TIMPUL24 pagini,

10.000 lei

serie nou\,

an IV, nr. 58REVIST| DE CULTUR|

11111111noiembrie

2003

„OSTENTA}IE“ - FOTO: DAN ZBARCEA

EMIL IUBE{TE PE POEZIAEMIL BRUMARU:Scrisori c\tre LEONID DIMOV

„To]i autorii «cop]i», dar vii, ar trebui s\ fie,c`t de c`t, aten]i la cei mai tineri dec`t ei“Interviu cu {ERBAN FOAR}|

realizat de LUCIAN DAN TEODOROVICI

Din nou despre Eliade [i „Tradi]ie“LIVIU BORDA{

Reconstruc]ia comparativ\ a religiilorpreistorice `n viziunea lui Mircea EliadeDANIEL DUBUISSON

„Trebuie s\ ai r\bdare s\ a[tep]i pradacare-]i trece prin fa]a microfonului“interviu cu scriitoarea RODICA BINDER, realizat de CRISTINA MITOCARU

Redac]ia [i administra]ia: B-dul Carol I nr. 3-5, Casa Conachi, IA{I

[ pag

ina

3 ]

[ pag

inile

4-5

][ p

agin

ile 1

0-11

][ p

agin

ile 1

2-13

][ p

agin

a 21

]

www.timpul.ro

Imaginea [ifonat\ arevistelor culturale

GABRIELA GAVRIL

Un fel de sondaj – neoficial, desigur – printre tine-rii absolven]i ai Universit\]ii ie[ene, printre studen]i [iliceeni, mi-a confirmat ceea ce, de altfel, b\nuiam:revistele de cultur\, a[a cum s`nt (s`ntem) ele (noi) `nmomentul de fa]\, prezint\ `nc\ prea pu]in interespentru ei1. {i nu m\ refer la cei care, din varii motive,prefer\ formele de subcultur\ sau n-au citit ([i nu vorciti poate) `n via]a lor altceva dec`t integrame [i revis-te de mod\ [i cosmetice, ci la cei neblaza]i `nc\, inte-resa]i de literatur\ [i de cultur\ `n general, care ur-m\resc nout\]ile editoriale, `[i rup destul de des banidin burse pentru a cump\ra c\r]i, merg la teatru [i laconcerte, pot fi `nt`lni]i `n s\lile de lectur\ ale biblio-tecilor sau la cenacluri. M\ g`ndesc la cei mobili [icurio[i, pentru care internetul nu `nseamn\ doar jocu-ri on line sau site-uri interzise minorilor, ci o cale dea p\trunde `n muzee [i galerii virtuale, `n vasta re]ea abibliotecilor, de a avea acces la informa]iile din publi-ca]ii importante, de a se „`nt`lni“ cu scriitori din altespa]ii culturale [i cu operele lor. ~n fond, ace[ti tinerireprezint\ (sau vor reprezenta) o mare parte a „publi-cului cultivat“ de la noi, care-ar trebui s\ fie ]inta edi-torilor [i a revistelor de cultur\.

Ei, bine, mul]i dintre ei s-au declarat dezam\gi]i,decep]iona]i de „aerul b\tr`nicios“, „vetust“, „ador-mit“, de anacronismul (dac\ nu chiar „atemporalita-tea“2) unor reviste cu preten]ii, de provincialismulv\dit at`t de prezentarea grafic\ ponosit\, c`t [i decon]inutul lor3. Acuz\ lipsa de deschidere, de origina-litate [i de eficien]\ a unor reviste4, `ncremenirea lor`ntr-un discurs care-i prive[te (dac\-i prive[te!) numaipe „c`]iva care au impresia c\ nu mai exist\ nimic `njurul lor“, confuzia creat\ de „publicarea pe band\rulant\ de voluma[e“, absen]a unei critici de direc]ie.Locul unei oneste critici de `nt`mpinare l-au luat totmai mult „critica de pahar“, „colegial\“, „delirulencomiastic“, „t\m`ierile reciproce“, „pl\tirea depoli]e“ `ntre rivali, mascat\ sub termenul generos depolemic\, „critica de lingu[eal\“ (i s-a spus [i mai pe[leau `n r\spunsuri!) [i „critica de carier\“. (Las deo-parte [i alte formule, mult mai plastice, propuse detineri5.) Opinia celor mai mul]i este aceea c\ apar des-tule recenzii care povestesc lini[tit c\r]ile, dup\ pre-zent\rile din cataloagele editurilor [i citatele g\site pecoperta a IV-a, iar „rubricile sociale“ sau „analizelepolitice“ s`nt `n general f\cute dup\ televizor sau dince s-a cules de prin ziare6.

(continuare `n pagina 2)

EDIT

OR

IAL

noiembrie 2003

2 Agora

BOGDAN SUCEAV|

Dac\ teorema `n cauz\ spune ceva nou[i semnificativ, atunci rezultatul e publica-bil. Asta se spune `n general despre rezul-tatul unei munci de cercetare `n matema-tic\. Principiul e superb [i fericite s`ntacele domenii universitare unde guver-neaz\ acest principiu. ~n fond, structuradoctoratelor n-ar trebui s\ fie una menit\doar s\ „dea pecetie“ (vorba lui Nae Io-nescu), ci s\ ghideze etapele creativit\]ii,s\ r\spund\ unei evolu]ii naturale a unuiuniversitar, de la stadiul de cititor p`n\ lacel de creator de informa]ie util\ [i origi-nal\. Din p\cate, se `nt`mpl\ ca publicareade locuri comune s\ fie considerat\fireasc\ `n anumite culturi. Multe ar fi de`mbun\t\]it aici, `n plan structural, `n felulcum este conceput [i se desf\[oar\ azidoctoratul rom=nesc, sau felul cum s`ntacceptate public\rile `n revistele [tiin]ificerom=ne[ti. E vorba de standarde, de exi-gen]e, de seriozitate, de evitarea compro-misurilor. E adev\rat c\ sistemul de`nv\]\m`nt rom=nesc are [i p\r]i bune. ~nnum\rul din noiembrie al Notices of theAmerican Mathematical Society putemciti (vezi http://www.ams.org/notices/

200310/comm-humke.pdf) un interesantarticol despre interesul de a propune stu-den]ilor nord-americani tradi]iile de stu-diu al matematicii din Estul Europei. ~narticol, semnat de P.D. Humke, Y.Ilyashenko [i S. Tabachnikov, e prezentatSemestrul de Matematic\ la Budapesta,programul de studiu la UniversitateaIndependent\ din Moscova [i semestrelede studii avansate `n matematic\ de laPennsylvania State Univ. ~n acest dinurm\ program, examenele finale se daudup\ o tradi]ie est-european\: se tragebilet la oral, un lucru diferit fa]\ de forma-tul obi[nuit de examinare `n S.U.A., testulscris. ~n programul de la Penn State, cla-sele au [i teme s\pt\m`nale (o caracteris-tic\ inexistent\ la Bucure[ti) [i un examenpar]ial la jum\tatea semestrului. Toateaceste programe au un spirit comun: ac-centul se pune pe descoperire [i pe ad`nci-mea `n]elegerii, mai degrab\ dec`t pe aco-perirea formal\ a materiei. Iat\ c\ o astfelde atitudine cultural\ e considerat\ azi unplus al Estului Europei. Mai p\streaz\`nv\]\m`ntul rom=nesc aceast\ valoare?~n fond, la ce bun doctoratul de azi? Undoctorat serios e o garan]ie academic\,pentru care exist\ o pia]\.

Doctoratul e o garan]ie care se m\soar\[i pe pia]a de munc\ din domeniul mate-maticii, mai precis `n raport cu ofertele depozi]ii universitare listate lahttps://www.ams.org/eims/, unde sepublic\ anun]urile de pozi]ii universitaredin S.U.A., Canada, Noua Zeeland\, Aus-tralia, Elve]ia, Germania, Marea Britanie[i alte ]\ri care `[i recruteaz\ cadrele uni-versitare de pe „pia]a global\“. Un docto-rat nu se face pentru a te ag\]a mai bine

`ntr-o catedr\ dintr-un ora[ de provincieunde [eful e totuna cu advisor-ul, care eunul [i acela[i cu editorul revistei localede matematic\, cum se `nt`mpl\ prin unelelocuri, ci pentru a r\spunde unor nevoiconcrete, cerute de realitatea [i de compe-ti]ia din interiorul domeniului. Cercetareamatematic\ e o munc\ cu totul aparte,despre care se poveste[te foarte pu]in `nmass media. Rareori, c`te o minte lumi-nat\ reu[e[te s\ prezinte ceva relevantdespre lumea cercet\rii, a[a cum a f\cutDavid Auburn, a c\rui pies\, Proof, a pri-mit premiul Pulitzer `n 2001, sau SylviaNasar, autoarea superbei biografii A beau-tiful mind. ~n cercetarea matematic\, mizae rezolvarea unor probleme de autentic\semnifica]ie cultural\, cu solu]ii care trecpeste multe obstacole [i tehnicit\]i, carecer ani de experien]\ [i preg\tire. Unadintre `ntreb\rile cele mai interesante pecare speciali[tii `n educa]ie [i-au pus-oeste: se poate `nv\]a cum s\ faci cerceta-re? Studiile pun `n eviden]\ etapele aces-tui proces. Primul nivel, spun unii specia-li[ti, e cel al rezolv\rilor de probleme care,`n unele culturi, `ncepe destul de devreme.Sistemul de educa]ie rom=nesc avea ocaracteristic\ competitiv\, cel pu]in `n anii’70-’80, c`nd Gazeta matematic\ distri-buia lunar peste 100.000 de exemplare; oastfel de publica]ie aducea ca mesaj, pescar\ larg\, invita]ia la rezolvarea de pro-bleme, ca atitudine cultural\, `nc\ din[coal\. Tirajul Gazetei, ca [i cel al altorpublica]ii culturale, a sc\zut dup\ 1989.Dup\ unele opinii, primele bune calit\]i `nproblem solving se deprind la v`rsta c`ndse pot preda primele elemente de ra]iona-mente logico-formale, probabil la v`rsta

gimnaziului. O a doua etap\ a `nv\]\riicercet\rii e cea a citirii [i `n]elegerii rezul-tatelor clasice din literatur\, a teoremelormari, „cu nume“, ale c\ror demonstra]iis`nt lec]ii `n sine. Numai etapa aceastadureaz\ ani buni, [i aici e extrem deimportant\ calitatea programei `ntr-ofacultate. La nivelul cursurilor universita-re, aceast\ etap\ e destul de ampl\ `nmodelul formativ rom=nesc, din p\cate `ndetrimentul unor aspecte mai creative, cade exemplu rezolvarea de probleme.Exist\ manuale rom=ne[ti excelente pepor]iunea de teorie, f\r\ nici m\car un sin-gur exemplu sau o aplica]ie. Ar fi un marec`[tig dac\ `n `nv\]\m`ntul superior s-arpune mai mult accent pe aplica]ii, pe pro-blem solving. (Frumos principiu... Oarec`]i autori rom=ni scriu la aceast\ or\cursuri care se vor tip\ri `n 2004 [i care nucon]in sec]iuni de aplica]ii sau probleme?)Dac\ baza de no]iuni exist\, studentulpoate ajunge pe cale independent\ launele rezultate. Probabil, `n prima etap\ aacestor investiga]ii, studentul producedoar rezultate noi pentru el, dar cunoscutealtor matematiceni. Stadiul imediat urm\-tor e cel al ob]inerii unor rezultate caregeneralizeaz\ sau extind teoreme cunos-cute; se consider\, de obicei, c\ o astfel delucrare nu e publicabil\. Ultima etap\ ecea a rezultatelor publicabile, noi, origi-nale, cele care extind ceea ce se [tiedespre un anumit subiect. ~n fond, aces-tea conteaz\, ele fac diferen]a. {i abiaatunci se ajunge la ceea ce aminteam maisus: dac\ teorema `n cauz\ spune cevanou [i semnificativ, abia atunci rezultatule publicabil.

Despre cum e posibil ceva nou

GABRIELA GAVRIL

(continuare din pagina 1)

Un repro[ ce apare frecvent `n r\spun-suri ([i, pe bun\ dreptate, este unul [i laadresa Timpului) prive[te modul de pre-zentare [i dimensiunea textelor: „Nu [tiude ce, dar to]i au `nceput s\ publice texteinterminabile“ – scrie un student la master– „`ntinse pe c`te trei-patru pagini, purtatea[a de la lun\ la lun\. Doar dac\ ai abona-ment po]i s\ fii sigur c\ n-ai pierdut niciun num\r din publica]ia respectiv\. Dardac\ po[ta[ul n-are de g`nd s\-]i livrezegazeta? Nu r\m`i sur ta soif? Pe urm\, hais\ fim cinsti]i, ca s\ te atrag\ s\-l cite[tip`n\ la cap\t, textul trebuie s\ fie tr\snet,s\ fie bomb\, mai ceva dec`t Sexgate, s\ tescoat\ pe ploaie din cas\, s\ p`nde[tichio[curile ca s\ mai prinzi revista.Dac\-i o compunere corect\, chiar dac\-isemnat\ de un nume mare, nu poate dec`ts\-mi par\ r\u c\ n-a avut timp s\ scriescurt. Dec`t s\ citesc dou\ zile pe lun\,timp de jum\tate de an, un eseu, mai binem\ apuc [i citesc c\r]ile despre care scrieeseistul respectiv. S-ar putea s\-mi ia maipu]in timp.“

Cei cu mai multe cuno[tin]e tehnice [isim] estetic se amuz\ copios pe seamaunor vignete [i ornamente („se cam v\dacolo obsesiile graficianului sau aleredactorilor…“), a obiceiului de a scrieorice pe o poz\, se mir\ de „salata de fon-turi“ pe care-o po]i g\si `ntr-una una [iaceea[i publica]ie, „de amalgamul de

dungi, chenare [i spa]ii f\r\ nici o noim\“,de Kitsch-ul de pe primele pagini.

Ce se cite[te, totu[i, `n revistele cultu-rale? Se citesc „autorii care scriu bine, cunerv, cu umor [i ironie“, „f\r\ fi]e termi-nologice inutile [i o]\r`ri conservatoare“,care „au ceva de spus, nu umplu paginadegeaba“, „au cultur\, stil [i coloan\ ver-tebral\ [i nu s-ar cobor` l\ud`nd orice“,„au elegan]a [i siguran]a inteligen]ei“ [i„se vede c\ nu scriu din obliga]ie saunumai pentru cine [tie ce foloase materia-le“. S`nt c\utate interviurile cu scriitori,filozofi, dar [i cele cu finan]i[ti [i politolo-gi, discu]iile cu pictori, actori, muzicieni,fragmentele de memorii, documentele,textele despre artele vizuale, cronicile cuo judecat\ clar\ de valoare. Tinerii s`ntinteresa]i de felul cum scriu tinerii,urm\resc paginile de poezie, proz\ [i tea-tru, destul de pu]ine – dup\ spusele lor –`n presa noastr\ cultural\. (Din p\cate,revistele de poezie mustesc de texte slabe,iar manifest\rile organizate de UniuneaScriitorilor par deseori a satisface doargusturile literare ale [efului ei.) Dinr\spunsurile date de tinerii no[tri cititori,revistele culturale ies destul de [ifonate;dar nu-i r\u deloc, poate ne mai d\mseama c\ nu le facem numai pentru noi,cei din redac]ie, pentru un CV impresio-nant, o legitima]ie sau o promovare uni-versitar\. Dac\ ar fi a[a, atunci – vorbaunui coleg, acid eseist [i excelent tra-duc\tor din limba rus\ – tirajul perfect alpublica]iei ar fi cel de un (1) exemplar.

1 Cei provoca]i s\ r\spund\ la `ntreb\ri –Ce reviste culturale citi]i? Ce v\ deran-

jeaz\ [i ce urm\ri]i cu interes `n paginilelor? – [i-au p\strat anonimatul, dar au fostruga]i s\-[i precizeze v`rsta [i institu]ia de`nv\]\m`nt pe care au absolvit-o sau `n cares`nt cuprin[i `n momentul de fa]\.

2 „Ar putea s\ scoat\ acela[i exemplar,`n fiecare lun\, f\r\ s\ modifice nimic, c\nu s-ar prinde nimeni.“, spune un h`tru elevde la Colegiul Na]ional despre o publica]iefinan]at\ generos de Ministerul Culturii.

3 Un student la master ne semnala chiaro stare de fapt care-ar trebui s\ ne dea deg`ndit: „De[i se vorbe[te extrem de mult `nultima vreme despre valorile europene,fondul conservatorist este foarte puternic.~n multe dintre revistele din ora[ele de pro-vincie, culoarea dominant\ ([i nu vorbescdespre aspectul grafic) este verdele.Complexele indivizilor, proiectate pe fun-dalul complexelor comunit\]ilor, se defu-lez\ `n texte cu accente mistic-legionare.Dup\ 1990, au fost reluate insistent texteapar]in`nd lui Nae Ionescu, Cioran, a fostprezentat\ imaginea `nfrumuse]at\ a luiAntonescu. Istorici cu un discurs na]iona-list s`nt considera]i un fel de guru, trecdrept creatori de [coal\ [i mari mae[tri (deex., Gheorghe Buzatu [i discipolul lui mait`n\r, Hogea). Complexele provinciale [iextremismul merg m`n\ `n m`n\.“

4 „Se spune mereu c\ nu s`nt bani pentrucultur\, pentru finan]area revistelor cultu-rale.“ – scrie o student\ la FAPA, 20 de ani.„Eu cred c\ problema adev\rat\ e c\ baniis`nt folosi]i prost, arunca]i degeaba pe pu-blica]ii pe care nu le cite[te nimeni, ap\ruteprin toate col]urile ]\rii, pentru c\ [i `nv\]\-torul de acolo [i cu medicul veterinar voiaus\-[i vad\ numele tip\rit. Cine [tie, poate

mai ia reparti]ie vreo domni[oar\ sensibil\care scrie versuri [i are [i ea nevoie despa]iu de exprimare. O revist\ e [i o aface-re [i trebuie g`ndit\ [i a[a, nu numai ca unloc unde veleitarii toac\ bani. Am s\ parimpertinent\ poate, dar v\ `ntreb: de ce-artrebui Uniunea Scriitorilor, MinisterulCulturii s\ dea bani chiar pentru toateciud\]eniile tip\rite?“

5 „Cred c-ar fi mai interesant“ – propu-ne un student la economie din anul al II-lea,20 de ani – „s\ se fac\ ni[te formulare: 1. obliga]ie de serviciu, laud\ moderat\;2. obliga]ie de serviciu, laud\ entuziast\;3. pupat av`ntat [efi, conduc\tori dedoctorat, d\t\tori de burse, somit\]i; 4. `njurat la comand\. Am c`[tiga timp,criticul ar trebui s\ treac\ `n spa]iile albenumele subiectului s\u, titlul c\r]ii [isemn\tura lui. Sau, [i mai eficient: fiecareformular va purta un cod [i, atunci, cronicaar putea ar\ta cam a[a: 3.PASCD; numeleconduc\torului, titlul c\r]i, semn\tura. Le-am putea trimite [i prin SMS. N-ar fi maiecologic?“

6 „De ce-a disp\rut reportajul din presanoastr\“ – se/ne `ntreab\ o t`n\r\ cercet\-toare. „Am putea crede c\ numai sub pre-siunea televiziunii sau a tabloidelor saupentru c\ a fost resim]it drept o form\ dejurnalism ieftin, pentru popor. P`n\ laurm\, dac\ e f\cut profesionist, reportajul(care nu trebuie confundat cu elucubra]iiledespre «drumul f\r\ pulbere», dep\[irile deplan [i alte `nt`mpl\ri cooperatiste dealt\dat\ sau de violurile [i accidentele dema[in\ de acum) e foarte important pentrudep\[irea discursului «de birou», erudit, debun\ seam\, dar tot mai rupt de realitate, `nfond de lumea `n care tr\im.“

Imaginea [ifonat\ a revistelor culturaleEDITORIAL

3

noiembrie 2003

Agora

O, Leonid Dimov, e sear\{i trec femei cu trupuri lungiCa ni[te viespii uria[ePe care nu po]i s\ le-alungiCu m`na lene[\ din minte,Femei cu s`ni licen]io[i,Umfla]i cu pompa lui DumitruP`n’ la absurd `n plu[uri ro[,Femei ce ne-ar l\sa-n burice,Plutind pe p`ntec, s\ murimF\r\ speran]\, f\r\ ap\. Cum pe cor\bii Gordon RymHalucin`nd vechi etichetePe butoia[ele cu spirt;O, Leonid Dimov, e sear\{i eu beau singur `ntr-un birt.

E.B. 24 X 967

*Iat\ cum trebuie citit ultimul }epeneag.

Se ia ziarul [i se spun cuvintele cu glastare f\c`ndu-se mi[c\rile indicate. La `nce-put e mai greu, apoi totul devine reflex. {i`ncetul cu `ncetul te sim]i mai obosit, maitrist, cu o spaim\ nel\murit\, vr`nd s\ajungi acolo la cr\p\tura aceea (el spune„bort\“) prin care se v\d fragmente de tru-puri [i parc\ se aude o muzic\.

*

M\ obsedeaz\ dou\ versuri:„O pas\re s-a pref\cut `n soart\Oglinzi s\ spele-n sala funerar\...“

*

O, Leonid Dimov, ce fericit s`nt c\exi[ti!

*

Valeriu Oi[teanu – un sadic.

EMIL IUBE{TE PE POEZIAFO

TO: H

OR

EA

LAP

TE{

EPISTOLAR

EMIL BRUMARU: Scrisori c\tre LEONID DIMOV

Motto: „Fo[nesc frenetic fantasticeforme fastuoase, filigranate figuri, fulmi-nante fulgura]ii feerice, frem\t`nde f\pturifiliforme, fuioare fugoase, fermecate fan-tome, fraze fr`nte, fanfare, frunze, foi,fric\.“ (Crochiu critic)

O cronic\ decrispat\ a domnuluiGheorghe Grigurcu, din Rom=nia literar\(29 octombrie – 4 noiembrie, 2003, p. 9)mi-a creat o neobi[nuit\ stare de agita]ie.Ce mai, un adev\rat sevraj cultural, dincare nu v\d cum a[ fi putut s\ ies f\r\ dro-gul meu literar. Cu revista `ntr-o m`n\ (cea`nnegrit\ de cerneal\ tipografic\) [icol]urile hainei `n cealalt\ (cea `nvine]it\de frig), am pornit-o bezmetic prin t`rg,blestem`ndu-mi soarta de cititor neostoit,c\ruia-i lipse[te din bibliotec\ volumul lui

Virgil Mihaiu, Jazzografii pentru `mbl`n-zit saxofoniste, ap\rut la editura Dacia,prin 2001 parc\. ~n timp ce v`nti[orul detoamn\ se zbenguie nestingherit prin stofacam roas\ a ve[mintelor mele, m\ g`tuieaproape ciuda autumnal\, amintindu-mic-am citit `n Dilema, recent, c\ p`n\ [imumia lui Lenin, care st\ bine-mersi `nmausoleul ei, are bafta de a-[i schimbagarderoba o dat\ la trei ani, ca s\ nu-[ipiard\ cumva usc\]ivul din prestan]\, s\nu-[i decep]ioneze vizitatoarele. (Celpu]in m\ consolez cu g`ndul c\, fiind euun anonim, nu voi p\]i precum MirceaC\rt\rescu care, `n ciuda recunoa[teriisale na]ionale [i interna]ionale nu treze[tedec`t str`mb\turi din nas oficialilorUniunii Scriitorilor. M\ [i g`ndeam citind`n Adev\rul literar [i artististic, dar [i `nalte publica]ii relat\rile de la `nt`lnirea

organizat\ la Neptun cu pu]in\ vreme `nurm\, unde distinsa Carolina Ilica, luat\de av`nt poetic [i na]ionalist deopotriv\,s-a produs de-a dreptul conving\tor [iemo]ionant, m-am `ntrebat a[adar dac\Antunes [i Kadare n-au avut senza]ia c\au nimerit `n cine [tie ce rezerva]ie ciu-dat\. Oricum, se pare c\ termenul scriitor`nseamn\ una pentru muritorii de r`nd camine [i cu totul altceva pentru reprezen-tan]ii oficiali ai breslei...)

Dup\ ce am scotocit degeaba rafturilec`torva libr\rii, trezind colbul din col]urilemai `ntunecate, rezervate, ca de obicei,poeziei, am hot\r`t s\ m\ `mb\rb\tez reci-tind, din tribuna culturii noastre, spuselememorabile ale criticului: „Putem recu-noa[te aici un veritabil orgasm geografic,moment al unei atitudini existen]iale decare discursul poetic profit\ cu inteligen]\

spre a-[i alimenta energia proprie.“ Sau,un alt pasaj, incantatoriu de-a dreptul (ve-nind, poate, cu sugestii de … „orgasm cri-tic“?): „C`t de adecvat este `n acest con-text cuv`ntul «explozie»! actantul liric sev\de[te cuprins de un entuziasm care-idizolv\ complexele introvertirii, `mpin-g`ndu-l spre o extrovertire fulminat\. Pei-sajul `n mirobolant\ desf\[urare se impri-m\ asupra fiin]ei, `i `mprumut\ dimamis-mul s\u regenerator, `i `mpinge hedonis-mul p`n\ la incandescen]\.“ {i `nc\:„Poetul asalteaz\ globul cu o apeten]\ deDon Juan manifestat\ f\r\ pauze…“

Respir mai bine, de pe ochi mi s-aridicat cea]a: frazele domnului Grigurcuau asupra mea efectul lini[titor al man-trelor.

(M. T.)

Domnul Gheorghe Grigurgu [imirobolantul „orgasm geografic“

FLOAREA DE COL}

noiembrie 2003

4 Dialog

Lucian Dan Teodorovici: Stimatedomnule {erban Foar]\, spunea]i `naintede `nceperea acestui dialog c\ ezita]i s\da]i interviuri „`n viu grai“, `ntruc`t vi separe uneori c\ r\spunsurile Dvs. ar fi subnivelul `ntreb\rilor. M\rturisesc c\aceast\ afirma]ie m-a f\cut s\ ezit mult`nainte de prima `ntrebare, pentru c\,firesc, din punctul meu de vedere, situa]iase prezint\, chiar [i `n scris, exact invers.Ezit\rile `ns\ nu m\ ajut\ `n nici un fel,a[a c\ trec la o prim\ chestiune. Repre-zent`nd o revist\ din provincie ([i, `miplace s\ cred, nu „de provincie“), primamea curiozitate este: cum se face c\ a]ireu[it s\ rezista]i tenta]iei de a v\ stabili laBucure[ti, Roma c\tre care duc mai toatedrumurile culturale rom=ne[ti?

{erban Foar]\: Sper, stimate domnuleTeodorovici, c\ n-am s\ v\ dezam\gesc,spun`ndu-v\ c\ am avut, [i eu, o tentativ\de „bucure[tenizare“, `ntre finele lui ’68 [iiunie-iulie ’69. Nu din rezonuri ariviste(c\ci nu am… „arivat“ nicicum, `n timp cemul]i „competitori“ de-atunci, ai mei, s`nt,actualmente, vechi, mult prea vechi bucu-re[teni), nici din motive de prestigiu, – dardin afinit\]i oculte sau elective, de valah,[i pentru faptul c\ acolo `mi erau cei maibuni amici. M\ g`ndesc la Leonid Dimov,c\ruia nu-i eram amic, ci un (nu cu… amic!) Alumn, Adept [i, pe c`t cred,Aproape; la Mazilescu sau la Daniel Tur-cea… Am locuit, `ntreg sejurul bucure[-tean, la o cucoan\ incomparabil\, dnaDejescu, sora mai t`n\r\ a celui mai bunprieten al lui Urmuz, un doctor militar (decare aminte[te Sa[a Pan\). Pe doctor `lchema Popescu. El locuise `n aceea[i cas\,de pe Izvor, cu sora [i cu so]ia lui, – cas\ce, acum, e `ngropat\, cu tot cartierul, subfunda]ia „Casei Poporului“. Amin. ~npodul locuin]ei familiei amintite, z\cuse,ani [i ani, `n custodie cuf\rul lui Urmuz,cu manuscrise. C`nd l-au deschis b\ie]ii dela „Unu“, au g\sit `ntr-`nsul doar variante,imperceptibile variante ale acelora[i opt-nou\ proze. (~n cuf\rul lui Mazilescu, s-arg\si, cred, acela[i lucru; numai c\ Virgilnu are cuf\r!) ~ntreb`nd-o, `ntr-o zi, pegazda mea cam cum era acela dec`t careera mai t`n\r\ cu zece ani, mi-a r\spuns:„Avea un aer de chinez, din pricina ochi-lor brida]i.“ Ca s\ adauge (cu ingenuitate):„Eu nu [tiu ce g\si]i la el!“ Voi regretamereu c\, din discre]ie, nu am f\cut ocopie (de m`n\, nu la xerox!) dup\ necro-logul doctorului colonel Popescu, publi-cat, `n nu mai [tiu ce ziar, de gazetarulR`ule], prieten comun al celor doi, care-[iamintea cum c\ Urmuz, prin, pare-mi-se,’906, va fi avut, `n zona lacurilor Capita-lei, o tentativ\ suicid\, – una cu totul gra-tuit\ (cauza c\reia, oricum, nu va fi fostdec`t de ordin metafizic sau, ca la Kirillov,silogistic). ~n necropola care-i aceast\Cas\, se va fi `nhumat [i necrologul, pecare n-a[ putea s\-l mai g\sesc dec`t `n„carele cu f`n“ (sau praf) ale Bibliotecii depe Calea Victoriei, a Academiei, la carem\ cam tem c\ n-am acces. Au trecut 35de ani; prietenii mei dragi au disp\rut; f\r\ei (Daniel, Virgil, Radu Petrescu, domnul

Dimov [i al]i c`]iva), Cetatea lui Bucur edeparte [i anost\. Nostalgia mea bucure[-tean\ se reduce, cu excep]ia lor, la acelpetic de gazet\ „pierdut `n neagra ve[ni-cie“, care-mi apare, uneori, `n vis.

L.D.T.: Aceast\ prim\ `ntrebare cu,recunosc, iz de provincialism n-a fost pus\gratuit. ~n „lumea literar\ ie[ean\“, sesimte destul de puternic un curent careasimileaz\ succesul cultural cu stabilirea`n Bucure[ti. Dvs. `ns\ a]i devenit unuldintre cele mai importante nume culturaleale ultimei jum\t\]i de veac tr\ind `n [iiubind Timi[oara, ora[, fatalmente, la felde „provincial“ ca [i Ia[iul. Poate fiacesta un exemplu pentru cei careg`ndesc: „Dac\ a[ fi la Bucure[ti, a[ figenial“?

{.F.: Atrac]ia (bovaric\) a capitalei:Parisul, Moscova lui Cehov, Bucure[tii,este o form\ de provincialism. Ea semanifest\, mai cu seam\, `n cazul statelorstrict centralizate: Fran]a sau Rom=nia(care e „clona“ Fran]ei).

Mult mai pu]in, s\ zicem, `n Germania,– `n care Goethe locuia la Weimar, iarKant, la Königsberg (alias… Kalinin-grad!). S`nt state federale, ca Elve]ia sauca America, adic\ USA, – unde nimeni nususpin\ dup\ Berna sau dup\ WashingtonDC. (Cu excep]ia unor simpatrio]i, a unoremigra]i d’ici, care, c`nd public\ `n ]ar\,nu-l uit\ pe acest DC!) Bovarismul (sausnobismul) capitalei nu s`nt, totu[i, con-damnabile de plano. Nu numai vanitateale inspir\. Proba metropolei e, `ndeob[te,dur\, [i Rastignac are dreptate s\ desfid\,printr-un „à nous deux maintenant“,Parisul. Vor fi exist`nd `ntotdeauna, ca `nbalada lui Claudel, „ceux à qui leur vigneet leur champ ne suffisaient pas…“ A lebagateliza, cu suficien]\ [i de pe tu[\,aventura ([i, la rigoare, eroismul) este a fi,din capul locului, de partea fratelui FiuluiRisipitor. „Dac\ a[ fi la Bucure[ti, a[ figenial“ rimeaz\ bine cu „impertinen]a“ t`-n\rului Eugen Ionescu: „Dac\ a[ fi fran-cez, a[ fi genial“. (Sau cam a[a: citez dinamintire.) Semifrancez, acesta chiar era;semigenial era [i-n Bucure[ti. F\r\ ParisulFran]ei, `ns\, ar fi r\mas un „geniu“

`ntr-adev\r „pustiu“. Asta, dincolo deavatariile istoriei (care, pesemne, l-ar fianihilat la propriu). Merit\, poate, s\transcriem paragraful dedicat lui, prin ’40,de C\linescu: „Eugen Ionescu, poet [i cri-tic, a opus celei mai bune literaturi actua-le, `ntr-o carte [treng\reasc\, un formida-bil Nu. Fapta a scandalizat. ~n realitateautorul nu se dovedea chiar a[a de negativ[i-[i permitea doar c`teva obiec]ii ceprevesteau un talent de polemist cu frazaalert\, fran]uzeasc\. E de mirare c\ acestt`n\r a disp\rut din publicistic\.“ – O „dis-pari]ie“, altfel, salutar\, `ntr-un moment `ncare nici Eugen Ionescu `n persoan\ nu[tia c\ se va face dramaturg, – o profesiu-ne de mai larg r\sunet (c`nd, mai cu sea-m\, e[ti jucat pe „sc`ndurile“ pariziene)dec`t aceea, doar „alert\“, de polemist(bucure[tean). {i, ca s-o `ncheiem cu Bu-cure[tii: ce-ar fi fost dac\ Sf`ntul Pavel arfi predicat noua doctrin\ doar la Tesalonicsau la Efes, la Ierusalim sau la Corint, –iar nu `n `ns\[i Roma, caput mundi?…

L.D.T.: Am aflat – numai de cur`nd,spre ru[inea mea – c\, pe l`ng\ poezie,critic\, traduceri, a]i avut [i expozi]ii depictur\. De altfel, m\rturisea]i undeva c\pasiunile Dvs. s`nt pictura [i pianul.Nel\murirea mea, dublat\, fire[te, deadmira]ie, este cum reu[i]i s\ dilata]i cele24 de ore ale unei zile pentru a `ncadra `nele toate aceste pasiuni – [i `nc\ a letransforma „`n renume“?

{.F.: ~ncep cu `nceputul `ntreb\rii. Nu enici o „ru[ine“ c\ a]i aflat „numai decur`nd“ despre asemenea manifest\ri,deoarece tot „numai de cur`nd“ voi fiaflat, [i eu, de ele. Dac\ pianul l-amstudiat metodic (p`n\ pe la vreo 15-16 ani,c`nd am optat/oftat pentru literatur\),pictura n-am studiat-o niciodat\. Amstudiat-o, evident, vizual ([i mental), nu,`ns\, [i manual. Iar plastica e, mai ales,manual\ (cu excep]ia unor „chipuri [iicoane“ acheiropoietice, divine, – can\frama Sfintei Veronica). E ceea ce, dealtfel, vrea s\ spun\ [i vorba mali]ioas\,dar just\, prec`t b\nui, [i anume: bêtecomme un peintre, „bou ca un zugrav“. Eanu se refer\ la prostia (s\-i spunem) extra-

pictural\ a nu import\ c\rui pictor; dar lafaptul, mai cur`nd benefic, c\ „glasulg`ndurilor tace“, `ndeob[te, pe durata ac-tului picturii. ({i, a fortiori, al sculpturii.)~n cazul pictorului, c`nd picteaz\, –numeasc\-se acesta [i Da Vinci! – cuget\ochiul [i g`nde[te m`na, indiferent de c`teprobleme-[i pune altfel, la modul strictintelectual. „Prostia“-i ocular-manual\ e,bine`n]eles, fertil\: un soi de ingenuitateinstinctiv\, controlat\ ingenios, adic\tehnic. O tehnic\ `ncorporat\, intrinsec\;[i compatibil\, `n rest, cu „starea alpha“, acrea]iei, sau cu impulsul pur gestual. (~nparantez\ fie spus: inteligen]a `ns\[i pre-supune, metaforic cel pu]in, manualitatea,– comprehensiunea fiind o con-prehen-sio.) De unde, [i efectul profund tera-peutic al practicii picturii (sau sculpturii)asupra celui ce picteaz\ (sau sculpteaz\).Nici muzica (cea mult prea clamoroas\,fie [i c`nd este compus\ silen]ios), nicipoezia (cu excep]ia, poate, a dicteuluiautomat, a demitransei, a ceea ce secheam\ „inspira]ie“), nu au acest efectterapeutic. Prima solicit\ psiho-acustic, `nexces; a doua nu prea atenueaz\, ba dincontr\, rumina]ia, dac\ vre]i, cogitabund\.Exagerez, pesemne, „cu metod\“. Dar, pec`t cred, e limpede c\, f\r\ galben, oranj,albastru sau violet, Van Gogh n-ar fiajuns, `n ciuda bolii, la aproape 40 de ani.Se prea poate ca, `n cazul s\u, ro[ul [iverdele s\ fi fost, totu[i, ni[te culori no-cive sau morbide, neindicate-n propria-icromoterapie. B\nui, altminteri, c\ halu-cina]iile vizuale nu-s tot at`t de greu desuportat ca halucina]iile auditive, ca acus-matismele care-l apropie, `n unele quar-tete, pe Beethoven de Goya din Capricii.– C`t despre mine (care s`nt un pictor deduminic\… spre luni, un „barbouilleur“),pictura e un sedativ; `n timp ce poezia e undrog, iar pianotajul, o „nevroz\“, chiar [iatunci c`nd, c`nt`nd Bach sau Händel, are,asupr\-mi, un efect catartic. Ea m\ solicit\nervos ([i lacrimal), `ntinz`ndu-mi nerviica ni[te corzi… de pian. Prin `ncordareexcesiv\, acest(e)a se dezacordeaz\. De a-ceea c`nt rar la pian, – claviaturii c\ruia-iia locul, `n ultimii ani, aceea a bravuluicomputer (care aduce, `ntr-un fel, cu ba[iiunui acordeon). Asta, dup\ ce vreo [aptelu[tri, voi fi „mitraliat“ la o ma[in\ descris (o Erika, iar, anterior, un HermesBaby). Computerul, pe care unii-l deza-vueaz\, e o unealt\ ce „dilat\“ timpul, fa-cilit`ndu-ne „toaleta“ unui text: corectur\,mise en pages [.c.l. (Sper s\ ajung s\ [ipictez, c`ndva, `n… Corel. Din aquarelle`n Corel, – ce mi[to!)

L.D.T.: Preg\tit\ de `ntrebarea ante-rioar\, trecerea de la artele plastice lamuzic\ mi se impune. Iar `n privin]a mu-zicii, vin cu o curiozitate proprie, posibilobositoare pentru Dvs., despre Phoenix.Am citit undeva urm\toarea afirma]iecare v-ar apar]ine: „Nu eram, `ns\, un fanPhoenix (ceea ce nu s`nt nici acum, orice«fanism» fiindu-mi str\in dintotdeauna)“.Dat fiind faptul c\ a]i avut o contribu]ie`nsemnat\ la transformarea `n mit aacestei forma]ii, a[ putea s\ interpretez c\

„To]i autorii «cop]i», dar vii, ar trebui s\ fie,c`t de c`t, aten]i la cei mai tineri dec`t ei“

– Interviu cu {ERBAN FOAR}|, realizat de LUCIAN DAN TEODOROVICI –

5Dialog

noiembrie 2003

nu s`nte]i, `n fapt, un „fan“ al rezultatuluicolabor\rii Dvs. cu Phoenix-ul, sau scoa-terea afirma]iei citate din context anu-leaz\ orice interpretare?

