Nr. 5 (86)ANUL XI

07 - 08 / 20145 lei Fereastra

Revistă editată de Asociaţia Culturală „Agatha Grigorescu Bacovia” MizilEmil Proşcan

EFEMERIDE

Sfinţenia apei

Optzeci la sutădin mine este...apă! Pare in-

credibil dar este o rea-litate. Dacă aş fi fost pus să aleg cred că, pânăla urmă, aş fi avut aceeaşi opţiune. Cine ştiepoate că există în toate o legătura între vre-rea noastră şi cea a Celui care hotărăşte.

Minunea de-a fi se datorează în ceamai mare parte ei, apei! Doi atomi de hidro-gen şi unul de oxigen formează o moleculăde apă! Ce simplu! Miliarde astfel de pe-rechi sunt în mine! Sunt un complex al sim-plităţii. Şi restul de douăzeci la sută din mi-ne, ce este? Oase, carne, zgârciuri, unghii,păr…? Dar şi acestea conţin apă!

Cine sunt eu cu adevărat, cel formatdin apă sau restul? Sau totul? Gândesc, do-resc, simt, visez prin apa din mine! Setea es-te un pretext, o dorinţă a apei din mine de ase împrospăta? De ce nu rămâne şi trebuiesă se plimbe prin mine, aducându-mi veştidespre pământ, cer, copaci, alţi oameni…,adică de pe unde mai umblă? Zilnic beauapă, deci în fiecare zi se plimbă prin toatecelule corpului meu.

Nu eu hotărăsc asta! Apa pe care obeau zilnic vine din măruntaiele pământului,stă un timp în celule mele apoi se întoarce înpământ, cer, copaci, ceilalţi oameni! Fiecareînghiţitură de apă aduce ceva nou în mine?De ce nu se poate trăi fără apă? În afară dece spun savanţii că face apa în mine, în pro-cesul plasmatic, ce altceva mai face? Careeste diferenţa între apa dinainte de a o con-suma şi apa din mine? Care este mai impor-tantă, cu mai mare personalitate? Ceva dingândurile mele, din amintiri, simţuri, senti-mente, se amprentează în apa care s-a însetatîn mine şi pleacă odată cu ea? Asta înseamnăcă în pământ sunt gândurile oamenilor şi deacolo se ridică prin aburi la Cer, pentru a seîntoarce în ploi, zăpadă, rouă?

În apa pe care o beau sunt gânduriale Pământului? Sau ale Cerului? Sau ale ce-lorlaţi oameni? Gândurile cu ceva din minese pot întoarce pe pământ în ploi liniştite,furtuni, ninsori sau viscole? Ce anume ia apadin noi? Ce anume aduce apa în noi? Gân-durile noastre aşa cum cândva au fost? Cenevoie are Pământul de gândurile noastre?

Gândurile părinţilor mei se întorcvederii simţurilor mele prin ploi, ninsori?

(Continuare în pag. 2)

„Nu se face cultură adevărată cu amabilităţi, amabil eşti doar

în autobuz cînd oferi locul cuiva pe scaun.În literatură fiecare e pe locul lui, unul

săpat în granit cu peniţa.”

– Stimate Adrian Alui Gheorghe, sun-teţi născut sub steaua poeziei (la 6 iulie 1958,în Topoliţa-Grumăzeşti, judeţul Neamţ) şi, catoţi poeţii, aveţi - probabil - revelaţia loculuisecret numit „acasă”. Dacă ar fi să alegeţi, dinalbumul cu fotografii al memoriei, câtevaimagini ale vârstei de aur, la care v-aţi opri?

– Îmi place, trebuie să recunosc, acestcalm al întrebării dumeavoastră, despre vîrstade aur, desprinsă parcă din clasicii latini sau dinmai apropiaţii romantici europeni. Într-o lumeca a noastră, în care oamenii par a se alerga uniipe alţii, spre o ţintă finală tot mai apropiată, vîr-sta de aur, identificată ca vîrstă a copilăriei, maimult atîrnă, decît imprimă energie. Sîntem de-formaţi de inerţii, sîntem nişte subproduşi ailumii noi, numită civilizaţie, în care ne compla-cem. Domnule Lucian Mănăilescu, ne-am urîţitsub impulsul propriilor habitudini, globalizareane-a băgat în cap că sîntem uriaşi, că sîntemuniversali prin naştere, că sîntem de o unicitatecare striveşte celelalte unicităţi...! În fond, aceas-tă excesivitate indusă nu are alt rost decît să nereducă dimensiunea la o nouă religie, în carearbitrariul te face unic în definiţie şi zero prinraportare. Dacă e să fac, totuşi, o trecere în re-vistă rapidă a imaginilor din copilărie, defini-torii, acestea ar fi extrem de contradictorii: co-lectivizarea forţată a proprietăţilor părinţilormei, în 1962, cînd avem doar trei, patru ani, mi-aimprimat o spaimă pe care mi-am regăsit-o însîngele şi în cerneala cu care mi-am scris texte-le; apoi copilăria pe prispa casei lui Ion Crean-gă, vecinul meu, a fost o lecţie de firesc; moar-tea tatălui cînd aveam vreo doisprezece anim-a lăsat la discreţia tuturor intersecţiilor lu-mii; imaginea unui cireş amar înflorit m-a făcutsă văd de aproape chipul lui Dumnezeu; apoiscăldatul în Ozana, la „Moara Dracilor”, cu per-spectiva înecului... Mai sînt şi altele, în general

e vorba de teroarea vremurilor. – S-a vorbit despre grupul poeţilor de

la Piatra Neamţ ca despre unul important pen-tru optzecism. Consideraţi că debutul dumnea-voastră din 1974, în Cronica, dar şi cel edito-rial (Ceremonii indsidioase - Editura „Juni-mea” - 1985) stă sub semnul acestei aparte-nenţe?

– Da, cred că pînă la un moment datam fost un grup de cititori dezlănţuiţi şi de prie-teni care îşi căutau reguli după care să evo-lueze. Nu am evoluat în grup, am fost valoriemergente. O grupare e importantă atunci cîndse destramă în individualităţi. Şi noi am rămascîteva voci, mai mult sau mai puţin sonore. Cascriitor tînăr ai nevoie de nişte certitudini pecare să te sprijini, pe care le găseşti în interiorulgrupului de prieteni, vocea prietenului devineecoul propriei voci. Totul e ca o grupare să aibărepere valorice şi morale, ferme dacă se poate,să nu se transforme într-o gaşcă. În cultură, înliteratură nu există scopuri, ci doar pasiune. Nuse face cultură adevărată cu amabilităţi, amabileşti doar în autobuz cînd oferi locul cuiva pescaun. În literatură fiecare e pe locul lui, unulsăpat în granit cu peniţa. Ar putea să pară, la unmoment dat, că e vorba de truisme, însă multelucruri elementare trebuie reluate, la fiecaremoment au altă încărcătură.

– Liviu Ioan Stoiciu spunea, cu cevatimp în urmă: „Sigur, după ce mori, tu, scriitor,nu mai are nici o importanţă pentru tine dacăai sau nu posteritate. Şi totuşi, dacă nu rămânenici literatura (fiecare scriitor fiind altceva),ce se mai alege de identitatea românească?Aurel Dumitraşcu a avut norocul să aibă înAdrian Alui Gheorghe un urmaş care să-i pre-lungească viaţa literară…”. Care sunt resortu-rile acestui devotament rar, pe care l-aţi pus înslujba neuitării poetului prea devreme plecatîn eternitate?

– Am cunoscut un călugăr tînăr careera frămîntat de o chestiune extrem de gravă:se îndoia de existenţa divinităţii pe care se deci-sese să o slujească. Dacă scriitorul se îndoieştede propria religie, care e scrisul, ce mai rămînedin el? În acelaşi timp, hai să învăţăm de la gre-cul care plantează măslini a căror roadă va fi cu-leasă de o generaţie viitoare. Sau mama carenaşte prunci, ar trebui să spună: de ce atîta chin,de ce atîtea dureri ale facerii, dacă totul se sfîr-şeşte cîndva în pulberile cele mai anoste? În-doiala, e pînă la urmă, motorul evoluţiei. AurelDumitraşcu e un model de ardere pentru po-ezie, pentru cuvînt. Mă bucur că demersul meu,în ceea ce priveşte recuperarea operei lui AurelDumitraşcu şi impunerea ei în conştiinţa pu-blică, mai ales a tinerilor, a fost bine primit. Pri-etenia mea cu Aurel, din timpul vieţii, s-a bazatpe respectul cuvîntului, a misiunii scriitorului,ne-am regăsit pe un tărîm al principiilor în ceeace priveşte literatura. Şi prietenia. Că le-am con-fundat, adesea. Posteritatea? Posteritatea e unecou al clipei. Uneori e mai intens, alteori e mai

(Continuare în pag. 3)

„Indiferenţa, care pare să fie apocalipsa culturii, a culturilor,va fi reală atunci cînd omului îi va fi indiferent dacă e mortsau dacă e viu. Un moment pe care eu îl cred imposibil”

-Lucian MĂNĂILESCU în dialog cu

Adrian ALUI GHEORGHEAdrian ALUI GHEORGHE

Pag. 2 iulie - august 2014 Revistă de cultură(Urmare din pag. 1)

EFEMERIDECe aduce apa în mine? Ce rămâne după pleca-rea ei?

Dar apa ce este? Cine este apa, acestlichid inofensiv, fără culoare, miros, gust, darcu cele mai mari implicaţii întainele vieţii?

Apa circulă prin Cer, prin noi, prin co-paci şi prin măruntaiele pământului! Are toatestările de agregare, lichidă, solidă, gazoasă…

Sunt momente când îmi curg lacrimi...Nu sunt scăpate de sub control, eu le las, dincând în când, să-mi fie alături. E un drept al lor.Dreptul la libertatea mea de a fi. Se preling caşi cum plânsul izvor din munte ar fi, presimţindmarea. Simt căldura şi gustul sărat şi mă întrebdacă acolo, în libertatea absolută, mările şi ocea-nele sunt făcute numai din lacrimi. După plansmă simt ca şi cum un nor alb aş fi. Valuri şi co-chilii cu spirale precum ADN-ul, galaxia şiprivirea ta simt în mine.

Acum ştiu că ajung pe pământ, apoi înrâuri, mări, oceane. Ajung lacrimă, nor, zăpa-dă, ploaie! Sunt urmă din tot ce a existat şi ex-istă! Amprenta scenariului de a fi este în mine,o matrice a universului!

Apa… sunt eu, ca parte din Dumneze-ire!

Trebuie să-nvăţ limba tăcerii precumcopacii, pietrele şi lacrimile. Lacrimile ei, la-crimile mele, lacrimile noastre. Ni le împărţimfrăţeşte. Ceea ce scriu şi gândesc acum se dato-rează apei?

Stau la marginea mării din mine şi va-luri din depărtarea pământului se izbesc cu pu-tere de apa gândurilor mele. Aceleaşi gânduridin adâncul mării sunt şi în mine, precum un pe-isaj postum al oceanului care cândva am fost.

Mă întorc în plânsul mamei mele ceveghea zgomotul porţii pe unde eu veneam!

În zilele de sărbătoare bunica îmi pă-zea momentul trezirii şi-mi dădea dintr-o sticlăsă beau. Este „sfinţită!” îmi zicea bunica zâm-bind, în timp ce mâna ei îmi mângâia parul,obrajii, sufletul şi Cerul din mine.

Îmi amintesc de ploile de vară, de mer-sul desculţ prin amintirile Cerului şi minuneaCurcubeului în care se ascund toate culorile lu-mii şi frumuseţea zâmbetului de a fi!

Da, apa este sfinţită! Precum copilăria!

Ninsoare de lacrimă

Din când în când este iarnă şi ninge.Dealurile, câmpiile, casele, lumea de-

vin precum sufletul bunicii mele din Cer, cândvăruia de Paşte.

Doar copii înţeleg: ninsoare este par-tea de anotimp ce dă buzna în noi, precum flo-rile de crin, de cireş, de măr. Acelaşi ţipăt!

Ninsoarea este formată din petale devise, bucăţi de alb şi păsări călătoare. Zăpadareprezintă neantul, care cândva am fost noi.

Bunica spunea că albul nu este culoa-re, „un adăpost de linişte, să ne mai tragem su-fletul”, spunea bunica răsucind un fir...

Totul este o răzvrătire a întoarcerii. Vi-sele pot fi trăite sau ignorate, de noi, de cei dinaintea noastră, de cei de după noi...

Bucăţile albe de Cer ne arată direcţiaîntoarcerii, mereu în sens invers nisipului dinclepsidră, precum în orice întoarcere.

Oamenii îşi exersează bunătatea înţe-legerii numind aripile îngerilor „fulgi de zăpa-dă”. În palmă ei devin lacrimi. Fiecare fulg dezăpadă este o lacrimă plânsă cândva. Sau ne-plânsă. În orice mână întinsă se aşează Cerul!

Ninsoarea este puterea de linişte, bu-nătate, frumos, iubire a lacrimii, oameni de ză-padă sunt forme de întruchipare a ceea ce noisuntem, nisip din clepsidra Cerului sunt bucă-ţile de alb, învăţăminte despre viaţă.

Păsările călătoare se întorc la aceiaşicasă, la acelaşi om, la acelaşi suflet, precumfulgii de zăpadă, precum anotimpurile, precumfiecare naştere, precum visele dinaintea noas-tră.

Când ninge nu mai putem să ne vedemde treburile noastre. Jur-împrejurul totul devineo răzvrătire; mulţimea de întoarceri se pră-văleşte din fereastra deschisă a Cerului, princare neantul pătrunde în noi ca o inerţie a ros-tului de a fi, precum vinul de împărtăşanie.

În lumea albului strălucitor mâinile ma-mei împart pâine caldă.

Pătrunderea lucrurilor

Zâmbetul tău să se lepede în mine aşvrea. Pătrunderea lucrurilor din poveştile bu-nicii îmi bate noaptea în cearcănele ferestrei!

Vrem înţelegere, nimic nu se repetă lainfinit, moartea ia de fiecare dată altă formă,precum anotimpurile, precum liniile din palmadestinului, precum zâmetul fals din balul mas-cat.

Lumea se împarte în două categorii:cei care cer şi cei care dau; totul depinde de ma-ma fiecăruia, de felul cum strănge la piept dru-murile copilului său, de felul cum mâinile i-aurămas în el, fără ele drumurile rămân orfane,tălpile desculţe îmbrăţişează sufletul drumuluidevenind povară.

Urmele noastre sunt praf în arşiţa soa-relui; precum zilele de uitare se desface pămân-tul, orice drum este un fluviu de paşi nevăzuţi.

În prag de seară mă recompun, ies dinpântecele păcatului şi mă dedau pereţilor... Doarcamera mea este infinită! Am nevoie de aceastăsenzaţie de libertate.

Zâmbetul tău muşcă frivol, tăcerea ru-pe din gânduri frânturi de zâmbete, cuminţenialumii e în cerul din tavanul camerei mele...

Vinovaţii sunt numai în cartea de isto-rie, precum locul dreptăţii în rugăciuni.

Sângele nu trebuie să iasă din noi!Îmbrâţişările dor mult mai târziu!Mult mai târziu!...Precum copilăria.

Prizonier în clepsidră

Te-ai agăţat de valul acela... Nisipul peţărm era răvăşit de liniştea albastră a lunii. Nuţi-am cerut nimic din ceea ce nu exişti, nu ţi-amcerut nimic, dar zâmbetul tău era ca o rochie demireasă... Îţi dădea dreptul să mergi desculţăspre viaţa ta.

Şi eu, din vis, te întrebam ce mai faci?Mâine o să-ţi spun că am iubit cândva

o fată frumoasă pe care n-am întâlnit-o nicio-dată dar care semăna foarte mult cu tine.

CELE MAI FRUMOASE POEZIICELE MAI FRUMOASE POEZII

Leonard Ancuţasunt un bărbat alb din românia

mă trezesc fără nimic de avortat, sunt o lampăfără duh

sunt alb fără să fiu rasist, sunt vînăt pe dinăuntrude la atîtea speranţe

îmi spăl faţa cu apă și săpun la fel ca toţi bărbaţii curaţi

din state sau alte ţări considerate civilizateport haine îngrijite şi arăt bine,

un poet american spuneacă m-aș putea angaja oriunde în NY,

am calităţi suficientepentru a-mi cîştiga singur pîinea, dar aici nu potși nu pentru că nu vreau ci pentru că nu mă vor

am 40 ei au nevoie de tineri fără experienţă,docili

pe care-i plătesc prost, nu riscă să angajezeunul ca mine

care oricînd le poate spune adevărul în faţă

ei cred că poveștile lor sunt despre inocenţădar ce rămîne în urma aşteptărilor sunt supradoze de chinuri şi anotimpuri

cu mare greutate reuşesc să strîng baniide chirie abia dacă reuşesc să cumpăr mîncare & pastă de dinţi

serile ascult muzică, urmăresc filme controversate

zilele şi nopţile sîngerează în voie, zebre după atac

sunt din categoria celor consideraţi jumătate oameni jumătate vise

vorbesc pe internet cu o grămadă de străini, ei se miră

că mi-e atît de greu, nici nu le vine să creadăcă nu-i vina mea pentru cît de greu merg

lucrurile cu mine

sunt convinşi că dacă alţii trăiesc în ţara asta,aş putea şi eu

cumva au dreptate, prietenii meu au slujbe bine plătite eu n-am

& nu pentru că am vicii, dintr-astea au toţi oamenii

fie că-s la vedere, fie bine ascunseeu n-am pentru că oamenilor nu le mai pasă

de oameni

măștile zîmbetelor lor vorbesc despre sufocareei mă înălţă într-un leagăn mult peste limiteapoi mă coboară direct între torţe stinse

nu te pot ajuta frate, spun cei care mă ştiu şi ştiu

că de cele mai multe ori nu e adevărat, pentru că nu le pasă

sau le e frică să-şi asume răspunderea

nu vor să dea greş sau pur şi simplu e mai binesă nu se implice, ce, ar avea ei ceva de cîştigat dintr-asta bineînţeles că nu

sunt un bărbat alb de 40 din românia şi mi-e ruşine că de mult prea mult timp nu cîştig suficient să-mi trăiesc viaţaiar viaţa nu mai are răbdare să mă aştepte

noaptea după ce adorm, viaţa mea se trăieşte dintr-o dată & dimineaţa mă trezesc fără nimic nou sub soare –o pisică disperată mănîncîndu-şi puii,

că nu poate să-i crească.

Fereastra Anul XI, nr. 5 (86) iulie - august, 2014 Pag. 3(Urmare din pag. 1)

Lucian Mănăilescu în dialog cu

Adran Alui Gheorgheslab. Intensitatea acestui ecou se calculează du-pă nişte criterii care scapă logicii comune, ade-sea.

„Literatura e mereu la sfîrşit şi mereu la început.

De asta e frumoasă, spectaculoasă. Fiecare generaţie reinventează literatura

pe ruinurile celei de dinainte.”

– Pentru că am adus în discuţie gru-puri şi curente literare, în care din ele aţi crezutşi în ce măsură au reuşit acestea (dacă au re-uşit?) să propună valori şi să deschidă noi per-spective literaturii noastre actuale?

