1

CUPRINS

1. Notiuni generale

2. Clasificarea nulitatilor actului juridic civil

2.1. Criterii de clasificare

2.2. Categorii de nulitati

2.2.1. Nulitatea absoluta si nulitatea relativa

3. Regimul juridic al nulitatii

4. Efectele nulitatii

4.1. Principiul retroactivitatii efectelor nulitatii

4.1.1. Consecintele aplicarii principiului retroactivitatii efectelor

nulitatii. Repunerea partilor în situatia anterioara

4.1.2. Situatia contractelor cu executare succesiva

4.1.3. Situatia debitorului de buna-credinta

4.2. Efectele nulitatii fata de terti

4.3. Modalitati de inlaturare a efectelor nulitatii

2

NULITATEA ACTULUI CIVIL IN VECHEA SI

NOUA REGLEMENTARE A CODULUI CIVIL

1. Notiuni generale

Etimologia termenului ,,nulitate” provine de la termenul latin ,,nullitas” si de la

termenul frantuzesc ,,nullite`”, avand trei sensuri: primul se refera la o lipa totala de

valoare sau talent, al doilea la o persoana fara competenta iar al treilea la ineficacitatea

unui act juridic din pricina nerespectarii unei conditii de fond sau de forma.

Traian Ionascu si E. Barasch definesc nulitatea ca fiind o sanctiune aplicata in

urma incalcarii prin act juridic a unei dispozitii legale, inca de la data cand a fost

intocmit actul.

Legislatia noastra civila nu ne ofera o definitie a nulitatii si de aceea definirea ei,

asemeni altor institutii, apartine doctrinei. O definitie care s-a impus prin precizia sa

este aceea care defineste nulitatea ca fiind acea sanctiune de derpt material "care

lipseste actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru incheierea sa

valabila ".

Conform Noului Cod Civil1, nulitatea contractelor este reglementata unitar,

cuprinzand o clasificare principala a nulitatilor, regimul lor juridic, principalele

cauze de nulitate, efectele nulitatii si nu in ultimul rand, problemele validarii

contractului lovit de nulitate.

Chiar si in noua reglementare exista lacuna definitiei nulitatii, astfel, literatura de

specialitate2 a definit acest concept ca fiind o sanctiune de drept civil ce consta in

desfiintarea retroactiva, in totalitate sau partial, a efectelor unui act juridic, ca urmare a

nesocotirii dispozitiilor legale prevazute pentru incheierea lui valabila.

2. Clasificarea nulitatilor actului juridic civil

2.1. Criterii de clasificare

Clasificarea nulitatilor se realizeaza dupa urmatoarele criterii:

1 Sectiunea a 4-a, numita ,,Nulitatea contractului”, Titlul II, ,,Izvoarele obligaţiilor”, Cap. I ,,Contractul”.

2 Gh. Beleiu, ,,Introducere în dreptul civil”, ed. a XI-a, edit. Universul juridic, 2007, pag. 214; A. Ionaşcu, ,,Drept

civil.Partea generala”, Ed. Didactica şi Pedagogica, Bucuresti, 1963 pag. 105.

3

a) Dupa natura interesului, care poate fi general sau individual, protejat prin

dispozitia legala incalcata la momentul incheierii actului, avem: nulitate absoluta si

nulitate relativa;

b) Dupa intinderea efectelor sale, nulitatea poate fi partiala-cand desfiinteaza doar

o parte din efectele actului juridic, celelalte mentinandu-se deoarece nu contravin legii, si

totala-cand desfiinteaza in intregime efectele actului juridic.

Clasificare a nulitatilor decurge din conceptia despre nulitate, care a evoluat de la

teza nulitatii totale şi iremediabile la teza proportionalizarii efectelor nulitatii in raport

cu finalitatea legii, fiind considerat ca trebuie sa fie inlaturate numai acele efecte care ar

contraveni scopului dispozitiei incalcate, celelalte efecte mentinandu-se (nulitatea fiind,

astfel, partiala si remediabila).

