nr.7 noiembrie 2003 - dacia.org

1

DACIAmagazinnr.7 noiembrie 2003

cmyk

Oricine tânjeºte dupã un stãpân servitor se va numi.7. Reºedinþa lui Decebal

Palatul lui Decebal

Istoria lumii pare uneori extremde ciudatã ºi de controversatã. Înjurul anului 1574, un cãlugãr spaniolnumit Alphonso CIACCONE prezintãîn premierã basorelieful lui Apolodordin Damasc sculptat pe Columna luiTraian în Roma, basorelief careînfãþiºa, spune el, scene din celedouã campanii militare în cucerirea

Daciei ale sus-numitului împãrat(101-102 d.Hr. ºi 105-106 d.Hr.).

Aratã, într-adevãr, ciudat cã,exact ei, romanii, nu au lãsat nici omãrturie scrisã despre Columna dePiatrã, o adevãratã piatrã de hotara culturii antice, chiar ei, careobiºnuiau sã scrie atât de multdespre orice, oriunde. ªi va fi acelaºi

spaniol care va fi primul sãstabileascã faptul cã toatebasoreliefurile columnei se referã laaceste douã dramatice rãzboaiedintre Roma Imperialã ºi strãmoºiipoporului român. Redãm aicidescrierea exactã fãcutã depãrintele Ciaccone (cãlugãr bine pusla punct cu aspectele majore ale

Dr. NAPOLEON SÃVESCU (Continuare)

NOI NU SUNTEM URMAªII ROMEIIstoria neºtiutã a românilor

COLOR

2

DACIAmagazin nr.7 noiembrie 2003

realitãþii italiene ale sec. XVI) primeiscene a columnei lui Traian:�Reºedinþa lui Decebal era un palatmagnific, decorat cu columne ºiportrete, probabil situat pe þãrmulnordic al Dunãrii, pe care împãratulTraian îl va ocupa ulterior, dândordine sã se pãstreze toatã mobilaregalã�. Momentul culminant este întimpul �Tratatului de Pace�temporar, încheiat în 102 d. Hr., întreTraian ºi Decebal. De-a lungulesplanadelor de sus ale palatului seputea vedea o presupusã statuie aînsuºi regelui Decebal, sculpturaputând reprezenta în acelaºi timpunul din marii sãi predecesori,îmbrãcat în costumul naþional dacic.Poarta principalã a palatului se vedecã era îndreptatã spre Dunãre.Frontul ei înfãþiºa trei tineri completdezbrãcaþi, fiecare þinând câte otorþã. Cel din mijloc avea arãtãtorulºi braþul drept ridicat, cãrând torþacu mâna stângã, având douãcrucifixuri în mâna dreaptã. Acesteultime douã sculpturi pot fi conside-rate ca imagini ale aºa-numiþilor�LARS�, adicã acele divinitãþi careindicau în cadrul vechii mitologiidacice cine avea grijã de casã ºi cineo pãzea. Aparent, nimic înãuntrulunei case nu putea fi ascuns deaceºti mici �Zei de casã� deoarecese credea cã ei deþin focul ºi lumina,fiind extrem de credincioºilocatarilor casei lor.

Aceastã nouã descrierecontravine, bineînþeles, cu ceea ceam fost învãþaþi decenii de-a rândul

în ºcolile comuniste. Mulþi dintre noiam crezut mereu cã vechii daci arfi fost un fel de sãlbatici ºi þãraniprimitivi, locuind în bordeie subpãmânt, în timp ce aveau mari ºinumeroase mine de aur împrejur; ºicare, aºa cum susþin aceiaºi istorici,a trebuit sã aºtepte venirea �ro-manilor civilizatori� conduºi de�strãmoºul nostru� Traian însuºi,pentru a putea ajunge la �societãþilede elitã� ale lumii antice. �Civi-lizatorii� au fost în realitate trupemercenare romane, care, pe durataprimului an de ºedere pe bucãþile deteritoriu cucerite, aveau sã devinã�faimoase� nu numai pentru cã aufurat tezaurul regelui Decebal (dupãce l-au forþat pe viteazul rege sã sesinucidã), dar ºi prin ulterioara lorconsiderare de cãtre un val deistorici iresponsabili ca fiindpromotori ai progresului social. El,împãratul Traian, avea sã ia creditpostum pentru �civilizarea� noastrãîntr-un mod similar pe care, secolemai târziu, l-au aplicat conducãtoriifanarioþi strãini de neamul nostru,fasciºtii sau ruºii. Fiecare dintreaceºtia ºi-a dat osteneala sã ne�civilizeze� mai bine decâtpredecesorii sãi, nelãsând în urmãdecât sãrãcie ºi suferinþã nefericiteipopulaþii autohtone daco-române.

Sã fi devenit aceºti aºa-numiþi�creatori de istorie� orbi ºi sã nuvadã frumoasa ºi totodatã realainterpretare de mai sus a primelorscene ale Columnei lui Traian?Bineînþeles, foarte posibil ca

ipotezele cãlugãrului spaniol sã sedovedeascã greºite, dar totuºi,pentru a înlãtura orice presupuneregreºitã, se cere întâi încercat de ase face cunoscutã, ca apoi, efectivsã se demonstreze cã este eronatã.Respectiva imagine despre Columnalui Traian de care vorbim esteînregistratã la numãrul 231 în albumullui Ciaccone, în timp ce ea apare la357, conform elaboratei analize abasoreliefului fãcutã de cuplul deistorici Miclea-Florescu. Aceºti doiistorici, reputaþi profesioniºti, susþin cutãrie cã scena descrie primacampanie a împãratului Traian,îmbarcarea la portul Ancora îndrumul sãu cãtre Dacia, alãturi de elfiind sora sa Maria ºi soþia Plotina(fapt puþin verosimil deoarece estepuþin probabil ca împãratul Traian sã-ºi fi reprezentat pe columnã mamaºi sora dezbrãcate; pãrerea noastrãeste cã poate cele trei figuri îireprezintã pe cei trei Lars, zeitãþiledacice ale casei). Au existat maimulte ipoteze privind semnificaþiascenelor columnei ºi multe altele vorapãrea în viitor, dar un singur lucrupoartã semnificaþia sa eternã depiatrã: înãuntrul graniþelor unei su-per-bogate þãri, în mod special printerenurile aurifere, pare foarteplauzibil ca aceeia care sunt cei maide seamã conducãtori locali sã se fibucurat de viaþã ºi de palatecapabile sã-i facã invidioºi chiar ºipe �civilizaþii� regi ºi împãraþi aiEuropei de mai târziu!

�

Suntem învãþaþi nu numai o istoriecare nu ne aparþine, dar trebuie sãne ºi mândrim cu ceea ce nu neaparþine; peste tot ni se spune cã�ne tragem� din doi bãrbaþi, dintr-unDECEBAL, un adevãrat erou naþional,ºi dintr-un...TRAIAN. Câþi dintre noiºtiu însã cine a fost acest TRAIAN ºi

8. Cine a fost Traian?ce a fãcut el pentru noi?

Sã începem cu ce �a fãcut�pentru noi:

- Ne-a zdrobit ºi cucerit 14 %din Dacia;

- Ne-a furat tezaurul (aºa cummai târziu o vor face ºi alþii).

Prin trãdarea acelei �cozi de

topor� Bacilis, confident al regeluidac, romanii descoperã în albiarâului Sargesia tezaurul lui Decebal(evaluat de Jerome Carcopino la165.500 kg. de aur ºi 331.000 kg.de argint; pentru acea vreme untezaur fabulos, în faþa cãruia pânãºi faraonul Egiptului era sãrac) ºi

3


aceasta, într-o þarã �sãlbaticã� ºi�necultivatã�! ...Într-o þarã care nuºtia sã vorbeascã ºi sã socoteascã...Într-o þarã care a fost fericitã sã deatotul romanilor ca sã înveþe...�LATINA�, limba pe care ei, dacii, ovorbeau de mii de ani! ªi dupãcucerirea sângeroasã a mai puþin deun sfert din teritoriul Daciei, tot el,Traian, a continuat sã stoarcã tot cese mai putea de la noi (la fel ca alþii,aproape douã milenii mai târziu).

Cine a fost Traian?Marcus Ulpius Traianus este fiul

unui comandant de legiune (deorigine mai puþin romanã), care vaajunge mai târziu guvernatorul Sirieiºi Asiei.

În urma victoriilor militare ale luiTraian împotriva germanilor,împãratul Nerva îl va adopta ca fiula 27 octombrie ́ 97, proclamându-lasociat la putere. El, Traian, nu ne-aiubit niciodatã, ci dimpotrivã�

Ce ar avea el în comun cu noi?Ceea ce au avut în comun cu noi ºialþii mai târziu, când ne-au cucerit,ne-au jefuit tezaurul, ºi nu numai odatã... dupã primul ºi dupã al II-learãzboi mondial, care ne-au datmarele seism civilizator...MARXISMUL!

Triumful lui Traian a însemnatpentru noi înfrângere: în toamnaanului 106, în loc ca þãranii daci sã-ºistrângã recoltele, erau mânaþi laRoma pentru a fi sacrificaþi în circuriîn cinstea triumfului lui Traian. Dupãînfrângerea lui Decebal, Traian ºi-aamânat intrarea �triumfalã� în Romapânã la sosirea mamei sale �iberice�din Spania, þinând s-o aibã lângã elîn acele momente mari de bucurie,când întreaga Dacie plângea ºi-ºijelea morþii ale cãror suflete seridicau spre þinuturile din cer alezeului Ghebeleizis sau spre þinuturilesubpãmântene ale lui Zamolxe... ºinoi ne mândrim astãzi cu... Traian!O treime de an (123 de zile) au þinut

petrecerile ºi serbãrile populare laRoma. Din cele mai îndepãrtatecolþuri ale lumii veneau solii, trimiseanume sã ia parte la aceste serbãri;ºi toate cheltuielile au fost suportatede acel El Dorado... acea Californiea antichitãþii, jefuitã de romani înfrunte cu �marele nostru strãmoº� -TRAIAN!

În cea mai frumoasã piaþã aRomei s-a înãlþat în amintireaacestei biruinþe, cu banii noºtri, unmonument de marmurã ce secheamã COLUMNA LUI TRAIAN,construitã de marele Apolodor dinDamasc...

Un învãþat german, TheodorMommsen, scrie despre Columnaaceasta cã este �o carte de tablourisãpate în piatrã�. Având 124 detablouri cu 2.000 de figuri în relief,ea înfãþiºeazã momente însemnatedin luptele romanilor cu dacii.

Setea de �glorie ostãºeascã� ºide expansiune politicã l-au cam þinutpe Traian departe de soþia sa,împãrãteasa Plotina - mult lãudatãpentru virtuþile ei - ºi mult maiaproape de tinerii soldaþi. Dorinþa luiTraian era sã-l ajungã pe AlexandruMacedon, aºa cã, pornind la luptãcontra PARTILOR, cotropind Armenia(în 114), Mesopotamia (în 115) ºiAssyria, un fel de boalã îl atinge pecâmpul de luptã din Cilicia ºi astfelmoare marele nostru �strãmoº�.

Italienii l-au cam uitat, darnoi...nu! Noi îl �iubim�...Nu este el�strãmoºul� nostru!? Grecii semândresc cu tracul nostruAlexandru Macedon care i-aîngenuncheat ºi cucerit, uitându-ºiadevãraþii eroi� Noi, tot aºa nemândrim cu ce nu e al nostru, cuTraian! Ba într-un timp ºi cu Stalin...ce apãrea pe prima paginã dinabecedarele româneºti, ani la rând;ºi mai era ºi ctitor de oraº românesc,Braºovul devenind, ce ironie a sorþii,oraºul Stalin�

Citindu-l pe d-l Ramino N.Georgescu din New York (veziDanubius, �Prin Cenuºa Impe-riului...� Anul 1, nr.3), nu poþi sã nu-iapreciezi intuiþia, patriotismul ºiumorul atunci când se referã la felulîn care istoria ne este reinterpretatãºi predatã în ºcoli ºi universitãþi.

Au trecut aproape 2000 de anide la �vizita� de pominã aîmpãratului roman Nerva Traianusin Dacia, ne spune sus-numitulautor. O vizitã nedoritã, nesolicitatã,nenorocitã. În urma ei, un popormândru, dârz, viteaz ºi-a pierdut, pringrija istoricilor prezenþi Patria,Identitatea.

De atunci multe s-au schimbatîn lumea aceasta. Imperiul Romanînsuºi s-a dus, praf ºi pulbere, în jospe Apa Sâmbetei/Tibrului. Loviturade graþie i-a dat-o un oarecare�barbar�, Alaric, care din toatãcultura Romei nu s-a învrednicit sãînveþe decât douã cuvinte : VaeVictis !

Rãscolind prin �CenuºaImperiului�, R. N. Georgescu faceo istorie comparatã, între cea adacilor ºi cea a evreilor, iar pa-ralelele sunt uluitoare: - Pânã lavenirea romanilor, ambele þãri ºipopoare aveau un trecut impre-sionant, luptaserã dârz, eroic îm-potriva reichului roman aproape înaceeaºi perioadã de timp, secolul Iºi II d.H.

- Ambele þãri au fostdesfiinþate ca state independente,ambele au plãtit tribut greu �pãciiromane�.

- La ambele popoare li s-ausfãrâmat ºi li s-au ras de pe faþapãmântului strãvechile ºi mândrelelor capitale; în schimb, s-au pricopsitcu capitale noi, de data asta � defabricaþie romanã. Dacii s-au trezitcu Ulpia Traiana DacicaSarmisegetusa, iar evreii, cu ... AeliaCapitolina�

4


cmyk

- În semn de înalt respect ºiconsideraþie pentru rezistenþa loreroicã, dar, mai ales, pentru a seputea spune �vedeþi pe cine ambãtut noi?�, ambelor popoare li s-arezervat câte o paginã de onoare înletopiseþul în piatrã al Romei. Nouã,dacilor, o columnã de marmurãînchinatã lui Traian, evreilor, arculde triumf, din travertin, al lui Titus.

Gândiþi-vã acum cã fãrã aceºtidaci de pe Columna lui Traian, depe Arcul de Triumf al lui Constantince Mare, din �Piaþa Poporului�, din�Piaþa Sfântul Petru�etc� (sunt

peste 187 de statui de daci laRoma), Roma ar rãmâne pustie.

Dar sã vedem ce s-a întâmplatcu aceste douã popoare, de daci ºievrei, dupã 2000 de ani.

Evreii au rãmas ... evrei ºi îºi zicla fel ºi azi, evrei; statul lor senumeºte la fel, Israel, religia lor esteaceeaºi, mozaicã.

Dar dacii? Ei bine, dacii au ajuns�români�; în imaginaþia lor pervertitãei se vor ºi se cred, prin �bunã-voinþa� istoricilor lor, bastarziipropriilor lor cãlãi(!)�

Þara lor, Dacia, una dintre cele

mai vechi ºi mai temute ale con-tinentului, a dispãrut pur ºi simplu depe harta lumii, a ajuns �România�, ocolonie romanã benevolã(!), unpaºalâc postum al Imperiului Ro-man, o þarã inventatã, o þarã deoperetã, o þarã a surâsului jenant,penibil, o þarã cu nume de furat, cuADN falsificat.

Nici romanii, duºmanii de moarteai dacilor, care i-au supt sângele,aurul ºi bogãþiile Daciei, nu aucutezat sã se atingã de numele eisfânt, DACIA. Dar vin politicienibonjuriºti, bufonii neamului, ºiîndrãznesc a scrijeli slove strâmbeºi strãine pe fruntea de granit aPatriei Dacia ºi-i schimbã numele.Trebuie judeþ mare ºi pedeapsã ºimai mare pentru aceste crime deînaltã trãdare.

Li se atribuie evreilor multeslãbiciuni; dar nimeni nu poate sã leconteste îndârjirea, disperarea,fanatismul cu care îºi aparãidentitatea, îndeplinind în acest feluna din poruncile fundamentale aleUniversului� fii ºi rãmâi tu însuþi!Cine face asta meritã toatãconsideraþia ºi tot respectul.

Poporul evreu a plâns vreme de2000 de ani, dar astãzi el s-a regãsitdin nou în aceeaºi patrie, sub aceeaºireligie, în aceeaºi limbã, sub acelaºinume.

Iar noi, dacii, cotropiþi ºi jefuiþica ºi evreii sau poate încã ºi mai rãudecât ei, noi ne hlizim, noi cântãmosanale postume cotropitorilor, celorce au ucis tot ce aveam noi maiscump, Patria. Ascultaþi numaiaceste versuri din �Pui de Lei� ºin-o sã vã vinã sã credeþi urechilor:

�ªi unu-i Decebal cel FalnicIar celãlalt Traian cel Drept...�Ce putem spune despre o astfel

de istorie?Cui sã-i mulþumim pentru ea?

