºi Culturã a Adulþilor Reºiþaºi Forumul Democratic al Germanilor Caraº-Severinºi Bocºa. La eveniment au participat tineri aiCentrelor de tineret “Vasiova” ºi “Sf. Stelian”Bocºa Românã, preoþi ºi cadre didactice, artiºtiplastici ºi colaboratori ai bibliotecii sala devenind,ºi de aceastã datã, neîncãpãtoare.

http://ziarullumina.ro/alexander-tietz-si-banatul-montan-119358.html

http://www.episcopiacaransebesului.ro/stiri/in-memoriam-alexander-tietz-119-ani-de-la-naºtere-2870.html

https://uzpcarasseverin.wordpress.com/2017/01/23/gabriela-serban-in-memoriam-alexander-tietz-119-ani-de-la-nastere/

Note1 Articol apãrut în limba germanã în revistaEcho der Vortragsreihe. Anul XXVIII. Nr. 2

(326) ianuarie 2017, p. 95-962 http://ziarullumina.ro/alexander-tietz-si-

banatul-montan-119358.html

http://www.episcopiacaransebesului.ro/stiri/in-memoriam-alexander-tietz-119-ani-de-la-nastere-2870.html

https://uzpcarasseverin.wordpress.com/2017/01/23/gabriela-serban-in-memoriam-alexander-tietz-119-ani-de-la-nastere/

Robert ªerban

Mai frizãm ºi noi ceva?

O frizerie mi-a cerut, seara, târziu,prietenia pe Facebook. Primul gest pe carel-am fãcut a fost sã-mi trec mâna prin pãr ºisã-mi pipãi îngrijorat freza. Apoi, imediat, m-aîncercat un puternic sentiment oximoronic devinovãþie: oricât de tuns aº fi, niciodatã nusunt tuns suficient. Sau, mai exact ºi niþel mairelaxat: oricât de bine m-ar tunde frizerul (saufrizeriþa, fiindcã nu fac niciun fel de segregarede gen, niciodatã, nicicând, niciunde; ba chiarmã declar, acum ºi aici, feminist!), niciodatã n-oface perfect, ca-n marile filme. Tot mai descopãrcâteva fire anapoda, un dezechilibru capilarîntre emisfera stângã ºi cea dreaptã, un perciunmai lung cu-un milimetru ºi chiar mai posacdecât frate-su. Aº putea sã dau vina pe frizeri.Cã n-au talent. Cã nu posedã un real simþartistic, deºi lucreazã cu cea mai perfectãstructurã a omenirii – capul. Cã nu sespecializeazã pânã la ultimul... fir. Cã în loc sãse uite la ceea ce fac, sunt cu ochii la telenovele,la teleshopping, la fotbal, la politicã sau la altebazaconii.

Ohoho, ce reconfortant este sã dai vinape altul! Parcã þi se ia un pietroi de pe inimoi.Ai greºit? Da, dar nu din cauza ta. Nu! Tu nueºti decât un instrument nevinovat, altul te-aîmpins în ea, în greºalã. Te-a – ca în clasa-ntâi– miºcat altcineva! Circumstanþele sunt maiîntotdeauna exterioare ºi, de regulã, au unimpuls uman, însã cu totul strãin de umanitateata proprie. Da, tu ai greºit, dar în niciun caznu e vina!

Ei bine, pentru frezele mele n-am datvina, de-a lungul timpului, pe nimeni altcinevadecât pe propriu-mi pãr. Am avut puterea sãmã uit în oglindã ºi sã-mi zic „ptiu, ce pãram...” De fapt, corect era (ºi este) „ce pãrn-am”. Fiindcã podoaba mea capilarã n-a fostniciodatã fruntaºã, iar, odatã cu vârsta, e totmai golaºã. (Gena lu tata a fost, fir-ar, maivânjoasã decât a mamei, care a avut ºi încã areun pãr frumos).

Dupã ce mi-au trecut toate aceste gânduripe sub frezã, am înhãþat mouse-ul, m-am duscu sãgeata pe cererea în prietenie ºi am apãsatastfel încât sã nu-mi pot reproºa cã am frizat,încã o datã, ridicolul.


Viaþa cãrþilor

Constantin C.Falcã ºi Petru P.Ciurea sau Desprecãrþile necesare

Deºi ser ia volumelorCãrãºeni de neuitat a fost începutãde Constantin C. Falcã încolaborare cu Petru P. Ciurea,pentru acesta din urmã “timpulnu a mai avut rãbdare”, seriacontinuând sã fie scrisã doar deConstantin C. Falcã. Cu toateacestea, drept omagiu celui carea fost Petru P. Ciurea, acolounde este textul o va cere, va fifolosit pluralul.

“Se scrie enorm. Trãim înepoca hîrtiei scrise. (...) ªi se scrietot mai grãbit. Cãrþile sînt niºtepropoziþii abia începute. Unele seopresc la adjectiv, altele lapronume. Foarte puþine ajung sãdescopere rãdãcina unui verb.” (1)Luând în considerare faptul cãaceste gânduri au fost puse pehârtie în urmã cu peste patrudecenii, când totul se desfãºurasub semnul unei alte epoci - oepocã cu alte opinii ºi reguli, cualte direcþii ºi orientãri, cu odiferitã conduitã -, ele sunt lafel de actuale ºi acum, în timpulce ne este dat sã îl trãim, încare sã ne desfãºurãm activitãþileºi în care sã încercãm sã creãmºi sã lãsãm, fiecare din noi înfelul propriu, o moºtenireposteritãþii. Aºadar, se scrie, setraduce ºi se publicã. În toatedomeniile culturii. Iar toateacestea la un nivel foarte ridicat.Rezumându-mã la domeniulliteraturii, se scriu istorii, seîntocmesc dicþionare, cu altecuvinte, se adunã fapte ºi timpîntre coperte. Într-unul dinarticolele mele scrise nu cu multtimp în urmã, semnalam apariþiarecentã a douã tomuri foarteimportante în ceea ce priveºteliteratura zonei, mai exact cea aBanatului - Literatura Banatului.Istorie, personalitãþi, contexte(Editura Brumar, Timiºoara, 2015)

a lui Cornel Ungureanu ºi Reºiþaliterarã (Editura TIM, Reºiþa,2016) a lui Gheorghe Jurma -textul amintind, în acelaºi timp,alte câteva cãrþi ce se înscriu înacelaºi registru, cãrþi ale unorautori precum Graþiela Benga,Dorin Murariu, Horia Musta, darºi seria de volume a profesorilorConstantin C. Falcã ºi Petru P.Ciurea, Cãrãºeni de neuitat.

Seria volumelor Cãrãºenide neuitat (Editura Eurostampa,Timiºoara, 2010-prezent), începutãde Constantin C. Falcã împreunãcu regretatul Petru P. Ciurea, ocunosc încã din faza incipientã,când profesorul Falcã era încãîn febra cãutãrii materialelordocumentare ºi îmi amintesc cumacesta declara, sub imperiulentuziasmului, cã seria va ficompusã dintr-un numãr de nvolume. Dar, pentru cã planulde acasã nu se potriveºte niciodatãcu cel din târg, timpul a trecut,mater ia le le s -au înmulþ i t ,numãrul celor “de neuitat” acrescut, iar seria a continuat (ºicontinuã încã) sã aparã, ajungândîn prezent la semnificativul volumXXXI. Din spusele profesorului-scriitor Ioan-Nicolae Cenda, amaflat ºi reþinut faptul cã profesorulFalcã intenþioneazã sã ducã seriapânã la... vârsta de 35 de volume,dar... intuiesc totuºi cã o astfel

de decizie nu o va putea luadecât timpul. Sunt de pãrere cãun asemenea proiect - pentrucã, de fapt, chiar asta este: unproiect - nu poate fi finalizat.Întotdeauna va apãrea ceva,cineva. Ori din trecut, ori dinprezent.

Deºi scrise la un mod puþinmai larg decât cel dicþionarist,cãrþ i le seriei amintite , seînfãþiºeazã drept cãrþi-medalion,acesta fiind motivul pentru carenu au nici pretenþia unor istorii(literare, etc.), nici pretenþia unoranalize - mai mult sau mai puþinaprofundate - ale vieþii/faptelor/opere lor lãsate moºtenireposteritãþii de cei cuprinºi “înneuitare” ºi nu au nici pretenþiade a fi puse în postura dedicþionare ori enciclopedii, fie elede specialitate sau nu. Nici nuar fi cu putinþã un asemeneaartificiu, autorii-antologatoritrecând prin mai toate ramurileposibile ale modalitãþilor prin careceva poate fi lãsat moºtenire:literaturã, ºtiinþe, muzicã, sport,etc. În acelaºi timp, vreau sãcred cã volumele propuse nu sevor trecute - nici de cãtre autori,nici de cãtre cititori - subcategoria “completului”, mai alescã unii din cei care au existat ºiar putea fi antologaþi - în cazulºansei re-descoperirii acestora -,nici nu au lãsat urme adâncvizibile de-a lungul existenþei lor,acest amãnunt ducând laposibilitatea unei foarte uºoarepierderi a acestora în neguratimpului. Faptele mici - fiindtotuºi fapte, deci existând -trebuie obligatoriu consemnate,astfel cã antologatorii reuºesc cugreu , în oarecum sãracabibliografie, sã le depisteze autorii,în aceastã situaþie, mai mult deanonimat, aflându-se cu siguranþãîncã mulþi alþii.

Dar, ce este complet, ceeste perfect? Sã nu uitãm cãpânã ºi Nichita Stãnescu are uncub cu un colþ sfãrâmat.

La o mai atentã privire ºianalizã a volumelor, se poate


observa ºi confirma utilitatea ºicaracterul instrumentar de caredau dovadã, acestea constituindun foarte bun punct de pornireîn vederea documentãrii asupraunui personaj, al unei instituþii,al þinutului în sine ºi aºa maideparte. Pentru cã antologatoriinu se rezumã doar la personajeîn carne ºi oase, reale, care auexistat ori care încã trãiesc, ciamintesc, detaliând, ºi despreinstituþii existente de-a lungultimpului pe întinsul þinutuluicãrãºean (Corul ºi fanfara dinVrani, Biblioteca InstitutuluiPedagogic Diecezan dinCaransebeº, Episcopia Mehadiei,ªcoala normalã de învãþãtori “IoanPopasu” din Caransebeº, CasaCulturalã “Eftimie Gherman” dinLãpuºnicu Mare, Corul din Reºiþa,Fanfara din Anina, Gara Oraviþa,Monetãria din Ciclova, ªcoala dinIablaniþa, ªcoala medie de fete dela Oraviþa, Teatrul vechi dinOraviþa, mãnãstiri), tradiþii(Nedeia - miracolul satului,Sãrbãtoare la Mercina), iar listacontinuã cuprinzând în interioru-ichiar nume de reviste sau dateasupra anumitor localitãþi orizone (Orav i þa , Rãcãºd ia ,Caransebeº, Banat, Grebenaþ),construcþii (Calea feratã Oraviþa-Baziaº), momente de istorie (Dintrecutul învãþãmântului orãviþean,Enescu la Oraviþa, Întemeiereauzinelor Reºiþa, Revoluþia din 1918din Caraº, Rolul intelectualitãþiiromâne din Vârºeþ în evenimentelede la 1848-1849), sporturi, chiarºi peºteri, multe din acesteportrete-în-cuvinte fiind îmbogãþiteprin numeroase ilustraþii lasfârºitul volumelor. Aceastãramificare, aceastã paralelã, esteun punct de vedere de o crucialãimportanþã în completareaportretului ce poate ºi trebuiefãcut þinutului cãrãºean din cauzãcã înfiinþarea unor asemeneaedificii, instituþii, este însãºireflecþia celor care le-au dat viaþãºi le-au menþinut întru pãstrareatradiþiei.

Un alt punct, de asemeneapozitiv, se prezintã revenirea încâteva cazuri, prin completare,asupra câtorva dintre meda-lioanele celor antologaþi. Un

asemenea exerciþiu se întâmplãa fi un aspect pozitiv fiindcãdemonstreazã cã faptele ºi urmelelãsate de cei la care s-a revenitsunt mai numeroase, au putut fidepistate ºi descoperite, iarportretul acestora poate fi maibine completat, ºi, mai mult decâtatât, mai corect conturat ºi adusla luminã ºi rãspândit sprecunoaºtere. În plus de aceasta,este o bucurie enormã pentrucei interesaþi de istoria acestuiþinut ºi al celor care l-au populatºi dus mai departe peste timp,sã vadã cã timpul nu a reuºit sãîngroape ori sã ºteargã urmelecelor care au fost ºi cã aceºtia,împreunã cu faptele lor, au fostmai puternici decât el, l-au biruitºi s-au înscris în istorie. Esteadevãrat cã din cei “pestriþi lamaþe” vor putea spune cãantologatorii s-au grãbit, din variimotive, sã scoatã volumele laluminã fãrã sã aibe rãbdareanecesarã unei documentãri (câtmai) complete, acestora însãtrebuie a li se aminti cã obibliografie, pliatã sau nu pe otemã anume, nu se aflã adunatãîn întregime, centralizatã, într-unsingur loc ºi, în plus, mai existãºi bibliografia oralã, cea care serealizeazã prin munca de teren,acþiune mai mult decât anevoioasãºi care, de multe ori, poate conþineinexactitãþi atât datoritã seg-mentului în care se încadreazãcei intervievaþi , cât ºi almemoriei propriu-zise.

Într-o lume în care piaþaeditorialã este inundatã deliteraturã (poezie, prozã, teatru),de scrieri de specialitate (tratateaparþinând diferitelor domenii),de lucrãr i de cerce tare(monografii, biografii, dicþionare,enciclopedii), proiectul celor doiautori rãcãºdeni este o lucrarebinevenitã, o importantã piatrãce trebuie pusã la cunoaºterea“istoriei locului”, un puternicfascicul de luminã ce reuºeºtesã înlãture ceea ce pânã acums-a pãs trat sub semnulnecunoaºterii.

Ca orice scriere, ºi serialulcãrãºenilor de neuitat poate fi“atacat”, i se pot gãsi defecte,neajunsuri, hibe ºi aºa mai

departe. Mai bine spus - fãrã amenþiona revista, rubrica ºiautoarea rândurilor în cauzã -minusurile i-au fost deja gãsite,aceleaºi minusuri fiind gãsite ºiîn câteva din cãrþile lui IosifBãcilã ºi Gheorghe Jurma. Dar,zicala precum cã “buturuga micãrãstoarnã carul mare” se pare cãnu este întotdeauna valabilã ºi,chiar ºi în aceastã posturã, serialulcãrãºenilor de neuitat îºi continuã,dupã cum se vede, aventura,susþinut fiind de cronici pozitivesemnate, uneori chiar în repetateintervenþii, de cei aflaþi înexerciþiul culturii, dar nu numai:Ioan-Nicolae Cenda (prof., scriitor- Oraviþa), Nicolae - MitropolitulBanatului, Alexandru Stupariu-ªirianu (prof. univ. dr.), IoanOlãrescu (redactor-ºef al revistei“Suflet nou” - Comloºu Mare),Mihai Moldovan (membru USR),Marina Ancãiþan (“Libertatea” -Panciova/Serbia), Ion Gorici (ing.,actualmente pensionar), NicolaePãtruþ, Nicolae Irimia, VasilePetrica (pr. dr.), Ion Atnagea(prof. dr.), Ion Medoia (ziarist),Nicolae Danciu Petniceanu(scriitor), Doru Ilana (prof. -Slatina-Nera), Gabriela ªerban(manager Biblioteca Orãºeneascã“Tata Oancea” - Bocºa / redactor-ºef al revistei “Bocºa culturalã”)ºi mulþi alþii. Este cât se poatede adevãrat cã o criticã negativãpoate fi interpretatã ca fiind onedreptate adusã muncii ºistrãdaniei unui autor, însã nutrebuie uitat nici faptul cã “...oricum ai tãia, orice lucru are douãfeþe” (Octavian Paler), în aceastãsituaþie cea mai indicatã reacþiedin partea autorului fiind aceeade percepþie ºi transformare acriticii negative în una de tipconstructiv. La urma-urmei, nutrebuie uitat faptul cã profesorulºi scriitorul Ioan-Nicolae Cendaa catalogat “proiectul Falcã-Ciurea”, Cãrãºeni de neuitat, drepto “operã deschisã”.

Cristian-Paul MOZORU

1) Sorescu, Marin - Insomnii- Editura Albatros, Bucureºti, 1971,p. 94


Cugetul, credinþa,dragostea. Tema

Luminii ºi aMuntelui

Înluminãrii în nouacarte a lui Adrian

Georgescu

Seria cãrþilor lui AdrianGeorgescu, mai ales acelea careapropie tot mai mult uimirea ºiîntrebãrile omului profan derevelaþiile scripturale din Vechiulºi Noul Testament, continuã cuo apariþie recentã. Original pestemãsurã, Tabor (Bucureºti, EdituraNo14 PlusMinus, 2016, 234 p.,într-o concepþie graficã subsemnãtura maestrului MirciaDumitrescu) e un studiu oarecuminsolit, o abordare destul deîndrãzneaþã despre „strãlucireaneînseratei Lumini” din teologiacristologicã, despre sinele omuluirãtãcind sã caute izbãvitoarealuminã ºi sã-ºi deschidã „poartainimii.” Sunt, astfel, trei serii deabordãri teologale încercând sãevidenþieze, dincolo de întâlnireacu Taborul simbolului montan,ascensional, înþelesurile varii dindoxologia fãrã început ºi fãrãsfârºit a prãznicarului Luminii,care nu este altceva decât viaþaomului, în cuget, credinþã ºidragoste. Or, cum vrea sã neprovoace ºi prefaþatorul cîrþiiacesteia, arhimandritul MihailStanciu, de la Sfânta MânãstireAntim a Bucureºtilor, autorul îºisupune experienþa existenþialã,însãºi, întâlnirii cu Dumnezeu(p. 8), prin lumina cea de slavã,„Lumina cea de peste vâlvãtaiaSoarelui”.

