Vlad Cristina

Comunicare si Relatii Publice

“Numai cu fiica mea”

Roman scris de Betty Mahmoody

– recenzie –

Betty Mahmoody, născută în data de 9 iunie 1945 in Alma, Michigan este o scriitoare

americană cunoscută pentru cartea “Numai cu fiica mea” (Not without my daughter) care a fost

ecranizată sub același titlu.

Cartea este inspirată din intâmplări reale prin care autoarea a trecut și prezintă modul în

care femeile iraniene sunt tratate în societatea islamică, comportamentul bărbaților și viziunea

pe care o are societatea din Iran asupra unor probleme existențiale. Privarea de libertate,

asprimea, violența verbală și fizică, acestea sunt caracteristicile dominante cu care

interacționează sexul feminin. Bărbații sunt superiori, însetați de control și de nevoia de a-și

arăta masculinitatea prin orice metodă posibilă. Sunt catalogați drept capul familiei, cu o

reputație de neclintit și cu un scop bine definit în luarea decizilor. Coranul îndeamnă bărbații să

își bată soțiile și să le închidă în casă în cazul în care acestea comit adulter. Dacă, doar, se

presupune că o soție a comis adulter, “pedeapsa acestei femei se bazează pe mărturia a 4

bărbaţi care sunt chemaţi să facă mărturie. Mai departe, de la femeie nu se cere nici un răspuns

de apărare, ci totul depinde de cei 4 bărbaţi.“1 Femeile sunt subestimate în societatea islamică,

iar opinia lor nu se consideră a fi importantă.

Acțiunea cărții “Numai cu fiica mea” este plasată în timpul Războiului Iran-Irak

(Septembrie 1980 – august 19882). În cadrul acesteia, Betty Mahmoody relatează cea mai 1 http://crestinism-islam.com/2011/01/08/cum-e-sa-fii-femeie-in-islam/

2 http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_Iran-Irak 1

Vlad Cristina

Comunicare si Relatii Publice

îngrozitoare întamplare din viața sa și a fiicei sale. Este căsătorită cu Moody, un doctor Iranian

cu studii și calificări realizate în America, și împreună au o fiică, Mahtob, care la acel moment

avea 4 ani. Deoarece neamurile din partea lui Moody nu-și cunosc, încă, nepoata, îi propune

soției lui să-și petreacă concediul două săptămâni în Iran. Dupa multele insistențe ale soțului

său, Betty acceptă, deși ideea îi conferea o oarecare reticență.

Odată ajunși in Iran, Moody se schimbă față de Betty și Mahtob, devenind mai posesiv,

mai dominator, mai violent. Cu alte cuvinte, Moody redevine modelul firesc al bărbatului

Iranian, se îndepărtează de Betty, obligând-o pe aceasta să poarte chador și să se conformeze

regulilor islamice. Moody se rededică șiismului, credință a islamului. Ulterior, Betty află de la

soțul ei că nu se mai întorc în America. Astfel, dintr-o lume unde totul e posibil, unde libertatea

guvernează, Betty ajunge într-o altfel de lume, unde dorințele și nevoile ei depind, în

permanență, de soț și de familia lui. Ea dorește necontenit să se reîntoarcă alături de fiica sa, pe

plaiurile natale, dar realizează că după legea iraniana, soțul ei primește dreptul de custodie

legală. Betty nu are voie să contacteze pe nimeni, este lipsită de apărare, devine prizoniera

propriului soț, neamurile acestuia studiindu-i fiecare mișcare. Astfel două săptămâni de vacanță

s-au preschimbat în optisprezece luni de teroare pentru mamă și fiică.

Optisprezece luni în care a fost captivă într-o cultură ostilă unde femeile nu dețin

drepturi, iar americanii sunt puternic desconsiderați. Confruntările religioase și politice

reprezintă câteva dintre problemele care apar în lunile în care cele două sunt blocate în Iran.

Betty este prinsă în capcana soțului ei care o închide în casă, de câte ori dorește, fără să îi dea

dreptul să își vadă fetița. Betty nu știe ce este mai terifiant și dureros : faptul Moody a fost

capabil să îi facă acest lucru sau faptul că este forțată să trăiască alături de persoane

respingătoare, într-o lume necunoscută, plină de dramă, totalmente opusă Americii, din punct

de vedere cultural și social.

2

Vlad Cristina

Comunicare si Relatii Publice

În întreaga perioadă de captivitate, Betty încearcă să pună la cale un plan de evadare.

Este urmărită în permanență, acest lucru îngreunându-i orice încercare. Pasdar-ul o oprește pe

Betty de trei ori atenționând-o cu privire la îmbrăcămintea sa. Ura ei pentru Moody este într-o

continuă creștere, iar dorința aprinsă de a se salva pe ea si pe Mahtob o menține pe Betty la un

nivel de conștiență care nu îi permite să își piardă speranța și nici să se resemneze cu ideea

unui viitor în Iran. Întâmplările reale prin care au trecut cele două în lunile în care au fost

blocate în inima culturii islamice sunt de-a dreptul impresionante și totodata șocante. Betty

Mahmoody a dat dovadă de un extraordinar curaj, de încăpățânare și de o necontenită iubire

maternă.

Cartea este captivantă, suspansul fiind presărat pe tot parcursul acesteia. Autoarea

surprinde ideea lucrurilor existențiale, de la oferirea încrederii persoanei iubite și dezamăgiri

din partea acesteia și lupte de una singură până la capăt pentru libertatea ei și a fiicei sale.

În prezent autoarea cărții este președinta și co-fondatoarea organizației “One world: For

children”, organizație care promovează înțelegerea diferențelor dintre culturi și oferă protecție

și sprijin copiilor proveniți din căsătorii ai caror părinți provin din culturi diverse.

3