�Traian controversatul împãrat cotropitor

COLOR

5


6


În istoria fiecãrui popor, cele treimomente fundamentale ale vieþii:naºterea, moartea ºi cãsãtoria, augenerat obiceiuri ºi datini, parteintegrantã din fenomenul complexcare este spiritualitatea. Omul a fostîntotdeauna interesat de moarte.�La nivel socio-uman, �spuneAlexandru Tãnase, moartea înce-teazã a fi doar un fenomen cosmicsau biologic, devine o problemã decunoaºtere, de culturã.�

Problema morþii la geto-daci, aºacum reiese din izvoarele literare,constituie un argument fundamen-tal în determinarea comportamen-tului lor emoþional. Atitudinea faþãde moarte a geto-dacilor l-a impre-sionat pe Herodot atunci când i-amenþionat în Istoria sa, în cuprinsulrelatãrii rãzboiului împotriva sciþilorpurtat de Darius. El îi numeºte�athanantizontas�, ceea ce înseamnã�a face nemuritor, a cunoaºtepracticile de imortalizare�, ºi nu �ceicare se cred nemuritori�, cum setraduce de obicei.

Despre geþi, Herodot ne spunecã se ºtiu face nemuritori ºi cã �eicred cã nu mor ºi cã acel caredispare din lumea noastrã se ducela daimonul Zalmoxis� .

RITUALURI DACICE LA NAªTERE ªI MOARTE

PROF. MIRELA LASCOIU

Cu privire la înmormântareatracilor, pãrintele istoriei ne spune:�Iatã cum se fac înmormântãrileoamenilor bogaþi. Expun timp de treizile cadavrul; apoi jertfesc tot felulde animale ºi, dupã un mare ospãþ,înainte de care îl jelesc pe mort, îlînmormânteazã pe cel rãposat, fiearzându-l, fie îngropându-l. Ei ridicãapoi o movilã ºi statornicesc feluriteîntreceri, la care rãsplãþile cele maiînsemnate se dau luptelor în doi �cum este ºi firesc. Aºa se facînmormântãrile tracilor.�

Cele relatate de Herodot cuprivire la obiceiurile tracilor le gãsimla Pomponius Mela, în lucrareaDescrierea pãmântului: �Tracia estelocuitã de un singur neam de oameni,tracii, având însã fiecare alt numeºi alte obiceiuri. Unii sunt sãlbaticiºi cu totul gata sã înfrunte moartea,mai ales geþii. Acest lucru sedatoreazã credinþelor lor deosebite:unii cred cã sufletele celor care morse vor întoarce pe pãmânt, ele totuºinu se sting, ºi merg în locuri maifericite; alþii cred cã sufletele mornegreºit, însã e mai bine aºa decâtsã trãiascã. De aceea, la unii suntdeplânse naºterile ºi jeliþi nou-nãs-cuþii; dar, dimpotrivã, înmormântãrilesunt prilej de sãrbãtoare ºi le cinstescca pe niºte lucruri sfinte prin cânt ºijoc.�

Vorbind despre femei,Pomponius Mela ne spune: �Nicifemeile nu au o fire slabã. Eledoresc din cale afarã de mult sã fieomorâte deasupra cadavrelorbãrbaþilor morþi ºi sã fie îngropateîmpreunã. Deoarece un bãrbat aremai multe soþii, pentru a dobândiaceastã cinste, ele dau o mare luptãîn faþa celor care trebuie sãhotãrascã aceasta. Ea se acordãaceleia care are moravurile ºiconduita cea mai bunã, iar cea careînvinge în aceastã întrecere este în

culmea bucuriei. Celelalte jelesc cuglas tare ºi îºi aratã deznãdejdea prinplânsete foarte puternice. Iar ceicare vor sã le liniºteascã aduc lângãrug arme ºi daruri, spunând cã suntgata sã trateze sau sã se lupte cusufletul celui mort, spre a ºti dacãacela permite cãsãtoria. Dacã nu sedã o luptã ºi nici nu are loc o platã� le aºteaptã pe femei peþitorii.�

Solinus a cules informaþii dinnumeroase opere despre diverseregiuni ºi, vorbind despre traci nespune cã: �tracii au un dispreþ pentruviaþã dintr-un fel de exerciþiu natu-ral al înþelepciunii. Toþi sunt gatapentru moarte de bunã voie,deoarece unii dintre ei socotesc cãsufletele morþilor se întorc, iar alþii,cã ele nu mor, ci devin mai fericite.La cei mai mulþi, naºterile suntînsoþite de plânsete ºi chiar pãrinteleprimeºte plângând pe copilul nou �nãscut, dimpotrivã, înmormântãrilesunt atât de vesele, încât pe rãposaþiîi însoþesc cu manifestãri debucurie.�

Valerius Maximus ne oferãaceeaºi informaþie cu privire laplânsul în cazul naºterii ºi veselia cucare au loc înmormântãrile: �Pebunã dreptate neamul tracic apretins pentru sine faima deînþelepciune, prãznuind cu plânsetezilele de naºtere ale oamenilor ºi cuveselie înmormântãrile: fãrã poveþileînvãþaþilor, el a vãzut bine adevãratastare a condiþiei noastre umane.�

În relatãrile autorilor antici suntmenþionate ca datini plângerea unuinou � nãscut, arãtând nenumãratelenenorociri pe care le va îndura înviaþã, ºi bucuria când cineva moareîn ideea cã el a scãpat de rele ºi estefericit în toate privinþele.

Aºadar, geto-dacii ca ºi tracii,sau cei mai mulþi dintre ei, seîntristeazã la naºterea unui copil ºise bucurã când moare cineva.

7


La înmormântare se jertfescanimale ºi se organizeazã banchete,dupã cum menþioneazã Helanicos:�aduc jertfe ºi benchetuiesc ca ºicum mortul se va reîntoarce.� IarPompilius Mela ne spune cã în cere-monial existã ºi un moment deîntristare, când, înainte de mareleospãþ care precede înmormântarea,cel mort este jelit. Apoi, dupãridicarea movilei funerare, seorganizau diferite întreceri, dintrecare luptele în doi erau cele maiapreciate.

Din aceleaºi relatãri ale autorilorantici reiese cã la traci, o datã cumoartea soþului, este sacrificatã ºiuna dintre soþii, pentru alegereaacesteia dându-se o adevãratã luptã.Faptul de a fi înmormântatãîmpreunã cu soþul constituia o marecinste, iar soþiile rãmase în viaþã secredeau nenorocite, considerând cãau suferit o mare ocarã. Soþia caretrebuia sacrificatã era aleasã deprietenii celui decedat ºi eraînjunghiatã de ruda ei cea maiapropiatã.

Potrivit aceloraºi surse deinformaþie, cadavrul era expus treizile, apoi era incinerat sau înhumat,iar peste mormânt se ridica untumul. Deci, cei bogaþi practicau fieincineraþia, fie înhumaþia în tumuli,însã nu ºtim nimic despre felul deînmormântare a masei poporului.

Din cercetãrile arheologicereiese cã geto-dacii la început aupracticat înhumaþia, dar ritul deînmormântare predominant era celal incineraþiei. Ceremonia funebrãse desfãºura la rugul funerar undeavea loc ospãþul despre carevorbeºte Herodot, concretizatarheologic în numeroase vase deforme diferite care apoi au fostprobabil sparte în ritual, în mormântulpropriu-zis ajungând doar frag-mente. Dacã formele vaselor re-spective aparþin atât categoriei fine,cât ºi celei grosolane ºi distribuþialor este echilibratã, putem presupunecã fiecare avea un anumit rol înceremonia funebrã. Amploareabanchetelor se poate deduce din

numãrul vaselor de lut descoperiteîn necropolã, de pildã la Ferigele aufost identificate 1.570 de vase.

Dupã relatarea lui Herodot,banchetul funebru avea loc înainteaincinerãrii, iar vasele folosite erauaruncate pe rug fie când ardea, fiedupã ce focul s-a stins. Morminteletumulare sunt, în majoritate, deincineraþie, fie cu arderea pe loc,adicã tumulul s-a ridicat pe loculrugului, fie cu arderea în altã parte,la care se adaugã cele de înhumaþie,în proporþie redusã. Înmormântãrilecu ardere pe loc sunt în numãr mic,fiind rezervate aristocraþiei. Ritualularhaic des întâlnit în lumea tracilorde Sud semnifica transformarealocului de ardere într-un loc sacru.Uneori, cu ocazia înmormântãrii sesacrificau ºi cai. În mormintele dela Cugir, Peretu, Vraþa s-audescoperit câte trei cai cu întregullor harnaºament, doi de la car ºi unulde cãlãrie, de asemenea fiindprezent ºi carul. Obiceiul de adepune în mormânt carul cu caremortul a fost transportat pe ultimulsãu drum pânã la locul deînmormântare sau de incinerare îlîntâlnim în Europa Centralã, în cazulunor morminte princiare din epocatârzie a bronzului ºi mai ales în epocamicenianã. Obiceiul de a sacrificaºi cai în mormintele tumulare estecunoscut ºi la sciþii din NordulPontului Euxin, fiind caracteristicpentru mormintele bogate din fazaclasicã ºi târzie, fãrã a lipsi carele.Se pare cã aristocraþia geto-dacã lafel ºi cea tracicã, a împrumutatînmormântãrile fastuoase cu car ºicai din lumea greacã.

Mormintele geto-dacice, fie deincineraþie, fie de înhumaþie, au îngeneral un inventar funerar sãrã-cãcios. În cazul celor de incineraþie,pe lângã oasele calcinate, în mor-minte au mai ajuns cenuºã, cãrbuniºi chiar crustã de pe vatra rugului.Din zestrea funerarã fãceau partepodoabe ºi accesorii vestimentare,toate trecute prin foc, dovadã cãacela incinerat era aºezat pe rugîmbrãcat. Acelaºi inventar se

întâlneºte ºi în cazul mormintelor deînhumaþie. Trebuie subliniatã lipsaarmelor din necropolã, ele fiindprezente doar în mormintelearistocraþilor ºi ale rãzboinicilor. Deasemenea, lipsa ofrandelor înmormintele geto-dacilor reflectã oconcepþie diferitã faþã de cea asciþilor, celþilor, sarmaþilor sau agermanicilor ºi se explicã princredinþa lor fie în reîntoarcerea celormorþi, fie în viaþa fericitã de dupãmoarte unde, fireºte, având asiguratun trai îmbelºugat, era de prisos sãpunã în mormânt hranã sau bãuturã.

Cu ocazia înmormântãrilor, erausacrificate diverse animale: pãsãri,ovicaprine, bovidee ºi chiar vânat.Acestea erau arse pe rug împreunãcu defunctul ºi numai de puþine oriresturile de oase ale animalelorsacrificate erau puse în mormântîmpreunã cu cele umane. Decijertfirea �de tot felul de animale�,despre care vorbeºte Herodot,precum ºi alþi autori antici, înlegãturã cu înmormântarea tracilor,se dovedeºte a fi practicatã curentºi de cãtre geto-daci.

De la Herodot aflãm cã ban-chetele se desfãºurau înainteaînmormântãrii. Oricum, ospeþelecare aveau loc cu prilejul în-mormântãrilor sunt o realitate, fiinddovedite atât de fragmentele de vaseadunate pe rug, ajunse în morminte,cât ºi de vetrele de foc descoperiteîn perimetrul necropolelor.

Ospeþele trebuie sã se fidesfãºurat în apropierea ruguluifunerar de vreme ce unelefragmente ceramice poartã urme deardere secundarã.

În legãturã cu lipsa necropolelorchiar în perioada de maximãdezvoltare a civilizaþiei geto-dacice,se presupune cã ar fi vorba de oincineraþie practicatã dupã un ritualcare nu lasã urme uºor depistabilepe cale arheologicã, adicã îm-prãºtierea cenuºii sau aruncarea eiîn apele râurilor, poate ca urmare aunor modificãri în sfera credinþelorreligioase.

8


cmyk

De peste douãzeci de ani mã las,an de an, purtat pe cãi, poteci ºicãrãri de munte în cãutarea ultimuluidrum parcurs de Decebal înainte dea pune capãt unei vieþi eroiceexemplare. De zeci de ani ampãtruns dinspre nord pe valea râuluiOrãºtie, lãsând la dreapta cetãþileCosteºti ºi Blidaru, Platoul Lun-canilor cu cetatea Piatra Roºie ºisistemul carstic Cioclovina, templelede pe Pustiosu ºi Meleia, iar ladreapta, cetãþuia Feþele Albe; amcercetat drumuri lesnicioase deacces, atunci, ca ºi acum, dinspreTapae ºi Depresiunea Haþegului,dinspre Subcetate cãtre Cioclovina,Platoul Luncanilor, Târsa ºi Sarmi-segetusa, ori de la Fizeºti ºi Cio-clovina la Poiana Omului. Urcândpe Râul Sebeº în masivul ªureanuºi tot aici pe la Voineasa spreCindrel, am urmat din castru încastru popasurile cavaleriei luiLucius Quetos, care avea sã dealovitura vicleanã Cetãþii Sacre: Dela Vârful lui Pãtru la Comãrnicel,apoi, tot pe culme de munte, cu stâneºi temple, am ajuns la castreleromane de la Steaua Micã ºi SteauaMare ºi mai apoi la CulmeaGodeanu ºi Culmea Muncelului. Deaici, mai cu seamã de aici selimpezesc ºi se lãrgesc zãrile minþiiºi zãrile muntelui cãtre cele patrupuncte cardinale. Închipuirea,

În cãutarea ultimului drum al lui Decebalajutatã de cercetare ºi cunoaºtere,lucreazã. Oºtile romane, campate înîmprejurimile acestor munþi, ºi-auînceput pas cu pas împresurareadinspre sud, vest ºi est pe traseeleamintite mai sus, la care putemadãuga trei vãi, de atunci ºi pânãastãzi accesibile: de pe Strei pe ValeaLuncanilor (sau a Boºorodului) ºidinspre Valea Mureºului (Orãºtie)pe Valea Sibiºelului. Rãmâneainaccesibilã o falie cãtre nord, ValeaMureºului, Apusenii cu CetateaCraivei ºi Dacii Liberi Codreni ºiMaramureºeni, pe un traseu de stâneºi cetãþui pe care de curând l-amcercetat, pe culme ºi pe ape, dar ºipe metope (scene) de pe Columnã.Noi, înarmaþi cu hãrþi ºi cu tot ce s-aputut citi în vreo 30 de ani despreacest subiect, refacem posibiluldrum în douã etape: Valea Alunul,de sub cãtunul Mãgureni, situat lanord de Muncelul, Godeanu ºi FeþeleAlbe, Prislop ºi Vârful Prislop (1238 m),Tomnãticel (1182 m), Vârful FataBãtrânã (1124), cãtunul Frãsinel, depe Dealul Frãsinei (904 m). De aici,urmând cumpãna de ape, cu miciurcuºuri ºi coborâºuri, ajungem înnici o jumãtate de orã într-un punctunde potecile se despart: putemcoborî o primã potecã spre Cugir,pe lângã un sãlaº de când lumea,pentru a ajunge în Valea Râului Mic,la confluenþa cu pârâul Prihodiºte ºila un kilometru amonte de oraº; adoua variantã constã într-o potecãmai lungã, care lasã spre stânga oalta, pe cumpãna de ape dintre vãileRomos ºi Râul Mic, cãrare cecoboarã pe la nord de Vârful Bãlziiîn satul Romoºel. Poteca din dreaptadescrie un mare cerc, pe la est deVârful Feþii, ca sã ne ducã, dupã oorã, la Cugir.

De la Prislop pânã la Cugir sauRomoºel, întreg traseul este presãratcu stâne ºi gospodãrii ale ciungilorºi cujirenilor, toate au aspect ºi poziþiiîntãrite de mici cetãþui. La ele douãcapete ale traseului se gãsesc,insuficient cercetate, douã cetãþuidacice, cu largi deschideri cãtreValea Mureºului ºi terminaþiileMunþilor Metaliferi. Lor lecorespund vaduri tradiþionale detrecere peste Mureº, unde cândva

au existat broduri: la Gelmar(Germisara), în amonte de castrulroman, ºi la ªibot sau Blandiana.Amândouã sunt capete detradiþionale drumuri pe vãi adânci ºilungi cãtre Zlatna ºi cetatea Craiva,un adevãrat cuib de ºoimi spre carenãzuia Decebal.

Discutãm cu oamenii locului laRomoºel ºi Ciungani. De la AnaCãtãniciu aflãm cã drumuri pe firulapelor Romoºel ºi Râul Mic nu auexistat decât târziu, dupã ultimulrãzboi, amenajate pentru explo-atarea pãdurilor; cã de când e lumealume aici s-a circulat pe plai, cutârsa, cãlare ºi, mai apoi, cu carul.Noi îi amintim fragmente din Legen-da Ciunganilor, iar bãtrâna de peste90 de ani, cãreia, minune, dupã unaccident vascular, i-a revenit memo-ria din tinereþe, o completeazã învariantã ºi mai arhaicã, spunând cãtuturor celor de la Ciungi le-a tãiatmâinile un împãrat strãin fiindcã l-auadãpostit ºi apãrat pe regele dacilor.Aºadar, drum de ape pe atunci nuera, iar memoria locurilor afirmã cãîn munþii cetãþilor dacice s-a circulatnumai pe drumuri ºi poteci de plai.Un astfel de drum, de la Sarmize-getusa Regia la Mureº, prin Romo-ºel sau Cugir se parcurge, dupã pã-rerea pãdurarului Nicolae Nasta, dela cantonul Alunu, cu piciorul în cinciore. De la Blandiana sau ªibot, undenoi plasãm scena morþii lui Decebalsub un arin ºi un peisaj cu treiesenþe: arinul, plopul de apã ºi salcia,având în fundal pe celãlalt mal, ungrup de luntraºi daci, la Orãºtie,unde, pe dealul numit La Gorgane,credem cã se aflã pierdutulRanistorum. Distanþa parcursãcãlare este cam aceeaºi - trei, patrugalopuri de cal odihnit, cum afirmãizvoarele istorice.