Demersul primei secþiuni,Înainteprãznuirea Schimbãrii laFaþã a Domnului, aratã ºi mailimpede viziunea autorului asupraîntreprinderii proprii trãind înapostoli ºi prooroci, mãreþiilerevelaþiei. De la întuneric laluminã, de la lut la stele, de lanevolniciile celui pãcãtuind, lacercetarea iubirii lui Dumnezeu,când începe urcuºul muntelui,totul este voinþã, dragoste,

credinþã: „Muntele este locul luiDumnezeu. Petru; Iacob; Ioane –Apostolilor de pe munte – învãþaþi-mã sã trãiesc în focul Domnuluidin cuvintele Sale.” (p. 16). Carteamai este, astfel, ºi un balsamsufletesc. Dar numai el, omul,înveºmântat doar „cu luciditatealuminii zilei” (Petru,) are putereade a-ºi depãºi nevolniciile: „Respirstrãlucirea Luminii; trãiesc înporunca Tatãlui; ascult pe IisusHristos (...)”. Emblema acestuimunte, muntele ideal, muntele-bucurie, muntele-luminã ºimuntele-viaþã, va fi piatra, „piatradin vârful unghiului”, Iisus înNumele Pietrei. Între Fire ºiFiire, fântânile Sfinþirii potdesci fra iubirea în duhulHristosului, dupã schimbarea înluminã a Feþei Sale. Teza luiTertullianus evocã, în logicatuturor temerarilor care i-auevocat, la rândul lor, cât maiaproape de adevãr, înþelesuriletoate. În secvenþaa doua, Schim-barea la Faþã,î n t â m p i n a r e aLuminii ca bine-venire (ºi bunã-voire) din Cuvân-tul lui Dumnezeu,„ î n t r u p ã r i l e ”autorului, aici înMoise, Ilie, Iacob,Petru, Ioan (înprima secvenþãPetru, Iacob, Ioan)întreþin discursulteologal pe tema

Chipului lui Dumnezeu, strãluciriiabsolute: „Ne gãsim în Luminã caîn maica noastrã ºi Lumina viesãlãºluieºte cu Tatãl ºi neîmbrãþiºeazã precum Duhul Sfânt:suntem viii Treimii.” (p. 89). Viaþa,desfãtãrile vieþii, nu pot anula„suirea muntelui”, împãrtãºiriledin credinþã. Aici, în text,„nãdejdea Luminii” marcheazãlupta ºi chibzuinþa luptei. Fiindcãtema Luminii e, în secþiunea atreia , Lumina veºnicã a luiDumnezeu, poleirea sufletului culiniºtea aceea metaforicã dintreîntrebare ºi rãspuns. Nefiindneapãrat un discurs teologal,textul cãrþii lui Adrian Georgescuprovoacã, vrea sã provoace, odesþelenire cognitivã, pãcatul estechiar în cuvânte, în neîncredereºi îndoialã. De aceea sublinierea,undeva, a marii taine a inimii,ne poate descoperi, pe noi înºine,ca adeveritori tuturor ascen-siunilor noastre cãtre bine-cuvântãrile înluminãrii: „Înfricatãinima dar bucuroasã cã se facepoartã prin care intrã Lumina (...)”(p. 167)

Scrisã în tonusul augural,auratic al recentelor cãrþisemnate de Adrian Georgescu,Tabor este mesajul înþelepciuniiomului credincios, devorat deîndoialã dar depãºind pragulpropriei înluminãri. O carte despreforþa Cuvântului de a adevericum atingerea strãlucirii absolutetrebuie sã-i însoþeascã omuluidestinul exemplar, trîind în cuget,credinþã ºi dragoste.

Ionel BOTA


DosarulBrâncoveanu –

real ºiimaginarDupã succesul repurtat cu

volumul Despre iubire, Clubul dela Timiºoara lucreazã la un nouproiect. De astã datã se aflã înpr im plan ConstantinBrâncoveanu, domnul ÞãriiRomâneºti între 1688-1714, domnîn timpul cãruia Þara Româneascãa cunoscut o lungã perioadã depace, de înflorire culturalã ºi dedezvoltare a vieþii spirituale, înurma sa rãmânând un marenumãr de ctitorii religioase ºiun stil arhitectural ce-i poartãnumele.

De asemenea, domnitorulConstantin Brâncoveanu ºi-aasumat rolul de protector altiparului ºi al ºcolilor din ÞaraRomâneascã ºi Transilvania, s-aînconjurat de personalitãþiculturale din þarã ºi strãinãtateºi a susþinut educaþia tinereigeneraþii în ºcolile europene. În1689 l-a adus pe Antim Ivireanul,v i i toru l mitropo l i t , dar”întotdeauna tipograf”, subîndrumarea cãruia s-au tipãritnumeroase cãrþi româneºti, slave,

arabe, turceºti ºi georgiene.Constantin Brâncoveanu a

fost unul dintre cei mai marictitori de biserici ºi mãnãstiridin Þãrile Române ºi a rãmas înconºtiinþa oamenilor ca cel careºi-a dat viaþa, a sa ºi a fiilor sãi,pentru ortodoxie.

În 15 august 1714, cândcreºtinii au ca sãrbãtoareAdormirea Maicii Domnului, chiarîn ziua în care voievodul împlinea60 de ani, a avut loc martiriuldreptcredinciosului voievod. Turciii-au cerut în schimbul vieþii osumã mare de bani ºi sã renunþela credinþa ortodoxã strãmoºeascã,el împreunã cu familia sa. Darvoievodul ºi-a încurajat fiii sã fie

statornici în credinþã asistândastfel la decapitarea celor patrufii ai sãi ºi al sfetnicului Ianache,cel din urmã fiind însuºiBrâncoveanu. Iatã cum descrieGheorghe ªincai în Cronicaromânilor aces t ep i sod a lmartiriului:

”Odatã cu Brâncovanul aupierit cei patru feciori ai lui, cãrorael le-a grãit astfel în ora morþii:„Iatã, toate avuþiile ºi orice amavut, am pierdut! Sã nu ne pierdemîncai sufletele... Staþi tare ºibãrbãteºte, dragii mei! sã nu bãgaþiseamã de moarte. Priviþi laHristos, mântuitorul nostru, câtea rãbdat pentru noi ºi cu ce moartede ocarã a murit. Credeþi tare întruaceasta ºi nu vã miºcaþi, nici vãclãtiþi din credinþa voastrã pentruviaþa ºi lumea aceasta...”. Acesteazicând el, porunci împãratul de letãiarã capetele, întâi ale feciorilor,începând de la cel mai tânãr, ºi maipe urmã a tãiat capul luiConstantin Brâncovanu, ºiaruncarã trupurile în mare. ªicreºtinii, dupã aceea, aflându-le, le-au astrucat la Patriarhie.”

Aºadar, personaj complex,voievodul Constantin Brânco-veanu se aflã ºi în proiecteleregizorului Ioan Cãrmãzan, darºi în atenþia Clubului de laTimiºoara, într-un nou volumintitulat Dosarul Brâncoveanu– real ºi imaginar.

Consemnarede Gabriela ªerban

Clubul de la Timiºoara - o fotografie de grup dupã o lansare la Boc;a


Ioan Vasiu – „Livadacu metafore”.

Însemnãri

Volumul lui Ioan Vasiueste o casetã cu bijuterii dincare este greu sã-þi alegi câtevape care sã le etichetezi „celemai reuºite”. În funcþie de stareaîn care se aflã cititorul, se poatecãuta una din cele 80 de bijuteriipoetice din „Livada cu metafore”.

Editura „Inspirescu” dinSatu Mare a meºterit prin graficãºi format… o bijuterie în carepoetul a aºezat optzeci demetafore. Într-un limbaj simplu,vorbind despre iubire, viaþã,copilãrie, bãtrâneþe, vise, doruri,dragoste, pãcat, º.a.m.d. IoanVasiu încearcã ºi reuºeºte sãprindã-n stih „regina” tropilor,„haina de duminicã” a literaturii:Poezia. Ilustrative sunt : „Ziuapoeziei”, „!poem nescris”, „poem”,„lasã-mi poezia”, „poezie”. Pecoperta a IV-a poetul îndeamnãcititorul spre lumea metaforelordin „livadã”:

„priviþi-mãprintr-o floarede pãpãdieºi vã veþi molipsi de poezie”Microvolumul lui Ioan

Vasiu este ºi o „biografie” liricãa sa. El „locuieºte” într-un poem,ar vrea sã recite „poeme-n guramare” pânã când „din cerul înalt#

încep sã cadã# pe aripi defluturi#floare dupã floare”.

„Jurãmânt”este „declaraþia”celui fãrã de „avere” ºi „cont înbancã”, dar bogat fiindcã „poeziamea-i un vis”. Aflat într-o „crizãde timp”, poetul cautã un stropde vreme pentru ca „sã scrie opoezie”.

Versuri le din f inalulvolumului (82 de pagini) pot fiaºezate ca moto pe tablourileabsolvenþilor:

„copilãria-iCel mai sincer visCopilãria-iUn crâmpei de raiCopilãria-iUn poem nescrisPe care toatã viaþaªtii cã-l ai.” (Copilãria)Metafora, cea mai preþioasã

figurã de stil, se gãseºte în

Cristian-Paul Mozoru

Cu primul porumbel de dimineaþãAºtept sã-mi trimiþi cu raze cu totPerna ce ne-a adãpostit visele dedemult

Pânã atunci voi dormi pe timpConstruind din clipe fugare, viaþaÎn cãutarea cãreia ne-am trimispaºii

(din volumul de poeziiAlexandria, Bucureºti: Mantaualui Gogol, 2015)

Iulian Barbu

Iubire

Viaþa e iubireaCe doarme ca un pruncLa pieptul lui Dumnezeu.

***În oglindãTrandafirul de pe masãE un vers

Vioara de gheaþãSe aude din grãdinaDe sub vis

„livada” lui I. Vasiu peste tot:titluri metaforice („mirificegenuni”, „mireasã fãrã peþitor”,„lacunã albastrã”, „lunã rãsfãþatã”,„oazã fãrã nori”, „taina nopþii”º.a.)în text ( toatã poezia poate fiinterpretatã ca metaforã), imaginiconotative ascunse-n „floarea depãpãdie”.

Poezia nu are nevoie de„tãlmãcire”, de vore critice. Eatrebuie doar sã placã ºi, atunci,îºi îndeplineºte datoria artisticã:se adreseazã inimii.

„Livada cu metafore” oferãcititorului ( atât cât au mai rãmasîn lumea ce „pute-a bani, aindiferenþã,… a politicã”!), poeziecare place, stropi de încântare.

Ioan- Nicolae Cenda

Adi Gerhard

***Nãscut în þarã Verde de poeþiazi galben într-un râu de toanemã-nscriu cu versu-mi desuetsã fiu „poetul” ce mã doarmecând toþi poeþii s-au trezit demult. ªi scriu din ochi cu ochiul mâinii sã nu mã doarã pleoapa ce o-nchidîn mine ºi scriu cu teamã cãci e galben: un galben ce s-a scurs din tine. Nãscut în þarã de poeþi las verdele sã-mi umezeascãumbra...

Gabrielaªerban ºiGheorgheJurma în

emisiunealui Valentin

HomescuCãlãtor fãrã

bilet, laTeleviziunea

reºiþeanãBanat TV


Nina Ceranu

Între oameni e ºi Dumnezeu

„ªi trecui ºi eu ca apaSã trag timpul dupã mine.”

Mã gândeam, ºi nu cred cã greºesc, cãscenaristului Denis Dinulescu ºi regizorului IoanCãrmãzan nu le-a scãpat nici un cliºeu al universuluicotidian, cã talentul domniilor lor s-a dovedit a fidecisiv când au adunat laolaltã simboluri, stãri ºicrize existenþiale, în filmul „Întoarcerea magilor”.

Experienþele amândurora s-au dovedit a fibenefice la realizarea acestei pelicule, altceva decâtce am vãzut pânã acuma, filme create parcãpentru critici, unele cu tuºe prea îngroºate pentrua „da bine” în faþa unui juriu internaþional.

„Întoarcerea magilor” mi-a creat o stare debine ºi de pace sufleteascã.

Întâlneam aici un univers limpede, statornic,luminos. Singura întunecime, dar nu întuneric —ruptura între cavalcada orãºeneascã ºi liniºteasatului — este cea din leºinul doctoriþei PaulaNegrescu, care vede în direct cum i se nãruiefericirea, cum dispar dragii ei în focul mistuitor.

Cupajele din secvenþele de început sugereazãun spaþiu de liniºtire, de inducere în eroare aspectatorului, pentru cã incursiunea poliþistã cuurmãriri dramatice ne întoarce-n realitate. Noroccã evenimentul conturbabil se consumã repede, eo sirenã ce are un moment maxim, când vibreazãîn inima noastrã, dupã aceea semnalul se dilueazã,se minimalezeazã ºi dispare. O alarmã de caretrebuie sã ne temem, rãmasã ascunsã însubconºtientul nostru.

Ce e violenþã în lumea realã, în Roua (satulunde se transleazã acþiunea) se disipã, se dilueazã,se estompeazã într-un fel de veºnicie. Aici lumease coaguleazã dupã alte coordonate. Sunt oameniai locul, ºi-n expansiunea globalizãrii poposesc,poate vremelnic, alungaþi ai sorþii, din pricinifelurite, ei încercând sã se integreze ºi sã coabiteze,mai întâi cu autoritãþile. Un „turn Babel”, o „piaþãa naþiunilor”, pãstrând proporþiile, ne dau mãsuraa ceea ce pare sã se întâmple în timpul de-acum.

Filmul acesta este realitatea în care trãim;o acceptãm, chiar dacã nu ne place. De ea nu nemai temem, pentru cã „e aºa”, a fost gândit sã nupercepem cã la baza acestei pelicule e o ficþiune.Ne întrebãm: dacã acest „e aºa”, nu însemnã cãne identificãm cu aceastã realitate?

Personaje, intrigã cât sã le þinã laolaltã, câtsã ne implice ºi pe noi în viaþa ºi atitudinea lor,individual vezi bine, dar care se coordoneazã cuviaþa ºi atitudinea altora, cei cu care interacþioneazã.Oamenii aceºtia, ce se întâlnesc în lumi diferite,în ipostaze diferite, singulari în felul lor, autentici

cât trebuie, dau peliculei un sens, acela alautenticitãþii.

Mi-a mai trecut prin minte, dar eu nu amexerciþiul cronicarului de film sau de teatru, celce ºtie, cu uneltele personale, sã deceleze cât artrebui ºi ce se cuvine a fi scos în evidenþã într-opeliculã, cã fiecare simbol poate fi exploatat, însensul bun al cuvântului. E aici ciulinul; înrostogolirea lui necontrolatã aduce trecereatimpului, ireversibilã, iar ivirea lui în douã secvenþeîntãreºte imaginea pustiirii, mai ales cã „bãrãganul”e arid, devastat de acþiunea „beneficã” a omului ºide „grija” acestuia pentru mama naturã. Pãmântulacesta care ne îngãduie în rotunjimea lui, ne þineºi ne hrãneºte, în film stratificat în erele luigeologice, poate fi salvat — ºi aici regizorul introducesimbolul lãcaºului sfânt — ºi trecerile prin etapelepeliculei se fac ºi sub imperiul turlei de bisericã,salvatoare ºi îndrumãtoare.

Necuvântãtoarele, din abundenþã, dausentimentul de spaþiu curat, de stabilitate, deatemporal. Scenaristul ºi regizorul au vrut sãducã acþiunea dintr-un loc claustrant, al oraºului,unde lumea trãieºte repede clipa, în cel al satului,unde viaþa se desfãºoarã dupã alte principii, devreme fãrã început ºi sfârºit. Dar, ca sã intri înacest univers constituit dupã alte coordinate, enevoie de o purificare — aici, prin foc.

Sãlãºluirea aceasta de la început de lume,este reperul dupã care sufletul regizorului tânjeºte,cu casele lui pitite în marea de verdeaþã; aiciochiul aparatului insistã pe curãþenie, pe omenie.Dar, imediat, el surprinde frânturi din cotidian,ridiculizate, cu personaje caricaturale, unele stãpânitede orgolii, de false probleme, care însã coabiteazãchiar ºi în dizarmonie. E comunitatea alcãtuitã, catotdeauna, ºi oriunde, din primar (aici NicodimUngureanu face un rol extraordinar, cel alpoliticianului demagog), secretar, ºeful de post,pãrintele (Valentin Popescu, într-un monologmemorabil), învãþãtorii, medicul ºi, bineînþeles,secretara fãrã de care nu se ia nici o decizie în

Ioan Cãrmãzan la Caransebeº


primãrie. Problemele livrate în film par minore,pretexte pentru derularea acþiunii.

Realitatea e cu totul alta, este vorba desalvarea sufletului, salvarea identitãþii fiecãruiadintre noi, îmbunarea spiritelor, întoarcerea labunele intenþii, fundamentale, ale umanitãþii.Ca-ntr-o peliculã fãcutã dupã romanul lui Gogol,„Suflete moarte”, caracterul sãtenilor, fie ei oamenide rând sau notabilitãþi, se dezvãluie atunci când,puºi în faþa unei mari dileme, aceea propusã decei doi magi, de a visa mãcar la miracolul învieriiunui dispãrut din viaþa lor, reacþioneazã aproapela fel. Majoritatea cred în mersul vremii, aireversibilitãþii, a trecerii timpului, cu bune ºirele, „morþii cu morþii”, ºi nu vor sã se-ntoarcã-ntrecut, din pricini diferite.

Cei doi magi – Mihai (Mihai Mãlaimare) ºiNidala (Camelia Varga) – îi sugestioneazã sã creadãîn miracole. Dar nu e suficient doar sã crezi înminuni, e nevoie de-o primenire a sufletului prindragoste. Aici intervine doctoriþa fugitã de suferinþãîn acest spaþiu izbãvitor (rol jucat admirabil deAna Maria Carablais), care îºi revarsã excedentulde iubire asupra unei mici orfane.

Nimic nu este lãsat la voia întâmplãrii,toate se înlãnþuire firesc, aºa cã „Întoarcereamagilor” îþi lasã dulcele regret cã totul s-a terminatprea repede. Filmul îmi pare cã e doar un începutla o serie de alte pelicule, care sã tezaurizeze,pentru generaþiile viitoare, un anume timp dinexistenþa noastrã.