Noul Cod civil stabileste ca acele clauze ce nu respecta ordinea publica si

bunele moravuri trebuie sa fie considerate ca fiind nescrise, astfel acestea nu vor

produce efecte juridice. Aceasta este o conceptie moderna, care pastreaza regula ca

celelalte clauze care sunt legale sa-si produce efectele, actul juridic fiind ferit de

sanctiunea nulitatii totale.

Conform art.1255 Noul Cod Civil, „(1) Clauzele contrare legii, ordinii publice sau

bunelor moravuri si care nu sunt considerate nescrise atrag nulitatea contractului în

intregul sau numai daca sunt, prin natura lor, esentiale sau daca, in lipsa acestora, nu s-ar

fi incheiat. (2) In cazul in care contractul este mentinut in parte, clauzele nule sunt

inlocuite de drept cu dispozitiile legale aplicabile. (3) Dispozitiile alin. (2) se aplica in

mod corespunzator si clauzelor care contravin unor dispozitii legale imperative si sunt

considerate de lege nescrise”.

Aplicarea conceptiei ce vizeaza nulitatea partiala o regasim in mai multe materii

dupa cum urmeaza:

* Conform art. 19 alin. 2 Noul Cod Civil, in materia publicităţii drepturilor, actelor

sau faptelor juridice sunt considerate nescrise şi deci, sancţionate cu nulitatea, clauzele

vizand renuntarea sau restrangerea dreptului de a indeplini o asemenea formalitate de

publicitate, precum si orice clauza penala sau alta sanctiune stipulata pentru a impiedica

exercitiul acestui drept.

* Conform art. 1699 Noul Cod Civil, este considerata nescrisa si stipulatia vizand

exonerarea de raspundere pentru evictiune provenita din faptul insusi al vanzatorului sau

din cauze anterioare, pe care, cunoscandu-le la momentul instrainarii, acesta le-a ascuns

cumparatorului.

* Conform art.1009 alin.1 Noul Cod Civil, „este considerata nescrisa clauza prin

care, sub sanctiunea desfiintarii liberalitatii sau restituirii obiectului acesteia, beneficiarul

este obligat sa nu conteste validitatea unei clauze de inalienabilitate ori sa nu solicite

4

revizuirea conditiilor sau a sarcinilor. (2) De asemenea, este considerata nescrisa

dispozitia testamentara prin care se prevede dezmostenirea ca sanctiune pentru incalcare

obligatiilor prevăzute la alin. (1) sau pentru contestarea dispozitiilor din testament care

aduc atingere drepturilor mostenitorilor rezervatari ori sunt contrare ordinii publice sau

bunelor moravuri”.

c) Dupa modalitatea de consacrare legislativa, exista nulitate expresa (prevazuta

expres de lege) si nulitate virtuala sau implicita (nu este expres prevazuta de lege, dar

rezulta neindoielnic, din modul in care este reglementata o anumita conditie de

valabilitate a actului juridic3).

d) După felul conditiei de valabilitate nerespectate, exista nulitate de fond

(intervine in cazul nerespectarii unei conditii de fond a actului juridic, cum sunt cele

referitoare la capacitate, obiect, cauza, consimtamant) si nulitate de forma (in cazul

nerespectarii formei cerute ad validitatem);

e) După modul de valorificare, exista nulitate judiciara (opereaza pe temeiul unei

hotarari judecatoresti) si nulitate amiabila ( are la baza acordul partilor).

2.2. Categorii de nulitati

2.2.1. Nulitatea absoluta si nulitatea relativa

Nulitatea absolua si nulitatea relativa

Nulitatea absoluta este aceea care sanctioneaza nerespectarea, cu ocazia incheierii

actului juridic, a unei dispozitii legale imperative, care ocroteste un interes general,

obştesc4.

In acest sens, art. 1246 N.C.civ. prevede: „este nul contractul incheiat cu incalcarea

unei dispozitii legale instituite pentru ocrotirea unui interes general”.