Intenþionat parcurgem a treia zipresupusul traseu, ultim al mareluirege de la Sarmizegetusa ºi FeþeleAlbe, deci din partea terminalã adrumului de rezistenþã ºi refugiu.Precizãm cã pe vârful Godeanuorizontul montan se deschide ca depe un Olimp al Daciei, aºa încâtrenunþãm la mai vechea noastrãconvingere cã Gugu din RetezatulMic ar fi fost muntele sfânt

9


Cogaionul. Avem sub privire, ca înpalmã, toate drumurile de culme saude vale pe care le-ar fi pututparcurge, etapã cu etapã, oºtile luiTraian: o parte a urmat drumul dinBanat pe la Tapae ºi pe culoarulFãget-Dobra, Orãºtie (posibil drumal trupelor de elitã ºi al cancelarieiîmpãratului acest culoar lesnicios deparcurs dintotdeauna, la care, însã,nu s-au gândit istoricii), repetând,conform lui Adrian Daicoviciu,drumul din prima campanie;puternice corpuri de oaste aupãtruns prin pasul Turnu Roºu saupasul Vulcan (posibil amândouã);drumul de plai al cavaleriei lui LusiusQuetus, pe Valea Lotrului sau aCibinului, din castru în castru, cuurme pânã astãzi pe Vârful lui Pãtru,Comãrnicel, Steaua Micã, SteauaMare, Sarmizegetusa. Istoriciiafirmã cã luptele din munþi ilustratepe Columnã ar fi imposibil delocalizat. Dacã þinem seama deafirmaþia îndeobºte acceptatã cumcã Traian a purtat acest rãzboi �maimult cu pazã decât cu înfocare�, dinmarº în marº, ºi în cazul în carecetatea asediatã într-un ºir de sceneeste capitala Daciei, atunci trebuiesã admitem, privind de pe Godeanu,cã singura direcþie rãmasã deschisãeste nordul, cu drumul de plaidescris de noi, drum care începe depe Piciorul Muncelului (1504 m),Godeanu (1657 m), Zebru, sprestânga (1604 m). Muntele Scârna,Culmea Certejului, Vârful Lupºei(1487), ªaua Prislop ºi VârfulPrislop (1268 m), Plãvaia (1250 m),Culmea Tomnãticel (1182 m),Vârful Fata Bãtrânã (1124 m),Dealul Frãsinei (904 m), Romoºelcu Cetãþuia, respectiv Cugir cuCetãþuia, Mureº, Craiva. Acesttraseu de plai se parcurge cam încinci ore cu piciorul.

Analizând sau interpretândscenele din Munþii Orãºtiei aleultimului rãzboi dacic, istoricii, ºichiar cei mai probi, care ºi-aupetrecut jumãtate din viaþã laCosteºti ºi Sarmizegetusa, au trecutpeste evidenþe tocmai pentru faptulcã nu au cercetat cu pasul toatedrumurile de culme ºi pe toate celeposibile, atunci, pe cursuri de ape(Valea Orãºtiei sau Sargeþia, ValeaSibiºelului cu Alunul, Streiul cãtreizvoare ºi Cãianul de la Poiana

Omului, ca punct de trecere cãtreDepresiunea Haþegului, precum ºiPlaiurile nord-vestice au fost intenspopulate, cã fiecare aºezare puteafi o cetãþuie de piatrã ºi lemn ºi cã,deci, fiecare trebuia cuceritã. O altãcapcanã e reprezentatã de scenaCXXII de pe Columnã, care îi aratãpe o parte din asediaþi pãrãsindcetatea, presupunându-se cã printreei s-ar fi aflat ºi Decebal, regelecare într-o scenã ulterioarã seadreseazã pentru ultima oarãoºtenilor sãi. Noi credem cãSarmizegetusa, înconjuratã din toatepãrþile, nu putea fi pãrãsitã ºi cã estevorba despre o altã cetate de peCulmea Muncelului, Feþele Albe,probabil, ultimul bastion de undeDecebal a condus ostilitãþile. Amnesocoti nedrept calitãþile lui De-cebal de mare strateg perseverândîn credinþa inoculatã de istorici, con-form cãreia el s-ar fi lãsatîmpresurat la Sarmizegetusa Regia.Intenþia sa de a ajunge prin munþi laDacii Liberi (sau Dacii Mari) dedincolo de Someº nu se putea realizaaltfel decât pe drumul cel mai scurt,mai tainic ºi mai întãrit cu cetãþi -spre nord, peste Mureº ºi Apuseniiînvecinaþi cu aliaþii sãi, Iazigii.

Cu aceeaºi uºurinþã s-a trecut ºise trece peste descoperireaînvãþatului american MP Speiden laMuzeul din Kavala, Grecia, ºi anumecã stela funerarã a lui TiberiusClaudius Maximus, decurionul ro-man care a dus în cetateaRanistorum capul ºi mâna dreaptãa regelui Decebal, în calitatea sa decercetaº în rãzboiul dacic, rãsplãtitpentru aceasta cu gradul dedecurion. Scena figuratã careîmpodobeºte partea superioarã astelei se aseamãnã mult cu scenaCXLV de pe Columnã,reprezentând sinuciderea luiDecebal: cãlãreþi romani care trecpeste trupurile însoþitorilor regelui, înfrunte cu Maximus în galop avânta

cãtre un nobil dac cãzut la pãmânt,cu mâna stângã pe scut, scãpând dindreapta pumnalul curbat. Aceastane face sã credem cã TiberiusMaximus a mai trãit sã vadã Co-lumna din Forumul lui Traian ºi sãdea sfaturi celui ce a executat ar-tistic stela sa funerarã. Cã toateacestea nu se puteau întâmpla preadeparte de Sarmizegetusa Regia deordinul evidenþei. Ca sã ajungã laPorolissumul de pe Someº sau la unadin trecãtorile Carpaþilor Rãsãriteni,Decebal ar fi trebuit sã-ºipãrãseascã oºtenii cu câteva zileînainte de cãderea cetãþii ºi deînchinarea nobililor daci în faþacuceritorului (scena CXLI), ceea ceseamãnã mai curând cu trãdarea, ºinu putea intra în calculele unui regemândru, care ºi-au luat viaþa pentrua nu fi umilit la Roma.

Întotdeauna, marile adevãrurisunt atât de apropiate nouã încât nule luãm în seamã. Ranistorum a fostcãutat de istoricii noºtri la Siria, laOituz ºi aiurea. De unde îºi puteamanevra Traian oºtirea, unde seputea face regruparea ei, unde puteaprimi supunerea ºi onorurilealtundeva decât în centrul marilorscene de rãzboi? Unde era pe atuncimarea civilizaþie materialã dacicãaltundeva decât în fertila Vale aMureºului, pe Câmpul Pâinii ºi alaurului, cu civilizatorul drum al sãrii,cu o mare apã navigabilã, cu atâteacastre romane construite ulterior laOrãºtioara, Bucium, Germisara,Micia?!�

O generaþie de istorici care ºi-auclãdit opera pe false premise, înurma unor cercetãri incipiente,neduse niciunde pânã la capãt (cese mai ºtie despre mormântulprinciar ºi cetãþuia de la Cugir dupãmoartea lui Horaþiu Criºan, ce seºtie despre sistemul carstic dinMunþii Sebeºului, despre ultimapeºterã descoperitã lângã PlatoulLuncanilor ºi Cioclovina de cãtreniºte tineri amatori?, unde sunturmele atâtor sângeroase înfruntãri,dar urmele sau mormintele deînhumare?, iar ºirul întrebãrilor poatecontinua!). Cum poporul român,urmaº pursânge al celui dac, asabotat prin milenii ºi veacuri istoria,de ce n-ar putea-o face istoricii?!

Gligor Haºa�

10


OASELE CARE VORBESCStatul dac centralizat a apãrut ºi

s-a dezvoltat într-o perioadã sincronãcu cea de-a doua vârstã a fierului (la Tene ), o perioadã frãmântatã, demultiple transformãri, dar prosperã,în ultima instanþã, pentru ceea ceînseamnã spaþiul carpato-dunãrean,incluzând aici ºi realitãþile existentedincolo de fluviu.

Este tocmai spaþiul temporal pecare îl vom aduce în discuþie,pornind de la unele descopeririarheologice efectuate la Hunedoara,descoperiri care aduc noi informaþiilegate, în cazul de faþã, de ritul ºiritualul funerar practicat de înaintaºiinoºtri.

În anul 2001, la Hunedoara, învecinãtatea Castelului, pe un tãpºansituat la sud de turnul Nje Boisa,Cristian Roman, arheolog în cadrul

Muzeului Castelul Corvineºtilor,începe sã cerceteze o suprafaþã de60 x 3 metri, scoþând la luminã zileimateriale aparþinãtoare epociidacice. Banal, pânã acum, doar cã,pe parcursul investigaþiilor încep sãaparã, rând pe rând, schelete decopii. ªase la numãr în 2001, ele seînmulþesc un an mai târziu, când, pebaza unui scenariu similar, apar altenouã resturi funerare de copii.

Recuperaþi din alveolãrile stânciinative, aflate din belºug în perimetrulcercetat, copii erau însoþiþi dediferite obiecte care, prin tipologie,pot fi în mod cert atribuite culturiidacice: fibule, diferite tipuri depodoabe ºi, mai ales, arme, toatefiind confecþionate din bronz ºi fier.Caracteristica lor comunã estefaptul cã sunt miniaturale, ceea ce

înseamnã cã ele au fost con-fecþionate special pentru copiiidefuncþi.

În prezent, depunerile la carefacem referire se aflã la Bucureºti,unde sunt supuse analizelor antro-pologice pentru determinarea vârsteiºi a sexului. Cristian Roman este depãrere cã o parte a copiilor ar fi pututsã fie bebeluºi, în timp ce o altã partesã nu fi depãºit vârsta de ºapte ani.Datoritã acestor vârste fragede, nicipoziþia resturilor funerare nu a pututfi precizatã cu exactitate.

În cadrul acestor depuneri mairemarcãm un fapt interesant. Estevorba despre lipsa unor pãrþi alecorpului sau, în câteva cazuri, lipsacapului. Aºadar, avem de-a face cuun aspect de rit ºi ritual funerar. Darcu ce scop?

Dan BURZA

ªantierul arheologic de la Hunedoara

11


Referindu-se la importanþaobiectivului cu depuneri de laHunedoara, Cristian Roman a spus:�importanþa acestor descoperirirezidã în faptul cã, pânã la momentulactual, nu existau în Dacia ase-menea tipuri de depuneri, ca în-tindere teritorialã sau ca tip deinventar�. Într-adevãr, la Hunedoaraexista o situaþie foarte interesantã,scoasã, oarecum, din contextul celorpe care literatura de specialitatele-a oferit, de-a lungul vremii,�consumatorului� de istorie dacicã.

Sã ne întoarcem însã la ritul ºiritualul funerar surprins pe tãpºanulde la Hunedoara. Avem, aºadar,copii lipsiþi de membre ale corpului,sau lipsiþi de capete, precum ºi uninventar însoþitor, constând dinobiecte miniaturale. La o primãvedere surprinde prezenþa armeloralãturi de aceºti copii cu vârste atâtde fragede. Oare ce înseamnãaceasta? În primul rând, se poateface legãtura cu existenþa unui Aresautohton, a unui zeu al rãzboiului,poate însuºi marele Zalmoxis, pentru

care, de altfel, s-au ºi fãcutsacrificiile de copii. În al doilea rând,ofranda se poate lega de prezentaromanã la nord de Dunãre, copiiifiind trimiºi ca mesageri curaþi în faþazeului, pentru ca acesta sã-i ajute

pe �lupi� în confruntãrile care seprefigurau, contra legiunilor Romei.Teoria este argumentatã de cãtreprof. dr. Valeriu Sârbu, cercetãtorîn cadrul Muzeului din Brãila, carea fãcut urmãtoarea specificare: �Pe


Brãþara ºi podoaba din bronzdescoperitã alãturi de osemint

12


baza fibulelor ºi a unei monede dinvremea lui Traian (descoperitã înspaþiul cu depuneri - n.r.), seconsiderã cã defuncþii au fost depuºiîn a doua jumãtate a secolului I î.e.n.- pânã la rãzboaiele daco-romane�.

Sã fie, oare, vorba de o ne-cropolã dacicã la Hunedoara?Cercetãrile ulterioare vor confirmasau vor infirma acest aspect, mai cuseamã cã, alãturi de copii, dar nuîmpreunã cu ei, au apãrut ºi câtevaschelete de adulþi. Oricum, des-coperirea integralã a obiectivuluihunedorean ar putea fi una deexcepþie, sens în care pledeazãacelaºi prof. dr. Valeriu Sârbu: �Nuse mai cunoaºte, pentru zonacarpato-dunãreanã, nici o necropolãde acest tip, adicã în care sã se fiîngropat, într-un sector copiii ºi înaltul adulþii, ca sã nu mai vorbim ca,

pentru secolele I î.e.n. - I e.n., nuse cunoaºte, pentru acest spaþiu, nicio necropolã pentru populaþia derând�.

Acestea sunt faptele. ªi în cazulîn care cercetãrile ulterioare vorconfirma, pe de-a-ntregul, ceea ceam încercat sã schiþãm aici este cuatât mai îmbucurãtor, cu câtorizonturile noastre privitoare la ritulºi ritualul funerar practicat destrãmoºi vor prinde noi contururi ºivor aduce noi informaþii menite sãrupã tãcerea ºi supoziþia.

Caseta articolului.Prin poziþia geostrategicã (o-

biectivul de la Hunedoara fiind situatpe un promontoriu care conferã obunã vizibilitate asupra vãii, dar ºiposibilitãþi de apãrare naturalã), sepoate trage concluzia cã avem de-aface cu o aºezare dacicã.

Existenþa unei aºezãri pre-supune, în ultima instanþã, existenþaunei necropole, iar dacã ne referimla descoperirile efectuate aici, elesunt de excepþie: copii depuºi, înalveolãri de stâncã, dupã un anumitcriteriu, inventar funerar din care nulipsesc obiecte ºi arme în miniaturã,dar, mai ales, posibilitatea surprinderiiunui cimitir împãrþit în douã sectoare,unul pentru copii, celãlalt pentruadulþi. În acest sens, cercetãrileviitoare pot conferi o notã deunicitate sitului hunedorean. Multedintre materialele de facturã dacicãau fost surprinse alãturi de resturimateriale aparþinând culturii Basarabi(prima varstã a fierului - Halstatt).Se poate, aºadar, vorbi, despre ocontinuitate de habitat uman înaºezarea de la Hunedoara.

�


13


14


EPISCOPUL WULFILA, O RECONSIDERARE

O concluzie logicã, bazatã peizvoarele care evidenþiazãdescendenþa: daci/moesi � vlahi �rumâni/români, credem cã seimpune de la sine. Încã revenim, caargument puternic, cu etnonimulramani/rumâni/români, comunitatea marelui neam al traco-geto-dacilor, care în epoca Bronzului saula începutul epocii Fierului � dacãnu mai înainte - �roise�, ajungând înPeninsula Italicã, unde la mijloculsec. VIII î.Hr. a întemeiat Roma.(a doua Romã!) � a se vedealucrãrile pãrintelui-istoric D. Bãlaºa(v. bibliografia).

În sprijinul identitãþii, nu doar alapropierii celor trei variante (raman/roman/rumân/român), mai atragematenþia cã alternanþele fonetice suntrelativ frecvente în Antichitate ºichiar mai târziu ºi trebuie sã se þinãcont de acest fenomen lingvistic.Celebrã ºi foarte importantã estealternanþa e/o în etnonimele geþi/goþi. Însã adãugãm cã acest cuvânt,în evoluþia sa: ramani/romani/rumâni/români ºi de aici România,þara românilor, Þara Româneascã

Conf. univ. G. D. Iscru

De la traco-geto-daci la români,de la Dacia la România

s-au generalizat treptat ºi târziu,izvoarele vorbind, încã mult timp, caetnonim, despre geþi, daci, traci, apoi,vlahi/valahi � toate, cuvinteautohtone ºi foarte vechi! � iar caþarã vorbind despre Dacia, Vlahia/Valahia, Ungro-Vlahia (Vlahia delângã Ungaria), în Nordul Dunãrii,dar ºi despre Vlahii în Balcani, chiardespre o �Vlahie Mare�.

Dacã autohtonii spaþiuluicarpato-balcanic �ºi-au dat� sau lis-a dat numele de roman/român (eiînºiºi s-au numit rumâni) � nu seºtie exact de când! � sau vlahi/valahi, iar þara ºi-au numit-o Valahia/Vlahia/Þara Româneascã-România,acestea n-au fost ºi nu sunt strãinede limba lor ºi de spaþiul lor antropo-ºi etnogenetic, de spaþiul lor naþional,ci sunt sau derivã din vechi/strãvechi cuvinte autohtone, însuºite/preferate într-o împrejurare sau alta,cu o motivaþie sau alta.