– Cred că generaţia 80 a reuşit să re-cupereze ceva din aplombul cultural al perioa-dei interbelice, să reia o legătură durabilă îninteriorul literaturii române. Grupările mici, cre-ate pe criterii localiste, de afinităţi zonale, sus-ţinute de o revistă sau alta, de un cenaclu saualtul s-au topit în ceea ce va rămîne în literatu-ra noastră drept Generaţia 80. Ceea ce mă bu-cură e că generaţia aceasta nu şi-a epuizat com-bustia, acum apar cărţile importante, poezie sauproză. Mă bucur că fac parte din această gene-raţie, îi admir pe mulţi dintre congeneri. Uneoriam impresia că am ajuns, cu toţii, la un momentnefericit al istoriei literaturii, la un fel de sfîrşital ei, apoi mă redresez în faţa paginii albe (dincomputer?) şi o iau de la capăt ca şi cum aş atacanişte terenuri virgine. Literatura e mereu lasfîrşit şi mereu la început. De asta e frumoasă,spectaculoasă. Fiecare generaţie reinventeazăliteratura pe ruinurile celei de dinainte. Totul esă recupereze ruinurile, să nu rătăcească pe te-renuri nesigure, alunecoase, mlăştinoase. Fie-care generaţie literară spune poveştile propriuluitimp, spune adevărurile propriului timp, reite-rează sensibilitatea umană, mereu aceeaşi, me-reu alta. Indiferenţa, care pare să fie apocalipsaculturii, a culturilor, va fi reală atunci cînd omu-lui îi va fi indiferent dacă e mort sau dacă e viu.Un moment pe care eu îl cred imposibil.

– În 1995, marele poet Petre Stoica,pleca din Bucureşti, alegându-şi drept... capi-tală, Jimbolia. George Vulturescu a preferat sărămână la Satu Mare, iar dumneavoastră la Pi-atra Neamţ... Referindu-ne la sfera culturii, sădevină oare provincia acel centru aflat pre-tutindeni, despre care vorbea Pascal?

– Ca mediu cultural, artistic, literar,capitala e capitală. Şi e şi normal să fie aşa. E unmare risc să rămîi să faci literatură, artă într-unoraş de provincie, există infinit mai multe posi-bilităţi de ratare. Nu le enumăr, sunt evidente.În aceste condiţii e şi un act de curaj să vrei săfaci literatură performantă la Piatra Neamţ sauDorohoi sau Sighetu Marmaţiei sau Buhuşi, cumijloacele locului, în timp ce un confrate de-altău îşi cizelează uneltele la Berlin, la Paris, laPraga, unde primeşte burse, sau la Bucureştiunde sunt mijloacele de impunere publică. Pemine, ca trăitor la Piatra Neamţ, nici o televizi-une naţională nu mă invită la emisiuni cultura-le, să am o opinie în legătură cu opera mea, aaltora, să vorbesc despre literatură, despre te-mele vremurilor noastre. Şi asta nu pentru cănu aş avea ce spune, ci pentru că sunt izolat încolbul provinciei. E doar un exemplu. Şi astaîn condiţiile în care televiziunea impune mairapid o carte, un autor. Faptul că am rămas în

oraşele noastre, uneori mai prăfuite, alteori maidinamice e, pînă la urmă şi o fatalitate. Poatecă şi o laşitate, de ce nu?

– „Adrian Alui Gheorghe e un poet a-devărat, cu o notă personală rezultată din com-binaţia de banal, prozaic, cotidian cu o fanteziea metaforei care merge de la decadentismul ba-covian, simbolist, pîna la insolitul suprarea-liştilor”. Cât de exact va surprins criticul Ni-colae Manolescu în această frază şi cum s-arautodefini Adrian Alui Gheorghe, privindu-seîn oglinda propriei creaţii?

– Nicolae Manolescu spunea aceste lu-cruri despre mine la nivelul anului 1993, făcîndreferire la volumul „Intimitatea absenţei”, apă-rut în anul 1992. Poate că s-au mai nuanţat niştelucruri, am evoluat pe alte planuri… Dar un di-agnostician bun poate să dea o sentinţă criticăşi din două versuri. De asta, îl cred pe NicolaeManolescu, aşa cum îi cred şi pe ceilalţi criticicare au spus contrariul. Poate că îi cred maimult decît îl cred pe Nicolae Manolescu, darasta contează mai puţin. Dar ce contează ce cre-de autorul? El vorbeşte o singură dată, cînd îşidesăvîrşeşte opera. Restul? Restul e teritoriulcititorului, restul e critică literară. Un auto-portret critic? Mi-ar fi plăcut să am talentul luiPicasso, să mă imaginez cu o mulţime de chi-puri care să decurgă unul din altul, amplifi-cîndu-se, anulîndu-se. Unul din poemele debu-tului meu, în primul grupaj din „Cronica”, din1976, se numea „Mi-ar trebui un chip, să măarăt”. Încă mai caut acel chip, nu l-am aflatîncă.

„Scriitorul i-ar da cu tifla directorului,numai că vine cetăţeanul şi îi zice:

te enervează contextele, conjuncturile,mediul social e toxic? Implică-te!

Şi eu, bietul, de vreo douăzeci şi cinci de ani mă implic.”

– Titlul tezei dumneavoastră de doc-torat - Tinereţe fără bătrîneţe şi sentimentultragic al timpului - sugerează nostalgia unuiparcurs mereu pierdut, un pariu cu zădărnicia,care nu poate fi câştigat decât prin sclipirea deefemeridă a frumuseţii clipei. Este aceasta odefiniţie posibilă a poeziei, ca artă supremă atrăirii universului ce ni s-a dat spre risipire?

– Doctoratul pe care l-am susţinut în2004 e tot o formă de gratuitate, ca arta în gene-ral. Am dus la capăt doctoratul cu lucrarea afe-rentă din drag de temă, copleşit de frumuseţeabasmului românesc, din respect pentru un mareprofesor şi cărturar, regretatul Petru Ursache.Nu am avut nevoie profesional de acest docto-rat, dar datorită temei a trebuit să mai citesc cî-teva rafturi de cărţi lăsate deoparte, ca lecturipentru mai tîrziu. A fost, pentru mine, un cîştigimens. Mă bucură că lucrarea mea de doctoratse regăseşte în bibliografiile multor lucrări delicenţă, de masterat, de doctorat.

– Aţi ocupat, de-a lungul timpului, di-verse funcţii administrative; aţi fost chiar şi de-putat, iar acum sunteţi directorul BiblioteciiJudeţene „G.T. Kirileanu”- Neamţ. Cum se îm-pacă poetul cu omul cetăţii?

– Se suportă, dar nu se împacă. Scrii-torul i-ar da cu tifla directorului, numai că vinecetăţeanul şi îi zice: te enervează contextele, con-juncturile, mediul social e toxic? Implică-te! Şieu, bietul, de vreo douăzeci şi cinci de ani mă im-plic. E un joc de-a cine pierde cîştigă, de fapt.Sau de-a cine cîştigă pierde? E şi o chestiunede supravieţuire, sînt din categoria şi din gene-raţia celor care nu ştiu să cîştige o pîine altfeldecît muncind. Că în afară de muncile enume-rate de dvs., cele cu iz de şefie, am fost şi miner

şi operator chimist şi profesor şi ziarist şi… şi… Uneori am impresia că am trăit o mulţimede vieţi, multe incompatibile cu sufletul meu.Sînt încercări şi acestea, care îţi fortifică sufle-tul, trupul, răbdarea.

– Activitatea dumneavoastră scriito-ricească a fost încununată de numeroase pre-mii literare şi distincţii, între care Premiul Uni-unii Scriitorilor din România, pentru volumulde poezie „Îngerul căzut” (2001), de vreo opt oriaţi primit Premiul filialei Iaşi a Uniunii Scrii-torilor din România pentru cărţile dvs. de po-ezie, proză, publicistică sau eseu, apoi alte pre-mii între care premiul internaţional „Balcani-ca” al poeţilor din Balcani (Brăila, 2011), Pre-miul „Hyperion” al Ministerului Culturii dinRomânia şi al Fundaţiei Culturale „Hyperion”(2002); Premiul Festivalului de literatură ro-mâno-canadian «Ronald Gasparic» (Iaşi, 2008);Premiul Naţional de Poezie Poesis”, Satu Ma-re (2008), distincţia Meritul Cultural în gradde Cavaler, grad A, în anul 2000 şi MeritulCultural în grad de Ofiţer, grad A, în anul2010; titlul Cetăţean de onoare al municipiuluiPiatra Neamţ (2005) etc. În ce măsură au fostacestea importante pentru cariera dumneav-oastră literară?

– Premiile literare sunt un fel de indi-catoare spre locuri de vizitat, de frecventat.Cărţile cu premii, mai ales atunci cînd sunt datecu onestitate de către jurii profesioniste, pot ficonsiderate cărţi cu destin. Medaliile care aco-peră sau însoţesc titlurile de genul „merituluicultural” nu fac decît să zornăie în vitrinele cuinutilităţi. La început am crezut că e vreo noimăîn spatele acordării lor, că există vreo evaluarede vreun anume fel, apoi mi-am dat seama că eo inflaţie de asemenea titluri, s-au împărţit curoaba prin anul 2000. Ca să sublinieze Apoca-lipsa? Probabil. Că sunt cetăţean de onoare aloraşului Piatra Neamţ chiar că e un titlu de glo-rie. Pînă şi cîinii maidanezi au aflat asta şi măsalută dînd veseli din coadă. Titlurile acestea cumare încărcătură morală sunt ca nişte peteceviu colorate puse ca să acopere sărăcia care în-soţeşte parcursul artistului român de azi. Că ar-tistul român nu e plătit sub nici o formă azi, osocietate care exersează lecţia autismului paresă fie în postura celui care îl tolerează pe artist.Şi el trebuie să simtă din plin asta, că e un tole-rat. Ştiţi că Ministerul Culturii (din România) nudă nici un ban culturii scrise (din România)? Eministerul care lichidează cultura română şipatrimoniul naţional cu program. Dar asta e altăpoveste, poate o discutăm în amănunt cîndva.Am argumente, am lucrat în sistem.

– Ultimile dumneavoastră cărţi sîntromanele „Urma” şi „Laika”, ambele apărutela Editura „Cartea Românească” în anii 2013şi 2014. Ce v-a determinat să „trădaţi” poeziaşi chiar să perseveraţi în această direcţie, pen-tru că, din câte am înţeles, aţi mai publicat unroman, în 2005, „Bătrînul şi Marta”, aveţi înlucru un altul, al cărui titlu sună de-a dreptulfascinant: „Luna Zadar”?

– Scriu cu plăcere. Orice. Şi poezie şiproză şi eseu. Sînt déjà un vicios. Dar să nu afleguvernanţii că acest lucru îmi (ne) produce sa-tisfacţii, că ne trezim cu impozitul pe pix, pestilou, pe tastatură. O literatură importantă sebazează, în primul rînd, pe proză, pe poveştileneamului. Regret că avem parte acum de citi-tori buimaci, amăgiţi de orizonturi calpe, carehabar nu mai au cărei culturi aparţin. Da, voi maiscrie poezie, o voi face cu aceeaşi plăcere. Darde la o anumită vîrstă, trebuie să o recunosc,poezia pare a fi un handicap destul de simpatic.

(Continuare în pag. 4)

Pag. 4 iulie - august 2014 Revistă de cultură(Urmare din pag. 3)

În dialog...– Vă rog să lăsaţi, pentru final, un po-

em dintre ultimile pe care le-aţi scris.– Cu plăcere.

Mizil – Piatra Neamţ, 14 iunie 2014

Un poem de Adrian ALUI GHEORGHE

Piaţa de lumi

Cum discută zeii între ei:

– Ce faci?– Ce să fac? Nişte cîmpuri, nişte dealuri.– Îmi dai mie muntele acela?– De ce nu? Cît dai...!– Cinsprezece milioane de oameni ...!– Puţin, foarte puţin...! Că e un munte

din granit,poţi să îl compartimentezi în peşteri,în camere secrete, în sihăstrii, l-am lucratdouă veşnicii şi ceva ...– Cît ceri?– Păi, îmi dai cincizeci de milioane de oameni şio sută de mii de capre, trei sute de caşaloţi

albaştri,un milion de licurici cu care să delimitez totulîn nopţile cu lunăşi douăzeci de cireşi în floarede pe versantul unui dealde pe o insulă din Marea Chinei.– A, e prea mult ...!– Dar nu vezi? Florile de cireş au imprimat pe fiecare petalăchipul zeiţei care încălzeşte universul,a frumuseţii fără rest,artiştii mei, milioane, au lucrat în adîncuri cîteva sute de vieţi,matriţa însăşi e un detaliual vieţii veşnice,al morţii veşnice.

Hai, batem palma...!(Un fulger mare a aprins bolta).În noaptea aceea a fost o ploaie de stelepe care astronomiinu au identificat-o cunici un alt fenomen cunoscut.

Adrian Alui Gheorghe

(PREŞEDINTELE JURIULUI)

Scriitorul, publicistul şi omul de cultu-ră Adrian Alui Gheorghe s-a născut în 6 iulie1958, la Grumăzeşti, judeţul Neamţ. Este ab-solvent al facultăţii de filologie din cadrul Uni-versităţii „Al.I.Cuza” din Iaşi. Doctor în Filo-logie din anul 2004 cu teza „Tinereţe fără bătrî-neţe şi sentimentul tragic al timpului” (Univer-sitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi); coordonator:prof. univ. dr. Petru Ursache.

A semnat peste 600 de articole (studii,eseuri, cronici literare, interviuri) în reviste decultură precum: România literară, Luceafă-rul, Jurnalul literar, Viaţa Românească, Cu-vîntul, Adevărul literar şi artistic, Convor-biri literare, Cronica, Steaua, Poesis, Anti-teze, Ateneu, Timpul, Dacia Literară, Stea-ua, Familia, Vatra, Contemporanul, Argeş,Revista nouă şi altele. A publicat în jur de 30de volume (poezie, proză, eseu etc.)

Premii (selectiv): Premiul UniuniiScriitorilor din România, în anul 2001, pentru volumul de poezie „Îngerul căzut”; PremiulUniunii Scriitorilor – Filiala Iaşi, pentru volu-mele: „Cîntece de îngropat pe cei vii” (1993),„Titanic şvaiţer-Momente şi schiţe” (1994),„Complicitate” (1998), „Goliath”(1999), „Româ-nia pe înţelesul tuturor“ (2004); „Pazniculploii” (2010); Premiul de excelenţă al revistei „Convorbiri literare” (1999); Premiul „Geor-ge Bacovia” al revistei „Ateneu” pentru în-treaga activitate literară (2000); Premiul Fun-daţiei „Hyperion” şi al Ministerului Cultu-rii (2002), Premiul „Balcanica” al poeţilor dinBalcani, Brăila, 2010.

Adrian Alui Gheorghe a fost distins decătre preşedinţia României cu Meritul culturalîn grad de cavaler şi este cetăţean de onoareal municipiului Piatra Neamţ.

*Pentru a împărtăşi cititorilor noştriharul şi ironia de fin cunoscător al fenomenuluiliterar actual, de care dă dovadă dl. AdrianAlui Gheorghe, apelăm la un text semnat dedomnia sa în revista Convorbiri Literare.

PRĂVĂLIA CU POEZII

Nu ştiu dacă aţi fost vreodată într-oprăvălie cu poezii…! E ca în oricare prăvălie,marfă, expusă sau nu, colorată, aromată, împa-chetată… Poezie la butoi, poezie în baloturimari, en gros, en detail. Sînt şi variante atipice:pudră de poezie, parfum de poezie, tinctură depoezie. Stau în prăvălie, într-un colţ, mă uit, ci-

că la o etichetă de pe un borcan cu poezie dinimport, ceva intens colorat, dar de fapt privescspre clienţii care se învîrt în jurul tarabei la carese vînd poezii.

Lume de toată mîna, marfă de toatămîna. O gospodină împovărată cu trei sacoşemari, cred că venea de la piată, îşi consultă olistă şi cere fără să mai iscodească rafturile dinfaţă, semn că era o clientă veche:

– Vreau trei legături de poezie optze-cistă, dar să fie mai proaspătă… Data trecutămi-aţi dat mai mult vrejuri, fierb greu, aruncmult, nu-i nici o afacere…! Aveţi cumva şi nişterondeluri? Da…? A, sînt frantuzeşti… Da, îm-pachetaţi-mi două bucăti. Prospătură? A, unDan Sociu…? Un Dan Coman? Un Komartin?Puneţi-mi cîte o sută de grame din fiecare, săîncerc… A, nu, Gălăţanu nu vreau, am luat datatrecută juma’ de kilogram, mai am şi acum lafrigider, mai fac cîte o tartină seara cînd mă uitla televizor, la „Din dragoste”…! Ce aveţi aici?A, Marta Petreu…! Daţi-mi numai să gust, depoftă.

Un tip mai agitat se bagă peste femeiacare îl priveşte cu un rictus de durere interioară,gata să spună: „Ce lipsă de manieră la tineretuldin ziua de azi!”. Dar nu spune nimic. Individulîl interpelează pe vînzător:

– Aţi avut ceva Ion Mureşan? Am au-zit că au mai scos o şarjă…!

– Nu, zice vînzătorul. N-am…! E po-sibil să fi apărut, da’ ăştia nu distribuie judiciosmarfa. Ce-i bun bagă de multe ori numai la Par-lament, la învîrtiţii ăia… Care nici nu citesc, căcititul slăbeşte, cică. Da, uite, am nişte AngelaMarinescu, proaspătă, Întîmplări derizorii desfîrşit, care a primit şi premiul Uniunii Scriito-rilor, recentuţ…

– Da… ? Daţi-mi două…!– Da’ bine, domnule, mie de ce nu mi-ai

recomandat-o? Dai marfa pe sub mînă, la pile?Vreau şi eu două Angela Marinescu…! Şi ţinecont că am fost înaintea domnului…

Vînzătorul era în încurcătură: aveadoar trei bucăţi…! Şi ca să scoată un oareş’ceprofit din această cerere neaşteptată de poezieAngela Marinescu, spuse băţos:

– Angela Marinescu se dă numai la pa-chet cu altă carte… Să zicem cu…

– Ba n-ai să mă obligi să cumpăr nuştiu ce versificator minor şi penibil, speculantu-le! îi strigă bărbatul. Eu am să mă adresez Ofi-ciului pentru Protecţia Consumatorului, ca săverifice şi sectorul acesta, al poeziei. Că preaadesea sîntem duşi de nas de autori, de editori,de critici, de vînzători. Pe noi, cititorii, cine neapără?

Bărbatul se enervase. Şi poate că pebună dreptate. Dar îl înţelegeam şi pe bietulvînzător care se chinuia şi el să scape de marfaproastă de pe stoc. Că avea o mulţime.