Nulitatea relativa este aceea care sanctionează nerespectarea, cu ocazia incheierii

actului juridic, a unei dispoziţii legale care ocroteste un interes particular sau individual.

In acest sens, art. 1248 N.C.civ. prevede :„contractul incheiat cu incalcarea unei

dispozitii legale instituite pentru ocrotirea unui interes particular este anulabil”.

3 referitor la nulitatea virtuala, art. 1253 Noul Cod Civil stabileste ca in afara cazurilor in care legea prevede

sanctiunea nulitatii, contractul se desfiinteaza şi atunci cand sanctiunea nulitatii absolute sau relative trebuie aplicata

pentru ca scopul dispozitiei legale incalcate sa fie atins. 4 art. 1250 N.C.civ. prevede: contractul este lovit de nulitate absoluta in cazurile anume prevazute de lege, precum si

atunci cand rezulta neindoielnic din lege ca interesul ocrotit este unul general.

5

Concluzia ce reiese din textele de lege mentionate anterior este aceea ca, sub aspect

terminologic, se face distinctie intre nulitatea absoluta si cea relativa pentru ca, in timp

ce in cazul celei dintai, „contractul este nul”, in cazul celei de-a doua, „contractul este

anulabil”.

Legiuitorul, prin art. 1252 N.C.civ., instituie prezumtia de nulitate relativa, astfel,

daca natura nulitatii nu este determinata sau nu poate fi dedusa din lege, contractul este

lovit de nulitate relativa.

3. Regimul juridic al nulitatii

Regimul juridic al nulitatii reprezinta regulile carora le este supusa nulitatea

absoluta sau relativa.

Deoarece regulile aplicabile sunt diferite, de aici rezulta si importanta calificarii si

incadrarii corespunzatoare a nulitatii în una din cele doua categorii.

Regimul juridic al nulitatii absolute reiese din dispoziţiile art. 1247 şi 1249

N.C.civ. dupa cum urmeaza:

* conform art. 1247 alin. 2 Noul Cod Civil, nulitatea absoluta poate fi invocata de

orice persoana interesata, pe cale de acţiune sau de exceptie. Deci, oricine pretinde si

reclama un interes(deci nu numai partile si avanzii lor cauza, dar si procurorul,

autoritatile publice competente, alte terţe persoane prejudiciate prin actul incheiat si deci,

interesate sa obtina desfiintarea actului) poate invoca nulitatea.

* instanta are obligatia de a invoca din oficiu nulitatea actului. Aceasta obligatie a

instantei rezulta din functia organului jurisdictional de a restabili ordinea de drept

incalcata, fara sa reprezinte, astfel, o nesocotire a limitelor investirii sau o depasire a

principiului disponibilitatii.

* nulitatea absoluta nu poate fi confirmata decat in cazurile prevazute de lege.

Această regula reiese din natura interesului ocrotit de norma a carei incalcare atrage

nulitatea absoluta.

Inadmisibilitatea confirmarii nulitatii absolute nu trebuie sa se confunde cu

validarea actului prin indeplinirea ulterioara a cerintelor legale, nerespectate în momentul

incheierii actului5, validare care decurge din conceptia despre nulitate, dar si din regula

potrivit careia conventiile trebuie sa fie interpretate in sensul in care sa produca efecte

juridice, iar nu în sensul de a nu produce nici unul6.

* nulitatea absoluta poate fi invocată oricand, fie pe cale de actiune, fie pe cale de

exceptie, daca prin lege nu se prevede altfel.

5 de exemplu,obtinerea autorizatiei administrative, pana la anularea actului.

6 Gh. Beleiu, ,,Drept civil român. Introducere în dreptul civil”, ed. a XI-a, edit. Universul Juridic, 2007, pag.227

6

Rezulta, deci, functionarea regulii imprescriptibilitatii in ce priveste nulitatea

absoluta, indiferent de calea procedurala folosita pentru valorificarea ei (actiune sau

exceptie), cu rezerva situatiilor expres prevazute de lege, cand nulitatea absoluta poate fi

prescriptibila7.