{.F.: N-o anuleaz\, pentru c\ afirma]iae aceea[i `n afara oric\rui context. ~ntr-a-dev\r, eu nu s`nt un fan Phoenix. Ceea ce,pentru unii, poate s\ fie scandalos. Nu,`ns\, [i pentru compozitorul Liviu D\n-ceanu, de exemplu, – care, dup\ ce-if\cusem m\rturisirea asta, scuz`ndu-m\ dene-fanism, mi-a spus c\, `ntre Phoenix [imine, e Chopin. Era acum vreo 15 ani,`ntr-un mai sau iunie, la Arad. M\ auzise,`n ajun, interpret`nd Nocturne [i dou\-treiÉtudes, la pianul din localul hotelului `ncare, temporar, s\l\[luiam cu to]ii. E vorbade participan]ii la „Prim\vara ar\dean\“(un festival organizat, periodic, de infati-gabilul Gigi S\b\u, mentorul grupuluiIkon). Partiturile le-aveam cu mine, c\ci,`n absen]a lor, nu pot s\ c`nt. Eu, domnuleTeodorovici, am fost ([i am r\mas) notist.Tehnic vorbind, am involuat cu timpul(deoarece n-am chef s\ exersez); s`nt [itimid, c`nd, mai cu seam\, c`nt cu martori,iar c`te-un audient `[i v`r\ nasul `npartitura mea, pe care, de fapt, nu [tie s-ociteasc\, – ceea ce nu m\ face mai viteaz.Consider asta o violare a intimit\]ii „delectur\“; nu protestez (fiindc\ a[ facezgomot), dar am penibila senza]ie c\ s`ntspionat de un „Big Brother“… Nu [tiu deunde `mi venea curajul, `n noaptea aia, laArad, – s\ m\ dau, adic\, `n spectacol `nprezen]a unor „mae[tri c`nt\re]i“. (So]iadlui D\nceanu, Rodica, este o expert\ apianului, de mare clas\; dl L\craru, unvirtuoz f\r\ pereche al violinei. Am [iscris, de altfel, despre ei, `ntr-un serial din’88, ap\rut `n vechiul Orizont.) Cuinterpretarea, pot, totu[i, s\ m\ laud. Ca [icu o anume cultur\ muzical\, `n, cel pu]in,m\sura-n care, de-a lungul a vreo 12 ani,au trecut, prin degetele mele, ca elev alpianului preclasic, clasic, romantic sauimpresionist, nu mai [tiu c`]i compozitoricelebri. („~n toamna violet\, compozitoricelebri/ Au aranjat un vast concert…“ – Ecert, oricum, c\ afec]iunea-mi pentruBacovia, absolut spontan\, va fi venit, `nurm\ cu 45 de ani, din faptul c\ acesta„sonoriza orice atom“, c\ era foartemuzical; c\, `ntre altele, schi]eaz\, `ntr-unvers, un comentariu optim la Chopin: „Or-chestra `ncepu cu-o indignare gra]ioas\“,– s.m.) Acest Chopin (generic), ce se va fiinterpus, conform compozitorului D\n-ceanu, `ntre mine [i, s\ zicem, pop saurock, ]ine de forma]ia-mi muzical\ [i, lalimit\, de „deforma]ia“ mea; astfel `nc`tcolaborarea-mi proprie cu „legendarul“Phoenix, f\r\ s\ fie un capriciu, a fost deordin, mai cu seam\, profesional, adic\„textologic“, – [i mai pu]in, s\ zicem,afectiv. (Ceea ce nu `nseamn\ c\ nu-i porto gratitudine mereu re`nnoit\ de ecourilefaimei sale, – ale noastre.)

L.D.T.: Re`ntorc`ndu-m\ la literatur\,„m\ leg“ din nou de o afirma]ie a Dvs.:„Antologia e o carte-a-ta-scris\-de-al]ii“(s.m.). Am avut bucuria s\ fiu redactor alultimei Dvs. c\r]i, Clepsidra cu z\pad\,care st\ s\ apar\ la Editura Polirom. {im\rturisesc c\, de[i este o antologie de„traduceri [i pasti[e“, am fost impresio-nat de c`t de evident\ este amprentaautorului {erban Foar]\. {i v\ `ntreb:dac\ o antologie este Clepsidra cu z\pad\,nu cumva, atunci, majoritatea „antolo-giilor“ ce au invadat pia]a rom=neasc\ decarte, [i pe ale c\ror coper]i apare unsingur nume, dublat de o poz\ c`t coperta,ar trebui denumite pur [i simplu „culegeri

de texte“, iar autorii lor „culeg\tori“?Altfel spus, defini]ia antologiei de la caream pornit poate fi aplicat\ tuturor c\r]ilorcare ast\zi s`nt considerate antologii?

{.F.: V\ mul]umesc pentru aceste(supra)aprecieri (tot astfel cum v\ mul]u-mesc [i pentru admirabilul travaliu deeditor, depus la cartea mea.) S\ venim,`ns\, la prochimen: o antologie e o carte(nu o culegere de texte, o, dac\ vre]i,crestoma]ie), `n m\sura-n care o cartepropriu-zis\ nu e o `ns\ilare de stofe (saude… strofe), pe care se mai v\d, ici-acolo,urme de cret\ indiscret\, ci un costum (cutiv) definitiv (postum!) de haine (sau de…Heinrich Heine). „Scris\ de al]ii“, oantologie este o carte care-]i apar]ine, este„a ta“, doar dac\-]i poart\ „urma“: tiparul,t\ietura, linia [i, c`nd e cazul, [i parfumul.

L.D.T.: Pentru o ultim\ `ntrebare, a[porni de la faptul c\ a doua carte a Dvs.,Simpleroze, a fost premiat\ la sec]iunea„Literatur\ pentru copii“ de un juriu, nutocmai competent, al USR. A[ numiaceast\ `nt`mplare o opacitate inspirat\,pentru c\ `ntreaga crea]ie literar\ a Dvs.este acum exemplar\ pentru [i admirat\de copiii deceniului opt al veacului recent`ncheiat, c`nd vi s-a acordat acel premiu.Cum `i vede]i ast\zi pe acei copii,„`ncadra]i“ `ntre timp, de ei `n[i[i sau deal]ii, `ntr-o nou\ genera]ie literar\, cumvede]i, deci, literatura rom=n\ postde-cembrist\?

{.F.: Noua genera]ie literar\?… Opre]uiesc; nu, evident, `n bloc (fie [i dac\membrii ei s`nt, pare-mi-se, blocatari!).Nu `n bloc, adic\ nu `n mass\, pentru c\massa le prive[te pe termite; pe c`ndliteratura e scris\ de persoane, de indivizi,de unicate. („Genera]ionismul“ e valabilla [coal\, la armat\, la Casele de Pensii [ila alte institu]ii mai mult sau mai pu]ingregare, – care ne categorisesc pe contin-gente, pe promo]ii sau pe „limite dev`rst\“.) Nu `n mass\, c\ci aceasta presu-pune o privire „din avion“, global\, rece;iar eu am o viziune asupra genera]iei, agenera]iei 2000, interesat\, cald\, nedis-tant\; eu v\d copacii, nu p\durea, – p\du-rea verde [i umbroas\, confuz\ [i in-dife-rent\. Iar dac\ spun „interesat\“, e pentruc\ viziunea mea asupr\-i nu e, `n nici uncaz, indiferent\. To]i autorii „cop]i“, darvii, ar trebui, nu din oportunism, s\ fie, c`tde c`t, aten]i la cei mai tineri dec`t ei. Nudin oportunism, spuneam, ci dintr-osolidaritate profesional\, dac\ vre]i; darnu `n sens „corporatist“, ci `n acela, maisubtil ([i, la rigoare, profitabil), al uneicolegialit\]i stimulative [i emulative. Aprivi, jur-`mprejur, la tineri e a privi la tine`nsu]i, retrospectiv, dar `nainte. – Pe uniidintre ei (Robert {erban, Adrian Bodnaru,Tudor Cre]u, {tefan Bradea, „poetul de laantipozi“, alias din Noua Zeeland\, sau,t`n\r\ Hypatie, Lorena Armulescu) i-amprefa]at sau postfa]at. Despre dumnea-voastr\ `n[iv\ am scris, recent, `n Rom=nialiterar\. Am scris `n calitate de coleg, decititor ne-„ipocrit“, iar nu de critic (de di-rec]ie) b\tr`n, ahtiat dup\ ciraci (din cauzenu elective, dar, mai cur`nd, electorale).Pentru c\ tot s`ntem aici, – remarc reviri-mentul prozei, al romanului, `n „dulcelet`rg“ liric: O. Nimigean (O, Nimigean!),Florin L\z\rescu, (hiper)realistul echivoc,& Radu Pavel Gheo (neromancier, darprozator de marc\; timi[orean acum, dartot ie[ean). Unul din prietenii mei cei mainoi e dl Dan Mircea Cipariu (c\ruia eu `ispun… Participariu, pentru c\, gra]ie ubi-cuit\]ii „din dotare“, e participativ prin ex-

celen]\). M\ bucur c\,-n cetatea lui Bucur,la cenaclul condus de Marin Mincu, l-amcunoscut, deun\zi, „la anii falnici dou\-zeci“, pe Teodor Dun\, cu care am f\cutun duo, – [i unde am `ntrez\rit-o pe dnaFloarea }u]uianu, a c\rei Art\ a seduc]ieie absolut `nc`nt\toare (ca s\ nu spun sedu-c\toare, – termen frivol, incompatibil, to-tu[i, cu gravitatea versurilor ei). N-a[ vreas-o ]in „ca surda-n hor\“, `n hora asta, „aunirii“; dar nici nu ]in s\ d\n]ui singur, pescaun, sau cu el `n bra]e! (Aceasta nu e, `nsf`r[it, un soi de „list\ a lui Schindler“.Memoria mea e afectiv\ [i, fatalmente,lacunar\.) – C`t despre neuitatul premiu„pentru copii [i tineret“, din anul de(diz)gra]ie ’79, eram pe punctul s\-l refuz.Dar m-am g`ndit c\ singur premiul Nobelmerit\ s\ fie refuzat! Nu s`nt, nici n-o facpe nebunul. Vreau s\ spun, numai, c\valoarea (pe care premiile ar consfin]i-o)este un lucru neplebiscitabil; c\ juriile, deobicei, nu fac dec`t s-o… injurieze. C`tdespre aspectul pecuniar, at`tea premii(ast\zi, mai cu seam\) s`nt `ntr-at`t dederizorii, `nc`t nu-]i vine s\ le iei pentru c\n-ai cum s\ dai restul! Spre a m\ face `n-]eles, am s\ v\ spun o `nt`mplare cu unprofesor care luase,-n ma[ina lui, o auto-stopist\. Era `n anii „iepocii d\ aor“. Par-curs\ cu trenul, cursa respectiv\ ar ficostat-o pe femeie vreo doi poli. C`nd aajuns la destina]ie, aceasta i-a `ntins ofoaie mototolit\ de 5 lei, ocazionalui [ofer.„P\streaz-o, i-a spus domnul, c\ nu am

s\-]i dau restul.“ – Premiul „pentru copii[i tineret“ (al USR-ului) nu era, totu[i,derizoriu: 10.000 lei (din care se sc\deauuna mie patru sute lei, impozit). Eu nu a-veam salariu [i m-am trezit nabab. O partedin bani s-a dus pe parazi]ii inevitabili `nasemenea situa]ii. Vreo trei premia(n)]i,plus „[pe“ admiratori, am chefuit la barulBerlin, mai multe ceasuri. Din opt mii [asesute, am mai r\mas cu [apte. O prieten\ amamei, prezent\ la premiere, preluase, `nmarsupiul ad`ncii ei po[ete, o jum\tate dincopioasa sum\. Din prevedere maternal\.~n Dacia, care ne dusese din Balta Alb\ la„Uniune“, i-am spus [oferului s\ fie c`tmai prudent, c\ci „n-a[ da ortul mai`nainte s\-mi iau premiul“… A doua zi,eram `n tren. Am cobor`t la Severin, ora[ulcasei p\rinte[ti, unde am mas, urm`nd s\plec la Herculane. Nevasta mea era acolo,la un colocviu filologic. ~n gar\, aflu c\rapidul `nt`rzie 50 de minute. Nu amr\bdare s\-l a[tept. „C`t face p`n\-nHerculane?“ `l `ntreb pe un taximetrist.„Pentru dumneavoastr\, trei b\tr`ne.“ „S\mergem“ zic; [i m\ a[ez `n scaunul dindreapta lui. Pe drum, acesta-mi poveste[tecum, nu de mult, l-a dus pe-aceea[i rut\ peun c\pitan de curs\ lung\, revenit, dup\trei ani, `n ]ar\, cu diplomatul burdu[it devinete, adic\ sute: salariu-i pe trei ani dezile. „Mi-a dat [i mie dou\, c`nd am ajuns`n B\i…“ C`nd am ajuns `n B\i, eu i-amdat una, cu precizarea c\ „Vede]i, nu-sc\pitan de curs\ lung\.“

„INDERIVABIL“ – FOTO: DAN ZBARCEA

Cronici din tranzi]ie6

noiembrie 2003

{ERBAN AXINTE

Ce se [tie despre Florin L\z\rescu? Iat\o `ntrebare care-]i vine `n minte `nainte dea te apuca s\ cite[ti romanul Ce se [tiedespre ursul panda, ap\rut `n acest an laeditura Polirom, institu]ie care `i vireaz\bani pe card autorului de dou\ ori pe lun\([i nu m\ refer la drepturile de autor, evi-dent). T`n\rul romancier ie[ean a intuitinteroga]ia mea din debutul acestui para-graf [i s-a g`ndit s\ r\spund\ tuturor celorcare au aceast\ curiozitate, public`ndu-[ic`teva note bio-bibliografice pe situl per-sonal http://lazarescu.reea.net. De aicinu m\ pot ab]ine s\ citez urm\toarele:„753 `. Hr. – doi tineri crescu]i de lupi au`ntemeiat Roma; 101-102 – un oarecareTraian vine `n Dacia cu oamenii s\i [i uniinu mai pleac\, ani la r`nd, urmeaz\ s\ vin\vizigo]ii, hunii, t\tarii, turcii; 578 d. Hr. –limba rom=n\ se face auzit\ prin celebrelevorbe torna, torna, fratre, care vor stam\rturie peste veacuri pentru vitejia popo-rului rom=n proasp\t format; 1852 – sena[te I. L. Caragiale care le va spunerom=nilor, o dat\ pentru totdeauna, totceea ce se poate spune despre ei, 1942 –bunicul lui Florin L\z\rescu fur\ o bici-clet\ [i fuge de pe frontul de la Stalingrad.

Bucuros c\ a sc\pat cu bine, ajuns acas\,pune la cale planul de a-l aduce `n via]\ petat\l lui Florin L\z\rescu; 1974 – `n satulDoro[cani, comuna Pope[ti, jude]ul Ia[i,se na[te, `n sf`r[it Florin L\z\rescu“.

Exist\ anumite similitudini `ntre a[a-zisa not\ biografic\ din care am citat adi-neauri [i paginile de deschidere ale roma-nului. De[i tenta ironic\ este evident\, a[spune c\ Florin L\z\rescu nu se limiteaz\la simpla relatare a unor evenimente, ceprinse `ntr-o formul\ inedit\ (vezi reduc]iaistoriei universului la perioada unui an),pot st`rni amuzamentul cititorilor. De fapt,autorul nu cred c\ inten]ioneaz\ s\ pro-voace hohote de r`s, ci s\ ofere materialpentru o lectur\ pl\cut\ din a c\rei echili-brat\ densitate s\ transpar\ tonuri grave [isensuri ordonatoare. Autorul acord\ oimportan]\ foarte mare structurii; [tie cums\-[i introduc\ personajele `n scen\ [i cums\ construiasc\ paleta rela]iilor ce se stabi-lesc `ntre acestea. Un ziar purtat de v`nt ceajunge pe la mai mul]i protagoni[ti repre-zint\ unul din artificiile narative la carerecurge Florin L\z\rescu. Romanul de fa]\pare scris dintr-o suflare ([i cere o lectur\asemenea); nu s`nt vizibile eforturi deconceptualizare, de `ntemeiere a unui textsecund care eventual s\-l trag\ de m`nec\pe cititor [i s\-i [opteasc\ la ureche: „des-cifreaz\-m\, s`nt profund“. Nu, totul curge

firesc, dezinhibat, pl\cut. {i asta pare a fiuna din tr\s\turile prozei care se scrieast\zi. Am sesizat-o [i `n cazul romanuluiCircul nostru v\ prezint\: al lui LucianDan Teodorovici [i la O. Nimigean `n als\u Mortido, o sesizez [i la BogdanSuceav\ c\ruia tocmai i-a fost tip\rit\ (laeditura T) cartea Bunicul s-a `ntors lafrancez\. Are dreptate Ovidiu {imoncaatunci c`nd afirm\ `n prefa]\ c\ trebuiere`nviat\ „proza care r\zvr\te[te canonul,moda [i scormone[te ierarhii“. A[ zice c\aceast\ „reinventare“ este `n plin proces.

Titlul romanului arunc\ o provocare [istabile[te un minim orizont de a[teptare,unul destinat de la `nceput e[ecului. Ce se[tie despre ursul panda este o dare deseam\ asupra normalit\]ii obsedante carenu poate induce individului nici m\carsentimentul unei autentice retrageri `nsine. Nep\sarea nu reprezint\ neap\ratizolarea de lume, ci proiec]ia unui alt felde a fi a lui Dumnezeu. Naratorul se retra-ge par]ial `n spatele personajelor sale, dar`[i ofer\ [i posibilitatea de a interveni dinc`nd `n c`nd. Cu talent, Florin L\z\rescureu[e[te s\ `nfiripe scenele dialogice.Implicarea celuilalt reprezint\ un mod dedefinire, nu prin compara]ie, ci prin trans-formarea respectivului `n spectator.Protagoni[tii se intersecteaz\ cinemato-grafic, replicile s`nt parc\ extrase din coti-

dian, nu sufer\ modific\ri ce le-ar puteaconferi un minus de autenticitate [i unplus de artificialitate. Dar mai mult dec`tat`t, autorul [tie s\ povesteasc\. PersonajulToma se situeaz\ la intersec]ia planurilornarative, de[i nu este el cel care determin\conflictele. Starea de plictiseal\ este sin-gura care traverseaz\ coerent lumea aces-tui roman: „Cobor`m [i ne continu\mplimbarea. Ajungem p`n\ la vitrinele cusenzori. Becule]ele se aprind [i se stingunul c`te unul c`nd trecem prin fa]a lor.Alerg\m de c`teva ori `n joac\, `nainte [i`napoi. Ne oprim pentru c\ se `nt`mpl\ ochestie inexplicabil\. Poate c\ s-au defec-tat senzorii. Poftim, noi st\m pe loc, din-colo de cap\tul vitrinei, iar luminile seaprind [i se sting ca [i cum cineva ar treceprin dreptul lor. Nu e nimeni. Nu vede]i penimeni. Doar pitecantropul, omule]ulnegru, t`r`indu-[i ghetele pe asfalt. S\ mer-gem acas\“.

Da’ tu ce [tii despre FlorinL\z\rescu, ursule panda?

RADU PAVEL GHEO

Acum c`teva luni, Editura Polirom apublicat o culegere de eseuri a unui autorsloven – Aleš Debeljak, ~n c\utarea nefe-ricirii. Lipsa unei reac]ii critice consisten-te mi-a confirmat `nc\ o dat\ un adev\rdestul de trist: faptul c\ românii nu s`ntinteresa]i de spa]iile culturale `nvecinate,ci, dintr-un snobism justificat de un(explicabil) complex de inferioritate,interesul nostru se `ndreapt\ de obicei spremarile culturi, culturile model, pornind dela preconcep]ia c\ spa]iile mici nu au ceoferi. De aceea autori de mare fine]e sauscriitori de un talent [i rafinament remar-cabil s`nt ignora]i de public dac\ au „ghi-nionul“ s\ provin\ din spa]iul central-european. A[a s-a `nt`mplat cu volumul deeseuri al lui Debeljak, dar [i cu romaneleOlg\i Tokarczuk – prea pu]in prizate la

noi, `n ciuda succesului de care ea sebucur\ `n culturi mai pu]in complexate,cum este cea german\ – sau cele ale pro-zatorilor maghiari, ca s\ nu mai vorbescde ignoran]a noastr\ aproape unanim\ fa]\de cultura bulgar\. Atunci c`nd un scriitorsau altul din spa]iile `nvecinate ne atrageaten]ia, lucrul acesta se datoreaz\ aproapesigur unei recept\ri mediate, printr-ofilier\ de prestigiu. A[a s-a `nt`mplat, deexemplu, cu Milan Kundera sau cu alba-nezul Ismail Kadare.

Nu cred c\ e nevoie s\ explic de ce oasemenea atitudine cultural\ mi se parep\guboas\. Avem mult mai multe `ncomun cu scriitorii din fosta Iugoslavie,din Ungaria, Cehia, Polonia sau Bulgariadec`t cu cei din Europa Occidental\. {inoi, ca [i ei, am urm\rit acelea[i modele(occidentale), ne-am descoperit specificulcultural, ne-am confruntat cu acelea[i pro-bleme [i – mai ales – am avut o istorie maimult sau mai pu]in comun\, motive sufi-ciente pentru o colaborare mai str`ns\. Oasemenea comunicare s-ar dovedi mai fer-til\ dec`t credem, fiindc\ un grup compactde autori central-europeni ar p\trunde mairepede pe pia]a cultural\ occidental\ dec`tun [ir nesf`r[it de autora[i veni]i din diver-se zone est-europene.

~n cazul lui Aleš Debeljak lucrurile s`nt[i mai clare. ~n primul r`nd, avem de-aface cu un volum de eseuri (unele publi-cate anterior `n prestigioasa Lettre Inter-nationale) cu o tematic\ divers\, circum-scris\ `ns\ unei teme majore [i dureroase:raportul `ntre cultur\, societate [i politic\.Ca sloven [i cet\]ean al fostei Iugoslavii,care a tr\it cinci ani `n Statele Unite, cu oso]ie americanc\ cu care locuie[te `n pre-zent acas\, `n Ljubljana, unde s-a `ntors debun\ voie, Aleš Debeljak este, `ntr-un fel,mai apropiat dec`t mul]i al]ii de modelul„cet\]eanului lumii“ [i, `n acela[i timp,puternic legat de identitatea sa central-/sau est- european\. Iar subiectele alese

s`nt nu doar extrem de actuale, ci [i inte-resante pentru orice locuitor al Europei deEst: Statele Unite [i raportul acestora cu„b\tr`na“ Europ\, statutul ]\rilor est-euro-pene `n preconizata Uniune European\,destr\marea fostei Iugoslavii ca urmare aexploziei na]ionalismului s`rb ([i nunumai).

~n c\utarea nefericirii este o analiz\subiectiv\, dar avizat\, a lumii `n caretr\im, [i multe din textele incluse `n cartedemoleaz\ cli[eele cu care ne-am obi[nuit.Autorul judec\ Statele Unite din perspec-tiva slovenului, a est-europeanului tr\itor`ntr-o cultur\ perceput\ ca inferioar\Europei, dar nu se mul]ume[te cu cli[eulsuperficial al superiorit\]ii europene, ci`ncearc\ s\ nuan]eze [i clarifice lucrurile.„De fapt, se poate afirma c\ acea distinc]iespecific\ Europei, at`t de des l\udat\, de[irareori definit\ exact, a fost de multe oriun pretext pentru ideea preconceput\conform c\reia europenismul ar trebui s\implice automat [i un soi de superioritatecultural\“ (pp. 15-16). Pornind de la oasemenea idee, Debeljak dezvolt\ apoi `nc`teva eseuri o analiz\ extrem de intere-sant\ [i clar\ a culturii americane, undeevit\ `n continuare cli[ee de genul „colo-nialismului globalizant american“ sau„superficialitatea culturii de consum“ aStatelor Unite.

Pagini extraordinar de p\trunz\toarescrie autorul sloven despre un subiect fier-binte mai degrab\ pentru România dec`tpentru Slovenia lui natal\: raportul dintreEuropa Occidental\ [i cea de Est sau –mai exact – dintre Uniunea European\ [i]\rile est-europene r\mase `nc\ `n afara ei.F\r\ a respinge ideea unei uniuni politice,culturale [i economice a tuturor europeni-lor – idee generoas\ `n sine –, Debeljakpuncteaz\ c`teva din problemele „celor-lal]i“ (pe ale noastre, ale esticilor, le [timdeja prea bine): „UE a perceput ]\rile carese eliberaser\ din c\ma[a de for]\ a comu-

nismului ca pe ni[te rude s\race av`ndambi]ii ciudat de mari...“ (p. 58) sau„Adev\rata prioritate a UE este alta: pro-tejarea, `nainte de toate, a p\r]ii mai dez-voltate a Europei, cea de Vest...“ (p. 68).

Pe l`ng\ paginile de analiz\ limpede [irece, cartea include [i o serie de eseuri `ncare se eviden]iaz\ sensibilitatea poetului[i a central-europeanului `ndr\gostit de lu-mea sa mic\. Aici se [i vede cel mai clarmarca auctorial\ a lui Debeljak. Con[ti-in]a central-european\ este evocat\ `nc`teva pagini `nc`nt\toare ale eseului „~nc\utarea unui arhetip: ora[ul meu natal `ntranzi]ie“, care este totodat\ [i o declara]iede dragoste fa]\ de acel ora[ – Ljubljana.Aici am sim]it [i apropierea de autorul slo-ven, senza]ia de apartenen]\ la acela[ispa]iu, fiindc\ paginile respective amin-tesc de aproape orice ora[ central-euro-pean, de ora[ul central-european, oare-cum arhetipal. Acolo se v\d lucrurile carene apropie mai mult dec`t de orice locuitoral Europei Occidentale, ca s\ nu mai vor-bim de alte continente.

Dar partea cea mai impresionant\ ac\r]ii mi s-a p\rut cea dedicat\ r\zboiuluidin fosta Iugoslavie [i modific\rii rela]i-ilor dintre locuitorii acelui spa]iu. E drept,r\zboiul din Iugoslavia a avut un larg ecou[i `n România, dar nu e singurul motivcare atrage aten]ia asupra respectiveloreseurilor din partea a patra a c\r]ii, Printreruinele Iugoslaviei. Dincolo de faptul c\s`nt captivante, `nc\rcate de triste]ea pier-derii (a[adar – iertat fie-mi cinismul –ofer\ o lectur\ incitant\), ele ofer\ [i olec]ie. Una foarte util\ pentru cei care credc\ „la noi nu se poate a[a ceva“. Atuncic`nd na]ionalismul exacerbat [i sus]inutintelectual ajunge s\ domine, nimeni nu escutit de pericol. Excesele xenofobe careizbucnesc din c`nd `n c`nd la noi – c`nd`mpotriva maghiarilor, c`nd `mpotriva]iganilor – s`nt un semn c\ nici noi nus`ntem imuni. Asta dac\ va fi fiind cinevaat`t de naiv `nc`t s\ cread\ contrariul.

Spre Europa, via Slovenia

7Cronici din tranzi]ie

noiembrie 2003

DIANA MOR|RA{U

L\udabil\ inten]ia – nu numai inten]ia,ci [i materializarea ei – editurilor ro-m=ne[ti de a publica tot mai mul]i autoritineri. C\ mai to]i s`nt nevoi]i s\ pl\teasc\din buzunarul lor – sau al altora, dac\ aubaft\ la sponsori – tip\rirea, e alt\ istorie.Editurile care adopt\ o astfel de politic\ `[iasum\ oricum un risc, indiferent cinepl\te[te tip\rirea volumului cu pricina.Mi-ar fi pl\cut s\ nu am nimic de c`rcotit`n cazul acestui volum al lui Ioan David,Pe propria piele, ap\rut anul acesta la edi-tura Marineasa din Timi[oara. Dar nu ameu bafta asta, [i nici domniile voastre,dragi cititori. ~nainte de toate, vreau [i eu,ca tot rom=nu’ cititor, s\ [tiu mai multedespre autor. Nu prea am cum [i de unde.Pe coperta a patra citesc trei r`nduri degr\bit\ prezentare, [i cam at`t. Stima]i edi-tori care v\ asuma]i frumosul [i l\udabilulrisc de a publica autori tineri, face]i-le,

oameni buni, barem o prezentare maicomplet\, are omul de unde s\-i ia, [tie deunde s\-i apuce. Nemaivorbind de imen-sul serviciu pe care vi-l face]i vou\ `n[iv\,`n calitate de editori interesa]i, cum e [ifiresc, [i de v`nz\ri, nu doar de tinereletalente `n plin\ afimare. Sau ascensiune,m\ rog.

Tot pe coperta a patra se l\f\ie ditamaifragmentul semnat Paul Eugen Banciu,care stabile[te apodictic c\ citind romanullui Ioan David, mintea mea trebuie s\fug\ musai la junele Werther al luiGoethe – care mie, una, nu mi-a pl\cutniciodat\ - [i, ei, acu-i acu, la Stadii pedrumul vie]ii al lui Kierkegaard. Am cititPe propria piele [i uite c\ mintea mea arefuzat s\-o ia la goan\ [i la Goethe –slav\ cerului –, [i la paparuda de danez cun\dragii cu dou\ palme mai scur]i dec`t ocerea moda acelor vremuri. Danezul meudrag, recunosc, `mi e drag ce]osul singu-ratic, nume[te „stadii“ un fel de sfere tipi-ce de posibilit\]i, pe care le a[eaz\ sub trei

nume: estetic, etic [i religios. ~ntre celetrei trepte nu exist\ cale de trecere. Doarmiracolul, saltul, metamorfoza instanta-nee a `ntregii esen]e a fiin]ei face cuputin]\ trecerea, mutarea mai bine zis, dela un stadiu la altul.

C`t din toate acestea g\se[ti `n IoanDavid? Nimic, cred eu, cel pu]in nu `nstructura profund\ care `i sus]ine e[afo-dajul narativ. Luca, „biblicul“ s\u perso-naj principal, – iar exege]ii [i cititorii n-au dec`t s\ `[i bat\ capul [i s\ g\seasc\analogii `ntre apostolul neo-testamentar[i davidianul Luca – este un t`n\r studentfum\tor [i fl\m`nd, c\ruia `i fug ochiidup\ fete [i poart\ dialoguri pseudo-filo-sofice prin diverse birturi ori camere dec\min cu Anselm – alt nume cu amplerezonan]e `n sfera teologiei. Din p\cate,asem\n\rile cu teologia se opresc la rezo-nan]e, [i cam at`t. Iubirea, inevitabilaiubire de care n-ai cum s\ scapi, dai la totpasul de ea prin mai toate paginile pecare le parcurgi, se nume[te Herta pentru

Ioan David, [i are alura unei june necon-ving\tor conturate, destul de inconsis-tent\. La fel de pu]in credibil [i pe alocurist`ngaci este [i dialogul.

Mi s-a p\rut `n schimb interesant\structura de ansamblu a scrierii, de ast\dat\ evident calchiat\ dup\ modelul neo-testamentar: Cartea ~nt`i: Luca; Cartea aDoua: Versiunea lui Luca, [.a.m.d. Ade-v\rat\ min\ de aur pentru un autor, manie-ra aceasta de punere `n perspectiv\ a unuidestin.

Dac\ `n]eleg eu bine cele enun]ate `nlapidara prezentare, Ioan David se afl\ laprimul volum de proz\. Preferabil ar fi ca`n urm\torul s\ nu se reg\seasc\ st`ng\-ciile pardonabile ale celui dint`i, [i nici s\nu `[i fac\ loc altele, noi. ~n orice caz, nua[ dori ca `n scrierea ce va urma s\ citesco astfel de propozi]ie: „Oamenii [i femei-le [i-au dus existen]a `n continuare…“ Si-gur, e un lucru [tiut c\ oamenii s`nt oame-ni, iar femeile – nu.

Sau o fi fost o gre[eal\ de editare?

Student pe pielea lui, scriitor pe pielea noastr\

ALEXANDRU ZUB

L\s`nd la o parte studiile de specialitate(viticultur\, oenologie), impun\toare ca pal-mares [tiin]ific [i exemplare sub multe aspec-te, s-ar putea spune c\ lucr\rile de un caractermai amplu subscrise de Valeriu D. Coteacomport\ un element de surpriz\. Fragmentede via]\ (1997), Profiluri `n timp (2002),Vidra – Poarta Vrancei (2003), volume scoa-se `ntr-un ritm nea[teptat, definesc o latur\complementar\ a personalit\]ii autorului,aceea de c\rturar sensibil la modul cum seraporteaz\ la cei din jur [i preocupat s\ deaseama c`t mai onest de propria-i biografie.Din scrupul, dar poate [i datorit\ unei buneintui]ii, a ales s\ o realizeze treptat, secven-]ial, convins c\ „`ns\[i via]a este f\cut\ dinfragmente“. }inta era `ns\ „o fresc\“, av`nd cafundal M\gura Odobe[tilor, din care a f\cutmereu o „c\l\uz\, m\sur\ a lucrurilor“, obse-sie a oric\rui cr`mpei din via]a sa1.

Analiza bibliografiei, oric`t de succint\, relev\un interes acut fa]\ de realitatea ambiental\, pecare omul de [tiin]\ a c\utat nu numai s\ o expli-ce, s\ o defineasc\, dar [i s\ o fac\ mai bun\. Unspirit meliorist prezideaz\ eforturile savantului dea influen]a aceast\ realitate, `n]eleas\ ca un com-plex dinamic, `n raport cu care el se arat\ deopo-triv\ solidar [i oponent. Solidaritatea vine dinacea viziune organic\, obi[nuit\ `n lumea rural\,iar opozi]ia – din nevoia amelior\rii mediului `ncare tr\im. Nu e nimeni mai bine plasat dec`tagronomul s\ adopte o asemenea conduit\, res-pectuoas\ fa]\ de natur\ ca ansamblu [i activ\totodat\, pe linia unui echilibru c`t mai bun `ntredrepturile ei [i exigen]ele omului.

Este ideea ce se degaj\ [i din volumulProfiluri `n timp, dedicat anume amintirii

so]iei sale, ca un fel de a lega noul demersc\rtur\resc de „fragmentele“ anterioare,`ncheiate tocmai cu evocarea stingerii intem-pestive a Victoriei Cotea. Argumentul pream-bular e cum nu se poate mai semnificativ: „Laoriginea acestei c\r]i se afl\ fascina]ia memo-riei, ce m-a st\p`nit dintotdeauna, pentru totceea ce `nseamn\ trecutul cu `nc\rc\tura luiesen]ial\ de idei [i sentimente, trecut careconstituie temelia oric\rei deveniri“2.

Cu o asemenea convingere, autorul arecompus din visteria memoriei un marenum\r de efigii, peste [aptezeci, `nchipuind totat`tea omagii de martor apropiat, discipol, co-leg, prieten sau admirator, ipostaze men]ionatecu modestie `n nota explicativ\ a c\r]ii. Fie c\au fost scrise sub presiunea urgen]ei, fie c\ aubeneficiat de o anume perspectiv\, aceste pro-filuri `n timp denot\ o preocupare constant\ dea estima c`t mai corect oameni, fapte, `nt`m-pl\ri. „Dreapta m\sur\“ a judec\]ii conteaz\`ntotdeauna, cu at`t mai mult c`nd e vorba deasemenea profiluri, schi]ate cu convingerea c\ansamblul unei vie]i e prea complex ca s\poat\ fi cuprins integral.

Seria de efigii debuteaz\ cu un text din1968 (inedit p`n\ acum) despre Vasile Juncu,dasc\l stimat pentru [tiin]a sa, dar [i pentruomenia de care d\duse dovad\ mereu. ~nt`iafraz\ arunc\ o lumin\ revelatoare asupra volu-mului: „Exist\ `n via]\ momente c`nd, din sin-cere porniri afective, le asemeni cu plaiurile`nt`lnite `n timpul urcu[ului pe munte, te`ndeamn\ s\ te opre[ti pu]in, nu numai ca s\-]idregi r\suflarea, dar [i ca s\ prive[ti drumulstr\b\tut `n urm\ [i dac\ se z\re[te c\rarea careurc\ `n continuare. Aceste momente se numescanivers\ri. Cei slabi, cu respira]ia scurt\, seopresc mereu, din an `n an; cei puternici `[i`ntrerup urcu[ul rar, de c`teva ori `n via]\numai, sili]i parc\ de priveli[tea str\b\tut\. {ipentru a des\v`r[i compara]ia noastr\, insist\autorul, trebuie spus c\ numai atunci c`nd unasemenea om, aflat undeva sus, aproape de]inta drumului, se opre[te ca s\ priveasc\ `nurm\, nenum\ra]i al]i oameni, ajun[i fiecare `nalt punct al s\u, al muntelui colectiv, simtnevoia s\ se opreasc\ [i ei, s\ priveasc\ `n jos[i `n sus c\rarea omului de deasupra lor [iimplicit s\-[i compare drumul cu al lui“3.

Pus\ pe h`rtie cu peste trei decenii `n urm\, oasemenea reflec]ie e caracteristic\ pentru un tipde conduit\ ce se `ntemeiaz\ pe cooperarea

dintre energiile existente, pe linia unei solida-rit\]i active [i benefice, `n care „muntele colec-tiv“ (fericit\ sintagm\) prevaleaz\ asupra ele-mentelor componente. Munca, st\ruin]a califi-cat\, proiectul bine articulat, onestitatea suborice form\, iat\ numai c`teva lucruri la careevocatorul se `ntoarce mereu, ca sub putereaunei obsesii, fiindc\ pe asemenea valori [i-a`ntemeiat propria lui existen]\. La romanistulLouis Michel, de pild\, autorul sesiza „interesulpasionat pe care `l ar\ta vie]ii, naturii, muncii `ntoat\ diversitatea ei“4. Domeniile `nse[i `n carese manifest\ acestea se cuvin a fi solidare.Natura [i cultura se completeaz\ `ntr-un ansam-blu mai vast, asupra c\ruia insistase [i un ilustruprofesor, evocat `n volum, {tefan B`rs\nescu5.

Pe l`ng\ fo[tii s\i dasc\li, prezenta]i la vreoaniversare sau postum, pe l`ng\ unii colegi demeserie, pe l`ng\ speciali[ti respectabili `ndomeniul ilustrat [i de autor, `nt`lnim `n volum[i alte efigii, semnificative pentru evolu]ia unordomenii str\ine de specialitatea sa. Le-a evocat,cu un prilej sau altul, din respect, prietenie, gra-titudine. Pe unele dintre acestea le-am cunoscut[i eu, ceea ce m\ ajut\ s\ estimez mai bine efor-tul autorului de a le contura. Finalitatea unui

asemenea demers se degaj\, `ntre altele, dinpreambulul evoc\rii lui V. Adamachi: „Redes-coperirea trecutului nostru spiritual este o obli-ga]ie a genera]iei noastre, care trebuie s\ aduc\`n lumina prezentului modelele de referin]\, peumerii c\rora s\ se `nal]e genera]iile viitoare.Participarea noastr\ la simfonia cultural\ alumii nu poate fi conceput\ f\r\ a ne sprijini peaceste temelii“6. Tot astfel, cinstirea celor careau asigurat continuitatea, dezvoltarea [i `nnoireadomeniului `n care noi `n[ine ne-am afirmat,reprezint\ o datorie moral\“7 de neocolit.

Volumul Profiluri `n timp constituie tocmaiilustrarea unei etici profesionale, egal\ de-alungul a peste trei decenii, „indiferent de vremi[i vremuri“.