Între timp au mai intrat în prăvălievreo cîteva fetişcane, se vedea că abia acum dă-duseră de gustul poeziei, că se uitau la rafturicu ingenuitatea fiinţelor care bănuie că absolu-tul n-are limite, dar tot ele speră că ar avea. Unaluă Şobolanul Bosch al lui Lucian Vasiliu depe raft şi începu să-l pipăie, se uită la copertă,se uită la poză, întrebă de preţ. Nu era scump,îl duse la piept şi îl lipi de sîni. Era o imagine des-tul de duioasă. Alta, mai ruşinoasă, se uita la unGellu Dorian, un Eranos apărut la Junimea,observă barba poetului în poză, chicoti şi îi dă-

(Continuare în pag. 5)

Membri juriului ediţiei a VIII-a a Festivalului Naţional deLiteratură „Agatha Grigorescu Bacovia” - Mizil, 2014

Fereastra Anul XI, nr. 5 (86) iulie - august, 2014 Pag. 5

(Urmare din pag. 4)

Prăvălia...du un ghiont colegei din preajmă. Alta se lipide un Nichita Danilov pe care îl răsfoia cu de-getele tremurînde, se vedea că nu era obişnuităcu poezia dar se străduia să o înteleagă. Bine căîncerca, bine că nu se temea de poezie, de abi-surile ei, despre care mai auzise bîrfindu-se prin-tre fete. În mîinile pufoase ale fetişcanelor po-eţii păreau extrem de fragili, păreau că se risi-pesc filă cu filă.

O bătrînă se învîrti o vreme pe lîngă vi-trină, se uită prin geam înăuntru, era clar că nuvedea nimic după cum îşi mijea ochii. Apoi in-tră. Părea să fie o profă învechită, care a înve-chit la rîndul ei multe generaţii de consumatoride poezie:

– Aveţi cumva ceva Minulescu? Sauvreun Arghezi? Sau vreun Stănescu?

– Da, distinsă doamnă…!, zise amabilvînzătorul. Avem la butoi, mai în fund…!

– Cum mai merge Eminescu azi, dom-nule?

– E ca zăcămîntul de fluturi, doamnă.Cînd umbli la un filon Eminescu fluturii daudin aripi iute, iute şi te mai răcoreşti…!

– Bine zis…! Uite, o vecină de-a meaa luat nişte poezie douămiistă, preambalată şişi-a declanşat o alergie de toată frumuseţea. Ci-că poezia asta de acum e plină de euri, mai ce-va decît produsele fast-food… Bagă „euri” casă pară mai făţoasă, mai fiţoasă, bagă arome,bagă tot felul de porcării. Că te apuci să citeştişi numai vezi că te umfli, că îţi apar bube pecorp, că transpiri… Cu sănătatea nu te joci.Doamne, fereşte!….

N-am mai stat să ascult, deja începu-seră să vorbească despre „istoria lui Ştefă-nescu”, intrau în bucătăria literaturii, a poeziei,îşi dădeau gusturile la ascuţit, aşa că am luat şieu ceva de pe raft, la întîmplare, să nu par peacolo vreun încurcă lume, vreun încurcă ver-suri.

Valeria Manta Tăicuţu

Poetă, prozatoare şi critic literar, Vale-ria Manta Tăicuţu s-a născut la 20 ianuarie1956, în oraşul Comăneşti (Bacău).

A absolvit filologia la Universitatea„Al. I. Cuza”, din Iaşi, ulterior studiind la Uni-versitatea „Pro Humanitas” (Bucureşti) engle-za, psihologia şi ştiinţele educaţiei. Scrie teatru(Ziua hotărârilor, Simple coincidenţe, Ada-gio), proză (Anul lui Irod, Monolog pentru ovară târzie), Poezie (Citeşte Ulise şi plângi,Regatul baroc) şi critică literară (Romanul in-orogului).

A fost distinsă cu: Marele premiu laFestivalul Internaţional Lucian Blaga (2004),Marele premiu la Salonul literar Dragoslo-

veni – Focşani (2005), Premiul de critică lite-rară al Fundaţiei Luceafărul (2006), PremiulUSR (Filiala Bacău) pentru critică literară(2008) etc.

Este membru al conducerii FilialeiUSR Bacău, preşedinta Asociaţiei Culturale„Valman” şi redactor-şef al revistei Spaţii Cul-turale.

Şi-a fost întuneric !...1.prin pâclă vine câinele cu cercel în ureche,toată cenuşa din el trece în mine,în acest crematoriu pentru nopţi şi cuvinte numai bune de ars,latră prelung câinele nopţii,

devoratorul de umbrefurişate pe lângă zid;la intersecţie, s-a oprit un gând, ca să deaprioritate altui gând,pe străzi, noaptea, ies numaigândurile politicoase, celelalte umplu

cearceafurile cu strigăte şifonate;câinele cu cercel în ureche traversează

gândul carecedează galben, sub becul ecologic de pe stâlp,intră, stăpâne, cât timp oasele melemai au măduvă, intră şi hai să aşteptăm

un poemsă ne secere pe amândoi, să ne scalde înnegru profund pentru somn.

2.acoperişuri ude, masive, ceţoase intrăîn carnea vânătă a ceruluiîntins ca o boală peste oraş;n-am cu cine vorbi despre acestpeisaj în suferinţăacum, când se deschid porţile,lucrurile intră unele în altele,se îngână şi mor, atinse de melancolie;putrezesc în tiparul cel şubredîntrebări de odinioară, încercări de răspunsdoar ceaţa e vie şi îngerulcare-o coboară în noi fără timp

3.vin ceţurile mele, tristele mele,nimeni nu le cere să intre în lucruri, îngenunchindu-le,nimeni nu le cere să şteargă formele geometrice ale prezentuluişi să lase îngerulsă-şi pună aripile la uscatne prefacem că suntem vii,că scriem pentru pietre,pentru munţi şi pentru aceste apeîn care chipul nu ni se mai răsfrânge,ne prefacem că suntem îndrăgostiţi de poem,îl stoarcem ca pe o rufă şi-l întindem în ceaţăsă rămână jilav, cu viaţa noastră în el;veniţi, ceţuri, tristele mele,aduceţi-mi cercuri de aur în ochişi alb orbitor cât mai mult,să-mi aşez toate cuvintele trădătoare în el.

4numai tu cunoştimomentul când ceaţa devine ruină albă,ruină rece, îţi închide mersul în ea,cum rămân uneori fluturiiîngheţaţi în chihlimbar;numai tu cunoştiteroarea momentului când respiraţiadevine şuier, şi zgomot, şi noaptefără nimic dedesubt şi deasupra,

numai tu cunoştimomentul când toţi te urăsc,le joacă blestemul în ochi ca luminape pielea de şarpe / şi râzi,numai tu cunoşti cum ne cheamă pe fiecare,numai tu, numai tu, moarte.

5visul venea cu miros de lavandă,

atomizându-sepe fila în aşteptaredesenez litere goale, în alfabetul amintitde levănţică şi de ierburi uscate de vânt;într-un târziu, îmi voi aminti şi cuvintele,acele cuvinte care închipuie o rugăciune,un plânset, un crez,când va veni îngerul cu ceaţa în elîmi va vedea ochii, şi cearcănele, şi mânadreaptă acoperită de litere ca un peşte de solzişi are să-mi spună: „învaţă să-noţi, râul celnegru nu mai are luntraş”.

6am ieşit toţi din case, trecea armata

de îngeri păzitori,trecea pe străzile spălate cu şampon,

fără obişnuitelecutii goale, capace, peturi, seringi,

ambalaje, flegme, firimiturica nişte corbi în noiembrie ciuguliserăm

încă din zori toate cadavreleînghesuite acum în saci de plastic prin pivniţeîngerii noştri păzitori meritau străzi curate,

cu mirosde levănţică, lămâie şi măr, poate aşase îndurau de noi, de rănile noastre ascunsearmata trecea, aripă lângă aripă, tăind văzduhulcreşteau între aripi poeme şi cântece,

amestecate cu ceaţaîn marşul ordonat către izlaz, acolo primăriaaprobase un îngerodrom, un loc, adică, de undesă decoleze păzitorii cu noi cu tot,

în caz că mitacu şampon parfumat şi străzi luminoase

ar fi funcţionataripă lângă aripă, îngerii noştri păzitori blonzi şi cu ochii neapărat albaştriintrau în ceaţă, aprinzând felinare roşii în loculunde-ar fi trebuit să-şi ţină inimaintrau în ceaţă ca-ntr-un mormânt, trăgându-negoi şi flămânzi pe marginea lui.

7cade lumina în sine când trece prin ceaţă,atunci se sting, somnolente, draperiile

cu stele pictateşi îngeri naivi, ţinând mâna la sex,se poate să înceapă aici, în adâncul tulbure

al poemului,clipocirea de izvor a vreunui visaici, în adânc, lumina nu se vede,

o presimţi numai,ca un bătrân cu ochii albi în fereastră, numind-ofără greş pe cea care vine să-l ducă dincolo

de lumeo presimţi şi o aştepţisă curgă liniştită şi aurie în mierea

vreunui cuvântlumina cade însă în sine, oarbă, surdă şi mutăcântecul tău de lebădă nu mai vibrează în ea.

8mergeţi cu capul aplecat, faceţi ce vi se spune,ţineţi-vă gura, par a spune crengile

(Continuare în pag. 6)

MEMBRII JURIULUI

Pag. 6 iulie- august, 2014 Revistă de cultură

(Urmare din pag. 5)

care mângâie uscate geamul cancelariei,în timp ce degetele noastre exersează,

pe o claviatură imaginară,primele măsuri din „Corul robilor”;nu mai coboară pacea, a rămas încâlcită

pe undeva, prin tabele virtuale,cu absenţi băieţi/fete/rural/urban,

corigenţi fete/băieţi/rural/urban, promovaţi fete/băieţi/rural/urban ş.a.m.d.,îngerii sancţionaţi cu săgeţi şi steluţe roşiirămân în alt univers,al nostru se târăşte printre statistici şi limbi

numai de lemn,printre ochi născuţi să nu vadă şi inimi

de tinichea,vino, ceaţă, şi acoperă-ne,să nu mai simţim cum cresc din noi

monstruoase,trucate şiruri ale lui Fibonacci,vino şi coboară-ne în adânc, printre

rădăcinile umedeale sfârşitului!

Florentina Loredana Dalian

De profesie inginer chimist, FlorentinaLoredana Dalian (nume real Dănilă) s-a născutla 29 martie 1968, în Bucureşti. După cum măr-turiseşte: „Am început să scriu în glumă şi, în-curajată de oameni care m-au luat în serios,încă mai glumesc pe tema aceasta. (...) Copi-lăria mi-am petrecut-o la ţară, sursa inspiraţieicelor mai multe dintre textele mele. Scriu dinpasiune şi numai cu ajutorul lui Dumnezeu”.

A publicat, până acum, volumele: Şicopiii se îndrăgostesc (2008), Aceeaşi lunăpeste sat (2010), Scrisori netrimise (2011), Aunsprezecea poruncă (2012), Înainte demagnolii (2014)

Colaborează la nenumărate publicaţiidin ţară şi străinătate, cu proză, poezie, teatru,texte umoristice, haiku etc. A obţinut: Menţiu-ne onorifică la Concursul de Haiku Japonia- UE, organizat de Ministerul Afacerilor Ex-terne din Japonia, 2013; Premiul I - Concur-sul de creaţie a piesei de teatru într-un act„Mihail Sorbul”, Botoşani, 2012; Premiul I -Concursul „Univers XXL”, proză şi poezie,Piteşti, 2012; Premiul I la Festivalul Inter-naţional al Haiku International Association,Tokyo, Japonia, haiku, 2010 etc.

A fost cooptată în juriu în calitatea sade câştigătoare a Premiului I (secţiunea pro-ză) la ultima ediţie a Festivalului Naţional deLiteratură „Agatha Grigorescu Bacovia”

FOCULFlăcările dansau sălbatice, animate în

răstimpuri de câte o filă ruptă şi lăsată să cadă,devenind, aproape instantaneu, scrum. Cu fie-care pagină pe care o jertfea focului, inima luise făcea parcă mai mică. Ca şi cum flăcărileacelea îl ardeau pe el pe dinăuntru.

Filă cu filă, aşa alesese să-şi ardă jur-nalul din vremea cu magnolii; şi tot aşa, în stra-turi, inima se desfrunzea de o dulce deşertăciu-ne.

Îi pomenise Duhovnicului de jurnalulsău, mărturisindu-i că, din când în când, se maidedulceşte citindu-l. Notase mai mult senzaţii,gânduri, sentimente, toate din timpul acela careacum îi părea că nici n-a existat decât în vis,din vremea tinereţelor sale împărţite cu Ina şiClaudiu. Abia recitindu-l îşi dăduse seama câtfusese de lipit sufleteşte de ea, cum interpretafiecare gest, cum cel mai mic semn din parteaei devenea, pe atunci, hrana lui sufletească. Bu-curii, dezamăgiri, întrebări, ezitări, prea rar cer-titudini... toate erau scrise şi aveau legătură cufiinţa care-i luminase, ca o rază discretă delună, existenţa unor vremuri mângâiate de vise.Părintele îi poruncise să ardă jurnalul. Încercasesă se împotrivească, spunând că nu reprezintăniciun pericol real de a-l întoarce din drumullui. „Frate, eşti dus cu pluta? Cum îţi imaginezic-ai să te lepezi de lume, dacă nu te înduri de-ohârţoagă?” „Dar acolo e trecutul meu, sunt a-mintirile...”, stăruise, de parcă n-ar fi înţelesmesajul. Răspunsul venise pe măsură: „Tocmaide-aceea! Va trebui să rupi cu totul! Totul, auzi?Tu nu mai eşti, nu vei mai fi cel care s-a scrisîntre file. Ai să fii altul. Altul! Nu doar numelese schimbă, ci omul, cu tot ce reprezintă el. Ştiibine asta. De ce-mi pierd vremea cu tine? Dis-pari!”

În seara în care îl apucase tremuratul,după ce se rugă şi se mai linişti, îşi aminti că areceva de făcut. Îşi aruncă o pătură peste umerişi ieşi afară. Instinctiv, ridică ochii spre cer şiprivirea îi fu invadată de mulţime de stele.„Mare eşti, Doamne, şi minunate sunt lucrurileTale!” Încropi un foc din câteva lemne şi, pânăacesta se înteţi, scoase jurnalul de sub rasă, îimângâie coperţile cu gândul departe şi îl des-chise. Dacă tot îl va arde, foaie cu foaie, îl vaciti pentru ultima dată. Ce se va face, însă, cumemoria? Avea o memorie foarte bună, ştia cămare parte din cele scrise acolo îi vor rămâneîntipărite în minte, scrijelite pe inimă. Cu ce focsă arzi cele din tine? Ce uşor ar fi dacă ar dis-părea şi s-ar face scrum precum aceste foi în-gălbenite! Se aşeză lângă foc, pe o buturugă, şifixă lanterna pe prima pagină. O parcurse, în-chise ochii, apoi o rupse ferm şi îi dădu drumulîn flacără. Zgomotul foii rupte în liniştea nopţiii se păru fals şi nefiresc, transmiţându-i un reculîn stomac. Hârtia pluti o clipă, nehotărâtă, parcăneîndurându-se să-şi ia adio, apoi se făcu hranăflăcărilor hulpave. Aşa, rând pe rând, urmară şicelelalte. Nu înainte de-a fi parcurse, cu sete,cu foame, cu dor...

Azi a fost o zi minunată. Am mers cuIna şi Claudiu la Ateneu. Când am plecat, ni-mic nu prevestea ce avea să se întâmple. Daracolo... acolo a fost altceva. Muzica acelorcompozitori ruşi a acţionat ca o vrajă, ne-aadus atât de aproape. Ea stătea la o oarecaredistanţă de mine, mai aproape de Claudiu, cumâna în mâna lui, dar eu o simţeam cu totul amea. Şi, nu ştiu cum, am simţit că şi pentru eae la fel...

Până şi Claudiu îşi dăduse seama. Fu-gise şi îi lăsase printre magnolii, buimaci, de-zorientaţi, dar cu inimile bătând pe ritmul val-sului lui Shostakovich. Câtă fericire poate omulsă ducă? Rupse nervos pagina, o făcu ghem şio aruncă; stăruise şi-aşa prea mult asupra amin-tirii.

Azi, când ieşeam de la cursuri, m-amîntâlnit, în mod neaşteptat, cu Ina. Câtă bu-curie! Nu ştiu de ce, întâlnirile neprevăzute cucel care îţi este drag au un farmec aparte, îţidau o tresărire adâncă, o zguduire a întregii fi-inţe. Îmi place s-o văd şi atunci când ştiu că ur-mează să ne întâlnim, dar apariţia ei bruscă,pe nepregătite, îmi dă o minunată stare de eu-forie. Şi chiar dacă ştiu că e absurd, îmi pare odovadă a dragostei. Se întâmplă să aparăatunci când mă gândesc la ea (ori poate măgândesc cam des?) şi atunci îmi spun că apa-riţia ei e ca un răspuns la chemarea mea mută.Că sufletele şi-au auzit strigătul şi au împinstrupurile unul spre altul...

Mai puse un lemn, să întreţină focul.Ursu, câinele pe care-l aveau la mănăstire încăde pui, venea de peste un deal, de departe. Lătrăscurt, de avertisment, apoi îl recunoscu şi venicătre el, gudurându-se. De obicei, se jucau.Acum, n-avea chef de el. Îi ciufuli doar o clipăblana, apoi îşi reluă locul pe buturugă, cu cemai rămăsese din caiet pe genunchi. Câinele,simţindu-i răceala, ori poate tristeţea, scheunăuşor de câteva ori, apoi se aşeză, punându-şibotul pe pantoful prietenului cătrănit, în semnde mângâiere. David gândi că, iată, ce simplăe viaţa pentru aceste fiinţe. Simplă, nu în sensulde uşoară, ci simplificată. Îşi arată dragosteanecondiţionat, iar dacă nu primesc răspuns laea, continuă să te iubească, arătând-o într-unmod atât de evident. Omul are nevoie de certi-tudini, de reconfirmări, se agaţă, acuză, pre-tinde, reuşind să obţină, de cele mai multe ori,efectul invers. Şi, mai ales, introducând dis-tanţe. „Unde ai fost? Ce ai? Şi tu suferi din dra-goste? Vezi că asta-i treabă păguboasă!” Dacăar fi putut să vorbească, de bună seamă că Ursui-ar fi zis: „Asta să ţi-o spui ţie!”

Mi-e greu, nu mai ştiu ce-i cu mine. Setot repetă visul ăla. Tot mai des mă bate ungând. Dacă nu era ea, ar fi fost mai simplu. Aziam întristat-o, căci m-a simţit „plecat” depar-te. M-a iritat că insista să mă scoată din stareacea rea, fără să ştie, sărmana, că n-are cum.Am fost chiar nesuferit, nici eu nu mă suportamastfel, dar am simţit nevoia s-o fac să sufere.Aşa, ca pe o compensare la suferinţa mea. Asfârşit prin a se bosumfla, apoi a rupt o bucatăde foaie dintr-un carneţel, pe care a scris cucreionul de buze: „Te iubesc, D!” Mi l-a stre-curat în mână, când ne-am despărţit, ca pe unultim argument la lipsa mea de cooperare. M-aînduioşat. N-a plâns, nu s-a jelit, n-a acuzat.Pusese în bileţel şi mica floare de nu-mă-uita...