Regimul juridic al nulitatii relative reiese din art. 1248 şi 1249 N.C.civ., dupa

cum urmeaza:

* conform art. 1248 alin. 1, nulitatea relativa poate fi invocata numai de cel al

carui interes este ocrotit prin dispozitia legala incalcata, astfel, de principiu, nulitatea

relativa poate fi pretinsa sau opusa numai de catre partea interesata, prejudiciata prin

incheierea respectivului act.

Exista si situatii in care, in afara persoanei interesate si tocmai in ideea asigurarii

unei reale protectii a acesteia, nulitatea relativa mai poate fi invocata si de catre alte

persoane, cum ar fi: creditorii chirografari, pe calea acţiunii oblice; reprezentantul legal al

celui lipsit de capacitate de exercitiu; ocrotitorul legal al minorului cu capacitate de

exercitiu restransa sau consiliul de familie; succesorii partii ocrotite (cu exceptia ipotezei

in care ar fi vorba despre actiuni strict personale).

* conform art. 1248 alin.2, nulitatea relativa nu poate fi invocata de catre instanta

din oficiu, deci, daca persoana protejata de norma incalcata nu invoca nulitatea relativa,

instanta de judecata nu va putea sa intervina.

* conform art.1248 alin.4, nulitatea relativa poate fi invocata, invocare care se

poate face de catre de catre persoana interesata sau succesorii ei in drept, expres sau tacit.

Ultima modalitate de confirmare poate rezulta, de exemplu, din executarea actului

anulabil sau din neinvocarea nulitatii inauntrul termenului de prescriptie. In ambele

ipoteze insa, cel in cauza trebuie sa fi cunoscut cauza de nulitate pentru ca astfel,

atitudinea lui sa valoreze confirmare a nulitatii.

* conform art. 2517 N.C.civ., termenul general de prescriptie este de 3 ani, iar

momentul de la care începe sa curga este diferit, in functie de cauza de anulabilitate

invocata. In ceea ce priveste prescriptia extinctiva, nulitatea relativa poate fi invocata pe

cale de actiune numai in termenul mentionat anterior.

Conform art. 2529 alin. 1 N.C.civ., prescriptia curge:

a) in caz de violenta, din ziua cand aceasta a incetat;

b) in cazul dolului, din ziua cand a fost descoperit;

c) in caz de eroare sau in celelalte cazuri de anulare, din ziua cand cel in drept,

reprezentantul sau legal sau cel chemat de lege sa ii incuviinteze sau sa ii autorizeze

7 exemplu de exceptie: dispozitiile art. 45 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, stabilesc ca prin derogare de la dreptul

comun, indiferent de cauza de nulitate (si atunci cand este absoluta), dreptul la actiune se prescrie în termen de 18

luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

7

actele, a cunoscut cauza anularii, dar nu mai tarziu de implinirea a 18 luni din ziua

incheierii actului juridic.

Conform art. 2517 alin. 2, cand nulitatea poate fi invocata de o terta persoana

(creditor chirografar, reprezentant, ocrotitor legal, etc.), prescriptia incepe sa curga, daca

prin lege nu se dispune altfel, de la data cand tertul a cunoscut cauza de nulitate.

Daca invocarea nulitatii relative pe cale de actiune este supusa prescriptiei

extinctive, in schimb, atunci cand este vorba de valorificarea pe cale de exceptie,

anulabilitatea actului poate fi opusa intotdeauna de cel caruia i se cere executarea actului.

Astfel, dispoziţiile art. 1249 alin. 2 N.C.civ. prevad: „partea careia i se cere

executarea contractului poate opune oricand nulitatea relativa a contractului, chiar si dupa

implinirea termenului de prescriptie a dreptului la actiunea in anulare”.

Indiferent ca interesul ocrotit este general sau particular, actul nul este lipsit de

efectele juridice pentru care a fost edictat, de unde rezulta ca nu exista deosebiri de

efecte intre nulitatea absoluta si cea relativa.