1 Valeriu D. Cotea, Fragmente de via]\,Foc[ani, 1997, p. 198.

2 Idem, Profiluri în timp, Ia[i, 2002, p. 7.3 Ibidem, p. 9. Reflec]ii consonante la p.

36-38.5 Ibidem, p. 99-104.4 Ibidem, p. 20.6 Ibidem, p. 75.7 Ibidem, p. 209.

Profiluri `n timp sau fascina]ia memoriei

FOTO: MICHAEL ASTNER

Cronici din tranzi]ie8

noiembrie 2003

RADU ANDRIESCU

Traian T. Co[ovei `[i `ncepe grupajuldin Aer cu diamante1 cu un poem care,chiar dac\ nu este o genez\, ca poemul luiC\rt\rescu2, e, totu[i, o „Conectare la uni-vers“. Departe de a evita metafora, `ntre-gul text este o avalan[\ de imagini puter-nice, `n care termeni cu polarit\]i diferitese atrag [i se resping, `n aceea[i m\sur\,dup\ „logica“ fascinant\ a poeziei surrea-liste. Dac\, puse `n cump\n\, poezia lui T.T. Co[ovei [i poezia canonic\ a anilor ’60ar scoate la lumin\ un contrast izbitor3,ceea ce ar veni `n sprijinul ideii c\, lanivelul poeziei „reprezentative“ sau„canonice“, momentul optzeci a fost unulal schimb\rii de paradigm\, nu la fel ar stalucrurile dac\ am citi multe din versurilesale prin prisma avangardelor primeijum\t\]i a secolului. Mai mult dec`t imagi-nea, tonusul poeziei sale este acela al`nceputului de drum, are o prospe]ime„auroral\“ chiar [i atunci c`nd este impre-gnat de nostalgii. Nimic din sentimentulcrepuscular al mor]ii literaturii, poeziei,autorului, cititorului, subiectului, obiectu-lui, atributului. Poezia lui T. T. Co[ovei nueste un exerci]iu de „rescriere“. Imagina-rul surreal nu este filtrat de vreo con[tiin]\a „posteriorit\]ii“ actului creator `ntr-unmoment de reflux al culturii cuv`ntuluiscris. A[a se explic\ faptul c\ textul poetical lui T. T. C. se `mprietene[te franc, f\r\insidiozit\]i intertextuale, f\r\ b\t\i ironicepe um\r g`rbovit, at`t cu poezia pe care sepresupune a o fi `nlocuit (mainstream-ul

[aizecist), c`t [i cu poezia pe care, `n spirit,o continu\, cea a frondei cultivate dematadorii avangardelor clasice. La fel deadev\rat este [i faptul c\ aceast\ poezie `[ig\se[te prieteni de suflet, soul mates, `nliteratura atlantic\ a anilor [aizeci, pre-lu`nd, par]ial, o atitudine, dar mai ales re-cuzita culturii pop – lucru care a fost con-damnat [i aplaudat cu aceea[i fervoare.

Insist, `ns\, asupra faptului c\ T. T.Co[ovei [i-a g\sit prieteni buni, de suflet,peste Atlantic, nu neap\rat modele absolu-te, role models, cum ar veni. Filonul atlan-tic se `nt`lne[te oarecum incestuos cu poe-zia româneasc\ „`nalt\“ a anilor [aizeci [i,`n acela[i timp, readuce `n prim-plan opoezie „alternativ\“ care, f\r\ a fi `ncetatvreodat\ s\ existe, nu-[i mai c`[tigase, lanoi, de mult\, foarte mult\ vreme, o para-doxal\ centralitate. ~nt`lnirea aceasta,dup\ cum spuneam, este una nostalgic-“beat\“ (s\ precizez, pentru a nu fi gre[it`n]eles: m\ g`ndesc aici la „beatitudine“ [ila ritm – beat; poate [i la omul cov`r[it,epuizat – din nou, beat –, toate acesteafiind tr\s\turi ale „[aizeci[tilor“ de la SanFrancisco). ~nt`lnire cu poezia Beat [i cucea a avangardelor, dar o `nt`lnire „soft“,`n care se pierde mare parte din agresivi-tatea mai vechilor poetici „alternative“. ~ncontextul poeziei optzeciste, cel pu]in a[acum o vede Mircea C\rt\rescu, lipsa deagresivitate ar fi o tr\s\tur\ atipic\4. {itotu[i, dac\ Ninsoarea electric\5 a beat-nik-ului bucure[tean `mi aduce `n mintetitlul lui Marinetti, R\zboiul electric6, iarfascina]ia futurist\ `n fa]a „ma[inii“ poatec\ mi-ar aminti de faptul c\ recuzita folo-sit\ cu voluptate [i, din nou, fascina]ie deT. T. C. „este una a simulacrului (nichel,vopsea, cauciuc)“7, nu poate fi f\cut\ nicio apropiere `ntre feeling-ul soft al poezieico[oviene [i atitudinea patibular\ a luiMarinetti, care a fost gustat\, de altfel, [ide fasci[ti.

Am f\cut o lung\ – [i cam `ntortocheat\– digresiune de la ceea ce-mi propusesemini]ial, [i anume s\ v\d `n ce m\sur\ meta-fora [i-a pierdut str\lucirea la reprezen-tan]ii „optzecismului esen]ial“8. M\ tem`ns\ c\, `nainte de a invita `n text cascada

spumoas\ a metaforei co[oviene, trebuies\ m\ `ndep\rtez din nou de scopul pe caremi l-am propus, pentru a-mi exprimarezervele fa]\ de acest\ sintagm\: „optze-cism esen]ial“.

Discutabil\ sintagm\… {i oximoro-nic\, dac\ accept\m ideea c\ „optzecismulesen]ial“ s-a debarasat de temele profundecare `nc\ mai „sufoc\“ aripa expresionist\,sau neoexpresionist\ a optzecismului(„singura zon\ poetic\ `n care mai per-sist\, manifeste [i afirmate ca atare,«marile teme» ale modernit\]ii: moartea,nebunia, suferin]a, Poezia cu majuscul\,discreditate de mult `n `ntreaga poezie alumii“9). E bine de [tiut c\ moartea [i sufe-rin]a s`nt teme „discreditate de mult `n`ntreaga poezie a lumii“ [i c\ acest lucru afost `mbr\]i[at f\r\ rezerve de „optzeci[tiiesen]iali“ . Poate afl\m [i data exact\ c`nds-a `nt`mplat minunea… {i, dac\ tot vor-bim de postmodernism [i de presupusadeschidere a acestuia c\tre alteritate, m\`ntreb `n ce m\sur\ Mircea C\rt\rescu nu aavut o pozi]ie pur eurocentrist\ – saueuro-atlantic\, de tip NATO – atunci c`nda scris, cu at`ta senin\tate, despre „`ntrea-ga poezie a lumii“. S\ fie vorba [i desprepoezia indian\? Care `nseamn\ mult maimult dec`t cinematografia de tip „Bolly-wood“? Sau, [tiu eu, poezia ivorian\? Sauarta aborigenilor? J. M. Coetzee, laureatulde anul acesta al premiului Nobel pentruliteratur\, a [ocat conservatorii euro-atlan-tici afirm`nd, cu ceva vreme `n urm\, c\,dac\ ar fi s\ trimitem spre stele o arc\,pentru a luat totul de la `nceput, poate ar fiar fi mai `n]elept s\ l\s\m `n urm\ pieselelui Shakespeare [i cvartetele lui Beetho-ven, pentru a face loc ultimului vorbitor allimbii Dyribal10, chiar dac\ acest ultimvorbitor al limbii „ar fi o femei b\tr`n\ [igras\ care se scarpin\ [i miroase ur`t“11…Trec`nd peste repulsia pe care o astfel deimagine ar putea-o provoca unui nassub]ire, sensibil, postmodern – dac\ post-modernismul s-a ramolit `ntr-at`t `nc`t s\devin\ un mo[ ]`fnos [i intolerant – cred c\tocmai prin prisma respect\rii alterit\]ii –chiar dac\ aceasta `nseamn\ a accepta [iteme desuete cum ar fi moartea [i sufe-rin]a – trebuie `n]eleas\ aceast\ afirma]ie ascriitorului sud-african.

Dar hai s\-i l\s\m pe indieni, pe ivorie-ni [i pe aborigeni, hai s\-i privim de sus,ca mass\ neglijabil\, [i s\ ne uit\m ce se`nt`mpl\ cu literatura atlantic\. Dac\ r\s-foim voluminosul tom editat de Paul Hoo-ver `n 1994, Postmodern American Poe-try. A Norton Anthology, poate cea maicuprinz\toare culegere de poezie „alterna-tiv\“ american\12, vedem c\, mai `n glu-m\13, mai `n serios (deci „ca atare“, dup\cum ar spune C\rt\rescu)14, suferin]a [imoartea nu s`nt teme str\ine nici celor maitineri poe]i din volum – congenerii optze-ci[tilor români. C`t despre „b\tr`ni“, ce s\mai vorbim. Vezi Kaddish, de exemplu…

Jocul de tip piramidal pe care esteconstruit canonul optzecist c\rt\rescian,dar [i canonul postmodern românesc `nvizionea aceluia[i autor, se pr\bu[e[etefoarte u[or – ca toate jocurile piramidale –atunci c`nd este uitat\ necesitatea obiec-tiv\rii [i a relativiz\rii. Sintagme absolutede genul „optzecism esen]ial“ sau „`ntrea-ga poezie a lumii“ vor pune sub semnul`ntreb\rii ([i sub cel al paradoxului) undemers critic ca cel pe care [i l-a propusMircea C\rt\rescu – demers care, de alt-fel, s-ar fi putut dovedi foarte util.

Revenind `ns\ la modul cum se „Co-necteaz\ la univers“ [i la poezia român\ T.T. Co[ovei, nu a mai r\mas loc dec`t pen-tru cascada de versuri-metafor\, spumoa-se (triste [i spumoase), din poemul s\u:

„A[ putea s\ deschid gura [i s\ scuip / pia-tra p\trat\ a nop]ii […] ~n lumina farurilor/ fiecare fereastr\ e-o elve]ie de ceasorni-ce b\t`nd / jum\t\]i [i sferturi de timp. / Unuria[ ]\r\noi blocat `ntr-o cabin\ telefonic\/ conectat\ la univers. // ~ntins pe spate / a[putea s\ privesc la g`tul t\u singur\tatea cape-un glonte de aur. / (~nghe]area cuv`ntu-lui `n ]ur]urele unui `n]eles, – / dec\dereafructului `n dulcea]\ – […] // […] alifiilenop]ii s-au dus. Spre ziu\ / un herpes deraze pe buza unei cupe de-argint / tr\deaz\spaima de-a privi cerul / ca pe un creiergeometric str\b\tut de-o durere conectat\la univers. // […] ~n fa]a razei verzi a firu-lui de iarb\ / a[ putea s\ `ngenunchez ca `nfa]a altei vorbiri.“

1 Aer cu diamante, Ed. Litera, 1982. Pe undeva,poemul lui Florin Iaru care d\ titlul acestui volumcolectiv ar fi, [i el, un caz interesant de introdus `ntr-odiscu]ie asupra metaforei poeziei lunedist-optzecis-te, contrastul fiind uria[ `ntre titlu, pe care nu v\dcum l-am putea citi altfel dec`t ca pe o metafor\, [itextul `n sine, costruit dup\ strategii adolescentin-surrealiste, strategii care `i permit lui Iaru s\ evitemult-blamatul trop. Tema aerului `nc\rcat cu fero-monii diamantini ai adolescentelor apare, de altfel, [ila C\rt\rescu, `ntr-un poem care a fermecat-o decur`nd pe Loredana Groza `n a[a m\sur\, `nc`t s-ahot\r`t s\-[i l\rgeasc\ repertoriul cu un c`ntec desprefata cu [osete de diamant. Iat\ `ns\ c`teva versuri dinpoemul lui Iaru, pentru a vedea cum metafora poates\ se [tearg\ din text f\r\ ca acesta s\ se apropie derealit\]ile sociale ale vremii (mult mai pu]in ginga[e,terne, f\r\ sclipiri diamantine), marc`nd clivajuldintre poezia optzecist-lunedist\ [i realitate: „Ea eraat`t de frumoas\ / `nc`t vechiul pensionar / se porni s\road\ tapi]eria / scaunului pe care ea sta `n autobuz./ Autobuzul `ntinse spre ea / gura carburatorului /`ncerc`nd s\-i sf`[ie rochia. / {oferii mesteca]i aupl`ns pe volanul p\pat / c\ci ea nu putea fi ajuns\ – /`n schimb era at`t de frumoas\ / `nc`t [i c`inii haleau/ asfaltul de sub t\lpile ei.“

2 „Genez\“ (Totul, Ed. Cartea Rom=neasc\,1985), poem discutat `n num\rul anterior al revisteiTimpul.

3 C\rt\rescu vede, totu[i, `n unele versuri ale luiT. T. Co[ovei, „reminescen]e nichitast\nesciene“:„O, moarte pentru lene[a curgere a pietrei! / O,moarte pentru lene[a dec\dere a metalului!“ (Post-modernismul rom=nesc, p. 372).

4 „ […] poemul-standard optzecist tinde s\ fielung, narativ, aglutinant, cu o oralitate bine marcat\prin efecte retorice speciale, agresiv (tr\s\turi spe-cifice genera]iei Beat), dar [i ironic [i autoironic,imaginativ p`n\ la onirism, ludic, dovedind o dexte-ritate prozodic\ [i lexical\ ie[it\ din comun (tradi]iarom=neasc\ nemodernist\), `n fine, impregnat de alu-zii culturale savante inserate prin procedee metatex-tuale [i de autoreferen]ialitate“ (sublinierile mele;Mircea C\rt\rescu, citat [i de Andrei Bodiu, Sud-Est,„Optzecism si postmodernism“, 2001/4/46).

5 Ed. Cartea Rom=neasc\, Bucure[ti, 1979.6 Cum mi-ar putea aduce aminte, la urma urmei,

[i de „trupul electric“ („Body electric“) al poeziei luiWhitman, poezie care l-a influe]at at`t de mult peGinsberg, autorul poemelor Howl [i Kaddish – poet[i poeme care, la r`ndul lor, „au marcat evident liricaunor poe]i din «Cenaclul de luni»“ (C\rt\rescu,Postmodernismul rom=nesc, p. 374). Mai mult (dece nu?), mi-ar putea aminti de faptul c\ Ihab Hassan,`nainte de a teoretiza postmodernismul, s-a speciali-zat `n inginerie electric\…

7 C\rt\rescu, op. cit., p. 374.8 Ibid., p. 386. 9 Acela[i, aceea[i carte, p. 388.10 Limba unui popor aborigen din Queensland,

Australia.11 J. M. Coetzee, „Remembering Texas“, 1984.12 Poezia postmodern\ american\ este una „alter-

nativ\“ `n sensul c\ nu este cea care a fost, decenii lar`nd, p`n\ pe la sf\r[itul anilor ’80, cultivat\ demediile academice – sau de marile edituri. „Iat\ aici,`n sf`r[it, «cealalt\» poezie american\ scris\ `n ultimajum\tate de secol“, exclama Marjorie Perloff laapari]ia acestei antologii.

13 „death makes a quick run / to las vegas / tryingto take the poet / with him“ – Jessica Hagedon;„when I am nearly dead / will you read to me / inbed? Will you pre- / tend to be my daughter / or mylife, Whoever, / will you crawl in / & die with Me?“– Eileen Myles.

14 „A friend dies one night, / swallows too manypills / on his way to a party / and grows pale as dust/ in a shaft of moonlight“ – Dennis Cooper; „arogantyoung boys on horses / held torches and shouted, /«shoot the Mexican! Shoot him!»“ – JimmySantiago Baca.

„Piatra p\trat\ a nop]ii“ [i „optzecismul esen]ial“

„ILUZIE“ - FOTO: DAN ZBARCEA

9Cronici din tranzi]ie

noiembrie 2003

DANA B|DULESCU

„Truly art is a sort of subterfuge. But thank God for it, we can see through

the subterfuge if we choose.“

D. H. Lawrence,Studies in Classic American Literature

Din ce `n ce mai mul]i dintre cei care`nc\ mai cred f\r\ rezerve, cu pasiune, `nutilitatea lecturii de texte literare seconfrunt\ ast\zi cu anxietatea provocat\de pierderea interesului public fa]\ deaceast\ `ntreprindere „neprofitabil\“ saucu opinia exagerat\ c\ textul literar este ojuc\rie `n m`na lectorului, f\r\ a ]ine contde inten]iile autorului care l-a produs. ~nLimitele interpret\rii, ap\rut\ `n 1990,Umberto Eco afirma c\ „fantoma cititoru-lui“ s-a strecurat `n centrul a diverse teo-rii, pe c\i independente una de alta.Primul care a vorbit explicit de „impliedauthor (carrying the reader with him)“ afost Wayne Booth, `n The Rhetoric ofFiction. Limitele interpret\rii se vrea ol\murire [i o nuan]are a argumentelor luiEco din Opera aperta, `n sensul c\ „laurma urmei, a spune c\ un text este,poten]ial, f\r\ sf`r[it nu `nseamn\ c\ oriceact de interpretare poate avea un scopnobil [i binevenit. P`n\ [i deconstructivis-mul cel mai radical accepta ideea c\ exist\interpret\ri care s`nt inacceptabile [i cla-moroase. Asta `nseamn\ c\ textul interpre-tat impune interpre]ilor lui ni[te restric]ii.Limitele interpret\rii [unui text] coincidcu drepturile autorului lui.“ Prin urmare,se pune problema unor repere, coduri [ireguli ale interpret\rii.

Probabil aceast\ stare de lucruri i-adeterminat pe Harold Bloom [i MateiC\linescu s\ se lanseze, cu pasiune, `napologia lecturii [i relecturii. Bloom ins-trumenteaz\ cazul lecturii `n How to Readand Why (Sensul [i rostul lecturii), publi-cat\ `n 2000, iar Matei C\linescu a publi-cat de cur`nd, `n 2003, edi]ia româneasc\a c\r]ii Rereading (Yale University Press,1993), cu titlul A citi, a reciti. C\tre o poe-tic\ a (re)lecturii.

Exist\ oare vreo `ngrijorare sau motivede nelini[te `n spatele acestor apologii?Consumul [i aviditatea dup\ informa]ii,furnizate pe extrem de multe canale(Internetul, radioul, televiziunea, presascris\, panourile publicitare [i a[a maideparte), s`nt departe de a oferi ceea ceindividul poate dob`ndi prin lectur\.H.–R. Patapievici pune problema chiar `nace[ti termeni `n Omul recent, avertiz`nd:„Cu timpul, va trebui s\ descoperim c\,f\r\ discernam`nt, cultul pentru acumula-rea a c`t mai mult\ informa]ie nu este dec`to form\ sofisticat\ de barbarie, bazat\ peglorificarea stupid\ a ignoran]ei, `n celedou\ forme care fac legea `n lumea globa-lizat\ de azi: cultul vanituos al speciali-z\rii `nguste [i aversiunea consumatorilorde literatur\ popular\ pentru ceea ce ei [ituriferarii lor populi[ti, cu resentiment [iarogan]\, numesc ‘cultura elitelor’ (evi-dent, pentru oamenii cu discern\m`nt, unnonsens [i o form\ de mitoc\nie)“.

~n prefa]a c\r]ii sale despre lectur\,Bloom intr\ `n rezonan]\ (evident, g`ndind`n termeni asem\n\tori) cu argumentul luiPatapievici, `ntreb`ndu-se: „Informa]ia neeste disponibil\ la nesf`r[it; unde vom g\si`n]elepciunea?“. ~ntreaga carte se consti-tuie de fapt ca r\spuns la aceast\ `ntreba-re: c\r]ile s`nt o surs\ a `n]elepciunii, carene-ar putea scoate din „barbaria sofisti-cat\“ `n care tr\im. At`t pledoaria luiBloom, c`t [i cea a lui Matei C\linescu

propun lectura [i re-lectura ca pe unmodus essendi/modus intelligendi/modussignificandi. Nu `nt`mpl\tor, dup\ cum oafirm\ Matei C\linescu, premisele uneipoetici a re-lecturii pe care le traseaz\ Aciti, a reciti pornesc de la o nuvel\ a luiBorges El Aleph. Textul lui Borges,demonstr`nd, `n primul r`nd, circularitateare-citirii, este `n mod esen]ial un biblio-cosmos: prima liter\ din alfabetul ebraicreprezint\, f\c`nd parte din ea, infinitateadivinit\]ii. Recitirea demonstrativ\ a luiMatei C\linescu atrage aten]ia asupra unei„comori secrete“ a textului borgesian: ElAleph, „o mic\ [i str\lucitoare sfer\ micro-cosmic\ reflect`nd `ntregul univers“,con]ine, virtual, toate elementele univer-sului. Cu alte cuvinte, universul estereflectat `ntr-o liter\, prin extrapolare,`ntr-un text, `ntr-o carte, `ntr-o bibliotec\.El Aleph reflect\ sau se reflect\ in TheZahir (Zahirul), „un soi de negativ al luiEl Aleph“, sau poate fi recitit pornind de lasimbolul central al povestirii Scripturazeului, care este Roata. Exerci]iul re-lec-turii lui Matei C\linescu este o invita]iepentru cititorul c\r]ii A citi, a reciti de a-l(re)-citi pe Borges atent la astfel de ecou-ri, care se multiplic\ (poten]ial) la infinit.Borges `nsu[i sugereaz\ o astfel de lectur\circular\, labirintic\, adic\ o re-lectur\:textele din Labirinturi se oglindesc unelepe altele, oglindesc [i se oglindesc `n altetexte [i s`nt metafore ale oglinzii. ~nOglinda Enigmelor, a[a cum o face `nat`tea alte locuri din Labirinturi, Borges`[i reflect\ esen]a textului `n notele de sub-sol, argument`nd astfel oglindirile. ~nacest text, singura not\ de subsol `[i pune`ntrebarea, adres`ndu-se cititorului impli-cit sau virtual: „Ce este o minte divin\? seva `ntreba poate cititorul. Nu exist\ teologcare s\ nu o defineasc\; eu prefer unexemplu. Pa[ii pe care `i face un om, dinziua `n care s-a n\scut p`n\ `n cea a mor]iisale, traseaz\ `n timp o figur\ de neconce-put. Mintea Divin\ `n]elege intuitiv aceaform\ imediat, a[a cum oamenii dese-neaz\ forma unui triunghi. Aceast\ figur\(poate) are func]ia sa `n economia univer-sului.“ Ecourile [i oglindirile acestei notese reg\sesc `n fiecare r`nd din Labirinturi.S-ar putea spune c\ Labirinturile luiBorges s`nt oglinzi ale `n]elepciunii, `ncare doar oglindindu-te `]i po]i retrasa„forma `n timp“: a[a cum `n El Aleph seoglindesc Purgatoriul lui Dante [i tradi]iaCabalei, `n orice individ se oglinde[te`ntreaga ras\.

De ce citim? De ce recitim? Doi profe-sori de literatur\, Harold Bloom [i Matei

C\linescu, se adreseaz\ cititorului solitar.Pentru Bloom, lectura este un praxis soli-tar, [i astfel prefer\ s\ o vad\, mai degrab\dec`t ca pe un act educa]ional. ~ndemnullui Francis Bacon `l inspir\ pe Bloom peparcursul `ntregii c\r]i: „Citi]i nu pentru acontrazice sau invalida, nici pentru acrede sau a lua drept adev\ruri, nici pentrua asculta discu]ii [i discursuri, ci pentru ajudeca voi `n[iv\“. ~n cele din urm\ [i `nmod esen]ial, Bloom consider\ c\ citimpentru a ne reg\si pe noi `n[ine, mai multdec`t at`t, pentru a ne `nt\ri pe noi `n[ine [ipentru a ne afla cele mai autentice inte-rese. Trebuie s\ recunoa[tem c\ pledoariaeste impresionant\ (`nduio[\toare?). Esteoare [i conving\toare? Bloom afirm\ c\,de multe ori, fie [i ned`ndu-ne seama, ci-tim `n c\utarea unei min]i mai originaledec`t a noastr\. Pentru Frank Kermode (`nThe Sense of an Ending), lectura este ceacare d\ un sens unificator cotidianului, a-nul`ndu-i fragmentaritatea. Cu alte cuvin-te, c`nd citim, s`ntem aproape de intui]iamin]ii divine, care `n]elege figura trasat\de pa[ii no[tri. (Un astfel de traseu caut\oare eroul din Moartea [i busola, nuvelalui Borges?)

Figura traseului nu poate fi `ntrez\rit\,eventual `n]eleas\, dec`t prin recitire, por-nind a[adar de unde am sf`r[it, sau invers,`n sensul c\ recitirea presupune o des\v`r-[ire a ceea ce am `nceput. Citim, sus]ineMatei C\linescu `n A citi, a reciti, de dra-gul jocului [i al secretului. Sau, dup\ cumm\rturise[te `n Epilog, pornind de la„secretivitatea [i, mai general, enigmati-cul din literatur\“, c\ut`nd, precumBloom, min]i mai originale dec`t a noastr\sau poate originalitatea min]ii noastreoglindit\ `n ceea ce citim. A citi presupu-ne fascina]ia secretului, dorin]a de a intra`n joc, de a purta diferite m\[ti, potrivitunor roluri imaginare, pl\cerea (sau indig-narea) de a juca „rolul cititorului a[a cumeste prev\zut `n scenariu“. „Scenariul“con]ine `ns\ multe goluri, a[a `nc`t citito-rului i se cere [i o mare capacitate de aimproviza. Orice improviza]ie este unic\a[a `nc`t „nu po]i citi aceea[i carte de dou\ori“. Prin urmare, citind o carte, o(re)scrii, a[a cum Pierre Ménard scrie unalt Don Quijote dec`t cel al lui Cervantes,de[i pare s\ transcrie con[tiincios toatefrazele, toate literele [i semnele de punc-tua]ie.

(Re)-citirea r\m`ne o aventur\ c\reia `ifac apologia cei convin[i c\ epoca „barba-riei sofisticate“ nu va reu[i s\-i pun\ cap\t.

Apologii ale lecturii [i relecturii`n secolul al XXI-lea Kurt Vonnegut, Fii binecuv`ntat,

domnule Rosewater sau Nu stricaorzul pe g`[te, Traducere [i postfa]\ deMarcel Pop-Corni[, Editura Polirom,Colec]ia Biblioteca Polirom, SeriaProza XX, Ia[i, 2003, 258 pagini, pre]neprecizat

Abatorul 5 este romanul socotitcapodopera prozei vonnegutiene.Calificativul acesta, potrivit `n feluls\u, risc\ `ns\ s\ descalifice alte scrie-ri splendide ale scriitorului american,cum ar fi, de pild\, nara]iunea caracte-rizat\ de Conrad Aiken drept „o satir\irezistibil de comic\“ [i care `ncepeat`t de promi]\tor: „Un morman debani (eu a[ fi tradus «purcoi», n.m.L.A.) este protagonistul acestei istori-siri despre oameni, `ntocmai cum oputin\ de miere ar putea (...) s\ fiepersonajul principal `ntr-o istorisiredespre albine. Suma de 87.472.033dolari [i 61 de cen]i la 1 iunie 1964, cas\ alegem o zi de referin]\. Era tocmaiziua `n care ea ademeni privirea urdu-roas\ a unui avoc\]el venal pe numeNorman Mushari. Venitul anual pecare-l aducea acea ispititoare sum\era de 3.500.000 dolari, adic\ de10.000 de dolari pe zi, socotind [iduminicile“. Ei bine, romanul luiVonnegut face istoria acestei averi dela `nceputurile sale, de la primulRosewater `ntreprinz\tor american,str\bunicul celui contemporan, pome-nindu-i pe bunic [i pe tat\l care ausporit-o, prin extinderea afacerilor [iprin jocuri bursiere, p`n\ la ultimul [inevolnicul vl\star al familiei. Nicim\car desp\r]irea uria[ei averi a fami-liei `n partea „de Funda]ie“ [i cea „deCorpora]ie“ nu-i serve[te la nimicacestuia din urm\, care risipe[te `ntoate p\r]ile, bea de stinge [i seviseaz\ pompier. Ba chiar [i devine unfel de pompier de onoare `n Rosewa-ter-ul de unde a `nceput saga! Defapt, cu amintirea unei traume dinr\zboi `n minte, eroului nu-i mai pas\de nimic. ~n mod firesc, o asemeneaavere atrage aten]ia cupidului avocatpomenit `nc\ din primul paragraf, caresper\ s\-l poat\ declara nebun penep\s\torul pre[edinte al Funda]iei [i„s\-[i trag\“ la succesiune o parte c`tmai consistent\. O s\-mi spune]i c\v-am povestit romanul [i asta nu seface, dar v\ `n[ela]i! Romanul era dejapovestit `n paragraful citat. Importanteste altceva, [i anume cum cap\t\ corpaceast\ istorie, ce personaje o `ncar-neaz\, `n ce stil sclipitor este eapovestit\, c`t haz dezl\n]uie [i c`t debine func]ioneaz\ satira, umorul, iro-nia [i celelalte ingrediente ce-l defi-nesc pe Vonnegut. Excelent\ traduce-rea profesorului de origine rom=n\Marcel Pop-Corni[ [i foarte util\ post-fa]a aceluia[i pentru cunoa[terea`ntregii opere a scriitorului american. (L. A.)

BURSA C|R}ILOR

FOTO: MICHAEL ASTNER

noiembrie 2003

10 Cronici din tranzi]ie

Daniel Lindenberg, Chemarea laordine. Anchet\ asupra noilor reac]io-nari, Traducere de Valentin Protopo-pescu, Editura Compania, Colec]iaAltfel, Bucure[ti, 2003, 92 de pagini,pre] neprecizat

Aceast\ c\rticic\ de mai pu]in de osut\ de pagini reprezint\ o excelent\anchet\ critic\ asupra uneia dintre celemai recente [i mai surprinz\toare mi[c\riintelectuale din spa]iul cultural francez[i, prin extensie, francofon, pentru c\ nuto]i autorii provin din Hexagon, uniifiind de origine belgian\, al]i chiar dinQuébeque. Departe `ns\ de o a fi o mi[-care unitar\ [i precis structurat\, aceast\mi[care este, mai degrab\, o stare despirit, la care particip\ scriitori, filosofi,arti[ti de cele mai nea[teptate facturi,grupa]i, unii, `n jurul unor reviste, al]iiindependen]i, caracteriza]i `ndeosebiprin ceea ce resping [i infinit mai pu]inprin ccea ce accept\. De aceea, de altfel,formula sub care s`nt identifica]i ace[tiautori at`t de diferi]i `ntre ei este „noiireac]ionari“ [i nu „noul reac]ionarism“.

Numele cele mai cunoscute s`nt,deocamdat\, cele ale romancierului fostagronom Michel Houellebecq, al c\ruiroman, Particule elementare, tradus [i `nrom=ne[te, a produs un uria[ scandal laapari]ie, [i cel al eseistului amator dedroguri Maurice Dantec, autor al unuijurnal f\r\ sf`r[it din care public\periodic `n volume fragmente sub titluriprovocatoare.

Ce ar avea, totu[i, `n comun „noiireac]ionari“? Dincolo de revendicarea dela tradi]ia celor vechi, adic\ de la CharlesMaurras, Drieu La Rochelle ori Céline,opozi]ia, respingerea simultan\ a celordoi poli normali ai c`mpului politic,st`nga egalitar\ [i dreapta liberal\. Scurtspus, ei supun unor procese toate „mi-turile“ societ\]ii democrat-liberale con-temporane franceze: libertatea moravu-rilor, cultura de mas\, drepturile omului,metisajul, egalitatea, nel\s`nd deopartepe mi[carea din mai 1968, pe intelectualiori Islamul.

C`t s`nt de noi „noii reac]ionari“?Asta este mai greu de spus. O mul]imedin alegerile [i respingerile lor `iapropie de un fel de „republicanismna]ional“ dintre cele mai tipice, foarteasem\n\tor cu cel al extremei dreptefranceze de la interbelica „Action Fran-caise“ la „Frontul Na]ional“ de ast\zi,de[i autorii vor respinge indigna]i ceade-a doua afiliere. Pe de alt\ parte,Fran]a este campion\ la folosirea adjec-tivului nou: „noul roman“ `n anii [ai-zeci, „noii filosofi“ la mijlocul anilor[aptezeci, „noua dreapt\“ spre sf`r[itulaceluia[i deceniu. Oricum, cartea, foar-te bine scris\, concentrat\ [i „nervoas\“,este foarte util\ celor interesa]i demersul ideilor pe malurile Senei. (L.A.)

LIVIU BORDA[

Abia recent am putut citi cartea luiMarcel Tolcea, Eliade, ezotericul, ap\rut\la sf`r[itul anului 2002, la editura timi[o-rean\ pe care o conduce, Mirton. Accesulla carte pare a se `mp\rt\[i din ezoterismulsubiectului, c\ci nu am putut-o g\si `nlibr\riile bucure[tene sau clujene `n caream c\utat-o. Poate nu am fost noi preg\ti]ia o g\si, precum `ntr-un cunoscut adagiuini]iatic. ~n fine, `ntor[i cu aceea[i consta-tare de la T`rgul de carte Bookarest, undeanual ne complet\m astfel de lipsuri, ne-avenit `n ajutor un prieten timi[orean cuacces la pia]a imediat\ de desfacere avolumului.

Am putut, astfel, aprecia `n primul r`ndprezentarea grafic\ impresionant\, contra-zis\ `ns\ repede de gre[elile tipograficedin interior: pierderea unor litere finale, aunor cuvinte de leg\tur\, expresii incorec-te `n italian\, dar [i erori de transcriere acuvintelor sanscrite – triphuvana `n loc detribhuvana, chakravart` `n loc de cakra-vartin, Bhadrianat `n loc de Badrinath –care, de altfel, s`nt redate f\r\ semnelediacritice aferente.

Volumul lui Marcel Tolcea porne[te,a[a cum ne avertizeaz\ autorul, de la tezasa de doctorat la Universitatea din Timi-[oara, la care a lucrat `ntre anii 1992-1997(p. 5.). Actualizarea acesteia, `n intervalulde cinci ani de la sus]inerea ei, pare s\ fifost aproape `n `ntregime de natur\ ezote-ric\. Importante contribu]ii asupra subiec-tului ap\rute `ntre timp (sau chiar `n ace-la[i timp) au fost probabil abandonatespa]iilor exoterice `n care s-au n\scut.

Dintre acestea am cita `n special studii-le lui Gianfranco de Turris (L’„iniziato“ eil Profesore. I rapporti „somersi“ tra Ju-lius Evola e Mircea Eliade, `n: Delle rovi-ne ed oltre. Saggi su Julius Evola, An-tonio Pellicani Editore, Roma, 1995, pp.219-249), Paola Pisi (I „tradizionalisti“ ela formazione del pensiero di Eliade, `n:Confronto con Mircea Eliade. Archetipimitici e identità storica, a cura di LucianoArcella, Paola Pisi, Roberto Scagno, JacaBook, Milano, 1998, pp. 43-133), NataleSpineto (Mircea Eliade and Tradi]io-nalism, Aries, I, nr. 1, 2001, pp. 62-87 [ide asemenea, mai pe scurt `n: Esploratoridel pensiero umano, a cura di Julien Riese Natale Spineto, Jaka Book, Milano,2000, pp. 222-225), cartea lui Steven M.Wasserstrom (Religion after Religion,Gershom Scholem, Mircea Eliade, andHenry Corbin at Eranos (Princeton U.P.,1999, 368 pp.) [i r\spunsul lui BryanRennie (Religion after Religion, Historyafter History. Postmodern Historiographyand the Study of Religions, Origins,Zal\u, nr. 3-4, 2002, pp. 2-13).

A r\mas neluat\ `n seam\ chiar [i publi-carea unor inedite eliadiene revelatoarepentru interesul acestuia `n chestiuni lega-te de Guénon [i ocultism, precum jurnalulromanului neterminat Via]\ nou\ (MirceaEliade, Via]\ nou\. Roman, edi]ie `ngrijit\de Mircea Handoca, Editura Jurnalul lite-rar, Bucure[ti, 1999) sau jurnalul portu-ghez (publicat deocamdat\ numai `n tra-ducere spaniol\: Mircea Eliade, DiarioPortugués (1941-1945), traducción delrumano de Joaquín Garrigós, EditorialKairós, Barcelona, 2000, 297 pp.). MarcelTolcea a mai pierdut importanta ocazie s\observe c\ Eliade a introdus [i guénonieniprintre personajele romanelor [i nuvelelorsale, ca Tuliu din Via]\ nou\ sau Anisiedin Noaptea de S`nziene.

~n ceea ce prive[te contribu]ia sub-semnatului la acest subiect (Secretul doc-torului Eliade, Origini. Caiete Silvane,Zal\u, nr. 1, 2002, pp. 72-87), de[i citat\`n bibliografia final\ a volumului, ea parea fi fost doar tacit folosit\ `n interioruls\u. {i `n aceea[i m\sur\ tacit ignorat\,dat fiind c\ unele incongruit\]i din arti-colele cu care autorul recenzat a preg\titapari]ia actualei c\r]i, pe care le semna-lam acolo, se reg\sesc neschimbate `nvolum (p. 52 etc.).

Aceast\ lips\ de actualizare a infor-ma]iei [i a stadiului chestiunii – vizibil\ [i`n privin]a altor apari]ii de [i despre Eliadecare nu au leg\tur\ imediat\ cu ezoteris-mul – este cu at`t mai regretabil\ cu c`t vo-lumul lui Marcel Tolcea se `nscrie `n dis-cu]ia unei probleme pasionante. Lecturalui `[i pierde `ns\ o bun\ parte din interes,oblig`nd cititorul avizat s\ se proiectezemereu `n 1998.

~n cele ce urmeaz\ vom analiza volu-mul dincolo de inconvenien]ele lui de in-formare, urm`nd inten]ia autorului care nueste una at`t erudit\, c`t demonstrativ\.

Dup\ ce `[i explic\ demersul (~n loc deintroducere), autorul discut\ `n cel dint`icapitol al c\r]ii (Mircea Eliade [i RenéGuénon – avatarurile lui hombre segreto)ideea „Tradi]iei Primordiale“, concep]ialui Guénon asupra acesteia [i „intersect\-rile doctrinare“ cu Mircea Eliade. Intere-seaz\ `n special aceast\ din urm\ sec]iune`n care Tolcea radiografiaz\ `nt`lnirile luiEliade cu opera guénonian\, dar [i recep-]ia pe care acesta din urm\ a f\cut-o scrie-rilor eliadiene. Radiografia este aproapecomplet\, dar din p\cate [i aici mai exist\sc\deri `n documentare. Autorul afirm\, lafel ca to]i cei care s-au ocupat anterior deacest subiect, c\ Eliade citeaz\ pentruprima dat\ numele lui Guénon `n (22octombrie) 1927, `n articolul Teosofie?din ciclul Itinerariului spiritual. Or, primamen]iune dateaz\ cu peste un an maidevreme, `n articolul Rudolf Steiner(Adev\rul literar [i artistic, 20 iunie1926) [i dup\ ce `l citise deja pe Evola `nrevista Bilychnis. Ea este chiar mai ampl\[i critic\ la adresa acestuia: „Lucrul aces-ta a fost uitat de dl René Guénon `n erudi-ta sa carte Le Théosophisme (1921) `ncare, atac`nd Societatea Teozofic\, soco-te[te aceste lovituri valabile pentru `ntrea-ga doctrin\ teozofic\.“ O nou\ men]iune aaceleia[i c\r]i e f\cut\ `n anul urm\tor `n-tr-un articol dedicat tot lui Rudolf Steiner(Cuv`ntul, 13 aprilie 1927). Eliade nu este

nici primul care `l citeaz\ pe Guénon `nRom=nia, el fiind men]ionat cu a saIntroduction générale à l’étude des doc-trines hindoues de c\tre Nae Ionescu `ntr-o recenzie a c\r]ii lui Paul Masson-Ourseldespre istoria filosofiei indiene (Ideeaeuropean\, 10-17 august 1924). De asem-nea, observ`nd dou\ „trimiteri tradi]iona-liste“ (Luigi Valli [i R. Ricolfi – de fapt,Alfonso Ricolfi), din volumul Initiations,rites, sociétés secrètes (1959), Tolcea leconsider\ „plombe“ bibliografice la zi,c`nd ele s`nt de fapt reluate ca atare dinconferin]a Tainele lui Dante citit\ laRadio Bucure[ti la 2 decembrie 1937.