Arsese jurnalul în întregime. Recitisetot, retrăise tot. Strângea biletul în pumn, îm-preună cu floarea lilá, agăţându-se de ele pre-cum condamnatul de ultima dorinţă. Privea îngol, printre flăcările încă vivace şi nu se puteahotărî. „Şi biletul?” „Şi biletul!” „Şi floarea?”„Şi!” „Dar...” „Niciun ‹‹dar››!” Îl mai citi odată, de douăzeci de ori, sperând că va golimesajul de conţinut. Până la urmă, se decise.Împături floricica în bilet, îl sărută şi îl aruncăîn foc. Şi cu asta ce-am rezolvat? Vâlvătaia îlmistui repede, dar urmele erau încă acolo, în

(Continuare în pag. 7)

MEMBRII JURIULUI

Fereastra Anul XI, nr. 5 (86) iulie - august, 2014 Pag. 7

(Urmare din pag. 6)

FOCUL

inima lui. Pe alea nu le putea da flăcărilor. Îlcuprinse iar starea de revoltă. „Asta vreeei? Lace-Ţi foloseşte?” „Nu vreau Eu, tu vrei. Alege-rea e a ta.”

Mda. El alesese să plece dintre mag-nolii, să fugă în noapte din casa lui Fabian, săstea în spatele perdelei la Schitul din Amara.Atunci fusese prima oară greu încercat. Se în-torcea de la Muntele Athos şi Părintele îi dă-duse ceva de făcut la schit, urmând ca abia apoisă se întoarcă în mănăstire. După un drum lungşi obositor, când mai avea doar o mică bucatăde parcurs, se aşezase într-un refugiu pe mar-ginea şoselei. Au trecut multe maşini pe lângăel, dar n-au oprit. Lumea se grăbea, n-avea timpsă culeagă inşi de pe drum. Şi totuşi, într-un târ-ziu, se găsise cineva. Frânase cam brusc, un picdupă ce trecuse de el. Se grăbi să-şi urce baga-jele în spate, apoi ocupă locul din faţă. A recu-noscut-o de cum a privit-o. Avusese o tresărireplăcută, ca atunci când o întâlnea pe neaşteptateprin Bucureşti, în vremea studenţiei. Ea, însă,părea să nu-l fi recunoscut. Era firesc, el seschimbase mult, acum avea barbă şi mustaţă,părul lung, prins în coadă, straiele îl acopereauaproape în întregime. Apoi, părea preocupatăde altele, cufundată în gândurile sale, plus dru-mul, la care trebuia să fie atentă, plus soarelecare îi intra în ochi. El insistase chiar să nu-şipună ochelarii atunci când îi dibuise intenţia, cugândul meschin că astfel orbită de soare, îi vafi şi mai greu să-l recunoască. Şi totuşi, cândajunseseră, o greutate mare îl apăsa la gândulcă iarăşi n-o s-o mai vadă. Îi venise ideea săprelungească întâlnirea, spunându-i să coboare,să meargă să vadă biserica aflată în construcţie.Era bine dispus, vorbise tot timpul, scosese ma-şina din noroi (nici el nu ştia cu ce forţă), uitasecă ar fi trebuit să se limiteze strict la drum, apoisă-şi ia la revedere în mod politicos şi să dis-pară; uitase, sau mai bine zis nu-i mai păsa nicide faptul că ea l-ar putea recunoaşte. O clipăchiar ar fi fost tentat să-i spună. Întâlnirea fuse-se atât de neaşteptată şi-i produsese atâta bucu-rie, încât sentimentele cam dăduseră cu raţi-unea de pământ. Din acest motiv, făcuse şi ges-tul necugetat de a-şi lăsa bastonul în maşină,sperând că ea va reveni să i-l aducă. Apoi, încet,încet, se întoarse la realitate. Îşi dădu seama cătotul e fără rost, că lucrurile s-ar complica inu-til, că, în situaţia dată, chiar bucuria de a orevedea îi era interzisă. Mai întâi l-a adus cu pi-cioarele pe pământ prezenţa egumenului, lacare i s-a părut că zăreşte o urmă de dezapro-bare în atitudine şi-n priviri. Apoi, momentuldecisiv al „întoarcerii” sale a fost când şi-a datseama că ea îl priveşte cu alţi ochi, ca şi cândşi-ar fi frământat mintea întrebându-se de unde-lştie. Atunci a realizat ce-ar fi însemnat ca ea săştie pe cine are în faţă. Câte explicaţii ar fi avutde dat şi, poate, ce nouă suferinţă i-ar fi produs.

Aşa că a decis să-şi ia la revedere brusc, dis-părând spre chilii. A doua zi, aşteptase cu su-fletul la gură. Ştia că are să se întoarcă; nu ştianumai cât îi va lua până când va descoperi toia-gul. Avea sentimente amestecate. Voia să o re-vadă, dar, între timp, raţiunea preluase condu-cerea, aşa că instrui îngrijitorul să scape de ea.În tot timpul privise dincolo de ferestre, cuinima sfâşiată, imaginându-şi conversaţia lor. Ise părea nedrept. Dacă n-ar fi întâlnit-o, ar fifost, în continuare, liniştit. Ce fiinţă ciudată şiomul! Până la urmă plecase, paznicul îi spusesecă nu reuşise să o convingă, dar nu avusese deales. O văzuse aşezând jos toiagul cu mişcărilente, parcă despărţindu-se greu de el, în timpce a aruncat o privire spre fereastră. Dădusedrumul perdelei, interpunând vălul transparentîntre ei, ca pe o măsură de siguranţă în plus.Plecase cu paşi înceţi, nehotărâţi. El rămăsesedincolo de perdele, cu viaţa lui, cu luptele lui,cu dorurile...

Focul îşi mai pierduse din putere. Îşiterminase menirea purificatoare. Dar nu se în-dura să arunce apă peste el. Cât timp flacăraaceea mai ardea, mai putea sta şi el cu sine, cuacela de dinainte de magnolii, de care uneori ise făcea un dor cumplit. Doar flacăra care înghi-ţise trecutul lui, zbuciumul, speranţele, fioriidragostei, doar ea mai era semnul material aceea ce fusese cândva. Mâine, când ea va fistinsă, se va fi stins şi el, David, căruia cineva,cândva, îi dăruise o floare nemuritoare şi un bi-leţel pe care scrisese simplu, şcolăreşte „Teiubesc”. Mâine, David nu va mai exista. Nicifloarea, nici teiubescul, nici fiorii dragostei.„Vei fi mort lumii acesteia”. Aşa se şi simţea.Ceva murise, se dusese pentru totdeauna. Iardupă cele ce mor, se plânge. Acum plângea du-pă el, după acela mistuit în flacără, pe care îlsimţea din ce în ce mai mult depărtându-se. Eragolit. De sentimente, de iluzii, de tot. Mai tre-buia să omoare flacăra. Zvârli o găleată cu apă,apoi încă una şi noaptea îşi reluă înfăţişareasobră, nestingherită de alte lumini afară de ste-le. Ce simplu, ce simplu ar fi să poţi stinge aşaorice flacără!

Emil Proşcan

Emil Proşcan, actualul primar al ora-şului Mizil, s-a născut la 26 aprilie 1951, în co-muna Năeni (sat Finţeşti), judeţul Buzău. Din-colo de profesie (farmacist) a fost atras întot-deauna de lumea artei, obţinând, în anii ’80 unpremiu naţional pentru realizarea unui film ar-tistic de scurt metraj.

Ulterior publică volumele Labirintul

oglinzilor (proză scurtă - 2007) şi La mar-ginea lumii (poezie, în colaborare cu EcaterinaBargan – 2014).

Este director al revistei de cultură Fer-eastra (ale cărei editoriale le semnează) şi pre-şedintele Asociaţiei Culturale „Agatha Gri-gorescu Bacovia”. Publică în mai multe revisteliterare şi culegeri şi, în mod cu totul excep-ţional, a fost/este prietenul unor incontestabilepersonalităţi culturale, precum Adrian Păunes-cu, Fănuş Neagu, Grigore Vieru, Ileana Vulpes-cu, Tatiana Stepa, Nicu Alifantis, Dan Puric etc.

Tu, care ştii să mângâi pământul

Există o ierarhizare în toate lumile dinUnivers! În lumea animalelor, cele mai feroceexemplare, prin teroare şi forţă, deţin suprema-ţia faţă de celelalte. Această împărţire în puter-nici şi slabi, în buni şi răi, se face după alte cri-terii decât cele legate de bunătatea, înţelegere,compasiune.

Apogeul ferocităţii şi nedreptăţii aces-tei reguli este atins în lumea oamenilor. Cei maiputernici nu sunt cei care au calităţi fizice deo-sebite, nu sunt nici cei care-şi duc viaţa în cin-ste şi corectitudine, nici cei care se dedică se-menilor lor prin studiu şi explorarea necunos-cutului. Nu, sau nu întotdeauna.

Cum apare această paradoxală ierar-hizare? Prin legi cărora, după anumite perioade„istorice”, li se schimbă structura echităţii, dininteres individual sau de grup. Aceste schim-bări sunt o adevărată măiestrie regizorală, ajun-gându-se până într-acolo încât cei nedreptăţiţinu numai că le acceptă, dar le doresc şi le pri-mesc cu entuziasm. În lumea oamenilor, ceiputernici sunt de regulă cei bogaţi, banul fiindun instrument de bhulversare a scării valorilor.

Aceasta este una din consecinţele ne-dreptăţii. Cine împarte această nedreptate? Do-rinţa celor care, indiferent cum, vor cât maimult din ceea ce ne-a dat tuturor natura, Dum-nezeu, viaţa.

.Oamenii adevăraţi se mulţumesc custrictul necesar,considerând acest lucru normal.Ideea de mai mult, de nesaţ, le repugnă.

Cei ce au mult, dar şi cei ce sunt aleşisă hotărască, trebuie să înţeleagă şi să simtăviaţa celorlalţi, să le simtă durerile, nevoile.

Românii trebuie să-i înţeleagă pe ro-mâni! Noi, toţi cei ce alcătuim acest popor, tre-buie să ajungem la acest grad de înţelegere ge-nerat de adevăr şi bun simţ!

Ţara mea are nevoie de să fie condusăde oameni care să o iubească, care să-i simtă ne-voile şi păsurile.

Trebuie aduse înapoi bogăţiile furate,agricultura, industria devastată; trebuie adusînapoi dreptul de a locui, munci şi trăi în ţaraîn care s-au născut strămoşii noştri; trebuie a-duşi înapoi cei ce trudesc prin străini!

Trebuie aduse înapoi bucuria sărbăto-rilor, a anotimpurilor şi toată acea stare de nor-malitate care ne dă dreptul să trăim, să admirămfrumuseţea lumii şi din când să zâmbim. Să neputem îmbrăţişa copii, nepoţii, părinţii, buniciişi semenii, fără să ne mai ascundem lacrimile!

Tu ce mai faci Ioane? Tu, care ştii sămângâi pământul, animalele şi văzduhul, ce maifaci? Prin ce colţuri ale neputinţei te-a azvârlitnedreptatea?

Este vară peste tot în lume, Ioane, şiştiu că în privirea ta un dangăt de clopot sezvârcoleşte!

MEMBRII JURIULUI

Pag. 8 iulie - august, 2014 Revistă de cultură

Nicolai TăicuţuGeologul Nicolai Tăicuţu s-a născut la 5 februarie 1950, în comuna Ziduri, satul Lanuri, de lângă Râm-

nicu Sărat. Va declara însă, cu mândrie, (ca şi consăteanul său, poetul Ion Stanciu) că e născut la… Fleva, lo-calitatea Lanuri purtând, pe atunci, numele politicianului liberal Nicolae Fleva, un orator de excepţie instruit înItalia şi primar al Bucureştiului între anii 1884 – 1886.

După terminarea facultăţii (la Iaşi) Nicolai Tăicuţu descoperă câmpia ca pe o temelie fundamentală aorizonturilor sprituale vaste, prezente în toate cele 11 volume de poezie editate de poet până acum.

De fapt, încă de la debutul editorial (Suav, Editura Rafet, 2000), „poezia lui se constituie într-o rigu-roasă arheologie a spiritualităţii întinderilor ” (Dumitru Ion Dincă).

Această consecvenţă defineşte un destin poetic, confirmat de premiul Filialei Bacău a Uniunii Sciitorilor,primit în anul 2010, pentru volumul Dincolo de semn.

Trebuie amintită aici şi truda de redactor a lui Nicolai Tăicuţu la una dintre cele mai bune reviste aleprovinciei literare româneşti – Spaţii culturale – ca şi rara vocaţie a implicării dezinteresate în promovarea va-lorilor culturale autentice.

MEMBRII JURIULUI

câmpia română. azi

pentru astăzila întâlnirea fiilor satuluia cerut să i se asigure un loc discretîn partea umbroasă a sălii de protocolacolo unde să nu fie văzută de nimenide unde să nu deranjeze pe nimeni

şi aşa a fost – totul a decurs cumsecadeca în zi de sărbătoare...fără ca ea să fie luată în seamăfără ca ea să deranjeze pe cineva

la sfârşits-a ridicat maiestuoasăcu un cap deasupra celorlalţipreocupată a servit o felie de cozonacşi a băut un pahar cu suc de cireşea privit, apoi, de jur-împrejuri-a cuprins pe toţi cu privireaşi a ieşit

zâmbet

singurmă întorceam în câmpieacasă. în căuşul palmei ei mă întorceam:

tot drumul mi-am vorbitdoar despre mine/ mie însumi

şi mă ascultam cu evlavieşi mulţumit eram

vinovaţi

o, Doamne, în josul movileicad aripi de îngeri

pe sub streşini de nisip şi pulbere cad ţintele copilăriei din jocul cu praştia

cu sfială şi respect

(nu era cântec de cucuveaşi nici lumini intermitenteera un tip clasic de barierăde acţionat manivela cu mânala ridicare)

eram singurul prin preajmă

care să dea liberă trecereacestei dimineţi:

cu sfială şi respectau trecut zorii pe lângă mineca la 2-3 m de minesă se destrame-n lumina zilei

cu sfială şi respectau trecut apele dimineţiiînstelate şi uşor văluriteca la 2-3 m de minesă devină lumina zilei

cu sfială şi respecta trecut prietenul ioanidpăşind uşor pe boabe de rouăca la 2-3 m de minesă dea acestui poem lumina necesară

e drept aşa

despre dulcea durerea cafelei rămasă pe zaţîncă nu ştiu nimicsau poate nu vreau să ştiu

aburii cafelei s-au depus demultindiferenţi pe fereastrăs-au scurs pe pervazşi de acololaolaltă cu stropii de ploaie s-au scurs în rigola stradală

murdari s-au scurs

despre dulcea durerea cafelei rămasă pe zaţîncă nu ştiu nimicsau poate nu vreau să ştiu

dintr-o baladă

din arborele pitica zburat o pasăre mică:

un fâlfâit s-a auzit –

nu s-a văzut cumdin arborele pitica zburat o pasăre mică...

***vai, vai, vai!

lovit în floarede-o brumă târziezarzărulnu a mai rodit

din apropierea meade pe ramul sterp

se iveşte un poemtrist

botez

Bunul Dumnezeu îmi zice: această nuieluşăcu care duci mieii la păscutazi se va numi ioanid

- acest salcâm uimitde prima sa înflorireazi se va numi ioanid

- acest drum şerpuit uşorde pala de vânt a dimineţiiazi se va numi ioanid

- acea fântână spre careîţi îndrepţi paşii azi se va numi ioanid

nicolai nu e numele tău astăzimi-a mai spus Bunul Dumnezeuşi-a rămas un timp sprijinit în toiagdeasupra-mi

joc cu semănat la urmă

şotron de zi/ şotron de noaptefiecare zi cu şotronul săufiecare noapte cu şotronul săuîn formă de cruce/ în formă decruce

în fiecare zi/ în fiecare noaptejoc şotron folosindu-măde una şi-aceeaşi piatră aplatizatădată/ aruncată şi-napoi luată

de la un timp piatra a începutsă se degradeze/ să se erodeze – în fiecare zi/ în fiecare noaptedin ea se desprinde câte un fir denisip

pe care-l adun cu grijăşi-l arunc/ îl semăn în grădină

temniţa luminată

în umbrarul meuîn care soarele pătrunde pringrilajul de leţuri de răşinoase şiprintre frunzele şi florile de Mâna Maicii Domnului învăţ despre libertate

deschid cartea şiea mă descrie cuvânt cu cuvânt(la început a fost cuvântul...)literă cu literăpornită în dimineaţa zilei de cinci a doua o mie nouă sute 50din inimă spre ochispre vârful degetelorspre creştetul capuluişi de aici

peste copertele cărţiila întâlnire cu luminapătrunsă prin grilajul umbraruluiprintre frunzele şi florile de Mâna Maicii Domnuluiînvăţ despre libertate

substituţie

după o noapte tulbure în grădina spălatăde-o ploaie ralidăşi dată la vânt spre uscaredeschid fereastra să intremirosul de arşiţă ostoită

să intre, ca de obicei,mirosul de pâine caldăscoasă târziu, sub seară,din cuptorul de lut galben

să intre de-a valmamirosul florilor din apropiere

şi toate acesteaadunate în mirosul trupului tău,al dimineţii de iunieaşa cum stai în mijlocul grădiniişi te bucuri

Fereastra Anul XI, nr. 5 (86) iulie - august, 2014 Pag. 9

Emil Niculescu

Născut la 24 septembrie 1954, în Pleş-coi (comuna Berca, jud. Buzău), Emil Nicules-cu este om al cărţii nu doar prin profesie (bi-bliotecar), ci şi în calitatea de membru al USR(Filiala Bacău), fiind autorul mai multor vol-ume de istorie şi critică literară (amintim, aici,excepţionalul volum - François Villon, Bal-lade des dames du teps jardins – Traduceri$ reverberaţii) sau poezie.

Activitatea laborioasă de cercetător aldocumentelor şi fenomenelor literare l-au im-pus drept cea mai autorizată voce în materie deinterpretări şi limpeziri teoretice, din spaţiul decurbură (apud Gheorghe Ene) al literaturii.

Colaborează la mai multe publicaţiiliterare şi este redactor permanent al revisteiFereastra.

120 de ani de la (fugara) rezidenţă buzoiană

,,COTLETA DEONOARE DE PORC”

UN BRAND CARAGIALIAN DE

LA BUZĂUBirtaş în gara Buzău

Variatul curriculum caragialian depu-ne, că, între anii 1893-1902, se desfăşoară aven-tura comercială a scriitorului, nu chiar fastă, încare una din ultimele, pare să fie cea din gara Bu-zău; anul terminal, indică Ion Simuţ, constândîn tentativa să mute „Moftul român” la Iaşi,dacă ar fi ieşit îmbinarea dintre cârciumi şi lite-ratură.1

Doleanţa era perfect legitimă, întrucât,observa Al. Călinescu, exista o relaţie biuni-vocă înte cele două ,,pasiuni” (patimi?) ale scri-itorului: berăria, crâşma şi cafeneaua reprezin-tă locuri privilegiate în opera lui Caragiale,

locuri de întâlnire, de discuţii, locuri în care sescriu reportaje senzaţionale şi se pun la calemari manevre politice - pe scurt, un decor care,pe lângă funcţia sa epică, aduce o contribuţiehotărâtoare la crearea acelui univers specific,inconfundabil al prozei caragialiene.2

În octombrie 1894, amicul mai tânăr,Toni Bacalbaşa, relata, într-un articol, despre imi-nenta plecare din Capitală a scriitorului: L-amîntâlnit mai ieri… Pleacă la Buzău

– Ce ai de gând să faci acolo?– Un lucru foarte serios. Am luat în

antrepriză birtul de la gară.– De ce?– Pentru că îmi place peisajul Buzău-

lui.– Dar alteva ce o să mai lucrezi– Altceva? Specialitate de patiserie şi

de ciocolată.– Vorbesc de literatură…– A, despre asta nu-ţi pot spune nimic.