Deosebirile dintre cele doua tipuri de nulitate sunt de esenta regimului lor

juridic, dupa cum urmeaza:

* nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are interes, nulitatea relativa poate

fi invocată numai de persoana al carei interes a fost nesocotit la incheierea actului;

* nulitatea absoluta trebuie sa fie invocata din oficiu de instanta de judecata,

nulitatea relativa nu poate fi invocata de instanta din oficiu;

* nulitatea absoluta nu este susceptibila de confirmare, decat exceptional, in

cazurile prevazute de lege, nulitatea relativa poate fi acoperita prin confirmare de catre

partea interesata;

* nulitatea absoluta este imprescriptibila, putand fi invocata oricand, pe cale de

actiune sau de exceptie, in schimb, nulitatea relativa poate fi invocata pe cale de actiune

doar inauntrul termenului de prescriptie si numai atunci cand este opusa pe cale de

exceptie invocarea se poate face nelimitat in timp.

4. Efectele nulitatii

Efectele nulitatii reprezinta consecintele juridice ale aplicarii sanctiunii nulitatii8,

respectiv urmarile survenite in cazul desfiintarii in totalitate sau partial, a unui act juridic

lovit de nulitate.

Efectul nulitatii se exprima in adagiul quod nullum est, nullum producit effectum

(ceea ce este nul nu produce niciun efect) si aceasta, indiferent ca nulitatea este absoluta

sau relativa. 8 M. Nicolae, ,,Actul juridic civil”, ,,Instituţii de drept civil. Curs selectiv pentru licenţă” 2009-2010,edit.. Universul

Juridic, 2009, pag. 105-106

8

Daca in vechiul Cod civil nu existau texte de principiu referitoare la efectele

nulitatii, in noua reglementare efectele nulitatii sunt definite prin dispozitiile art. 1254-

1265.

4.1. Principiul retroactivitatii efectelor nulitatii

Principiul retroactivitatii efectelor nulitatii se refera la fatul ca efectele actului

incheiat cu nerespectarea dispozitiilor legale sunt inlaturate nu numai pentru trecut, de la

momentul realizarii acordului de vointa, ci si pentru viitor, ajungandu-se sa se considere

ca, de fapt, actul juridic nu a fost niciodata incheiat. Principiul este consacrat prin

dispozitiile art. 1254 N.C.civ., potrivit carora „contractul lovit de nulitate este considerat

a nu fi fost niciodata incheiat”.

Principiul amintit trebuie pus in legatura cu principiul legalitatii, ce presupune sa

fie inlaturate toate efectele produse in temeiul unui act pentru restabilirea ordinii de drept

incalcate la momentul intocmirii actului, altfel sanctiunea ar fi doar formala.

4.1.1. Consecintele aplicarii principiului retroactivitatii efectelor nulitatii.

Repunerea partilor în situatia anterioara

Urmează a se distinge după cum actul juridic a fost executat sau nu.

a) Daca actul nu a fost executat, eficacitatea lui inceteaza, asa incat nu se mai poate

cere indeplinirea prestatiilor rezultate dintr-un asemenea act. Datorita efectului retroactiv

al nulitatii, se considera ca intre parti nu a existat niciodata vreun raport juridic generator

de drepturi si obligatii, pe temeiul caruia sa se poata pretinde executarea prestatiilor.

b) Daca actul a fost executat in tot sau in parte, problema este mai complicata,

datorita situatiilor de fapt si de drept care au putut aparea intre momentul incheierii

actului şi acela al anularii, punandu-se insa problema restituirii prestatiilor, care raman

fara temei urmare a anularii actului.

Conform art. 1636 N.C.civ, dreptul de restituire apartine celui care a efectuat

prestatia supusa restituirii sau, dupa caz, unei alte persoane indreptatite, iar in ce priveste

modalitatea de restituire a prestatiilor, aceasta se face prin natura sau prin echivalent (in

acest din urma caz, valoarea prestatiilor apreciindu-se la momentul in care debitorul a

primit ceea ce trebuie sa restituie9.