Aici e lumea arhaicã, simbolizatã prin „casadin vis”, „adãpostul de deasupra capului”, dincolo,translatat de „mascã”, e cotidianul stringent, kitsch-ios, pãtruns, prin toþi porii satului, cu oameni noi,adus din oraº prin tinerii sosiþi „în transhumanþã”.Indivizi fãrã identitate, unii marcaþi de experienþestrãine, îºi gãsesc „adãpost” (vezi cel cu numede-mprumut, adãpostit de grota sãpatã în buzadealului) ori personajul Luna, apariþie stranie,care, în nonconformismul adoptat, sãgeteazã decâteva ori satul cu motoreta ei, fãrã o explicaþieanume, ºi locuieºte, paradoxal, în „casa din vis”,sub cupola primitoare a universului „Roua”. Esteaici un cumul deculturi, fugar în-cercate de ochiulaparatului, dar su-ficient pentru a neda seama de viziunearegizorului.

Un costum na-þional, un drapel cefâlfâie pe faþada pri-mãriei, sunt repere deidentitate naþionalã.

Nina Ceranu ºiIoan Cãrmãzan

Sfinþii Trei Ierarhi, modele de educaþiecreºtinã, ed. a II-a

Duminicã, 29 ianuarie 2017, în preambulul zileiîn care Biserica Ortodoxã îi cinsteºte pe Sfinþii TreiIerarhi, cei trei ”luminãtori”, ocrotitori ai instituþiilorde învãþãmânt teologic, Biblioteca Orãºeneascã ”TataOancea” Bocºa, dimpreunã cu Centrul de Tineret ”Sf.Stelian” Bocºa Românã, au organizat la Biserica ”Sf.Nicolae”, sub oblãduirea pãrintelui paroh Silviu Ferciug,cea de-a II-a ediþie a simpozionului intitulat ”SfinþiiTrei Ierarhi, modele de educaþie creºtinã”.

Cu atât mai important s-a dovedit evenimentulcu cât acesta s-a încadrat armonios în frumoasasãrbãtoare a Zilelor Tineretului Ortodox, sãrbãtoaredesfãºuratã în perioada 27 ianuarie – 5 februarie cubinecuvântarea Prea Sfinþitului nostru ierarh, pãrinteleLucian.

Robert ªerban

privesc în revista pe care doamna o rãsfoieºtegrãbitã

de câteva oriîmi vine sã-i spunstai, stai puþindar nu atunci când hârtia se umple de imaginicolorateci când buzele ºi limba îi umezesc degetulcu care dã paginile mai departe

(din volumul de poezii Cinema la mine-acasã,Bucureºti: Cartea Româneascã, 2006)

Octavian Doclin

argint purpurã aur

o domnie fulgerãtoarea poemeiprecum o magie nou inventatãfãcu din poemun simulacrude putere divinãnici entuziasmul dragosteiori devotamentul înflãcãratnu poate salva poetulconstatã la sfârºitul campaniei Scribulfãrã sã i se fi tulburat ori clintitvreo trãsãturã pe chipul lui de gheaþã

(din volumul de poeme Sãrbãtorile, Timiºoara:Gordian, 2016)


DOUÃ SCRIERIPREMONITORII: MONEDAFANTAZIENILOR DE ION

PENA ªI FERMA „COÞOFANAVESELÃ” DE RADU TUDORAN

Daniel LucaB.C.U. „Eugen Todoran” Timiºoara

[email protected]

Rezumat: Povestirea utopicã Monedafantazienilor de Ion Pena ºi romanul contrautopicFerma „Coþofana veselã” de Radu Tudoran, apãruteîn anii ’30-’40, propun cititorilor o lume nouã,insularã, mai mult ori mai puþin idealã. Lucrãrilede referinþã la care ne vom raporta sunt: Iluziaipostaziatã de George Achim, Reconstrucþia utopieide Fernando Ainsa, Utopia sau criza imaginaruluide Jean-Jacques Wunenburger, Contrautopii deFlorin Manolescu, Ion Pena în universul literar deVictor Marin Basarab. Concluzia acestui studiu estecã cele douã scrieri mai puþin cunoscute suntpremonitorii ºi descriu o lume irealã, unde sunttruvabile elemente care vor surveni nu peste multãvreme în lumea realã: colectivizarea, industrializareaori tirania ºi totalitarismul.

Cuvinte cheie: literaturã românã, utopie,contrautopie, povestire, roman

Introducere

Moneda fantazienilor de Ion Pena (1911-1944),cu subtitlul „povestire utopicã”, a vãzut pentruprima oarã, parþial, lumina tiparului în numãrul deCrãciun al ziarului Drum din anul 1937 ºi propunedouã reforme într-un stat, Fantazia, ajuns la margineaprãpastiei din punct de vedere al vieþii economiceºi sociale: reforma monetarã (ce presupuneadoptarea unei monede cu devalorizare perpetuã) ºireforma agrarã (în douã etape: prima, de fãrâmiþarea marilor moºii, iar cea de a doua de colectivizare,care va cunoaºte o evoluþie continuã, atrãgânddupã sine ºi reforma industrialã, a învãþãmântului,devenind practic o reformã absolutã).

Romanul Ferma „Coþofana veselã” de RaduTudoran (1910-1992) a apãrut în acelaºi an cuFerma animalelor de George Orwell (1946) ºi are înprim-plan preluarea unei ferme de cãtre animalesub conducerea mãgarului Cristofor.

Pornind de la caracteristicile genului utopic,vom purcede în cele ce urmeazã la revelareaaspectelor din aceste douã scrieri care se vorregãsi nu peste multã vreme ºi în societatearomâneascã.

Metode de studiu

Lucrarea de faþã porneºte de la urmãtoarelelucrãri: Iluzia ipostaziatã de George Achim,Reconstrucþia utopiei de Fernando Ainsa, Utopiasau criza imaginarului de Jean-JacquesWunenburger, Contrautopii de Florin Manolescu,Ion Pena în universul literar de Victor Marin Basarabiar prin folosirea ca metode de studiu a observaþieiºi a analizei istorice ºi comparative a scrierilorMoneda fantazienilor de Ion Pena ºi Ferma„Coþofana veselã” de Radu Tudoran va devoalacaracterul lor premonitoriu.

Povestirea utopicã Moneda fantazienilor deIon Pena ºi romanul contrautopic Ferma „Coþofanaveselã” de Radu Tudoran – scrieri premonitorii

Semnificaþia noþiunii de „utopie” este „loccare nu existã”, „situat nicãieri”, iar cel care a datnaºtere acestui gen literar este considerat a fiThomas More, odatã cu publicarea lucrãrii Utopia(1516), prin care se înþelege proiectarea „în locuriizolate în spaþiu sau îndepãrtate în timp” a uneisocietãþi ideale, „aparent în afara cauzalitãþii istorice”(Ainsa, 2000, p. 17).

Caracteristicile genului utopic sunt:¬ insularitatea: „ reprezentarea

geograficã a utopiei într-un spaþiu izolat esteesenþialã” (Ainsa, 2000, p. 19); din aceastãperspectivã, acþiunea povestirii Moneda fantazienilorse desfãºoarã într-o þarã imaginarã, Fantazia:„Fantazia este astãzi o þarã înfloritoare. Înainte cuzece ani însã, reaua stare domnea atotputernicãîn toate clasele sociale” (Pena, 2011, p. 192), iarcea a romanului Ferma „Coþofana veselã” în fermadomnului Ionescu, aflatã undeva la „miazã noapte”de Bucureºti, care se numeºte „«Coþofana veselã»- nume oarecum neobiºnuit, totuºi foarte la locullui. Fiindcã (...) la intrarea fermei, într’unul dincei doi mari ulmi ce-i strãjuiesc intrarea, ºi-afãcut cuibul o coþofanã veselã care locuieºte acolocu soþul ei ºi cu vreo zece pui zglobii” (Tudoran,[1946], p. 5);

¬ atemporalitatea: absenþa unui timpistoric, existând condiþia unui „prezent definitiv,imuabil, a cãrui istorie anterioarã este ignoratã”(Ainsa, 2000, p. 20); aceastã condiþie, spre deosebirede romanul în discuþie, nu este respectatã întrutotul în povestirea „Moneda fantazienilor”. Aicitimpul narativ este cel prezent, iar timpul istoriceste determinat în mod cert, însã este ... viitor:prima parte a acþiunii se desfãºoarã în anii 1949-1950, iar cea ce a doua între 1925-2000;

¬ autarhia: „utopia clasicã reduce la unminim strict raporturile de schimb economic” (Ainsa,2000, p. 20); nici aceastã caracteristicã nu esterespectatã întru totul în Moneda fantazienilor, ºitocmai absenþa schimburilor comerciale constituiemotivul implementãrii reformei monetare: „Puþineleafaceri mai fericite realizau beneficii de cerºetor,


iar majoritatea orbecãiau între faliment ºi speranþã.Cauzele care duseserã la aceastã situaþie nenorocitãerau multiple, dar printre cele mai importante eralipsa de încredere, promovatã de prãbuºirilerãsunãtoare ale celor mai puternice instituþii decredit” (Pena, 2011, p. 193); pe de altã parte,Ferma „Coþofana veselã” respectã aceastã cerinþã,serviciile efectuate fiind rãsplãtite ... „în naturã”;popa Pomanã, de pildã, acceptã sã facã slujba decununie dintre taurul Pamfil ºi vaca Elvira, darnu pe radaº: „-Iacã, fiindcã recunosc în tine undrept servitor al lui Dumnezeu, am sã-þi cununfinii. (...) Dar gândesc c’ai sã-mi trimiþi acasã vreodouã-trei perechi de pãsãri ºi ceva mãlai” (Tudoran,[1946], p. 94);

¬ planificarea urbanã: „cetatea idealãeste unul din topos-urile cele mai frecvente alegândirii utopice” (Ainsa, 2000, p. 20); în ambelescrieri avem de-a face cu o planificare, însã nudoar urbanã, ci a societãþii în ansamblul sãu: „amîntocmit un raport detaliat în acest sens ºi l-amtrimis oamenilor de frunte ai þãrii, atât politici câtºi de ºtiinþã, ca sã-ºi dea avizul” (Pena, 2011, p.195), ori ruralã: „-Vreau ca nimic din viaþa fermeisã nu se schimbe! (...) Vã voi împãrþi îndatoririle,dupã priceperea fiecãruia dintre voi” (Tudoran,[1946], p. 45);

¬ reglementarea: „se traduce încolectivismul omogenizator al vieþii, munca ºiorganizarea timpului liber al locuitorilor oraºuluiideal, împãrþit în cartiere precise”; acest colectivismse regãseºte, de asemenea, în ambele lucrãri:„Acum tu (vaca Miercana – n.n.) vei merge labucãtãrie ºi te vei îngriji de cozonaci. (...) Tu(armãsarul – n.n.) te pricepi la motoare, dacã numã înºel! (...) Atunci tu te vei ocupa de camionetã.(...)” (Tudoran, [1946], p. 45-48), „Mãria Sa Împãratulnostru a adunat animalele ºi împarte porunci latoatã lumea ” (Tudoran, [1946], p. 50); respectiv:„Pe pãmântul astfel comasat va lua fiinþã la 1februarie 1960 forma cea nouã de convieþuiresocialã numitã «coop». În aceasta se vor primiexclusiv oameni sãraci, lipsiþi cu desãvârºire depãmânt sau orice altã avere” (Pena, 2011, p. 248);

¬ rezistenþa: „nu lipsesc din toate acestecãrþi nici simbolurile rezistenþei” (Manolescu, 1992,p. 15); în Moneda fantazienilor simbolul rezistenþeieste întruchipat de Tibon, „falnic în încruntarea sa(...). Cu Tibon moare ultimul cetãþean al lumiivechi (...), ultimul individualist ºi liberalist” (Pena,2000, p. 275), iar în Ferma „Coþofana veselã” deAzorel, care preferã sã se sinucidã decât sã fie departea noii orânduiri: „- De durere, cã stãpânii luistau închiºi. Douã luni de zile n’a mâncat nimic,pânã s’a prãpãdit” (Tudoran, [1946], p. 186) ºi deporc.

Dupã o primã clasificare, existã douã tipuride utopii:

¬ utopiile ordinii, care descriu o stare

idealã a fiinþei, utopii de tradiþie popularã ºirevoluþionarã;

¬ utopiile libertãþii, ce definesc fiinþaidealã statului, utopii instituþionale ºi totalizante,chiar totalitare (apud Ainsa, 2000, p. 23).

Sub acest aspect, ambele opere fac parte dincea de a doua categorie, fiind utopii instituþionaleºi chiar totalitare.

Dupã o altã clasificare (Northorp Frey,Varieties of Literary Utopias. Apud: Achim, 2002, p.27), existã trei tipuri de utopii:

¬ utopia directã, ce vizualizeazã un statuniversal, considerat a fi ideal (din aceastã categorieface parte ºi Moneda fantazienilor de Ion Pena);

¬ satira sau parodia utopicã,contrautopia sau utopia negativã, ce înfãþiºeazão societate cu aceleaºi idealuri, dar în termeniantinomici absoluþi: tiranie, sclavie, anarhie,dezumanizare (aici intrã romanul Ferma „Coþofanaveselã” de Radu Tudoran);

¬ utopia tehnologicã, unde progresulºtiinþei duce la stãpânirea fenomenelor naturii ºichiar a proceselor intelectuale.

Din cele de mai sus rezultã, aºadar, faptulcã scriitura utopicã (re)prezintã viitorul, aceastacorespunzându-i excluderii „dintr-o temporalitate aidealului, cetatea ce va sã vinã fiind proiectatãîntr-un viitor nedeterminat; aºadar ea constituieîntr-o oarecare mãsurã vectorul rece al unei utopiicare se încãlzeºte altundeva în activismul mesianic”(Wunenburger, 2001, p. 142), iar povestirea Monedafantazienilor de Ion Pena ºi romanul Ferma„Coþofana veselã” de Radu Tudoran aparþin genuluiutopic.

Moneda fantazienilor de Ion Pena este outopie directã ce „divulgã în bunã manierã swift-ianã un proces, o investigare atentã ºi lucidã aunei lumi care se anunþa, cel puþin, cu preciziedupã Ialta” (Basarab, 2015, p. 100). Prin participareadirectã a naratorului suntem introduºi într-o lumeidealã doar în aparenþã, în spatele „minunilor”prezentate a ic i ascunzându-se tirania,totalitarismul.

Dupã cum constatã acelaºi autor (Basarab,2015, p. 100), „este curios, totuºi, cã Ion Pena, înanii 1937-1942 vorbea despre tiranie, împroprietãrire,cooperativizare, despre stalinism cu o extraordinarãpercepþie a realitãþilor din 1953, 1962, 1989 ºi2000”.

Reforma agrarã cunoaºte la Ion Pena douãetape: împroprietãrirea ºi colectivizarea. Aºase va întâmpla ºi în România de dupã cel de-aldoilea rãzboi mondial.

Împroprietãrirea: „În numele necesitãþilornaþionale am decretat exproprierea tuturor moºiilormai mari de 100 de hectare ºi împãrþirea lor înloturi de câte 5 hectare la fiecare familie þãrãneascã.Marii proprietari vor rãmâne numai cu câte 100de hectare fiecare” (Pena, 2011, p. 228). Ce se va


întâmpla peste puþinã vreme în realitate? ÎnRomânia anului 1945, prin decretul din 23 martie,s-a purces la înfãptuirea reformei agrare „prinexproprierea proprietãþilor agrare de 50 ha în susºi împroprietãrirea þãranilor fãrã pãmânt sau cupãmânt puþin” (Gh. Micle, Rãscoala pãmântului.Istoria luptelor politice ale þãrãnimii române, 1933-1945. Apud: ªandru, 2005, p. 48). Aºadar, existãdoar o diferenþã de 50 de hectare pânã la limitaminimã de la care începe exproprierea întreimaginaþie ºi realitate. Care este consecinþaexproprierii? În povestire: „În multe pãrþi þãrãnimearefuza deja sã mai munceascã pe moºii, preferândsã îndure foamea, ameþitã cu puþinul din ogorulpãrintesc, decât sã mai umple hambarele boierilorºi buzunarele logofeþilor” (Pena, 2011, p. 229), iarîn realitate s-a ajuns la violenþe („ocuparea înforþã a moºiilor ºi împãrþirea lor” ªandru, 2005, p.48) ori luarea în stãpânire a unor pãmânturi cenu trebuiau a fi împãrþite. Abuzurile intervin,prin urmare, atât în imaginar, cât ºi în real, doarmodalitatea specificã de exprimare diferã.

Colectivizarea: aminteam mai sus de „coop”.Aceasta va deveni în realitate, nu peste multãvreme, celebra C.A.P. (Cooperativa Agricolã deProducþie), urmaºa Gospodãriei Agricole Colective.La Ion Pena colectivizarea începe dupã o perioadãde 30 de ani de la împroprietãrire ºi apare ca onecesitate în urma „pulverizãrii” pãmântului ºiconstã, etapizat, în interzicerea cumpãrãriipãmântului arabil de cãtre particulari, cedarea decãtre micii funcþionari, micii comercianþi ºi miciimeseriaºi a pãmântului arabil de pânã la 3 hectarecãtre stat (contra cost), cumpãrarea pãmântului decãtre stat vreme de 5 ani de la oricine va vrea sãvândã ºi comasarea întregului pãmânt rezultat,pãmânt pe care va lua fiinþã „coop”-ul (2011, p.246-248). Aici „se trãieºte, se munceºte, seorganizeazã ºi se administreazã în comun, dupãcele mai moderne principii” (Pena, 2011, p. 255).Nu este o surprizã, prin urmare, dezvoltareacontinuã a „coop”-urilor, ajungându-se la „satul-«coop »”: „Un sat nou, ridicat dupã ultimele principiiºtiinþifice, estetice ºi higienice” (Pena, 2011, p.260).