Eu sunt comersant român3.Cum se prezenta, din punct de vedere

logistic, locaţia ne spune, în dicţionarul său(1892) gazda lui Caragiale la Ateneul buzoian,B. Iorgulescu, directorul liceului din urbe: si-tuată la estremitatea de Sud a or. Buzeu.(…)Circulaţia dilnică e de 26 trenuri ordinare şi 10facultative. Cele facultative se ridică în luneleIulie, August, Septembrie şi Octombrie la nu-merul de 34, sau un total de 60 de trenuri pedi. Ele se sub-împarte astfel: 4 accelerate,4 depersoane, 6 mixte şi restul de mărfuri.4

În anul instalării lui Ion Luca ca resta-urator, în Buzău erau 19 373 locuitori, din care153 bărbaţi şi 2 femei aveau debite de băuturispirtoase, 247 bărbaţi şi 6 femei practicau pro-fesiuni libere, iar 1951 erau mici comercianţi şilucrători; existau 3356 clădiri, 116 străzi şi 175cârciumi, la 2310 contribuabili. Marele numărde debite şi cârciumi sporise vigilenţa şi apucă-turile temperante ale intelectualităţii băştinaşe:Petru Zaharescu (n.1867), profesor, mai apoiînalt funcţionar prin Ministerul Instrucţiunii şi,în perioda interbelică, prefect de Buzău şi sena-tor, trăgea un semnal de alarmă, debutând, cu,,Pericolele băuturilor spirtoase” (Buzău,1894).5 . Şi mai explicabilă preocupare dacă secontorizează prestaţia sa de pofesor de matem-atică la Seminarul teologic Buzău6

Existau şi noxe ascunse sau nu la ve-dere din prima, ale acestei profesii, pe careGherea, în branşă din 1879 - restaurantul Garade Sud din Ploieşti - le împărtăşea, execrat şineurastenizat, prin 1902, ginereului său, PaulZarifopol: Un restaurant în gară e prin sineuna din cele mai grelea afaceri ce se pot închi-pui. Zgomotul de la gară, fluierul maşinilor,dangătul clopotului, fuga cu care intră şi trecpasagerii prin restaurant, graba pasagerilor şifrica de a nu pierde trenul, necesitatea de aservi în zece minute o mulţime de oameni, a în-casa paralele, nervozitatea, graba şi frica pa-sagerilor, toate acestea creează o atmosferă deadevărată nebunie, şi în această atmosferă tre-buie să trăieşti ani. Acest fapt explica de ce în„Bernfsstatistick”cel mai mare procent al neb-uniei îl dau restauratorii drumurilor de fier.7

Ceea ce nici măcar lui Zarifopol nu îndrăzneaa-i mărturisi autorul ,,Neoiobăgiei” era o anumi-tă incompatibilitate cu postura de ,,jupân”, adi-că tot un fel de ,,exploatator”, cu oricâtă gingă-şie şi-ar fi tăinuit ulceraţia, cum decela LiviusCiocârlie: Om sensibil şi delicat, a îndurat nes-fârşite vexaţiuni, care-l umileau când muşteriiaveau de ce să fie nemulţumiţi şi-l scoteau dinminţi când îl nedreptăţeau. Pe deasupra el, teo-retician din convingere al socialismului, avea

o ocupaţie de capitalist, fiind nevoit adesea sălupte pentru interesele lui de patron împotrivacelor care articolele lui îi îndemnau să se scu-ture de patroni. Restaurantul gării mai era şiazilul nihiliştilor ruşi în tranzit spre Europa, deunde supravegherea poliţienească neîntreruptăşi primejdie de zi cu zi.8

Cu o sentimentalitate narodnică, Iza-bela Sadoveanu, militantă socialistă şi ea, re-u-şeşte un ,,carcalete” molotov analizând occi-dentalitatea slavismului, aici unde se zicea căam fi în ,,Belgia Orientului”: Bufetul gării stră-lucea de curăţenie şi mi se păru cu adevărat al-tarul materialismului economic, cu serviciulsău discret şi prompt, cu orânduiala sa occi-dentală, în care alămurile samovarelor şi meta-lica strălucire a farfuriilor, paharelor cu am-brozia divină a ceaiului rusesc puneau o notăspecifică de orientalism şi slavism poetic.9

,,Albanezul” Victor Eftimiu, la senec-tute, reuşeşte, într-o conferinţă din 18 martie1971, un record al confuziei, prin care rezultăcă Gherea, cam argăţea la restaurantul lui Ca-ragiale de la… Găieşti: Caragiale, după ce ta-pează pe Haret pentru o ,,Istorie a românilor”,pe care n-a mai comis-o, nu s-a asâmpărat nicidupă această frumoasă sumă şi a continuat săfacă datorii, şi a deschis un birt la Ploieşti.Restaurantul gării Ploieşti era celebru că ereaţinut de Caragiale. Lumea se ducea din Bu-cureşti, făcea o oră cu trenul, dar mânca şi beabine. Lui Caragiale i-a venit foarte curândideea să facă un restaurant şi a luat restauran-tul gării din Găieşti, unde salamul, măslineleşi caşcavalul le vindea bietul Dobrogean-Gherea. Asta nu l-a împiedicat să dea falimentşi să plece de acolo cu misiunea neîmplini-tă.10

D’ale festelor memorialisticii.Caragiale era destul de hârşit în chesti-

uni de berărie, atât în calitate de consumator,cât şi de restaurator. Asociat cu antrerprenorulMihalcea, într-un local din Gabroveni, dema-rase în noiembrie 1893, o afacere pe care oreclamă din ,,Adevărul” o prezenta astfel:Berăria Caragiale. Local de întâlnire al tuturorclaselor. Bere de Luther. Popicărie de salon. În-treţinere europeană. Preţuri moderate.11

La 1 ianuarie 1894, trimitea graţioasefiritiseli colegiale şi vag subalterne lui G. Grin-deanu, cunoscut comerciant bucureştean: Crem-virşul internaşional salută cu respect cârnatulromân./ Berea cosmopolită felicită cu stimăpelinul naţional./ Berarul Caragiale salută şifelicită cu dragoste pe confratele său d. G.Grindeanu supranumit Coconaşul român./ Lamulţi ani cu fericire şi toate cele dorite

I.L. CaragialeMembru român al

Societăţii internaţionale a chelnerilor din tânărul regat al României12

În plus, faţă de Gherea, care tranşa elînsuşi carnea şi stătea cu ancărul pe mână şicreionul după ureche, locuind într-o încăperedin spatele restaurantului, birtaşul buzoian, deaceastă dată, era ,,domnos”, nu ,,servea”, locuiaîn piaţeta gării, la Georges Paul, supus francezşi preşedinte al comitetului comunităţii catolicedin Buzău, în spaţiul căruia îşi adusese pian şibibliotecă.13 Oricum, din cauza scăderii ,,deve-rului” extrasezon, când trenurile nu prea circu-lau, într-o atmosferă de ,,calm plat”, cum for-mula într-altă parte scriitorul, birtaşul se vasimţi, e posibil, cuprins de un anume ursuzlîc,

(Continuare în pag. 10)

MEMBRII JURIULUI

Pag. 10 iulie - august, 2014 Revistă de cultură

(Urmare din pag. 9)

UN BRAND CARAGIALIAN DE LA BUZĂU

cu atât mai mult cu cât aflase o veste infelice: pe12 ianuarie 1895 fusese exclus din Societateainternaţională a chelnerilor din Bucureşti, nupentru provincializare, ci pentru neplata coti-zaţiei.14

În această mornă dispoziţie, pică cupresa de la Bucureşti, o compresă binevenită,după eventualele mahmureli post Sfântu Ion:Ion Teodorescu vizitează ,,Panorama lui Braun”,unul dintre acele faimoase cabinete cu figuride ceară - narează autorul - şi m-am uitat prinacele ochiuri de sticlă rotundă în dosul cărorase răsfaţă tot ce poate fi mai oribil pe lume capictură, imaginaţie şi adevăr istoric; executăun reportaj, intrat în paginile ,,Adevărului lite-rar” din 16 ianuarie 1895. Nu a fost jucărie, fi-indcă, narează junele gazetar, după câteva zile,mă pomenii cu următoarea telegramă dinrestaurantul gării Buzău; „Bravo, neică, mi-aplăcut straşnic panorama lui Braun. Te invit lao porţie de cotletă de onoare de porc pe linte.Caragiale.”15

Panorama lui Braun

La sfârşitul secolului al XIX-lea, zis şi,,al naţiunilor”, şi puţin după, în toată ,,belle-poca”, panorama lui Braun era o locaţie de ma-re anvergură şi căutare, care nu putea fi igno-rată de contemporani, fie ei bucureşteni sauprovinciali. Era una dintre punctele de senzaţieale Capitalei, un ,,sinequanon”, nu puteai ,,pen-tru ca să zici” că, fără să-l fi văzut, esti ,,cun-timpuran”. Din multele evocări ale acesteia,alegem două, uşor distanţate în timp, şi făcutede două condeie ce nu converg, ca sensibilitate.

Prima ar fi cea a lui Constantin Kiri-ţescu, viitorul istoric al războiului reîntregiriinaţionale, copil/adolescent, deja, serios, carevedea intreprinderea lui Braun, ca o prelungirea cunoaşterii, un soi de ,,curs opţional”, în gene-re, dar, mai ales, un adevărat muzeu de istorieşi etnografie, un auxiliar educativ pornit (…) dininteres comercial. Metodic, şi convins că efec-tul scuză mijloacele, se detaliază: Panorama luiBraun se compunea din două părţi: un muzeual figurilor de ceară al celor mai ilustre pesoa-ne din istorie şi o dioramă, unde prin ochiul desticlă măritoare se puteau contempla în gene-ral peisaje exotice. În panopticum am văzut-ope Cleopatra, potrivindu-şi la sân năpârca asa-sină; pe Osman Paşa rănit predându-şi sabiadomnitorului Carol după căderea Plevnei; peţarul Alexandru II al Rusiei trăgând să moarăîn atentatul nihiliştilor; pe generalul Boulangerîn culmea gloriei şi, alături, pe acelaşi generaldându-şi sfârşitul pe mormântul iubitei sale; pearhiducele Rudolf al Austriei expiind alături deMaria Vecera; pe Sandi Carnot, preşedinteleFranţei, în momentul asasinării lui de către a-narhistul Caserio. Intimidaţi străbăteam mu-zeul lui Braun, într-o atmosferă apăsătoare însemiobscuritatea ei şi priveam figurile de ceară

palide şi ţepene, încremenite în costumele sauuniformele lor ca scoase din cutie. Episoadelealese din tragediile care au însângerat tronu-rile sau locurile înalte ne înfiorau.16 ,,Că vis almorţii eterne e viaţa lumii-ntregi”, panoramadeşertăciunilor (cursul scurt), din care nu lip-seau nihiliştii, anarhiştii, vestitorii vremurilornoi, care aveau un ,,campus”, un ,,cantona-ment” bine statutat la restaurantul lui Gherea.

Un alt vizitator, mai efractiv în curio-zitatea-i precoce, este Constantin Beldie, supra-numit, pentru memoriile bucureştene, întinsepe o jumătate de secol, cu un farmec şi o fran-cheţe ce-l va determina pe Şerban Cioculescusă-l gratuleze cu diploma de ,,Saint-Simon deTirchileşti”: Vă rog să mă credeţi că am fostmartor la asasinarea lui Sandi Carnot şi a luiStambulof, pe care i-am văzut, pe patul lor demoarte, trăgându-şi sufletul din pieptul lor deceară, manevrat dibaci printr-un resort întorscu cheia; şi că am participat, în carne şi oase,la nunţi împărăteşti, cu personaje verosimile,în uniforme sclipitoare şi în rochii grele de ca-tifea şi de brocart, brodate pe poale cu vulturibicefali în fir de aur; iar în ,,cabinetul secret”,numai pentru domni şi doamne în care mă stre-curam pe furiş, m-am iniţiat în tainele orga-nelor sexuale, cu abnormităţile şi melancoliilerespective, reproduse cu fidelitate în ceara san-guinolentă şi tumefiată, de-ţi treceau toate pof-tele închipuirii; aşa cum, tot în acea vreme,aveam să descopăr, în ,,Lumea Nouă Ilustra-tă”, ziarul de duminică al partidului socialist,la care era abonat tata, tainele fecundităţii şiale evoluţiei spermatozoidului, ovulului şi foe-tusului uman în matricea - nimbată de misterea unui puber ca mine.

Menajeria, complementară panopti-cum-ului, era mult mai ,,animată”, ba chiar vic-tima unor adevărate tururi de forţă ale organi-zatorilor, care-şi calculau la centimă ,,impactulemoţional” asupra muşteriilor: Spre seară, mai-danul răsuna de urlete înfiorătoare: începea re-prezentaţia la menajeria lui Braun, celebru an-terprenor de panorămi, panopticumuri şi me-najerii, toate luminate de uzina proprie insta-lată afară ca o altă senzaţie pentru public. Re-prezentaţia se anunţa cu mare alai demonstra-tiv , scoţându-se mai întâi sub ochii unei mul-ţimi de gură-cască hoituri întregi de cal adusede Ioşca, hengherul primăriei, care tăia, des-pica şi spinteca, cu cuţitul, cu satârul şi cu fie-răstrăul hartanele sanguinolente, lungind câtse poate această operaţie şi asmuţind răcneteleflămânzite după carne ale leilor din Libia, aletigrilor regali din Bengal, ale panterei din La-hore, ale leopardului din Abisinia, ale jaguaru-lui din pampas şi ale hienei din Sudan cu mâ-râitul ei plângător.17

G. Ranetti, afectuos şi plin de admi-raţie discipol, conservând nu prea îndepărtatamemorie a ordinului ,,cotletei”, încerca (subpseudonimul, foarte meridional, Tatascon, în,,Fracul lui Caragiale. O, Românie, o, dulceţară” din ,,Povestea vorbei”, an I, nr. 22, 8 mar-tie 1897), să tragă o fermă şi justă linie de de-marcaţie între persoana fizică a creatorului, ca-re poate avea cele mai profane aparenţe şi am-balaje, şi ,,stofa” celui despre care va spune cădin anodine fapte de viaţă - ,,momente”- a creatadevărate ,,monumente” literare: marea majo-ritate a celor cinci milioane de compatrioţi aimei mai păstrează frumoasa şi romanţioasaconvenţie pe care-o aveau despre un artist na-ivii contemporani al lui Musset (…).

Spune-i romanţiosului tău compatriotcă te-ai lovit cu cotul de poetul X la panoramalui Braun. Compatriotul n-o să te creadă.

Spune-i că ai văzut pe acelaşi poetmâncând ciorbă de tuslama la Enache. Com-patriotul o să-ţi râză-n nas , neîncrezător. (…)

…Caragiale îmbrăcat în frac, în redin-gotă de camgard sau în şalvari bulgăreşti, e totneîntrecutul autor al „scrisoarei pierdute”.18

Reperul inept al panoramei nu-şi toci-se încă simbolica până la 1899, când, în studiuldedicat ,,Teatrului naţional”(I) (,,Universul”, 19noiembrie 1899) rămăsese încă un simptom almortificării: Piesele în genere nu se studiază(…) De aici o desăvârşită lipsă de siguranţăatât în jocul fiecăruia cât şi în complexul miş-cării. Momente de ezitare; stagnare; greşeli depas; încurcătură de dialog; replice obţinute înruptul tirbuşonului; în genere, figuri ţepene,parcă împrumutate de la panoptical lui Braun(…) . Cât despre ,,ruptul tirbuşonului” era depreferat ca acesta să se întâmple a avea loc des-făcând în serile mai reci, ,,flanelă de Drăgă-şani”, cum numea Mitică vinul.

,,Cotleta de onoare de porc”

În lunga istorie a preconcepţiilor, su-perstiţiilor, nedreptăţilor puse pe seama porcu-lui, în ,,zoocalomnii” acestuia îi revine, întrureabilitare, un capitol destul de dolofan: Estesingurul patruped al ogrăzii care nu are voiesă-şi cunoască nepoţii şi nici să nu moară de bă-trâneţe. Căci este asasinat cu premeditare, înplinătatea dezvoltării lui, după un penibil pri-zonierat în cocină, fără vină şi fără învinovă-ţire.(…) Printr-o amară ironie a destinului por-cesc, acest patruped capătă importanţă numaiîn Cartea de Bucate, singurul gen de literaturăcare îl acoperă unaninm cu elogii şi libaţii. (...)Epitetul ,,porc” pare să jignească prin simplalui pronunţare. O „porcărie” este o faptă inde-centă şi murdară, iar adjectivul ,,porcos” ducecu gândul la ceva grosolan şi scabros. Un „porcde câine”este superlativul ticăloşiei umane.Proverbele subestimează şi meseria de porcar.,,Doar n-am păzit porcii împreună”este pune-rea la punct care te distanţează pe tine de mân-drul interlocutor. Când acest dispreţ al trufa-şului este ceva mai discret, atunci el murmurăca pentru tine, după ce îşi ia rămas bun: „Por-cu-i tot porc şi în ziua de Paşti!” Altfel, modulîn care acest animal intra în cântarele culinar-istice ale neamurilor primea parafa poetuluiRegnard: Carnea de porc provoacă evreilor o-roare,/ Dar la creştini ea este a meselor onoare.19

O altă semnalare a unui oarecare cav-alerism, deci onoare, al acestui mamifer apar-ţine, după aceeaşi sursă, ,,haimanalei primej-dioase”, Villon, care invocă prielenii săi întrudelicvenţe, coquillarzii/ ,,scoicarii”, să-l scoată,cum or şti, de sub mâna gâdelui, invocându-lesolitaritatea acestei rău privite domestice:Aduceţi-mi, feciori de crai de ghindă, / Iertareacu peceţi, să mă socoată,/ Din manglă… Că şi-nneamul râmător/ E de ajuns să grohăie o dată/Un porc ţi se adună trurma toată…/ Mă veţi lă-sa voi, oare-aici să mor?

Caragiale însuşi pare a împărtăşi, evo-cându-şi copilăria, în ,,Duminica Tomii”, cono-taţia acuzatoare ce plana asupra râmătorului,când şi-l aminteşte pe venerabilul părinte Ma-rinache. Şi ce glas: îl auz încă: ,,Veniţi de luaţilumină!” Şi când năvăleau mahalagioaicelecredincioase să ia, care mai de care, lumina,cu ce ton demn de autoritate le striga: ,,Ho! cănu sânteţi la cocină!”