9 art. 1640 N.C.civ prevede.: Daca restituirea nu poate avea loc in natura din cauza imposibilitatii sau a unui

impediment serios ori aceasta priveste prestarea unor servicii deja efectuate, restituirea se face prin echivalent (1). În

cazurile prevazute la alin. (1), valoarea prestatiilor se apreciaza la momentul in care debitorul a primit ceea ce

trebuie sa restituie (2).

9

4.1.2. Situaţia contractelor cu executare succesiva

Conform art.1254 alin.2 Noul Cod Civil, restituirea prestatiilor trebuie sa aibă loc

în vreuna din modalitatile aratate (in natura sau prin echivalent), chiar si în cazul

contractelor cu executare succesiva.

Pentru ca inainte nu existau aceste prevederi legale, se considera ca in cazul

contractelor cu executare succesiva (ex.: contract de locatiune, de prestari servicii) exista

o imposibilitate obiectiva de restabilire in natura a situatiilor anterioare, deoarece

serviciul procurat (de exemplu, folosinta bunului pentru locatar) pana la momentul

anularii contractului, nu mai poate face obiectulrestituirii. Se considera ca, intr-un

asemenea caz, nulitatea opereaza ca o simpla reziliere, producand efecte doar pentru

viitor.

Conform Noului Cod Civil se prevede si pentru o asemenea situatie posibilitatea

restituirii – prin echivalent – astfel, contractele cu executare succesiva nu se mai pot

constitui in exceptie de la principiul retroactivitatii efectelor nulitatii, asa cum se

considera anterior în doctrina si jurisprudenta

4.1.3. Situatia debitorului de buna-credinta

Conform art. 1641 alin. 1 N.C.civ., daca bunul a pierit in intregime sau a fost

instrainat, iar cel obligat la restituire este de buna-credinta ori a primit bunul in temeiul

unui act desfiintat cu efect retroactiv, fara vina sa, acesta trebuie sa restituie valoarea cea

mai mica dintre cele pe care bunul le-a avut la data primirii, a pieirii sau, dupa caz, a

instrainarii.

Se observa ca accentul nu este pus pe ideea de protectie a debitorului de buna-

credinta (care sa fie exonerat de obligatia restituirii pe considerente de echitate, pentru a

nu i se ingreuna situatia), ci pe ideea reechilibrarii situatiei partilor, buna-credinta

functionand doar in sensul luarii in considerare a celei mai mici contraprestatii posibile.

Are loc deci, doar o atenuare a obligatiei de restituire si nu inlaturarea totala a

acesteia, care ar fi de natura sa greveze situatia celeilalte parti. Pe de alta parte, conform

art. 1642 alin. 1, debitorul de rea-credinta, deci cel care a distrus sau a instrainat cu rea-

credinta bunul primit sau contractul a fost desfiintat retroactiv din culpa sa, este tinut sa

restituie valoarea cea mai mare dintre cele pe care bunul le-a avut la data primirii, a

pieirii sau, dupa caz, a instrainarii.

4.2. Efectele nulitatii fata de terti

In principiu, intre parti, nulitatea actului semnifica desfiintarea efectelor acestuia

pentru trecut si pentru viitor.

10

Chiar daca tertii nu sunt legati in mod direct prin contractul incheiat intre parti, lor

nu li se pot impune drepturile si obligatiile ce se nasc din incheierea respectivului

contract, acestia au obligatia de a respecta legatura juridica a partilor.

Conform art. 1648 N.C.civ., atunci cand bunul supus restituirii a fost instrainat,

actiunea in restituire poate fi exercitata si impotriva tertului dobanditor, sub rezerva

regulilor de carte funciara sau a efectului dobandirii cu buna-credinta a bunurilor mobile,

ori, dupa caz, a aplicarii regulilor privitoare la uzucapiune.