Într-o expunere succintã, deci,acesta va fi fost drumul parcurs,într-un timp istoric, de la traco-geto-daci la români, de la Dacia laRomânia.

Unii au propus ca þara noastrãsã se numeascã Daco-România/Dacoromânia. La vremea lui,constatând prãpastia dintre �þararealã� ºi �þara legalã� (þara legilorimpuse de beneficiarii puterii), MihaiEminescu fãcea o grea constatare:�Aici totul trebuie oarecumdacizat!�. La ultimul recensãmânt,din 2002, se pare cã unii români s-audeclarat, ca naþionalitate, daci dinmotive pe care nu le cunoaºtem. Noiconsiderãm cã numele de român ºiRomânia sunt absolut generalizate.Deºi au suferit o alternanþã foneticã,(din rumân �român; iar în alte limbiîncã se spune Rumânia), ele suntautohtone, sunt frumoase ºi, maiales, încãrcate cu jertfele ºi spe-ranþele atâtor veacuri pentru cavreo motivaþie sã ni le mai smulgãdin suflet. Avem datoria sã lemenþinem ºi sã le redãm integralnobleþea pe care atâþia seîncrânceneazã s-o întineze!

Pentru românii din sudulDunãrii � repetãm: partecomponentã a naþiunii române -,acum minoritari în statele balcanicemoderne, expresia supremã avoinþei lor politice a fost, în ordineacronologicã, în spaþiul de formare anaþiunii române, întemeierea pri-mului Stat naþional românesc(dacã nu includem în rândul statelorcnezatele, jupanatele ºi primelevoievodate transilvane) subconducerea celor trei fraþiromâni: Asan, Petru cel Frumos ºiIoniþã cel Frumos, între anii 1185-1207, într-o varã româneascãatunci, în Munþii Balcani. De atunci,ei nu s-au mai putut ridica la oasemenea performanþã politicã.Prefacerile recente le-au redeschis

Sfinxul

15


o asemenea perspectivã. Depindede ei, dar ºi de România ca aceastãperspectivã sã fie valorificatã.

Pentru românii din nordulDunãrii ºi din Dobrogea, în afaraatestãrii lor arheologice � elementde cea mai mare importanþã -, maiputem face o constatare retro-spectivã, pornind de la izvoarelemedievale timpurii: anume cã, devreme ce-i gãsim atestaþi în izvoarescrise la începutul evului mediu,sedentari ºi bine organizaþi, aceastaînseamnã, cum îndeobºte se admitepentru �duratele lungi� în istorie, cãei au existat cu mult timp înainte ºiau rezistat, au existat rezistând,rãmânând ei înºiºi, adicã români,ºi în condiþiile grele ale marilor migraþii.Or, aceasta înseamnã, într-omanifestare specificã acelei epoci,chiar dacã în lipsa menþionãrii înizvoarele scrise, conºtiinþa proprieiidentitãþi ºi voinþa politicã de a omenþine.

Românii din nordul Dunãrii îºi vorconstitui Statele naþionale (nufeudale!) cunoscute, acest procesistoric încheindu-se în sec. al XIV-lea. Rahonczy Codex, recentdescifrat ºi tradus de d-na VioricaEnãchiuc, pune în evidenþã, anteriorcelui din Balcani, un mare Statromânesc la nord de Dunãre,condus de un Vlad, care este �caun rege� (v.109). În ceea ce-ipriveºte pe românii din Transilvania,aceºtia, dupã un bun început în acestsens, a trebuit sã accepte osuprastructurã politicã maghiarã,impusã de regatul arpadian �apos-tolic� ºi cuceritor, având în spatelesãu agresiva autoritate papalã ºiApusul catolic.

D-na cercetãtor ºtiinþific MariaCriºan reþine, din cartea RussischeAnnalen� a savantului germanSchlöler din sec. XIX, o opinie fãrãnici un echivoc: �Aceºti volochi nusunt nici romani (de la Roma), nicibulgari, nici Wölsche (gali), aºa

cum sunt desemnaþi de unele sursegermane, ei sunt vlachi,descendenþi ai marii ºi ancestraleifamilii a tracilor, a dacilor ºi ageþilor ºi care ºi astãzi îºi au pro-pria lor limbã ºi, în ciudaoprimãrilor de tot felul ei locuiescîn Valachia, Moldova,Transilvania ºi Ungaria în numãrde milioane�. (s.n.) (43a/23).

În privinþa calificativului denaþiune matcã pentru traco-geto-daci, am arãtat, în lucrarea noastrã,cum izvoare ºi autori din þãrilenordice, dar ºi din Spania ºiGermania, îºi revendicã ascendenþageto-dacã. În sprijinul ascendenþeigeto-dacice a germanilor, maireþinem aici, dupã d-na Maria Criºan,o informaþie foarte importantã:Capitala landului Renania de Nord�Westfalia, Düsseldorf, de laînceputurile ei ºi pânã în 1885, înFriedrichstadt, dupã numeleîmpãratului Friedrich Wilhelm IV,proclamat ca atare în 1871; însãºidenumirea de Westfalia înseamnã,de fapt, Þara vlahilor de vest,existând ºi Ostfalen , adicã Þaravlahilor de Rãsãrit (falen=vlah)(43a/90-91) dupã cum o Valahieexistã ºi în fosta Cehoslovacie(43a/92). Tot doamna Criºanprecizeazã vechimea în scris acuvântului valah, la Homer, subforma olooson, denumire care con-duce la olah/olahus (în latinamedievalã), în timp ce la alþi autoriantici, greci ºi latini, cuvântul, la plu-ral, îl întâlnim sub formele: placi,blaci, belaci, belce (belcae),feaci, flaci, la care d-na Criºanadaugã felahi pentru Egipt ºi India(43a/89).

Referitor la informaþia, reþinutãdin cãlãtori italieni (107/1, 322-323),cum cã românii au o limbã, �puþindeosebitã de limba noastrã italianã�iar cãlugãrii de la Mãnãstirea Dealul�ºtiau� cã românii aceºtia, cum îºizic �acum� �din vremuri strãvechi�

au venit aici �de la Roma�, dupãcucerirea Daciei de cãtre Traian ºi�se trag� din vechii �coloniºti�romani, noi o interpretãm astfel.Anume cã era ºi este firesc ca limbaromânilor sã fie �puþin deosebitã� delimba italianã, dar �ºtiinþa�cãlugãrilor de la Dealul putea sã fieo lecþie învãþatã de ei în mediul maielevat mãnãstiresc, de la vreuncãrturar al locului sau de la vreunmisionar occidental. �Descoperirea�ascendenþei romane a românilor, decãtre cãrturarii secolului XVII saupoate ºi de alþii, anterior, s-a pututface fie prin contactul cu misionariiºi cãrturarii veniþi din Apusul catolic,fie prin învãþãtura, noi am spuneîndoctrinare interesatã, primitã înºcolile catolice ale Apusului, de laprofesorii iezuiþi ai acestora � ceimai credincioºi slujitori aicatolicismului! -, cum este cazul�cronicarilor� noºtri din secolulXVII. Este posibil ca aceastãîndoctrinare interesatã, sã fiînceput chiar mai dinainte.Cãrturarilor români li se poatereproºa cã s-au lãsat prea uºorinfluenþaþi de o asemenea în-doctrinare, de vreme de izvoarelemedievale occidentale vorbescfrecvent de geþi ºi daci în acestepãrþi. Mai mult, au ºi difuzat-o înþarã, în medii mai elevate, cum eraucele mãnãstireºti, iar în sec. XVIIprin operele lor (Gr. Ureche,Costineºtii, preluat apoi de DimitrieCantemir etc.).

În ceea ce-i priveºte pe�cronicarii� convinºi de aceastã tezãa originii romane a românilor, notãmcã, de pildã, Miron Costin, autorulprimului studiu special în domeniu(De neamul moldovenilor�),�scapã�, într-un loc, un �amãnunt�relevant. Anume, atunci cândprecizeazã cã hainele care acoperãtot trupul, la saºi li se spune, întraducere româneascã �slice depâslã�, �care se zice pre limba

16


noastrã dãceascã glugã�. Deci,romanistul Miron Costin ºtia cãlimba noastrã este o limbã dã-ceascã! � (47/II, 154, s.n.). Atuncide ce în opera sa susþine tezaromanitãþii/romanizãrii? Este ºi cazulepiscopului istoric ºi lingvist PetruMaior.

În mediile populare româneºti nuavem informaþii cã s-a pãstratamintirea ascendenþei romane aromânilor. Dacã mai târziu întâlnimunele ecouri, acestea nu s-au pututproduce decât sub influenþa mediilorcãrturãreºti, poate chiar a cãr-turarilor care �au consemnat�creaþia sau tradiþia popularã. Poatefi, de pildã, cazul cunoscutului colindde Anul Nou �Pluguºorul�, invocatde �romaniºti� ca argument forte, încare se vorbeºte de un �bãdiþa/bãdica Traian� � sau Troian, înunele variante, cuvântul acesta fiindfoarte uzitat la români (troian, atrioeni, satul Troianul). Deci, nuodinioarã, cândva, împãratulcuceritor al Daciei, ci un nãzdrãvanal locului, un atât de scump �bãdiþaTraian/Troian� �s-a sculat mai an�,adicã în anul trecut (oricum, foarterecent) � ºi nu pentru a se întreceîn vitejii cu alþii, ci pentru a porni �laarat ºi semãnat� cu un plug caacela care cândva a mai tras, prinpãrþile locului �brazda lui Novac�.În aceastã creaþie popularã poate fichiar evocarea acelui strãvechiNovac din istoria noastrã mi-tologicã.

În schimb, în mediile populareromâneºti, dar ºi în cele politice s-apãstrat o conºtiinþã puternicã aascendenþei noastre dacice. Dupãcum gãsim în citatul Rohonczy Co-dex �mesajul politic�, transmis dinsecolul XI, peste timp, era acesta:�Dacia unitã sã trãiascã!�. Dinsec. XIV, dupã întemeierea statelornaþionale româneºti, eforturilepolitice, dincolo de aparenþe în-ºelãtoare, au mers pe aceastã

direcþie, a unui �Plan dacic� alromânilor. Sub Mihai Viteazul s-areuºit realizarea acestui plan , chiardacã vremelnic ºi parþial � ºi româniil-au vãzut pe voievodul erou ºi martirca pe un �Restitutor Daciae�.Cãtre mijlocul sec. XVII, învãþatulUdriºte Nãsturel îl numea pe MateiBasarab �Voevod al acestor þãridacice� � ºi el, desigur, exprima oopinie, o dorinþã de epocã. Ulterior,�Planul dacic� al unor imperii vecine(sec. XVIII), chiar dacã era odiversiune politicã în interesul lor, cusiguranþã cã era un ecou al uneirealitãþi a locului, planul acesta�inspirându-se� din Planul dacic alromânilor. Situaþia va fi fost similarãla doi aventurieri din sec. XVI,precum Aloisio Gritti sau IacobEraclidul (alias Despot Vodã), carevor fi auzit de acest plan ºi s-augrãbit sã-l exploateze în folosul lor,precum a fãcut în secolul al XVII-leaun alt aventurier, ajuns domn subnumele de Mihnea al III-lea (1658-1659).

Pentru ascendenþã dacicã aromânilor pledeazã, precum se ºtie,învãþatul istoric Constantin Can-tacuzino Stolnicul, iar sec. al XIX-leaa preluat �în forþã� acest plandacic autohton. Urmãrirea pla-nului dacic al românilor poate fiun subiect de studiu special, foarteinteresant ºi foarte util.

În concluzie, pledând pentru rolulfundamental al naþiunii traco-geto-dacilor în devenirea etno-naþionalã a românilor, sau mailimpede spus: considerând-o catemelie a naþiunii române, n-amexclus legãturile iniþial frãþeºti ºiapoi tradiþionale, în modul cel maifiresc întreþinute cu �lumea romanã�.Ascendenþa traco-geto-dacã aromânilor noi nu o opunem acestorlegãturi cu totul speciale, pe careînsã nu le mai considerãm ca fiind oromanizare, în sensul dat pânã acum,chiar ºi dupã cucerirea Daciei. Fraþii

ramani, latini, legendarii troieni ai luiEneas ºi alþii cum s-au mai numit(ilirii, prin sud), care au populat Pe-ninsula italicã, erau originari dinspaþiul carpato-balcanic al iliro-traco-geto-dacilor � ºi în aceastaconstã frãþietatea. Ulterior, cu-cerind o bunã parte a Daciei Mari,Puterea Romei n-a �plantat� aiciceea ce mulþi numesc �civilizaþiaromanã�, �romanizând�, deter-minând dispariþia traco-geto-dacilorprin aceastã �romanizare�(variantamai �subtilã� a dispariþiei autoh-tonilor). Întâi, pentru cã PutereaRomei nu ºi-a propus aceasta. Eaºi-a propus, ca orice imperiucuceritor, sã exploateze sistematicnoul teritoriu cucerit. În al doilearând, pentru cã imperiile, unmozaic al naþiunii cucerite ºioprimate, nu au fost ºi nu pot ficreatoare de civilizaþie, ci, pur ºisimplu, Roma a adus aici un stan-dard de viaþã al unui �vârf� alsocietãþii sale, al clientelei politice aacestuia, al instrumentelor deconstrângere ºi oprimare aflate înslujba Imperiului. Numai naþiunilesunt, cu adevãrat, creatoare decivilizaþie, geniul lor naþional,�AND-ul lor�. Din acest standardde viaþã, autohtonii cuceriþi ºioprimaþi puteau sã preia sau nu câteceva. Dintre autohtoni, puteau sãbeneficieze de el, mai mult, unii din�mai-marii locului�, care �ºi-au datcoastele� cu cuceritorii. În schimb,jaful comis de Imperiu în Dacia,distrugerea Statului Dac a lãsatlumea autohtonilor, dupã retragere,aproape dezarmatã, în �întâmpi-narea� mileniului migraþiilor (sec.III-XIII). Dacã n-ar fi fost distrusStatul Dac, oamenii locului n-ar fisuferit atât de mult timp de o miede ani dupã retragerea aurelianã.De aici, încrâncenarea lor ulterioarãde a �reface Dacia!�.

�

17


18


Cuvântul � expresie rostitã agândului, comunicarea lui, a avutun rol deosebit în procesul deantropogenezã.

Apãrutã în paleolitic, vorbireaarticulatã l-a ridicat pe om deasupratuturor vieþuitoarelor, dezvoltându-igândirea, capacitatea de a hotãrîconform voinþei sale, posibilitatea dea face descoperiri, competenþa dea-ºi îmbunãtãþi viaþa, dar ºi de a-ºifãuri istoria.

Pe lângã utilizarea în vorbirea dezi cu zi între semeni, cuvântul a avutun rol deosebit în comunicareaomului cu zeitãþile benefice cãrorale cerea ajutorul prin rugãciuni ºijertfe, dar ºi pentru alungareaspiritelor rele, malefice, prin vrãjitoriiºi blesteme.

Un pas extrem de important înevoluþia societãþii l-a avut desenulutilizat în scopuri magico-religioase,precum vânãtoarea, lupta, cãlãtoriaetc. Picturile rupestre ale omuluipaleolitic s-au conservat în peºteriledin Altamira (Spania), Lescaux,Chabat (Franþa), Insula Levanza(Italia), Kapovo în Munþii Urali(Rusia), Tassili, Sahara (Africa),India, Pachistan, dar ºi din România.

De o deosebitã importanþã suntdescoperirile picturii rupestre de peteritoriul þãrii noastre de la PeºteraCuciulat � judeþul Sãlaj (de laînceputul mezoliticului, circa 9.000-8.000 a. Chr.), Peºtera Muierilor ºi

LA ÎNCEPUT A FOST CUVÂNTUL«La început era Cuvântul, ºi Cuvântulera la Dumnezeu, ºi Dumnezeu eraCuvântul».(Noul Testament, Ioan, 1,1)

Pârcãlabu (lângã Baia de Aramã),Peºtera Polovragi (judeþul Gorj),Peºtera Gura Chindiei (comunaPescari, judeþul Caraº-Severin),Peºtera Limanu (judeþul Constanþa)etc. Surprinde, punând noi semne deîntrebare, unitatea stilisticã apicturilor din diferite peºteri (situateuneori la mii de kilometri) care mergpânã la similitudini: silueta umanã dinpeºtera Gura Chindiei îºi gãseºteanalogii, în epoca respectivã, înregiunea Ariége ºi Le Peyrot dinFranþa, cele de la Runcu (Gorj), iarcele din Peºterile Muierilor ºiPârcãlabu au similitudini la Capo diPonte în Italia.

Gravurile ºi picturile parietalerãspundeau anumitor exigenþeestetice, rituale ºi magice, peºteriledin aceastã vreme constituindadesea, pentru om, adevãratesanctuare sau peºteri-temple.

În arta rupestrã paleoliticã ºimezoliticã presãratã cu scenemagico-religioase ºi cu semne mitice(simbolul solar, omul-zeu, bradul,calul, alte animale) îºi are originescrierea. La început scrierea aapãrut în diferite zone din Euro-Asiaºi Africa: scrierea pelasgã de laTãrtãria (România), scriereahieroglificã (Egipt), scriereacuneiformã (Mesopotamia),scrierea cretanã � linear A(nedescifratã pânã astãzi), scriereasigiliilor de la Mohenjo Daro �

Harappa (pe care am reuºit sã odescifrãm), scrierea pictograficã dinChina anticã etc.