Cel de-al doilea capitol al c\r]ii (Mir-cea Eliade [i poetica alchimic\) urm\re[tes\ ilustreze ideea autorului c\ literatura luiEliade se `nscrie, asemenea g`ndirii sale,`n „paradigma ezoteric\“, adic\, mai pre-cis, c\ voaleaz\ o viziune de tipul celei„tradi]ionaliste“ sus]inute de Guénon.Pentru aceasta, el for]eaz\ diverse citatedin operele savante [i literare ale acestuia,precum [i m\rturii de jurnal. Vom da doarun simplu exemplu, relevant. Nota luiEliade: „...opera [tiin]ific\ ilustreaz\ con-cep]ia mea filosofic\, [i anume c\ exist\un sens profund [i semnificativ `n tot ceeace se nume[te «religie natural\» [i c\ acestsens intereseaz\ direct omul modern“,este comentat\ de autor `n felul urm\tor:„Ceea ce mi se pare important `n pasajulde mai sus nu este doar fiabilitatea autoa-nalizei, ci [i o sintagm\ mai pu]in dezvol-tat\ `n opera sa: «concep]ia filosofic\». Oconcep]ie nu despre adev\r, bine, divinita-te, ci despre omul modern“ (p. 61). Pentruorice minte exoteric\, aceast\ `nsemnarede jurnal a lui Eliade se refer\ la o con-cep]ie asupra sensului sacrului, sens careintereseaz\ pe omul modern tocmai pentruc\ este o component\ esen]ial\ a omuluidin toate timpurile. O lectur\ „ezoteric\“g\se[te `ns\ orice-i convine celui care opractic\, pentru c\, av`nd cheia acesteilecturi, crede c\ poate deschide toate u[ile`n acela[i fel, deschiz`nd de fapt o singur\u[\, cea proprie. Rezultatul se poate dove-di interesant [i stimulant intelectual, darnu credem c\ Eliade trebuie f\cut respon-sabil pentru el.

Pentru ideea sa, Marcel Tolcea caut\alia]i mai mult `n textele altor interpre]i ailui Eliade (precum Durand, Culianu sauMarino), de unde alege cuvinte considera-te a apar]ine vocabularului guénonian,dec`t `n operele eliade[ti. El rateaz\, `nfapt, cele mai importante pasaje din aces-

Din nou despre Eliade[i „Tradi]ie“

BU

RS

A C

|R

}IL

OR

FOTO: MICHAEL ASTNER

noiembrie 2003

11Cronici din tranzi]ie

tea care ar putea ajuta la clarificarearaporturilor lui Eliade cu ezotericul, ocul-tul, ini]iaticul etc. ~n finalul capitolului, elsugereaz\ chiar c\ paradigma guénonian\exist\ la Eliade dac\ nu ca arrière pensée,m\car `n mod incon[tient. Aceast\ insis-ten]\ de a-l al\tura pe Eliade lui Guénoneste explicat\ de-a lungul c\r]ii prin afi-nit\]ile elective ale autorului care, `n modonest, las\ transparent\ filia]ia guénonian\[i masonic\ a g`ndirii sale. Tot din acela[imotiv el vrea s\ `l vad\ `n „frateleMihail“, c\ruia `i este co-dedicat romanulscris la Calcutta, Isabel [i apele diavolului(1929), pe p\rintele Mihail Avramescu (p.37), cunoscut guénonian `n tinere]e, c`ndEliade `nsu[i m\rturisea c\ e vorba deHaig Acterian.

Un demers similar [i la fel de pu]inconving\tor a fost `ncercat cu un deceniu`nainte de Stelian B\l\nescu (Doctrinasecret\ `n opera lui Mircea Eliade, Revis-ta Scriitorilor Rom=ni, München, 25,1988, pp. 154-161), pe care, de altfel, Tol-cea l-a [i plagiat (cf., de exemplu, p. 144cu pp. 155-156 la B\l\nescu).

Ultimele capitole ale c\r]ii discut\ treiopere literare: Secretul doctorului Honig-berger, Noaptea de S`nziene [i Nou\spre-zece trandafiri.

~n cel dint`i, autorul este interesat demotivul unui centru spiritual [i ascuns allumii, Agarttha sau Shambala, tem\ abor-dat\ [i de Guénon sau Evola. De altfel,`ntregul capitol se circumscrie mai multunor discu]ii despre simbolismul „tradi-]ionalist“ al acestuia, confruntat cu pasaje`n care Eliade se refer\ la chestiuni simi-lare. El d\ impresia unei mici arhive dedate, citate [i referin]e, `n care nuvelaSecretul doctorului Honigberger este pre-zent\ `ntr-un simplu paralelism.

~n privin]a Nop]ii de S`nziene, autorulabordeaz\ patru motive susceptibile de-aapar]ine unei paradigme ezoterice: sorgin-tea gnostic\ a rela]iei divinului cu istoria,semnifica]ia „tradi]ional\“ a solsti]iului devar\, Sambô [i „`ntrebarea just\“. Pornindde la lucr\rile teoretice ale lui Eliade, elobserv\ absen]a din roman a ritualit\]ii(numai gra]ie c\reia este posibil accesul laalt Timp), ceea ce, `n opinia sa – discuta-bil\, dup\ noi –, face ca demersul perso-najelor s\ fie unul dramatic, de „atitudineini]iatic\“ `n absen]a ritualului. E[ecultr\irii timpului liturgic ar duce, prin urma-re, la refugiul `n cosmicitate, indicat\chiar din titlul romanului. Cu aceast\ oca-zie, autorul, care p`n\ acum vorbise `nmod general doar de „viziunea tradi]io-nal\“ [i de „simbolismul ini]iatic“, `[i pre-cizeaz\ sistemul referen]ial. El citeaz\ maimulte autorit\]i masonice [i masonologicedespre simbolismul solsti]ial. ~ns\ princosmicitate personajele satisfac doar unadintre „condi]iile ritualice“, [i anume pecea a temporalit\]ii. Cealalt\ dimensiune,a „spa]iului sacrat“, ar fi compensat\ deViziru prin camera Sambô. Aici Tolcea,uz`nd de o erudi]ie nici m\car recent\,cade `n confuzii comice, precum cea care`l face s\ scrie „legenda indian\ MatsyaPurana“ pe care Biri[ i-o poveste[te luiViziru (ar fi trebuit pentru asta s\ fie o alt\{eherezad\), sau s\ apropie, `n mod com-plet fumist, camera Sambô de termenulbuddhist sambhogakáya (skr. sam-bhoga-káya). El face candida afirma]ie c\ nu ag\sit cuv`ntul Sambô `n „nici unul dindic]ionarele de spiritualitate, ezoterism oriocultism“ (p. 142). ~i recomand\m s\-lcaute `n lexicoanele de buddhism zen,unde `l va g\si ca echivalent japonez alsanscritului triratna (departe de trikáya,din care face parte sambhogakáya). ~nfine, `n ultima sec]iune a capitolului, devi-ne el `nsu[i un glosator foarte exigent allecturii „kabbalistice“ f\cut\ de RoxanaSorescu acestui roman.

Mai aplicat\ este discu]ia asupra mini-romanului Nou\sprezece trandafiri, pur-tat\ `n jurul orfismului [i a teatrului ca teh-nic\ ini]iatic\ [i redemptiv\ de tip gnostic,care beneficiaz\ de interpret\rile anterioa-re ale unor exege]i precum Marta Petreu

sau Liviu Petrescu [i face doar referirimarginale la Guénon [i „tradi]ionalism“.Merit\ amintit `n acest context c\, `n pagi-nile anterioare, autorul subscrisese p\reriic\ `nsu[i genul fantastic este „o form\degradat\ a ini]ierii“.

~n ciuda a[tept\rii, nu urmeaz\ nici oconcluzie sau cuv`nt de `ncheiere care s\fac\ leg\tura `ntre cele trei analize aleromanelor eliade[ti. Capitolul despreNou\sprezece trandafiri se termin\ `ns\cu aceea[i formul\ din finalul romanului:À bon entendeur, salut! Tot astfel ne-ar fipl\cut [i nou\ s\ `ncheiem aceast\ recen-zie, dac\ nu ar mai fi fost de precizatc`teva lucruri, credem, necesare.

Cartea lui Marcel Tolcea poate fi con-siderat\ mai degrab\ util\ celor preocupa]ide Guénon [i de g`ndirea „tradi]ional\“,precum [i publicului rom=nesc interesatde o introducere `n chestiunea raporturilorlui Eliade cu aceasta, dar nu aduce ocontribu]ie pentru exegeza eliadesc\. Penoi lectura ei ne-a l\sat doar cu ad`ncidubii asupra procedeelor hermeneutice aleautorului [i a `n]elegerii sale a operei elia-de[ti. Dubii care le alimenteaz\ pe celemai vechi, asupra valorii doctoratelor `nRom=nia. {i a premiilor.

Din p\cate, ezoterismul [i toate cele„ascunse“ i-au atras nu numai pe c\ut\-torii cunoa[terii, des\v`r[irii [i m`ntuirii,dar [i pe frustra]ii, complexa]ii [i intri-gan]ii din toate timpurile, care [i-au `nchi-puit – [i i-au f\cut [i pe al]ii s\ cread\ – c\fac parte din categoria celor dint`i. Ade-sea, mai ales pentru avoca]ii lor moderni,ezotericul, ocultul, ini]iaticul au fost doarforme [irete [i neloiale de a face concu-ren]\ puterii politice, religioase sau cultu-rale. Marea majoritate a celor care s-aurevendicat de la ele au urm\rit – progra-matic sau naiv – tot o form\ de putere `nrealitatea profan\. Din p\cate, valoareaacestor oameni [i a constructelor lor, fiindpromovat\ „ascuns“ [i dup\ criteriul apar-tenen]ei, este mult mai `ndoielnic\ dec`t acelor care ac]ioneaz\ `n lumina „profan\“.Cu ezotericul se poate scuza orice: lipsainteligen]ei, a talentului, a culturii. Cinevanu mai e marginal, minor sau mediocrudac\ e ezoteric, ci, dimpotriv\, membru alunei elite discrete, accesibil numai pentrupu]ini ale[i [i poate fi judecat doar cum\suri ce scap\ min]ii obi[nuite.

Nu credem c\ acesta a fost cazul luiEliade, un autor major, cu mare influen]\[i cu o contribu]ie important\ la [tiin]a [iliteratura secolului XX. Interesul s\u pen-tru lecturi din Guénon, Evola, Coomaras-wamy [i pentru „Tradi]ie“ a fost dirijat deo timpurie preocupare pentru ocult care,`n primii ani, l-a dus s\ viziteze [i alte ni[emoderne ale sale, precum spiritismul, me-tapsihica, teozofia, antropozofia etc. (celedint`i semne s`nt din 1921, `n timp ce Gué-non e citat abia `n iunie 1926 [i atuncidoar cu critica sa la adresa teozofismului).De la interes p`n\ la influen]\ [i aderare,

drumul este `ns\ lung. Cum bine se [tie,Eliade [i-a concentrat aten]ia nu asuprasurogatelor moderne, ci asupra vechilortradi]ii, `ncep`nd cu cea indian\. P\str`ndun ochi atent la scrierile modernilor carese revendicau de la „Tradi]ie“ (nu trebuieuitat c\ citea aproape tot ce se publica cureferire la subiectele sale de interes), el of\cea pentru a-[i confrunta propriile des-coperiri [i concluzii. Dac\ exist\ o para-digm\ „ezoteric\“ `n g`ndirea [i opera sa,`nceputul ei este considerabil anteriorcunoa[terii „tradi]ionali[tilor“ [i trebuiec\utat `n lecturile sale de adolescen]\ [i `ninfluen]a profesorului Nicodim Locustea-nu. Configurarea ei ulterioar\ se datoreaz\studiului direct al surselor `ncep`nd cuRena[terea [i av`nd ca moment centralIndia. Numai pentru c\ i-a citit pe„tradi]ionali[ti“, care aveau interesecomune cu ale sale, [i pentru c\ `n perioa-da post-indian\ (p`n\ la stabilirea la Paris)i-a v\zut ca fiind mai degrab\ de aceea[iparte a baricadei, nu `nseamn\ c\ a fostunul de-ai lor, a[a cum, de altfel, Eliade a[i precizat `n mod constant.

P.S. La pu]in timp de la punctul final alr`ndurilor de mai sus, am primit, f\r\ s\facem nici un efort de ast\ dat\, un nouvolum al editurii Mirton: Din negura devremi. Incursiune `n ezoterismul cre[tin(2003), semnat de „tradi]ionalistul“ Mir-cea A. T\ma[, c\ruia Tolcea `i mul]umeaprietene[te la `nceputul c\r]ii despreEliade pentru ajutorul pe care i l-a dat `ndocumentare. Acest volum `l are ca redac-tor [i prefa]ator tot pe Marcel Tolcea. ~lmen]ion\m aici pentru c\ amplul cuv`nt`nainte aduce c`teva preciz\ri `n leg\tur\cu tema volumul recenzat. ~n acesta,Tolcea se `ntreab\ dac\ literatura poate fivehicol al unei cunoa[teri ezoterice (ipos-tazele ezoterismului fiind ini]ierea, maso-neria [i societ\]ile secrete, alchimia, gnoza[i orfismul) [i dac\ scriitorul poate fi unini]iat. Tratarea sa nu risc\ banalitateaunui r\spuns, ci se constituie `n „`ncercui-ri hermeneutice“ cu abundente citate dinGuénon. Ca [i `n volumul recenzat, spiri-tul s\u critic se `ndreapt\ exclusiv spreamendarea autorilor – precum Eliade sau,pe alt plan, Vasile Lovinescu – ce contra-zic sau nu corespund aser]iunilor lui RenéGuénon, care este citat doar ca autoritateultim\.

~ns\ ceea ce intereseaz\ `n mod specialeste faptul c\, `n lista marilor scriitorirom=ni ce ar apar]ine „paradigmei ezoteri-ce“ (a[a cum [i „marii scriitori ai uma-nit\]ii au fost ni[te ini]ia]i“), al\turi deCantemir, Creang\, Eminescu, Hasdeu,Macedonski, Sadoveanu, Mateiu Cara-giale, Ion Barbu, nu `l g\sim de aceast\dat\ pe Mircea Eliade. À bon entendeur,salut!

Marcel Tolcea, Eliade, ezotericul, Mirton,Timi[oara, 2002, 194 pp.

Aglaja Veteranyi, Raftul cu ultimelesufl\ri, roman, Traducere de NoraIuga, Cu un cuv`nt l\muritor deWerner Locher-Lawrence [i JensNielsen, Postfa]\ de Rodica Binder,Editura Polirom, Colec]ia BibliotecaPolirom, Seria Proz\ XXI, Ia[i, 2003,144 pagini, pre] neprecizat

Ciudat destin a putut s\ aib\ aceast\foarte interesant\ [i promi]\toare pro-zatoare interna]ional\ de origine rom=n\!N\scut\ la `nceputul anilor [aizeci laBucure[ti, a cutreierat `ntreaga Europ\`mpreun\ cu familia sa de arti[ti de circ.~n Elve]ia a fost artist\ de varieteu, astudiat arta dramatic\ [i a devenit actri]\,`nfiin]`nd `n anii nou\zeci trupe de teatruexperimental interna]ionale, `mpreun\ cuRené Oberholz (1993), apoi cu JensNielsen (1996), unul dintre autoriicuv`ntului l\muritor al volumului de fa]\,din care `mi extrag o parte a informa]ieipentru acest semnal.

La sf`r[itul deceniului, descoper\literatura ca manier\ de exprimareartistic\, dar [i ca exorcizare a demonilor,public`nd, `n 1999, volumul de poemeDaruri – un dans al mor]ii [i romanulautobiografic De ce fierbe copilul `nm\m\lig\, tradus anul trecut la Polirom [idramatizat, cu mult succes de critic\ [ipublic, de Radu Afrim `n stagiuneatrecut\ a teatrului Odeon.

Acel roman de debut a fost, de altfel,tradus `n mai multe limbi imediat dup\apari]ie [i consacrat interna]ional prinmai multe premii literare importante:Premiul pentru cea mai bun\ carte a anu-lui (Zürich, 1999), Premiul pentru litera-tur\ (Berlin, 2000), Premiul Chamisso(München, 2000). ~n 2002, era `n plin\glorie, terminase [i predase importanteiedituri DAV manuscrisul romanului defa]\, c`nd sufer\ o depresie, se interneaz\`ntr-un spital din Zürich, unde se sinu-cide. Sigur c\ explica]ia mea pare – poate[i este – simplist\, dar `nceputurile tre-pidante ale gloriei, par s\ nu-i fi f\cutbine unei autoare at`t de sensibile, careavusese o copil\rie [i o prim\ tinere]estr\b\tute de instabilitate emo]ional\ [imulte traume, dup\ cum depune m\rturie[i romanul de debut, dar [i cel de fa]\, `ncare trama autobiografic\ este la fel depregnant\. Despre jocul cu moartea eravorba `n primul roman, despre moarte,despre moartea unei persoane apropiate,dar [i despre via]a [i moartea proprie estevorba [i `n acesta, dar [i despre rafturilearhivei `n care Dumnezeu colec]ioneaz\ultimele respira]ii ale muritorilor. ~n final,a[ cita motto-ul pe care autoarea `l com-pune `n fruntea c\r]ii, care spune totuldespre filosofia sa existen]ial\: „S`ntemmult mai mult\ vreme mor]i dec`t vii, deaceea, ca mor]i, avem nevoie de mult maimult noroc“. Sper din toat\ inima c\,plecat\ precipitat dintre noi, AglajaVeteranyi [i-a g\sit cel pu]in noroculpostum. (L.A.)

BU

RS

A C

|R

}IL

OR

FOTO: MICHAEL ASTNER

noiembrie 2003

12 Revizuiri

DANIEL DUBUISSONDirector de cercetare la CNRS, Paris

Ravelstein, who didn’t bring wildcharges against anybody, said thatGrielescu was mentioned, by scholarswho specialized in such things, as an IronGuardist connected with the Romanianprewar fascist government. He had been aforeign service cultural official in the Naziregime in Bucharest (Saul Bellow,Ravelstein, p. 105-106).

Eliade affirme que l’homme s’oppose àl’histoire, même quand il s’efforce de lafaire […] mais la vérité, c’est quel’homme se trouve dans l’histoire mêmequand il prétend s’en évader (Ernesto deMartino).

Dincolo de arheologie

Considerat\ mult\ vreme [i de c\tremul]i drept una dintre contribu]iile majoreale timpului nostru `n domeniul Istorieireligiilor, opera lui Mircea Eliade a fost,de la sf`r[itul anilor ’80, supus\ unei seriide analize pe c`t de pertinente pe at`t deimplacabile, care au reperat aici, dincolode lipsa de consisten]\ conceptual\,prezen]a unor elemente ideologice sus-pecte. ~n consecin]\, s-ar p\rea ca a venittimpul c`nd e preferabil ca opera sa s\ fieconsiderat\ o foarte abil\ fic]iune pseudo-[tiin]ific\1. Sub acest aspect, ar merita s\-ifie `n egal\ m\sur\ aplicate principiileelaborate de critica literar\ modern\ `nultimii treizeci sau patruzeci de ani.A[tept`nd acest tip de analize comple-mentare, metoda conturat\ `n mod progre-siv `n to]i ace[ti ani care au v\zutpr\bu[irea prestigiului operei eliadiene sereduce `n fond la dou\ principii foartesimple:

a) Respingerea parti-pris-ului metafi-zic din care se inspir\ Eliade [i pe care, cuobstina]ie, `ncearc\ s\-l `nscrie la bazaoric\rei cercet\ri `n domeniul Istorieireligiilor. Acest parti-pris const\ `n a con-sidera sacrul sau sacralitatea drept „unelement `n structura con[tiin]ei2“, iarSacrul `nsu[i drept o realitate absolut\,identificabil\ cu Fiin]a, ale c\rei mani-fest\ri sau hierofanii `i reveleaz\ propriasa transcenden]\ [i deci natura `n mod ra-dical diferit\3. Astfel de alegeri pervertescvoca]ia antropologic\ [i istoric\ a Istorieireligiilor [i amenin]\ s\ o piard\ `n insolu-bile certuri metafizico-teologice.

b) Cel de al doilea principiu stabilit deaceast\ critic\ contemporan\ este inspiratde o constatare prozaic\. ~n pofida pro-pensiunii lor de a revendica descoperireastructurilor [i a semnifica]iilor transistori-ce, opera [i g`ndirea lui Eliade nu prezint\nici m\car un singur aspect c\ruia s\ nu-iputem preciza [i situa destul de exactoriginalitatea. Atitudinea lui Eliade nupoate / nu putea impresiona dec`t spiritelecare refuz\ s\ vad\ tocmai c\ aceast\ pre-ten]ie nu poate dep\[i dec`t rareori stadiulpropriei sale enun]\ri. Nici un discurs nuscap\ at`t de u[or istoriei chiar dac\ afirm\c\ nu se ocup\ dec`t de fapte care s-arsitua `n afara domina]iei sale. Cu o doz\de ironie, am fi tenta]i s\ remarc\m c\

aceast\ oper\, precum toate suratele ei,care pretind c\ reveleaz\ adev\ruri supe-rioare [i atemporale, au r\mas, `ntr-unmod mult mai banal, tributare ideilor epo-cii sale. {i ce idei! ~n centrul dispozitivu-lui s\u de argumenta]ie, veritabil sincre-tism eclectic, recunoa[tem `n primul r`nd:influen]a mitologiilor „naturaliste“ [i a-grare ale secolului al XIX-lea [i al XX-lea(Mannhardt, Frazer), o reinterpretare curi-oas\ – c\ci este „p\g`n\“ – a teoriilor feno-menologice care tind s\ recunoasc\ Sacrul[i Natura [i o concep]ie despre simbolism`mprumutate `n mare parte de la ocultistulRené Guénon, precum [i mai multe ideiprovenind din ideologia fascist\ rom=-neasc\ a anilor ’30, `n special cele referi-toare la specificitatea etnic\ rom=neasc\ [ila autohtonia ]\r\neasc\.

Complet`nd [i adun`nd analizele pro-puse p`n\ acum de Ivan Strenski4 [i demine `nsumi5, Alexandra Laignel-La-vastine6 a confirmat recent faptul c\ Elia-de s-a angajat `ntr-un formidabil efort derescriere, la cap\tul c\ruia a izbutit s\-[itranspun\ ideile de predilec]ie ale anilor’30 `n opera sa de istoric al religiilor.Astfel, opiniile sale despre Sacru, om reli-gios, ontologii arhaice, mituri ale reinte-gr\rii, sacrificii s`ngeroase [i ritualuriorgiastice compun `n realitate un tabloufantastic [i barbar care nu este dec`t tra-

ducerea „religioas\“ a obsesiilor salepolitice [i personale anterioare. {i `ntr-ununivers [i `n cel\lalt („politicul“ anilor’30, „religiosul“ anilor de dup\ r\zboi)s`nt absente orice no]iune de progres spi-ritual, orice preocupare moral\, orice con-cep]ie pozitiv\ despre [tiin]\ [i drept, oriceidee de justi]ie, orice `ncredere `n activi-tatea critic\ a ra]iunii. {i `ntr-un caz [i `ncel\lalt, [i `ntr-un mod simetric, reg\simcelebrarea autohtoniei ]\r\ne[ti, aceea[iobsesie a istoriei (considerat\, pe urmele[tiin]ei moderne, o inven]ie evreiasc\!), orespingere categoric\ a progresului social,o fascina]ie obsedant\ pentru sex [i pentrumoarte, o sacralizare a lumilor arhaice [iprimitive, o exaltare a tuturor formelor deelitism, o afinitate str`ns\ cu tradi]iile eso-terice [i un dispre] suveran pentru egali-tatea `n drepturi. Opera lui Eliade poart\astfel `n ea, transfigurate, `ns\ lesne derecunoscut, principalele teme legate `nc\din anii ’30 de obsesiile sale culturale, deprejudec\]ile sale ideologice, precum [i deaderarea sa la violenta Gard\ de Fier.Aderare extrem de bine [tiut\ datorit\lucr\rilor unor istorici (Berger, Strenski,Volovici, Ricketts, Laignel-Lavastine…),dar pe care Eliade nu a renegat-o nicio-dat\, pentru c\ nu a recunoscut-o nicio-dat\, c\ut`nd, dimpotriv\, prin toatemijloacele, s\ o disimuleze.

O tez\ pe c`t de indispensabil\ pe at`t de

nedemonstrabil\

~n aceste condi]ii, a observa cu cea maivigilent\ aten]ie care este concep]iadespre culturile preistorice imaginat\ [iconstruit\ de Eliade prezint\ un interesevident. Nu numai pentru faptul c\ pentruel, ca pentru fiecare dintre noi, preistoriase confund\ cu originile umanit\]ii, cipentru c\ Eliade a transfigurat acesteOrigini, atribuindu-le `n fapt un fel deplenitudine ontologic\, cea a Sacrului,anterioar\ apari]iei corozive a istoriei.Dup\ un procedeu poetic frecvent uti-lizat7, le-a mitificat [i sublimat `ntr-o oare-care m\sur\. Sub pana sa8, datele factuale,arheologice s`nt `n realitate integrate`ntr-un tablou fantastic a c\rui finalitatenu se situeaz\ `n mod cert `n proiectul de`n]elegere prin mici atingeri [i ajust\risuccesive ale faptelor `ndep\rtate, `n modinevitabil fragmentare [i mute. Departe dea urma un demers deductiv care ar proce-da cu pruden]\ [i circumspec]ie, Eliadeconstruie[te cu un aplomb incredibil unsoi de arhetip sau de simulacru ideal carerescrie `n `ntregime trecutul, strive[te per-spectivele temporale, [terge diversit\]ileregionale [i pare a nu se supune dec`t do-rin]ei de a avansa o concep]ie metafizic\ aistoriei umanit\]ii. ~n fapt, nu putemexclude ideea c\, sigur de geniul s\u [ivictim\ a megalomaniei sale, Eliade aimaginat proiectul de a compune o oper\care s\ poat\ rivaliza cu cele ale lui Marx,Nietzche sau Freud; el nu ezit\ s\ sedest\inuie `n Jurnal „Atunci c`nd cineva ecum s`nt eu, pierde, dup\ cum spuneaGoethe, dreptul de a fi judecat de semeniis\i.“ (22 mai 1973; trad. red.)

Argumentul cel mai contestabil avan-sat de Eliade const\ `n a admite ideea c\tuturor vestigiilor arheologice, oricare arfi ele, de la unelte dintre cele mai prozaicela picturi rupestre sau figuri sculptate9,trebuie s\ li se atribuie o func]ie sau ointen]ie funciarmente „religioas\“, pentrus`nt ele `nsele `nc\rcate cu valoare simbo-lic\. ~n fapt, pentru Eliade, `n numele unuisilogism [chiop [i mai ales contestabil,orice crea]ie av`nd o anumit\ semnifica]ie„simbolic\“ posed\, nu pe l`ng\ altele, ci`n chip fundamental, o orientare religioa-s\, deoarece, `n ochii s\i, orice semiosiseste, chiar `n esen]a sa, o manifestare aSacrului. Se poate `nt`mpla ca aceste sem-nifica]ii arhaice, originale, s\ fie mai apoiuitate sau deformate, alter`ndu-se `nlumea profan\. Semiotica eliadian\, ca [iconcep]ia sa general\ despre universulreligios, este `n realitate subordonat\ uneischeme gnostice banale, despre care vomvorbi mai departe10. La Eliade, istoria arerolul materiei opace [i grele din cosmogo-niile gnostice sau hermetice.

Pe de alt\ parte, ideea potrivit c\reia`ndep\rta]ii no[tri str\mo[i ar fi fost `nposesia unor elemente constitutive aleoric\rei „religii“ (credin]e, simboluri, ritu-aluri [i mituri) nu este nici nou\, niciextrem de original\. De mult\ vreme, eazace al\turi de multe altele `n albumul„preistoriei noastre“ imaginare, aceast\culegere de locuri comune [i de poncife pecare din Antichitate (Platon, Xenofon,Lucre]iu, Origene, Eusebiu…) p`n\ `nepoca modern\ (Lafiteau, Quinet, Renan,

Reconstruc]ia comparativ\ areligiilor preistorice `n viziunealui Mircea Eliade (I)

13Revizuiri

noiembrie 2003

Tylor…) [i l-a constituit Occidentul pen-tru a „g`ndi“ originile umanit\]ii11. OrStoczkowski a demonstrat cu destul\mali]iozitate c\ aceste veritabile mituri aleoriginii, imaginate mult `naintea na[terii[tiin]elor moderne, au influen]at `n modprofund con]inutul `nsu[i al acestor tezecontemporane consacrate originilor uma-nit\]ii! C\, `n acest caz, paleontologia sa-vant\ s-a inspirat cu fidelitate din naivaantropogenez\ expus\ `n miturile noastreindigene. Aceast\ ipotez\ privind omulpreistoric „religios“, `n mod esen]ial [i„funciar“ religios, se love[te totu[i denumeroase obiec]ii pe care le vom apreciamult mai bine dac\ vom accepta s\ aban-don\m unele dintre prejudec\]ile noastre.Aceste prejudec\]i inveterate pe care noi(savan]ii, lucr\rile [colare, ziari[tii, opiniacomun\) nu ostenim s\ le repet\m. Deasemenea, atribuim aproape spontan atitu-dini a[a-zis „religioase“ omului preis-toric12. Ne repugn\ s\ ni-l imagin\m lipsitde griji, indiferent, ateu, agnostic, estet,juisor sau juc\tor. Discipoli involuntari ailui Lucre]iu, prefer\m s\ ni-l imagin\mterorizat de spaim\, ner\bd\tor s\ desco-pere, refugiat `n ad`ncul cavernelor sale,consolarea `nc\ rudimentar\ a religiei. Dealtfel, tocmai `n numele acestor preju-dec\]i, continu\m s\ traducem `n semnifi-ca]ii „religioase“ (sau „magice“ sau „ma-gico-religioase“ atunci c`nd anacronismulpare mult prea vizibil) gesturile, obiectele[i atitudinile simbolice ale Celorla]i, maiales atunci c`nd ne separ\ de ei distan]esau durate considerabile. Dar am meditatoare sufient la faptul c\, f\r\ nici o`ndoial\, ni s-ar p\rea inadmisibil caaceia[i Ceilal]i s\ considere animat de ointen]ie religioas\ un num\r considerabildin activit\]ile noastre simbolice (mesecolective, dansuri, ceremonii solemne,produc]ii artistice, `ngrijiri ale corpului,practici sexuale…)? A conferi o semnifi-ca]ie „religioas\“ tuturor fenomenelorcare, la Celalal]i, nu par a fi strict utilitarenu este poate o compensare a disconfortu-lui resim]it `n fa]a unor comportamente fiefutile, fie ludice, fie, un alt exemplu, dic-tate doar de dorin]a afirm\rii autorit\]ii [ia statutului eminent?

Totu[i, chiar [i o foarte superficial\privire asupra moravurilor contemporanene confirm\ imediat ideea c\ nenum\rate„fapte“ simbolice, caracterizate ele `nseleprintr-o structur\, conota]ii multiple [ipolisemie, apar `n contexte uniform pro-fane. Universul rela]iilor sociale (de pres-tigiu, de putere, de domina]ie…) [i al le-g\turilor politice nu este prin excelen]\ celal produc]iilor simbolice? Aceea[i remar-c\ se impune `n leg\tur\ cu sfera rela]iiloramoroase, at`t de bogate `n reprezent\rimitice, de comportamente ritualizate [i detendin]e de suprainterpretare. ~ntr-o ma-nier\ [i mai general\, toate „forma]iunilecosmografice13“ prezint\ re]ele de rela]iisimbolice foarte bogate. Rezum`nd, vomspune c\ asimilarea sus]inut\ de Eliade:semnifica]ie simbolic\ # semnifica]ie reli-gioas\ este arbitrar\, tenden]ioas\ [i tre-buie s\ fie respins\ `n mod categoric.

{i totu[i, pe ea se sprijin\ Eliade cu fer-mitate pentru a exclude sau minimalizaimpactul func]iilor utilitare, ludice, super-sti]ioase sau magice, pentru a nu pomeninimic de conduitele de prestigiu care, prinintermediul „operelor de art\“ sau a mo-numentelor funerare, au determinat at`teacrea]ii [i conduite simbolice? Aceste as-pecte profane ale activit\]ii umane s`nt du-blate `ntotdeauna la Eliade de o „inten-]ionalitate religioas\14“ mai arhaic\ [i maideterminant\ dec`t altele.

Enigmaticul nivel „magico-religios“

Pentru a atenua poate impresia deanacronism pe care o poate provocafolosirea cuvintelor „religie“ [i „religios“,aplicate unor fapte preistorice excesiv detriviale uneori, Eliade utilizeaz\ de obicei

`n locul lor epitetul „magico-religios“.Precum `n aceste dou\ secven]e: „~n el`nsu[i, depozitul [de oseminte] nu este de-c`t expresia unei inten]ionalit\]i magico-religioase.“; „Simbolismul sexual alpilonilor sculpta]i `n form\ de falus esteat`t de evident `nc`t nu ne putem `ndoi desemnifica]ia lor magico-religioas\.“15

(trad. red.) Desigur, Eliade nu a f\cut aici altceva

dec`t s\ se conformeze unui uzaj extremde r\sp`ndit [i foarte frecvent, dar care nuface ca aceast\ expresie s\ devin\ mai per-tinent\. O eroare nu `nceteaz\ s\ fie unapentru c\ este comis\ de cei mai mul]i [ide foarte mult timp. Ce este `n realitate unfapt magico-religios? Eliade nu `l explic\,dup\ cum nu spune nici prin ce se deo-sebe[te el de un fapt pur [i simplu „reli-gios“. Ghicim `ntr-un mod mai mult saumai pu]in confuz c\ aceast\ expresie a fostreluat\ de el pentru a desemna un vast an-samblu de practici (Rituri de fecunditate?Rituri de ini]iere? Rituri funerare? Riturisezoniere?) care nu s`nt tocmai „religioa-se“ `n sensul viziunii noastre indigene,adic\ cre[tine a „religiosului“.

~ns\ dac\ ne amintim c\ magia a c\p\-tat conota]ia sa funciarmente negativ\ `ncadrul disputelor care au opus P\rin]iiBisericii16, ap\r\tori ai accep]iei cre[tine acuv`ntului „religie“, adversarilor lor p\-g`ni, trebuie s\ admitem c\ opozi]ia cano-nic\: magie vs religie n-a avut niciodat\sens dec`t `n interiorul cadrului restr`ns alacestor polemici [i c\, `n consecin]\, ea nuposed\ cu siguran]\ o valoare exemplar\atemporal\ [i universal\. Altfel spus,transpunerea sa `n preistorie nu se poateface dec`t cu pre]ul unui violent anacro-nism! Este tot at`t de deplasat\ ca [iopozi]ia latin\ [i p\g`n\: sacra/ auspiciaaplicat\ catolicismului lui Bossuet sau allui Fénelon.

Dar, orice s-ar spune, cum ar trebui s\`n]elegem sau s\ traducem straniul oxi-moron: „magico-religios“? C\ci diferiteleleg\turi semantice pe care am putea `n-cerca s\ le imagin\m `ntre cei doi termeniai acestui compus s`nt toate la fel de pro-blematice. Nu putem de fapt s\ ne ima-gin\m c\ ei se opun sau se exclud. (Unfapt magico-religios devine imediat o a-porie de neimaginat, o adev\rat\ mons-truozitate semantic\.) Nici c\ se com-pleteaz\, pentru c\, `n acest caz, religiosulteologilor [i fenomenologilor ar trebui s\-[i recunoasc\ propria sa imperfec]iune [iinsuficien]\. Nici c\ se confund\ (idem).Nici, `n mod evident, c\ acest compusdesemneaz\ ceva ce transcende fiecaredintre cei doi termeni, pentru c\ atunciacest nivel „magico-religios“ ar devenireferin]a absolut\ [i s-ar confunda cuAbsolutul. Desigur, putem `nc\ s\ conce-pem „magico-religiosul“ ca pe un compusimpur, o pervertire sau o contaminare a„religiosului“ de c\tre magie. „Magico-religiosul“ ar fi astfel „religiosul“ per-vertit superficial sau `n profunzime dec\tre „magie“.

~ns\ aceast\ manier\ de a privi lucru-rile, dup\ cum am precizat mai devreme,ar fi constr`ns\ s\ postuleze atemporalita-tea [i imutabilitatea sferelor semanticeorganizate `n jurul acestor doi termeni,ceea ce, `n chip evident, ar veni `n contra-dic]ie cu tot ceea ce ne `nva]\ istoria aces-tor cuvinte [i a respectivului c`mp se-mantic. Drept urmare, ar fi fost imposibils\-i explici lui Platon, lui Buddha sau luiZoroastru ce ar reprezenta un fapt „magi-co-religios“. {i chiar mai dificil s\ traduciaceast\ expresie `n limba lor.

Aceste contradic]ii [i dificult\]i nu l-autulburat c`tu[i de pu]in pe Eliade care, cuo doz\ de ingenuitate, folose[te cuvinte-le „religie“, „religios“ [i „magico-reli-gios“ ca [i c`nd ele ar desemna `n modefectiv niveluri epistemologice omogene[i consistente, indiscutabile [i atem-porale totodat\.

Sprijinindu-se pe certitudinea c\ oame-nii preistorici, activit\]ile lor [i „uneltele“lor, p`n\ la cele mai obi[nuite17, se supu-

neau exigen]elor unui irepresibil instinctreligios, Eliade se gr\be[te s\ extrapoleze[i s\ reconstruiasc\ pe baza unor m\rturiiarheologice – `ntotdeauna pe c`t de sibili-nice, pe at`t de conjecturale – ceea ce con-sider\ a fi `nsu[i tipul religiei preistorice.La pagina 34 a aceleia[i lucr\ri, g\sim oexcelent\ ilustrare a acestui procedeu:„Putem considera reprezent\rile paleoliti-ce drept un cod semnific`nd at`t valoareasimbolic\ (a[adar «magico-religioas\») aimaginilor, c`t [i func]ia lor `n ceremonilecare se raporteaz\ la diverse «istorii».“(trad. red.)

De[i, la prima vedere nu pare astfel,aceast\ fraz\ aproape anodin\ reprezint\un excelent condensat al retoricii eliadie-ne, al artificiilor sale. Ce spune ea? Sau,mai cur`nd, ce afirm\ ea f\r\ cea mai mic\dovad\? C\ imaginile [i, `ntr-o manier\mai general\, semnele venite din preis-torie posed\ o valoare „simbolic\“, a[adar„magico-religioas\“. Pe aceast\ baz\ fra-gil\ [i deja foarte contestabil\, Eliadededuce c\ exist\ `n mod egal „istorii“, s\`n]elegem „mituri18“, care pun `n scen\„fiin]e supranaturale19“ [i c\ unele [i altele,imagini [i „istorii“, ar juca un rol capital`n celebrarea enigmaticelor „ceremonii“.Cavernele [i grotele s`nt ele `nsele consi-derate deseori „sanctuare“, adic\ „locurisfinte“. Ajung`nd `n acest punct, imagi-na]ia literar\ s-a substituit de mult timpunei prudente metode dedutive.