În România, la plenara Comitetului Centralal P.C.R. din 3-5 martie 1949, s-a stabilit unprogram detaliat de transformare socialistã aagriculturii. Aceasta a preconizat „înfãptuireagradatã a colectivizãrii, sugerând sã se înfiinþezela început un numãr relativ mic de asociaþii, caresã aibã rolul de gospodãrii-model” (ªandru, 2005,p. 54). Procesul colectivizãrii a fost un proces delungã duratã (1949-1962), ºi nu s-a întins doar pe5 ani, termen întâlnit în Moneda fantazienilor.Termenul a fost aºa de mare ºi datoritã rezistenþeiþãrãnimii, rezistenþã învinsã, adeseori, cu forþabrutã („Luni seara a venit o maºinã ºi a ridicatdoi chiaburi, doi þãrani sãraci ºi unul mijlocaº... I-

au ridicat luni noaptea ºi marþi au venit acasã.Erau bãtuþi groaznic...” – Camelia Anghelache,Aspecte selectate din documentele deþinute de arhivelenaþionale din fosta arhivã a CC al PCR privindcolectivizarea. Apud: ªandru, 2005, p. 55). ÎnMoneda fantazienilor rezistenþa este învinsã princonstrângere economicã: „Oriunde mã întorc (Tibon– n.n.) mã întâmpinã ceaþa ºi disperarea. Ai clãditîn jurul meu un zid mai tare ca fierul ºi maiîntunecat ca noaptea. Grâul meu putrezeºte înhambare fiindcã nu mai existã nimeni care sã-lcumpere. Banul meu rugineºte în pungã fiindcãnu-l mai primeºte nimeni. Uneltele mele de plugãriesunt vechi ºi rupte fiindcã nu mai gãsesc altelenoi ºi nici fierar sã le cârpeascã” (Pena, 2011, p.275).

Pe de altã parte, întâlnim în povestireaMoneda fantazienilor un termen care se vaîncetãþeni dupã cel de-al doilea rãzboi mondial -„chiabur” („Totul era sã obligãm banul sã circule,sã-l gonim afarã din toate colþurile, deopotrivã dinseiful bancherului, din ciorapul burghezului, dinchimirul þãranului chiabur” - Pena, 2011, p. 196).În viziunea comunistã, chiabur era acel þãrancare, indiferent de suprafaþa de teren avutã, foloseaforþa de muncã salariatã ºi constituia adevãratulinamic: „Ne sprijinim pe þãrãnimea sãracã, întãrimalianþa cu þãrãnimea mijlocaºã ºi purtãm un rãzboifãrã cruþare împotriva chiaburimii” (apud: ªandru,2005, p. 53).

Pe lângã reforma agrarã, apar noi ºi noiprovocãri ºi realizãri.

Industrializarea. În Moneda fantazienilor,industrializarea începe dupã înfãptuirea reformeiagrare ºi are loc în industriile de „coop”, care „îºideschid porþile de vânzare ºi pentru habotnicii dinafara «coop» -urilor. Cum preþul de «coop» este deºapte ori mai mic decât al industriilor private, seînþelege cã nimeni nu va mai cumpãra decât de laindustriile de «coop» . Industriile private vor fiomorâte cu desãvârºire” (Pena, 2011, p. 271). Suntemacum în prezenþa unei naþionalizãri indirecte, prinruinare, pe când în realitate naþionalizarea a avutloc prin „acaparare”. Tot în realitate, naþionalizarea,prima etapã a industrializãrii României de dupãcel de-al doilea rãzboi mondial, a avut loc într-operioadã mult mai scurtã decât cooperativizarea,pe care, de altfel, a ºi anticipat-o. Astfel, „în iunie1948 s-a adoptat legea naþionalizãrii. În baza acesteilegi, pânã în 1950, au trecut în proprietatea statuluiprincipalele întreprinderi industriale ºi miniere(...), bãncile, societãþile de asigurare, institutelede sãnãtate, casele de filme, cinematografele,farmaciile, laboratoarele ºi întreprinderile chimice”(Sãlãgean, 2013, p. 118).

Devalorizarea monedei pentru dezvoltareacomerþului a cunoscut în România anilor ’90perioada sa de glorie, dar nicidecum cu rezultatelespectaculoase din Moneda fantazienilor: „În


mecanismul scãderilor automate lunare ºi în creareafluxurilor de circulaþie monetarã stã toatã noutateaºi incomensurabila forþã a sistemului fantazian”(Pena, 2011, p. 209), forþã care „a marcat în câþivaani o etapã de progres echivalentã cu 50 de anianteriori” (Pena, 2011, p. 214).

Creºa, grãdiniþa, ºcoala. Prima creºã dinþara noastrã a fost înfiinþatã în anul 1899 la Fabricade Tutun din Bucureºti, iar prima grãdiniþã la 1decembrie 1897. Totuºi, dezvoltarea pe scarã largãa acestora a avut loc abia în perioada comunistã. Oasemenea dezvoltare a fost propusã de Ion Pena înpovestirea Moneda fantazienilor: „Copiii nu mai sunto sarcinã exclusivã a familiei în care se nasc”(Pena, 2011, p. 264), prin urmare creºterea lor „edatã în seama «leagãnului-coop», înzestrat cu medicºi îngrijitoare pregãtite special” (Pena, 2011, p. 263)pânã la împlinirea vârstei de 5 ani, a familiei (pânãla vârsta de 15 ani), a grãdiniþei ºi a ºcolii: „Înafarã de grija pãrinþilor, creºterea lor e desãvârºitãde grãdiniþã ºi de ºcoala primarã” (Pena, 2011, p.264). Cel mai bun absolvent din fiecare ºcoalãprimarã a fiecãrui „coop” este trimis, obligatoriu, laºcoala superioarã. Dacã învãþãmântul primar eragratuit ºi obligatoriu în România începând cu perioadainterbelicã, învãþãmântul secundar ºi superior adevenit gratuit abia în comunism (spre deosebirede soluþia propusã de Ion Pena).

George Achim împarte contrautopiaromâneascã în antiutopie satiricã (reprezentatãprin Agerul pãmântului de I.C. Visarion, Ferma„Coþofana veselã” de Radu Tudoran ºi scrieri deCaragiale, ªtefan Zeletin ori Tudor Arghezi) ºidistopie (Biserica Neagrã de A.E. Baconsky, Aldoilea mesager de Bujor Nedelcovici, Perimetrulzero de Oana Orlea etc.), remarcând faptul cã estevorba, în primul caz, despre o ironie militantã:„normele sale morale sunt relativ clare ºi eapresupune anumite standarde faþã de care mãsoarãgrotescul ºi absurdul” (2002, p. 212).

Dumitru Micu afirmã despre cãrþile lui RaduTudoran cã acestea „procurã cel puþin agrement,prin creaþia de atmosferã”, devenind „atractive ºiromanele pentru copii” (2000, p. 477). Este adevãratfaptul cã la primul nivel de lecturã romanul Ferma„Coþofana veselã” este pentru copii, însã FlorinManolescu observa încã din anul 1992 caracteristicaacestuia de „«poveste-fabulã», cum o numeºte autorul,având surprinzãtoare asemãnãri cu Ferma animalelorde George Orwell” ºi care „rãmâne o «distopie»cordialã, umoristicã, blândã, tirania mãgaruluidovedindu-se abia cu puþin mai primejdioasã decâtjoaca unui copil” (1992, p. 15).

Din cele relatate mai sus reiese cu evidenþãabsenþa unei societãþi ideale în romanul Ferma„Coþofana veselã” de Radu Tudoran, ci una în caresunt întâlnite tirania ºi totalitarismul.

Tirania este instituitã în mod brutal, violent.Asistãm, practic, la o revoluþie în toatã regula.

Factorul declanºator nu este opresiunea oamenilor(precum la Orwell), ci ... plictiseala („vãd numai cãmã plictisesc” [Cristofor – n.n.] – Tudoran, [1946],p. 17). Puterea este ocupatã printr-o stratagemã:mãgarul Cristofor atrage oamenii de la fermã, unulcâte unul, în pivniþã, unde îi trimite în lumeaviselor ºi apoi îi zãvorãºte acolo: „Mãgarul seapropie încet cu spatele, cu prudenþa cu care mergautomobilele în «marºarier» - ºi de la un pas, îºiproptise picioarele dindãrãt drept în spinarea bietuluisãu stãpân” (Tudoran, [1946], p. 33). Odatã planulde preluare a puterii reuºit, Cristofor se proclamãîmpãrat, decretând: „De astãzi înainte eu sunt maimare peste voi!” (Tudoran, [1946], p. 41). Cei careîndrãznesc sã-i punã la îndoialã autoritatea suntpedepsiþi: „vaca Joiana, fiindcã s’a împotrivit stãpâniriimele, se pedepseºte cu o sãptãmânã de arest îngrajd!” (Tudoran, [1946], p. 43).

Totalitarismul. Regimul instituit de Cristoforeste un regim totalitar, bazat nu doar pe teroare,ci ºi pe sprijinul maselor, egalitatea dintre animalefiinþând doar la nivel declarativ. Pe de o parte,unii îºi pot îndeplini nãzuinþele, iar alþii nu („-Asta-i egalitate, vrea sã zicã! Sã nu pot face ce-miplace? Adicã de ce nu-i de nasul meu pianul? Nuavem toate animalele drepturi deopotrivã?” [porcul–n.n.] - Tudoran, [1946], p. 48) iar, pe de altãparte, atunci când se pune problema unui preþ,doar anumite vieþuitoare sunt sacrificate, ºi anumepãsãrile: „- Viaþa nu-i pusã pe temelii drepte! (...)Se mãritã vaca ºi plãtesc gãinile...” (cocoºul –n.n.)(Tudoran, [1946], p. 97).

Rezistenþa existã, însã, fiind participativã (rãmasfidel adevãraþilor proprietari ai fermei, Azorel refuzãsã primeascã mâncarea oferitã de noua stãpânire,dar nu ezitã, totuºi, cu ultimele puteri, sã apereferma de hoþi: „Atunci Azor nu mai putu sã-ºi þinãfirea. Se repezi în mijlocul curþii ºi începu sã latre.– Sãriþi! Sãriþi! Hoþii la gãini! hoþii la gãini!” -Tudoran, [1946], p. 117) ori pasivã (porcul, neneaNicolae, nu se mai implicã în treburile colectivitãþiiatunci când dorinþa de a cânta la pian nu-i estesatisfãcutã: „Singurul care se pricepea cu adevãrat,porcul, refuzase sã ia parte la doliul obºtesc - ºideci nu se simþea dator sã dea o mânã de ajutor”- Tudoran, [1946], p. 189).

Concluzii

Povestirea Moneda fantazienilor de Ion Penaºi romanul Ferma „Coþofana veselã” de Radu Tudoransunt douã scrieri ce aparþin genului utopic maipuþin cunoscute, ce abia aºteaptã sã fie(re)descoperite.

Dacã Moneda fantazienilor este definitã încãdin subtitlu drept povestire utopicã, Ferma „Coþofanaveselã” este o alegorie, ascunzând mesajele subforma unei fabule.

Moneda fantazienilor descrie o lume idealã,


în care se regãsesc elemente truvabile nu pestemultã vreme în societatea româneascã:împroprietãrirea, colectivizarea, industrializarea oridevalorizarea monedei, dar în spatele cãreia seascund tirania ºi totalitarismul, iar Ferma „Coþofanaveselã” satirizeazã o societate ce se va naºte într-un viitor apropiat, caracterizatã dintru începutprin tiranie ºi totalitarism.

Aceste douã scrieri sunt dovada vie a faptuluicã graniþa dintre real ºi imaginar este extrem desubþire, precum ºi a vizionarismului celor doiautori, Ion Pena ºi Radu Tudoran, care surprind olume ce va sã vinã ºi care nu este atât de idealãpe cât pare a fi la prima vedere.

Bibliografie

Achim, George. (2002). Iluzia ipostaziatã. Cluj-Napoca: Limes.

Ainsa, Fernando. (2000). Reconstrucþia utopiei.Cluj-Napoca: Clusium.

Basarab, Victor Marin. (2015). Ion Pena înuniversul literar în Contact internaþional, vol. 25, nr.127-128-129-130, p. 98-100.

Manolescu, Florin. (1992). Contrautopii în 22, nr.11/1992, p. 15.

Micu, Dumitru. (2000). Istoria literaturii românede la creaþia popularã la postmodernism. Bucureºti:Saeculum I.O.

Pena, Ion. (2011). Scrieri. Bucureºti: Printech.Sãlãgean, Marcela. (2013). Introducere în istoria

contemporanã a României. Cluj -Napoca: PresaUniversitarã Clujeanã.

ªandru, Dumitru. (2005). Colectivizarea agriculturiiºi problema agrarã: repere social-politice în Dobrincu, Dorinºi Iordachi, Constantin (ed.). Þãrãnimea ºi puterea.Procesul de colectivizare a agriculturii României (1949-1962). Iaºi: Polirom.

Tudoran, Radu. [1946]. Ferma „Coþofana veselã”.Bucureºti: Întreprinderile de Editurã SAR.

Wunenburger, Jean-Jacques. (2001). Utopia saucriza imaginarului. Cluj-Napoca: Dacia.

În 16 februarie 2017Citim Împreunã Româniacelebreazã Ziua Internaþionalãa Cititului Împreunã, uneveniment global marcat demilioane de oameni în peste100 de þãri, organizat de LitWorld. Astfel cã, în aceastã zide 16 februarie, în ºcoli ºibiblioteci s-au organizateven imente de lec turãîmpreunã.

ªi biblioteca bocºanã s-aalãturat acestui frumos proiectde promovare a cãrþii ºi alecturii ºi, împreunã cu elevide la Liceul Teoretic ”TataOancea” din Bocºa, au cititîmpreunã o poveste.

Aºadar, joi, 16 februarie 2017,de la ora.9.00, la sediul BiblioteciiOrãºeneºti ”Tata Oancea” din Bocºa,elevi ai clasei a III-a, însoþiþi de dna.

Stimaþi prieteni,

În luna iunie a acestui an ne vom întâlni laBocºa pentru a-l omagia pe prof. Nicolae Bocºan,la un an de la plecare.

În contextul parastasului ºi al evenimentelorde comemorare, dorim sã prezentãm un al doileavolum ”In memoriam Nicolae Bocºan”. În acest sens,apelãm la bunãvoinþa dumneavoastrã.

În urmãtoarea perioadã, pânã în 15 aprilie2017, aºteptãm materiale pentru un nou volumdedicat memoriei istoricului Nicolae Bocºan: studii,eseuri, articole ºi referinþe biobibliografice, lucrãride cel mult 5 pagini, menite sã ilustreze ( prin textscris ºi fotografii) personalitatea profesorului ºiomului Nicolae Bocºan.

Cu siguranþã, ni-l amintim cu drag pe istoriculNicolae Bocºan, ne gândim cu dragoste ºirecunoºtinþã la omul Nicolae Bocºan, ºi, fiecaredintre noi putem aºterne mãcar un gând în memoriaunei astfel de personalitãþi complexe.

Aºteptãm cu bucurie materialeledumneavoastrã pentru a realiza împreunã un minimgest prin care sã-i pãstrãm vie memoria ºi sã-lprezentãm pe istoricul Nicolae Bocºan ºi celor caren-au avut ºansa de a-l cunoaºte.

Cu prietenie,Gabriela ªerban ºi Silviu Ferciug

Bocºa, 25 ianuarie 2017

Adrese de contact:[email protected] sau facebook

Gabriela Serban, manager cultural BibliotecaOraseneasca ”Tata Oancea” Bocsa, Caras-Severin;

[email protected]

înv. Iovãnel Narcisa, au lecturat,împreunã cu eleva voluntar AndraJurca, o poveste. Andra a ales o povestefrumoasã ºi educativã pentru cei mici:”Prinþul Timur sau Binele nu se pierdeniciodatã”, din seria celor ”O mie de

nopþi”.Întâ ln i rea s -a

încheiat conform poveºtiialese de Andra, adicãbuna purtare a copiilora fost rãsplãtitã de cãtreorganizatori cu diplomeºi calendare în care eiînºiºi s-au regãsit capersonaje, dar, mai ales,cu multe fotografii, ceeace s-a dovedit a fi peplacul tuturor. (G. ª.)

Ziua Internaþionalã a Cititului Împreunã


RADU THEODORU

CALEA ROBILOR– roman –

R O D I ª U L .DREPTÃÞILE DINVECHIME, ªTIUTEªI MÂNTUITOARE.UN SFAT DE TAINÃCU URMÃRIC R Â N C E N E .CETATEA ªITÂRGUL CHILIEI.

OCHIUL LUI IEHOVA3

Gülçiçek-Floare de trandafir abia atinge cudegetele ei subþiri coardele ghitarei. Fatma, Ayºéºi Hanzâde stau aºezate la picioarele lui pe covorulalbastru de Buhara. Kioºkul de pe donjonul cetãþii,alcãtuit din lemn de plop alb de cãtre ostroveniilui Karakaº – Sprâncene Negre – ah, Karakaºacest diavol care face aici ce n-au putut face niciGenç Osman – Osman cel tânãr, nici SolimanKenunî-Magnificul, el preferã sã-l numeascãMuhteºem Legislatorul, nici Yavuº Selin, Selimcel crud, nici Murad IV cel sãlbatec a cãrui istorieo scrie el cutremurându-se. Sünnet – tradiþiaislamicã, puterea religioasã a ulemalelor ºi putereapoliticã a robilor Porþii, acei devºirme, greci, armeni,croaþi, bosniaci, sârbi, bulgari trecuþi de islam,renegaþi, care alcãtuiesc ogeacul ienicerilor,funcþionãrimea împãrãþiei dând pânã acum ceimai mulþi visir-i a zam, mari viziri, aceºti treifactori s-au opus ºi se opun ori cãror reforme carear împrospãta imperiul, aducându-l în pas cu vremea.Boarea înmiresmatã a înserãrii alintã dulce frunþilefemeilor lui. Numai patru dupã legea lui Osman ºinumai turcoaice din Anatolia. Sã nu-ºi stricedescendenþa, aºa cum ºi-au stricat-o padiºahii.Soarele arde mocnit în vãlvori de sânge, coborândlin spre creºtetul sãlciilor pe care le-ar fi vrutpalmieri. Apele braþului Kili reflectã sângeriulvãzduhului. Þânþarii, blestemul acestor locuri dela marginea împãrãþiei, n-au ieºit încã în pradã.Ibrahim Turgay bey se-ntreabã dacã Allah nu esteprea crud cu el hãrãzindu-i Iskil-Kale ca cetãþuiede veghe în loc de Antalya lui iubitã, desmierdatãcu toate harurile Mediteranei – Ak Deniz, alecerului ºi ale pãmântului.