La început, scrierea pictograficãera utilizatã la inscripþiile dinmormintele sau monumentelefunerare ce erau destinate zeilorpentru ca defunctul sã fie ajutat în«viaþa de dincolo».

Vechii egipteni numeau aceastãscriere «s s n m d w n t r w»scrierea cuvintelor zeilor sau «ss n p c n h» scrierea a casei vieþii.Neadresându-se oamenilor, acesteinscripþii erau tainice, citirea lorrãmânând enigmaticã.

Scrierea pictograficã era greoaie,nu se cunoaºte limba, era cititã îndiferite moduri în funcþie de graiuri,idiomuri, limbi (inclusiv de diferite«ºcoli» în care se iniþiaserã scribii).În general, aceste scrieri au rãmasnedescifrate sau în prea micãmãsurã dezlegate.

Pictogramele neavând nici orelaþie cu scrierea foneticã au fostsimplificate prin descoperireascrierii idiografice sau simbolice.Utilizatã la început numai în scopurimagico-religioase, ulterior a începutsã fie folositã ºi în scopuri profane.

Folosirea scrierii în tot mai multedomenii de activitate (la curþile re-gale, în administraþie, armatã,comerþ) a grãbit apariþia alfabetelor:alfabetul sanscrit, alfabetul fenician,alfabetul elen, alfabetul latin,

PROBLEME CONTROVERSATE ALE ISTORIEI

Prof. Ionel CIONCHIN

19



alfabetul ebraic etc.În general, scrierea era

consideratã de origine divinã,inventatã ºi patronatã de zei. Laegipteni, zeul Thot (Dhoute, Theuth,Thouth), considerat Limba luiPtah (expresie verbalã «logos» princare Ptah înfãptuieºte existenþialuniversul) a inventat pentru oamenivorbirea articulatã. Secretar ºicontabil al zeilor, scribul zeului Re,patron al scribilor ºi bibliotecarilor,zeul Thot a scris (potrivit mitologieiegiptene).

«CARTEA MAGIEI» formatãdin 24 de tomuri, în care eraîncorporatã întreaga ºtiinþã: istorie,matematicã, astronomie, medicinã,drept, diverse ramuri ale unorgramatici: «Theuth a înþeles cãîntre litere este o relaþie unitarã,care conduce la o altã unitate.Aceastã relaþie Theuth a numit-ogramaticã». Sã se fi pierdutaceastã lucrare? Sau poate cinevaare interesul ca aceste cunoºtinþe sãnu fie cunoscute de marele public.«Seshat» (sora sau soþia zeuluiThot), numitã «Stãpâna cãrþilor»,patrona arta scrisului (caligrafia) ºia multiplicãrii scrisului (editare).

În depãrtata Indie, scrierea s-afãcut în vechea sanscritã vedicã ceavea un caracter sacru ºi tainic.Sanscrita propriu-zisã este o limbãsavantã, cunoscutã ºi astãzi de oparte a intelectualitãþii indiene.Învãþãtura vedicã ºi upaniºadicã eratainicã, secretã, strict iniþiaticã ºi sefãcea pe cale oralã (de la «guru»Învãþãtor la discipol) fãrã a fidivulgatã neiniþiaþilor. De altfel înChandogya Upanisad se men-þiona: «Aceastã învãþãturã despreBRAHMA s-o comunice tata fiuluisãu celui mai vârstnic sau numaiunui elev îndrãgit, dar nu

altcuiva, oricine ar fi acela, chiardacã i-ar da tot pãmântulînconjurat de apã ºi umplut cucomori».

La vechii greci, zeul «Hermes»(lat. Hermes Trismegistus),cunoscãtor al semnelor divine, autoral unor cãrþi iniþiatice sacre,hermatice (de care ulterior se ocupahermeneuticã) a inventat vorbireaarticulatã ºi scrierea. Pentruinformarea cititorilor, poate este binesã cunoascã: Hermes � în citireainversã � Semre, iar cu alternanþaconsonanticã «n=r» devine«SEMNE» (hazard) !

La Roma, Numa Pompilius, aldoilea rege legendar, cinstind-o pemuza Tacita Muta (zeiþa tãcerii, adiscreþiei ºi a pãstrãrii secretelor), afost primul pontifex roman ºi a scris12 cãrþi rituale.

Depuse într-un sicriu identic cual regelui, cãrþile au fost arse depreotul Petilus. Nu se ºtie câtadevãr ºi câtã fabulaþie existã înrelatãrile ajunse pânã la noi. Esteposibil ca o parte din scrierileacestea sã fi fost cunoscute de uniiapropiaþi ai regelui-pontif.

Enigmaticã a rãmas ºi scriereala etrusci. Cercetãtorul bulgar HristoM. Donev aprecia: «O originalitateºi mai redusã în ceea ce priveºtescrierea au arãtat-o etruscii.Toate textele lor se descifreazãfãrã mari greutãþi, deoarece aufost pur ºi simplu scrise cu literegreceºti; cu deosebirea, nu demare importanþã, cã sunt scriseaproape fãrã excepþie de ladreapta la stânga, ceea ce seexplicã prin împrumutarea lor dela greci într-o perioadã arhaicã,când nici pentru greci direcþia nuera fixatã.

Dificultatea cea mare în

descifrarea textelor etrusceconstã, dupã cum se ºtie, nu încitire, ci în aflarea sensului lor».Toate încercãrile de descifrare ascrierilor etrusce au eºuat. Scriereaetruscã va fi descifratã doar atuncicând vor fi atribuite valori foneticereale semnelor grafice!

Într-o luminã nefavorabilã esteºi scrierea tracicã. Limba traco-daco-getã este necunoscutã ! Oare?Cât despre scriere, mare parte dintrecercetãtori nu recunosc cã ar fiexistat o asemenea scriere, iar alþicercetãtori s-au situat pe poziþia unorfabulaþii neverosimile privind atâtlimba, cât ºi scrierea traco-daco-geþilor.

O viziunea realistã faþã deaceastã scriere a avut-o bulgarulHristo M. Danov: «Tracii au luatdirect alfabetul grec (mai exactcel attico-ionic) din perioadaclasicã ºi dupã câte se pare l-aufolosit pentru scrierea tuturortextelor în limba tracã, cele careau ajuns pânã la noi». Pentru areuºi descifrarea puþinelor izvoareistorice scrise în limba tracilor,cercetãtorii trebuie sã porneascã dela ipoteza cã limba tracilor esteurmaºa limbii pelasge, strãvecheavalacã.

Fãrã a mai insista asupra altorexemple, din cele expuse seconstatã cã apariþia scrierii a fostdeterminatã de necesitãþi magico-religioase, dar ºi de nevoi practice.

Scrierea profanã, demoticã,popularã se baza pe limba popularãvorbitã de oamenii unor þinuturi. Eracunoscutã de scribi, nobili, parte dinnegustori ºi meºteºugari.

Scrierea magico-religioasã,consideratã o revelaþie a zeilor, eratainicã legatã de unele ritualurireligioase ºi era destinatã nu atât

20



oamenilor, cât mai ales zeilor. S-arputea sã fi existat o aºa-zisã «limbãa zeilor» necunoscutã oamenilor derând, ci numai iniþiaþilor, limbã a cãreiscriere era bine tãinuitã ºi cunoscutãîn mod gradat pe diverse trepte deiniþiere. Care este «limba zeilor».Parte dintre scriitorii antici aususþinut cã limba pelasgã a fostlimba zeilor.

Cunoscând cã limba pelasgã estestrãvechea valacã, cercetãtorii suntîn mãsurã sã descopere aceastãlimbã.

La multe neamuri au fost folositemai multe limbi, una popularã ºi altacultã. În evul mediu, în occidentuleuropean, limba latinã a fost limbaadministraþiei ºi a creºtinismuluicatolic, iar oamenii de rând au vorbito limbã popularã. Dacã limba latinãera limba cunoscutã de funcþionariºi preoþi, limbile populare rareorierau consemnate în scris. ÎnAfganistan, persana este vorbitã înoraºele comerciale, iar araba estelimba ºtiinþificã.

Adeseori, limbile scrise eraulimbi artificiale cunoscute de unnumãr limitat de iniþiaþi, dupã cumexistã ºi posibilitatea codificãrii unortexte, ceea ce a fãcut ca multeizvoare scriptice sã fie nedescifrate(cazul zecilor de inscripþii etrusce ºia câtorva aºa-zise trace nedes-cifrate).

De la apariþie ºi pânã astãzi,scrierea, atât cea pictograficã, darmai ales cea alfabeticã, alãturi decaracterul benefic de transmitere aliteraturii, ºtiinþei, a diverselorcunoºtinþe, a avut ºi o parte tainicãpentru a transmite mesaje codificatefolosite cu deosebire în spionaj ºidiplomaþie.

Nu insistãm asupra celor din

urmã, doar semnalãm aportulabatelui Jean de Heidenberg (1463-1516) cunoscut sub numele deTrithéme, care a încercat sãtransforme ºtiinþa scrierii într-o artã.

În opera sa «Stenografie» (iniþialîn opt volume), abatele Trithéme areuºit sã facã «descopeririextraordinare», dupã cum însuºimãrturiseºte: «Pot sã asigur cãaceastã operã prin care instruiescasupra unor taine ºi mistere puþincunoscute va pãrea tuturor maiabitir ignoranþilor, conþinãtoarede �idei supraomeneºti�, uimi-toare ºi incredibile, dat fiind cãînaintea mea nimeni n-a scris, n-avorbit despre ele niciodatã».

Cartea dintâi cuprinde ºi aratãmai mult de o sutã de feluri de ascrie în mod secret ºi fãrã nici osuspiciune, tot ce-þi trece prin cap,ºi asta în orice fel de limbãcunoscutã, cãci nimeni nu va bãnuiconþinutul, aceasta fãrã metatezã oritranspoziþie de litere ºi de asemeneafãrã nici o temã sau îndoialã cãsecretul ar putea fi vreodatãcunoscut de altcineva decât de acelape care l-aº fi învãþat aceastã tainãdupã metode cabalistice, sau deacela cãruia ucenicul meu i-ar fitransmis-o tot dupã metodacabalisticã.

Cum toate cuvintele ºi expresiileîntrebuinþate sunt simple ºi familiare,neatârnând nici un fel de suspiciune,nu va exista nimeni, oricât deexperimentat, care sã-mi descoperesecretul prin propriile-i puteri, lucrurice vor pãrea tuturor de mirare, iarneºtiutorilor cu neputinþã. În cea de-adoua carte voi vorbi despre lucruriºi mai minunate, cum ar fi unelemijloace cãrora pot, într-un fel sigur,sã-mi impun voinþa oricãrui va

pricepe tâlcul ºtiinþei mele, oricât dedeparte ar fi el, chiar ºi în mai multde o sutã de leghe de mine ºi astafãrã sã pot fi bãnuit cã aº fiîntrebuinþat cine ºtie ce semne,figuri sau caractere, iar dacã mãservesc de un mesager ºi el ar fiprins pe drum, nici o rugãminte,ameninþare sau fãgãduialã, nici chiarviolenþa nu-l vor putea constrângesã-mi dezvãluie taina, cãci el nu vaºti nimic despre ea; ºi de aceeanimeni, oricât de dibaci, nu o vaputea afla.

ªi toate acestea, de altminteri,sunt oricând în putinþa mea, la bunulmeu plac ºi le pot face fãrã nici unmesager ºi nici un ajutor, chiar cuun prizonier închis într-o vãgãunã ºipãzit cu strãºnicie».

Câtã putere poate aveacuvântul?

Manuscrisul complet al lucrãrii«STENOGRAFIE» a fost ars laordinul contelui palatin, electorulPhilippe al II-lea, care fusese speriatde conþinutul sãu.

Totuºi, în anul 1610, parþial,lucrarea a fost publicatã în ediþialui Mathias Becker ºi republicatã înanul 1621.

Deºi originalul a fost distrus, estede presupus cã autorul ºi ceiapropiaþi lui dispuneau de codificãriextraordinare. Cine ºtie pe ce cãi s-arfi putut transmite ºi altora!

�

21


ÞÃRANUL ROMÂN ARGUMENTUL VIUAL AUTOHTONIEI NOASTRE

Congresul al IV-lea de dacologiedin 19-20 iunie care a avut loc laBucureºti (Hotel Intercontinental)aduce noi dovezi privind originea ºitrecutul neamului românesc.Participanþii, oameni de culturã, cer-cetãtori români ºi strãini acoperinddomeniile multidisciplinare ale isto-riei, arheologiei, filologiei, etnografiei,au confirmat prin lucrãrile prezen-tate cã România actualã cu Daciade odinioarã sunt congruente nu nu-mai în privinþa configuraþiei geogra-fice, dar ºi a configuraþiei etno-grafice româneºti.

Descoperirea ºi descifrarea tã-bliþelor de la Tãrtãria grãiesc despreo scriere primordialã aparþinând car-pato-danubienilor ºi atestã întâietateacel puþin cronologicã faþã de scrierilesimilare din Creta ºi din Mesopotamia,confirmând o civilizaþie multimilena-rã a spaþiului carpato-danubian-pon-tic, locuit de strãmoºii poporului ro-mân, traco-geto-daci. Iatã de ce, celde-al IV-lea Congres Internaþionalde dacologie a avut ca simbolnumele de �TÃRTÃRIA 2003��

În epoca neoliticã, rezultã dincercetãrile arheologice cã spaþiulcarpato-danubian-pontic avea ceamai deasã populaþie ºi poporulromân este aºezat în acest spaþiu dintimpuri imemoriale pe pãmântulunde îl constatã mãrturiile istorice,De acest spaþiu poporul român estelegat prin practicarea agriculturii, întoate formele ei, prin creºtereavitelor, prin scoaterea metalelor ºi acelorlalte bogãþii miniere, spaþiu pecare a ºtiut sã-l apere cu eroism ºicu pricepere, întemeind cel maiputernic stat de la nordul Dunãrii,cu regi care pot sta cu cinste alãturide cele mai remarcabile personalitãþipolitice ale antichitãþii. Având oreligie superioarã, ei, strãmoºii noºtri,dacii sau geþii, au fost sub toateraporturile, unul dintre popoareleînsemnate ale lumii vechi.

Prof. Marin RÃDAN

Este cunoscut episodul descrisde istoricii antici când armata luiAlexandru Cel Mare (335 î.e.n.)trecând Dunãrea a trebuit sã-ºi facãdrum printre holdele de grâu dinCâmpia Românã. Marele oratoratenian Demostene (sec IV. î.e.n.)noteazã: �noi folosim grâu importatmai mult decât toþi oameniiCantitatea de grâu adusã din Ponteste mai mare decât tot ceea ce nevine din celelalte porturi comerciale,pentru cã acest þinut produce ceamai mare cantitate de grâu�.

Triburile pontice, spunea Pliniucel Bãtrân - nu puneau nici un fel dealiment mai presus de mei. Se culti-vã, de asemenea, orzul, care, aratãHellanicos, autor grec din Mitelene(prima jumãtate a sec V î.e.n.), erafolosit la prepararea unei bãuturi,,tracii beau bere pregãtitã din orz��.

O culturã larg rãspânditã la geto-daci era viþa-de-vie, plantã cenecesitã o îngrijire specialã ºicunoºtinþe agricole avansate.

Mult rãspânditã era creºtereavitelor. (Collumela (20-70 e.n.). Oilenu numai cã îi sãturau pe þãrani prinbelºugul brânzei ºi al laptelui, ciacopereau ºi mesele bogaþilor cumâncãruri numeroase ºi plãcute. Larândul sãu, Ovidiu arãta cã ,,pãstorulcânta din fluierele lui lipite cu smoalã,þinând coiful pe cap. Desprecreºterea vitelor mari, Polibiuistoricul grec, menþioneazã cã ,,înprivinþa celor necesare vieþii,þinuturile pontice ne dau vite� înnumãr foarte mare ºi de calitateºtire mãrturisitã de toþi caexcelente�. Animalele erau folositeîn muncile agricole. Suidas, înDicþionarul alcãtuit de el în sec. Xe.n., scrie citindu-l pe Criton,medicul lui Traian, despre �cei caremunceau pãmântul cu boii�,deosebindu-i de pãstori �cei carepasc vitele�. De la poetul Vergiliuºtim cum îºi adãposteau geþii vitele :

�Acolo oamenii þin cirezile închiseîn staule�.

Bogãþie a oamenilor locului,animalele au constituit una dintreprincipalele þinte de jaf ale romanilor.Dupã ce Decebal a fost învins:�puternicul Traian - spune istori-cul antic Ioannes Lydos (490-565e. n.), a adus romanilor din Daciacinci milioane de livre de aur� apoiturme ºi arme�.

O ocupaþie larg rãspânditã eraalbinãritul. Atât de rãspânditã încât,de pildã, Herodot aminteºte la unmoment dat (Istorii, cartea a V-a)cã ,,þinutul de dincolo de Istru eocupat de albine ºi din cauza lor nuse poate pãtrunde mai departe��.