Convingerea afi[at\ de Eliade c\ arexista `nc\ din preistorie practici [amanice[i rituri de ini]iere nu se `ntemeiaz\ pefapte [i argumente bine stabilite. Astfeleste reconstruit `ntr-o manier\ cu totul [icu totul arbitrar\ un complex religios pre-istoric care adun\ tocmai elementele (mi-turi, rituri, simboluri, fiin]e supranaturale)care, a priori [i `ntotdeauna, potrivit luiEliade, permit caracterizarea unei religii!

(traducere de A.C.)

1 Pentru aceasta ne vom raporta la DUBUISSON1993, 215-303; 1992, 103-118; 1995b, 42-51; 1999,25-36. ~n DUBUISSON 1998, 238-249, le r\spund„ap\r\torilor“ lui Eliade, curioas\ cohort\ `n care sereg\sesc un telog cre[tin (BOESPFLUG 1995, 260-

262), un partizan al unei concep]ii fasciste a Tradi]ieioculte (BAILLET 1993, 10-11), un „guénonian“(GUYONVARC’H 1995, 207-211) [i un militantdezorientat al unui neop\g`nism european (CELS1994, 61-65).

Prientre lucr\rile recente (prezent`nd ele `nseleimportante bibliografii): CHIVA 1992, 89-102;VOLOVICI 1991 et 1996; BERGER 1989 et 1994;LANTERNARI 1986; CAIN 1989; MANEA 1991 et1992; BORGEAUD 1993; IOANID 1988 et 1990;McCUTCHEON 1993 et 1997; STRENSKI 1987;IANCU 1998; STOCZKOWSKI 1999, 355-367;ELLWOOD 1999; WASSERSTROM 1999. De[iscris\ de un discipol fervent, cartea lui RICKETTS1988 prezint\ numeroase documente cople[itoare,din perioada fascist\ a lui Eliade. Bilan]ul f\cut deALLEN 1994 acord\ `n chip v\dit cea mai mareaten]ie „ap\r\torilor“. Dintre ace[tia `i amintim peRENNIE 1996; OLSEN 1992 [i CAVE 1993.

2 ELIADE 1976, 7 ; cf. EUSEBIU DIN CESA-REEA 1974-1987, II, 6, 11: „A[adar, prin natur\ [iprin ideile `nn\scute sau mai cur`nd inculcate deDivinitate, to]i oamenii au presim]it, cu un ra]iona-ment comun, c\ ceea ce semnala numele [i esen]aDivinit\]ii era un lucru frumos [i util de a fi ob]inut,deoarece creatorul universului i-a s\dit germenele,prin ideile naturale, `n fiecare suflet ra]ional [iinteligent.“ Aceste idei au fost reluate `n epoca mod-ern\ de Schleiermacher, Constant, Tiele, Sabatier,Otto, van der Leeuw, Ricœur etc.

3 Un exemplu explicit `n ELIADE 1965, 101-102.

4 STRENSKI 1987.5 DUBUISSON 1999.6 LAIGNEL-LAVASTINE 2002, `n special

paginile 453-457.7 Dubuisson 1995a.8 ELIADE 1976, 13-67.9 Ibid., p. 16, 24, 27, 30, 41-43 etc.10 A se vedea `n aceast\ privin]\ DUBUISSON

1992, precum [i surprinz\torul articol al luiCORBIN 1975, 25-51, care `mp\rt\[e[te viziunile„gnostice“ ale lui Eliade.

11 Este, se [tie, teza dezvoltat\ de STOCZKOWS-KI 1994.

12 Ibid., p. 20.13 Pentru acest\ no]iune, a se vedea DUBUIS-

SON 1998, 277-30314 ELIADE 1976, 16.15 Ibid., p. 16 et 44-45.16 Spre exemplu LACTANCE 1987, XXIII, 1-9;

ORIGENE 1967-1976, II, 51 et VIII, 60-61; Sf`ntulAUGUSTIN 1960, X, 16; ISIDORE DIN SEVILIA1911, VIII, 9 etc. Aceste prejudec\]i „cre[tine“ aufost mai apoi reluate de g`nditorii Luminilor `n criti-ca lor global\ a supersti]iilor, precum la CONDIL-LAC 1991, 48-49.

17 „…e de neconceput ca uneltele s\ nu fi fost`nc\rcate cu o anumit\ sacralitate…“, ELIADE1976, 16. (trad. red.)

18 Ibid., p. 37.19 Ibid. p. 25 („Fiin]a suprem\ sau St\p`nul

fiarelor“ “), 31 („z`ne“) [i 41 (un „idol“).

„BANAL“ - FOTO: DAN ZBARCEA

noiembrie 2003

14 Labirint

AL. ANDRIESCU

Cine-l mai cite[te ast\zi pe Pouqueville?

Tot r\t\cind prin cricurile M\rii Egee,f\r\ s\ m\ pot desp\r]i de miraculosulEfes, pentru a ajunge la Halicarnas, ]int\pe care singur mi-am ales-o, m-am trezitcobor`nd din rafturiel bibliotecii mele cele[ase volume masive ale lui Pouquevilledespre Grecia `nceputului de secol alXIX-lea. Nu mai folosisem scriereaaceasta, Voyage de la Grèce1, a fostuluiconsul general al Fran]ei pe l`ng\ Ali Pa[adin Ianina, de mult\ vreme, c`ndurm\ream referirile sale asupra valahilordin Grecia st\p`nit\ de turci („la race laplus méchante du monde“2), detesta]i deautor, `n frunte cu faimosul pa[\, celebruprin crimele [i blestem\]iile sale. Pouque-ville `[i `ncepe povestirea `n 1805, odat\cu „re`ntoarcerea `n Levant“, `n serviciulFran]ei, „p\truns“ de sfaturile lui Pliniucel T`n\r: „Aminti]i-v\ c\ v\ trimit `n a-ceast\ Grecie, unde s-au nascut civiliza]ia,literele [i agricultura“3. Admira]ia pentruGrecia antic\, dec\zut\, `i `ntre]ine auto-rului aversiunea fa]\ de turci ori de c`te oridescoper\ ruinele vechii civiliza]ii.

Exist\ `n cartea lui Pouqueville, chiar`n primul volum4, un pasaj foarte intere-sant, printre at`tea altele, de aceea[i im-portan]\, privitor la rom=nii suddun\reni,la satele lor, ocupa]iile (`ndeosebi p\sto-ritul), a[ez\rile, obiceiurile [i locurile dep\[unat, cu numirile lor, care `i provoac\francezului greut\]i de transcriere a unordenumiri prea exotice pentru urechea saneexersat\ cu sunetele unor idiomuri bal-canice, altele dec`t greaca modernm\ pecare o cuno[tea bine. ~[i suspecteaz\, dinaceast\ cauz\, `nso]itorii greci din servi-ciul s\u c\ falsific\ vorbirea informatori-lor valahi, „alterat\ de propria lor pronun-]ie“, merg`nd cu suspiciunea p`n\ acolo

`nc`t declar\ c\ ace[tia au `ncercat chiars\-l `n[ele, greciz`nd probabil numeleunor localit\]i. Este bucuros, de aceea, c\`n casa unui negustor grec, unde tr\sese,„a g\sit un valah care f\cea comer] cucaravana `ntre Albania [i Bucure[ti“5.Leg\tura dintre bogatul comerciant grec [inegustorul valah, bun cunosc\tor allocalit\]ilor din regiune, `i d\ posibilitateastudiosului voiajor francez s\ rectifice„sous sa dictée la nomenclature desvillages“6. Nu [tim c`t de corect au fosttranscrise, sub `ndrumarea aceasta ocazio-nal\, numele satelor locuite de valahi, `nacest capitol (al V-lea) din primul volum,[i cu at`t mai pu]in `n celelalte. Un lucrueste cert, c\l\torul francez prin Grecia `[ifixeaz\ un reper macedorom=n important`n San-Marina, nume de localitate careavea s\ fac\, datorit\ lui Bolintineanu, ofrumoas\ carier\ poetic\.

Referirile lui Pouqueville la arom=niidin Grecia nu-i scap\ lui Th. Capidan, `ncomentariul s\u la poezia San-Marina, pecare `l reproducem, `n lipsa sursei folositede filologul rom=n (tip\ritura din 1820 aVoiajului `n Grecia), dup\ Teodor V=rgo-lici (Bolintineanu, Opere, I, Minerva,Bucure[ti, 1981): „Pouqueville, dup\ cedescrie mi[c\rile rom=nilor nomazi dinPind [i, `n special, aceea a rom=nilor«d’Avdèla, de Pèrivoli et de San-Marina,situés dans la cha`ne macédonienne duPinde», spune c\ plecarea la [es se facedup\ ce mai `nt`i «les prêtres l’annoncentpar des prières» [i apoi «la populationentière s’ébranle et se met en marche»“7.Compararea textelor, crede Capidan,aduce o confirmare f\r\ replic\ a influen-]ei lui Pouqueville `n versurile poetuluirom=n: „Popii binecuv`nteaz\ / {i atuncito]i s-au mi[cat / De plecare / C\tremare“8. Nu r\m`ne dec`t s\ fie c\utate [ialte exemple pentru a `nt\ri o demonstra-]ie care conduce, numai aparent, la o con-cluzie irefutabil\: „mai toate momentelecele mai caracteristice din aceast\ poeziesunt luate din opera scriitorului francez“(«ainsi les cicognes, oiseaux voyageurs,s’éloignent de leurs aires…» / „Astfeltrece scurta via]\ / De str\ini neat`rna]i /Ca cocorii / {i ca norii“9). Face bine edito-rul c\ nu urmeaz\ p`n\ la cap\t, `n comen-tariile poeziei San-Marina, demonstra]ialui Capidan, baz`ndu-se mai cur`nd peafirma]ia, mai general\, a poetului dinvolumul Poezii de D. Bolintineanu at`tcunoscute c`t [i inedite (1865): „San-Ma-rina … este un ora[ locuit de rom=ni. ~naceast\ pies\ se afl\ taboluri reale alevie]ii p\storilor rom=ni“10. Aceste „reali-t\]i“ p\store[ti `i erau bine cunoscute luiBolintineanu din c\l\toriile `n Macedonia[i `n ]ar\.

„San-Marina ast\zi ares\rb\toare de p\stori“

Circula]ia „motivelor livre[ti“ – sursaPouqueville – este mai complex\ dec`tapare `n comentariile citate. Poezia San-Marina celebreaz\ nu numai plecareap\storilor toamna, de Sf`ntul Dumitru, ci[i urcarea la munte a oilor, prim\vara, deSf`ntul Gheorghe11. Dup\ ce precizeaz\exact num\rul locuitorilor din San-Marina(„le bourg de San-Marina, colonie va-laque de huit cents familles“, autorul fran-cez descrie minu]ios plecarea p\storilor,pe m\sur\ ce z\pezile de pe platourilemuntelui Grammos se topesc. Ca `ntr-unadev\rat exod, odat\ cu turmele de oi, sedeplaseaz\ sus toat\ popula]ia acestor sate

de p\stori, inclusiv negustorii [i oamenii`nst\ri]i, preocupa]i nu numai de afaceri,dar [i de pl\cerile tihnite din locuin]ele lorde var\. Scriitorul francez are bucuria, pecare nu [i-o ascunde, de a surprinde unastfel de moment, care se repet\ anual, dinvia]a locuitorilor din San-Marina [ilocalit\]ile `nvecinate: „Les troupeauxremontaient dans ce moment vers sesp=turages, à mesure que la fonte desneiges découvrait les plateaux du montGrammos, et les marchands se rendaient àla foire qui suit le retour des bergers et deshabitants dans leurs demeures d’été. Lespersonnes aisées se disposaient aussi àpartir, pour y passer la belle saison quin’offre qu’une suite de fêtes et depanégyries, partagées entre les affaires etles plaisirs calmes qui font l’occupation etle bonheur des Orientaux“12.

Descrierea de aici este concordat\ cupoezia lui Bolintineanu, doar prin jubila]ias\rb\toreasc\ a p\storilor, `n peregrin\rilelor anuale, vorba poetului, „c`nd pe c`m-puri de verdea]\, C`nd pe mun]ii cei`nal]i“. Pendularea aceasta, cu ritualurilecare se leag\ de transhuman]\, intr\ `naten]ia ambilor autori, care o vor descrie,`n func]ie de scopurile urm\rite, diferit.Pouqueville este foarte riguros, chiarobositor uneori `n descrierea spa]iului [iobservarea oamenilor, `n timp ce Bolin-tineanu este un fantezist manierist, carerisipe[te cu voluptate juc\u[\ cuvintele, `nspiritul micilor romantici din epoc\.

Orice compara]ie `ntre cele dou\ tipuride discurs este irelevant\. Gre[eala luiCapidan13 const\ `n faptul c\ trateaz\textul literar ca pe un document etnografic[i lingvistic, `n afara oric\rei aprecieriestetice. Dincolo de aceasta, este greu decrezut c\ Bolintineanu, `n 1854, c`nd `nce-pe s\-[i elaboreze Macedonele, dup\ „onou\ c\l\torie la rom=nii din Macedo-nia“14, nu cuno[tea a doua edi]ie(1826–1827) a lucr\rii lui Pouqueville, [imai folosea `nc\ prima edi]ie (1820), pecare autorul ei o credea dep\[it\.

Ne-am situa apoi `ntr-o situa]ie celpu]in ciudat\ dac\ ne-am face iluzii c\slujba religioas\ f\cut\ la plecarea cio-banilor cu oile din sat sau la `ntoarcereaacas\ nu este aceea[i `n sudul ca [i `nnordul Dun\rii, `nc`t poetul s\ fi fostnevoit s\ apeleze la o „documentare“ dinafar\ pentru ceea ce avea sub ochi. C`tprive[te zborul p\s\rilor c\l\toare („Astfeltrece scurta via]\ / De str\ini neat`rna]i, /Ca cocorii [i ca norii / C`nd pe c`mpuri deverdea]\, / C`nd pe mun]ii cei `nal]i“) nu

este altceva dec`t o reprezentare ornitolo-gic\ a schimb\rii anotimpurilor care vinetot dinspre calendarul popular, folosit deBolintineanu pentru a conota poetic du-rata ritualic\ `n compara]ie cu scurtimeavie]ii. A crede c\ „`n mai toate strofeleideea fundamental\ este luat\ de la autorulfrancez“ `nseamn\ a ceda prea u[or unoraprecieri exagerate pe care le f\cea,asupra acestei surse, cu mult\ vreme `nurm\, Th. Capidan, `ntr-un studiu plin demerite, printre altele [i pentru faptul c\aduce `n discu]ie `ntinsa opera a unuiadintre cei mai mari iubitori ai Greciei sub-jugate, `ntre locuitorii c\reia `i recunoa[te[i pe rom=nii suddun\reni. Dar cine `l maicite[te ast\zi pe Pouqueville ([ase volume,peste 3000 de pagini!)? M\rturisesc, f\r\nici o modestie, c\ eu o fac, din interes [ide multe ori cu pl\cere. Descrierea mace-dorom=nilor este minu]ioas\ [i plin\ deculoare `n numeroase pagini din aceast\`ntins\ lucrare „istoric\ [i descriptiv\“,opera vie]ii sale, cum o prezint\ autorul `nIntroducere.

1 Voyage de la Grèce, par F.-C.-H.-L.Pouqueville, avec cartes, vues, et figures, deuxièmeedition, revue, corrigée et augmentée, tome premier,Paris, Firmin Didot, MDCCCXXVI.

2 Idem, p. 223.3 Ibidem, p. III (Introduction).4 Ibidem, pp. 232–233.5 Ibidem, p. 232.6 Ibidem.7 Dimitrie Bolintineanu, Opere, I, Poezii, Edi]ie

`ngrijit\, tabel cronologic, note [i comentarii deTeodor V=rgolici, Studiu introductiv de Paul Cornea,Scriitori rom=ni, Editura Minerva, Bucure[ti, 1981,p. 915.

8 Idem.9 Ibidem. Pentru edificarea deplin\ a cititorului

asupra migra]iei anule a p\storilor arom=ni din satelemen]ionate de Pouqueville, e recomandabil\ lecturaintegral\ a pp. 389-391, II, edi]ia a II-a, 1826,raportate obligatoriu [i la cele referitoare lareg\sirea, `n prim\var\, a locurilor de unde p\storiiplecaser\ toamna. Acestea, putem presupune,constituie o surs\ la fel de veridic\ pentruBolintineanu, atent la ceremonialul p\storesc subtoate aspectele, „concertele pentru celebrareaprim\verii“, cum le nume[te Pouqueville (3, p. 103),asem\n\toare cu cele de toamn\, „s\rb\torile dep\stori“, cum le spune poetul rom=n.

10 Bolintineanu, Ibidem, p. 914.11 ~n calendarul popular, aceste s\rb\tori au

numele S`ngiorz (Transilvania [i Banat, Sf`ntulGheorghe, `n alte regiuni) [i S`medru (Sf`ntulDumitru). Vezi Ion Ghinoiu, Obiceiuri populare depeste an, Editura Funda]iei Culturale Rom=ne,Bucure[ti, 1997, pp. 171–173.

12 Pouqueville I, pp. 232–233. Vezi [i ampla not\(1) de la p. 233.

13 Vezi studiul lui Th. Capidan: Scrierile lui Dim.Bolintineanu despre Macedonia, `n Omagiu lui I.Bianu, Bucure[ti, Cultura Na]ional\, 1927.

14 Bolintineanu, op. cit., p. LXXIV.

De la Efes la Bodrum (Halicarnas) IVUn neprev\zut intermezzo de istorie literar\

FOTO

: GA

BR

IEL

CU

CU

TEA

NU

noiembrie 2003

15Literatura, ce poveste!

LIVIU ANTONESEI

Despre ameliorareacapodoperelor

Probabil cea mai bun\ carte a „grafo-manei“ Amélie Notomb r\m`ne cea dedebut – Igiena asasinului din 19921, inge-nioasa poveste a confrunt\rii `nainte demoarte dintre un laureat al PremiuluiNobel pentru Literatur\ [i o t`n\r\ jurna-list\, ce reu[e[te s\-l supun\, pentru prima[i ultima oar\, unui proces de m\rturisiricomplete [i departe de a fi nevinovate.~ns\ povestea `n `ntregul s\u o poate g\sioricine `n traducerea româneasc\.2 Cumpoate g\si [i povestea autoarei `n prefa]alui Al. C\linescu. Eu m-am oprit asupra eidoar pentru un detaliu legat de destinulc\r]ilor. Eroul pove[tii, care nu mai iesedin cas\ [i nici mai scrie de decenii, `[ipetrece, `ntre altele, timpul excedentar„amelior`nd clasicii“:

„– V\ juca]i? De-a ce?– De-a orice. Fac ture cu scaunul

rulant, organizez un slalom, m\ joc cus\ge]elele – uit\-te la peretele din spateledumitale, ai s\ vezi stric\ciunile – sau,supremul deliciu, rup paginile proaste dinclasici.

– Cum? – Chiar a[a, cur\]. Prin]esa din Clèves,

spre exemplu: excelent roman, dar multprea lung. Presupun c\ nu l-ai citit, a[ac\-]i recomand versiunea prescurtat\ pringrija mea: o capodoper\, o chintesen]\.

– Domnului Tach, ce-a]i spune dac\,peste trei secole, din romanele dumnea-voastr\ s-ar smulge paginile consideratede prisos?

– Te provoc s\ g\se[ti fie [i o pagin\ deprisos din c\r]ile mele.

– Doamna de la Fayette v-ar fi spusacela[i lucru.

– Doar n-o s\ m\ compari cu midinetaaia!

- Ori[ic`t, domnule Tach...– Vrei s\ [tii care-i visul meu secret?

Un autodafé. Un minunat autodafé al`ntregii mele opere. }i-am luat piuitul,hai?“3

Citatul e mai lung, dar dimensiunilesale se justific\ `ntruc`t, chiar la acest modjuc\u[, cumva parodic, s`nt puse c`tevadin problemele esen]iale ale literaturii.Mai `nt`i, statutul autorului [i al operelorsale. Eroul pare s\ cread\ c\, din momen-tul ie[irii `n lume, o oper\ nu mai apar]ineexclusiv autorului, c\ devine un fel de buncomun, nu doar datorit\ lecturii, ci [i posi-bilelor interven]ii ameliorative ce se potexercita asupra acesteia. Argumentul este[i nu este tare, `n fond el ar putea argu-menta la fel de bine `n favoarea plagiatu-lui. Rupi paginile unei c\r]i pentru c\ nu-]i plac, le preiei aidoma pentru c\ leiube[ti foarte mult. Totul pare s\ se joace`n teritoriul iubire-ur\, pl\cere-nepl\cere.Dac\ procedeul lui Tach ar fi doar pentruuz personal, n-ar fi motive de a obiecta –`n fond, oricine cite[te ceea ce `i place [icum `i place, poate s\ri c`te pagini plictisi-toare dore[te. ~ns\ el recomand\ [i interlo-cutoarei sale, spre lectur\, aceast\ variant\expurgat\ – „`]i recomand versiunea pres-curtat\ prin grija mea: o capodoper\, o

chintesen]\“. Bine`n]eles c\ Tach estemali]ios atunci c`nd se refer\ la Prin]esadin Clèves, socotit\ `ndeob[te un exemplual conciziei, al economiei de mijloace, [inu la Quijote ori Fra]ii Karamazov, careau destule pagini de prisos, dar nu astaeste adev\rata chestiune, ci cea a legiti-mit\]ii. {i, de fapt, `n aceast\ privin]\, nuse `n[al\ deloc – nu recomand\ Prin]esadin Clèves modificat\ ca apar]in`nd autoa-rei, ci precizeaz\ c\ este vorba despre„versiunea prescurtat\ prin grija mea“.Tach nu distruge o capodoper\ clasic\, ci,aidoma parodi[tilor, la fel cu PierreMénard, dar infinit mai pervers `n cele dinurm\, ofer\ o alt\ oper\, care nu o „distru-ge“ pe cea de origine, ci doar, dac\ e s\-lcredem – [i de ce nu am crede un laureatal Premiului Nobel, chiar dac\ apar]inedoar istoriei fic]iunii? – ci numai o surcla-seaz\. Prin urmare, procedeul e legitim,pentru c\ intr\ `n zona concuren]ei norma-le dintre creatori. Dac\ se preiau motive [isimboluri, dac\ se citeaz\ metafore [i ima-gini din operele altora, ce ne-ar `mpiedicas\ lucr\m asupra operelor ca (qua) atare?Prin ce este mai dens `n legitimitateUlysse de Joyce dec`t Prin]esa `n versiu-nea lui Prétextat Tach? ~n fond, rup`ndpaginile, Tach nu distruge o oper\, ci orescrie, `[i scrie propria capodoper\, pecare, deosebit de Joyce, n-o va semna cunumele s\u. {i asta se petrece tocmai `nanii `n care el `nsu[i a `ncetat s\ mai scrieopere „originale“. Determini[tii simpli[ti,auroralii ar spune c\ dup\ scriere, vine re-scrierea. Ca [i cum, de la Homer [i Biblie`ncoace, lucrurile ar fi stat vreodat\ altfel!Re-scrierea nu e o „distrugere“ a c\r]ilor,nici chiar atunci c`nd unele pagini dispar,ci un suprem omagiu. ~n aceast\ privin]\,Tach [i Pierre Ménard s`nt fra]i buni,demni de confra]ii lor pe care chiar eui-am `nt`lnit `n gr\dinile Paradisului, `ntr-un pasaj anterior al acestei c\r]i, [i demnis\-i `nt`lneasc\ pe ace[tia, fie [i doar `naceast\ fic]iune teoretico-critic\, [i s\ seaplece `mpreun\, grijulii, aten]i [i pasio-na]i asupra paginilor Odiseei, ale lui DonQuijote, ale celebrului C`nt al XIV-lea...

Temperatura la care ard c\r]ile

{tiu deja, [tim deja, de la RayBradbury, temperatura la care ard c\r]ile.Dar mai credeam c\ singurul motiv alincendierii ]ine de cenzur\, de epurareaideologic\. ~ns\ motivele pot fi infinit maivariate. Iat\, aceea[i Amélie Nothomb – oautoare ale c\rei personaje „se lovesc“mereu `ntr-un fel ori altul de c\r]i – neevoc\ un motiv mult mai terestru, ce ]inede o necesitate fizic\, ca s\ scriu a[a, [i deo calitate a suportului obi[nuit al c\r]ilor,h`rtia, numit\ combustibilitate.4 S\ arzic\r]ile din motive ideologice, ca metod\radical\ de cenzur\, s\ distrugi Bibliotecadin Alexandria, fie pentru c\ e inutil\, fiepentru c\ ]i se pare periculoas\, precum sespune despre Califul Omar, s\ ridici auto-dafé-uri `n pie]ele publice, s`nt f\r\`ndoial\ opera]ii abominabile, crime denep\truns cu g`ndul. E permis\ `ns\ incen-dierea c\r]ilor pentru a te proteja de frig,pentru a-]i salva, fie [i ipotetic, iluzoriu,via]a? Dac\ e[ti `ndr\gostit sau profesor,pentru a salva via]a iubitei tale, a discipo-lilor t\i? {i dac\ da, atunci `n ce ordine veiproceda? Vei oferi mai `nt`i focului autoriifavori]i [i c\r]ile cele mai iubite? Sau, maidegrab\, vei crede c\ e potrivit\ ordineainvers\? Ce poate fi sacrificat mai `nt`ipentru o clip\ de c\ldur\ fizic\? Ce poatefi sacrificat supravie]uirii? ~n fond, chiarasta e tema din micro-romanul dramaticamintit. ~ntr-un fel, e cumva tema invers\celei din celebra anchet\ monden\ privindcartea/c\r]ile ce ne-ar `nso]i pe o insul\pustie. ~n apartamentul profesorului, din

ora[ul cuprins nu doar de asediu, nu doarsupus f\r\ r\gaz bombardamentelor, ci [icotropit de o iarn\ cumplit\, de crap\ pie-trele [i `nghea]\ s`ngele `n vene, despreasta dezbat profesorul-proprietar, asisten-tul acestuia [i studenta Marina. Las la oparte, pentru pl\cerea lecturilor individua-le, controversele animate – era s\ scriuaprinse! –, argumentele contorsionate,uneori specioase de-a dreptul, r\stunr\rilede situa]ie, schimb\rile spectaculoase depozi]ii dintre interlocutori, pentru a m\opri asupra finalului, final poate suspen-dat odat\ cu scena patetic\ a „ultimeic\r]i“ din bibliotec\:

„Daniel: A aruncat pe foc toate c\r]ile!(Pare complet pr\bu[it.)

Profesorul: Nu pe toate, a mai r\masuna – v\ las s\ ghici]i care anume.

Marina (Care alearg\ repede spre[emineu [i cade la picioarele profesoru-lui): Balul de la observator!

Profesorul: Bine v\zut, copilo! A[teptp\rerea ta pentru a decide ce soart\-i voirezerva.

Marina: O, v\ rog, n-o arde]i!Profesorul: Nu [tiu. Este o carte fru-

moas\, dar ce poate ea face pentru noi,Marina?

Marina: E singura frumuse]e ce ne-amai r\mas! Este ceea ce-ar putea s\ nefac\ s\ uit\m r\zboiul!

Daniel (c\z`nd pe jos, dezgustat): Mi separe c\ incendierea Bibliotecii dinAlexandria a fost un spectacol plin de bungust, comparativ cu acesta.

Profesorul: Nu ne va face s\ uit\m preamult\ vreme r\zboiul.

Marina: Nu conteaz\, profesore, nicinoi nu mai avem mult\ vreme! Dar m\cardac\ aceast\ carte ar dura p`n\ la moarteanoastr\!

Profesorul: Nu-mi place s\ te v\d at`tde idealist\ dintr-o dat\. Te-ai luptat cumine ca o fiar\, iar c`nd a venit vorba deromanul \sta, vorbe[ti cuprins\ parc\ defocul sacru, ca o sf`nt\. M\ faci s\ detestaceast\ carte!

Marina: Nu fi]i gelos pe o carte, lanaiba!

Profesorul: Bine. Recunoa[te atunci c\e[ti o fiar\.

Marina: S`nt o fiar\!Profesorul: Spune c\ nu mai ai nimic

omenesc `n tine.Marina: Nu mai am nimic omenesc!Profesorul (pun`nd cartea la intrarea

[emineului): ~n acest caz, `]i este indife-rent dac\ distrug aceast\ carte?

Marina: Nu, v\ rog, nu-mi este egal!(Se ridic\ pentru a-i opri gestul.)

Profesorul: Atunci, m-ai min]it. Nu e[ti`nc\ un adev\rat animal. Ne r\m`ne unsingur lucru omenesc, aceast\ carte. {i cas\ te pedepsesc c\ m-ai min]it, iat\ cesoart\ rezerv acestei p\rticele de umanita-te. (O arunc\ pe foc.)

Marina: Nu! (Strivit\ de oroare, eaprive[te, aproape de gura [emineului,fl\c\rile ce devor\ cartea. R\m`ne `ncre-

menit\ c`teva clipe. Apoi `l prive[te peprofesor cu toat\ ura de care era `n stare).Nu vreau s\ v\ mai v\d! (Se ridic [i fuge`n culise.)

Profesorul (ridic`nd vocea, batjocori-tor): Nu, nu pleca! Profit\ m\car deaceast\ v`lv\taie! Doamne, ce proast\-imititica!

Daniel: Iat\-m\ u[urat: e, totu[i, maipu]in monstruoas\ dec`t dumneavoastr\.

Profesorul (cu un sur`s): Nimeni nurezist\ imposibilului.“

Ar mai fi de ad\ugat c\ ideea folosiriifor]ei calorice a c\r]ilor pentru combate-rea frigului, pentru prezervarea poten]ial\a vie]ii, apar]inuse Marinei [i c\ profeso-rul se opusese, la `nceput, din toate puteri-le. A cedat, `n cele din urm\, argumentelor„ra]ionale“ – via]a, via]a unei tinere maiales, e mai important\ dec`t orice oper\ deart\, dec`t cele mai importante capodope-re. Exist\ o moral\ aici, una simpl\, ele-mentar\ – cine porne[te distrugerea, chiarcu cele mai n\t`nge opere, pentru c\ a[a a`nceput alimentarea [emineului, nu o maipoate stopa, nici m\car ajuns la ultimacapodoper\, cea mai iubit\, poate tocmaipentru c\ e ultima. Iar ultimele gesturi [icuvinte ale profesorului, inclusiv replicafinal\ din fragmentul citat, nu mi se pardeloc cinice, ci mai degrab\ moraliste –nu at`t `n ce-o prive[te pe Marina, cumpoate s\ par\ la o privire gr\bit\, ci pri-vind, pe larg situa]iile f\r\ ie[ire. „Nimeninu rezist\ imposibilului“, prin urmare, nu-lpune pe om `n fa]a op]iunilor f\r\ solu]iereal\. Nu po]i alege `ntre via]\ [i frumu-se]e, iar dac\ o faci, obligat ori cubun\[tiin]\ [i din proprie voin]\, oricumalegerea va fi eronat\. Pentru c\ vei pier-de, indiferent de ce anume vei alege.Pentru c\ o asemenea situa]ie, de a alege`ntre cele `ntre care nu se poate alege,dec`t numai printr-un viol al min]ii, esteabsurd\. Poate e un fel de a spune c\ via]a[i frumuse]ea s`nt una [i c\ a `ncerca s\alegi `ntre una [i cealalt\ `nseamn\ a optapentru o form\ ori alta de sinucidere. {inici m\car nu po]i decide care este mai`nsp\im`nt\toare. {i, probabil, nici nu po]ispune pe care ai alege-o dac\ nu te aflideja `n situa]ia unei asemenea abominabi-le alegeri! Nu-]i mai r\m`ne dec`t s\ speri,cu hot\r`re [i timiditate, c\ nu vei ajungevreodat\ s\ alegi `ntre una [i cealalt\. S\speri p`n\-n ultima clip\. {i c`nd `]i vei luazborul, c`nd vei p\r\si creanga arboreluit\u, s\ mul]ume[ti Dumnezeului t\u c\ n-aifost supus unei asemenea ispitiri. C\ a fost,prin urmare, `ng\duitor [i darnic cu tine.

1 Amélie Nothomb, Hygiène de l’assassin, AlbinMichel, Paris, 1992.

2 Amélie Nothomb, Igiena asasinului, Polirom,Ia[i, 2000, traducere de Giuliano Sfichi, prefa]\ deAl. C\linescu.

3 Op.cit., pp. 39-40.4 Amélie Nothomb, Les Combustibiles, Albin

Michel, Paris, 1994. 5 Ibidem, pp. 86-88.

(Din volumul Literatura, ce poveste!)

Apari]ia, dispari]ia [i eternitatea c\r]ilor (II)FO

TO: G

AB

RIE

LC

UC

UTE

AN

U

FOTO: MICHAEL ASTNER

noiembrie 2003

16 Recitiri

DORIS MIRONESCU

Corabia lui Sebastian (1978), volumulpostum de poezii al lui A.E. Baconski, nua avut parte de o primire extrem de favo-rabil\. ~i era recunoscut\ performan]aliric\, capacitatea poetului de a se rein-venta, continu`nd schimbarea la fa]\ dinCadavre `n vid (1969), chiar cu un plus deconcrete]e `n pictarea degringoladei meta-fizice a lumii contemporane. ~ns\ `ncepeas\ deranjeze `nc\p\]`narea cu care poetulp\rea s\ `[i cultive idiosincraziile nemas-cate. Corabia lui Sebastian era o critic\ aOccidentului v\zut ca o plut\ a nebunilornavig`nd `n deriv\, `n haos axiologic [i `nimpostur\ moral\ [i artistic\. Berlinuloccidental, care p\rea s\ fi stat la origineaimaginii pe care Baconski voia s\ oconstruiasc\, era un Babilon modern,locul unui declin al civiliza]iei produs desupraabunden]\, de suprasaturare, adic\de o tr\dare a propriei mo[teniri.

Or, cititorii români ai lui Baconskitr\iau ei `n[i[i `ntr-o lume ale c\rei declincomunist [i deriv\ totalitar\, c`t se poatede originale, nu datorau nimic Occiden-tului. Atitudinea baconskian\, critic\ fa]\de pr\bu[irea valorilor, `i satisf\cuse `nvolumul anterior, care p\rea s\ schi]eze`ntr-un poem o „anti-miori]\“ apocalip-tic\ cu iz anticomunist, `n orice caz anti-defetist: „Singuri s`nte]i uci[i `n p\durif\r\ lupt\, / nimenea nu v\ poart\ cununa,/ nici o stea n-a c\zut, nici o f\clie nuarde“ (Vae victis!). ~ns\ volumul postumdeplasa ]inta „criticii“, f\r\ m\car a olocaliza undeva `n interiorul personajuluipoetic – ceea ce ar fi putut `nc\ fi citit `ncheie subversiv\. Cititorii români `[i pla-

sau speran]ele `n Occidentul pe careBaconski `l vedea `n plin haos axiologic.De aici, o tensiune explicabil\ a recep-t\rii, prezent\ [i `ntr-o recenzie a luiMircea Martin: „Corabia lui Sebastianproduce uneori impresia unei `ncr`ncen\rif\r\ obiect… N-am putea spune c\ Ba-conski exceleaz\ printr-o foarte nuan]at\`n]elegere a lumii occidentale dup\ ima-ginea pe care o construie[te despre unuldin ora[ele ei etalon“.

Marea reu[it\ a lui Baconski, mai ales`n volumele sale t`rzii, este de a-[i ficonstituit, `n descenden]\ rilkeean\, unlimbaj poetic destul de original (mai ales`n context românesc). ~n anii ’60, al\turide confra]i mult mai tineri, cu to]ii `nc\utarea unei identit\]i poetice audibile,Baconski reu[e[te s\ se individualizeze.Timbrul s\u r\m`ne grav, ca `n Fluxulmemoriei, `ns\ se aplic\ acum unor tememult mai urgente dec`t experiment\rile `njurul eului poetic de mai `nainte. Odec\dere universal\, revolt\ a c\rnii `mpo-triva spiritului, imagini ale violen]ei la[e [iale tr\d\rii: acesta este universul poetic pecare `l descoper\ Baconski. Lirismul seconstituie `n marginea unui schelet narativsau mai degrab\ anecdotic, intrat para-doxal `n zona liric\ prin [ocarea repre-zent\rii comune. Limbajul se p\streaz\ `nzona liricului prin amploarea rostirii, pre-dispus\ la crearea de imagini poetice.Iradia]ia semantic\ a unor astfel de imagi-ni va fi larg\, iar imprecizia reprezent\-rilor [i a no]iunilor semnificate prin ele(r\ul, violen]a, spaima, dec\derea, ru[inea,moartea) le spore[te haloul de poeticitate.~n volumul Corabia lui Sebastian, `ns\,„referentul“ devine mult mai precis,sup\r\tor de precis, cum par s\ cread\ uniicritici.

Aceste poezii apar]ineau `ntru totulnoului val modernist, puteau fi `ncadratecanonic mi[c\rii novatoare din anii ‘60-’70, mi[care `n general pro-occidental\,care deschisese cultura român\ la dialogprin traduceri `n ambele sensuri. (Ba-conski `nsu[i participase la deschidereprin vasta antologie din 1972, Panoramapoeziei contemporane.) Cum se putea ca opoezie modernist\ s\ con]in\, atunci, ideiat`t de „reac]ionare“? Sau, mai bine zis,cum se putea ca ni[te versuri at`t de binescrise s\ spun\ lucruri at`t de nepotrivite?

O lume haotic\

~n „c`ntecul de insomnie al BerlinuluiOccidental“, Baconski pune mult dinatmosfera de confuzie existen]ial\ pentrucare `n volumul precedent ar\tase at`taaplica]ie. Ora[ul este o lume care nu-[imai cunoa[te ra]iunea de a fi. Locuitoriilui `[i problematizeaz\ existen]a f\r\ avedea nici un cap\t disper\rii. Tinerii,mo[tenitori ai unei culturi multiseculare,se viseaz\ barbari, dar nu reu[esc s\-[idep\[easc\ statutul epigonic. Barbariaartificial\ le este [i ea `nscris\ `n mo[teni-rea genetic\. Prezentul este plin de zgo-mote [i de culori suprapuse, de un efortspasmodic care `ncearc\ s\-[i dovedeasc\sie `nsu[i c\ exist\. Rezultatul este de unpitoresc izbitor, dar care tocmai astfeltr\deaz\ lipsa de diferen]iere a tuturoracestor manifest\ri: „Am v\zut un maniacf\c`nd injec]ii trandafirilor / am v\zut ofemeie de lemn am v\zut un burghez /d`nd o l\m`ie girafei din gr\dina zoolo-gic\ / am v\zut un profesor p`ndind unc`ine de ras\“.