Oricum, în ,,dicţionarul onomastic”caragialian nu există, ca la înaintaşul său, Nico-lae Filomon, un personaj care să se numească,precum cel din ,,Gentilomii de mahala sau ne-

(Continuare în pag. 11)

Fereastra Anul XI, nr. 5 (86) iulie - august, 2014 Pag. 11(Urmare din pag. 10)

UN BRAND CARAGIALIAN DE LA BUZĂU

norocirile unui slujnicar”, Mitică Rîmătorian.Norocosul invitat la Buzău va fi fost

destul de uimit de nesperata onoare ce i-o făceadramaturgul, de chemarea ,,la scenă” cu ,,apla-uzuri”, pentru că se ştia, în epocă, fie de ,,onc-tuozitatea papistăşească” (apud Cioculescu), fiede izucnirile dispeţuitoare de ,,energumen”, lacare a fost supus şi tânărul savant N. Iorga, prin1894, determinat să încredinţeze flăcărilor pri-mul şi ultimul său roman, scris în timpul studi-ilor pariziene; Foarte bine! Tot aşa ceva poatesă placă; aşa ar trebui să scriu şi eu , îi imputaCaragiale.20

Pe Caragiale l-am cunoscut întâia oa-ră, sau mai exact l-am văzut, - ne previne Te-odorescu - în birtul lui Gherea de la Ploieşti.Zic l-am văzut, căci pe atunci eram foarte tâ-năr, un simplu cititor, care nu cugetase încă săpună mâna pe condei, dar un cititor asiduu,atent şi entuziast. Şi Caragiale se uita prea desus ori nu se uita deloc la tineri de aceştia ,îndeosebirea de Gherea (…) Gherea ne apăreaca un soare cald, iar Caragiale ca un rece şiîndepărtat luceafăr.21 Pe de altă prte, având învedere convincţiile politice ale gazetarului, Ca-ragiale putea să aibă rezonuri de a nu fi prea en-tuziast, cum va formula mai târziu: Fericiţi ceice, luînd condeiul în mână, nu vor avea fricăde Domnul că aceia vor trăi mulţi ani pre pă-mânt în cinste, ba chiar şi-n academii. (,,Dom-nul X”, ,,Universul” , 16 februarie 1909).

Condiţia de liber gânditor, dacă nu deateu sadea, nu era în măsură să-l recomandefoarte călduros pe adeptul lui Gherea: Mi-amin-tesc una dintre cele mai frumoase butade alelui Caragiale, după o lungă discuţie variată şiînfierbântată, rostită cu pălăria pe cap şi cusurâsul lui sarcastic fără pereche: - Românisunteţi voi mă? Filo-români, nu români!22 Ju-nele nu pare să fi înţeles, nici până la vârstamemoriilor, nimic. Ceea ce părea un compli-ment era o rece şi chiar sarcrastică constatare.Aceşti ,,binevoitori” îi văzuse, ca şi gazetrul, în-soţindu-l pe Costică, patronul de la Gara deSud, la diferite şedinţe ,,de partid”, unde nu lip-seau acele tipuri de entuziaşti, iluminaţi, fa-natici, toţi oameni blonzi dealtminteri, ade-văraţi îngeri care nu visau decât la dreptateaşi înfrăţirea universală.23 Musai, românii tre-buiau să le îmbrăţişeze doctrina, spre binele lor,desigur. Contrazicând cu totul ,,înţepenirea înproect”, foarte pomenită la începutul acestui deal treilea mileniu, în ce ne priveşte, scriitorulreferea, în ,,Morală şi educaţie” (1910), la ,,pro-gresele uimitoare” ce le vom fi făcut: ia să zi-cem că am făcut progrese uimitoare… De!Parcă asta ar trebui s-o lăsăm s-o zică filo-românii cari trec pe la noi din când în când înescursiune de plăcere sau de …daraveli custatul.Chestiune arzătoare, la ordinea zilei.

Pentru cei care îi cunoşteau mai bine,,cartea de vizită”, invitaţia la Buzău nu era lip-sită de neprevăzut şi de anume riscuri; Bacal-başa îl poftea pe Caragiale să prânzească îm-preună, precizând - precaut - pentru a nu fipăcălit: „plătesc eu mâncarea şi tu băutura”24

Un ,,clasic” contemporan, cumpănitulardelean Ion Slavici, denunţa pe ,,consumistul”Caragiale: risipind, el se socotea un om careface fapte bune, căci ceea ce împinge societa-tea omenească spre dezvoltare e râvna neas-tâmpărată de a satisface trebuinţele din ce înce mai numeroase şi mai înteţite.25 Exegeţi de

mai târziu, precum F. Aderca, nu conteneau ase uimi de capacitatea sa de a trăi din plin:Când s-a înapoiat de la Berlin, a întâlnit la Vi-ena pe un anume Mirescu, om foarte zgârcit,care ştiind pe Caragiale cu avere, i-a împrumu-tat 16.000 lei. Banii nu i-a mai văzut, dar odatătot l-a întrebat pe Caragiale: „Cum faci tu, bre,de cheltuieşti atâtea parale?”. „Iată, a răspunsCaragiale, şi la asta e nevoie de talent!”26 Ceistrict contemporani nouă, zic numai de Dan C.Mihăilescu, remarcă pantagruelica sa poftă ,,deviaţă” şi modul de a şi-o alimenta: & Caragialenu este doar cel mai sociabil scriitor român, cişi cel mai mare, poate, tocător de bani dintreliteraţii noştri.27

Caragiale, care stima, la modul său per-sonal, presa: pâinea cotidiană a opiniei pu-blice, gazetarul fiind Brutarul inteligenţei, nuse abţinea să nu remarce importanţa culturali-zatoare a toposului pe care îl patrona: La oricemasă de la berării, birturi, cafenele, dacă sunttrei muşterii, unul este intelectual. Ce face el,omul ales, alături cu doi profani? Îşi îndepli-neşte misiunea: propagă, luminează, vulgari-zează (…) Omul care dispreţuieşte orice ocu-paţie de imediată utilitate şi pentru el şi pentrulume şi se dedă la nobila profesiune de gândi-tor - se numeşte intelectual. Remarca şi ,,vic-timele colaterale” ale acestui mediu emulator:Sunt chelneri cari, după cât au prins pe apu-cate din dezbaterile şi conferinţele intelectu-alilor, pot face marţ pe un profesor universitar,mai ales dacă l-or lua repede. (,,Intelectualii”,,,Universul”, 1899). În această linie, după pri-ma conflagraţie mondială, se va pronunţa şi tâ-nărul gazetar Beldie prin ,,Glossa spiritului căr-turăresc. Încercare antiintelectualistă” (1918):Cărturarul nu are urechi să asculte pulsaţiaveşnic nouă a vieţii - în care lui i se pare a ve-dea doar ,,legi”, şi ,,doctrine” mumificate. Şilui îi plăceau bucuriile simple, era un ,,trăirist”reputat. În puşcăriile politice prin care a trecut,unde ,,raţia” deţinuţilor era în măsură nu numaisă distrofizeze dar şi să provoace nostalgicereverii culinare, N. Steinhardt putea auzi confe-siuni de felul: L-am cunoscut bine pe Beldie,,,Ideea Europeană”a fost o publicaţie intere-santă… Era un mare gastronom, masa nu o luatoată în acelaşi restaurant, ci fiecare fel acolounde se gătea mai rafinat, lua bunăoară aperi-tivul la Râşnovanu şi Babeş, peştele la Iorda-che, friptura la „Unchiul” în Buzeşti, desertulla Capşa...28

Nu mai încape îndoială că am fost laBuzău, - se sumeţeşte junele Teodorescu - cămi-am lins degetele mâncând cotleta aia deonoare, că am tras un chef nunărul unu şi căm-am împrietenit cu Caragiale la toartă. Evităsă citeze, în toată splendoarea, din depeşa cara-gialiană acea cotletă de onoare de porc pe linte.Coborâtor dintr-un ,,bunic bucătar arnăut”, cumse recomanda, în casa generalului Manu, sprea spulbera fumurile aristocratice ale primuluifiu, Mateiu, scriitorul îşi va fi dus, cu cinste,obligaţia de gazdă. Un gest al lui Caragiale pu-tea întemeia/consolida o carieră, după cum i se,,trage” acestuia, din mărturiile unui ,,veteran alpresei interbelice, A.P. Samson: era unul dintrecei mai străluciţi ziarişti ai vremii acest IonTeodorescu; ca şi Mille avea un stil simplu, di-rect, dar mult mai cald. În tinereţe a scris şireportaje, de pildă despre panorama lui Braun,circ faimos instalat în Bucureşti, cam pe loculunde s-a ridicat clădirea noului Teatru Na-ţional. Reportajul l-a entuziasmat pe Cara-giale, care era, pe atunci, birtaş în gara Buzău,i-a trimis telegrafic autorului felicitări pri-eteneşti.29 În limbajul onoarei medievale, a pri-

mit investitura seniorală, ce, atunci, consta înînmânarea unei spade, în cadrul jurământuluide fidelitate. Pentru un gazetar, ,,câinele depază al democtaţiei”, cum, în mai noua menaje-rie politică se asimilează, cotleta pare o maidreaptă răsplată.

Găselniţa artei literare a lui Caragialeera, după Paul Zarifopol, desentimentalizarea:Moda lacrimilor a trecut de mult. Într-o neme-reală de geniu, Caragiale a numit lacrimilebalele melancoliei.30 Acelaşi observa un ,,avan-taj” al meridionalilor: Vioiciunea sudică este unreactiv energic, care face să apară ridiculele înforme cu deosebire tari. Prostia care stă latentăîntr-o masă umană nordică, flegmatică, tăcută,se degajează viu şi colorat în focul exuberanţeimeridionale.31

Totuşi , chiar şi la paralele mai sobre,bodega are virtuţile sale curative, culturale, re-paratorii pentru moralul celui care o frecventea-ză: Bodega face - zice Tom Hodgkinson - unmic stăpân din orice om. În cursul zilei se în-tâmplă să fii călcat în picioare şi abuzat de şef,de colaboratori sau de familie. Însă în bodegăîncrederea în sine se reface. Devii omnipotent,omniscient, o figură puternică. Ai păreri şi gă-seşti răspunsuri. Bodega este locul în care nediscutăm visurile şi necazurile, viziunile şi pla-nurile. Tot acolo devenim experţi în toate. În-dreptăm lumea. Prietenul meu, Nick Lezardvorbeşte despre Diploma Berii: când ai una înmână, îţi poţi permite să discuţi orice subiect,pe larg şi cu autoritate supremă. Acolo avemidei.32

Adriana Iliescu semnala că, în ,,Vatra”(nr.22, 1995), unde scriitorul avea prieteni, seinserta ştirea: Dl. I. L. Caragiale va scoate zi-lele acestea o revistă umoristică intitulată ,,NeaIon”.33 Proiect eşuat. Mai vroia scriitorul să de-vină Brutarul inteligenţei, cum definea gaze-tarul. De bani avea, mai tot timpul, o imediat defrapantă necesitate, şi presa era, totuşi o sursă.O scrisoare, expediată, la 14 august 1895, dinPloieşti, prietemului Anghel Demetriescu, pro-fesorul de istorie al lui Mateiu I. Caragiale şiprietenul genitorelui, este mai mult decât eloc-ventă pentru lefteritatea şi persuasiunea scri-itorului, cu totul debusolat de lipsa pecuniară:Dragă Angelo, Mai întâi nu lipsesc a cercetadespre scumpa D-voastră sănătate, căci noi,din mila preaputernicului Creator, ne aflăm,mersi, foarte bine - dacă se poate numi cineva-şilea sănătos şi bine când se află cu familia laPloieşti şi nu poate pleca nici spre nord, nicispre sud, nici spre est, nici spre west, şi niciprintre ele, căci cu cu 2 fr. şi 50 nu încape o fa-milie în vagon (…).

Ne m’oubliez pas, ţaţo dragă, căci măaflu într-o mare stenahorie - e grea viaţa, Dom-nule, - şi trimite-mi 150 de părinţi de ,,pui delei” la adresa Caragiale, Post-Restant, Plo-ieşti.34

(Continuare în pag. 12)

Pag. 12 iulie - august, 2014 Revistă de cultură(Urmare din pag. 11)

UN BRAND CARAGIALIAN DE LA BUZĂU

Revenind la iernatica ,,cotletă de onoa-re de porc”, avem de observant că, datorită uneicirculaţii mai reduse a corespondenţei, formu-larea nu şi-a căpătat ecoul de care binemeritacu asupra de măsură. Atitudinea scriitorului,,faţă cu kitsch-ul” a făcut obiectul unei perti-nente intervenţii a lui Ştefan Cazimir. Cam înacelaşi siaj s-a încadrat, ignorându-şi antece-sorul, de la care s-a mai împrumutat cu câteceva, Alexandru Condeescu: Cuvântul cara-gialesc are cu totul alt caracter când ia în-făţişarea veselă a ,,vorbei de chef”. Cu ea deaflăm de partea luminată, solară a PlaneteiMoft. Statul la taclale în ,,localuri”, ,,tăiatul lapalavre” la mese îmbelşugate, vorbele de duhla chef se încarcă cu substanţa vitală, sănă-toasă a vechiului cuvânt de la ospăţul miticprin care omul triumfă ritualic asupra na-turii…. Chefurile lui Catagiale au, la o analizămai avizată, pe care critica nu a făcut-o, o in-timă legătură cu ritualul ospăţului arhaic, culibertatea travestiurilor carnavaleşti şi cufuncţiile regeneratoare ale cuvântului festinic.Mântuirea acestei lumi de minciuna inautenti-cului se va face prin puterea comicului car-navalesc, care parodiind o parodie, întorcândpe dos - sucind - o existenţă pe dos (sucită) îiva reda firescul.35

Critica făcuse, totuşi, fără a nominali-za ,,cotleta”, observaţii de fineţe asupra acesteizone, prin condeiul lui Al. Călinescu, încă din1976: Să ne oprim puţin la faimoasa replică alui Pristanda; ,,Curat murdar”. Această repli-că, interpretată în mod curent repetă expresiaultimei consecinţe a automatismului verbal laeroii lui Caragiale (în cazul lui Pristanda, de-terminată de atitudinea servilă), este, în fapt,un oximoron. (…) Oximoronul este cu siguran-ţă o figură privilegiată. (…) Trei sunt figurilepredomiante în opera lui Caragiale: oximo-ronul, antiteza şi pleonasmul. Dar importanţadeosebită a oximoronului iese în evidenţă dacăprivim lucrurile şi din altă perspectivă, şi anu-me dacă acceptăm interpretarea lumii lui Ca-ragiale drept o lume ,,pe dos”, drept un universcarnavalesc.36 Criticul numeşte printre cei careau exersat capacitatea generatoare a oximoro-nului (în chiar titlurile operelor) pe Baudelaireşi Arghezi - ,,Les Fleurs de mal” şi ,,Flori de mu-cegai”. Dintr-un punct de vedere măcar, Baud-elaire ar refuza orice contingenţă cu ,,berarul”din gara Buzău, pe următoarele considerente:Comerţul e prin firea lui satanic. Comerţul eîmprumutul înapoiat, împrumutul cu subînţe-lesuri: Dă-mi mai mult decât îţi dau. Spirituloricărui comerciant e complet viţiat. Comerţule natural, deci infam. Cel mai puţin infam din-

tre toţi comercianţii e acela care zice: ,,Să fimvirtuoşi, ca să câştigăm mai mult decât proştiiviţioşi”. Pentru comerciant însăşi cinstea e ospeculaţie folositoare.

Comerţul e satanic, fiindcă e una dinîntrupările egoismului, cea mai josnică şi ceamai păcătoasă. 37 Acum, cu perspectiva atâtorfalimente în cariera celui ce a scris ,,D’ale car-navalului”, nu ştim dacă anatema ar mai func-ţiona la cea mai înaltă indignare.

Pe aceeaşi linie oximoronică, Caragi-ale afirma a fi auzit la înmormântarea unui ompolitic: Decedatul era unul din acei bărbaţicare-şi ridică din viaţă un piedestal(…). Fărăasemenea răposaţi, o naţiune nu poate trăi(,,Elocuenţa”, ,,Moftul român”, nr. 21m aprilie1893).

Cam supărat de cronica pe care Cara-giale o făcuse, probabil după imediata rebucu-reştenizare, unei piese (istorice!) de-a sa, ,,Fra-ţii Assan”, confundând cu premeditare dinastiacare a condus ţaratul româno-bulgar sau vice-versa cu moara modernă a fraţilor Asan, fratelelui Toni, I. C. Bacalbaşa, memorialist, pitorescşi fidel, al Bucureştilor de altădată, prestează o,,răutăciune” (,,O teribilă nenorocire”, ,,Ade-vărul”, 30 octombrie 1896) făcându-i scriitoru-lui o fişă de mancurt avant la lettre: Într-obună zi, amicul Carageale (sic) s-a mutat cubirtul în gara de la Buzău. Şi după un an de şe-dere acolo s-a întors.

– Unde e marea ta operă? Îl întreabătoţi amicii.

– Am o cafea cu lapte formidabilă Mă,ce conserve!

– Ce e cu geniala ta dramă?– Pe Parizache l-a călcat trenul.– Caragiale, ce ai făcut cu faimoasa

dramă?– Mă, în ţara asta nici birtaş nu poţi

să fii. Chelner la Pesta, iată ce e de făcut!Şi iată de ce Caragiale confundă subiecteledramelor cu conservele.

Din oraşul cu o numeroasă colonie de,,sârbi”/ bulgari grădinari, se insinua că scrii-torul s-a întors o legumă sau, mă rog, un produsfinit, la capătul unui cumplit proces de tâmpire.La jubileul scriitorului, în 1901, în unicul nu-măr al revistei ,,Caragiale”, B. Brănişteanu ţi-nea să observe ,,magnetismul” acestuia ca per-soană fizică: Ca şi opera şi autorul a rămastânăr. O oră petrecută cu Caragiale este o orăde plăcere şi de reculegere. Unde a locuit Ca-ragiale, o lună măcar, el a devenit o figurăcunoscută; nu numai artistul e popular, ci-ipopular şi omul.

Cât timp Caragiale tăiase frunză lacâini prin oraşul cu episcopie şi gară, în 1895,S. Freud tipărea ,,Studii asupra isteriei”, H,Poincare, ,,Studii asupra calculului probabil-ităţilor”, Luchian picta pe ,,Safta florăreasa” iarToulouse Lautrec pe Ivette Guilbert, Marconiinventa radioul şi L. Lumiere livra pieţii şiemoţiei publice ,,Sosirea unui tren în gară” şi,,Debarcarea congresiştilor”.

Orişicâtuşi de puţin, brand-ul buzoianal lui Caragiale îndreptăţeşte pe deplin nota luiNichita Stănescu: Unde călca el, piatra selăuda că este o agoră. 38

Acum 120 de ani, târgul Buzăului secăftănise cu un ,,boier al minţii” - sta la gară.