Este ceasul lui de meditaþie. Este ceasulcând îºi întâlneºte femeile în pacea nesfârºitã aînserãrii. Este ceasul de reculegere când se întorcpe þãrmul însorit al mãrii, visând la livezile de

mãslini ºi portocali, când ascultã susurul brizei înpalmieri ºi foºnetul valurilor care mângâie nisipurilede aur. Când tamariºtii ºi pinii ºi glicinele ºitrandafirii aºteaptã rãsfãþul dezmierdat al vântului,coborând din munþii care-ºi spalã poalele în apeleazurii ale mãrii. Prin Gülçiçek îºi retrãieºtetinereþea. Prin Fatma ºi Hanzâde anii bãrbãþiei.Prin Ayºé poezia dragostei târzii, sãlbatice, pentrucare ºi-a pus chezaº capul, nu numai inima. Patrufemei. Patru înfãþiºãri ale sufletului, cugetului ºitrupului sãu. Sau reflectarea lui în cele patruipostaze esenþiale – muzica, poezia, caligrafia ºiºtiinþa. Ayºé are harul sã simtã când se gândeºtela ea. Se ridicã mlãdie, este desculþã, pãrul negrucu luciri albãstrui îi învãluie umerii cãzându-ipânã la mijloc, poartã ºalvari-verzi din mãtasetransparentã de Mosul, ilic din catifea neagrãbrodat cu fir de argint peste rochia din acelaºimaterial ca ºalvarii, Hanzâde ºi Fatma se ridicãde pe covor la semnul fãcut de Ayºé ºi toate treiºuºotesc privind spre Kili. Pãcat cã islamul atât deînþelept când hãrãzeºte bãrbatului cele patru ipostazeîntruchipate în femei, interzice pictura chipuluiomenesc ºi a naturii. Ce minunat motiv de picturãar fi kioºcul cu cele patru hatun, având în fundaldunga sãlciilor ºi soarele uriaº vãrsând în cer acelroºu sângeriu, simbol al istoriei Casei lui Osman.

– Neastâmpãratelor, spune Gülçiçek, lasãghitara pe covor, are gesturi hotãrâte, ia lunetade pe mãsuþa din abanos încrustat cu sidef, opune la ochi, cerceteazã skela, ah, recunoaºteDACHIA dintr-o sutã de corãbii, înseamnã cãMorun eflendi i-a adus lâna ºi culorile pentruþesãtoria lor de covoare ºi veºti pentru tatãlbãieþilor ei. Ea singurã rodindu-i lui Ibrahim treibãieþi. Este încã frumoasã cu trãsãturile eiturcomane, înobilate de strãlucirea ochilor mari ºinegri, îi mulþumeºte în gând lui Ibrahim cã n-alãsat-o sã lâncezeascã în harem, cã le scoate lacãlãrie, la lupta cu sabia, la girid ºi dacã el sedesfatã cu celelalte, este voia lui Allah, ea fiinddoamna, doamnelor ºi tainiþa Casei Turgay dinAntalya, coborâtoare din Hüsameddin Ilyas, celcare-a dat strãlucire principatului Hâmidogullaribeyligi de la malul însorit al mãrii. Gülçiçek vedecum acosteazã DACHIA la skela Casei Bârlãdeanu.Mulþumeºte în gând lui Allah cã Ibrahim s-a þinutdeparte de Istanbul, cuib de intrigi ºi zavistii care-au fãcut sã cadã capetele atâtor viteji dintrespahiii de sabie, cã a scãpat de sângerosul padiºahMurad care i-a ucis tatãl ºi cã feciorii lor slujesccu cinste sub tuiurile beylor de Konya, Isparta ºiAntalya, fãrã sã urmeze nebunia tatãlui lor de aiubi marea ºi navele. Îl vede limpede pe Moruneffendi.

– Tãceþi porumbiþelor, ºopteºte, îi întindeluneta stãpânului ei, îºi ia ghitara ºi se retrageurmatã de celelalte femei.

(va urma)


ªi mi-a ieºit un lup în cale

Era decembrie ºi era gerîngerii coborau din cer,iar eu din drum m-am abãtut,când pe lupul sur l-am vãzut.Ieºea la margine de pãdure,unde în urmã cu ani cules-am mure.Avea o privire pieziºã, hainã,blana surã pãrea presãratã cu fãinã,de urechi atârnau þurþuri de ghiaþã,mergea alene, fãrã de viaþã.Speriatã, am strigat dupã oameni buni,care venit-au bucuroºi ºi nebuni,de m-au dus într-un sat fãrã nume.Casele prãsite erau vechi dar bune.Am intrat într-o odaie luminoasã,ardea o lumânare pe masãªi într-un colþ lângã perdeaMaica Domnului ºedea ºi zâmbea.De atâþia ani am oboist ºi-am adormit,Am visat, cã’ stãteam cu ai mei la masãtânãrã ºi frumoasã.Beam cu boabe de tãmâie vin,cineva cânta un cântec lin.M-am trezit, eram singurã în casã,lumânarea stinsã, rãsturnatã pe masã.Am privit pe geam : natura moartã.Lupul cel sur stãtea de veghe în poartã.

(de Sf. Nicolae – Timiºoara 2016)

Persona non grata

Am avut o colegã ºoadã,dupã bani ºi titluri nãroadã.Figura îi era de purcicã,faþa cât un ecran de televizor,capul lat de minotaur,fruntea îngustã ºi mintea micã.Când vorbea rãsufla din greu,nu lãuda pe nimeni, numai pe sineºi era mereu în cãutarea unui „erou”.A gãsit un însingurat de 90 de aniºi l-a luat de bãrbat.A stat cu el ºi l-a moºtenitºi-apoi la unul tânãr a râvnit.A cãutat ºi l-a gãsit,dar acesta n-a prea bãgat-o în seamãpentru cã avea o liotã de bãrbaþi dupã el,toþi fãrã copii ºi-nsinguraþi.Desigur „non grata” a trecut la doctorateToate rapid, pe nerãsuflate luate.

Când a murit de plictis al doilea bãrbat,de scris referate s-a apucatºi þine cuvântãri la doamne bãtrâne, mãi frate!!Nu o mai opreºte nimeni, nicicând„apele îi vin în cale, stâncile sã se prãvale”Ea tot zice ºi zice, cum veneaAna lui Manole din legenda poveste,Persona non grata – asta este!

Timiºoara, octombrie, 2016

Nota bene : Poezia nu se referã la o persoanãanume, caracteristicile referindu-se la mai multepersonaje feminine din contemporaneitate.

Toamnã pustie

Plouã întruna de-o lunã,“nu-i a bunã” zic minþile laminate,în ziarul “Banatul” adunate.Stãm cuminþi de doi ani sub talpaZeului Marte, al rãzboiului creator,Oamenii vin pe jos în Europa, la noi,Vin, pleacã, trec marea ºi mor.Plouã, ni-e dor de o vreme bunã,pe cer se aratã fatidicã luna,roºie, galbenã, uriaºã ºi apãsãtoare,ne doare inima ºi gândul ne doare.Aprindem lumânãri prin cimitire,scornim poveºti nebune din amintire,visãm cu cei ce nu mai sunt,poate în ceruri, nu pe pãmânt.Stãm în cafenele cu foºtii duºmani,spovada n-atinge nici-un liman,Mai avem câte-o-nfãþiºare la tribunal,cu ameninþãri ºi scandal.Domnii de-altãdatã, în bastoane sprijiniþisperã la un “restitutio in integrum”.Dragii mei, de ce nu vã cuminþiþi ?Dreptatea a murit demultcu ea o generaþie în acest tumult,ce a cunoscut prietenia, frãþia,dragostea de Banat, de România.Toamnã dragã dã-ne recoltelebogate, soarele blând înapoi.Hai ºi stai cu dreptatea în palma muncitãde condei, de sapãCel puþin TU, acum cu noi.

Timiºoara, 14 noiembrie 2016 – (în noaptea culunã uriaºã, care ni s-a arãtat dupã 70 de ani).

Poeme de Edith Guip Cobilanschi


De trei ani împreunã!Centrul de tineret „Vasiova” ºi

Centrul de tineret „Sf. Arh.Mihail ºi Gavril” Moniom au

marcat 3 ani de activitate

Pentru cã, de curând, cele douã centre de tineretau împlinit 3 ani de la înfiinþare ºi de rodnicã activitate(Centrul de tineret „Vasiova” în 28 februarie, iar Centrulde tineret „Sf. Arh. Mihail ªi Gavril” Moniom la 1martie), trei ani de când Prea Sfinþitul Pãrinte Lucian,Episcopul Caransebeºului a binecuvântat înfiinþarea ºibuna lucrare a celor douã centre, sâmbãtã, 4 martie2017, la sediul Centrului de tineret „Vasiova” din cadrulBibliotecii Publice „Tata Oancea” Bocºa, au fost marcaþicei trei ani de „prietenie adevãratã nãscutã la SfântulPotir”.

Dupã o slujbã de mulþumire adusã lui Dumnezeula Biserica „Naºterea Maicii Domnului” din BocºaVasiova, oficiatã de preotul Doru Melinescu ºi pr.inspector Mihai Ciucur, tinerii s-au deplasat la sediulCentrului de tineret „Vasiova” încercând sã marchezeîntr-un mod cât mai plãcut cei 3 ani de activitate ºicolaborare.

Deoarece ne aflãm în marele post al SfintelorPaºti, aniversarea nu a fost una fastuoasã, însã bucuriade a fi din nou împreunã a reuºit sã dea strãlucireevenimentului. Tinerii, însoþiþi de coordonatori ºivoluntarii care le-au fost alãturi pe parcursul celor treiani, au petrecut câteva ore frumoase, ºi-au povestitîntâmplãri hazlii sau mai puþin hazlii din activitãþilederulate, ºi-au împãrtãºit sentimente ºi bucurii, maimult, au fãcut schimb de idei ºi experienþã. Au întreprinsjocuri interactive menite a dezvãlui cât de bine secunosc membrii celor douã centre, dar ºi de a-i apropiamai mult.

„Am sãrbãtorit azi trei ani plini de iubire, bucurie,emoþie, zâmbete, cântec, dans ºi voie bunã, trei ani plini deHRISTOS! afirmã Mãdãlina Yojart. Aº caracteriza aceºtitrei ani printr-un singur cuvânt: „ÎMPREUNÃ”, deoarecedoar împreunã am reuºit sã clãdim aceastã mare ºifrumoasã familie: familia Centrului de tineret „SfinþiiArhangheli Mihail ºi Gavril”Moniom. În toþi aceºti ani amfost mereu unul pentru altul ºi toþi pentru Hristos!”

Aniversarea celor douã centre a scos la ivealãactivitãþi deosebite rememorate prin vizionarea unorfotografii vechi ºi noi, punctând continuitatea ºiperseverenþa în realizarea unor proiecte de succes.

„Centrele cred cã vin, în primul rând ca sã ofere oalternativã culturalã, precizeazã unul dintre voluntariiCentrului de tineret Moniom ºi unul dintre modeleletinerilor de aici, prof. Gigi Szeneszy. Activitãþile ºitaberele pe care noi le organizãm pentru tinerii acestor centre

sunt cu tematici culturale ºi educative, în acelaºi timp ºi credcã le oferim o alternativã la timpul pierdut atât în faþacalculatorului, la timpul pierdut în faþa televizorului, cât ºipentru faptul cã tineretul din ziua de astãzi are nevoie deacþiune. Ei sunt într-o continuã miºcare, sunt dornici sãcunoascã ºi sã facã ceva. ªi asta încercãm sã le oferim lacentru: facem dansuri, facem arte vizuale, facem arte plastice,facem teatru, facem cursuri atât pentru cei mici cât ºi pentrucei mari, cât ºi pentru pãrinþi, pentru cã, în acelaºi timp, ºinoi ca pãrinþi ºi ca profesori învãþãm de la ei. Asta facem detrei ani. De trei ani de zile întãrim caractere ºi încercãm sãmodelãm modele demne de urmat ºi zicem cã acest lucru sevede prin reuºitele copiilor noºtri în instituþiile ºcolare încare învaþã ºi prin stabilitatea în credinþã.”

Eleva bocºeancã Andra Jurca, membrã aCentrului de tineret „Vasiova” încã de la înfiinþare,mãrturisea cu emoþie despre aceºti ani petrecuþi încadrul acestui nucleu al tinerilor: „Trei ani foarte frumoºi,care mi-au schimbat, pot sã zic, chiar viitorul. Trei ani încare am învãþat multe lucruri frumoase, în care am cunoscutoameni minunaþi, mi-am creat o a doua familie în jurulbisericii, în jurul coordonatorilor noºtri, dna. preoteasãLoredana Melinescu ºi pãrintele Doru Melinescu, care ne suntca o mamã ºi ca un tatã, în jurul colegilor mei, care îmi suntca niºte fraþi ºi surori, mai mici sau mai mari. Am vizitatlocuri frumoase împreunã, am cunoscut alþi oameni din altepãrþi prin intermediul centrului ºi a fost foarte frumos.”

Organizatorii au bucurat tinerii cu un tortaniversar ºi cu un meniu copios, pãstrând însã regulilepostului, deoarece în cadrul acestor centre tinerii învaþãsã fie buni ortodocºi, sã pãstreze ºi sã ducã maideparte credinþa strãmoºeascã.

„În aceºti ani decând fac parte din Centrul de tineret„Sf. Arhg. Mihail ºi Gavril” Moniom m-am schimbat foartemult. Am învãþat cã viaþa unui tânãr este liberã, are libertateatunci când eºti în bisericã ºi când îl ai pe Hristos alãturi detine”, se destãinuie Karina Ana Maria Sitea. „În aceºtiani nu pot sã spun cã mi-am fãcut prieteni, ci cã mi-amfãcut o nouã familie, o familie foarte mare cu mulþi membriidin toate oraºele ºi satele din acest judeþ, o familie care-l arepe Hristos în mijlocul nostru.”

Coordonatorii acestor centre, prof. GiorgianaCiucur ºi Loredana Melinescu ºi preoþii Doru Melinescuºi Mihai Ciucur, s-au strãduit sã ofere câteva ore debucurie ºi plãcutã întâlnire tinerilor pe care-i leagãaceleaºi preocupãri ºi aceeaºi credinþã, reuºind sãcreeze un eveniment de suflet încheiat printr-un îndemnbiblic:„Vorbiþi între voi în psalmi ºi în laude ºi în cântãriduhovniceºti, lãudând ºi cântând Domnului, în inimilevoastre. Mulþumind totdeauna pentru toate întru numeleDomnului nostru Isus Hristos, lui Dumnezeu ºi Tatãl.”

Gabriela ªerban

http://ziarullumina.ro/socializare-si-schimb-de-experienta-intre-tineri-120545.html

AniversãriAniversãriAniversãriAniversãriAniversãri


Gabriela ªerban

Congresul Centrelor de tineretale Episcopiei Caransbeºului –forme concrete de implicare aBisericii în educaþia tinerilor

„Tinereþea e sãlbaticã ºi are nevoie de mulþi învãþãtori,supraveghetori, pedagogi ºi dãdace…” (Sf. Ioan Gurã deAur)

Pornind de la premiza cã Centrele de Tineret aleEpiscopiei Caransebeºului sunt „o investiþie profitabilã” aBisericii, deoarece înseamnã investiþie în suflete curate aleunei „generaþii a bucuriei”, afirmaþii de-altfel dovediteprin idei ºi activitãþi de excepþie ale unor minunaþitineri, Episcopia Caransebeºului, prin Departamentulde Tineret, a organizat în perioada 17 -19 februarie2017 un Congres cu tema „Centrele de tineret aleEpiscopiei Caransebeºului – forme concrete de implicarea Bisericii în educaþia tinerilor”, eveniment organizatcu binecuvântarea Prea Sfinþitului Pãrinte Lucian,Episcopul Caransebeºului.

Astfel, timp de trei zile, oraºul Moldova Nouã afost gazda lucrãrilor congresului, agenda evenimentuluidovedindu-se a fi una bogatã ºi diversificatã, iar locaþiileîncântãtoare: Sala de festivitãþi a Restaurantului „AutoAlex” din Moldova Nouã ºi Hostel „Baba Caia” dinCoronini.

Cuvântul de deschidere a aparþinut primaruluiAdrian Torma, partener în organizarea evenimentuluiºi fiu smerit al Bisericii Ortodoxe, calitate evidenþiatãºi prin frumoasele cuvinte adresate invitaþilor în expozeulalãturat urãrilor de bun venit.

Lucrãrile congresului s-au desfãºurat într-un cadruelevat, fiind susþinute teme meticulos pregãtite depersoane avizate invitate, fiind atinse ºi supuse atenþieisubiecte, pe cât de interesante, pe atât de incitante:„Ecumenismul” – tema propusã de pr.prof. NicolaeChiosa, un subiect care a nãscut contradicþii; „Educaþianon formalã, metode nonformale de lucru cu copii ºitineri”, o prezentare magistralã a prof. Nicoleta Marcu;o interesantã comunicare a conf.univ. dr. Lavinia Poppprezentatã de univ. Mariana Sorescu; dr. Liubiþa Raichicia cucerit ºi de aceastã datã prin originalitate ºi, înstilu-i caracteristic, a explicat de ce „nu este culturãorice”: „ …Ca sã fie act de culturã, el trebuie sã aibã duh,afirma Liubiþa Raichici. Cultura este doar aceea care lasãroade în veºnicie.[…] Nu tot ce se numeºte culturã, esteculturã.[…] Nu trebuie confundat divertismentul cu cultura”,conchidea poeta filolog Liubiþa Raichici.