Diverse prin numãrul plantelorcultivate ori al animalelor domestice,activitãþile agro-pãstorale ale geto-dacilor vãdesc o dezvoltareeconomicã complexã. Multe dintreaceste activitãþi agrare sau pãstoraleerau asemãnãtoare celor practicatede romani sau greci, ele nu i-ausurprins pe autorii antici, ºi de aceean-au fost pe larg prezentate înscrierile acestora.

Un cãlãtor grec, vizitând Dacia,se minunase de numãrul mare alpopulaþiei getice ºi de stareamaterialã înfloritoare a acesteiadoveditã de existenþa numeroaselortârguri, situate pe lângã drumurilecomerciale, aºezãri care purtaunumele unor triburi, ca de exemplu:Buridava, lângã Râmnicu Vâlcea,Argedava, Rusidava (Drãgãºani) º.a.

Sãpãturile arheologice audescoperit obiecte din bronz (vase,opaiþe, candelabre, statuete etc),confecþionate de fãurarii locali caredispuneau de ciocane ºi nicovalespeciale.

Acum, la finalul celor patrucongrese de dacologie þinute laBucureºti, prin stãruinþa dr. Napo-leon Sãvescu, român de origine(stabilit la New York � S.U.A) ºi

22


când s-au clarificat principalele dateale originii ºi etnogenezei poporuluiromân, �existenþa actualã ºinealteratã a þãranului român,descendent al traco-geto-da-cilor� ne obligã sã luãm înconsiderare argumentul viu ºiputernic al autohtoniei neamuluiromânesc, existenþa sa multimi-lenarã. Cãci þãranul român estepurtãtorul din generaþie în generaþieal cumului de elemente etnograficespecifice neamului românesc. Înaceastã idee am arãtat fãrã sãaprofundãm datele cunoscute aleistoriei privind ocupaþiile agro-pãs-torale ale strãmoºilor traco-geto-daci, întrucât din nefericire, uniiistorici ºi formatori de conºtiinþãistoricã-români, nici astãzi nu înþelegcând este vorba de trecutul nostru.O îndelungatã continuitate în timpºi spaþiu al neamului românescca urmaº al populaþiei traco-geto-dace, aceºtia fiind prizonieriiconcepþiei nedovedite suficient �cãsuntem un popor tânãr, cu oexistenþã de numai 2000 de ani,ca urmare a cuceririi de cãtreromani a unei pãrþi de numai(14%) din teritoriul Daciei�. Într-oprivinþã totuºi cu toþii suntem deacord �cã aici, la noi, pe pãmânturilenoastre, se face agriculturã dinvremuri imemoriale�. Dar existenþaagriculturii presupune existenþaþãranului. De aceea, þãranul epretutindeni pãstrãtorul efectiv alteritoriului naþional ºi logic pãmântule însuºi rostul lui de a fi. Pãmântulnostru are un glas pe care þãranul îlaude ºi-l înþelege. E �Sfântul pãmântinspirator� care ne-a modelat trupulºi sufletul, care prin soarele, ºi apele,ºi munþii, ºi ºesurile lui ne-a dãruittoate calitãþile ºi defectele cu carene prezentãm azi în lume. Pãmântulacesta parcã nici nu poate producedecât români, etnografie ºi folclorromânesc atât de bogat ºi apreciatîn contextul universal al culturii.moºtenit de la strãmoºii noºtri ºitransmis pânã astãzi. Acest faptsingur, aceastã existenþã bãtãtoarela ochi ar trebui sã punã pe gânduridacã nu sã-i dezarmeze pe apostolii

interesaþi ai discontinuitãþii româneºtiîn propria noastrã þarã. Ce argumentde continuitate multimilenarã poatefi mai plauzibil decât existenþaaceluiaºi popor, pe aceleaºi locuri,dovedit prin vestigii arheologice,elemente etnografice, lingvistice,obiceiuri ºi tradiþii, elemente ce daufizionomia acestui popor raportat lao perioadã foarte îndepãrtatãaparþinând teritoriului locuit deneamul traco-geto-dac astãzineamul românesc.

Pânã în prezent, începuturileunor popoare sunt încã învãluite înnegura legendelor. Dar ºi legendelepoartã în esenþa lor adevãruri cetrebuie desluºite.

O caracteristicã tot atât deimportantã a unui neam, ca ºicomunitatea de sânge este limba ºiaceasta la noi este opera þãra-nului. Limba românã e o limbãþãrãneascã. Farmecul ºi expresivi-tatea specificã le-a cãpãtat de lafãuritorul ei originar care a fostþãranul. Toatã dezvoltarea ei, pânãla timpurile mai noi, se datoreazãþãranului, care a vorbit-o totdeauna.

Limba noastrã cultivatã numaide þãrani, în legãturã continuã cupãmântul ºi cu lumea concretã,a pãstrat expresia magicã ºinaivã a omului simplu, oprospeþime pitoreascã ºi coloratã,ritmul vieþii miºcãtoare. Limbaaceasta, ca toate operele þãrãneºti,e conservatoare ºi-ºi apãrã cuîndãrãtnicire conformaþia, rãmânândrefractarã încercãrilor de violen-tare. Neologismele, în afarã de celede specialitate cu circulaþie înanumite sfere, se generalizeazãanevoie ºi abia dupã ce suferãtransformãri naþionale ºi formalepotrivite cu spiritul ei. Aºa au fostcondamnate sã dea greº sforþãrilefilologilor de odinioarã, �aºa-ziºiireformatori� unii în anumiteperioade de timp, încercând înviereaslavonismelor eliminate apoi deevoluþia ei fireascã.

Þãranul s-a încãpãþânat a vorbinumai româneºte ºi a refuzat sãînveþe o limbã strãinã chiar ºi cândîmprejurãrile sau nevoile l-ar fi

obligat. Precum ºi-a pãstrat limba,tot astfel a pãstrat ºi a modelatþãranul român, dupã chipul ºiasemãnarea lui, credinþa înDumnezeu. Din bãtrâne superstiþii,din rãmãºiþe de credinþe strãvechitransformate ºi adaptate, din dogmeºi prercepte creºtine, el ºi-a alcãtuito religie specificã, cãci avusese ºipânã atunci �o dreaptã credinþã�într-o divinitate supremã, cu zeii ºisfinþii lui, cu o bogatã ºi adâncãfilozofie teologicã zamolxianãprovenitã din înþelepciunea tracicã.

Religia aceasta, originalitatea ºisuperioritatea ortodoxiei noastre vinla þãranul român din receptareaorganicã fireascã a milenarei�drepte credinþe�, dupã milenii devieþuire cu identitatea þãranului.Religia lui rezumã conceptul de viaþãspecific, resemnarea ºi încrederealui în dreptatea divinã, care i-adãruit puterea, dar ºi culoareanaþionalã ca �lege a pãmântului�suport moral ºi trainic. Tot ea i-adãruit puterea de a rezista ºi biruiîncercãrile veacurilor. Cu rugãciuniºi jertfe þâºnite din miraculoasa fiinþãumanã a tinerilor, din cugetul lor încãnealterat de ateism, invocânddivinitatea- în decembrie 1989neamul traco-geto-dac ºi-a restauratlegea româneascã a proprietãþiilibertatea ºi dreapta credinþãmoºtenite. Creºtinismul nostru,aºa cum îl practicã ºi-l trãieºte þã-ranul,cu datinile ºi obiceiurilepãstrate din substrat traco-geto-dac ascunde într-în-sul toatefazele ºi peripeþiile istoriei popo-rului român, întocmai ca ºi limbaromâneascã.

Dacã þãrãnimea românã a fostursitã sã conserve rasa, pãmântul,limba ºi credinþa noastrã, înseam-nã cã ea este întruchiparea tuturorvirtualitãþilor ºi energiilor româneºtiºi nouã ne revine sfânta datorie dea duce mai departe spiritul acestace stã la geneza formãrii noastreca popor a cãrui identitate obiectivo purtãm. ªi dintr-însa trebuie sãporneascã ºi sã se inspire în conti-nuare tot ceea ce este românesc.

�

23


Vladimir Brilinsky

Michael Guest, mai multdecât un ambasador

Michael Guest alãturi de bustul lui NicolaeDensusianu,

ridicat de Fundaþia Dacia RevivalInternational Society of New York

Sã-l ai pe ambasadorul celei mai mari puteri din lumeca invitat, se cheamã vizitã oficialã, dar sã-l ai peMichael Guest musafir este o sãrbãtoare. Ministrulculturii, Rãzvan Theodorescu, spunea cã existã douãcategorii de ambasadori. Unii care vin ºi pleacã, alþiicare vin ºi stabilesc adevãrate punþi de legãturã întreRomânia ºi þãrile de unde provin, contribuind la o maibunã colaborare între naþiunile lumii ºi� mai existãMichael Guest. Nimic mai adevãrat. Excepþia pe careo reprezintã ambasadorul american poate fi probatã pringesturile sale lipsite total de tradiþionalul festivism gratuit.

Dintr-o purã întîmplare, la începutul mandatului sãude ambasador în România, Michael Guest a renunþatsã cãlãtoreascã de la Timiºoara la Bucureºti cu avionul,dorind sã cunoascã mai bine þara care avea sã-i fiecasã vremelnic. Drumul l-a purtat prin Porþile de Fierale Transilvaniei, loc încãrcat de istorie a neamuluiromânesc. Auzise de o bisericã veche de piatrã dintr-unsat al Þãrii Haþegului. ªi s-a oprit la Densuº, acolo undede ani buni cea mai veche bisericã de piatrã din þarã,vie mãrturie a continuitãþii românilor, aºtepta, înconjuratãde schele, o mânã de ajutor care sã grãbeascãfinalizarea lucrãrilor de renovare ºi conservare. ªiprobabil cã acolo, în liniºtea minunatã a Densuºului, afost ceea ce se poate numi dragoste la prima vedere.Atât de mult a îndrãgit Michael Guest biserica încât ascos fãrã sã clipeascã din propriul buzunar 20.000 dedolari, donându-i pentru restaurarea picturii interioarea bisericii. Rezultatul a fost unul spectaculos,caracterizat într-un singur cuvânt de ministrul culturii,ca o capodoperã.

Alãturi de Mihail Rudeanu, preºedintele ConsiliuluiJudeþean Hunedoara, alt mare iubitor al istoriei neamuluiromânesc, Michael Guest a fost primit de cãtredensuºieni, într-o zi de adevãratã sãrbãtoare. Ar fi deprisos o cronicã a acestei vizite. Fotografiile vorbescde la sine.

�

Tradiþia pâinii cu sare pentru unmusafir de excepþie

Dacia Magazin îndeplineºte o datorie deonoare alãturându-se celor care i-aumulþumit, exprimându-ºi recunoºtinþa faþã degestul de o uimitoare cãldurã al ExcelenþeiSale, ambasadorul Statelor Unite laBucureºti, domnul Michael Guest.

24


Pictura din altar restauratã prin finanþareaambasadorului SUA

Oaspeþi de onoare la bustul lui Nicolae Densusianu

Admirând o capodoperãa istoriei românilor

Tãierea panglicii inaugurale laBiserica din Densuº

25


cmyk color

CRONICA UNEI TRISTE SÃRBÃTORIDe ani buni, în judeþul Hunedoara se sãrbãtoreºte în luna septembrie ceea ce

istoricii numesc Dies Traiani. Simpozioane, comunicãri ºtiinþifice, excursiitematice ºi, de la ridicarea statuii lui Traian, depuneri de coroane vin sãomagieze personalitatea împãratului cotropitor.

Este cel puþin bizarã perpetuarea acestei manifestãri ob-scene a sãrbãtoririi naºterii lui Traian. De la declaraþia deanul trecut, în care Corneliu Stan, organizator al macabreisãrbãtoriri, propunea ca ziua de 18 septembrie, ziua de naºterea lui Traian, sã înlocuiascã în calendarul ortodox ziua BuneiVestiri(???), pânã la cea din anul acesta, conform cãreiaintegrarea europeanã a României nu poate fi realizatã fãrãrecunoaºterea meritelor împãratului Traian ºi a apartenenþeila marea familie romanã, a trecut suficient timp pentru caautoritãþile sã discearnã în ceea ce priveºte credibilitateaamintitului personaj. Din pãcate, nu a fost aºa. Aceleaºimanifestãri caraghioase, probabil unice în lume, de preamãrirea unuia dintre cei mai odioºi cotropitori din istoria neamuluinostru, aceleaºi declaraþii elucubraþioniste menite sã te lasecu gura cãscatã, aceeaºi umbrelã protectoare a autoritãþilorlocale care îngãduie an de an asemenea manifestãri.

Traduse altfel, propunerile fanteziste ale domnului Stanar suna în felul urmãtor. Ungaria, Polonia ºi Lituania sã nu fieprimite în UE pentru ca nu i-au ridicat lui Traian statui ºi nicinu sãrbãtoresc ziua sa de naºtere. Suedia sã fie datã afarãdin UE pentru cã nu a fãcut parte din marea familie europeanã,iar Spania, þara de origine a împãratului în care se vorbeºtemai mult despre spiritualitatea geto-dacilor decât despreTraian, sã fie înglobatã în continentul african. Cu toate cãpublicul în faþa cãruia a vorbit domnul Stan nu a depãºitcifra de 100, este totuºi cel puþin periculos ca autoritãþilelocale sã organizeze o manifestare în cadrul cãreia s-au fãcutafirmaþii de genul celor prezentate în continuare.

1. Ne-am nãscut prin voinþa celui mai mare capîncoronat al lumii, împãratul Trãian

2. Traian ºi România, care vine de la Roma, sunt celedouã legitimaþii ale românilor pentru toateporþile Europei.

3. Avem nevoie de politicieni care sã întruneascãvirtuþile minunate ale lui Traian, care este prototipul idealal politicianului modern.

4. Traian este cel mai mare preºedinte al UniuniiEuropene

5. Romano Prodi, preºedintele UE, a spus cã este primadatã de la retragerea aurelianã când România seapropie de Europa ºi de idealurile ºi valorile comune aleimperiului roman.

6. Mihai Eminescu spunea cã este o virtute a neîmpãrtãºi sufletul cu reamintirea trecutului precum ofacem cu sîngele mîntuitorului.(NB-Într-adevãr, Eminescua spus asta, dar, fãcând, din pãcate pentru tovarãºul Stan,referire exclusivã la daci ºi la urmaºii lor)

O dureroasã perpetuare a falsificãrii istoriei7. Mãrtiºorul, simbol al primãverii este compus din

cele douã culori, roºul simbolizând viaþa ºi albulsimbolizând lumina civilizaþiei romane.

8. Cei doi stâlpi fundamentali ai identitãþii noastre suntcel creºtin si cel roman.

9. Republica americanã s-a nãscut ca o copie arepublicii romane. Originalul este la Roma ºi copia înAmerica.

10. Decebal a trãdat poporul dac prin nesãbuinþa sade a se ridica împotriva armatei romane, neînarmat ºinepregãtit.

Acestea au fost câteva din perlele care au fost rostite înpublic. Nu este o glumã ºi nici de râs. Este de plâns cum deun astfel de om este lãsat sã se plimbe liber in public. În acestcontext trebuie precizat cã Fundaþia Dacia Revival nu înþelegecrearea unei noi ordini mondiale ca fiind legatã de apartenenþala marea familie romanã, nu condiþioneazã schimbãrile geo-politice de evenimente sau personaje ale istoriei. Prin totceea ce face, fundaþia se strãduieºte sã redea românilordemnitatea pierdutã în colburile unei istorii zbuciumate, sãredeschidã ºi sã îndemne la rescrierea unor capitole ale istorieinoastre. O istorie adevãratã va da românilor mîndrie ºidemnitate ºi îi va trimite în Europa cu fruntea sus ºi nu aºacum doresc unii simpatizanþi ai trocului politic, la coada listeica niºte umili cuceriþi ai Imperiului Roman�apus.

Vladimir Brilinsky�

În cele ce urmeazã citiþi doar o parte din zecile de mesajede protest care au fost trimise organizatorilor acesteimanifestãri.

Doar cîteva persoane au format mulþimea venitã laUlpia Traiana, pentru a asista la o penibilã comemorare

26


Cât timp vom mai permite ca informaþii eronate, voitesau nu, sã troneze asupra istoriei neamului nostru Daco-Român?!

Fapta personalitãþilor ilustre din ªcoala Ardeleanã,precum Samuel Micu, Petru Maior, Gheorghe ªincai simai târziu, Nicolae Iorga (care fuseserã precedaþi de numeca Grigore Ureche, Miron Costin, Dimitrie Cantemir etc),de a atribui o origine �nobila� poporului nostru, prindescendenþa sa latina (însã sã nu uitãm cã motivul eralegat de situaþia dificilã în care se afla Transilvania înacea perioadã) este scump plãtitã ºi în zilele noastre. Dreptdovadã stau manifestãrile de genul aceleia ce va avealoc la Deva ºi Ulpia Traiana în zilele 19-20 septembriea.c., manifestãri dedicate împãratului Traian!

Dacã ºtim cã Dacia a fost ocupatã numai în proporþiede 14% de cãtre Traian ºi pe o perioadã istoricã scurtã(106-271 d.Hr.),cum ne putem mândri cu originea noastrãromanã?! Ba mai mult: cum ar fi fost posibil ca dacii sã-ºiuite ºi sã-ºi piardã cu desãvârºire limba lor, însuºindu-ºilatina atât de uºor?! Nu cumva ei, dacii, vorbeau limbalatinã? Ba da, dar limba latinã priscã, adicã limba bãtrânã,limba veche, vorbitã cu mult înainte de întemeierea Romei,de cãtre Pelasgi, despre care Nicolae Densuºianu aminteaîn monumentala �Dacia Preistorica�.