Deci, efectele nulitatii se pot rasfrange asupra unor terte persoane care au

contractat cu partile si au dobandit drepturi care depind de actul lovit de nulitate. De

exemplu, daca este declarat nul un contract translativ de proprietate, aceasta va avea drept

consecinta si desfiintarea drepturilor constituite sau transferate de catre dobanditor asupra

bunului în favoarea unor terti (dreptul de ipoteca ar trebui sa inceteze, pornind de la

principiul potrivit caruia nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decat are el insusi

sau cel potrivit caruia desfiintarea actului principal are drept consecinta desfiintarea

actului subsecvent).

Astfel, ceea ce ar putea paraliza o actiune in restituire indreptata impotriva tertului

ar fi regulile de carte funciara (de exemplu, cazul subdobanditorului de buna-credinta al

unui drept real imobiliar inscris in cartea funciara, cand actiunea in rectificare produce

efecte si fata de terte persoane).

Tertul subdobanditor de buna-credinta al unui bun mobil corporal devine

proprietarul acestuia fara ca titlul sau sa-i mai poata fi pus in discutie, chiar atunci cand

se desfiintează titlul autorului sau.

Prescriptia achizitiva reprezinta o alta modalitate de paralizare de catre tert a

actiunii indreptate impotriva sa, dupa desfiintarea titlului autorului.

Conform art. 1649 Noul Cod Civil, celelalte acte juridice, cu exceptia actelor de

dispozitie, facute in favoarea unui tert de buna-credinta, sunt opozabile adevaratului

proprietar sau celui care are drept de restituire, cu exceptia contractelor cu executare

succesiva, care, sub conditia respectarii formalitatilor de publicitate prevăzute de lege,

vor continua sa produca efecte pe durata stipulata de parti, dar nu mai mult de un an de la

data desfiintarii titlului constituitorului.

4.3. Modalitati de inlaturare a efectelor nulitatii

Există situatii in care, desi actul juridic este lovit de nulitate, lui i se poate

recunoaste valabilitatea, in tot sau in parte, intrucat sunt principii de drept fondate pe

ratiuni mai puternice, care in conflict cu regula conform careia actul nul nu mai produce

efecte o anihileaza10

.

Reguli de natura sa elimine efectele nulitatii:

10

M. Nicolae, op. cit., pag. 115

11

* conversiunea actului juridic(transformarea unei operatii juridice intr-o alta

operatie juridica, determinata de faptul ca un act lovit de nulitate totala poate produce

efectele altui act juridic, ale carui conditii de validitate le indeplineste). Pana la adoptarea

Noului Cod Civil nu exista o reglementare de principiu a conversiunii, ci doar aplicatii

ale acesteia.

Pentru a putea opera conversiunea, este necesar sa fie indeplinite urmatoarele

condiţii:

- actul nul sa fie desfiintat efectiv si total;

- sa existe un element de diferenta intre actul nul si actul

valabil;

- actul socotit valabil sa indeplineasca toate conditiile de validitate, iar acestea sa

se regasească in chiar actul desfiintat.

* validarea contractului( are loc atunci cand nulitatea este acoperita prin

confirmare sau prin alte moduri anume prevazute de lege, conform art. 1261-1265 N.Cod

Civil).

Confirmarea anulabilitatii actului semnifica renuntarea la dreptul de a invoca

nulitatea in termenul de prescriptie si trebuie sa rezulte din vointa certa a partii, expresa

sau tacita.

Cerinte pentru valabilitatea actului anulabil si pentru producerea de efecte de catre

confirmare:

- conditiile de validitate a contractului trebuie sa fie indeplinite in momentul

confirmarii acestuia;

- manifestarea de vointa in sensul confirmarii trebuie facuta de parte numai în

masura cunoasterii cauzei de anulabilitate, iar in caz de violenta, numai dupa incetarea

acesteia;

- in lipsa confirmarii exprese, este suficient ca obligatia sa fie executata in mod

voluntar la data la care ea putea fi valabil confirmata de catre partea interesata;

- actul confirmativ, in cazul confirmarii exprese, trebuie sa cuprinda obiectul,

cauza si natura obligatiei si sa faca mentiune despre motivul actiunii in nulitate.