Despre activitãþile culturale ale EpiscopieiCaransebeºului ºi ale protopopiatelor Reºiþa ºi MoldovaNouã au relatat pr. insp. Mihai Ciucur, P. On. prot.Gheorghe ªuveþi ºi P.On. prot. Bogoliub Martinovici,iar vocea tinerilor ortodocºi din Banatul de Munte s-aauzit prin elevii Anita Radics ºi George Lãpãdat. Totîn acest cadru festiv, directoarea Casei Corpului DidacticCaraº-Severin, a conferit douã diplome de excelenþã –Episcopiei Caransebeºului ºi Centrului de tineretMoniom – pentru activitãþile educative deosebite,

desfãºurate pentru elevii din Caraº-Severin.În aceeaºi manierã s-au desfãºurat ºi sesiunile

de lucru din ziua urmãtoare, cu participarea preoþilor,profesorilor ºi a reprezentanþilor ATOR, temele vizândprincipalele proiecte pe anul 2017 a celor douã formede organizare a tinerilor ortodocºi din Caraº-Severin,respectiv Centrele de tineret ºi ATOR.

A fost prezentatã ºi discutatã agenda sectoruluide tineret pe anul 2017, au fost propuse proiecte, s-audiscutat probleme administrative ºi de organizare,promovare ºi comunicare, concluzionând cã între cele22 de Centre de tineret ale eparhiei nu trebuie sãexiste concurenþã, ci o bunã ºi frumoasã colaborare, înacest sens gândindu-se mai multe posibile proiectecomune. De asemenea, membrii ATOR Banatul de Munteau desfãºurat o întâlnire de lucru în cadrul cãreia aufost stabiliþi urmãtorii paºi de parcurs pentru obþinereastatutului juridic al asociaþiei, precum ºi modalitãþide îmbunãtãire a comunicãrii ºi colaborãrii între filialeledin judeþ.

Deosebit de interesant s-a dovedit a fi seminarulpentru tineri Cum sã fii liber într-o lume înrobitã,desfãºurat la Centrul de tineret „Sf. Varvara” MoldovaNouã ºi susþinut de lector psih. Cristina Buliga.

Congresul de la Moldova Nouã s-a încheiat,firesc, în bisericã. Duminicã, 19 februarie, Biserica„Adormirea Maicii Domnului” din Moldova Nouã afost inundatã de tinereþe. Copii ºi tineri ai Centrelorde tineret ºi ATOR din Moldova Nouã, Bocºa, Reºiþa,Moniom, Oraviþa, Anina, însoii de preoi, profesori ºivoluntari, au slujit ºi cântat în stranã, au interpretatpricesne ºi ºi-au mãrturisit plãcerea de a fi în bisericã,de a fi ai Bisericii. Pentru cã, aºa cum afirmau în„povestea tinereþii”: „Tinereþea e cel mai puternic strigãt alunei þãri ce vrea sã se trezeascã ºi sã mãrturiseascã îndreptate. Iar dreptatea, ea e cea care se cultivã în tinereþeprin Biserica ce oferã toatã libertatea de a fi adevãraþi ºifericiþi. […]”.

Întâlnire de lucru, Congresul de la MoldovaNouã s-a dovedit a fi un eveniment de suflet, atentorganizat, meticulos planificat, însã cald ºi atractiv,reuºind sã întãreascã relaþiile de comunicare ºicolaborare între Centrele de tineret ale eparhieiCaransebeºului ºi sã elaboreze un nou plan de proiectemenit sã intensifice implicarea, atât de frumoasã ºieficientã, a Bisericii în educaþia tinerilor.

„Prin faptul cã a adunat laolaltã actori importanþiîn plan educativ ºi cultural de la nivelul judeþului nostru,evenimentul demonstrazã încã o datã rolul important pecare Biserica din Caraº-Severin îl are în formarea ºi educareatinerilor din Banatul de Munte. Iar multitudinea de proiecteeducative, culturale ºi filantropice derulate prin reþeaua decentre de tineret ºi ATOR Banatul de Munte confirmã pedeplin acest lucru” a concluzionat pãrintele Mihai Ciucur,reprezentantul Episcopiei Caransebeºului ºi moderatorulevenimentului.

http://ziarullumina.ro/congresul-centrelor-de-tineret-ale-episcopiei-caransebesului-120068.html


Rubricã de Prof. Stela BoulescuLiceul Teoretic „Tata Oancea“

Sã vorbim cor Sã vorbim cor Sã vorbim cor Sã vorbim cor Sã vorbim corect rect rect rect rect româneºte!omâneºte!omâneºte!omâneºte!omâneºte!

Prepoziþia este o parte devorbire neflexibilã, fãrã funcþiesintacticã, dar foarte importantãpentru o exprimare corectã. Dinnecunoaºterea normelorgramaticale sau din dorinþavorbitorilor de a evita repetareaune i prepoz i þ i i se nascconstrucþii greºite.

Un exemplu îl reprezintãcuvântul de legãturã pe, întrebuinþarea luifrecventã devenind un fenomen nedorit în limbaromânã actualã, Sub influenþa englezei, unii vorbitoriau tendinþa de a înlocui o prepoziþie cu alta. Spreexemplu: Îl avem pe dl X pe telefon. (on thetelephone) sau A rãmas pe telefon – (formelecorecte: Îl avem pe dl. X la telefon. – A rãmas latelefon.)

Eronate sunt ºi contextele:- Ce s-a discutat pe pauza publicitarã? (corect:

în pauza publicitarã)- Este specialist pe probleme de educaþie.

(corect: în probleme de educaþie)- A primit un mesaj pe final de emisiune.

(corect: la final de emisiune)- Putem discuta pe acest regulament. (corect:

în legãturã cu/ pe marginea/ cu privire la...)- Vorbesc bine ºi pe româneºte ºi pe

franþuzeºte. (corect: în româneºte, în franþuzeºte)- ªi-a asumat rãspunderea pe legea... (corect:

pentru/ în legãturã cu ...)- Sunt negocieri pe buget. (corect: pentru

buget)- A fost aprobat bugetul pe 2017. (corect:

pentru 2017) Uneori, folosirea excesivã a prepoziþiei

pe creeazã efecte comice: Este reporter acreditatpe Senat/Palatul Victoria. (corect: Este reporteracreditat la Senat/ la Palatul Victoria.)

Limba românã are multe „capcane“ pe carele putem evita doar dacã suntem bine informaþi.La Biblioteca Orãºeneascã „Tata Oancea“ Bocºa,pentru cei preocupaþi de exprimarea corectã ºi deargumentele lingvistice care stau la temelia ei, segãsesc lucrãri donate de dl. Vasile C. Ioniþã,într-o salã care îi poartã numele. Si pentru a-iface curioºi, mai ales pe tineri, la propunereaDomniei Sale, iniþiem un concurs, iar premiile vorconsta în cãrþi.

În acest numãr al revistei am selectat câteva

contexte în care se gãsescabateri de la normelelingvistice:

1.Un post TV dã peecran urmãtorul anunþavertisment: „Acest programse adreseazã persoanelor cudeficienþã de auz“.

2. Era un cunoscãtorfoarte impresionant; cunoºtea

opera vastã a lui Vasile Alexandri, precum ºi ceaa lui Barbu Petriceicu Haºdeu.

3. Prietenul meu este un elev iminent,cel mai activ din colegii sãi.

4. În nordul þãrii noastre, oamenii loculuisunt deosebit de primitivi; primesc cu inima deschisãoaspeþii cu „cu pâine ºi sare“, cum zice zicãtoarearomâneascã.

5. Graiul locurilor vestice îmi este familial,cãci aparþin prin naºtere acestui þinut natal.

6. Gãsiþi o explicaþie pentru aparentulpleonasm din versurile eminesciene:

„Cobori în jos, luceafãr blând, Alunecând pe-o razã, Pãtrunde-n casã ºi în gând ªi viaþa-mi lumineazã! “7. Trecãtorii erau avertizaþi cã apa fântânii

nu putea fi potabilã.8. De odatã, un stol de vrãbii îºi luarã

zborul din lanul de grâu.9. Fereasta de la drum era deºchisã largã

de se vedea pânã la peretele din fundul odãii.

Îi îndemnãm pe toþi cei care sunt interesaþisã treacã pragul sãlii Vasile C. Ioniþã, sã sedocumenteze ºi sã gãseascã formele corecte, dar ºiexplicaþiile pentru acestea, pe care le vor afla cusiguranþã în lucrãrile de lingvisticã. Aºteptãmrãspunsurile voastre la sediul Bibliotecii Orãºeneºti„Tata Oancea” Bocºa, str. Tudor Vladimirescu 11sau pe adresa de email: [email protected].

Vã dorim succes!


Povestea vorbeiPovestea vorbeiPovestea vorbeiPovestea vorbeiPovestea vorbei

Previnpe virtualii cititoriai rândurilor ceurmeazã cã prefersã spun câtevachestiuni serioase,în fondul lor ºi înintenþiile mele,într-o manierã –sã zicem- anec-doticã, poveºtrilecele mai aiuritoareaflându-se când nelãsãm ademeniþide demonuletimologiei. Unelepar de-a dreptulfantezii, dintrecare dau exemplu,repetându-mã, pe

cei care susþineau cã localitatea Apadia,aparþinãtoare comunei Brebu din þinutul Caraºului,provine dintr-un termen sanscrit ,, upapadia” cares-ar fi conservat, chipurile ºi în termen de argoudintr-un cântec studenþesc glumeþ, dovadã standfragmentul ,,Upaidia, upaida – Þine-o, þine-o totaºa”. Exemplele pe care vi le dau în articolul defaþã par la fel de ,,trãsnite” ºi totuºi, ele sebazeazã pe întâmplãri ºi situaþii reale. Pentruînceput, vã prezint povestioara despre origineacuvântului cangur denumire a animalului specificAustraliei înzestrat cu un marsupiu (pungã) încare îºi þine puiul în prima perioadã de dupãnaºtere, ºi care impresioneazã prin felul cum sedeplaseazã, în salturi. Noi românii, l-am luat dinlimba francezã, unde se scrie ºi se citeºtecorespunzãtor kangouru , împrumutat la rândulsãu din englezã, unde se spune : kangaroo, dupãcum menþioneazã dicþionarul Larousse. Nu dispunde un dicþionar etimologic englez ca sã-mifundamentez afirmaþia preluatã dintr-o publicaþiefrancezã, de unde mi-am notat-o incomplet, darreþin cã ea provine dintr-o sursã demnã de încredere.Când englezii au pus piciorul pe pãmântulîndepãrtatului continent al Australiei, au vãzutanimalul ciudat, în primul rând prin felul sãu dea se deplasa ºi a-ºi proteja puii, ºi au întrebat, înlimba englezã se înþelege, cum se numeºte bizarulanimal. Bãºtinaºii întrebaþi, rãspundeau în limbalor aproximativ cu vorba kanguru (trisilabic ºiaccentuat pe finalã). ªi aºa i-a rãmas numele,

chiar dacã mai târziu ºi-au dat seama de ceaborigenii australieni spuneau aºa, adicã „nu înþeleg”.

Introducerea fiind fãcutã trec la fondulpoveºtilor noastre despre vorbe. Sau aþi fi preferatsã spun „despre cuvinte” ? N-aº fi greºit, deºi mãvãd obligat sã atrag atenþia cã sinonimia unorcuvinte este aproximativã. Chiar ºi variantele omãtºi nea ale cuvântului zãpadã sunt, dupã pãrereaunor lingviºti, aproximative, când le analizãm nunumai diacronic, urmãrind evoluþia lor în timp, ciºi sincronic, prezenþa lor într-un areal. ªi ca sãnu-mi reproºaþi cã fac afirmaþii fãrã acoperire, dauexemplul sinonimei lui cuvânt ºi vorbã, întrebându-vã dacã pot spune despre un purtãtor de cuvântal nu ºtiu cãrui demnitar zicând cã este… purtãtorde vorbe.

…………………………………………………………………………………………Am o dãscãliþã prietenã care îmi trimitea

din când în când ce gãsea pe Internet, privitor laCuvinte. Acuma, de vreun an nu am mai primitnimic, cãci se aflã în Canada, la fratele ei. Daralãturi de o scrisoare datatã 1.10.2013, mi-a trimisdouã pagini care poartã titlul „Beligan despreVictor Eftimiu”, pagini care au drept moto spuselemarelui actor Radu Beligan, a cãrui înmormântareare loc chiar azi când ciocãnesc la Olympia mea,materialul de faþã pentru Bocºa culturalã .Zicearegretatul slujitor al scenei româneºti : „Nu vorbiniciodatã despre tine. Scrie!” Asta ºi fac de ani ºiani de zile, cu precizarea cã scriu (am scris) ºidespre mine…

Aºadar, în cele ce urmeazã redau ceea ce-miscria Constanþa Bugariu, prietena mea, a cãruiurmã am pierdut-o, eu doar stilizând ici colo, celescrise de ea, acum aproape trei ani. Dar mai întâivã întreb cãci în scrisoarea Tanþei se gãseºtecuvântul mujdei, care nu cred cã trebuie sã-lexplic; acesta este explicat, fãrã detalierea evoluþiei,motivaþii de ordin lingvistic ºi paralingvistic, cãprovine din contragerea sintagmei must-de ai,respectiv de usturoi, ai fãcând parte din elementelelatine conservate în graiul bãnãþean ºi dintr-oparte a celui ardelenesc, în latinã spunându-seusturoiului alium. Etimologia propusã de DEX eºchioapã, atâta vreme cât nu se explicã mãcarsimplist cum a devenit must – muj…..Dar problemamujdeiului este mult prea complicatã, mai ales cãîn LEXIS-ul francez particula mouss – este, dinpunct de vedere semantic stufoasã, aºa cã mãopresc la douã cuvinte care aparþin limbajuluiinferior, nu limbii literare, dar sã nu uitãm cã„poveºti etimologice” halucinante uneori se gãsescîn graiuri, în argou etc. În lista cuvintelor servitede prietena mea se aflã ºi binecunoscutul cuvântºmecher, care nu înseamnã cã cel numit astfel

Cangurul ºi paþachina


„ºtie sã iasã din încurcãturi, e isteþ, abil, dezgheþat,ci ºi ºiret, ºarlatan” (cf. DEX; vezi ºi volumulsemnat de autorul celor de faþã, Memoriacuvintelor, Editura Banatul Montan, Reºiþa, 2010,p.60). Ciudãþenia este cã etimonul german,Schmecker, cf. ºi adjectivul schmecken careînseamnã în germanã „a avea gust”. Beligan facemãrturisirea cã Victor Eftimiu i-ar fi spus cã„boierii olteni, deþinãtori de podgorii, angajau câteun specialist în degustarea vinurilor”. Specialistulcare fãcea operaþia de degustare era un smeker,pe care nu-l puteai pãcãli cu un vin prost. De aicireiese cã pe un smeker nu-l poþi trage pe sfoarã.

Vã propun sã adãstãm în continuare asupraa douã cuvinte care nu fac parte din fondulprincipal al limbii române, dar care meritã sã fiedescifrate într-o rubricã de „Poveste a vorbei”.

Transcriu explicaþiile date de Dicþionarulexplicativ al limbii române (DEX). Miºto a fostpreluat din limba þigãneascã (cf. misto). Esteconsiderat element lexical de argou, cu sensul(foarte) bun, (foarte) frumos ; substantivat îl gãsimîn expresia „A lua (pe cineva ) la miºto” înseamnã„a-ºi bate joc de acesta, a-l ironiza”. Dupã pãrerealui Victor Eftimiu – spunea Radu Beligan – sintagmaprovine din expresia germanã mit Stock, adicãreferindu-ne la o persoanã, aceasta purta baston,semn de distincþie pentru cei din lumea bunã.Cuvântului paþachinã, DEX gloseazã prioritardenumirea unei plante, numitã ºi verigar, desprecare scrie mai pe larg Valer Buturã înEnciclopedie de etnobotanicã româneascã, ESE,Bucureºti, 1979, p.247. Se cuvine fãcutã observaþiacã în DEX ediþia primã, apãrutã în 1975, seadaugã sensul secundar : „Epitet injurios pentru ofemeie vulgarã, strident îmbrãcatã, cu purtãrinecuviincioase; epitet pentru o femeie de moravuriuºoare” cuvânt etichetat în final cu Et.(imologie)nec.(unoscutã). În acelaºi timp am gãsit urmãtoareainadvertenþã, în privinþa fitonimului : din dicþionarullui V. Buturã (mai sus menþionat) reiese ca sespune paþachinã unei alte plante, anumecruºinului (numit stiinþific, în latinã Rhamnusfragula). Despre transferul de sens al unor obiecte,nume de persoane, proprietãþi al plantelor º.a.,transfer reciproc întâlnit în denumirile plantelor(adicã fitonime) am scris în Memoria…., în diverselocuri. În cazul de faþã, mai credibil este cãnumele unei fiinþe umane, diverse boli ale acesteia,caracteristici negative au fost transmise asupraplantei. Înclin sã-i dau dreptate lui V. Eftimiu careîi transmite urmãtoarele informaþii lui Radu Beligan,în privinþa originii cuvântului paþachinã ºisuplimentar, din aceeaºi categorie a motivaþiilorsemantice ale cuvintelor, încã unui cuvânt pe carenu-l dezvãlui, lãsându-l surprizã pentru încheiere.Revenind la paþachinã , nume de plantã, precizezcitându-l pe V.Buturã, în privinþa caracteristicilor(aspect al plantei, utilizare în medicina popularã,

în citarea domeniilor în care este folositã), estevorba de un arbust care creºte pe marginea pãdurilor,prin tufiºuri; cu lujeri bruni-cenuºii ºi flori albeverzui; are fructul (o drupã) micã, de culoarevioletã închisã; lemnul arbustului produce cel maibun cãrbune pentru prepararea prafului de puºcã;conþine diverse substanþe chimice; în vopsitorie sefoloseºte pentru a obþine culoarea galbenã; ceaiuldin scoarþã se folosea ca purgativ etc. Redauseparat ultima particularitate a plantei paþachina,integral cum o menþioneazã V.Buturã, pentru cãmi se pare cea mai îndreptãþitã de a fi transferatãca nume (negativ) asupra unei persoane: „În MunþiiApuseni, la Sãlciua, decoctul din scoarþã galbenãde sub coajã se dãdea celor (subliniez, n. V.I.)smintiþi de cap, de gânduri, din blestem sauafurisenie”. Cei care pot sã-ºi imagineze aspectulunei paþachine, luând în consideraþie ºi cele ce levoi adãuga, mã vor crede pe cuvânt cã aspectulplantei, folosinþa acesteia, culoarea º.a. Citez întocmaicum îmi comunicã informatoarea mea, prietenamea, Constanþa Bugariu, citându-l, la rândul ei,pe regretatul actor Radu Beligan ºi, indirect, peVictor Eftimiu : „În Bucureºti, exista pe vremuriun vestit mezelar pe nume Paþac. Fratele acestuiaa fost cel dintâi care a deschis un ºantan (Localde petrecere cu cântãreþi ºi dansatori care dauspectacole de varietãþi pentru a distra publicul,cuvânt provenit din fr. chantant (cf. DEX, n.V.I.).Acesta se gãsea pe Bulevardul Elisabeta, importândde la Viena, fete vesele care circulau seara pebulevard în faþa instituþiei de varietãþi ca sãatragã clientela …. Acestea erau „Fetele lui Paþac,adicã paþachinele”.