ªi pentru cã locuiesc în Spania, am cercetat izvoareautentice din cronicile hispanice vechi, ce vorbesc desprestrãlucirea geto-dacilor (Orosius, Isidor de Sevilla, Alonsode Cartajena, Rodrigo Jiménez de Rada, Alfonso el Sabioetc). Aluziile la geþi ºi daci sunt folosite întotdeauna pentrua da strãlucire unei descendente sau a favoriza o explicaþiegenealogicã. În Anacephalaeosis, episcopul Alonso deCartajena (sec. XV ) scria cã regii Spaniei coboarã dinDacia, din �principii geþi�, luându-ºi numai numele de lalocul în care trãiesc.

În scrierile hispanice medievale nici o tradiþie nu leagãDacia de numele lui Traian sau de legionarii hispanici.Dar în jurul sâmburelui de istorie care se pãstreazã, ocurioasã legendã se þese treptat ºi se amplificã, înglobândistoria geþilor ºi a dacilor în pãdurea de legende ceconstituie istoria poporului hispanic. În istoria sa, înparagrafele referitoare la Traian, Orosius nu se risipeºteîn prea multe informaþii. Cu toatã mândria pentru origineahispanicã a împãratului, istoricul îi dedicã doar trei fraze!Din Cronica regelui Alfonso el Sabio, unde e vorba deDacia ºi istoria ei, lipseºte doar un singur nume: cel al luiTraian. Mitul romanic lipseºte ºi din Historia Gothica alui Rodrigo Jiménez de Rada. În schimb, apare Mitulînþelepciunii ºi a bunei cârmuiri, mitul getic a lui Deceneu

PROTEST

ce se împleteºte cu amintirea despre Zalmoxis ºi tradiþiiledacilor. Zalmoxis, Burebista, Deceneu, Decebal intrã înscrierile istoricilor, arhiepiscopilor, regilor ºi în istoriaSpaniei nu ca niºte oaspeþi întâmplãtori, ci iau loc îngenealogia poporului hispanic.

ªi atunci, nu este o ruºine ºi o eroare cã noi, Românii,descendenþi direcþi ºi trãitori pe aceste pãmânturi sfinte,sã nu ne mândrim cu originea noastrã geto-dacã, ci sãomagiem pe cei care ne-au cotropit?

Sunt alãturi, în cuget ºi simþire, de toþi românii careprotesteazã ºi se opun manifestãrilor de tipul celei amintitemai sus, care are drept scop denigrarea ºi deformareaadevãrului istoric în ceea ce priveºte originea PoporuluiRomân!

Cãtãlina Lupu (Barcelona).�

Primarul Devei, la poalele celui pe care unii îl considerãpãrintele ºi sãditorul neamului românesc

27


Aveþi un nume coborâtor din Zei ºi Domni ai acestuipãmânt al Zeilor, dar, neºtiind acest lucru, aþi avut neºansasã aruncaþi cu pietre în propria Dumneavoastrã personalitate,stimate Domn, fãcându-vã ecoul acelor spirite negre, carebântuie prin drãgãlaºa DEVA a Dumneavoastrã, D.A.V.A.acelor zile de piatrã de râu, de aramã, aur ºi argint, în care ceicare o conduceau pãstrau cu sfinþenie DAR-ul Domnilor (ºiDomniþelor) noºtri getodaci, spre deosebire de aceste zile de� fier ruginit care acoperã ca o toamnã veºtedã viitorulniciodatã dorit de cãtre strãmoºii noºtri legitimi: GETODACII.

Manifestarea pe care aþi organizat-o în sfânta cetate DEVAa avut darul de a deschide ºi mai mulþi ochi de daci, care auînþeles atât rolul Domniei Voastre pe scena �romana�, cât ºiangrenajul care a pus în miºcare aceastã sãrbãtoare a celuicare, prin trãdare, prin sabie ºi foc a cucerit o micã parte dinDACIA Marelui Burebista.

Convingerea mea este cã Domnia Voastrã nu cunoaºteprea multã istorie, în schimb vã cunoaºteþi foarte bineatribuþiile pe care vi le-aþi asumat faþã de cei care v-au îndrumatsã organizaþi o manifestare închinatã unui duºman al neamuluinostru getodac, cãlãul civilizaþiei noastre getodace, Traian,fratele vitreg, frate de Tatã, care zace sub propria-i zidire, pecare strãjuiesc de milenii spiritele neînfricate ale dacilor spreaducere aminte, pentru cã blestemele dacilor au pus capãtunui regim politic ºi social al terorii ºi silniciei omeneºti, algrandorii, fãþãrniciei ºi fãrãdelegii romane.

Pentru cunoºtinþa Domniei Voastre, trebuie sã aflaþi cã,aºa dupã cum ar fi trebuit sã fi observat deja, numele deTraian nu se foloseºte decât în Dacia de ieri, România de azi,Dacia de mâine. Ar fi trebuit sã înþelegeþi deja cã se ascundeceva în acest încifrat cuvânt pe care nici un alt popor nu-l maifoloseºte aºa cum îl folosim noi, dacii. Cãutaþi, Domnule, ºiaflaþi cine a fost T.R.O.I.A.N ºi apoi veþi corela datele istoricepentru a înþelege impostura din spatele numelui ales de un

Replicã consonantistã la manifestarea TRAIANA organizatã înspaþiul pe care îl pãstoriþi

Domnule PrimarMIRCIA MUNTEAN,

împãrat al Romei, al Romei italice, sau mai bine spus de ceicare l-au zãmislit, împãrat al cãrui suflet bântuie prin pustiullumii de dincolo, fãrã a-ºi gãsi odihna, pânã când noi, dacii,nu-l vom putea ierta pentru crimele pe care le-a fãcut fraþilorsãi.

Dar vã reamintesc cã �sublimul� împãrat zace ºi astãzisub greutatea dacilor nemuritori de pe �COLUMNA� de eiridicatã la Roma, ºi ar fi trebuit sã înþelegeþi sensul acesteisituaþii, privind cu atenþie cine troneazã de fapt asupra victorieiacestui împãrat al unui imperiu detestat de propriii sãi supuºi,care au deschis uºa nãvãlitorilor barbari, pentru a fi lichidatpe vecie.

Dacã veþi ajunge vreodatã a afla semnificaþia numelui deTRAIAN, abia atunci veþi realiza din ce cauzã acest numecompus din litere ºi sunete sacre ale limbii strãvechi pelasgice,nu-l regãsiþi decât în GETODACIA.

Din punct de vedere istoric, Domnule primar al Devei,Dumneavoastrã trãiþi într-o confuzie istoricã lamentabilã.Afirmaþiile Domniei Voastre, laudele ºi osanalele pe care leridicaþi fostului mercenar pripãºit în casa lui NERVA, îmi aducaminte de prea cuminþii membri de partid de ieri, dar ºi de azi,care au aplaudat regimul comunist de tristã amintire, pânãcând le-a venit sorocul. Rãstãlmãcirile Domniei Voastre privindaprecierile asupra defunctului împãrat al groazei, al crimei ºimizeriei, al fãrãdelegii ºi inumanului, se încadreazã perfect încartea care se joacã astãzi pe scena istoriei. Cântaþi, Domnule,cântaþi aºa cum vi se cere ºi veþi fi fluierat pe mãsurã!

Dacia Felix. Felix pentru � cotropitori.Spre ºtiinþa Domnului ilustru necunoscut Stan:

MÃRÞIªOR �ul are semnificaþia puritãþii ARN-ului. Getodaciiîl afiºau de ziua lui ANU (NAKI), URANU, MUNTEANU,atunci când începea anul cel adevãrat la getodaci, în MARTIE,pentru a confirma cã în noul an getodacii sunt curaþi în cugetºi-n simþiri.

Adevãraþii stâlpi ai neamului nostru sunt: TATÃ-L ºiMAICA DOMN-ului; DOMNUL, adicã FIUL, fiind NOI,GETODACII.

Din partea regelui Decebal vã transmit : � Am plãtit noi,dacii, cu viaþa ºi cu þara noastrã fãrãdelegea pe care amsãvârºit-o lãsând pe vrãjmaºii noºtri sã-l ucidã pe cel pe carel-am slãvit strigându-l: BUREVISTA!�

Altfel, toate bune, Domnule primar din DEVA, ºi vã dorescsincer toate cele adevãrate, cu speranþa cã veþi ajunge cândvasã vã înþelegeþi.

SALUT !Gheorghe Bârdan-Raine,

Petru Al. VasilescuData: 28 Septembrie 2003.

�

Aceastã fotografie este un pamflet ºitrebuie tratatã ca atare

28


Stimaþi conaþionali,

Având în vedere faptul cã în zilelede 19-21 septembrie la Deva ºi la UlpiaTraiana se vor desfãºura manifestãriledenumite DIES TRAIANI închinatememoriei împãratului Traian, organizatedin fonduri publice, de cãtre MinisterulCulturii, Muzeul civilizaþiei dacice ºiromane Deva, Primãria Deva ºi Direcþiapentru culturã ºi culte Hunedoara,precum ºi faptul cã oficialitãþile partici-pante ºi-au exprimat în discursurile dinanii trecuþi opinii de o facturã vãdit anti-adevãr istoric, din care citãm: Decebaleste cãlãul poporului dac. Nu vomputea intra în Europa dacã nu accep-tãm apartenenþa romanã a poporuluiromân, Ziua Bunei Vestiri la români artrebui schimbatã din 25 martie în 11septembrie, ziua de naºtere a luiTraian. Traian trebuie sã fie creºtinatpostmortem iar apoi el trebuiesanctificat cu acordul Papei lapropunerea românilor. Traian este celmai european împãrat al ImperiuluiRoman, toate acestea în faþa elevilor dela Liceul �Traian� din Deva, aduºi ladepuneri de coroane la statuiaîmpãratului din piaþa centralã a oraºului,vã propunem sã meditaþi asupraurmãtoarelor lucruri:

Sã ne amintim cã Traian nu estedecât unul dintre duºmanii declaraþi ºicotropitorii locuitorilor din spaþiulcarpato-dunãrean. Deºi romanii auocupat doar 14% din teritoriul Dacieipentru o perioadã istoricã foarte scurtã,165 de ani, se gãsesc istorici care sã maisusþinã încã faptul cã noi am fi urmaºiiRomei ºi cã, peste noapte, toatãpopulaþia Daciei, ocupatã sau nu deromani, a început sã vorbeascã cea maiperfectã limbã romanicã.

Cui servesc aceste manifestãri deslãvire a cotropitorilor? Pentru cã în niciun caz ele nu servesc românismului, cisunt orientate contra culturii româneºticu efecte potenþiale distructive în viitor.

Faptul cã în ºcoalã, la orele deistorie se învaþã încã lucruri care suntneadevãrate ºi strãine fiinþei neamuluinostru este un lucru care ne afecteazãºi care va avea impact pe viitor asupracelor care vin dupã noi. E chestiune deeducaþie. Se poate vedea însã cã nuafecteazã în prezent pe prea mulþi.Pentru cã altfel s-ar face mai multe înacest sens. Mai existã ºi problema celorcare au în mâini destinele acestei þãri (ºinu numai din punct de vedere politic).

Ar trebui sã înþelegem necesitateaschimbãrii falsei istorii prezentate înmanualele ºcolare cât mai urgent posibil.

În loc sã ne cinsteascã înaintaºiivrednici de laudã ºi cãrturarii de valoare,cei care se ocupã de destineleistoriografiei româneºti îi ridicã în slãvipe cei care ne-au cotropit ºi ne-auînlãnþuit. Nu putem trece prin viaþã cuurechile astupate, refuzând sã auzimcomentariile fãcute de cei ce nu acceptafaptul cã existãm cu mult înainte de 106d.H. Densuºianu considera drept vatrãa vechii Europe acest spaþiu unde noiromânii, ne gãsim astãzi. ªi ca el, tot maimulþi ne prezintã pe noi, pe daco-români,drept popor primordial ºi formator alEuropei. Din nefericire, ideea apariþieipoporului român dupã anul 106 ca unpopor tânãr în Europa este perpetuatãtocmai de cei puºi sã apere demnitateaºi destinul poporului nostru.

Concretizarea idei naþionale ºiapariþia României ca stat, în niºte graniþe,fireºti, vechi de mii de ani a avut locîntr-o perioadã când latinismul ºi ideeapoliticã ºi religioasã a latinitãþii noastreînfloreau prin pãrþile astea tocmaidatoritã influenþei puterilor centraleasupra acestei pãrþii a Europei (vezisituaþia deosebit de dificilã a daco-românilor din Transilvania în perioadaanexãrii sale la Ungaria), precum ºi aservilismului celor care ne guvernau.

Urmeazã sã se organizeze manifestãri

de cinstire a lui Sinan-Paºa sau a luiHitler, ca sã rãmânem în aceeaºi sferã?

Regilor ºi preoþilor de origine dacãsau getã (Burebista, Scorillo,Comosicus, Decebal, Deceneu, ºi atâþiaalþii ca ei din antichitatea Daciei ºi dinprimul mileniu de dupã Christos) careau luptat pentru poporul nostru nu li seaduce nici un omagiu. În faþa statuii luiBurebista de la Orãºtie, ale cãrui fapte,filozofie, tehnicã ºi tacticã militarã,tenacitate, relaþii la sud de Dunãre, lanord de Marea Neagrã, în Traciacentralã etc, sunt exemple demne deurmat de cãtre fiecare politician ºi decãtre fiecare român de azi, nu se punenici o coroanã de flori . În numeleadevãrului istoric, protestãm vehementîmpotriva acelor manifestãri care neaduc lezare conºtiinþei naþionale ºi careau un caracter vãdit antiromânesc.Sperãm ca toþi cei care se simt cuadevãrat daco-români sã fie alãturi denoi ºi de ideile exprimate de atâþiacãrturari cu adevãrat dedicaþi studiuluiistoriei acestui colþ de lume, ca NicolaeDensuºianu, în ideea de a stopa astfelde acþiuni menite sã semene confuziesau astfel de parade absurde cu un lucrucare ar trebui a fie atât de sfânt: istoriaunei naþiuni.

Luiza Jugãnaru,membru Dacia Nemuritoare

�

Sub ameninþarea scãderii notei la purtare, elevi ai Liceului �Traian� au fostaduºi în faþa statuii pentru a forma publicul acestei manifestãri

COLORcmyk

29


Aveam o obsesie care m-aurmãrit ca un coºmar cîtva timpdupã schimbãrile determinate decãderea regimurilor totalitare comu-niste din Europa. Mãrturisesc cã lapersistenþa acestei obsesii aucontribuit ºi mineriadele de la noi ºisimilarele lor de pe la unii vecini. Darreuºisem, de multiºor, sã mã eliberezde aceasta. Mai ales cã nu am fostºi nu sunt adeptul dictaturilor casistem de guvernare. Toate bune,pânã în ziua de 13 august 2003, cândstafia acestei obsesii s-a strecuratdin nou în conºtiinþa mea, reînviindneîncrederea în stabilitatea a tot ceeste determinat de cea mai com-plexã dintre formele de miºcare dinnaturã: miºcarea socialã.

Stafia acelei obsesii a fostdisimulatã într-un articol de pe primapaginã a cotidianului �ADEVÃ-RUL� din data de mai sus, în caresunt înserate ameninþãrile dure alemuncitorilor rãsculaþi de la AROadresate celor �vinovaþi de dezastruluzinei�, condensate în expresia: �n-osã vã bucuraþi de bogãþiile fãcute pesãrãcia ºi foametea noastrã. Vãdãm foc��. Sper ca factorii impli-caþi în conducerea þãrii, indiferent dedomeniul de �putere�, de segmentulpolitic sau mediul de care aparþinlegislativ, executiv, judecãtoresc,academic, opoziþie, societate civilãetc. - sã perceapã cu aceeaºiintensitate mesajul acestor ame-ninþãri, chiar dacã liderul sindical dela ARO s-a lepãdat de ele. Sã mãexplic.

Obsesia la care m-am referit

DACIA DE AZI

STAFIA UNEI OBSESIIIng. Niculae Spiroiu, consilier: �Societatea Internaþionalã

Renaºterea Daciei�

dateazã cu puþin dinainte de erademocraþiilor restaurate din EuropaCentralã ºi de Est, mai precis de laînceputul lunii octombrie 1989. Colo-nel inginer, adjunct de ºef de direcþietehnicã în structurile operativ-strategice ale armatei, deºi nufãceam parte din nomenclaturapoliticã fusesem inclus într-o dele-gaþie condusã de ministrul de atuncial apãrãrii, general-colonel VasileMilea, care urma sã efectueze ovizitã oficilã în R.P.D. Coreeanã, lainvitaþia ministrului apãrãrii al aceleiþãri � un om foarte în vârstã,mareºalul O-Gin U.