De fapt toate aceste ipostaze arat\acela[i lucru: confuzia interioar\, pierde-rea sim]ului vie]ii [i `nlocuirea acestuia cusuccedanee. Are loc o extraordinar\ goan\dup\ original, dup\ unic, dup\ senza]iinoi, ceea ce nu `nseamn\ dec`t o epuizarea mi[c\rii modernit\]ii spre perpetua re`n-noire: „bine e / s\ ai o colib\ `n Dahlem [is\ te visezi `n Neanderthal, bine e / s\ aipatru picioare [i-un blazon cump\rat de lacer[etorul b\tr`n / [i-o iubit\ `n form\ de S– bine e s\-]i scrii numele / pe-acest splen-did ambalaj [i cobor`nd `n taverne s\ fra-ternizezi / cu apa[ii c\ci ora[ul e plin dep\duri [i nimenea nu te vede…“

Aceast\ goan\ dup\ senza]ii noi nuatinge `n nici un caz noul, cel adev\rat [icreator. Dintr-o senza]ie de satura]ietotal\, „epigonii“ occidentali vor s\ reven-dice nimicul, s\ [i-l asume ca al lor.Acesta este `ns\ t\r`mul imposturii, `n pri-mul r`nd al celei artistice, dar [i al celeipolitice [i etice. Avangardi[tii promotoride happenings care mizeaz\ pe un con-tract sub`n]eles cu publicul se dovedescni[te impostori atunci c`nd publicul reac-]ioneaz\ altfel dec`t era prev\zut. Di-rectorii de opinie politic\, Linksintellek-tuelle, [i-au transformat voca]ia `ntr-osurs\ de propulsie social\, [i astfel ausacrificat-o. Nu exist\ pic de vitalitategenuin\ `n tot acest activism febril,g`f`itor: „hai s\ strig\m, s\ invad\mstr\zile, / hai s\ scriem un poem electro-nic, un poem Siemens, hai s\ ne str`ngem/ laolalt\ cu to]ii f\c`nd zid `mpotrivazidului, / s\ ucidem cu pietre primii copiic\run]i, / s\ flamb\m cuvintele ce putre-zesc pe trotuare, / hai s\ asan\m ploaiasau… nu mai [tiu…“

Foarte multe s`nt semnele care arat\referentul direct al scrierii baconskiene.~ntregul volum, de altfel, este compus din

texte `n versuri [i „anti-poezii“, texteanecdotice `n proz\ care le dubleaz\ pecelelalte [i uneori le fac inutile. ~n plus,poeziile par manieriste, `n condi]iile `ncare „mesajul“ lor se putea spune [i maidirect, f\r\ arabescurile lirismului. Uneleedi]ii t`rzii, de pild\ antologia Fluxulmemoriei din 1987, elibereaz\ versurilede o vecin\tate at`t de stingheritoare.Poezia, ca s\ fie poezie, trebuie s\ aib\ceva de transmis care s\ nu poat\ fi spus`n nici un alt fel. A[a `nc`t mi se pare c\trebuie s\ c\ut\m `n versurile baconskienealtceva dec`t un mesaj ideologic transpa-rent [i, la urma urmelor, inutil, precumdetestarea Occidentului de c\tre un indi-vid care ne este indiferent, `nt`mpl\torautor de c\r]i.

Voca]ia Occidentului

Occidentul din poezia lui Baconskieste un teatru al mor]ii. Vidul din spateletuturor gesturilor [i manifest\rilor gratuite[i pitore[ti este semnul `nsu[i al nimicu-lui. Formele artistice bizare pe care le cul-tiv\ ace[ti oameni cu o sensibilitate dege-nerat\ se ofer\ unei singure interpret\ri [ireveleaz\ un singur sens: „Acolo se-ng`n\suprafe]e [i linii / `ntr-o disarmonie pecare zadarnic / ai t\lm\ci-o c`nt`nd c\cinumai cearc\nul / ochiului mort o cu-noa[te“. Moartea este mesajul acestei lumipoetice, ba `nc\ o moarte individual\, per-sonal\, resim]it\ intim `n accese de auto-scopie dureroas\: „La ce bun aceast\ mi[-care / aceast\ nebunie `n cerc aceast\ `n-cle[tare? / … / Pe poduri suspendate st\m/ scuip`nd `n ap\ propria noastr\ imagine“.Dragostea `ns\[i se transform\ `n altceva`n universul contaminat: „…s\ iube[ti ofemeie cu pantaloni galbeni o ma[in\des\v`r[it\ / de f\cut dragoste f\r\ dragos-te f\r\ identitate f\r\ vise…“ F\r\ identita-te [i f\r\ vise este numai somnul mor]ii.

~n at`tea forme diferite, omul apuseanare privilegiul de a cunoa[te taina mor]iipentru c\ el `nsu[i o tr\ie[te. De aceea„barbarul“ r\s\ritean, eu poetic delegat `nlumea occidental\, `i va invidia `ntotdeau-na agonia. ~n peregrin\rile perplexe aleacestuia prin oceanul diversit\]ii mortale,el va tr\i o fascina]ie rar\, care `l modific\profund. Mitul p\durilor `n care se poateoric`nd retrage „pentru `nc\ o mie de ani“,al culturii atemporale care `i serve[te carefugiu, este o repliere mai mult retoric\din fa]a acestei obsesii pe cale de a-lconfisca. De fapt putreziciunea este preasomptuoas\, boala prea nobil\ ca s\ poat\fi refuzate.

Occidentul este privilegiat pentru c\moartea `i apar]ine, c\ci [i-a asumat-o [i otr\ie[te cu toate nelini[tile implicate deacest fapt. Prin contrast, „barbarului“,ultim cititor al semnelor dec\derii, aceast\experien]\ interioar\ nu i se transmite. {iatunci el `ncearc\ s\ o dubleze prin poezie.Abia `n zona poetic\ se produce magiatransferului [i moartea devine o experien]\accesibil\, pe care poetul o `mp\rt\[e[te [ialtora: „Am scris oblic am scris `ntre DA[i NU am gravat / indescifrabile rune.Singur\t\]ii voastre / i-am dat propriulmeu chip“.

Corabia lui Sebastian este `n primulr`nd corabia mor]ii, a mor]ii perpetue,ad`ncite `n sine. Nu avem `n nici un cazde-a face cu o critic\ iresponsabil\ aOccidentului `ntr-un moment nepotrivit.Este o carte singular\ `n poezia româ-neasc\, un triumf liric care trebuie apre-ciat ca atare.

Declinul Occidentului `n poezialui A.E. Baconski

FOTO: MICHAEL ASTNER

17Poezie

noiembrie 2003

CRISTINA C~RSTEA

STYLE GALLERY

I. cre[te `n mine un zid. (imagineaz\-]i c\ nu exist\ nimic. Doar aceast\ larv\ imens\-t\cerea.Spa]iul ]esut `n eternitatea singur\t\]ii. Care ne acoper\. Cu ziduri. sunetul lui lung ro[u prelung ostenit s\ ne `nchipuim `mpreun\ esen]a.: un buldozer cu lama de fierprecum binecuv`ntarea

de la cap\tul unei m\n\stiri decopii.

~ntre ziduri `nalte lucrurile se lovesc `ntre ele.)

cu multe umbre vor s\ se nasc\

II. binecuv`ntarea fecund`nd malul sufletului: podul prin care am intrat/ am ie[itdup\ fiecare intrare / ie[ire nu ne mai vedem via]a griul triunghiular al emo]iei lungi [i sub]iri

eu tu el

intrare/ ie[ire

aceea[i imagine euce e un om `ntre ele

defileu al c\rnii prin fiecare `n parte

oclip\ singur\tatea nu-i a[a c\ vorbe[te aceea[i limb\ cu noi

eu tu el

pentru c\ azinici un ora[ nu ne poate ascunde

pentru c\ azi nici un p\m`nt nu ne poate ascunde

am tras clopotele. am tras buc\]ile fericite de lut m`nuind pe alocuri hystoria trupului meu. zi de zialt\ m`n\ altom cuunghia mor]ii retu[eaz\ pe zid alte ziduri. am tras peste mine p\tura mor]ii ca un curcubeu de argint searabinecuv`nt`ndu-m\ lut peste lut peste malul de ap\ [i aer

pentru c\ via]a e ca [i moartea nu are sens intrare / ie[ire un triunghi

plutitor

(o femeie `[i spal\ m`inile fa]a

ce e un om `ntre ele)

III. azi o lu\m de la cap\t: Scot `n afar\ zidul ultimei nop]i [i privesc:crematoriile de font\ ale ora[ului – vas cu l\turi metafizice. ]i-am scris poate c`teva r`nduri despre cum `nflorescmor]ii. am v\zut golgota spumeg`nd\ cese `nal]\ la creier. noi 2 un curcubeu peste sperma `nalt\a -sfâr[itului. o a[teptare calic\de vis [i de aer.cred (nu

mai a[tept.)

STYLE GALLERY II

`ntr-o `mbr\]i[are

redemptor et fidelium tocmai brumadintr-un

peisaj c\ruia `i sim]i tetraktyisul ca `n marele [ir r\sfirat pe num\r\toarea de plastic

(nu eu sint vie nu tua-l-t-c-i-n-e-v-atrece prin noi ca o cruce neagr\ sub ghea]\)

STYLE GALLERY III

`nainte de a fi deslu[i]i pa[ii `ntre zidurile`nt`mpl\tor

m\ ap\r\ shekinacum ]\r`na pe mort

pielea `ntins\ alucrului f\cut / desf\cut et ne nos inducas in tentationem sed libera nos:

fiar\ ro[ie fiar\ veche fiar\ a sf`r[itului[i triste]ea m`inilor mele

jum\tate pleoap\

pentru un singur om `mi piept\n p\rulp`n\ la glezne[i vreau s\ m\ ap\r

STYLE GALLERY

noiembrie 2003

18 Istorie recent\

MIRCEA ST|NESCU

Vasile Paraschiv este n\scut ̀ n 1929, ̀ ntr-unsat de l`ng\ Bucure[ti1. Din cauza problemelorfamiliale, la 13 ani pleac\ la Bucure[ti, undeface diferite munci, iar `n 1946 devine mem-bru de partid, pun`ndu-[i `n comunism spe-ran]a lichid\rii nedrept\]ilor sociale. ~n 1949,cu ocazia stagiului militar, este selectat pentru[coala de ofi]eri, pe care o absolv\ `n 1951.Mai mult, `n 1949 fusese ales pentru a fi trimispentru studii militare `n URSS, dar nu maipleac\, `ntruc`t comite eroarea de a posedaprintre c\r]ile sale una de Lucre]iu P\tr\[canu,devenit peste noapte „agent al imperiali[tilor“.~n fine, fiind considerat nesigur din punct devedere politic, `n 1952 este exclus din armat\.Lucreaz\ apoi ca tehnician la Po[t\, unde la[edin]ele organiza]iei de partid denun]\ com-portamentul condamnabil al [efilor fa]\ demuncitori. Sc`rbit, se transfer\ la o `ntreprin-dere din C`mpina, dar conducerea `ntreprin-derii la care lucrase `nainte profit\ de transferpentru a-l da, `mpreun\ cu familia sa, afar\ dinlocuin]\. Paraschiv denun]\ abuzul primuluisecretar de partid al jude]ului Prahova, to-var\[ul Mineu, care `ns\ `l trateaz\ de „bandit“[i `l d\ afar\ din cabinetul s\u. Acela[i tra-tament `l suport\ [i la Comitetul regional departid, din partea tovar\[ului Balalia, [i laComitetul Central. Abia dup\ ce amenin]\ c\`[i va face singur dreptate, ajung`nd un asasin,prime[te ceea ce i se luase: o locuin]\. Timp dezece luni el [i familia sa st\tuser\ prin g\ri saupe unde apucaser\.

Discursul lui Ceau[escu din aprilie 1968,de denun]are a crimelor din timpul perioadeiDej, are asupra sa efectul pe care `l avusese`nainte, asupra altor comuni[ti, discursul secretal lui Hrusciov. ~mpreun\ cu nemul]umireafa]\ de abuzurile conducerii fabricii undelucra, acesta va constitui motivul retragerii luiParaschiv din partid, ̀ n prim\vara anului 1969.Fiind deja categorisit ca protestatar, `n iulie1969, `nainte de vizita lui Nixon `n Rom=nia,este arestat. La Mili]ie, al\turi de maiorul{erban, se g\se[te medicul Constantin Botez,care `i pune diagnosticul de „boal\ mintal\“, [icare `i va aduce o prim\ internare `n Spitalulpsihiatric Urla]i. La fel ca [i `n Uniunea So-vietic\, arestarea protestatarilor care urmau s\fie interna]i pentru motive de con[tiin]\ estef\cut\ de c\tre Mili]ie, diagnosticul este dat, lacererea Securit\]ii, de un colaborator oficialsau neoficial (uneori este vorba de ofi]eri aco-peri]i de Securitate), iar internarea se face `nunit\]ile Ministerului S\n\t\]ii. Spre deosebirede fo[ti de]inu]i politici sau de al]i protestataricare s`nt aresta]i cu acela[i prilej, [i care s`nt]inu]i `n aresturile Securit\]ii, Securitatea pro-fit\ de situa]ia c\ muncitorul nu era cunoscutca s\-i lipeasc\ eticheta de „bolnav psihic“.

~n septembrie 1976, Paraschiv afl\ la postulde radio „Europa liber\“ istoria unui vechi mi-litant al Partidului Social-Democrat, Alexan-dru Ungureanu. ~ntruc`t postul ̀ i d\ [i adresa, ̀ lviziteaz\. ~n urma contactului cu b\tr`nul so-cialist, ̀ n noiembrie acela[i an trimite „Europeilibere“ o scisoare `n care denun]\ condi]iile devia]\ ale vechilor sociali[ti, dar `n special ale

lui Alexandru Ungureanu. Reac]ia Securit\]iivine pe 11 noiembrie, c`nd casa `i este per-chezi]ionat\ [i este arestat. ~n anchet\ afl\ c\este acuzat de „propagand\ cu caracter fas-cist“. Acuza]ia nu are nimic surprinz\tor, [tiutfiind c\ pentru partidul comunist sociali[tiifuseser\ [i nu `ncetaser\ s\ fie, „socio-fasci[ti“.

I se permite s\ mearg\ acas\, fiind `ns\ an-chetat p`n\ pe 1 decembrie 1976, c`nd Secu-ritatea opteaz\ tot pentru represiunea extra-judiciar\. Este adus `n fa]a unei comisii de psi-hiatri, care decide c\ protestatarul manifest\grave tulbur\ri psihice, av`nd nevoie s\ fieinternat. Este internat la Spitalul psihiatricVoila, de l`ng\ Ploie[ti. Pe 23 decembrie esteexternat, pe certificatul s\u, redactat de me-dicul Mircea Piticaru pentru uzul Securit\]ii,scriind c\ diagnosticul este: „paranoia, psihoz\delirant\ [i revendicativ\ sistematizat\“, istori-cul „bolii“ fiind: „delir de persecu]ie (...), dis-func]ie a instinctului de conservare“; antece-dentele: „debut `n 1969, c`nd se simte persecu-tat [i se retrage din Partidul Comunist Rom=n“,iar examenul: „Scrie o serie de pl`ngeri ires-ponsabile la adresa autorit\]ilor, ba chiar [i `nstr\in\tate“2. Diagnosticul, ca [i descrierea [ievolu]ia „bolii“ nu au nimic de-a face cu psi-hiatria ca [tiin]\, ci cu psihiatria ca arm\ derepresiune a protestatarilor `mpotriva regimu-lui. Terminologia folosit\, la fel ca [i modul dea proceda al Partidului [i/sau Securit\]ii s`ntidentice cu cele utilizate `n Uniunea Sovietic\`ncep`nd din anii ’603 . De aceast\ dat\ interna-rea avusese ca scop s\-l rup\ pe muncitor devechii sociali[ti [i s\-l descurajeze s\ transmit\ideile acestora tinerei genera]ii.

~n ianuarie 1977, dup\ crearea Cartei ’77,Vasile Paraschiv `i propune lui AlexandruUngureanu s\ fac\ ceva. La fel ca ulterior, `ncazul lui Paul Goma cu scriitorii [i fo[tiide]inu]i politici, vechii sociali[ti s`nt de p\rerec\ „nu este momentul“. Trecu]i prin `nchisori-le politice [i zdrobi]i `n urma regimului dedeten]ie, dar [i a supravegherii [i presiunilor dedup\ eliberare, pentru vechii sociali[ti nu vamai fi niciodat\ momentul. Ac]iunea lui Goma– iat\ prilejul pe care muncitorul `l a[tepta. {itocmai de aceea, pe 20 februarie semneaz\Scrisoarea redactat\ de Goma. Cu acela[i pri-lej, `i `nm`neaz\ textul unei scrisori `n carespune: „}in s\ v\ dau adeziunea mea deplin\ [itotal\ [i s\-mi exprim solidaritatea cu lupta pecare o duce]i pentru respectarea legilor [i adrepturilor omului `n Rom=nia. Cauza voastr\,a intelectualilor, este de asemenea [i a noastr\,a muncitorilor.“4 Prin solidaritatea exprimat\,prin apelul la legalism [i la respectarea dreptu-rilor omului, prin convingerea c\ acum estemomentul, opozi]ia muncitorului prinde un altcontur. Este momentul de na[tere al disiden]eilui Vasile Paraschiv. Pe 23 februarie este `ns\r\pit din fa]a casei lui Goma, dus la sediulMinisterului de Interne [i apoi la Securitateadin Ploie[ti, unde este b\tut. Securitatea `i pro-pune un t`rg: s\ renun]e s\-l vad\ pe Goma `nschimbul anul\rii diagnosticului de „bolnavmintal“. Disidentul refuz\.

La invita]ia Comitetului pentru Ap\rareaDrepturilor Omului, merge la Paris unde, pe 6februarie 1978, denun]\ represiunea psihiatri-c\, `mpreun\ cu medicul Ion Vianu ([i el sem-

natar al Scrisorii redactat\ de Goma, din sep-tembrie 1977 exilat `n Occident), iar pe 18aprilie particip\ la o conferin]\ de pres\ `mpre-un\ cu secretarii confedera]iilor sindicalefranceze [i cu reprezentan]i ai muncitorilordin spatele Cortinei de Fier: Victor Fainberg– pentru URSS, Alexandr Smolar – pentruPolonia [i Ian Letcinski – pentru Cehoslo-vacia. Paraschiv denun]\ absen]a libert\]ii deasociere sindical\ [i expune un program `nunsprezece puncte care ar duce la crearea desindicate libere. Se `ntoarce apoi `n ]ar\, darla grani]\ i se interzice intrarea. Pe 8 iulie,dup\ dou\ luni de tentative, i se permite, `nsf`r[it, s\ ajung\ acas\.

Represiunea nu se las\ a[teptat\. Mai `nt`ieste concediat de la uzina Otopeni [i mutat la o`ntreprindere din Ploie[ti, tocmai pentru a-lcontrola mai bine. Ca o consecin]\ a Mi[c\riipentru Drepturile Omului ini]iat\ de Goma [i aac]iunii lui Vasile Paraschiv, `n 4 martie 1979se `nfiin]eaz\ Sindicatul Liber al OamenilorMuncii (SLOMR), organizat de cincisprezecemuncitori din Turnu Severin [i cinci bucu-re[teni. ~n c`teva zile sindicatul liber num\r\deja 2000 de aderen]i. Represiunea este, ca [i`n cazul minerilor din Valea Jiului, violent\.Partidul [i Securitatea folosesc toat\ gama lorde opera]iuni: b\t\i, torturi, concedieri, „dizlo-c\ri“, intern\ri psihiatrice [i camuflarea moti-velor deten]iei sub condamn\ri de drept co-mun. ~n dou\ luni sindicatul este anihilat prinmetode teroriste. Dup\ ce `ncearc\ f\r\ success\ citeasc\, la uzina unde lucreaz\, declara]iade constituire a SLOMR, pe 8 martie Paras-chiv caut\ s\-l `nt`lneasc\ pe Gheorghe Bra[o-veanu, unul din purt\torii de cuv`nt ai sindica-tului. Este `ns\ arestat din nou de Securitate [i– ca de obicei – b\tut. ~ncep`nd din 9 martie,Paraschiv pierde orice contact cu Occidentul,nu `nainte de a-i transmite unui prieten de-allui Mihnea Berindei, membru al Comitetuluide la Paris, care este situa]ia sa.

Pe 28 mai 1979 patru ofi]eri de Securitate ̀ lridic\ la ie[irea din fabric\, `l duc `ntr-o p\durede la marginea ora[ului, unde `l bat `ngrozitor,rup`ndu-i toate coastele. ~n 11 februarie 1982Comitetul de la Paris `ncearc\ s\ afle care estesitua]ia sa, trimi]`nd un ziarist: Bernard Poulet.F\r\ succes `ns\, ziaristul fiind el `nsu[i cruntb\tut de c\tre Securitate. Singurul semn dec\ldur\ uman\ din acest\ perioad\ este o tele-gram\ de la Doina Cornea, din ianuarie 1987,cu prilejul zilei sale de na[tere. Paraschiv `ir\spunde tot printr-o telegram\, pe care viitoa-rea disident\ nu o va primi `ns\ niciodat\. Maimult, `ncearc\ s\ o viziteze la Cluj, `mpreun\cu so]ia, dar `n Bucure[ti s`nt `mpiedica]i deSecuritate s\ urce `n tren.

Pe 14 mai 1987 este r\pit de Securitate depe strad\, dus la o caban\ la munte, unde este]inut legat timp de patru zile [i patru nop]i. ~nurma terorii exercitate asupra sa, pentru a-ianihila disiden]a [i pentru a-l compromite, se-curi[tii `i zmulg un angajament de colaborare.Din acest moment disiden]a sa este `ncheiat\.Fostul disident mai are `ns\ for]a s\ pun\ peh`rtie toat\ istoria sa personal\. ~n mai 1988iese la pensie. Pe 22 martie 1989 este `ns\ r\pit`nc\ o dat\ de Securitate, care `l bate `n cap cus\cule]i umplu]i cu nisip, simuleaz\ c\ `lsp`nzur\, apoi `l iradiaz\ [i `l interneaz\ dinnou la sanatoriul de la Voila, de ast\ dat\ `m-preun\ cu nebunii periculo[i. Peste dou\ s\p-t\m`ni i se d\ drumul. Paraschiv continu\ `ns\s\-[i scrie istoria, ceea ce reprezenta una dincele 19 activit\]i care i se interziceau conformangajamentului smuls prin teroare. Este singu-ra ra]iune care `i mai r\m`ne pentru a supra-vie]ui moral [i uman.

Dac\ `ntre disiden]a lui Paul Goma [iMi[carea pentru Drepturile Omului ini]iat\ deel exist\ o leg\tur\ cu disiden]a ulterioar\ a luiVasile Paraschiv, disiden]a Doinei Cornea sur-vine `ntr-o perioad\ c`nd tradi]ia acestui tip deopozi]ie era `ntrerupt\. ~n tot cazul, `ntre disi-den]a Doinei Cornea [i cea a antecesorilor s\inu exist\ o leg\tur\ direct\, ac]iunea sa fiindmai degrab\ consecin]a unei medita]ii perso-nale sub presiunea evenimentelor.

N\scut\ la Bra[ov `n 1929, Doina Corneaurmeaz\, ̀ n perioada 1948-1953, Facultatea deLitere din Cluj, sec]ia francez\-italian\. Din1953 p`n\ `n 1956 este profesoar\ de francez\

la un liceu din Zal\u, iar `ncep`nd cu 1958devine profesoar\ la Facultatea de Filologiedin Cluj. ~n 1977, `n timpul Mi[c\rii Goma,discut\ la seminar singura carte a lui Gomaap\rut\ `n Rom=nia, Camera de al\turi5. ~nperioada 1982-1987 trimite la „Europa liber\“o suit\ de 13 texte, care arat\ cu prisosin]\ fap-tul c\ era o persoan\ „care g`ndea `n mod dife-rit“ fa]\ de regim6. ~nc\ din primul s\u text,Scrisoare c\tre cei ce n-au `ncetat s\ g`n-deasc\, din 1982, Doina Cornea `n]elege foar-te bine care este cauza r\ului: „Eu, tr\ind aici,ca profesoar\, `ntrez\resc o cauz\ mult maigeneral\ [i mai ad`nc\ a acestei catastrofe [ceacomunist\, desigur – n.n.]: este vorba de deva-lorizarea cultural\ [i spiritual\ a societ\]iinoastre, `n urma impunerii unei ideologiireduc]ioniste, sterilizante.“7 Scopul textuluis\u, scris din punctul de vedere al profesorului,era acela de a refuza compromisul cu regimul`ntr-o chestiune de o importan]\ fundamental\– instruc]ia [colar\ [i formarea spiritual\ a tine-rei genera]ii: „S\ `ncet\m de a mai forma untineret infirm: servil, lipsit de curaj [i de perso-nalitate, interesat [i gata preg\tit (`nc\ dingr\dini]\!) pentru cele mai cumplite compro-misuri! S\ nu-l mai expunem, zilnic, prinla[itatea noastr\, la atitudini oportuniste [i ipo-crite! Prin atitudinea noastr\ de conformismtotal [i de excesiv\ pruden]\ (deseori nejustifi-cat\!) contribuim, zi de zi, la debilitarea moral\a neamului nostru.“8 Luarea de pozi]ie aDoinei Cornea este cu at`t mai important\ cuc`t e [tiut c\ educatorii din Rom=nia fuseser\,`nc\ de la instaurarea comunismului – cumspunea Paul Goma – un fel de „activi[ti extra-bugetari“ ai Partidului [i/sau ai Securit\]ii.

Absen]a referirii la drepturile omului [i fap-tul c\ autoarea scrisorii nu `[i declin\ identita-tea dec`t pentru a convinge redac]ia postului deradio c\ este vorba despre un text autentic(ceea ce contravine principiului transparen]ei)arat\ c\ nu este `nc\ vorba despre disiden]\.Textele ulterioare ale Doinei Cornea, de p`n\`n 1987, indic\ `ns\ o evolu]ie c\tre noul tip deopozi]ie. Numele Doinei Cornea va fi f\cutpublic de c\tre redactorii postului de radio,care crezuser\ c\ este vorba despre unul de`mprumut. Privind retrospectiv, putem spunec\ este vorba despre o eroare fericit\.

~n 17 noiembrie 1987, cu prilejul alegerilor,Doina Cornea se prezint\ la sec]ia de votare,unde refuz\ s\ participe la fic]iunea `n desf\-[urare, refuz pe care [i-l exprim\ cu glas tare [i`n scris, printr-un text preg\tit de acas\. Actulera motivat de dorin]a [i de voin]a de a tr\i `nconformitate cu propriile principii, acesta fiindunul din comandamentele de baz\ ale disiden-]ei: „Hot\r`sem s\ tr\iesc a[a cum `i sf\tuiam [ipe ceilal]i s\ tr\iasc\. Lucrul acesta devenise ocondi]ie esen]ial\ pentru a putea continua: numai voiam s\ predic cinstea [i adev\rul `n timpce eu `ns\mi r\m`neam deoparte, `n ad\postulc\ldu] al casei mele!“9

C\ Doina Cornea evolueaz\ rapid, sub pre-siunea evenimentelor `n curs, de la statutulunei „g`ndiri diferite“ de a regimului, la cea dedisiden]\, o probeaz\ ceea ce a urmat. Afl`ndc\ `n aceea[i zi muncitorii de la uzina „SteagulRo[u“ din Bra[ov se revoltaser\, ia repededecizia de a se solidariza cu ace[tia. Face mai`nt`i o pancart\, `n care declara c\ `i sprijin\ pemanifestan]i, pe care o afi[eaz\ `n poart\, lastrad\. Apoi, a doua zi, confec]ioneaz\ 160 demanifeste pe care, `mpreun\ cu fiul s\uLeontin Iuhas, le distribuie `n fa]a uzinelor [i aUniversit\]ii. „{tiam [i eu c\ o sut\ [i ceva demici manifeste nu reprezint\ mare lucru, darsim]eam c\ trebuie salvat un principiu. Trebuias\ te solidarizezi cu cei afla]i `n `nchisoare,care sufereau pe nedrept, care erau chinui]i!Era inadmisibil s\ predici adev\rul, s\ predicidreptatea, s\ predici solidaritatea, dar s\ nu facinimic! Nu m\ a[teptam ca ac]iunea mea s\ aib\vreun efect practic, dar trebuia s\ m\ `ncadrez`ntr-un anumit principiu [i s\-l aplic `n propria-mi existen]\.“10 Pe 19 noiembrie este arestat\de Securitate.

~n vederea judec\rii [i condamn\rii sale,anchetatorii au `ncercat, alternativ, s\-i confec-]ioneze o „prob\“ de de]inere ilegal\ de valut\– `n acest scop fiindu-i „plantat\“ la perche-zi]ie suma de 50 de [ilingi austrieci – [i s\trucheze un articol ap\rut `n ziarul francezPrésent, pentru a o acuza, ca [i pe Paul Goma

Despre disiden]\ `n Româniacomunist\ (1977-1989)1 (II)

FOTO: MICHAEL ASTNER

noiembrie 2003

19Istorie recent\

de altfel, de „legionarism“. {i, la fel ca PaulGoma, va fi drogat\ pe parcursul anchetei.Finalmente, pe 24 decembrie 1987, `n urmapublicit\]ii f\cut\ „cazului“ s\u `n Occident,Doina Cornea este eliberat\.

~n primul text de dup\ eliberarea dindeten]ie, Scrisoare adresat\ de Doina Corneatuturor celor care au sprijinit-o, disidenta `[iexprim\ „dorin]a statornic\ de a m\ solidarizacu oricine `ndr\zne[te s\ protesteze `mpotrivaoprim\rii“11, solidaritate pe care o probase cuocazia ac]iunii `n favoarea muncitorilor revol-ta]i [i persecuta]i. ~n plus, aici apare prima refe-rin]\ la drepturile omului, drepturi concrete, aleunor oameni concre]i, pe care le ap\rase cuacela[i prilej: „cu to]ii lupt\m pentru a ni sereda ni[te drepturi elementare: de a g`ndine`ngr\dit, de a ne exprima ne`ngr\dit, de acrea ne`ngr\dit, de a tr\i `n libertate.“12

~ncep`nd de acum [i p`n\ la pr\bu[irea regi-mului Ceau[escu, referin]a Doinei Cornea ladrepturile omului, apelul [i demonstra]ia sa desolidaritate cu cei persecuta]i vor fi constante.~n plus, disidenta nu se rezum\ doar la de-nun]area R\ului care este regimul comunist, ci`[i expune propriul „program politic“ alternativla „opera“ regimului ceau[ist, `ntre care cea deaneantizare a tradi]iei [i culturii prin politicaceau[ist\ de „sistematizare“ a satelor ocup\ unloc central. Tema – care fusese enun]at\ pentruprima dat\ `n Reflec]ii asupra problemei nea-mestecului `n treburile interne ale unui stat13 –este reluat\ `n Scrisoare deschis\ adresat\pre[edintelui Consiliului de Stat (cu privire lanecesitatea unor reforme), cunoscut\ [i subdenumirea de Scrisoarea din 23 august14.Scrisoarea `ncepe cu un adev\rat rechizitoriula adresa politicii ceau[iste, considerat\ a fi unr\u cu care trebuie s\ `ncet\m s\ mai fim com-plici: „Dar continu`nd s\ asist\m cu pasivitatela aceste pr\bu[iri, `nseamn\ s\ consim]im la ocomplicitate cu r\ul.“15 Doina Cornea `i propu-ne conduc\torului comunist fie s\ renun]e laputere ̀ mpreun\ cu nomenclatura, fie s\ proce-deze la introducerea reformelor care s\ duc\ la„reorientarea societ\]ii pe alte baze: `n primulr`nd, pe baza adev\rului, a adev\rului istoric, ̀ nvederea p\str\rii identit\]ii noastre, apoi pebaze democratice [i liberale.“16 Iat\ care s`nt„cerin]ele“ de principiu, `n viziunea disidentei:principiul separar\rii puterilor `n stat, „cel alsepar\rii puterii administrative [i juridice deputerea de partid“17; respectarea drepturilor o-mului; „liberalizarea presei“18; „admiterea plu-ralismului politic [i de idei“19; desfiin]areaCAP-urilor [i, la cererea ]\ranilor, „re`nfiin-]area gospod\riilor individuale“20, [tiut fiindde la g`nditorii clasici ai democra]iei c\ pro-prietatea este cea mai bun\ garan]ie a libert\]ii.

Textul este dens, ceea ce face s\ fie foartegreu de rezumat, Doina Cornea av`nd grij\ s\nu evite s\ denun]e vreun tip de `nc\lcare adrepturilor omului [i s\ nu omit\ un singurdomeniu al vie]ii social-politice din Rom=nia.Dup\ citirea Scrisorii la „Europa liber\“, repre-zentan]i ai muncitorilor de la uzina „6 Martie“din Z\rne[ti intr\ `n contact cu disidenta. De[imuncitorii s`nt aresta]i, b\tu]i [i „dizloca]i“ deSecuritate `n alte localit\]i, contactul efemer culumea muncitoreasc\ este unul de cea maimare importan]\.

P`n\ `n 1989, Doina Cornea `i va adresamai multe scrisori deschise lui Ceau[escu, varevendica din nou libertatea religioas\ – [i, `nprimul r`nd, pentru Biserica Greco-Catolic\interzis\ – va lua pozi]e `n privin]a drepturilorminorit\]ilor – [i, `n primul r`nd, a celei ma-ghiare –, va vorbi despre ce `nseamn\ cu ade-v\rat a fi intelectual [i se va adresa tuturoroamenilor de bun\ credin]\.

Ca [i asupra lui Paul Goma [i Vasile Pa-raschiv, asupra Doinei Cornea Securitateafolose[te toat\ gama sa de m\suri. I se `ntreru-pe sau, dup\ caz, i se taie telefonul, i se ame-nin]\ familia [i prietenii, iar fiul s\u este datafar\ din serviciu. ~n plus, pentru a-i `mpiedicape vizitatori, fie ei cet\]eni rom=ni sau jurna-li[tii [i diploma]i str\ini, `ncep`nd din septem-brie 1988 [i p`n\ la 21 decembrie 1989, lapoarta casei sale este postat un mili]ian. Tre-buie s\ spunem c\ termenul de „arest la domi-ciliu“21 pe care disidenta `l folose[te ulteriorpentru a descrie aceast\ situa]ie nu convine. Eleste rezultatul unei ra]ionaliz\ri ulterioare. Ca[i `n cazul lui Paul Goma sau al lui Vasile Pa-raschiv, dispozitivul format de mili]ie [i Se-curitate nu avea, `n general, rolul de a o `mpie-dica pe disident\ s\ ias\ afar\ din cas\, ci s\-i`mpiedice pe vizitatorii s\i neagrea]i [i/sau ne-cunoscu]i de c\tre Securitate s\ o viziteze.Cazurile `n care Doinei Cornea i s-a interzis s\ias\ din cas\ probeaz\ faptul c\ Securitatea nu`[i propusese s\ o ]in\ `nchis\, ci voia s\ o `m-piedice s\ ia contact cu cet\]eni str\ini care seaflau `n ora[: mai `nt`i, `n 15 mai 1989, c`ndscriitoarea Elisabeth Marain, voia s\ o `nt`l-

neasc\; apoi, `n zilele urm\toare, p`n\ pe 18mai, c`nd deputatul european [i pre[edinte alPartidului Social Cre[tin din Belgia, GérardDuperez, `nso]it de un ziarist, `ncercau s\ajung\ la locuin]a sa, au fost crunt b\tu]i deSecuritate. ~n aceea[i zi disidenta, care a `ncer-cat s\ ias\ `n ora[, a fost b\tut\ s\lbatic de mili-]ianul de la poart\ care primise `n acest sensordine de la Securitate. Calvarul suferin]elorDoinei Cornea se va sf`r[i abia o dat\ cuschimbarea de regim din decembrie 1989.

Istoria [i memoria disiden]ei

Tipic pentru disiden]a din Rom=nia estefaptul c\, spre deosebire de mi[c\rile de acela[itip din celelalte state comuniste, care au uncaracter de grup, ea reprezint\ o istorie format\din „cazuri“. ~n Rom=nia nu reg\sim acea ac]i-une de grup [i acea `nl\n]uire a genera]iilor ca-re caracterizeaz\ disiden]a din Rusia Sovietic\.Totu[i, cele trei cazuri descrise mai sus permits\-i stabilim un profil specific.

Disiden]a de prim\ genera]ie (sf`r[itul ani-lor ’60 - `nceputul anilor ’70) din Rusia Sovie-tic\, a[a cum a fost analizat\ de Cécile Vaissié,poate fi caracterizat\ drept: o mi[care `n caremajoritare s`nt femeile (angajamentul lor fiindun reflex al faptului c\ s`nt mai pu]in interesa-te `n reu[ita profesional\ dec`t b\rba]ii), au `ntotalitate ca mediu de reziden]\ ora[ul (leg\-turile personale [i schimbul intelectual fiindfacilitate de condi]iile vie]ii urbane), s`nt mem-bri ai intelighen]iei umaniste (care predispunela o interoga]ie cu privire la valorile general-umane de libertate, adev\r [i justi]ie) [i s`nt deorigine etnic\ preponderent evreiasc\ (fie c\s`nt sau nu asimila]i, subiec]ii de acest tip au unnivel de formare profesional\ statistic superiorrestului popula]iei, iar discriminarea a c\rei]int\ s`nt `i predispune la o interoga]ie asupraraportului dintre discursul [i practica regimu-lui). La mijlocul anilor ’70 apar schimb\risociologice importante: disiden]a cuprinde deacum `n mod preponderent muncitori [i mem-bri ai intelighen]iei tehnice, ceea ce arat\ at`teficacitatea bre[ei f\cut\ de disiden]ii de prim\genera]ie `n discursul de monolit al regimului,c`t [i o luare la cuno[tin]\ a lumii muncitore[tiasupra drepturilor sale22.

Disiden]a din Rom=nia are un profil similarcu cea din Rusia Sovietic\. Este o ac]iune aintelectualilor de forma]ie umanist\ (excep]iamuncitorului Paraschiv este una doar pe ju-m\tate, [tiut fiind apetitul s\u pentru cunoa[-tere `n general [i pentru lectur\ `n special);urban\, iar biografiile disiden]ilor m\rturisescleg\turile cu minorit\]ile etnice [i religioasesau originea dintr-o regiune periferic\ aRom=niei Mari (ca `n cazul Doinei Cornea –este vorba de leg\tura cu minoritatea maghiar\[i de apartenen]a la confesiunea greco-catolic\,ori na[terea `ntr-o provincie smuls\ Rom=nieide Uniunea Sovietic\ – Basarabia, `n cazul luiPaul Goma)23.

Bre[a f\cut\ de disiden]ii din Rom=nia `ndiscursul de monolit al regimului a fost at`t deimportant\, `nc`t minerii din Valea Jiului revol-ta]i `n 1 august 1977 `l vor lua ca reper pe PaulGoma [i se vor declara solidari cu ac]iuneaini]iat\ de el, la fel cum activitatea lui VasileParaschiv de denun]are a fic]iunii sindicalecomuniste va declan[a na[terea primului sindi-cat liber din Rom=nia. ~n mod invers, revoltamuncitorilor de la Bra[ov va fi prilejul pentruna[terea disiden]ei Doinei Cornea, care `[i vamanifesta, la r`ndul s\u, sprijinul pentru con-testarea venit\ din mediile muncitore[ti, popu-lare. ~n plus, ac]iunea celor trei va fi la origineaunei `ntregi pleiade de protestatari care vorl\rgi sfera contest\rii regimului comunist [i/saua lui Ceau[escu: Radu Filipescu, Mihai Botez,Mariana Celac, Gabriel Andreescu, WilliamTotok, Socs Geza, Dan Petrescu, Liviu Can-geopol, Liviu Antonesei, Mircea Dinescu, DanDe[liu sau Lazslo Tokes.