Suplimentar, redau drept încheiere, DEXmenþioneazã etimologia cuvântului joben, pãlãrieînaltã (cf. fr. haut –de -forme, în englezã top hat,în germanã Zilynder, italianã cilindro (în graiulbãnãþenilor se folosea varianta nemþeascã; la TataOancea de exemplu, în scrierile acestuia) literar afost preferatã varianta joben, pentru cã, înBucureºti, a fost introdus prestigiosul acoperãmântde un negustor francez care avea magazinul peCalea Victoriei, etimologie recunoscutã ºi de DEX.

În concluzie, cred cã nu exagerez cã lumeacuvintelor ne oferã veritabile odisei care meritã afi cunoscute, cãci cuvintele sunt „fiinþe vii” cumspunea scriitorul – filosof Andrei Pleºu într-uninterviu dat televiziunii, nu moderatoarei emisiunii„Norã pentru mama” ci Eugeniei Vodã.

Vasile Ioniþã


Craºovenii sau caraºoveniireprezintã una din multele etniicare locuiesc pe teritoriul þãriinoastre. Izvoarele istorice atestãprezenþa craºovenilor în BanatulMontan încã de prin secolul alXIV-lea. Din bazinul craºovenescfac parte localitãþile ruraleCaraºova, Nermed, Iabalcea,Lupac, Clocotici, Rafnic ºi Vodnic,sate cu oameni harnici ºigospodari, pãstrãtori de tradiþii,obiceiuri ºi valori, atât culturale,cât ºi spirituale, dar ºi mariconservatori ai limbii lorstrãvechi.

Limba craºoveneascã seconsiderã a fi un grai alletopiseþelor limbii croate actuale.De-a lungul vremurilor, limbacraºoveneascã nu ºi-a pierdut dinmoºtenirea transmisã de lastrãbuni, în ceea ce priveºteforma, sensul, pronunþia ºiaccentul. Însã au apãrut ºiinfluenþele strãine, care auajutat-o sã evolueze ºi sã-ºiîmbogãþeascã vocabularul.

Craºovenii, secole de-arândul, au fost mari iubitori ºiconservatori de frumos, costumulautentic reprezentând cea maide preþ podoabã a acestui,,neam”, fala craºoveanului. Dela mic la mare, craºoveanul ºicraºoveanca ºi-au purtat cumândrie ºi cinste costumul, acestafiind cusut ºi împodobit diferit,în funcþie de vârstã, sex ºi context( costum de casã, costum desãrbãtoare, costum de mire, demireasã, de cavaler ºi domniºoarãde onoare etc).

ªi cum vremurile s-auînnoit, craºovenii s-au adaptatmodernismului ºi au început sãrenunþe la îmbrãcarea zilnicã acostumului popular, dar continuã,totuºi, sã-l ,, etaleze” de sãrbãtori,la nunþi ori la împãrtãºanii.

Portul popular craºo-

venesc reprezintã o adevãratãartã. Acesta surprinde prinunicitatea sa, meºteºugul sãu fiindunul aparte, frumos ºi autentic.Cel mai bogat ºi surprinzãtor, sepoate, spune cã îl reprezintãcostumul popular de mire, dar,mai ales, de mireasã. Întregavestimentaþie popularã cra-ºoveneascã a mirilor este cusutãmanual, ceea ce scoate înevidenþa îndeletnicirea artisticãa femeii craºovence, care timpde multe secole, a lãsat oadevãratã zestre culturalã etniei.

Costumul popular almiresei craºovence este alcãtuitdin cununã (venaþ), frumosîmpodobitã cu multe floricele dincearã ºi oglinjoare, care în bãtaiasoarelui, dau adevãratã strãlucireacestei podoabe. În interiorulcununei, mireasa poartã un cocînalt, împodobit cu o floare demuºcatã roºie, portocalie sau roz,ceea ce simbolizeazã dragosteaºi tinereþea. Cocul mai esteîmbogãþit ºi cu un fir de floarealcãtuitã din multe frunzuliþeverzi, ce, de asemenea, sim-bolizeazã tinereþea ºi trãinicia

cãsãtoriei. Aceastã cununã estepurtatã pe cap de cãtre mireasãdoar în prima zi de nuntã,deoarece, a doua zi, consideratãfiind femeie mãritatã, mireasava purta un fel de batic (kirban)strâns pe cap, þesut la rãzboi ºiîmpodobit cu diferite ace cugãmãlie mari ºi strãlucitoare,confecþionate doar în uzinã.

Cãmaºa miresei (kuºulia)este albã, din bumbac, peste carese revarsã o cusãturã cu motiveflorale, precum bobocii fragezide trandafir, cusuþi cu aþã neagrãºi umpluþi cu diferite culori maideschise, ca movul, viºiniul, roºuletc. La gât, gulerul cãmãºii,frumos cusut ºi brodat, este legatcu doi ciucuri (petlie) în culoride roz, albastru, mov sauportocaliu, cromatica acestorasimbolizând, de asemenea,frumuseþea ºi dragostea, dar ºitinereþea miresei.

Peste cãmaºã, pieptulmiresei este bogat împodobit cumãrgele ( ºtenie) de toate culorile,dar ºi cu salbã, alcãtuitã dintr-un ºirag de galbeni, ceea cesimbolizeazã bogãþia craºo-

Etnografie ºi folclorEtnografie ºi folclorEtnografie ºi folclorEtnografie ºi folclorEtnografie ºi folclorCOSTUMUL POPULAR - PODOABA CRAªOVEANULUI

Prof. Cristina Sãrãþeanu


veanului, dar, mai ales, stareamaterialã a miresei. Pe timp mairece, mireasa poartã peste cãmaºãun pieptar (laiber), fãurit din pielede viþel sau de oaie, pricepuþi laacest meºteºug fiind, mai alesbãrbaþii cojocari. Pieptarul mireseiconþine douã buzunare, pe cândal mirelui, conþine patru buzunare.

Din costumul miresei, nulipseºte nici catrinþa (keþa) dinlânã, cusutã la rãzboi, în culoriînchise de negru, acest obiectvestimentar fiind þesut pe marginicu fire argintii, pentru a da onotã aparte întregului costum.Catrinþa este legatã la brâul cuo cingãtoare sau chiar douã(kaniþe), iar peste aceastã catrinþã,mireasa mai este legatã ºi cu omaramã frumoasã de mãtase,înfloratã, iar marginile acesteiasunt împodobite cu ciucuri îndiverse culori tinereºti.

Partea de jos acostumului este alcãtuitã dinpoale (pole) albe, tot din bumbac,acestea fiind, ca ºi cãmaºa, frumosapretate, spatele acestor poalefiind apretate în mod deosebit,în formã de armonicã, aºa cumspune craºoveanca, aceastãlucrãturã obligând mireasa sãpãºeascã încet ºi sã stea drept ºimândrã în faþa mirelui ei, dar ºia celor prezenþi la petrecerea denuntã.

În picioare, mireasa dealtãdatã purta sandale negre oripantofi negri din piele, cu toc,confecþionaþi de pantofaricraºoveni icusiþi. În zilele noastre,mireasa craºoveancã, precummireasa româncã, se încalþã cusandale albe ori pantofi albi, albulreprezentând culorea puritãþii.

Nici costumul popularal mirelui craºovean nu rãmânemai prejos, ºi lucrãtura sareprezintã o adevãrata artã pentrucei ce-l creeazã, dar ºi pentrunecunoscãtori. Mirele poartã pecap o pãlãrie( palaria), frumosgãtitã cu flori de muºcatã roºie,portocalie sau roz ºi multãverdeaþã, ceea ce ilustreazãfrumuseþea ºi tinereþea mirelui.În prima zi de nuntã, mirele seîmbracã în cãmaºã (kuºulia)lungã, albã, din bumbac, legatãla guler cu doi ciucuri (petlie),frumos coloraþi, ca ºi cei de lagulerul miresei.

Peste cãmaºã, mirelepoartã ºi un pieptar (laiber),acesta având confecþionate patrubuzunare, în cele din partea desus fiind aranjate câte o batistãîn fiecare, dar ºi împodobite cucâte o broºã strãlucitoare,simbolul frumuseþii ºi al avuþiei.De asemenea, în partea de jos apieptarului sunt cusute, în piele,iniþialele numelui mirelui, ceea

ce conferã unicitate acestui costumbãrbãtesc.

Costumul mire lu icontinuã, în partea de jos, cupantaloni (gace) albi, tot dinbumbac, marginile acestora fiindfrumos ºi aspectuos franjurate.Nu lipsesc nici pantofii negri dinpiele, asortaþi cu întreg costumulpopular al mirelui craºovean.

A doua zi, la nunta sa,mirele nu va mai purta costumulsãu popular, ci, ca proaspãtînsurãþel, va îmbrãca un costumclasic bãrbãtesc, negru, alb, crem,maro sau, în partea de sus, roºu,viºiniu etc, ceea ce înseamnã cãintrã în rândul bãrbaþilor ca unadevãrat domn, demn de respectat.Doar mireasa, chiar ºi a doua zi,va purta acelaºi costum popularfemeiesc,ca în prima zi a nunþiiei, cu excepþia podoabei de pecap, care va fi diferitã, fapt descrismai sus.

Nu numai costumulpopular al mir i lor, c i alcraºoveanului, în general, dar ºitoate celelate bogãþii craºoveneºti,precum tradiþia, obiceiul ºi limba,reprezintã o valoroasã comoarãa etniei, aceasta însemnând oparte a folclorului românesc, darºi o deosebitã contribuþie lamenþinerea zestrei culturale aîntregului popor român.

În fotografii: port popular ºi obiceiuri craºoveneºti


Iacob I. VOIA

Povestire din istorie:2. Evoluþia Banatului ca

provincie austriacã/austro-ungarã

Dupã cucerirea Timiºoarei de cãtre armatele imperiale austriececonduse de prinþul Eugen de Savoia, cum am prezentat în povestireaprecedentã, Banatul a fost cedat Casei de Austria prin tatatul de paceîncheiat la Passarowitz în 1918. El a fost considerat drept un bun noudobâdit, ocupat în temeiul dreptului rãzboiului, astfel încât aici nu

a fost recunoscut nici un titlu de drept privat ori public anterior anului 1716. Provincia a fost pusã subautoritatea nemijlocitã a forurilor centrale vieneze ºi încredinþatã unei Administraþii a Þãrii în fruntecu un guvernator militar.

Deºi nobilii Ungariei s-au strãduit cu ocazia mai multor diete sã obþinã încorporarea Banatului,aceasta nu s-a realizat, deoarece exista, poate, opinia cã prin aceasta s-ar produce nemulþumirealocalnicilor (J.J.Ehrler1, pag.26).

Dar otomanii nu s-au împãcat cu ideea pierderii Banatului, aºa cã au mai încercat sã-lrecucerescã, fapte care au determinat douã rãzboaie austro-otomane, primul în 1736-39 ºi al doilea în1788-89. Deºi otomanii nu au reuºit, aceste conflicte militare au provocat multe daune ºi suferinþepopulaþiei bãºtinaºe.

Vom prezenta pe scurt evoluþia Banatului în perioada cât a fost provincie austriacã privind :organizarea administrativã, populaþia ºi colonizãrile, dezvoltarea economiei, cultura ºi religia iar la finalafirmarea românilor bãnãþeni ca naþiune politicã ºi marea unire din 1918.

1.Organizarea Administrativã.Prima perioadã a fost denumitã Banatul

Imperial,care a durat din 1716 pânã în 1779,þinutul fiind sub administraþia imperialã vienezã,dar, subliniazã istoricul Valeriu Leu2: în fapt se vaprelungi întreaga domnie a lui Josif II…. Este epocacea mai densã în transformãri, care va fixa trãsãturipe termen lung…

Banatul imperial cuprinde la rândul lui douãperioade : prima 1716-1751 când întreg Banatul s-a aflat sub comandã militarã ; a doua începe în1751 când se introduce administraþia civilã, cuexcepþia unor districte mai periclitate din cauzaotomanilor : Palanca Nouã, Panciova, Mehadia ºi20 de sate caransebeºene, plus o fâºie din zonaBecicherec de-a lungul Tisei. În 1779 Banatul va fianexat Ungariei, ea însãºi înglobatã imperiului.

A doua etapã a istoriei Banatului esteurmarea revoluþiei de la 1848-49 dupã care Banatulrevine sub autoritaea directã a Vienei pânã în1860 sub forma administrativã de Voivodina Sârbãºi Banatul Timiºan.

În 27 decembrie 1860 împãratul decreteazãîncorporarea Banatului la Ungaria fãrã graniþamilitarã.

Împãraþii Austriei au simþit necesitateapresantã a organizãrii unei oºtiri permanenete deapãrare a hotarelor cu turcii, pe care au ºi realizat-o pe baze feudale, sub forma unei graniþe militaresau confiniul militar. Regimentul Româno –Bãnãþean, a fost înfiinþat în 1768-69. S-audesemnat 35 sate camerale între Orºova – Mehadia– Caransebeº – Marga. În 1848 se modificãdenumirea regimentului no.13 în RegimentulGrãniceresc no.13 Româno – Bãnãþean cu sediulîn Caransebeº.

La 27 decembrie 1860 împãratul decreteazãîncorporarea din nou a Banatului la Ungaria, iarîn 1867 se realizeazã acordul dualist austro-ungarprin care Transilvania este anexatã ºi ea Ungariei.În 1872 se desfiinþeazã graniþa militarã, parte dinregimentul de la Caransebeº se transformã înComunitatea de Avere. Urmeazã o perioadã deosebitde opresivã pentru români , sârbi ºi chiar germaniidin Banat. Singura limbã oficialã devine ceamaghiarã. Limbile naþionalitãþilor nemaghiareputeau fi folosite numai în învãþãmântul confesional.

Primul rãzboi mondial (1914 – 1918),izbucnit între marile puteri ale timpului pentrureîmpãrþirea zonelor de supremaþie, a început

T T T T Timiºoara - capitalã culturalãimiºoara - capitalã culturalãimiºoara - capitalã culturalãimiºoara - capitalã culturalãimiºoara - capitalã culturalã


prin ofensiva Puterilor Centrale (Germania ºi Austro-Ungaria) împotriva Antantei (Anglia, Franþa ºiRusia), a antrenat 33 þãri cu o populaþie de peste1 miliard de locuitori. La final, Austro-Ungaria,un conglomerat artificial de naþiuni s-a dezintegratsub presiunea miºcãrilor revendicative ºirevoluþioare ale popoarelor subjugate.

La 1 Decembrie 1918 a luat sfârºit ºiînstrãinarea românilor bãnãþeni de fraþii lor,

unirea într-o singurã þarã realizându-se prinvoinþa lor ºi pentru totdeauna. Dupã închiereaprimului rãzboi mondial, Conferinþa de Pace de laParis a hotãrât divizarea Banatului istoric astfel:66,5 % revenind României, 32,5% RegatuluiSârbilor, Croaþilor ºi Slovenilor, iar cca.1%Ungariei.

Harta Banatului istoric ºi modul cum a fost împãrþit dupã primul rãzboi mondial între România,Serbia ºi Ungaria.

2. Evoluþia populaþiei Banatului.Colonizãrile.

Soarta provinciilor/teritoriilor de graniþã estecel mai adesea vitregã ºi ingratã: toþi vecinii vorsã o alipeascã la teritoriul lor, iar aici au loc celemai multe confruntãri militare, expediþii ale trupelorºi colonizãri de populaþie. Aºa a fost ºi cu teritoriulBanatului.

Tãrâm în care natura generoasã a creeatcondiþii optime de vieþuire a oamenilor, arheologiiau gãsit urme ale locuirii din cele mai vechitimpuri. Romanii au stãpânit Banatul pânã la anii271-275, perioada în care din convieþuirea bãºtinaºilorºi a coloniºtilor s-a format un popor nou, buniciiromânilor ºi s-a inchegat o limbã romanicã nouã:cea românã. Retragerea romanilor in sudul Dunãriia fost determinatã de presiunea popoarelormigratoare. Astfel goþii, hunii, gepizii, avarii,longobarzii, pecenegii, cumanii, bulgarii, slavii, toþiaceºtia au venit, au stat, au plecat împinºi deurmãtorii, sau pur ºi simplu au fost asimilaþi depopulaþia bãºtinaºã. Din popoarele migratoare,ungurii în sec. X se stabilesc în Câmpia Panoniei

ºi de aici se extind, se luptã cu Glad voievoduldin Banat ºi îl înfrâng. Navala tãtarilor, ultimulpopor migrator are loc în 1241, iar retragerea lorîn 1242 cu prãzi uriaºe ºi mulþi robi. Stãpânireamaghiarã dureazã pânã la cucerirea otomanãfinalizatã prin cãderea Timiºoarei în 1552.Otomanii stãpânesc Banatul pânã la 1716, auformat Vilayetul Timiºoara, au adus coloniºtimusulmani din Rumelia, Anatolia ºi Bosnia,organizarea fiind dupã regulile lor.