Confirmarea facuta de una dintre parti nu impiedica invocarea nulitatii contractului

de catre cealalta parte, atunci cand fiecare dintre parti ar putea invoca o nulitate una

impotriva celeilalte. Altfel spus, actul confirmativ nu produce efecte extensive, de natura

sa acopere cauze de nulitate care puteau fi invocate si de alte parti decat titularul actului

confirmativ.

* validitatea aparentei in drept11

(conform art. 17 N.C.civ., atunci cand actul juridic

a fost incheiat intr-o situatie de eroare comuna si invincibila, instanta va putea, tinand

11 o aplicatie a acestui principiu o avem in materia casatoriei, conform art. 293 alin. 2 N.C.civ., atunci cand sotul

unei persoane declarate moarte s-a recasatorit si, dupa aceasta, hotararea declarativa de moarte este anulata, noua

12

cont de aceste imprejurari, sa considere ca actul astfel intocmit va produce fata de cel

aflat în eroare, aceleasi efecte ca si cand ar fi valabil (cu exceptia situatiei in care

desfiintarea actului nu i-ar produce niciun prejudiciu).

* raspunderea civila delictuala (in cazul incapabilului minor, daca acesta ar savarsi

un delict civil cu ocazia incheierii actului (de exemplu, prin manopere dolosive, cum ar fi

falsificarea datei nasterii din actul de identitate, ar crea o aparenta inselatoare ca este

major), el nu va putea cere anularea respectivului act, deoarece cealalt parte ar fi

prejudiciat. Astfel, principiul ocrotirii incapabilului cedeaza in fata principiului

raspunderii civile delictuale, ceea ce inseamna ca in temeiul regulilor executarii in natura

a obligatiilor si repararii in natura si integrale a pagubelor, actul anulabil va fi mentinut,

intrucat reprezinta cea mai buna reparare a prejudiciului ce s-ar produce cocontractantului

prin fapta ilicita a minorului.

casatorie ramane valabila, daca sotul celui declarat mort a fost de buna-credinta (prima casatorie considerandu-se

desfacuta pe data incheierii noii casatorii).

13

BIBLIOGRAFIE

1. Cornelia Munteanu, Ovidiu Ungureanu, ,, Drept civil. Partea generala”, edit.?,

2011

2. Gabriel Boroi, ,,Drept civil. Parte generala”, edit. Hamangiu, 2008

3. M.Muresan, D.Chirica, ,,Contributii la studiul conceptului de sanctiune civila,

Studia Jurisprudentia nr.2/1988

4. G.Florescu, ,,Nulitatea actului juridic civil”, edit. Hamangiu, 2008

5. M. Nicolae, ,,Actul juridic civil. Instituţii de drept civil. Curs selectiv pentru

licenta” , edit.. Universul Juridic, 2009

6. Gh. Beleiu, ,,Drept civil roman. Introducere in dreptul civil”, ed. a XI-a, edit.

Universul Juridic, 2007

7. I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, ,,Tratat de drept civil”, vol.I, edit.

Nationala, 1928

8. A. Ionascu, ,,Drept civil.Partea generala”, edit. Didactica si Pedagogica,

Bucuresti, 1963

9. D. Cosma, ,,Teoria generala a actului juridic civil”, edit. stiintifica, Bucuresti,

1969

10. L. Pop, ,,Tratat de drept civil. Obligatiile”, vol. II, ,,Contractul” , edit.

Universul Juridic, Bucuresti, 2009

11. Gh. Beleiu, ,,Actul juridic civil”, „Tratat de drept civil”, vol. I,

“Partea generala”, edit.. Academiei, Bucuresti, 1989

12. Noul Cod Civil, edit. C.H.Beck, 2011

13. www.juris.ro

14