Cu cele trei cazuri de disiden]i indicate maisus asist\m la denun]area miturilor regimuluicomunist din Rom=nia: cel al „unit\]ii na]iona-le“ `n jurul partidului comunist – `n fapt fiindvorba de o uniformitate a celor oprima]i [ilipsi]i de drepturile cele mai elementare; saucele ale „independen]ei“ lui Ceau[escu [i aRom=niei fa]\ de Moscova [i al „neamestecu-lui `n treburile interne ale altui stat“ – `n fapt omanier\ mai eficace de represiune comunist\,de „ocupare a rom=nilor de c\tre rom=ni“, cumsugestiv spune Paul Goma.

Disiden]ii s`nt aceia care au `n]eles unadev\r pe c`t de simplu, pe at`t de fundamental:c\ `ntr-un regim al terorii simpla t\cere `i trans-form\ pe oameni `n colaboratori ai regimului,c\ci dup\ expresia Regimului Minciunii [i alTerorii, „cine tace, consimte“. Ei s`nt cei carenu doar c\ rup acest „pact al t\cerii“, ci `nce-teaz\ lan]ul de ambiguit\]i [i compromisuri cu

Puterea. Apoi, ei au demonstrat c\ `mpotrivalogoreei [i logocra]iei deversate de Partid prinlimba de lemn, singura victorie posibil\ nupoate fi dec`t aceea prin cuv`nt. La acest nivelpoate fi stabilit\ f\r\ gre[ victoria lor asupraregimului: aceea a cuv`ntului purt\tor de sens,`n total\ opozi]ie cu neantul limbii de aparat.

Asum`ndu-[i `n mod con[tient riscurile de asus]ine ni[te principii [i a se lupta ̀ n mod trans-parent [i nonviolent pentru ele – de cele maimulte ori `mpotriva oric\rei speran]e –, ei auar\tat nu doar c\ rezisten]a `mpotriva R\uluieste posibil\, ci [i c\ este singura atitudinemoral\ [i eficace din punct de vedere politicfa]\ de un regim care nu-[i alege mijloacelepentru a-i distruge. To]i trei refuz\ termenul de„eroism“ pentru a defini ac]iunea lor, tocmaipentru a spune c\ ea nu se voia altceva dec`t oreconstruc]ie [i o ̀ ncadrare ̀ ntr-un spa]iu socialal normalit\]ii care le lipsise p`n\ atunci. Ei s`ntdovada vie c\ valorile general umane de bine,adev\r [i justi]ie redescoperite prin ei de c\tresocietate, dup\ perioada de teroare generalizat\din „era“ Dej, nu trebuie s\ piar\, c\ci dac\ vorpieri atunci nici o agregare uman\ nu mai estede imaginat. Ei s`nt redescoperitorii [i reinven-tatorii, `ntr-un regim totalitar, ai societ\]ii civi-le `n ceea ce are ea mai propriu: ac]iunea so-cial\ liber\ ca [i cum ar fi lipsit\ de constr`ngeri[i recursul la drept ca baz\ a raporturilor dintreindivizi, [i dintre ace[tia [i puterea politic\. To]itrei manifest\ un anumit refuz al politicului,dat fiind c\ drepturile omului, principiile [ivalorile pentru care ei militeaz\ nu s`nt altcevadec`t fundamentul, baza oric\riei politici – `ncontrast evident cu neantul ideologiei [i politi-cii comuniste.

Analiz`nd e[ecul `ntemeierii unui stat dedrept ̀ n Rom=nia [i al structur\rii unei societ\]icivile, privit din perspectiva istoriei disiden]ei,el ne apare mai explicabil. C\ci a `ncerca s\construie[ti democra]ia f\r\ a valorificamo[tenirea intelectual\ [i practic\ a disiden]ei,nu poate reprezenta dec`t un demers care `[isap\ propriul fundament. El ne face s\ ne`ntreb\m dac\ agen]ii acestei construc]ii nu s`ntde fapt reprezentan]ii fariseismului intelectual,politic [i moral sau, mai grav, ai tr\d\rii valori-lor binelui, adev\rului [i justi]iei, iar nu al celordemocratice. Iar pentru acest e[ec s`nt respon-sabile nu doar structurile securisto-comunistecare de]in puterea politic\, economic\ [i insti-tu]ional\ `n Rom=nia – `n fond, ele nef\c`ndaltceva dec`t ce-au f\cut dintotdeauna! –, ci [iintelectualitatea format\ `n comunism. F\r\`n]elegerea [i asumarea acestui e[ec, orice`ncercare de reconstruc]ie va fi sortit\ e[ecului[i va perpetua actuala situa]ie.

Nu putem `ncheia f\r\ s\ spunem c\ disi-den]ii nu au primit recunoa[terea pe care omerit\. Nu din partea unei „societ\]i“ generice[i nespecifice, ci din partea regimurilor post-comuniste, a intelectualit\]ii [i grupurilor careafirm\ c\ `mp\rt\[esc acelea[i principii demo-cratice ca cele pentru care disiden]ii [i familii-le lor suferiser\ [i ̀ [i ruinaser\ s\n\tatea [i oriceposibilitate de a face carier\. Nu este deci`nt`mpl\tor c\ toate aceste persoane, grupuri [iinstitu]ii, prin ac]iunile [i refuzul ac]iunii lor,de dup\ 1990, au f\cut ca Paul Goma s\ r\m`n\un scriitor rom=n expulzat din Uniunea Scrii-torilor [i exilat `n Fran]a (cu statut de refugiatpolitic `n urma retragerii cet\]eniei de c\treCeau[escu [i regimul s\u), nepublicat `n pro-pria limb\, boicotat fiind de chiar colegii s\iscriitori; nu este `nt`mpl\tor c\ Vasile Paras-chiv a fost el `nsu[i evitat, nimeni intere-s`ndu-se de soarta lui; nu este `nt`mpl\tor c\Doina Cornea a fost de multe ori ironizat\public [i s-a `ncercat `n permanen]\ exploata-rea imaginii sale publice.

{i ce poate fi mai trist dec`t s\ vezi nu doarc\ acestor oameni care s-au sacrificat pentrubinele public nu li se acord\ pre]uirea public\pe care o merit\, ci [i c\ membri [i alia]i ainomenclaturii se proclam\ [i s`nt proclama]ipeste noapte „disiden]i“? Ce poate fi mairevolt\tor dec`t s\ vezi c\ oameni care au cola-borat cu regimul sau doar au t\cut complicedevin, la 12 ani de la c\derea regimului comu-nist, „protestatari“, „opozan]i“ sau, dup\ caz,„disiden]i“? Ce poate fi mai ofensator dec`t s\vezi c\ aceia[i predic\ unei societ\]i analfabe-tizate politic de comunism, dar [i de post-co-munism, la care au contribuit ei `n[i[i, „amnis-tia“ crimelor [i a criminalilor care au torturatacest popor? {i, `n ultim\ instan]\, ce poate fimai tragic dec`t s\ vezi fo[ti anticomuni[ti [ide]inu]i politici care se „reconciliaz\“ cu mem-brii nomenclaturii comunisto-securiste, saucare predic\ „iertarea“ pentru cazuri `n care nuau nici un drept moral?

1 Vasile Paraschiv [i-a scris memoriile, care aufost traduse `n francez\ [i adnotate de c\tre AnnePlanche, membr\ a Comitetului pentru Ap\rarea

drepturilor Omului de la Paris. Din p\cate, ele nu aufost publicate nici m\car `n Rom=nia, iat\, la 12 anide la c\derea regimului comunist. Pentru istoria per-sonal\ a muncitorului disident, trimitem la C. Duplan[i V. Giret, op. cit., passim.

2 C. Duplan [i V. Giret, op. cit., vol. III, p. 189.3 A se vedea Vladimir Boukovsky, …Et le vent

reprend ses tours, traducere din rus\ de JacquelineLafond [i René Marichal, Paris, Robert Laffont, 1978 [iUne nouvelle maladie mentale en URSS: l’opposition,Paris, Editions du Seuil, traducere din rus\ FrançoisSimon, prezentare [i note Jean-Jacques Marie, 1971;Leonid Pliuchtch, Dans le carnaval de l’Histoire.Mémoires, Paris, Editions du Seuil, traducere din rus\de Simon Vincent, 1977; Jaurès Medvedev, Un cas defolie!, Paris, Julliard, 1972; A. Artemova, L. Rahr [i M.Slavinsky, Condamnés à la folie, Paris, Stock, 1977;Piotr Grigorenko, Mémoires, Paris, Presses de laRenaissance, traducere din rus\ de Denis Authier [iPierre Grazimis, prefa]\ de Pierre Daix, 1979.

4 C. Duplan [i V. Giret, op. cit., vol. III, p. 238.5 Ap\rut\ `n 1968.6 Este vorba de: Scrisoare c\tre cei ce n-au `ncetat

s\ g`ndeasc\, din 1982; de Scrisoare deschis\ adresat\rectorului Universit\tii din Cluj, din 1984; de Meditatieasupra posibilit\tii unei rena[teri spirituale, tot din1984; de Ciclul de texte adresate tinerilor – Necesitatea`ntoarcerii la spiritual, Despre libertatea spiritual\,Despre `nstr\inarea de sine, Despre adev\r [i Desprecreativitate – din 1985; de textul Despre machiavelism,tot din 1985; Despre adev\r sau cum s\ rezist\m „tero-rii istoriei“, `n mod egal din 1985; despre Ce e def\cut? Sau: s\ nu dai cezarului ce i se cuvine luiDumnezeu, din 1986; de Scrisoare deschis\ adresat\doamnei Raluca Patrulian, tot din 1986; [i, `n fine, deScrisoare deschis\ adresat\ pre[edintelui Consiliuluide Stat, din 1987. V. Doina Cornea, Scrisori deschise [ialte texte, Bucure[ti, Editura Humanitas, 1991. Pentruistoria personal\ a Doinei Cornea a se vedea, de aseme-nea, C. Duplan [i V. Giret, op. cit., passim.

7 Doina Cornea, op. cit., p. 14.8 Ibidem, p. 15.9 Doina Cornea, Libertate? (1990), Bucure[ti,

Editura Humanitas, 1992, traducere din francez\ deOana Vlad, p. 68.

10 Ibidem, p. 77.11 V. Scrisori deschise [i alte texte, p. 62.12 Ibidem, p. 62.13 Ibidem, pp. 67-68.14 Ea fusese scris\ ̀ n prim\vara anului 1988, la cere-

rea muncitorilor Iulius Filip [i Dumitru Alexandru Pop,dar a fost difuzat\ de „Europa liber\“ `n septembrieacela[i an. V. Scrisori deschise [i alte texte, pp. 74-81.

15 Scrisori deschise [i alte texte, p. 75.16 Ibidem, p. 76.17 Ibidem, p. 75.18 Ibidem, p. 77.19 Ibidem, p. 78.20 Ibidem, pp. 79-80, subliniat `n text.21 Doina Cornea, Libertate?, p. 89.22 Pentru aceste considera]ii trimitem, din nou, la

lucrarea lui Cécile Vaissié, op. cit., `n special pp.113-117.

23 ~n comunicarea ]inut\ la Sighet afirmam c\ VasileParaschiv este de origine rom\, urm`ndu-i, `n acest senspe C. Duplan [i V. Giret, care sus]in c\ „`n venele salecurge s`nge ]ig\nesc“ (op. cit., vol. I., p. 183) [i pe PaulGoma care afirm\ acela[i lucru, vorbind despre „Cel pecare-l h\ituiesc securi[tii [i `l detest\ rom=na[ii no[tri:fiindc\ ]iganul are mai mult\ demnitate dec`t mul]idaco-romani“ (Jurnal american, p. 24, `n Alte jurnale,Editura Dacia, Cluj, 1998). ~n urma unei sugestii aD-lui Romulus Rusan l-am `ntrebat pe Dl. Paraschivdac\ informatia este corect\, fapt pe care fostul disidentl-a negat. ~ntruc`t [i `ntr-un prim articol asupra temeidisiden]ei am luat aceast\ informa]ie drept cert\ (v.C`teva `ntreb\ri legate de disiden]\, contestare [i…impostur\ adresate Domnului Gabriel Andreescu, `n„Lumea Liber\“, nr. 712, 24 mai 2002, p. 19), ]in s\corectez aceast\ eroare, mul]umindu-i totodat\ D-luiRusan de a-mi fi atras aten]ia asupra ei. (n. aut. din 26iulie 2003).

FOTO: MICHAEL ASTNER

noiembrie 2003

20 Eseu

RADU PAVEL GHEO

O modernitate feudal\ (2)

~ncerc de mult\ vreme s\ pun `n cuvin-te o idee ce ar putea s\ par\ def\im\toarepentru civiliza]ia noastr\, dar `n care s`ntconvins c\ se ascunde m\car o p\rticic\ deadev\r, [i anume aceea c\ lumea rom=-neasc\, a[a cum s-a dezvoltat ea de-a lun-gul timpului, s-a ab\tut zdrav\n de la tra-seul s\u natural, cel urmat de celelalte ]\riplasate mai spre vestul Europei. Cu altecuvinte, civiliza]ia rom=neasc\, de[i a fostsau s-a str\duit s\ fie `n consonan]\ cu ceaeuropean\, ast\zi este departe de a putea finumit\ astfel. Am reu[it s\ ne men]inemprintre na]iunile europene gra]ie geogra-fiei, fiindc\ sistemul politic [i economic dela noi nu tinde s\ semene deloc cu celacceptat `n ]\rile democratice moderne.Principala, uria[a problem\ care ne dife-ren]iaz\ `n continuare de cei dinspre vest [ine apropie de vecinii no[tri mai estici esteraportul dintre stat [i cet\]ean. Mai exact,`n Rom=nia – `n ciuda tumultului de cu-vinte frumoase pe care ni-l servesc dinpatru `n patru ani to]i oamenii politici –nici vorb\ ca statul [i institu]iile statului s\fie `n slujba cet\]eanului, ci exact invers:cet\]eanul este umilul solicitant pe la toateu[ile [i ghi[eurile inventate la noi (destulde numeroase, v\ asigur).

Am avut o dat\ ocazia s\ v\d care esteatitudinea cet\]eanului normal fa]\ defunc]ionarul de la banalul ghi[eu. Mai pre-cis, a unui cet\]ean american, care `ncepu-se s\ explice ceva unei func]ionare. Feme-ia, av`nd impresia c\ a `n]eles, a dat s\-l`ntrerup\. ~n acel moment vocea amabil\ acet\]eanului a devenit brusc rece [i t\ioas\:„V\ rog, l\sa]i-m\ s\ termin!“ Femeia dela ghi[eu a amu]it [i a a[teptat sfioas\, a[acum i se ceruse. Iar eu, spectatorul, amfost surprins. Cum de avea curajul? Cumde nu se temea c\ femeia o s\-l repead\, c\o s\-i spun\ s\ vin\ a doua zi? Uite c\ nu afost a[a. Aici zace ([i-i bine zis „zace“) di-feren]a `ntre dou\ civiliza]ii care au mers`n direc]ii diferite: una `n direc]ia promo-v\rii drepturilor cet\]eanului [i a libert\[iiindividuale, alta `n direc]ia centraliz\riiputerii `n structuri piramidale, `n care cet\-

]eanul s\ fie permanent subordonat unuiasau mai multor organe de stat. Cine nu-[iaminte[te de bie]ii in[i care st\teau lacoad\ ca s\-[i pl\teasc\ cu umilin]\ impo-zitele? Mai ales c\ atitudinea ]`fnoas\ ainsului `nvestit cu putere „de la stat“ [iumilin]a cet\]eanului petent, care vine s\roage [i nu s\-[i pretind\ dreptul, nu se v\ddoar la ghi[eele de la diversele birouri. Lereg\sim [i la asistentele medicale din spi-tale, [i la secretarele de la facult\]i, ca s\nu mai vorbim de senatorii [i deputa]ii `n-vesti]i cu Putere. Nici unul dintre cei po-meni]i nu se simte pus `n slujba cet\]eanu-lui, ci doar st\p`n al cet\]eanului. De con-damnat `ns\ nu-i pot condamna `ntru totul.Ei s`nt produsul sistemului feudal carepersist\ la noi, ca [i la ru[i, de prea multesecole. Aici cred c\ se afl\ [i principalacauz\ a izol\rii noastre de Europa. ~n sen-sul modern, civiliza]ia european\ actual\impune autorit\]ilor statului s\ se p\streze`n slujba cet\]eanului de r`nd, evit`nd auto-ritarismul. Iar `n Rom=nia o asemeneaidee este cel pu]in ridicol\. Nu ar accep-ta-o nici m\car cei care ar beneficia de oastfel de transformare, fiindc\ ar repre-zenta o abatere prea brusc\ de la cutum\.Ne-am obi[nuit at`t de mult cu pozi]ia devasali, `nc`t rareori mai percepem umi-lin]ele la care s`ntem supu[i direct sauindirect, a[a cum (iertat\-mi fie compa-ra]ia) un urs crescut `ntr-un circ habarn-are c\ mersul pe minge, saltul prin cer-curi sau c\l\ritul bicicletei nu fac partedin activit\]ile confra]ilor s\i care tr\iesc`n democra]ia naturii.

Trebuie s\ mai treac\ pu]in timp. Zeceani, dou\zeci... Atunci c`nd s-a hot\r`t dez-robirea ]iganilor, au fost destui robi careau preferat perpetuarea rela]iilor de supu-nere fa]\ de fostul lor st\p`n, „boiarul“. Auf\cut-o fie din nevoia de stabilitate, fie dinteama de noutate (fiindc\ e preferabil r\ulcunoscut unuia necunoscut). M\ `ntreb –de[i poate merg prea departe – dac\ prefe-rin]a manifestat\ de electoratul rom=n pen-tru reprezentan]ii fostei puteri comuniste(adic\ pentru cei care au condus „cu m`n\de fier“ un popor dezorientat [i tot maiapatic) nu e tot un reflex condi]ionat, omanifestare a nostalgiei dup\ vremurile `ncare [erbul lipsit de putere a[tepta hot\r`-rile boierului marxist, prefer`nd s\ maifure din c`nd `n c`nd de pe mo[ia colectiv\,dar s\ nu cr`cneasc\ `n fa]a ispravnicilorsecuri[ti. V`rsta mai `naintat\ [i studiilemai pu]ine, care contureaz\ portretul-robotal celor care ar vota astfel, pot constitui unargument `n favoarea a ceea ce am scrisdeja. Perpetuarea feudalismului – sau neo-feudalismului – rom=nesc a fost [i unrezultat al obsesiilor voievodale stimulatede paranoia lui Nicolae Ceau[escu. De alt-fel, na]ionalismul promovat de comuni[tidin anii ‘70 `ncoace, concomitent cu imi-

tarea unei a[a-zise epoci de aur a statelorfeudale rom=ne[ti, libere [i neat`rnate (unfals istoric c`t Dun\rea), a stimulat [i re-na[terea unor rela]ii de acel tip, cu totulnepotrivite epocii moderne. Locul ]\rani-lor lega]i de glie a fost luat de cet\]eniilega]i de ]ar\ [i `mpu[ca]i la frontiere dac\`ncercau s-o p\r\seasc\. Taxele tot mainumeroase pl\tite la stat (fenomen perpe-tuat [i dup\ ‘90) amintesc de `nmul]irea bi-rurilor `n anii domniilor dezastruoase din]\rile rom=ne. De aceea, c`nd am pomenitde dezrobirea ]iganilor, m-am g`ndit [i la}iganiada lui Budai-Deleanu, „unde prin]igani s\ `n]\leg [’al]ii carii tocma a[a auf\cut [i fac, ca [i ]iganii oarec`nd. Cel `n]\-lept va `n]\lege!...“ Ar fi de-ajuns s\ reci-ti]i pasajele despre efortul ]iganilor lui De-leanu de a-[i crea un stat propriu [i suveran[i s\ v\ g`ndi]i `n acest timp la travaliulalegerii unei forme de guvern\m`nt potri-vite Rom=niei postrevolu]ionare: s\ fie re-public\ sau monarhie, luminat\ sau `ntune-coas\, dup\ model suedez, japonez sau...S\ mai spun\ cineva c\ literatura e inutil\!

Dar despre rela]iile (neo)feudale de lanoi se pot spune multe lucruri. Fiind oform\ de dominare ([i, invers, de supune-re) absolut\, modelul a pl\cut oric\rui [efsau [efule], de la centru la jude]. Dup\decembrie ‘89, odat\ cu dispari]ia auto-rit\]ii tutelare centrale, au r\s\rit feudele lanivel jude]ean sau local. Leg\turile declan, supunerea fa]\ de [eful recunoscut,acceptarea seniorilor de la Centru, indife-rent de apartenen]a lor politic\ (de unde [ivagabondajul de la un partid la altul, `nfunc]ie de orientarea celor puternici), plo-coanele necesare mai mult ritualic, bachiar [i vilele gigantice, `nlocuitoare alecet\]ilor [i simboluri ale puterii – toate s`ntsemnele unei astfel de mentalit\]i, delocdemocratice, deloc egalitariste. Diver[iinspectori (din `nv\]\m`nt, finan]e, trans-porturi) merg `n inspec]ie ca [i cum s-arduce s\-[i viziteze fiefurile, fiind `nt`m-pina]i cu p`ine, sare [i – eventual – ot`n\r\ special instruit\ s\ ofere pentru asuta oar\ „dreptul primei nop]i“. Deputa]i[i senatori trec seniorial pe la consiliilocale de provincie, urma]i de g\rzile decorp ce ]in locul cavalerilor cu spad\,a[tept`nd plec\ciunile func]ionarilor [iomagiile primarilor.

Mai demult, pe c`nd `nc\ lucram laRadio Ia[i, c`]iva colegi au plecat `ntr-unsat din Suceava, la un festival organizat `nmemoria poetului Nicolae Labi[. Ajun[iacolo, se retrag `ntr-o sal\ de protocol,unde fac interviuri [i `nregistr\ri, p`n\ c`ndpe u[\ n\v\le[te precipitat viceprimarul lo-calit\]ii: „Gata, ne pare r\u! Ne ierta]i, tre-buie s\ elibera]i `nc\perea.“ ~n graba mare,omul le-a mai spus c\ tocmai vin `n satni[te tovar\[i sau domni de la jude].~nseta]i (de cultur\), domnii de la jude] aucobor`t din ni[te Opeluri lucioase, au intrat`n `nc\pere [i `n jurul lor au `nceput s\ seadune m`nc\ruri, b\uturi fine, tinere esteti-ce [i figuri serviabile (sau – pe filier\ ling-vistic\ slav\ – slugarnice). ~ntre timp festi-valul continua undeva, departe de urechiledomnilor de la jude], pe care nu-i mi[caomagiul adus celui care scrisese `n Comu-nistului „Nimic pentru tine, tot pentruto]i...“ Ei doar profitaser\ de ocazie cas\-[i viziteze feuda, a[a c\, dup\ vreo c`-teva ore, s-au ridicat alene de la masa undepuseser\ jude]ul la cale, s-au urcat `n ma-[ini [i au demarat `n tromb\. ~n urma lor,ni[te pu[tani recitau poezii de NicolaeLabi[, poate chiar Moartea c\prioarei.Dar pe asta boierii no[tri o [tiau, doar fuse-ser\ [i ei la v`n\toare. Ca tot omul politic.

Cine se teme de globalizare? (III)

Florin Paraschiv, Eseuri anabasice,Editura Zedax, Foc[ani, 2003, 96 depagini, pre] neprecizat

Este Florin Paraschiv un „Luca Pi]ude Foc[ani“? Prin aceast\ `ntrebare nuvreau s\ minimalizez pe niciunul dinautorii asocia]i. Prin urmare, nu socotescc\ dl. Florin Paraschiv ar fi o clon\ aautorului ie[ean - acum, de fapt, un fel defoc[\nean, care face „naveta esen]ial\“spre Universitatea noastr\ -, nici c\ „ma-gistrul din Cajvana“ ar putea fi clonat,copiat f\r\ riscul pierderii proprieipersonalit\]i, at`t de devastatoare ar fiopera]iunea. Cunosc mul]i p\]i]i care nu[i-au mai revenit niciodat\ la sinelepropriu.

~n realitate, asocierea mea semnalea-z\ doar un „aer de familie“, o apropierede tipologie spiritual\. Profesor la Foc-[ani, veritabil [i statornic guru al tuturortinerelor de talente de acolo, Florin Pa-raschiv este posesorul unei uria[e [i mul-tiforme culturi, pe care o risipe[te, celmai adesea, oral, `n str\lucitoare jerbe deidei. De altfel, pe coperta a patra avoluma[ului recent ap\rut, Luca Pi]u `ldefine[te ca fiind „un amestec de }u]ea[i Pandrea“ [i nu gre[e[te foarte mult.

Ei bine, acest risipitor spirit oral are,din c`nd `n c`nd, r\bdarea s\ se instalezela masa de scris, [i `i atunci ies de subpean\ fermec\toare eseuri, pe cele maiexotice [i stranii teme uneori, `n carespiritul asociativ al autorului eclateaz\pur [i simplu. De obicei, le tip\re[te `npublica]ii locale obscure, cu tirajelimitate [i r\u distribuite, pe care le maipo]i g\si doar la cei mai `nc\p\]`na]idintre colec]ionari. Din fericire, uneori,are inspira]ia s\ le reuneasc\ `n volume,mai degrab\ sub]iri [i nu neap\rat `ntiraje spectaculoase - probabil, tot pentrua fi dificil de procurat de cei interesa]i!S\ fie un sadic Florin Paraschiv? Nucred, mai degrab\, cum am mai spus-o,este un risipitor [i un nep\s\tor cuproduc]iile sale intelectuale, at`t deatrac]ioase pentru unii cititori, cum a[ fieu de-o pild\.

Acesta este al treilea volum, dup\Trei Europe `n rosturi [i rostire (1998) [iRom=nia `n disperare temperat\ (extra-ordinar titlu, care m\ face vis\tor la car-tea `ns\[i!, 2001). Despre ce vorbe[-te/scrie Florin Paraschiv aici? P\i, despreo sumedenie de lucruri, cum ar fi „pros-tia ca luminat\ ra]iune suficient\“, „Du-rer, Bin Laden [i melancolia pozna[\“,„dorurile lui Duiliu“, „Caragiale [inem]ii“, „r\]oiul cavalerului Urmuz“ [idespre alte teme la fel de pasionante, maiales datorit\ uria[ului spirit asociativ alautorului. Tare mi-ar fi pe plac ca FlorinParaschiv sa fie descoperit de publica]ii[i edituri mai importante dec`t cele pecare, autoironic, le frecventeaz\, [i care-[i plaseaz\ mai bine produsele. O fi D-Saun autor pentru cei ale[i, dar cred c\ace[tia ar putea fi ceva mai numero[idec`t crede! (L. A.)

BU

RS

A C

|R

}IL

OR

FOTO: MICHAEL ASTNER

noiembrie 2003

21Interviu

Cristina Mitocaru: Dac\ ar fi s\ d\mo defini]ie jurnalismului cultural, fie ea [iuna descriptiv\, la ce anume v-a]i opri?

Rodica Binder: Am putea afirma c\este o specie a jurnalismului, una dintrespeciile dificile, ce presupune o baz\ decunoa[tere mai ampl\, mai subtil\ [idifuz\ în acela[i timp, decît cea din dome-niul politicii sau al economiei. Aceasta [ipentru c\ jurnalistului i se impune contac-tul cu operele cu crea]iile literare, graficesau muzicale, teatrale. Un bun gazetar saupublicist în sfera culturii are nevoie [i de obaz\ teoretic\ foarte solid\ dar, în acela[itimp, de capacitatea – în cazul interviuluiîn special (al dialogului cu personalit\]iculturale) – de a-[i capta intelectual [iemo]ional, din start, interlocutorii. Nu facaceste afirma]ii pentru a supralicita valoa-rea jurnalismului cultural, s`nt reco-mand\ri sau constatat\ri apar]in`nd unorprofesori cunoscu]i, apar în manualele dejurnalism pe care le-am consultat.

C.M.: M\ gîndeam c\ pentru o defi-ni]ie, pentru c\ a[a am început, estenevoie de genul proxim [i de diferen]aspecific\. Genul proxim este publicisticaîn general, iar diferen]a specific\ esteacest t\rîm al culturii. Îns\ nu orice om decultur\, nu orice scriitor poate face jurna-lism cultural.

R.B.: Jurnalismul î[i are codex-ul s\u,î[i are regulile [i tehnicile sale. Un jurna-list competent [i le-a asimilat în a[am\sura încît, practic, atunci cînd î[i exer-cit\ meseria nu se mai gînde[te la ele.Exist\ îns\ [i respectul fa]\ de interlocu-tor, care, din p\cate, în zilele noastre semanifest\ prin aten]ia excesiv\ acordat\elementului individual, prin intrarea învia]a personal\ a creatorului. Este adev\-rat c\ aceste elemente individuale, parti-culare, s`nt distinctive [i palpitante,atr\g\toare, dar a insista doar asupra loreste o eroare urmat\ de o sc\dere de nivela jurnalismului, de intrarea în sfera bule-vardier\.

C.M.: Veni]i cu o bogat\ experien]\ deprofesionism în jurnalismul cultural. Dece a]i intitulat volumul la care vreau s\ nereferim, La pînd\?

R.B.: Volumul La pînd\ a ap\rut întoamna anului 2002, are un prolog carese intituleaz\ „Fa]\ în fa]\“, în care îmifac un autointerviu în care explic de ceam dat c\r]ii acest titlu. Meseria de jur-nalist seaman\ uneori cu cea a vîn\toru-lui, comportamentul jurnalistului sesupune [i regulilor cinegeticii. Trebuie s\ai r\bdare s\ a[tep]i prada care-]i trece înfa]a microfonului [i victoria ziaristuluieste cu atît mai mare cu cît animalul uciseste mai periculos.

C.M.: În momentul de fa]\ dv. s`nte]icea vînat\…

R.B.: Asta numai dac\ simplificam lamaximum lucrurile [i le d\m o turnur\anecdotic\. Dar exist\ într-adev\r încondi]ia jurnalistului care alearg\ dup\evenimente, pentru a le face accesibile [icelorlal]i, nu pentru a le explica neap\rat,ci pentru a informa, pentru a-i ajuta chiarla formarea unei opinii, exist\ multe ele-mente care ]in de arta vîn\torii... Nu e oru[ine s\ afirm a[a ceva chiar dac\ miepersonal nu-mi place nici cinegetica, nicice se întîmpla într-o vîn\toare. Ziaristul

poate ob]ine un trofeu, dar poate s\ fie [i oînfrîngere, în m\sura în care nu a ob]inutceea ce credea c\ merita s\ fie ob]inut saua deformat informa]ia – ceea ce este foar-te grav în deontologia profesional\ – aperturbat-o, a distorsionat-o.

C.M.: Prinse `n carte, dialogurile s`ntsalvate...

R.B.: A[a este, nu exist\ mediu maiefemer decît radio-ul. În german\ exist\chiar un joc de cuvinte Einmal ist Kein-mal (o dat\ nu e niciodat\). Aceasta nu opledoarie pentru redundan]\, dar relev\ cîtde volatil este discursul radiofonic, ceeace nu înseamn\ c\ el nu are nevoie de cali-tate; dimpotriv\, calitatea este [i [ansa luide supravie]uire.

C.M.: M\ gîndeam [i la caracterulingrat al meseriei, la faptul c\ nu totdeau-na po]i sta de vorba cu un interlocutor deprestigiu. Or, [i din acest punct de vedere,dialogurile ar putea fi o salvare dinbanal.

R.B.: Da. Se poate discuta pur priete-ne[te, dar se pot na[te [i situa]ii de adver-sitate sau chiar te po]i lupta cu interlocu-torul. Interesant este c\ interviul este ca uninstantaneu (acest lucru l-am afirmat [i înpaginile c\r]ii). Intervievatorul nu este unfotograf profesionist, el nu are laîndemîn\ un aparat cu care poate face10.000 de imagini într-un interval dat, elare o singur\ posibilitate de a abordainterlocutorul [i acest instantaneu trebuiepreg\tit. Într-o anumit\ m\sur\, probabilc\ nici nu mai este un instantaneu. Darr\mîne instantaneu din perspectiva uneisitua]ii date, de moment. Exist\ foartemul]i factori care determin\ evolu]ia unuidialog, nu numai preg\tirea jurnalistului,nu numai dispozi]ia interlocutorului de avorbi, exist\ chiar [i elementul tehnic: unaparat care nu func]ioneaz\ bine, o band\care se opre[te în momentul culminant aldiscu]iei [i trebuie întoars\ [i a[a maideparte...

C.M.: Revenind la volum, ce conside-ra]i c\ trebuia salvat, dup\ atî]ia ani destat „la pînd\“?

R.B.: Trebuia salvat momentul întîlni-rii cu personalit\]i importante într-o peri-oad\ delimitat\ care, din întîmplare [i

dintr-o anumit\ inten]ie, este perioada detranzi]ie de la c\derea zidului desp\r]itorpîn\ la normalizare, pîn\ la atentateleteroriste de la 11 septembrie, de fapt. Nus`nt numai interviuri, exist\ descrieri [isitua]ii, contexte, întîlnirea cu interlocuto-rul, ceea ce a spus dup\ ce microfonul afost oprit. Este un jurnal de bord, dar eunul elaborat [i are [i un aparat bio-biblio-grafic. Unii autori s`nt într-adev\r mon[trisacri, al]ii s`nt mai pu]in cunoscu]i. Darto]i au ceva în comun cu Rom=nia.Aproape nici unul nu tr\ie[te (sau nu maitr\ie[te) în Rom=nia (cu exceptia luiEginald Schlattner, scriitorul care a împli-nit de curînd 70 de ani); s`nt fie scriitori deorigine rom=n\ care au emigrat, (inclusivcei germani) fie scriitori str\ini care prinfilia]ie au elemente de leg\tura cu Rom=-nia, sau, pur [i simplu, au vizitat Rom=nia[i au consemnat impresii. Exist\ o struc-tur\ a volumului care poate fi perceput\prin consultarea cuprinsului c\r]ii.

C.M.: Din 1985 pîn\ în 1990 a]i fost –fizic – mai pu]in aproape de noi. Ce s-aîntîmplat?

R.B.: Am hot\rît împreun\ cu so]ulmeu s\ p\r\sim ]ara. Am tr\it anii cei maicumpli]i ai dictaturii. {i era extrem dedificil. So]ul meu fiind etnic german, amavut de suportat o serie de consecin]e „ne-faste“ ale acestei apartenen]e, dar [i alefidelit\]ii noastre fa]\ de anumite valori.{i ne-am hot\rît s\ p\r\sim ]ara, drept caremi-am pierdut dreptul de a mai exercitaprofesiunea de dasc\l la universitate, decare [i acum m\ simt legat\ [i care m-amarcat probabil, pentru c\ din cînd în cîndam ni[te puseuri didactice. Îmi lipse[tecontactul cu studen]ii; cred c\ este unuldintre cele mai interesante, de[i am auzitc\ ast\zi student]ii nu mai s`nt ceea ce aufost odat\. Comunicarea cu persoanele vii[i prezen]a în fa]a unui microfon dincolode care îmi imaginez ascult\torii m-auanimat. Cred c\ scriind pentru lectur\ amrestabilit o parte din acea comunicare pecare am pierdut-o. Cînd am ajuns înGermania mi s-a oferit [ansa s\ pot lucrala postul de radio Deutsche Welle – a fostîntr-adev\r o [ans\ pentru mine. N-a fostu[or, m-am readaptat din mers, am urmatmulte cursuri de specializare, dar m-amformat [i lucrînd. Trebuie s\ fac o m\rturi-sire: m-a ajutat enorm preg\tirea meaanterioar\, practica la catedr\, contactulcu oamenii [i cultura pe care am putut-oasimila. {i spun c\ este o [ans\ pentru c\în Germania orizontul de informare esteimens. Cred c\ [i în Rom=nia, prin inter-net [i prin libertatea presei, situa]ia s-aschimbat. Dar ceea ce m\ mîhne[te atuncicînd privesc ziarele, nu toate, dar o bun\parte din ele, este o degradare a limbaju-lui, un mod de adresare c\tre cel\lalt carepropune o fals\ intimitate, o intimitatecare nu duce la un plus de în]elegere, fiindde fapt o lips\ de polite]e; ori polite]eaeste nu numai protectoare, ci [i benefic\pentru un discurs normal... M\ deranjeaz\apoi în paginile ziarelor, amestecul dintreinforma]ie [i comentariu. Una din regulileelementare `n pres\ este s\ nu amestecirelatarea cu comentariul. Or, presa dinRomânia amestec\ lucrurile. Emisiuniletv, buletinul de [tiri amestec\ faptuldivers, banal senza]ional, bizar cu relata-rea unor evenimente de prim\ m\rime [iimportan]\. Aceast\ incapacitate de a sta-bili o ierarhie a valorilor pentru via]anoastr\ este cea care deranjeaz\ poate celmai profund...

„Trebuie s\ ai r\bdare s\ a[tep]i prada

care-]i trece în fa]a microfonului“interviu cu scriitoarea RODICA BINDER, realizat de CRISTINA MITOCARU

Leonard Oprea`ncepe carieraamerican\

Foarte recent, mai precis pe 21octombrie 2003, pe pia]a de carteamerican\, `n libr\rii [i pe Internet, a`nceput difuzarea edi]iei americane ac\r]ii scriitorului rom=n Leonard O-prea, colaborator al publica]iei noas-tre, volum de proz\ av`nd titlul: THEBOOK OF THEOPHIL MAGUS or

40 TALES ABOUT MAN.Volumul a fost publicat `n 2001

Rom=nia, la editura Polirom din Ia[isub titlul Cartea lui Theophil Magus

sau 40 de Povesti despre Om (volu-mul II al Trilogiei lui Theophil

Magus), `nso]it de o prefa]\ de LiviuAntonesei.

Cartea, `n excelenta traducere alui Bogdan {tef\nescu, a fost editat\`n SUA de „1stBook Library“ (), `nparteneriat cu „Ingram Book Group“cel mai important distribuitor de car-te din lume, `n acest moment. Volu-mul a ap\rut `n edi]ie paperback(15,5 x 23 cm // ISBN : 1-4107-5278-X), precum [i `n edi]ie electro-nic\ (e-book, ISBN: 1-4107-5277-1).