Câtã populaþie era în Banat la sfârºitulocupaþiei turceºti? Nu existã date certe, dar estesigur cã majoritatea populaþei o formau românii,apoi într-un procent mult mai mic sârbii.

Date precise aflãm de la Johann JakobEHRLER3, revizor, deci un înalt funcþionar alAministraþiei Imperiale Vieneze în Banat, dar pentruanul 1774, deci la un sfert de veac dupã cucerire.Iatã ce scrie la pag.30: Populaþia este formatã dingermani, români, sârbi, greci ºi câþiva unguri. Aceºtialocuiesc laolaltã, în localitãþi mixte, dar cel mai adesefãrã a se amesteca unii cu alþii.

În 1774 numãrul germanilor este de . . . 53.000Numãrul românilor este de . . . . 220.000Numãrul sârbilor ºi al grecilor este de . . 100.000Numãrul ungurilor ºi al bulgarilor este de . . 2.400Numãrul evreilor este de . . . . 340

Totalul sufletelor . . . 375.740


Pe baza datelor demografice prezentate deJ.J.Ehrler, în prefaþã pag.13, Costin Feneºan deducecã: În Banat la 1774 erau 642 localitãþi, din care442 locuite de români, 88 de sârbi, 44 de germani,70 români ºi sârbi, 9 români ºi germani, 5 români,germani ºi sârbi, 1 unguri, 1 sârbi ºi unguri, 2sârbi ºi germani.

Austriecii ºi-au dat seama de la început cãBanatul este un teritoriu bogat în resurse naturale,în consecinþã au început rapid valorificarea acestora.Desele rãzboaie evident cã au dus la scãdereapopulaþiei, deci pentru asigurarea braþelor demuncã au recurs la colonizãri. Aceste colonizãriau avut loc în toatã perioada cât Banatul a fostprovincie austriacã, dar sunt semnificative treiperioade.

Prima perioadã, numitã carolinã,dupã numeleîmpãratului Carol al VI-lea (tatãl Mariei Tereza) aavut loc între 1717-40. A doua, cea terezianãdupã numele împãrãtesei Maria Tereza, numitãmarele val ºvab, între 1763-75, când nord-vestulcâmpiei bãnãþene a fost colonizat sistematic.A treia,din timpul lui Josef al II-lea fiul Mariei Tereza,cea iosefinã a fost între 1782-87.

Nicolae Stoica de Haþeg4 citeazã: „...prã laan.1730 urmarã colonii, întâi neãmþii, italianii,spaniolii în Banat venirã, pentru care ºi nove satefãcurã. Aºezarã-i în Timiºoara, Beseãrica Albã, îndistrictul Palanchii, ... ªi aicea lângã Sasca ºi Oraviþa,de-a lucra adusã, la Potoc, Bobotinþi, Petrila ºi laMacoviºte, la Ieºalniþa pusã.”

Rãzboiul austro-turc din 1736-39 ºi rãscoalaþãranilor români au dat o grea loviturã colonizãriigermane în Banat, epidemia de ciumã din aceltimp a rãrit ºi mai mult rândurile lor. Acelaºcronicar ne spune ºi cã: „Nemþii cei de Mergi înBanat aduºi, nu numai de la Orºava <Eºelniþa >,Bergverche – Sasca, Oraviþa, Potoc, Macoviºte,

Petrila, Bobotinþi, Beserica Albã, Cutriþ, Verºeþ ºialtele, din Banat sã dusãrã.”

Deºi bãºtinaºii ºi coloniºtii germani au fostîn tabere diferite în timpul rãzboiului din 1737-39,mãsurile luate de Curtea de la Viena pentruînlãturarea abuzurilor ºi trecerea la o atitudineînþelegãtoare faþã de bãºtinaºi, au condus la relaþiinormale, ba chiar o apropiere, colaborare ºi aprecierereciprocã, de multe ori germanii fãcând frontcomun cu românii. Astfel, colonizarea a devenitun factor de progres. Acesta este subliniatconvingãtor de istoricul Valeriu Leu: Performanþeleevidente ale coloniºtilor au determinat în grupulromânesc ºi sârbesc o reevaluare a propriului mod deviaþã... Localnicii au observat, de pildã, cã satele decoloniºti au ceasuri pe turlele bisericilor ºi folosesctracþiunea cu cai ºi au înþeles- în termenii veacului,fireºte- cã precizia ºi viteza sunt douã condiþii majoreale reuºitei economice.... Germanul est în primul rândun constructor, percepþie pozitivã ºi extrem desemnificativã. ...Banatul modern a fost construitîmpreunã de toate populaþiile sale 5(s.n.).

Note1 Johan Jakob Ehrler: Banatul de la origini

pânã acum (1774), Editura Facla Timiºoara, 1982.2 Valeriu Leu: Istoria ca support al regionalizãrii

– Banatul Imperial, text rperodus în Nedeia, an II,nr.2(4), decembrie 2014, Reºiþa, pag.48-61.

3 J.J. Ehrler : Banatul de la origini pãnâ acum... pag.30.

4 Nicolae Stoica de Haþeg: Cronica Banatului,studiu introductiv, ediþie, glosar ºi note de DamaschinMioc, ed.II-a revãzutã, Editura Facla, Timiºoara, 1981,pag.170-71 ºi 175.

5 Valeriu Leu: Istoria ca suport al regio-nalizãrii... pag.56-57..

Sfinþii închisorilor

Biserica Ortodoxã Românã a declarat anul2017 ca Anul omagial al iconarilor ºi pictorilorbisericeºti ºi Anul comemorativ Justinian Patriarhulºi al apãrãtorilor Ortodoxiei în timpul comunismuluiîn Patriarhia Românã. În acest context, joi 16februarie 2017, la sediul Centrului de Tineret ”Vasiova”din Bocºa membrii ai ATOR din zonã s-au întâlnitpentru a viziona filmul ”Sã nu ne rãzbunaþi: Mãrturiidespre suferinþele românilor din Basarabia” filmrealizat prin strãdania monahului Moise de laMãnãstirea Oaºa. În urma vizionãrii documentarului,tinerii au purtat discuþii cu privire la deportãrile înSiberia, la deþinuþii politici din Basarabia ºi foameteaacelei perioade (1946-1947).

Preoþii Doru Melinescu, Ciprian Costiº, ValentinUngar ºi Petricã Ghimboaºã au fost cei care aupovestit tinerilor prezenþi despre durerile ºi greutãþileacelei perioade, dar ºi despre cãrþile monahului Moise

Iorgovan: ”Sã nu ne rãzbunaþi: Mãrturii despresuferinþele românilor din Basarabia” ºi ”Sfântulînchisorilor: Mãrturii despre Valeriu Gafencu,” volumeapãrute la Fundaþia ”Sfinþii închisorilor”. TânãraAndra Jurca, responsabilul ATOR zona Bocºa, le-avorbit colegilor ei despre importanþa întâlnirii, despreviitoarele activitãþi ale asociaþiei ºi implicareafiecãruia pentru reuºita acestora.

Evenimentul a fost organizat de Centrul deTineret ”Vasiova”, coordonator pr. Doru Melinescu,ATOR Zona Bocºa, responsabil Andra Jurca, înparteneriat cu Biblioteca Orãºeneascã ”Tata Oancea”Bocºa.

Gabriela ªerban

https://uzpcarasseverin.wordpress.com/2017/02/16/gabriela-serban-sfintii-inchisorilor/

http://ziarullumina.ro/marturii-despre-sfintii-inchisorilor-la-bocsa-120003.html

(Va urma)


La fel ca ºi în cazul altor staþiuni montanebãnãþene, precum Semenic sau Poiana Mãrului, ºiturismul din superba zonã a Muntelui Mic aînceput într-o formã organizatã tot în anii 1930,ani de mare avânt economic. În acea vreme,distanþa de 13 km dintre Caransebeº ºi Borlovaera deja strãbãtutã cu autovehicule precum maºiniºi autobuze. De la Borlova, accesul pe munte sefãcea pe o potecã bine marcatã în lungime de 12km, care putea fi strãbãtutã în trei ore ºi jumãtateatât pe jos, cât ºi cãlare pe cai voinici de munte.În 1935-1936 era deja în lucru un drum pentruautomobile pânã la staþiunea de pe munte.

Staþiunea propriu-zisã a fost întemeiatã înacei ani la altitudinea de cca. 1.500 m, la lizierasuperioarã a pãdurii de brazi. Locul a fost alesîntr-un mod fericit, fiind scãldat toatã ziua înrazele soarelui ºi ferit de vânturi, temperaturafiind una potrivitã.

„Asociaþia Muntele-Mic a funcþionarilormunicipiului Timiºoara”, prescurtatã „Amic”, a fostînfiinþatã la 29 august 1934 de cãtre funcþionariide la Tramvaie, Uzina Electricã Comunalã Timiºoaraºi Alimentarea cu apã, pentru înzestrarea ºipopularizarea regiunii. Asociaþia trebuia sãorganizeze ºi sã întreþinã mijloacele necesare pentrurecreaþie ºi turism, fiind privitã cu multã înþelegerede conducerea municipalã. Preºedinte al „Amic” afost desemnat însuºi primarul Timiºoarei, profesorulA. Coman. Planurile viitoarei staþiuni au fostîntocmite de dr. ing. Cornel Miklósi, directorulUzinei Electrice ºi al Tramvaielor Comunale. Pelângã ei, în comitetul de direcþie se mai aflau: ing.Vasile Zbegan, directorul Alimentãrii cu apã amunicipiului; Pavel Disela, ºeful serviciului financiaral municipiului; ing. Vasile Ciurceu, ºeful serviciuluide exploatare al Uzinei Electrice.

În 1936, în staþiune se aflau urmãtoarele„case de adãpost”:

1. Castelul Batalionului 11 Vânãtori de Munte,construit în 1930 din iniþiativa comandantului deatunci, colonelul Ion Dumitrache, ºi având 100 delocuri;

2. Cabana Rotary, construitã în toamna anului1933 de cãtre familia Prochaska ºi de ClubulRotary din Timiºoara, cu 35 de locuri;

3. Casa „Cuibul nostru” a Comunitãþii deAvere din Caransebeº, având 10 locuri ºi dispunândde curent electric;

4. Cabana „Brãdiºor”, cu 20 de locuri;5. Casa de recreaþie „Bella-Vista”, cu 50 de

locuri.Ultimele trei cabane au fost construite, toate,

în anul 1935. Ultimele douã erau proprietãþi aleAsociaþiei „Amic” din Timiºoara. În plus, în 1936era încã în construcþie Casa de recreaþie a judeþului

Începuturile turismului pe Muntele Mic

Severin, care avea sã aibã 26 de locuri. Eleasigurau servicii pentru turiºti, atât vara, cât ºiiarna. Tot în anul 1935, Uzina Electricã ComunalãTimiºoara a construit pe Muntele Mic ºi o uzinãhidroelectricã pentru sporirea confortuluivizitatorilor.

În plus, casa de recreaþie „Bella-Vista” ofereaun confort la nivel occidental, cum greu se puteagãsi la o asemenea altitudine. Acest hotel alpinera pe atunci egal cu hotelurile de sport dinstrãinãtate. El se remarca prin linii ºi culorimoderne, electricitate, încãlzire centralã, telefon,radio, bãi cu putini, apã caldã ºi rece, WC-uri, holºi sufragerie, ambele fiind spaþioase ºi parchetate,cu mobilã elegantã, serviciu ºi bucãtãrie ireproºabilã,totul fiind pus la punct. O linie particularã detelefon o punea în legãturã cu lumea, putându-seafla în acest mod cele mai recente ºtiri meteorologiceºi rapoarte despre zãpadã, atât de necesare înspecial schiorilor.

Cabanele din staþiune erau grupate într-uncadru pitoresc, pe versantul sud-vestic al muntelui,care oferã o vedere deschisã de 40 km pe valeaTimiºului ºi pe câmpia bãnãþeanã. MunicipalitateaTimiºoarei a construit deasupra caselor de adãposto cruce înaltã de 25 m, iluminatã electric, careera vizibilã atât de la ºes, cât ºi din trenurile depe linia CFR Bucureºti-Timiºoara.

Din staþiune se puteau parcurge numeroasetrasee turistice. Pânã la vârful Muntele Mic, careîn epocã se considera cã are 1.806 m înãlþime, seputea face o orã. De asemenea, se putea ajunge înpatru ore pânã la maiestuosul vârf Þarcu (2.190m) sau pânã la Caleanu (2.196 m), apoi la Nedeia,Mãtania, Baicu etc. La trei ore de mers se aflacasa de adãpost „Cuntu” a Clubului TuristicBãnãþean, iar în patru ore se putea ajunge înstaþiunea subalpinã Poiana Mãrului. Posibilitãþilede plimbãri ºi excursii prin naturã erau de altfelnenumãrate, oferind cele mai variate peisaje ºipriveliºti superbe. Muntele Mic servea ºi ca bazãde plecare în ture mari, precum Retezat, Godeanu,Murariu, Munþii Cernei etc.

La rândul lor, schiorii puteau gãsi acoloplatouri imense de aproape 1.000 ha, cu panteinfinite ºi o zãpadã constantã timp de patru lunipe an. Alþi turiºti mergeau pe Muntele Mic numaipentru recreere la razele solare alpine ºi în aerulozonat al pãdurilor.

În mijlocul acestor splendori, casa de recreaþie„Bella-Vista” a fost construitã de arhitectulcaransebeºean Enric Finz în intervalul iulie-decembrie 1935. Pentru aceasta, Asociaþia „Amic”a fost ajutatã de Comunitatea de Avere ºi deSocietatea „Mundus”, ambele din Caransebeº. Ultima


deþinea o linie feratã industrialã, pe care au fostefectuate transporturile necesare pânã în apropiereastaþiunii. Casa a fost construitã din bârne de bradprelucrate, aºezate pe o fundaþie de piatrã, cu unacoperiº de ºindrilã. Ea cuprindea o pivniþã, parter,etaj, mansardã ºi pod. ªi cabana „Brãdiºor” eraconstruitã din aceleaºi materiale, având însã numaiparter, etaj ºi pod. Tot atunci, Asociaþia a mairidicat ºi un grajd cu o camerã de adãpost pentruþãrani, un cuptor de pâine ºi un coteþ pentruporci. Administrarea caselor „Amic” a fostîncredinþatã lui Teodor Bogdan.

Uzina hidroelectricã ridicatã tot acolo aveao putere de 15 kw ºi utiliza apa pârâului Sebeºel.Crucea a fost ridicatã deasupra staþiunii, pe CleanþulGãinii. A fost facutã din lemn de brad, avândînãlþimea de 25 m ºi lãþimea de 2 m. Ea a fostrealizatã tot de Enric Finz. În nopþile senine, eravizibilã pânã la Timiºoara. A fost sfinþitã printr-oceremonie fastuoasã în zilele de 11-12 iulie 1936.

Serbãrile Cetãþii laMehadia, ed. a X-a

Sâmbãtã, 21 ianuarie 2017,într-o veritabilã zi de iarnã, laMehadia – Plugova s-au întâlnitoameni din culturã din toatã þara(Mehedinþi, Târgu-Jiu, Anina,Bocºa, Reºiþa, Timiºoara, Lugoj,Comloº , Orºova, Bozovic i ,Dalboºeþ, Rudãria, etc.) pentru ceade-a X-a ediþie a „SerbãrilorCetãþii”, dar, mai ales, pentru asãrbãtori revista „Vestea” la undeceniu de existenþã.

ª i de aceastã datã ,organizatorii au fost la înãlþime,pregãtind un program bogat,diversificat, menit sã cuprindã olargã arie culturalã: de la discuþiiºi dezbateri pe teme istorice, avândîn vedere în special Ziua MiciiUniri (24 ianuarie), neuitându-lpe Poetul nepereche ºi opera saimpresionantã, aducând în atenþiapublicului prezent personalitãþi alelocului ºi oameni de culturã dinimediata apropiere, precumscriitorul Ion Florian Panduru saugeneralul Nicolae Cena, încheindcu prezentarea revistei „Vesteade Mehadia” de cãtre Gabrielaªerban ºi Constantin Vlaicu ºilansarea volumului „Dicþionar algraiului bãnãþan (Plugova Sud-Estul

Banatului)” de GheorgheMirulescu ºi Pavel Mirulescu,volum apãrut cu sprijinulPrimãriei ºi Consiliului LocalMehadia la Editura „CetateaCãrþii”, 2017.

Aºa cum ne-am obiºnuit,„Serbãrile Cetãþii” s-au încheiatcu un program artist icprezentat de cadre didactice(prof. Ana Zeicu) ºi elevi aiinstituþiilor ºcolare din Mehadiaºi Plugova.

Evenimentul a fostorganizat de Primãria ºiConsiliul Local Mehadia subbagheta priceputã a primaruluiIancu Panduru ºi a deputatului

În 1939 pe Muntele Mic a fost edificat ºi un schit.În acest stadiu se afla staþiunea Muntele

Mic în preajma izbucnirii celui de-al doilea rãzboimondial. Era un început promiþãtor, cu mari ºansede dezvoltare în viitor. Dar deceniile care auurmat ºi-au pus amprenta ºi asupra ei, evoluþia saulterioarã fiind altfel decât ºi-o imaginaserã ceicare au întemeiat-o.

Mircea Rusnac

Bibliografie: Muntele-Mic (1.806 m). Ceamai înaltã staþiune bãnãþeanã de recreaþie ºi sporturide iarnã, editat de Asociaþia „Muntele-Mic”,Timiºoara, 1936; Ion Pãsãricã, Frumuseþile naturaleale Banatului cu localitãþile climatice-balneare ºicataractele Dunãrii, Bucureºti, 1936, p. 51; http://www.agerpres.ro/economie/2014/12/16/destinatie-romania-monumentul-turismului-din-caras-severin-unic-in-lume-11-21-04

Ion Tabugan, om al locului,care onoreazã cu prezenþafiecare eveniment desfãºuratacasã, ºi a fost moderat cumãiestrie de scriitorul ºipublicistul Nicolae DanciuPetniceanu, important om deculturã al Banatului.

Gabriela ªerban

revistÃ trimestrialÃ de culturÃ - banaterra · cu care limba ºi literatura românã intrã în...

Documents