Am sosit la Phenian (Pionyang)în dimineaþa zilei de 1 octombrie1989. Dupã un program de patru-cinci zile din care n-au lipsitelementele de preamãrire a condu-cãtorilor - �iubit� Kim Ir Sen ºi�drag� Kim Giong Il � de prezentarea �trecutului glorios de luptã ºi amãreþelor realizãri�, a monumentului�Ideilor Ciuce� ºi a clãdirii Comisieialiate de control de la Panmonjun,unde ni s-au arãtat de la distanþãcîþiva militari americani �imperialiºti�ºi sud-coreeni �marionete�, urmatede o pregãtire psihologicã pemãsurã, de naturã sã sporeascãimpresia produsã � am fost primiþide �iubitul însãºi� la o reºedinþãmontanã, pe malul unui lac.

Dupã fotografierea cu delegaþia,au urmat discuþiile. Gazda a cuvântatprima, urându-ne bun venit ºi intere-sându-se de prietenii sãi apropiaþi,Tovarãºul ºi Tovarãºa.

A rãspuns ministrul Milea - vizibil

emoþionat � mulþumind pentruprimire, lãudând cele vãzute petimpul vizitei ºi asigurându-l pe in-terlocutor cã �mult stimaþii ºi iubiþii�se aflã în �deplinã sãnãtate�, cãmuncesc din zi pânã-n noapte pentrupregãtirea Congresului al XIV-leaal partidului. Cã acesta va consemnamersul glorios al României (n-a spusspre ce), achitarea - încã dinprimãvarã - a datoriei externe ºidecizia tovarãºului, legiferatã deMarea Adunare Naþionalã, de a nune mai împrumuta neam, în viitor.

La care Kim Ir s-a simþit datorsã ne atragã atenþia cã mulþiconducãtori ai statelor socialiste dinEuropa ºi-au trãdat popoarele ºi audeviat de la calea socialistã dedezvoltare, alegând capitalismul.�Unii ºi-au bãgat ºi nevestele în patulimperialiºtilor� a adãugat el, lãsându-nesã înþelegem cã este vorba deunguri. �Singurul care þine sussteagul clasei muncitoare, uniculapãrãtor al socialismului în Europa,este tovarãºul Ceauºescu. Sã faceþizid de apãrare în jurul sãu, pentrucã popoarele care în prezent au fostîmpinse de conducãtorii lor sprecapitalism, în scurt timp se vorconvinge ce înseamnã de faptcapitalismul, îºi vor da seama degreºeala fãcutã ºi vor dori sã revinãla socialism. Pentru aceasta se vavãrsa sânge.�

Aceasta era OBSESIA de caremã lecuisem, cum ziceam mai sus,ºi care a revenit ca o fantomã, o da-tã cu articolul din �ADEVÃRUL�.

�

COLORmk

30


De câþiva ani pe agenda cance-lariilor diplomatice de la Bucureºti ºiChiºinãu figureazã la loc de frunteîncheierea unui tratat politic de �bazã�(de ce de bazã?!; celelalte acorduri,convenþii nu sunt de bazã?!), adicã aunei Înþelegeri bilaterale care repre-zintã, în realitate, un compendiu deprincipii unanim admise ºi norme deDrept Internaþional care se regãsescrelativ uºor în textele Cartei NaþiunilorUnite, Actului final de la Helsinki,Cartei de la Paris pentru o nouãEuropã etc., principii ºi normegrupate dupã criteriul dimensiunilor� politicã, economicã, culturalã etc.� la care aceste reglementãri sereferã.

Încheierea unor astfel de docu-mente între þãri relativ îndepãrtate dinpunct de vedere geografic sau cãroraistoria nu le-a lãsat succesiuniîmpovãrãtoare este o operaþiunerelativ uºoarã ºi pretabilã a oferi capi-tal politic ºi, de ce nu, electoralguvernanþilor.

Altfel se pune problema când celede mai sus lipsesc, atunci când evorba de state vecine, cu un trecutistoric nu tocmai roz, ºi când, prinurmare, textul unui astfel de tratattrebuie sã conþinã ºi reglementãrispecifice. Este cazul Tratatului decare ne vom ocupa în continuare.

Diletantism, inconºtienþã, rea-credinþã sau poate toate acestea la un loc?

Sub influenþa unor interese nutocmai greu de ghicit, cancelaria�diplomaticã� de la Chiºinãu, ºcolitãîn bunã parte la Moscova, pãºeºteviguros pe urma precedentelorpericuloase practicate de Kiev cuBucureºtiul ºi cere cu fermitate caviitorul Tratat de bazã ce se negociazãcu România sã NU conþinã referiri larelaþiile SPECIFICE care ar trebui sãguverneze cooperarea ºi intereselecelor din dreapta ºi stânga Prutului.

De pildã, în textul acestuia sã nuse vorbeascã despre �frãþietate� sau

DACIA DE AZI

QUI BONO PRODEST � TRATATUL POLITIC DEBAZÃ CU REPUBLICA MOLDOVA

Prof. AUREL PREDA�cele douã state româneºti�, dupãprecedentul creat de Tratatul politicde bazã încheiat în 1997 întreRomânia ºi Ucraina, orice referirela Pactul Ribbentrop-Molotov esteun subiect tabu, pânã ºi elementaraprevedere a dispoziþiilor finale aleTratatului referitoare la limba în carear urma sã fie redactat textul acestuia(limba românã) produce frisoane laChiºinãu ºi nu numai.

Prin aceasta, cancelaria de laChiºinãu dã impresia unui diletantismagresiv. Este însã numai o iluzie. Înrealitate, �baronii� acesteia, proveniþi,aºa cum am spus, din fosta ºcoalãdiplomaticã de la Kremlin, asemeneacolegilor de breaslã de la Kiev,încearcã sã pãstreze într-o �viziunestrategicã� elementele de bazã alefostului imperiu sovietic: frontierelefizice ºi cele lingvistice, chiar dacãîn cazul Basarabiei nimeni nu segândeºte sã le punã în pericol!

Despre Pactul Ribbentrop-Molo-tov, ce sã mai vorbim! Apostoliilaºitãþii din stânga ºi din dreaptaPrutului, când totuºi atacã acestsubiect, o fac în sotto-voce.

Cei de la Chiºinãu par chiar loviþide o superamnezie ºi ignorã cunonºalanþã faptul cã la Chiºinãu a fostorganizatã o Conferinþã internaþionalãcu tematica: �Pactul Molotov-Ribbentrop ºi consecinþele sale asupraBasarabiei�. (Chiºinãu, 26-28 iunie1991). Remarcãm faptul cã la reuni-unea sus-menþionatã au participatîntre alþii, delegaþii din SUA, Anglia,Franþa, Israel, Polonia, þãrile baltice,România, fosta URSS etc. ºi cãDeclaraþia de la Chiºinãu pe aceastãtemã a fost adoptatã de participanþiila conferinþã în aplauze.

Oscilând între Scylla ºi Caribda,cancelaria de la Chiºinãu, care estecontrarã fãrã prea multã convingerede cea de la Bucureºti, nu poate sãvrea ºi nu vrea sã poatã sã realizezecã prin aceastã atitudine necons-

tructivã se încadreazã perfect îndictonul napoleonian: este interzis sãinterzici istoria. De aici cerinþasublinierii în mod clar ºi precis, într-undocument de importanþa Tratatuluievenimentele anului 1940. Pe aceastãbazã, generaþiile prezente, ºi mai alescele viitoare, pot contribui la cica-trizarea unei rãni care a produs ºicontinuã sã producã atâta durere însufletele românilor: lipsa unei con-damnãri ferme a acestei stãri de faptdin 1940, ce conduce prin conse-cinþele ei la perpetuarea unei nedrepteizolãri morale a românilor din dreaptaºi din stânga Prutului. Este oareaceastã dilemã produsã de dile-tantism, de inconºtienþã, de rea-credinþã. Sau de toate trei?

Frontierele laºitãþiiRãspunsul cel mai corect posibil

este cã cei de la Chiºinãu ºtiu ce voradicã, în fapt, nu pot accepta unTratat politic de bazã care sã nucuprindã dispoziþii ferme relative lafrontiera laºitãþii care este Prutul, ºifrontiera lingvisticã imaginarã dintrelimba românã ºi aºa-zisa limbãmoldoveneascã. Ei sunt deci pentrusemnarea unui Tratat care sã aibãprevederi similare � dacã se poate �cu un ipotetic Tratat de bazã ce ar fiîncheiat, de pildã, de România cuGabonul, un tratat deci cu un text tipcompendiu, �inodor, incolor� ºi fãrãnici o tentã de apropiere între celedouã state între care existã doar relaþii�clasice�, nicidecum �de frãþietate�sau relaþii privilegiate.

Un Tratat inutilBucureºtiul insistã însã, conºtient

fiind cã bate la o uºã ce conduce într-olume vetustã, marcatã la Chiºinãu dedezechilibre, o lume alimentatã denostalgii uralo-altaice de import.

Nu ar fi oare mai bine ca experþiinoºtri sã reanalizeze textul Declaraþieide Independenþã a Republicii Moldo-va (Anexa 2), care a fost adoptat subpresiunea maselor, de un Parlament

31


entuziast, la 27 august 1991?Certificatul de naºtere a tânãrului

stat moldovean, care este documentulsus-menþionat, replica contemporanãa documentelor similare din SUA ºiRomânia etc., subliniazã ceea ce nupoate sã facã un Tratat politic debazã, oricât de savant ar fi elaborat,ºi anume:

a) trecutul milenar ºi statalitateaneîntreruptã a teritoriului dintre Prutºi Nistru, ca parte integratã aspaþiului istoric ºi etnic al deveniriisale naþionale;

b) condamnarea de la cursul firescal vieþii ºi al istoriei actelor dedezmembrare a teritoriului naþionalîn anii 1812 ºi 1940; ultimul dintreaceste acte de forþã s-a produs în bazaunui document internaþional pus lazid de parlamentele ºi guvernelelumii, inclusiv de cel al fostei URSS(Pactul Ribbentrop-Molotov), altfelspus, în temeiul unui document pe carecel puþin una dintre victime nu pareconvinsã cã este necesar sã-l inserezeîn textul viitorului Tratat politic debazã;

c) reafirmarea principiului egali-tãþii în drepturi a popoarelor ºi adreptului acestora la autodeterminare,principii care au determinat proceseireversibile în Europa ºi în lume, dedemocratizare ºi afirmare a libertãþii,a independenþei statelor noi, conce-pute ca state de drept, ºi de trecere laeconomia de piaþã;

d) noul stat, care la 27 august1991 a decis liber ºi suveran �sã-ºihotãrascã prezentul ºi viitorul, fãrãnici un fel de amestec din afarã, înconformitate cu idealurile ºi nãzuin-þele sfinte ale poporului din spaþiulistoric ºi etnic al devenirii salenaþionale�, este acum un membru res-pectat al ONU ºi face eforturi nota-bile sã se integreze în structurile euro-atlantice. Indiferent de greutãþile pro-vocate de apostolii laºitãþii, contami-naþi ireversibil de sindromul obedi-enþei faþã de imensitatea Estului,apostoli care, din pãcate, mai au uncuvânt greu de spus, RepublicaMoldova îºi va continua, în ciudadificultãþilor, drumul sãu normal ºinatural �în concordanþã cu istoria

poporului nostru, cu normele moraleiºi de drept internaþional�, aºa cumse subliniazã în preambulul actuluisãu de naºtere, din 27 august 1991.

e) Declaraþia � un document mo-dern apreciat ca atare de statele lumiicare l-au salutat�garanteazã exerci-tarea drepturilor ºi libertãþilorfundamentale ale omului, legiti-mându-se astfel ca unul dintredocumentele contemporane de referinþã.

Dupã cum se ºtie, guvernulRomâniei a dat publicitãþii la rândulsãu, la 27 august 1991, o declaraþieîn care se specificã cã �a primit cudeosebitã bucurie Declaraþia Republi-cii Moldova cu privire la proclamareaindependenþei de stat a Republicii,considerând-o ca fãcând parte dinprocesul de reînnoiri democratice ceare loc în Europa ºi în lume�.

Cancelaria diplomaticã de laBucureºti, care a propus Guvernuluiromân spre adoptare acest document,a trecut dincolo de recunoaºtereaoficialã a noului stat, care, dupã cumse ºtie, are un caracter declarativ.

Astfel, în textul DeclaraþieiGuvernului român se vorbeºte deconstituirea unui al doilea statromânesc în teritoriul dintre Prut ºiNistru ºi se considerã apariþiaacestuia ca un pas decisiv spreînlãturarea pe cale paºnicã aconsecinþelor nefaste ale PactuluiRibbentrop-Molotov, îndreptateîmpotriva drepturilor ºi intereselorpoporului român, unic ºi indivizibil.

În fine, textul documentului trimisde Guvernul român la Chiºinãu la 27august 1992, rezultã deplinul acordal Bucureºtiului faþã de nãzuinþele ºicalea românilor din stânga Prutului,privind dezvoltarea de �raporturi decolaborare frãþeascã� între românii depe cele douã maluri.

ConcluziiEste uºor de observat, pentru cei

care o doresc, care sunt de bunã-credinþã ºi au cunoºtinþe de DreptInternaþional, deplina corespondenþãa celor douã declaraþii, documenteadoptate la 27 august 1991, cu unentuziasm ce aminteºte de Alba Iuliaanului 1918, gradul lor impresionantde convergenþã juridicã, deplina lor

concordanþã nu numai cu principiileºi normele unanim acceptate aleDreptului Internaþional, ci ºi cele alecursului nou al gândirii politiceeuropene eliberate de o lume clãditãpe alianþa fricii, pe bipolaritate!

În realitate, complementaritateaprevederilor celor douã documente,ce par a conduce la gândul unui spiritcolectiv iluminat care le-a inspiratdeopotrivã, constituie, din punct devedere politico-juridic, un sublimTratat politic de bazã, fãrã îndoialãcea mai bunã creaþie a celor douãcancelarii diplomatice de la Bucureºtiºi Chiºinãu. În consecinþã, cele douãdocumente fac inutilã ºi neproductivãorice altã încercare � cum este, depildã, cea practicatã pe parcursulcâtorva runde de negocieri în vederearealizãrii unui inutil Tratat politicde bazã între cele douã state.

Credem cã interesele ºi energiilecelor douã diplomaþii ar trebuicanalizate spre alte domenii de interescomun, ºi astfel, acestea, prin eforturiconjugate, sã elaboreze ºi sã propunãconducerii României ºi RepubliciiMoldova documente valoroase, cuimpact strategic, având la bazãsplendidul Tratat cu adevãrat de�BAZÃ�, încheiat la 27 august 1991de românii din stânga ºi din dreaptaPrutului. Este timpul ca psihologia deserã care a activat ca o adevãratãplagã în timpul comunismului ºi a datnaºtere la modelele cunoscute ºicondamnate de istorie sã fie ocolitãcu grijã de diplomaþia noastrã, care,iatã, acum, la distanþã de 12 ani de la27 august 1991, meritã sã fie felicitatãºi încurajatã sã persevereze în strictãconsonanþã �cu idealurile ºi nãzuinþelesfinte ale poporului în spaþiul istoricºi etnic al devenirii sale naþionale�.

La ce bun sã te cãzneºti, irosindu-þiforþe ºi timp, sã închei un tratat careridicã de la bun început întrebareaîntrebãrilor: qui bono, qui prodest?!,pentru cã, nu-i aºa, nimeni nu-ºipoate nega, fãrã a atrage blamulistoriei, propriul certificat de naºtere,care este ºi rãmâne documentuladoptat în condiþiile acelei zile fierbinþiºi memorabile din 27 august.

�

DACIA DE AZI

32


ªi pentru cã tot se învrednicirã cei mari de aiurea sã-l omagiezepe Traian, împãratul cotropitor, ce gând mai nãstruºnic ne vinenouã? Pentru a le veni în ajutor celor care se strãduiesc din rãsputerisã-i scoatã de la naftalinã pe cei care ne-au batjocorit neamul, lepropunem ca în 2004 sã organizeze serbãri fastuoase nu numaipentru �Cel Degrabã Vãrsãtoriu de Sânge Nevinovat�, ci ºi pentruaceia care au pohtit, de-a lungul istoriei, la ce nu-i a lor.

Astfel ,pentru cã tot iubim jubileele ºi nu scãpãm nici o ocaziede a ciocni un pahar de vinars în cinstea �cui o fi, numai vinars sãfie, propunem celor în cauzã (greu de ºtiut cine sunt aceia) sã-iomagieze pe urmãtorii tovarãºi în ale jafului neamului nostru, dupãcum urmeazã:- 1.952 de ani de la naºterea lui Traian (asta pentru a nu se stricatradiþia)- 1.550 de ani de la moartea lui Atilla cel care, cicã, a gãsit Daciapãrãsitã ºi a descãlecat.- 550 de ani de la moartea lui Baiazid- 500 de ani de la moartea lui Soliman Paºa- 450 de ani de la moartea lui Sigismund Bathory,cel care l-a ucismiºeleºte pe acela cãruia duºmanii îi spuneau cu fricã Malus Dacus- 135 de ani de la naºterea lui Mikloº Horthy- 115 ani de la naºterea lui Adolf Hitler- 125 de ani de la naºterea lui Iosif Visarionovici Stalin

MALUS DACUS

VIVAT COTROPITORII

HORTHY

HITLERªI MUSOLINI

STALIN

TRAIANUS

ATILLA

SIGISMUNDBATHORY

SOLIMAN PAªA BAIAZID

cmyk

nr.7 noiembrie 2003 - dacia.org

Documents