NOTE:

1.Ion Simuţ, Caragiale în tradiţia interviului, în:România literară, nr.9, 9 martie 2005, p. 13.2. Al, Călinescu, Caragiale sau vârsta modernă aliteraturii, Editura ,,Albatros”, 1976, po. 177.3. Anton Bacalbaşa, Scrieri alese, vol.1, Editura pen-

tru literatură, 1965, p. 336.4. B.Iorgulescu, Dicţionar gegrafic, statistic, eco-nomic şi istoric al judeţului Buzău, ediţie anastatică,Buzău, Biblioteca judeţeană ,,V.Voiculescu”, 199?, p.133.5. Lucian Predescu, Enciclopedia României. Cu-getarea. Material românesc. Oameni şi înfăptuiri,ediţie anastatică, Editura ,,Saeculum I.O.” şi ,,Vestala”,1999, p.).6. ,,Glasul adevărului”, an XVIII, nr. 46 , 2006, p.90.7. C. Dobrogeanu-Gherea, Corespondenţă, Editura,,Minerva”, 1972, p. 110.8. Livius Ciocârlie, Mari corespondenţe, Editura,,Cartea românească”, 1981, p. 178.9. Ion Teodoescu şi Izabela Sadoveanu, Amintiri,Editura ,,Eminescu”, 1980, p. 208. 10. Evocări (1971-1974), vol.1, ediţie îngrijită deRadu P. Voinea, Craiova, Editura ,,Alma”, 2005, p. 18.11. Ion Teodorescu şi Izabela Sadoveanu, Op. cit., p.343.12. I.L. Caragiale, Opere. Corespondenţa, ediţie deBarbu Cioculescu, Editura Cultura Naţională, 2004, p.835.13. Dănuţ Doboş, Catolicii din Buzău. Istorie şicredinţă, Editura Arhiepiscopiei Romano-CatoliceBucureşti, 2010, p. 63.14. Şerban Cioculescu, Viaţa lui Caragiale. Cara-gialiana, ediţia a 2-a, Editura ,,Eminescu”, 1977, p.284.15. Ion Teodorescu şi Izabela Sadoveanu, Op. cit., p.235.16. Constantin Kiriţescu, O viaţă, o lume, o epocă,Editura Sport-Turism, 1979, p. 112.17. Constantin Beldie, Memorii,(Caleidoscopul uneijumătăţi de veac în Bucureşti 1900-1950), Editura,,Albatos”, 2000, p. 56.18. ,,Caragiale în conştiinţa contemporanilor”, Edi-tura ,,Minerva”, 1990, p.329.19. Aristide N. Popescu, Zoocalomnii, Adevăr şiprejudecăţi despre animale, Editura ,,Albatros”,1985, p.214-215; 220.)20. N.Iorga, O viaţă de om aşa cum a fost, Editura,,Minerva”, 1984, p. 158.21. Ion Teodorescu şi Izabela Sadoveanu, Op. cit.,p.231.22. Ion Teodorescu şi Izabela Sadoveanu, Op. cit., p.176.23. Ion Teodorescu şi Izabela Sadoveanu, Op. cit.,p.168.24. Silvian Iosifescu, Dimensiuni caragialiene,Edi-tura ,,Eminescu”, 1972, p. 110.25. Ion Slavici, 26. F. Aderca, Contribuţii critice, Vol.1, Editura,,Minerva”, 1983, p. 202.-27. Dan C. Mihăilescu, pref., (I: L. Caragiale, Pub-licistică şi corespondenţă, Editura ,,Grai şi Suflet –Cultura Naţională”, 1999, p, XI.28. N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, Editura ,,Dacia”,1991, p. 177.29. A.P. Samson, Memoriile unui gazetar (1927-1937) , Editura ,,Cartea românească”, 1979, p. 75.)30. Paul Zarifopol,Pentru literatură, Vol.1, EdituraFundaţiei Culturale Române, 1997, p. 67.31. Paul Zarifopol, Pentru arta literară, Vol.1, Edi-tura ,,Minerva”, 1971, p. 189.32. Tom Hodgkinson, Ghidul leneşului. Mic tratatpentru leneşi rafinaţi, Editura ,,Nemira”, 2006, p.191.33. Adriana Iliescu, Reviste litrare la sfârşitul sec-olului al XIX-lea, Editura ,,Minerva”, 1972, p. 177.34. I.L. Caragiale, Opere. Corespondenţă, ediţie deBarbu Cioculescu, Editura Cultura Naţională, 2004, p.719.35. Alexandru Condeescu, Planeta Moft, Editura,,Cartea românească”, 1997, p. 16.36. Al. Călinescu, Caragiale sau vârsta modernă aliteraturii, Editura ,,Albatros”, 1976, p. 188-189.37. Al.T. Stamatiad, Pagini din Baudelaire. Cugetărişi impresii, poeme în proză, Editura ,,Adevărul”,(f.a.), p. 148.38. Nichita Stănescu, Cartea de recitire, Editura,,Cartea românească”(1970), p. 117.

Fereastra Anul XI, nr. 5 (86) iulie - august, 2014 Pag. 13

Lucian Mănăilescu

Trebuie să fac o mărturisire: trăind deceva timp în satul mondial, anul acesta mi-amers prost (ca anul trecut, ca acum doi ani şi cade când sunt, vorba lui Creangă). Şi mai prosti-a mers prietenului meu calculatorul, care acontactat o viroză necruţătoare şi a plecat îneternitatea electronică, luând cu el un roman,un volum de versuri şi unul de publicistică, vreomie de fotografii şi alte lucruri arhivate preţ deun deceniu.

Tot atunci am chiuit zadarnic: „Ya-hooo! Yahooooooo!” după adresele mele de in-ternet şi după mesajele şi textele trimise de co-laboratori şi concurenţii la Festivalul «AgathaGrigorescu Bacovia».

Am fost, recunosc, disperat, năucit, în-cremenit în proiectul care nu mai exista. Măsimţeam, în calitatea mea de sătean mondial,precum ciobanul care şi-a pierdut oile.

Dar, dacă nu se întâmpla asta - mi-amspus în final - ce şansă aş mai fi avut să aud înminte murmurul doinit al dorului de a fi? Şi amplecat să iau lumea de la capăt!

RESTITUIRI

Al cincilea soare

Primul soare a murit cu trupuldevorat de Quetzalcoatl;soarele roşu a fost sugrumat de lianele nopţii, cel de al treileasoare a însângerat lama asfinţituluide obsidian, celui de al patruleai-au sfâşiat inima conchistadorii...Al cincilea soare s-a năruitcâteva sute de ani mai târziuşi vestea că zeii sunt muritoris-a strecurat ca un şarpe printre colinele nopţii.

Plaza Mall

Rătăcesc prin Plaza Mall, casc gurala minunile de plastic ale secolului,număr în gând mărunţişul întâmplărilor şi mă amuz de lucrurile visate cândva(o pereche de adidaşi, o seară de noiembrie, un aparat de filmat viaţa în culori)şi încep să cred că indiferenţa rămâne singura pasăre cântătoare.

Mă mai leagă ceva de toate astea?De vitrinele noului secol?De oamenii grăbiţi care trec unul prin altulspre ambuscadele duioşiei?

Neauzite sunt aici poveştile…Copilul orfan îşi rostogoleşte tristeţea pe scările rulante, păpuşile Barbie

îmbătrânesc în labirintul oglinzilor,cineva aranjează ploileiar casele de marcat afişează preţul fericirii…

În curând o să vină seara şi pe lângă zidurile din Plaza Mallumbra lui Dumnezeu se va furişagrăbită spre ziua de mâine.

Trandafir roşu în zăpadă

Miracolele în care cred s-au lepădat de muţenia zeilor,ele sunt bucurii simple, trăite în grabă,jocuri îmbătrânite, firimituri pentru vrăbii, un fel de bube dulci care descântă durerea şi o fac omenească şi tandră, precum odinioară mâinile mamei, precum sângele roşu al trandafirului înflorind în zăpadă.

Întâmplări din Tahiti

am descoperit focul şi roata,am îmblânzit animalele,am ieşit triumfători din peşteri,am crescut ne-am înmulţitşi am umplut pământul...

unii dintre noi au stat la masă cu zeii,au bârfit eternitatea...

dar sărmanul bufon se auzeatotdeauna în surzenia regilorscălâmbăindu-se,râzând cu lacrimi.

Acum strigătul lui aleargă pe o plajă pustieproclamând: Dumnezeu a murit!Nici un om nu mai există!

Nu te mai ştiu

Despre tine mai sunt doar zvonuri şi nu te mai ştiu, nu mai amochiul din frunte pentru clarviziune... Gura mea plină de pietrepune întrebări zeilor inexistenţi şi plecarea ta s-a ascuns în inimă, în creier şi sub unghii.Tu eşti muţenia din mine, ninsoarea albă şi neauzităcare simulează fericirea.

Sentiment din Nord(Poetului George Vulturescu)

Trebuie să priveşti istoria ca melcul,cu un ochi în afară şi cu altulîntors înăuntru, orbit de nevăzutelefantome ale timpului.Numai aşa vei putea adormiîn ruinele nopţii, numai aşa te vei naşte de o mie de ori,numai aşa poţi domesticiifiara blândeţii, numai aşa poţi supravieţui memoriei megalitice a celor plecaţi...Trebuie să crezi în toate astea -chiar şi după ce rugurilese vor aprinde la capătul lumii... Unde, dacă nu în peşteră mai e locpentru templu? Unde poate fi mai la nordde noi înşine? Cum altfel, dacă nu bântuiţi de miracolele singurătăţiine putem întoarce?

O toamnă de acum o mie de ani

Ghicită în transparenţa râului de munte

înserarea e o tristeţecu maluri abrupte pe care alerga copilăria desculţă.Tu nu mai treci demult pe aici, sora meade duminică; frunzişurile toamneinu mai au cui să se închineşi zilele trec şi noriicotrobăiela streaşina casei bătrânedupă cuiburi de vrăbii.

Forfota serii

Ca şi când mi-aş fotografia amintirileprivesc forfota serii văd străzile alergând aiurea aud sirena salvăriinumăr invers ca la o lansare cosmicăşi mi-e milă de naivitatea copiilorcare se joacă de-a războiul sau de-a v-aţi ascunselea mi-e milă de flaşneta orbului din cartea de istorieşi de mine mi-e milă când îţi spun„te iubesc!” gândindu-mă la astaca la o fascinantă sinucidere ratată.

Flori de cireş amar

În aşteptarea ta am încropito duminică albă, de după ferestrele eide spital mi-am imaginat cum va înfloriicireşul amar, cum o să te văd ca orbii,cu degetele, cu foşnetul mării,şi cum se va face târziu în timp ceoraşul grăbit se va pierde printre nori, odată cu cântecul mierlei...

Zeii zilei

Înghesuiţi în zepelinele lor ce survolează realitateazeii zilei se dau de-a dura printre norişi improvizează fericirea de bâlci a copilăriei...Numai când vine seara şi orizontulsângerează o lumină vâscoasăaterizează şi ei şi fug direct în somnde teamă că o frunză sau o pasărear putea să-i nimerească în tâmplă.

Printre întâmplările mărunte

Am iubit cândva o fată frumoasă,cândva mi-am iubit cu disperare patria, uneorei am iubit nemărginirea mării,alteori amăgirea fericirii.

Fata frumoasă mă priveşte acumdintr-o fotografie cu lumina scorojită,patria a dezertat din inimă,pe paja pustie singurătateaasurzeşte vuietul mărrii.

Dar rătăcind printre lucrurisau bâjbâind prin văzduh,oboseala duioasă a fericiriimă ajunge uneori din urmăşi muşcă din mineca o fiară necruţâtoare.

Zbor I

La fel şi eu ca frunza care cadem-agăţ cu disperare de văzduh

Zbor II

Adio aripi! - tristă recuzită.Înfigeţi mari dureri în sufletŞi zborul se va naşte... ca un ţipăt!

MEMBRII JURIULUI

Pag. 14 iulie - august 2014 Revistă de cultură

– Tania, îi spun noră-mii, care e asis-tentă medicală la un spital din Chişinău, ia maipovesteşte o dată cum a fost cu copilul călcatde maşină.

– Da' v-am mai spus! se întoarce Taniade la oalele fierbând (făcea mâncare) şi se uitămirată la mine, care tândăleam în faţa laptopu-lui. Asta fac când n-am… inspiraţie: ascult po/veşti. Mă amăgesc cu, vezi Doamne, inspiraţia.De fapt mi-e lene.

– Mi-ai mai spus, dar vreau să reţinmai bine.

În realitate am gândul ascuns să aflumai multe amănunte: poate îmi iese de-o pove-stire.

– Păi, începe ea, pe vremea ceea fă-ceam practică la spital. La urgenţe. Încă nu ter-minasem şcoala. Acuma, când aproape nu trecezi (Tania zice „dzâ”, iar accentul ei moldovenescmi-o face şi mai dragă şi îi accentuează parcă oanume inocenţă) să nu văd un mort măcar, numi s-ar părea aşaaa... Dar pe vremea ceea... Va-săzică, aduce Scoraia la noi...

– Scoraia?– Asta... Salvarea. Aduce un băiet căl-

cat de maşină. Era aşa, cam de vreo zece-dois-prezece ani. Încă mai trăia, dar era rănit rău: cupărul năclăit de sânge, tot (tăt – zice Tania) nu-mai cheaguri de sânge, colbuit.

– Adică prăfuit? mă fac eu că nu înţe-leg.

– Da. Că maşina l-o trântit şi l-o târâitprin colb. Vasăzică, băietul s-o jucat în scver (în-ţeleg: scuar) cu alţi copii, mingea o sărit pe stra-dă şi el o fugit după ea. Ş-atuncea l-o prins ma-şina...

În momentul ăsta intră în casă băiatulmeu Vlăduţ, soţul Taniei, şi aude ultimele ei cu-vinte:

– Iar cu minciunile tale? N-o crede,tată! zâmbeşte el zeflemist.

– Nu-s minciuni, măi! Nu-s! ziceTania scăpărând din ochi.

Vlăduţ, ca mai toţi din generaţia lui, eun antisentimental. Nu-i plac poveştile „de ini-mă”. Dar eu ştiu bine că are rezerve sentimen-tale mai mari ca cele de la Roşia Montană. Nu-mai că nu le exploatează (mi-e greu să spun a-cuma din ce cauză).

– Tania, zic şi îi fac semn să continue,ca un antrenor de tenis după o minge mai puţinreuşită a elevei sale: din priviri. Go!

– Şi nu era niminea. Asistenta, caretrebuia, era ocupată cu alt caz, care o venit chiaratuncea. Cealaltă soră nu mai ştiu pe unde um-bla. Se vedea că niminea nu avea nevoie decopilul ceala. Niminea nu o venit după el. Nimi-nea, niminea! Sufla greu, că patul se cutremurasub el. Nu mai putea vorbi şi nu-şi lua ochii dela mine. Nu mă rugau, nu-mi cereau nimica ochiiceia. Numa' erau nedumeriţi, nu pricepeau ce

se-ntâmplă.Ş-atuncea m-am dus eu, o elevă, la

dom' doctor. Ştiam unde-i: când n-avea cazuri,se ducea la computator. Intru şi-i spun:

– Domnu' doctor, aveţi un caz: un co-pil cu traumă...

Da' el nu mă lasă să termin: – Are pe cineva? adică dacă are rude,

care o venit la el.– N-are. – Bine. Vin acuşi.Şi se joacă mai departe pe computator:

nişte muţunachi rozalii cu picăţele mov mân-cau hap-hap! nişte muţunachi verzi. Şi iştiaverzi se întorceau şi hap-hap! pe ceia rozalii.Tare-i mai plăcea lui dom' doctor jocu' ista! Ise răcise cafeaua, i se stinsese ţigara şi el tot ju-ca!

Şi eu mă întorc la copil, care acuma ră-sufla şi mai greu. Horcăia. Închisese ochii. Nuse mai uita cu privirea ceea nedumerită. Dupăcum i se ridica coşul pieptuţului, se vedea că ur-ma să moară. Şi, cât am şters eu urmele de sân-ge de pe jos, mititelul şi-o dat duhul!

– Tată, aveai mata nişte pudră de talc,mă întreabă Vlăduţ. O mai ai? Că al dracului îmimai transpiră picioarele.

Îi arăt sertarul unde se află Borotalco– migliore polvere per la pelle. Între timp Taniaiese în grădină după leuştean şi alte verdeţuri.Când se întoarce, o las să taie şi să pună în borşdresurile, cum zice ea. Apoi:

– Şi după aceea ce s-o mai întâmplat,Taniuşa?

– Cu băietu'? – Da. – După aceea nu venea nimeni. Toţi

m-au lăsat singură şi mă întrebam: Ce fac euaicea? Începuse să plouă şi mă uitam pe geamcum ploua: stropii se loveau de geam şi se pre-lingeau în jos. Pe urmă m-am gândit la mititel.De ce-i el singur, acu', în ceasul morţii? De cen-a avut pe nimeni să-l ţină de mână când moa-re? Măcar atâta! Că era aşa de neajutorat! Şi,uite aşa, mi-o trecut prin cap că ar putea fi băie-tul meu. Eram prea tânără, ca să-i fiu mamă,dar aşa m-am gândit eu. Am pus mâna pe-unlighenaş, m-am dus şi am adus nişte apă caldă,

ca să-l spăl. Era prea fierbinte. Sigur, mortuluinu-i mai pasă, dar mie mi-era milă să-l spăl cuapă fiebinte. Am aşteptat să se răcească apa şi măuitam ca proasta cum se preling stropii pe pegeam şi dispar.

– Tania, e gata masa? îl aud pe Vlăduţdin cealaltă cameră.

– Acuşi!... Şi mă apuc să-l spăl. Îi spălîntâi picioarele. Nişte picioruşe cum au toţi co-piii: slăbuţe, cu genunchii juliţi de la joacă. I-amşters cu buretele tot colbul şi toate rănile şi amînceput să bâigui cu el ca nebuna: Măi băiete,băieţele! Nimeni nu te iubeşte pe tine, nimeninu vine la tine! Pe urmă i-am spălat părul nă-clăit de sânge şi tot am bâiguit cu el. I-am scosbluziţa albastră şi i-am spălat pieptuţul de chea-gurile de sânge. Şi, iaca-şa, l-am spălat şi amtot discutat. Odihneşte, băieţelule, că de-acu' n-osă te mai doară nimica. Odihneşte-te, că drumlung ţi-ai ales, nici pe deal şi nici pe şes...

Pe urmă l-am acoperit cu cearşaf şigata. După un timp vine şi dom' doctor: cu ţi-gara-n buze şi învârtind cheile în buzunar:

– Unde-i? Mai trăieşte? – Nu, zic. – Atuncea cheamă-i pe infirmieri să-l

ducă la camera frigorifică. L-ai pregătit?– L-am pregătit. – Bine, zice dom' doctor şi ridică col-

ţul cearşafului. Şi deodată îl văd cum scapă ţiga-ra din gură şi se face alb-alb la faţă cum îi coalade hârtie.

– Dom' doctor, vi-i rău? întreb.Dar el nu răspunde nimica. Îi căuta

pulsul băietului. Şi mâna îi tremura. Dar ce pulssă mai caute?

Şi-n clipa asta intră zdrăngănind uşadoamna Olia, soţia lui dom' doctor. Şi ea-i doc-tor, la reumatologie.

– Unde-i, unde-i? zice cu glas ridicat.Ş-atuncea mi-am dat seama: băieţelul

mort era copilul lor. Iaca asta-i!Tania pune borşul în farfurii, dar eu îmi

iau laptopul şi merg în camera mea.– Nu mâncaţi? – Mai încolo, zic.În cameră îmi pun Recviemul lui

Mozart şi ascult. Rezist tentaţiei de a-mi face ocafea şi mă apuc să scriu titlul: Recviem pentruun copil.