Prefa]a versiunii americane ac\r]ii lui Leonard Oprea este semnat\de Vladimir Tism\neanu. Textele decoperta IV s`nt semnate de VladimirTism\neanu, Norman Manea [i A-dam J. Sorkin. Vladimir Tismaneanu:„The Book of Theophil Magus or 40Tales about Man“ este o crea]ieaflat\ `n straniul no man’s land, undevia]a cotidian\ devine `ntr-adevarmagic\. Personal consider aceast\carte drept o splendid\ expresie aunei viziuni unice despre fragmen-tata [i at`t de contradictoria, dar totu[iminunata lume `n care tr\im. Stilullui Leonard Oprea combin\ revela]ia`n]elesurilor ascunse ale cuvintelorcu un fabulos sim] al umorului. Nu`nt`mplator critica literar\ a comparatviziunea sa, c\r]ile sale cu crea]iile

BU

RS

A C

|R

}IL

OR

noiembrie 2003

22 Arte

ALEX ACIOB|NI}EI

Debutul perioadei clasice

Se terminase perioada experimental\ afilmului. ~nceputul anilor ’20 a `nsemnatintrarea `ntr-o normalitate a ritmului deproduc]ie [i deschiderea fa]\ de noile mo-dele na]ionale de cinematografie. Dina-mica noii [coli de cinematografie româ-neasc\ se concretizase prin acte de curaj,precum cele ale lui Aurel Petrescu, carica-turist de temut `n epoc\, tip monden [inonconformist, amic [i colaborator alscriitorului N. Batzaria. Petrescu dorea ovariant\ româneasc\ a unui nou gen defilm: desenul animat. Nu conta atuncicalitatea modest\ a peliculelor realizate dePetrescu c`t importan]a genericului finalpe care era men]ionat numele ]\rii noastre.Astfel, neconcur`nd marile studiouri ame-ricane de produc]ie a desenului animat,dar ap\r`nd pe ecranele lumii cu o pro-duc]ie important\ prin originalitateasubiectului ei, am reu[it s\ ne situ\m pelista primelor ]\ri din lume care au realizatdesene animate. Seria lui Aurel Petrescu,P\cal\ `n Lun\, a fost primit\ de public cuuimire [i sentiment de putere. De aceea nutrebuie neglijat aspectul sociologic al dez-volt\rii cinematografiei na]ionale; `n modconcret, orice na]iune, ea `ns\[i `n plinproces de modernizare, sim]indu-se mar-cat\ de aceste succese pe care arta ecranu-lui le dob`ndea. Limba român\ ap\rea pesubtitlurile unor filme proiectate de-a lun-gul Europei [i acest aspect nu putea s\ nuaib\ repercursiuni asupra stimei colective,asupra mentalit\]ii de `nvin[i pe careromânii p\reau atunci c\ o pierd `n favoa-rea spiritului concuren]ial [i a unui româ-

nism de bun\ calitate. Artele se hr\neauintens din acest nou tip de românism.Dovezile au ap\rut mai târziu, când filmecu subiecte tipic române[ti au avut unsucces imens pe tot continentul.

Un astfel de caz a fost [i filmul regizo-rilor Jean Mihail [i Alfred Halm, }ig\n-cu[a de la iatac, a c\rui premier\ a avutloc la Cinema Clasic Bucure[ti, `n noiem-brie 1923. Presa vremii descrie o atmos-fer\ de premier\ cu nimic mai prejos dec`tcea din Paris, cu sala cinematografului`mbr\cat\ `n flori, cu o orchestr\ elegant\de ale c\rei acorduri publicul se bucura`nc\ de la intrarea dinspre bulevard, lumi-nat\ de becuri colorate care construiau ti-tlul filmului [i numele celor din distri-bu]ie. Urm`nd cu ochii amintirii acele nu-me, `i distingem pe Ion Manolescu, MitziVecera, Elvira Popescu, Ion Finte[teanu(debutant). Rolul principal era jucat deactri]a ie[ean\ Dorina Heller care a reu[it,f\r\ cursuri de mimodram\, s\ sus]in\ opartitur\ marcat\ de firesc, lipsit\ de o ges-tic\ exagerat\. Un alt merit al tinerei actri]e,beneficiar\ direct\ a transform\rilor de pla-tou coordonate impecabil de c\tre machio-rul Pepi Machauer, a fost studiul individualreu[it asupra comportamentului ]ig\ncilor,`nsu[irea total\ a varia]iilor de expresiecaracteristice acelui grup etnic.

Un boier (interpretat de incandescentulLeon Lefter) se `ndr\goste[te de o ]iganc\eliberat\ din robie, contrar uzan]elorcur]ii. Ac]iunea plasat\ la mijlocul secolu-lui al-XIX-lea, se a[ternea perfect peste`mprejurimile [i incinta Palatului Mogo-[oaia, peste gr\dinile M\n\stirii Pas\rea [ipeste praful uli]elor unui b\tr`n cartierbucure[tean, disp\rut azi. Rudele t`n\ruluiboier nu sunt de acord [i o alung\ din satpe ]iganc\. Cutreier`nd de una singur\,]iganca `nt`lne[te o [atr\ c\reia i se al\tur\.

Unul dintre b\rba]ii [atrei se `ndr\goste[tede nou-venit\, `ns\ aceasta nu-i `mp\rt\-[e[te sentimentele, b\rbatul sinucig`ndu-se mai t`rziu cu un cu]it. T`n\ra, fiind ase-muit\ unui sol al ghinionului, e alungat\de [atr\, repornind de una singur\ prinlume. ~ntr-o sear\, se `nt`lne[te cu c`]iva]igani de pe mo[ia boierului de care era`ndr\gostit\. Aflarea ve[tii c\ tat\l boieru-lui este grav bolnav o trimite pe ]iganc\

direct la conacul pe care `l p\r\sise `nurm\ cu un an. D`ndu-i bolnavului câtevalicori numai de ea [tiute, acesta scap\ [i`ncuviin]eaz\ c\s\toria fiului cu t`n\ra]iganc\. Acest tip de „happy end“, la careazi z`mbim cu duio[ie, nu a caracterizattoate filmele din epoc\. ~n episodul viitor,ve]i descoperi to]i factorii prin care aveaus\ se construiasc\ dramele [i filmele psi-hologice române[ti.

Filmul românesc `ntre 1905-1948

MIHAI DASC|LU

Dou\ piese ale lui Eugen Ionesco audeschis oficial stagiunea la Sala Mare aTeatrului Na]ional din Ia[i. Am`ndou\ –Jaques sau supunerea, supranumit\„comedie naturalist\“ [i Viitorul e în ou\sau Ca s\ faci o lume e nevoie de tot – s`ntpiese într-un act care nu ies din registrulabsurd al lui Ionesco [i se completeaz\reciproc. De fapt, cea de-a doua este ocontinuare a destinelor personajelor dinprima pies\, în special a tinerilor Jaques [iRoberta.

Dup\ cum afirma regizorul MosheYassur ([i chiar autorul însu[i), indica]iilescenice sînt pu]ine, tocmai pentru a-i l\saregiei posibilitatea de a jongla cu textul.Cu toate acestea, piesa de la Na]ionalulie[ean nu s-a îndep\rtat prea mult de tex-tul lui Ionesco, care nu s-ar fi sup\rat de ositua]ie contrarie, [tiut fiind faptul c\ maiintervenea în texte dup\ ce le vedea puseîn scen\, (este cazul finalului pieseiCînt\rea]a cheal\).

Directorul teatrului a anun]at c\ este,dup\ cuno[tin]ele celor mai vechi din ins-titu]ie, o prim\ punere în scen\, la SalaMare, a lui Ionesco. Chiar primul personajcare vorbe[te la intrarea în scen\, Jaquesbunicul, interpretat de Petru Ciubotaru,spune c\ „|sta-i semn bun!“, replic\absent\ în text (Eugen Ionesco, Victimeledatoriei, Teatru I, Univers, Bucure[ti,1994 ), motiv pentru care o în]eleg ca pe opromisiune într-un început nou, beneficnoii stagiuni. B\trînul intr\ în scen\ îm-preun\ cu celelalte personaje: Jaques

bunica Ada Gâr]oman-Suhar), Jaques tat\l(Sergiu Tudose), Jaques mama (MihaelaArsenescu-Werner) [i Jauqeline, sora luiJaques, jucat\ de Antonela Cornici. Jaquesînsu[i, Radu Ghila[, e a[ezat la baza trep-telor decorului, dispuse piramidal, pe ulti-ma fiind o banc\ pe care stau b\trînii.Urmeaz\ p\rin]ii, sora [i el, care ascult\nep\s\tor muzic\ sub aceast\ piramid\,indiferent la disperarea întregii familii,care-[i are originea în faptul c\ nu estesupus, c\ nu este al\turi de ei (la Ionesco,supunerea se traduce în acceptarea cu ceamai mare pl\cere a „ochiurilor cu sl\-nin\“). Tîn\rul Jaques le refuz\, deve-nind, astfel, „odrasl\ necredincioas\“,nedemn de „str\boa[ele tat\lui“, care îl [ireneag\, exclamînd solemn: „Adio, fiude porc [i poarc\!“. De remarcat este a-cest aspect al absurdului de la nivelullimbajului, mai ales la nivelul unui singurcuvînt, folosindu-se mo]iunea („poarc\“),paronimia („cordolean]e“), compunereaca licen]\ semantic\ („s\ se mistumbrea-s\“), sau chiar absurdul de la nivelul unorreplici: „Reflecta]i? {i eu. Dar numai înoglind\.“

Disperarea, spaima fiului (jocul actoru-lui e pu]in cam crispat) î[i are originea încontactul cu lumea [i în dorin]a de a nu sesupune legilor acesteia. Vrea s\ fie altfel,mai mult, s\ fie opusul celorlal]i. Lumeaeste perceput\ ca ceva stereotip, iar ceicare o formeaz\, ca o etern\ for]\ coerci-tiv\. Rela]iile de familie îi repugn\, darmai ales „atribu]iile“ dobîndite prinna[tere: supunerea fa]\ de cei mai mari,mai ales p\rin]i, urmarea cursului biologicce trece prin dragoste, c\s\torie, procreare

[i moarte. Acest plan strict al vie]ii esterespins de c\tre Jaques, [i de aceea refuz\cu putere ideea c\ ar fi „cronometrabil“.Ce este mai dramatic decît faptul c\ toc-mai prin for]a lucrurilor [i cu aportulsor]ii, care te-a adus în lume, la un mo-ment dat tot vei ceda? „Circumstan]ele semarionetizeaz\“ [i „îl oblig\“ s\ accepte„jocul regulei“, sim]indu-se, nici maimult, nici mai pu]in decît o p\pu[\ mane-vrat\ de un st\pîn invizibil. A fi crono-metrabil, acest lucru e imposibil, „iardac\ e posibil, atunci e înfrico[\tor“, iat\marea dram\!

Fiindc\ [i-a recunoscut vina („Adorochiurile cu sl\nin\!“), revenind în „sl\-nin\tate“, trebuie însurat repede. Mirea-sa, Roberta I, (Catinca Tudose), este re-fuzat\ pentru c\ are prea pu]ine nasuri, [i,de[i Roberta II (aceea[i Catinca Tudose),are, în sfîr[it, trei nasuri, nu este destul deurît\ [i nu are „bube verzi“. Roberta tat\l(Constantin Av\danei, care a jucat la felde bine ca [i Sergiu Tudose) este foarteindignat c\ fiica lui nu este prea urît\:„Dar te-ai uitat bine, b\iete?!“. P\pu-[arul nu-l sl\be[te [i marionetizarea tre-buie s\-l supun\ pe Jaques. Tinerii, de[iau primit o „educa]iune complexat\“,mai ales Roberta II, se c\s\toresc, stau detrei ani îmbr\]i[a]i [i nici nu m\nînc\, darrezultatul de pe urma îmbr\]i[\rii lor nuse vede, spre disperarea lui Jaques tat\l.~n ce o prive[te pe Roberta II, ea este„perfect capabil\“, a[a cum se declarase„orificial“.

Problema marionetiz\rii se pune [i maiacut atunci cînd Jaques refuz\ s\ accepteideea c\ bunicul a murit. Acesta st\ sus, pe

scaun, ]ine o ram\ în mîn\, în fa]a sa, ast-fel încît s\ par\ un tablou, cu o pamblic\neagr\ într-un col]. To]i încearc\ s\-ldetermine pe Jaques s\-[i exteriorizezesentimentele în leg\tur\ cu dispari]ia buni-cului. ~n cele din urm\ se las\ sensibilizat,dar atît de tare încît nu-l mai poate oprinimeni, a[a de mult sufer\. ~ncepe acum oparte atît de absurd\, încît nu se poate capublicul s\ nu participe la ea: fiecare, perînd, transmite „cordolean]e“ celuilalt,pîn\ ajung s\ transmit\ nim\nui, apoibunicului însu[i, pentru ca pe urm\ s\ vin\fiecare actor în sal\ [i s\ transmit\ „cordo-lean]e“ [i publicului, într-un rîs general.Bunicul, mul]umit de condi]ia în care seafl\, încearc\ din nou s\ cînte, dar bunicai-o taie, spunîndu-i: „N-o s\ te apuci s\cîn]i acuma… E[ti mort. E[ti în doliu…“

~ntr-adev\r, bunicul este mort. Dar ceice nu mai sînt trebuie înlocui]i, a[a c\,dac\ bunicul a murit, „Tr\iasc\ bunicul!“.Astfel c\, pentru ca to]i s\ fie mîndri, tre-buie stimulat\ produc]ia, [i cum Robertaeste gata, Jaques nu trebuie decît s\depun\ pu]in efort [i s\ nu fac\ neamul derîs. A[a începe produc]ia de ou\, [i ce ou\!Imense! {i pe cît sînt de mari, pe atît sîntde multe. Autoritatea suprem\ care decidecalitatea produc]iei nu este alta decît buni-cul însu[i, cel decedat. I se ofer\ un ou pecare-l gust\ încet, analizînd. Totul este unsucces! Jaques a intrat în rîndul lumii, esteca to]i ceilal]i. Acum este cu adev\rat cro-nometrabil. Refuzul s\u de a se supuneunei lumi absurde nu a avut succes.Normalul, pentru Jaques, este absurd pen-tru ceilal]i, [i invers: nesupunerea fa]\ decursul vie]ii te transform\ într-o persoan\anormal\, absurd\. Refuzul transform\riia fost de scurt\ durat\. Nesupunerea s-atransformat în supunere [i viitorul esteasigurat, bunicul poate coborî în lini[tedin tablou, pentru c\ [tie sigur c\ cineva,adic\ Jaques, îi va lua locul.

De dou\ ori Ionesco

noiembrie 2003

23Accente

TaximetristulAndreei Marin

`n alte `nt`mpl\riadev\rate din mijloacelede transport `n comun

GEORGE ONOFREI

Cabina de unde conduce Nicu ecufundat\ `n `ntuneric. E ora zecedin noapte [i pu]ini c\l\tori se mai`nghesuie la u[ile autobuzelor.Dup\ c`teva clipe `mi face semns\ trec dincolo de „bar\“. ~ntune-ricul `l `mbie la vorb\. Un micro-buz `i taie calea [i se enerveaz\:„Uite-i [i pe de[tep]ii \[tia! La eiurci [i dai banul jos. Cu noi mergto]i aurolacii [i veteranii de r\z-boi. Arat\ legitima]ia [i au sc\patde orice plat\.“

Ne apropiem de semafor. F\r\vreo introducere `[i poveste[te copi-l\ria. P\rin]ii `l voiau inginer plusalte c`teva pozne. „Dar eu [ofer amvisat s\ m\ fac. Am ]inut-o pe-a meatot timpul.“ Spre surprinderea ma-mei, a renun]at s\ dea la faculate,prefer`nd s\ plece `n armat\. Acolo[i-a luat permisul. ~nv\]ase s\ con-duc\ pe ma[ina tat\lui s\u: de profe-sie, [ofer de tir. „Comandantu’ de laUnitate numai cu mine vroia s\mearg\! Am f\cut atuncea mii de ki-lomtri prin ]ar\. M-am `ntors, m-amapucat de taximetrie [i m-am anga-jat [ofer pe autobuz…“

D\ drumul la o caset\ cu manele,`nso]indu-[i gestul de o nostalgie bol-nav\. Vagonul r\sun\ de necazurilevie]ii, unite acum de o voce diafan\,dar parc\ `n schimbare – e din cauzami[c\rilor ma[inii. Doi rapp-eri seamuz\ de versuri, iar o fat\ cu coc seb`]`ie pe scaun, trezit\ din monoto-nie... „Andreea Marin cu ma[inamea mergea la televiziune `n fiecarediminea]\. {i-mi d\dea de fiecaredat\ un tichet `n plus de 2 kilometri.Ce fat\...“ Nicu opre[te con[tiincios`n fiecare sta]ie. De mult nu maicoboar\, `ns\, nimeni. To]i a[teapt\cap\tul. „Ur`t traseu... Ajungemacu[i!“ Destul r\gaz pentru el ca s\deseneze portretul `ntregii urbi: cuoameni [i semafoare. ~[i aminte[tec\ imediat dup\ ’90 a fost perioadade aur a taximetriei. Mergeau cuma[ina lui [i barmanii, [i doctorii, [iavoca]ii. „Da’ s-a cam stricat treaba.Avoca]ii au to]i ma[ini, iar barmaniio iau pe jos.“

De[i se ascunde `n spatele tejghe-lei de carton, de spus are `ntotdeau-na c`te ceva. Poveste[te ce a maicitit prin ziare, ce i-a mai „[optit“cutare domn important, cum le-azis-o el la ultima [edin]\ de sindicat.Ciudat e c\ pare fals, cufundat p`n\la glezne `n vie]ile altora. Dar un omizolat de lumea sa. N-are nicima[in\, nici familie.

O fi mul]umit s\-[i fac\ doar tra-seul [i s\-[i duc\ „pasagerii“ p`n\la cap\t. De acolo... fiecare cu tre-burile sale. „S\ [tii c\ nu te-ammin]it. Chiar eu o duceam peAndreea Marin...“

MICHAEL ASTNER

~n s\pt\m`na primei man[e din turul doial Cupei UEFA am fost pentru trei zile laViena – pentru lansarea antologiei „hatjemand etwas gefragt“ (Editura Versus,Colec]ia Club 8, Ia[i 2003). Asta a fost joi,pe timpul meciurilor, la anticariatul„Buch&Wein“. Vineri am citit (SorinCatarig, Gabriel H. Decuble, O. Nimigean[i, cu voia dumneavoastr\, ultimul pe list\,subsemnatul) la Centrul Cultural Rom=n.Sal\ aproape plin\ (spre deosebire de„Buch&Wein“…). Unele voci contrariate,dup\, dar majorit\]ii celor din sal\ le-apl\cut lectura din „Unele considera]ii asu-pra tehnicii salv\rii aparen]elor“ (SorinCatarig, Editura Versus, Colec]ia Club 8,Ia[i 2003), din „Epistole [i alte poeme“(Gabriel H. Decuble, Editura T, Ia[i 2001),din primul roman al poetului O. Nimigean(„Mortido“, Editura Versus, Colec]iaClub8, Ia[i 2003)…

S`mb\t\ am zis c\ trebuie s\ cump\rneap\rat un ziar, s\ v\d `n sf`r[it ce dracu’au f\cut Steaua [i Dinamo. Evident, v\z`nd`n ziarul „Kurier“ (90 de cen]i) c\ Dinamoa `ncasat-o ur`t de tot [i c\ Steaua a f\cut un1:1 acceptabil totu[i (]in`nd cont de adver-sar [i de faptul c\ cei de la Liverpool aucondus din repriza-nt`ia cu 1:0), mi-ampotolit repede interesul pentru fotbal.

Am trecut apoi abia-n tren la cititul zia-rului austriac. {i ceea ce am constatat a fostmai mult dec`t interesant: nu, nu era plin decazuri de corup]ie sau de jafuri [i alte ile-galit\]i comise de rom=ni – nici m\car `narticolul „Cre[te criminalitatea: O nou\poli]ie urmeaz\ s\-i apere pe cet\]eni“(noua poli]ie urm`nd s\ rezulte `n urma

unei reforme a acesteia). Tot a[a cum, maremirare mare, n-am descoperit picior derom=n nici `n articolul „Ho]ii au venit dinor\-n or\“, articol `n care au fost trecute `nrevist\ c`teva spargeri succesive de filialede b\nci [i oficii po[tale, toate `n aceea[i zi!

~n schimb, iat\ cu ce probleme/teme seconfrunt\ Austria: dincolo deci de reforma-rea poli]iei, pentru 2005 s-a anun]at osc\dere a impozitului pentru firme, iardintr-un interviu cu ministrul finan]elorafl\m c\ Austria are [i ea nevoie de oreform\ fiscal\ general\; apoi se planific\ oreform\/restructurare a ÖBB (a C\ilorFerate Federale Austriece)…

Parc\ ne sun\ cunoscute temele&pro-blemele acestea, nu-i a[a? Desigur, pe de-oparte, la noi, zice-se, reforma `n poli]ie s-aprodus deja, pe de alta, reforma fiscal\ afost am`nat\ bini[or, p`n\ una alta – totp`n\-n 2005! Se vede treaba c\ nu-i lucruu[or cu reformele astea – nici la noi, nici laei. Iar dac\ am ]ine cu tot dinadinsul, amconstata c\ prin multe ]\ri, occidentale auba, se discut\ tot felul de reforme – majo-ritatea: majore [i, deci, dificile, cer`ndmult\ voin]\ politic\ [i mult\ „uitare desine“ a politicienilor (mereu cu un ochi pesondaje!)…

Dar oric`t de asem\n\toare ar fi proble-mele macroeconomice, la nivelul buzuna-relor e mare diferen]\. Dac\ `n Occidentreformele aduc, pe termen scurt cel pu]in,sc\derea veniturilor pentru mul]i, acestereduceri s`nt relative: de la un standard devia]\ `nalt atins c`ndva la unul c`te-un pic-pic-pic mai mic; pe c`nd la noi, oricereform\ esen]ial\ ar cere o str`ngere puter-nic\ de tot a curelei cet\]eanului mediu

care oricum e calul de b\taie al oric\rorreforme, al oric\ror restructur\ri...

Iar ca o ilustrare a nivelului de trai `nalt,cu [i f\r\ ghilimele, iat\ c\ `n suplimentulfull-color al ziarului „Kurier“, `n „Freizeit“(Timp liber, adic\) am dat peste un micinterviu cu cunoscutul (pentru mediile aus-tro-germane) sculptor Alfred Hrdlicka, cuocazia `mplinirii v`rstei de 75 de ani. Dou\r\spunsuri date de acesta m-au frapat prinonestitatea lor frivol\, oric`t de oximoronicar suna lucrul acesta.

~ntrebat care ar fi fost lucrul cel maitr\znit comis de el vreodat\ `n via]a sa,Hrdlicka a r\spuns sec: „Faptul c-am ade-rat la Partidul Comunist Austriac.“ Ca apoila `ntrebarea care ar fi visul s\u de-o via]\s\ „recidiveze“ senin (sau senil, cumva?!):„Ca Partidul Comunist Austriac s\ devin\partid de guvern\m`nt.“

Nu-i a[a c\ pentru cineva crescut subcomunism&ceau[ism astfel de r\spunsuripar pe c`t de frivole, pe tot at`t de stupe-fiante? Cum poate azi, la finele anului2003, cineva s\ prosl\veasc\ un partidcomunist, fie el [i austriac? Chiar n-a`nv\]at nimic dl sculptor Hrdlicka din isto-ria secolului 20? Dar de, asta-i cu comu-ni[tii \[tia occidentali: au beneficiat din plinde democra]ie, iar acum le d\ t`rcoale nos-talgia comunistoid\ [terg`ndu-le completdin minte tot ce-nseamn\ comunism: de lalips\ libert\]ii de expresie (interviul dat deel pentru „Freizeit“ ar fi fost de neimaginat`ntr-un regim comunist!) la lipsa libert\]iide-a c\l\tori, ca s\ numim numai dou\ dinlunga list\ de lipsuri [i realit\]i crunte!

~n rest, e bine, nu-i a[a, at`t la noi, c`t [ila ei. Desigur, la ei mai mult, la noi maipu]in. {i mai `ncolo.

Lec]ia austriac\ [i sculptorulcomunist Hrdlicka

SHUT SI ZBORTEUTONICE

Shylock pe scenaNa]ionalului ie[ean

Teatrul National „Vasile Alecsandri“din Ia[i a g\zduit pe 30 octombrie repre-zenta]ia piesei Shylock, `n regia lui FrankBarrie.

Scris [i interpretat de actorul britanicGareth Armstrong, spectacolul a `nc`ntatpublicul prin originalitate [i modernitate.Inspirat din opera lui Shakespeare,Shylock prezint\ lumea v\zut\ prin ochiievreului Tubal, personaj secundar alcomediei Negu]\torul din Vene]ia a mare-lui dramaturg englez. ~n piesa regizat\ deF. Barrie avem un altfel de Tubal – un per-sonaj ce a devenit centrul de greutate alac]iunii. Unicul prieten al negustoruluiShylock `n piesa shakespearian\, Tubalapare acum singur pe scen\, pentru a puteaoferi publicului o imagine a intoleran]eirasiale [i religioase, pe de o parte, [i arela]iei autor – personaj – spectator, pecealalt\ parte. El reprezint\ vocea careajut\ spectatorul s\ p\trund\ `ntr-o nou\dimensiune.

S`ntem martorii unei fascinante explo-r\ri a unei mentalit\]i, cu ajutorul unui sin-gur actor, care reu[este transpunerea `npielea mai multor personaje (Romeo,Baraba, Shylock, Tubal). Astfel este f\cut\leg\tura `ntre exterior [i ceea ce este din-colo de scen\.

Un actor, un trecut, o scen\, o pies\ –toate s`nt `mbinate prin lumin\ [i muzic\,oferind astfel o viziune tragi-comic\ a

existen]ei. Nimic artificial, nimic `ntam-pl\tor. C\l\torim al\turi de actor [i de per-sonajele sale de-a lungul unor epoci mar-cate de o acut\ dorin]\ de libertate [i afir-mare. Condi]ia evreului persecutat este omotiva]ie `n ceea ce prive[te alc\tuireascenariului.

Jucat cu succes pe multe scene alelumii, Shylock `ntuchipeaz\ umanitatea [irevolta sa `n fa]a uit\rii.

(OLGA COJOCARU)

U [i Web

Societatea a descoperit utilitatea calcu-latorului `ntr-un „dialog al surzilor“ cudiferite site-uri; este de preferat, `n acestacest caz, un simplu click pe mouse dec`t`ntorsul unor file de carte. „Navigarea“ sedovede[te, de multe ori, plin\ de hopuri:serverul de `ncarc\ greu, re]eaua este aglo-merat\, google-ul `]i ofer\ op]iuni departede cercetarea ta.

Dou\ site-uri complementare se g\sesc`n jurnalul de bord al „navigatorului“interesat de literatur\, mitologie, religie,fizic\, dic]ionare [i chiar muzic\ inedit\:www.bartleby.com (home page: versuri,fic]iune, non-fic]iune).

La aceast\ adres\, exist\ o varietate depoeme integrale americane, engleze[ti,fran]uze[ti, latine. Versuri de Vergilius [iMilton stau al\turi de cele ale lui EmilyDickinson, Sylvia Plath, T. S. Eliot [iRobert Frost. Capitolul Fic]iune includescrieri diverse, de la Esop, Cervantes,Turgheniev la Hawtrone, Poe, James [iWoolf. Creanga de aur a lui Frazer [iBiblia tradus\ de King James `ntregescimaginea no]iunii de „fic]iune“ a acestuisite. Domeniul non-fic]iunii `mbin\ eseuriliterare, texte filozofice, scrieri budiste,

fragmente din Coran [i Teoria relativit\]ii,al\turi de Emerson, Confucius [i Darvin. ~iinvit pe ce care vor s\ afle mai multedespre literatur\, fizic\, orientalism s\viziteze acest site.

Un portal care provoac\ imagina]ia sedeschide la adresa www.ubuweb.com.Site-ul propune un amestec de sunet [iimagine prin programele Java [i Flash. ~narhiva MP3, a[teapt\, cu sound-ul „t\cut“,Hugo Ball, Gertude Stein, Susan Bee,Charles Berstein [i interviuri cu Dali,Duchamp [i John Cage. Se deta[eaz\dintre toate interviul experimental al luiMarcel Broodthaers (1970) cu o pisic\.Programul ascunde muzic\ de avangard\realizat\ `n anii ’60 de c\tre Ashley [iLucier. De asemenea, acces`nd Etnopoe-tica, ni se dezv\luie rezerve de muzic\ cel-tic\ [i de poeme populare vietnameze.

Experimentele din epoca digital\ a poe-ziei electronice se pot asculta la Papers,iar genera]ia Beat, muzica [i teatrul luiCage, poeme precum Mushroom Haikustau `mpreun\ `n capitolul Hystorical.Colajele experimentale ale letri[tilor fran-cezi din anii 1940-1970 [i Radiofonia luiJaques Lacan (audio) merit\, de asemenea,s\ ne oprim asupra lor.

Piesa de rezisten]\, pe plan vizual, oreprezint\ `ns\ versiunea web a revisteimultimedia Aspen, a lui Phyllips Johnson,care, `ntre anii 1965 [i 1971, era livrat\ subform\ de cutie. Revista arunc\ individuldin fa]a calculatorului `ntr-un v`rtej cultu-ral, unde Pop Art, muzica oniric\, fotogra-fiile halucinogene se `mbin\.

Iat\ dou\ site-uri la care putem ajungecu doar c`teva click-uri, p\trunz`nd astfel`ntr-un univers nu numai informa]ional, ci[i artistic fascinant.

(ALINA TUDORACHE)

Flash

noiembrie 2003

24 Flash

Colegiul de redac]ie:

{tefan Afloroaei,

Al. Andriescu, Al. C\linescu

Liviu Leonte, Paul Miron,

Dan Petrescu, Alexandru Zub.

Redactori:

Michael Astner, {erban Axinte,Mihai Dasc\lu,Gabriela Gavril (redactor [ef), Gabriela Haja,Florin L\z\rescu,Cerasela Nistor.

Tehnoredactare:

Cristian Dumitriu

Coresponden]i externi:

J. W. Boss (Olanda)William Totok (Berlin).Bogdan Suceav\ (Los Angeles)Mihai Vacariu (Adelaide)

Colaboratori:Radu Pavel Gheo,Doris Mironescu,Cristian P\tr\[coniu, Lucian Dan Teodorovici,Florin }upu.

Webmaster:Paul Dan Pruteanu

Director executiv:Gabriel Cucuteanu

Adresa redac]iei:

Ia[i, B-dul Carol I, nr. 3-5Casa Conachi, cod 700506

www.timpul.roE-mail: timpul@yahoo.com

ISSN 1223-8597

Nr. catalog Rodipet 4624

Revist\ editat\ de:Funda]ia Cultural\ „Timpul“

REVISTA APARE CU SPRIJINUL CONSILIULUI LOCAL IA[I [I AL MINISTERULUI CULTURII

Portretul lui M

Tulbur\toarea carte a lui MateiC\linescu, Portretul lui M, scris\ `n celepatruzeci de zile de doliu dup\ moarteafiului suferind de sindromul lui Asper-ger este una care trece dincolo de lite-ratur\ [i te face s\ sim]i c\ oricecomentariu pe marginea sa este, `ntr-ooarecare m\sur\, neputincios [i nelalo-cul lui. Nu-]i ajung cuvintele pentru acuprinde frumuse]ea, lumina `ngereas-c\, bun\tatea celui care tr\ie[te `ntr-olume a sa, prelungindu-[i leg\turile ma-gice cu copil\ria, dup\ cum nu po]i dec`ts\ ghice[ti profunzimea suferin]ei tat\luicare ]ine acel jurnal, `ncerc`nd s\ `n]e-leag\, s\ accepte ceea ce pare unblestem, dar este [i un dar minunat, s\dep\[easc\ nop]ile de insomnie [iperioadele de depresie. E greu s\ ie[i dintiparele g`ndirii tale, s\ renun]i laobi[nuin]ele tale, la disocierile facile`ntre normal [i anormal.

„Eu am avut impresia“ – scrie psi-hiatrul Ion Vianu, prieten apropiat alscriitorului Matei C\linescu – „c\ pre-zen]a lui M a avut un mare impact dinacest punct de vedere pentru to]i care-l`nt`lneau; fire[te – mai ales – asuprap\rin]ilor lui. Faptul c\ trebuie s\ d\mdovad\ de o anumit\ modestie atuncic`nd interpret\m vorbele, ac]uinilecelorlal]i, chiar atitudinile lor fizice, neface mai toleran]i, mai respectuo[i.“(22, nr. 714, 11-17 noiembrie, 2003, p.16) Nu vom spune mai multe despreaceast\ carte „a pl`ngerii fiului pierdut,scris\ de tat\l s\u“, „cu neputin]\ de cititf\r\ s\ ]i se `mp\ienjeneasc\ ochii delacrimi [i f\r\ s\ te sim]i zguduit de unirepresibil hohot de pl`ns“ (MirceaIorgulescu, Cartea fiului [i a tat\lui, `n22, 11-17 noiembrie, p. 15). Vom cita`ns\ unul dintre poemele emo]ionantepublicate de Matei C\linescu `nRom=nia literar\:

„Fericirea era `n l\tratul c`inilor dinBryan Park, / poate [i Altundeva, din-colo de auz, dincolo de v\zul / r\nit desoare – m\ uitam `n soare ca [i c`nd a[ fivrut s\ orbesc. / S\-mi amintesc doar:imagini pe care nu le mai pot vedea, / uncopil urin`nd pe scoarta unui copac `ntretufi[uri, timid, / tremur`nd de fric\, b\-iatul medit`nd t\cut, `ncordat / `n ritmul`ncet al pa[ilor s\i grei ca ni[te aripi deplumb, / cu ochii `n p\m`nt resemnat,oprindu-se `n c`te o balt\ [i scrut`nd /apa noroioas\, c\lc`nd-o stropindu-se,murd\rindu-se, / t`n\rul care voia s\ steade vorb\, sur`z`nd, cu copiii orbi, cu

copiii / paralizati `n c\rucioare, sco[i laaer, b\ie]elul cu p\rul castaniu, bogat,aspru, / str\lucitor, care alerga prin iarb\ca [i c`nd ar fi avut aripi de fluturi la pi-cioare, / care se oprea nea[teptat ca flu-turii pe-o bucat\ de lemn putred\, pe-opiatr\ / (nu erau flori acolo – sau poates-au [ters din memorie), / era at`ta fe-ricire `n l\tratul c`inilor nev\zu]i, `nde-p\rta]i, mereu mai `ndep\rta]i, / p`n\c`nd l\tratul lor devenea un strig\t slab,m\t\sos, de uimire, / un sc`ncet dulce decopil adormit care viseaz\, / [i, `n t\ce-rea cuprinz\toare, ruptura unui cuv`ntascu]it, misterios; / sf`[ierea unui cuv`nt`n zbor, de-o silab\, ininteligibil. / C\zu-se noaptea. Fericirea nu mai era nic\ieri.Ieri. / Nic\ieri. Niciodat\. O dat\ caniciodat\.“ (Plimbare)

Farmecul provinciilor

~ntr-o vreme `n care migrarea spre unCentru, fie el aici sau c\utat aiurea, adevenit, poate, obsesia celor mai mul]idintre noi, Observatorul cultural (nr.194) propune o pledoarie pentru curajulde a descoperi ]inuturile de margine, ve-nind din partea polonezului KrzysztofCzyzewski, pre[edintele Funda]iei Bor-derland din Sejny, Polonia. Plec`nd dela `nregistrarea complexelor provin-cialului („Problema e c\ provincialuluinu-i place locul `n care tr\ie[te [i-l re-neag\, `mprumut`nd `n acela[i timpaparen]ele unui cosmopolit emanci-pat.“), autorul face clar diferen]a `ntrener\bdarea de a te realiza repede-repede[i dorin]a de a recupera marginalitatea,de a o lua de la zero, de a risca: „Vremeaprovinciilor are nevoie de o genera]ie depionieri, de liber profesioni[ti, de oa-meni cu o misiune – indiferent c`t denesemnificative sau de demodate arp\rea astfel de lucruri `n zilele noastre –,deoarece vectorul celor mai multeaspira]ii de via]\ e orientat `n direc]iaopus\: c`nd cineva se afl\ `n c\utareaunor oportunit\]i, a unei cariere sau aunui viitor mai bun, se duce de obicei `nsaloanele marii metropole. Dar pentru ag\si o provincie, cineva nu trebuie s\ sedeplaseze spre `ndep\rtatele zone degrani]\, sau s\ stea departe de marileora[e. (…) ~n toate aceste locuri te veisim]i ca [i cum ai lua-o de la zero [i po]iporni la drum ca s\ creezi un spa]iu carea[teapt\ s\ fie desigilat [i modelat. “Zone izolate, precum Cartierul Evreiescdin Sejny, un or\[el `n care locuiesc a-cum polonezi [i lituanieni, sau aban-donate dup\ ce popula]ia evreiasc\ afost aproape exterminat\, precum enig-

maticul Kazimiersz din Cracovia pot fio adev\rat\ provocare pentru cei dispu[is\ caute marginalitatea, diferen]a, spa-]iile multiculturale. Nu-mi r\m`ne dec`ts\ sper c\, la un moment dat, dup\ ce nevom fi plictisit s\ st\m cu ochii a]inti]ispre ceea ce consider\m, fiecare dintrenoi, a fi un Centru, obosi]i de migra]iasimbolic\ au ba, vom reg\si [i noifarmecul provinciilor, dar, mai ales,puterea de mai construi c`te ceva pemeleagurile m\rgina[e. Dac\, a[a cumspunea Arnold Toynbee (citat deKrzysztof Czyzewski), chinezii au fost`n stare s\ `mbl`nzeasc\ marele R`uGalben [i s\-[i `ntemeieze o civiliza]ie,trag n\dejde c\ [i ie[enii vor g\si cevafor]\ s\ se lupte cu noroiosul Bahlui [iafluentul s\u cu nume at`t de sugestiv.

Rela]ia extraconjugal\ cu

opera a lui Lucian Pintilie

Tot Observatorul cultural (nr. 194),ofer\, ca o avanpremier\ la volumul bri-

cabrac, ap\rut recent la Editura Huma-nitas, dou\ pagini absolut savuroase de„memorii“ ale regizorului LucianPintilie, puse sub titlul Eu [i opera. „Pela vreo 50 de ani, `ntre]in pentru vreoc`]iva ani o rela]ie extraconjugal\ cuopera. Rela]ia este furtunoas\, (D’ale)carnavalesc\, aproape fiecare episod setermin\ cu u[i sparte, tr`ntite. (Nu laoglinzi c\ s`nt cu chirie – strig\directorul de teatru.)

La Aix en Provence – Mi]a Baston –Blegen (Mizza-soprana) cu sticlu]a devitrion `n m`n\, pe treptele Jet-ului,amenin]\ «Am s\-]i torn o revolu]ie, dao revolu]ie… s\ m\ pomene[ti» – [i iaprimul avion spre Miami –, iar eu dau odeclara]ie `n Universul, reprodus\ [i `nVocea patriotului na]ional c\ nurecunosc copilul care mi se atribuie.“ Peonoarea noastr\ c\ ar fi p\cat s\ rata]ivolumul acesta ciudat, „f\r\ un proiectprecis“, alc\tuit de fragmente disparate,adunate de un regizor-scriitor ghidu[!(A.C.)

Sarcofagul de h`rtie

Pre]: 10.000 lei

Responsabilitatea opiniilor exprimate `n paginile revistei apar]ine autorilor

Matematicianul „american“Bogdan Suceav\, AssistantProfessor la California StateUniversity, Fullerton, USA, esteun prozator cunoscut publiculuinostru. A publicat p`n\ acum numai pu]in de [ase volume deproz\. Cel de al [aptelea, ap\rutanul acesta la Editura T din Ia[i,cuprinde opt povestiri, `nso]itede Un fel de prefa]\, semnat\ deLiviu Antonesei. Cu un stil dejaformat, posed`nd [tiin]a de a`nregistra detaliile semnificative,ce dau o dimensiune aproape ci-nematografic\ unor secven]e,Bogdan Suceav\ reu[e[te s\schimbe cu dezinvoltur\ regis-trele prozei sale. Trece cuu[urin]\ de la o istorie cu [eficomuni[ti de alt\dat\ (`n Bucu-re[ti, c`nd se las\ seara) la po-vestea grotesc\ a fabric\rii ilicitea alcoolului `n Kuweit, `n timpulr\zboiului din Golf (Istoria de laal Waqbah sau c\l\toriile omuluicameleon) sau la temele multmai grave, tratate cu at`ta ironiec`t trebuie pentru a se evitapatetismele: b\tr`ne]ea, memo-ria [i moartea (Bunicul s-a `ntorsla francez\). Pentru orice regis-tru ar opta, Bogdan Suceav\ `[ip\streaz\ acela[i spirit de obser-va]ie [i aceea[i for]\ a scrisului.