Radu Părpăuţă

RECVIEM PENTRU

UN COPIL

Alexandru JurcanEcou ruginit

După moartea meanu se va schimba mersul trenurilornimeni nu va ști că undeva zace un vid…când cade copacul unde-i fuge umbra? lumina va cădea caldă peste amintiri puțin câte puțin imaginea mease va estompa pe ecranul unor prieteninumai umbra tinereții meleprin pădurile copilărieiva căuta ecou ruginit al cerbilor

Doar cuvintele

Du-te fără grijă printre tigri, lupi, leiaşa cum te plimbi printre floricu fruntea ademenită de rouăcu suflet primenit de duminicăvei străbate orice junglă cu linişte albastrănu uita vorbele albe ale Mariei:

numai cuvintele

pot răni…

Fereastra Anul XI, nr. 5 (86) iulie - august, 2014 Pag. 15

POETUL LUNII AUGUST

Baki Ymeri

CUVINTELE CARE STAU MĂRTURIE

În ziua de 1 august 1949, la Šipkoviţa(Republica Macedonia), cobora în lume, dinmunţii înneguraţi ai Traciei, Baki Ymeri, celhărăsit cuvântului, fiul albanezului Aivaz Vokaşi al frumoasei românce Aurelia Graur.

Semnul naşterii sale este invocat ca odesprindere a memoriei din magma pietrificatăa vulcanilor din adâncuri: „Treziţi-vă, zei,/ Şifrumoase femei,/ Şi bărbaţi plini de griji,/ Şivoi, pietre,/ Şi întrebaţi-mă/ Despre CâmpiaMierlei/ Şi despre munţii/ Care vor muri/ Cucopii noştri în braţe!” (Treziţi-vă pietre).

Iar o autobiografie lirică ar putea în-cepe astfel: „Când şi când mama, oftând,/ Ros-tea în limba română un dor/ Arnăutul de tata îirăspundea/ Auzi,/ Te iubesc în limba română!/Tata, din vreme în vreme,/ Certându-se cu toatenecazurile/ Istoriei şi ale durerii,/ Îi dăruia ma-mei mele o lacrimă./ Astfel, din iubire şi la-crimă/ Părinţii m-au zămislit/ În această ui-mire/ Din care şi eu gust/ Toata iubirea/ Aces-tor cuvinte/ Crâncen de dulci/ Ale limbii ro-mâne.”

După absolvirea cursurilor Facultăţiide Filozofie a Universităţii din Prishtina, în1973, a urmat cursuri de specializare în limbaşi literatura română la universităţile din Viena(1974) şi Bucureşti (1975).

Stabilit în România, devine membru alUniunii Scriitorilor şi redactor-şef al revisteiAlbanezul (Shqiptari). Traduce din opera a pes-te 50 de scriitori şi istorici români în limbile al-baneză, macedoneană şi slovenă, precum şivolume aparţinând poeţilor Nichita Stănescu:Ekspozitë e të palindurve/Expoziţia celornenăscuţi (Priştina, 1986); Anghel Dumbră-veanu: Kënga e mullibardhës/ Cânteculsturzului (Scopie, 1986); Slavco Almăjan:Xhuxhmaxhuxhët harruan të rriten/Piticiiau uitat să crească (Priştina, 1989); Marin So-rescu: Eja të ta them një fjalë/Vino să-ţispun un cuvânt (Priştina, 1990), CarolinaIlica, Duke dashur në fshehtësi/Iubind intaină (Pogradec, 2004)

Acum, la început de august, când PO-ETUL împlineşte 65 de ani de viaţă, în care vafi trăit milenii de istorie, cuvine-se să-l încoro-năm, în sufletele noastre, cu lauri, amintindu-ne cuvintele care au fost la început:

„Ne-nţelegem perfect între noi,/ Chiarşi fără tălmaci, atunci/ Când e vorba de vâr-stă:/ Copil, ghiuj şi moş;/ Când ne uităm laveşminte:/ La brâu şi căciulă;/ Când prânzimpe la stână:/ Brânză, urdă şi zer;/ Când po-menim de unde ne tragem:/ Argea, cătun, gardşi vatră;/ Când vorbim între noi de moşie:/Ciucă, groapă,/ Noian, măgură, mal,/ Sau de-

spre arborii care se află pe ea:/ Bung, copac,brad ori druete.../ Amândoi gustăm aceleaşilegume şi fructe:/ Mazăre şi mărar, sâmbure şimust;/ Amândoi ne-nţepăm în acelaşi ghimpe;/Amândoi aşteptăm/ Primul mugur lângă unmânz;/ Amândoi cunoaştem aceste plante ama-re:/ Brusture, leurdă şi spânz./ Vezi ce misteradmirabil/ Conţine acest dicţionar albano-ro-mân/ Care ascunde povestea/ Unei antice legă-turi de sânge/ Când până şi păsările pricepeauce vorbim:/ Şi barză şi cioară şi gheonoaie şipupăză,/ Când turmele urcând înspre stână/ Şinoi vorbeam despre:/ Bască şi baci, zgardă şifluier,/ Ţeapă şi strungă, searbăd şi ţarc/ Şi neciupeam sau ciupeam câte o strună/ Şi ne bu-curam când luceafărul/ Sus scăpăra.” (Dic-ţionar comun - II).

La fel cum trebuie să ne reamintim şicuvintele care stau mărturie:

„Născut pe meleagurile aromâno-alba-neze din Macedonia, Baki Ymeri este un mesa-ger inspirat al poeziei în ambele direcţii: din Al-bania spre România şi din România spre Alba-nia. Prin tălmăcirile sale laborioase, el a reuşitsă cucerească simpatia şi preţuirea, atât a citi-torilor din Kosova, Albania şi Macedonia, câtşi cea a confraţilor săi din partea stângă şi din par-tea dreaptă a Prutului. (…) Bucuria lui B.Y. dea crea în cele trei limbi materne: română, al-baneză şi limba poeziei, este bucuria unui cer-cetător pasionat în domeniul relaţiilor spiritualeromâno-albaneze, privite şi cercetate cu temei-nicie şi respect, până la Eminescu şi de la El în-coace. Poezia lui Baki Ymeri are menirea sfân-tă de a ţine nestinsă flacăra cea vie a unui destincomun, străvechi şi zbuciumat, al celor douăpopoare, care izbucneşte strălucind, din muşu-roaiele stelelor.”

(Marin Sorescu)

„Poemele de scurtă respiraţie (unelecompuse chiar dintr-o singură frază, fără a aveatotuşi concizia ostentativă a haik-urilor) suntnaive, în sensul bun al cuvântului, şi graţioase.”

(Alex. Ştefănescu)

„Baki Ymeri ştie să ne pună sufleteleîn mireasma de busuioc şi de fragi, ca în Raiulfericirii nepământene. Versurile domniei saleau gustul de miere al spiritualităţii albano-ro-mâne.”

(Emilia Dabu)

„Baki Ymeri este extraordinar de co-municativ, de parcă ne-am şti de când e lumea.El este legat prin fire tainice de noi, de acest in-confundabil spaţiu transilvan. În urmă cu 60 deani, mama poetului, doamna Aurelia Graur, selega pe viaţă de Aivaz Voka, cel ce sub imperiulmiraculos al dragostei, ar fi fost în stare, dupăcum se şi mărturiseşte într-o scrisoare, o căutăpretutindeni, chiar dacă ar fi trebuit să meargă şiîn…America! Aurelia Graur l-a urmat pe tatălviitorului poet albano-român, din dragoste. L-aurmat la bine şi la greu, la necaz şi la bucurii.”

(Nicolae Băciuţ)„Bătăios până la violenţa verbală când

îşi apără o idee, tenace şi perseverent, amabilşi politicos cu partenerul de dialog, trăgând cucoada ochiului la fetele frumoase, el a reuşit săse facă tuturor simpatic. Ca poet, personajulnostru visează «insule pline de lumină», scriemult şi confraţii, de la Marin Sorescu şi până laHristu Cândroveanu, i-au preţuit râvna şi ha-rul.”

(Florentin Popescu)

„Baki Ymeri este, într-adevăr, un poet.Pur şi simplu. Rod al unei experienţe spiritualespeciale (care trăieşte simultan în două culturi,în două limbaje), român şi albanez în acelaşitimp. Poezia lui Ymeri are o specifitate eviden-tă, un amestec indelebil de stranietate. Nu ştiuce înseamnă Dardania, dar un lucru este cert:Dardania este un cuvânt frumos, cum frumoasesunt şi poeziile lui Baki Ymeri. Ciudat acest om(şi poet) Baki Ymeri. Frumoasă această Dard-anie! Această insolită Cântare a Cântărilor bal-canică - idolatră, sceptică, îngerească, profană,ironică, patetică, rugă şi tandra impresie.”

(Ştefan Ioanid)

Autorul acestor versuri este îndrăgostitfără leac de limba şi literatura româna (în limbaromână mi-e dor/ te iubesc în limba română,din volumul Dardania), de poporul român, deRomânia. Baki Ymeri este un fără hodină me-sager pe drumul poeziei care curge între Româ-nia şi Albania - a tradus, de pildă, din peste 50de poeţi, prozatori, eseişti români – Eminescu,Eftimiu, Sadoveanu, Ana Blandiana, MarinSorescu, Gabriela Melinescu, Mircea Dinescu,Constanţa Buzea, Eugen Uricaru, Ion Horea,Cassian Maria Spiridon, Anghel Dumbrăveanu,Carolina Ilica, Traian T. Coşovei, Dan Verona,Marin Codreanu, Al. Condeescu, Grete Tartler,Cornel Moraru, Marius Tupan, Nicolae Băciuţ,Traian T. Coşovei, Doina Cetea, Horia Bădes-cu, Dumitru M. Ion, ş.a.m.d. La Baki Ymericronotropul poate fi analizat mai ales în poeziacu tentă socială - arealul vizat fiind foarte larg,de la Durrës la Odessa, de la Timişoara în Bal-cani.”

(Marius Chelaru)„Baki Ymeri, este poetul fabulos şi cu-

tremurător care crede în steaua iubirii. Prin lu-crarea sa culturală, Baki Ymeri arată un punctluminos, comun şi tandru. El aparţine nu numailimbilor română şi albaneză, ci şi limbilor ger-mană, franceză, bulgară, macedoneană, slo-venă, sârbocroată, aromână, italiană, până lazece, ca un Cantemir întors prin Istoria hie-roglifă spre poem, ca un cântec care caută o Eu-ropă maşteră.

Ce bine că poetul nu ocoleşteizvoarele! Cum de s-a oprit tocmai aici unde,alături de noi, şi el a devenit poet! O fi oare orăscruce? O fi oare o mirare? O fi oare ceva datcare ne alege?

Baki Ymeri este poetul care stârneşteninsoarea în limba română. El reface un drumîntreg, numai ca să dea o definiţie versului săuîn albaneză, care albeşte mirarea limbii române”

(Victor Marin Basarab)„De când l-am cunoscut, şi până îm

prezent, cărturarul Ymeri a dat destule probe depatriotism, sacrificîndu-şi, chiar şi întreaga ti-nereţe, în slujba sfintei cauze culturale româno-albaneze. Poetul şi traducătorul Baki Ymeri,este un subiect de mândrie culturală, care tre-buie admirat, preţuit şi sprijinit.

(Gelcu Maksutovici)(Continuare în pag. 16)

PĂRINŢII POETULUI

Pag. 16 iulie - august 2014 Revistă de cultură

Baki Ymeri

POEMEArs poetica

Mă-ntrec pe mine însumi mergând.Respirând audO sonoritate astralăBătându-mi în tâmple.Mă trezesc murmurând:Suntem fraţiÎncă din antice vremuri:Mereu atacaţi,Mereu înşelaţi,Mereu jefuiţi şi răniţiMamele noastre-ntocmescZi de zi un dicţionar traco-tragicCu ierburi de leac,În vreme ce euCu mine însumi vorbescDespre democraţia miresmelorŞi cetăţi scufundate.

Ohtul Arbineşilor *

Trecea un vifor valahPrin sufletul meu,Ca o fugă de boli.Ochii tăi, iubito,Mă viscoleau,Iar eu nu ştiamCă de fapt:E o iarnă pentru toţi.Deschide-ţi ochiiÎn viscol, femeie,Şi spune-miDacă mai recunoştiIarna de anul trecutSau iernile ce ne vor albiPână la oase?________* Ohtul Arbineşilor (Dealul Alba-nezilor) - denumirea unui cartierdin capitala aromânilor din Mace-donia, Kruşov

Stare de taină

Când şi când mama, oftând,Rostea în limba română un dorArnăutul de tata îi răspundeaAuzi,Te iubesc în limba română!Tata, din vreme în vreme,Certându-se cu toate necazurileIstoriei şi ale durerii,Îi dăruia mamei mele o lacrimă.Astfel, din iubire şi lacrimăPărinţii m-au zămislitÎn această uimireDin care şi eu gustToata iubireaAcestor cuvinteCrâncen de dulciAle limbii române.

Notă de plată

Prietenii meiAveau o mulţimeDe lipsuri.Lipsa de apă,Lipsa de aer,Lipsa de foc,Lipsa de pâine,Lipsa de dragoste,Lipsa de viaţă...Lista de bucate

Mai poate suporta încăO abundenţă de lipsuri.Dar, aşa cum se-ntâmplăPrin restaurante de lux,Totul a fost plătitPână la ultimul şfanţ.

Gustul privirii

Crezi că a avea sufletÎnseamnă a avea durereIar a avea durereÎnseamnă a avea gustRari sunt oameniiCare simtAroma privirii

Versuri de dragoste

Vara eu scriu numai versuri de dragoste

Pe care le publicCu litere enorme, de aur,Pe papirusul trupului tău.Vara, când laptele grâului fierbeEu sciu numai versuri de dragosteŞi amurgul nu mai are amurg.Doamne, vara fulgerul areAripă de înger -Cu fulgerul scriuAceste poeme.Aripa de înger mi le furăDucându-le imediat la tipar.

Perla poetului

Eşti ca boarea cea uşoarăCa o poftă legănatăLa un piept de domnişoară.Eşti, oricând, ca niciodată.Niciodată nu ştii cândEşti ca pasărea furatăDe văzduhuri pe pâmânt.Eşti aripa care-n ceruriLasă-n urma ei un rândDin poemul care zboară.

Puterea iubirii

Cu pielea ta luminezi stelele, Cu gasul tău sorbi izvoarele, Cu buzele tale încălzeşti iernile, Cu gura ta rosteşti rugăciunile, Cu ochii tăi orbeşti zorile, Cu numele tău albeşti zilele. Cu sângele tău înroşeşti rodiile, Cu sânii tăi străpungi nopţile, Cu pântecul tău roteşti soarele, Vezi?! Cu pântecul tău roteşti soarele.

Nemurire

Aş vrea să ştiu c-ai să taciŞi n-ai să dezvălui cum te prefaciÎntr-o ciută prin crâng de cuvinteLunecând printre poftele sfinte.Du-mă, de poţi, prin liveziPe care în ochii mei tu le veziŞi-acolo pe-o pală de fânEu voi fi un tânăr bătrân.

Miere

De ce mă vrei?M-ai întrebat.Pe buzele taleErau polen şi nectar.Nevăzute albineÎţi desenau pe buze o inimă.De ce mă vrei?

M-ai întrebat.Nevăzute albineSe trudeau să poarte prin aer Tremurul inimii tale.

Blestem cu miresme

Numai zeiţele se pot lăuda Cu acelaşi cutremur Al sânilor Atunci când păşesc! O, ce vârtej De dorinţe şi magice arte Ale descopcierii Diafanului veşmânt de mătase Ce cade la picioarele tale! Nici un blestem Nu-i mai puternic Decât al miresmei Cu care mă-nfăşoară Golul tău trup!

Vecinii luminii

Vino, iubitoSă devenim vecinii luminii!Tu nici nu ştiiCă în faţa taExistă biblioteci neguroase!Vino, am şoptit.Deschide aceste antice cărţiŞi lasă-măSă-ţi mângâi trufia!

Cântec naiv

Când pe trupu-ţi Setos ca o plajă Arsă de secetă Se pune miza cea mare Anii, casa şi averile toate Cum să mai pot ajunge la tine Gingăşie care în sânu-ţi ascunzi Fructe divine

Cireşe de mai

Tu eşti ceaţa care mângâieCa o pisicăTrupul unui cireş înflorit.Lumina ta într-o ziÎşi înceteşte puterileŞi-n pom,Într-o noapte,Se aprind mici boabe de focŢinute de îngeri la sân.

De la prima vedere

Înainte de toateŞedeam între cărţi,Într-un punct prin excelenţăAl aşteptării şi-al dragostei.Te chemasem în această cetateDe foşnete şi cu greuÎmi venea să credCă trupul tău înfloreaLângă mine,Şi, o, cum se pârguiauŞi cum culegeam printreFoşnetele cărţilorPădureţele fructe ale buzelor tale!Ce toamnă, înainte de toateŞi noi, printre cărţi,De la prima vedere!

Monologul unui vis

Potoleşte seteaPe Valea LuminiiRâziCa să te mângâie îngerii!

Du-te sus,Trage perdeleleŞi stinge lumina!Nu vezi că eu suntLumina ta!Aşteaptă-mă!

Sărut

Prima oară, prima oarăErai pui de caprioarăMiroseai a domnişoarăMai încolo, către searăErai zânăCând la margine de lunăUn cercel se furişaCu un zâmbet în fântână.

Secundă

Trupul tăuMiroase a crâng de salcâmiBrusc înflorit.Pe buzele taleDomnul pune,La fiece adiereFragi de munte.Tu treci şi eu simtCum cerul se prăbuşeştePeste-amândoi.

Despre iubire, iertare şi păcat

Când vorbim despre femei,Parcă-am mânaO turmă de cuvinte suspecte:Fidelitate, trădare,Iubire şi ură, vorbePe care gustându-leRămâi cu gura amarăCa-n urma unei înjurăturiDe care eşti vinovat.Doamne, ce s-a-ntâmplatDe-mi trimiţi mesaje divineSă nu pot să mă-mpacCu aceste vorbe-aruncate în van,Despre acele fiinţe care ne frângMersul nostru spre Tine ?Şi totuşi, Doamne, ce s-a întâmplatCând pe buzele mele ai mai săpatTrei cuvinte : Iubire, Iertare, Păcat?

Terţine de dragoste

Cununi de săruturiAzi noapte ne-am pus.Greul lor aur ne-a îmbătat.

Aşternutul dorinţeiA-nflorit în extaz.În alba lui iasomie-am plutit.

Fragi daţi în pârgă,Ca-n miezul de varăDe pe buzele tale am cules.

Sânii tăiMi-au rotunjit palmeleAidoma gutuilor, toamna.

Gura taStrivea o mireasmăDe busuioc înfocat.

Dragostea taMă făcuse să uitCât de fidelă e moartea.

Fereastra Anul XI, nr. 5 (86) iulie - august, 2014 Pag. 17

Silvia Bitere

Responsabil cu optimismul1.

Era toamnă. Frunzele copacilor cădeaugrele peste pământ. Undeva, se anunţa un răz-boi rece. „Plumb”. Oraşul de altă dată zăcea,acum, în paragină, ascuns sub ochiul lunii.

Era noapte. O noapte de coşmar. Îmitâram picioarele prin beznă trăgând după mineneputinţa lumii întregi. Mă aflam în parcul dinfaţa gării. De departe se auzeau plânsetele oa-menilor. Înaintau spre mine şi asta mă speria ...Se apropiau. Niciun felinar aprins, nicio urmăde lumină. Luna nu mai dovedea. Zăcea, parcă,şi ea, ghemuită în pântecul cerului. Era momen-tul să mă nasc a doua oară. Există în viaţa fiecă-rui om o urmă de optimism, un pod, o scară, trep-te pe care trebuie să urci ca, mai apoi, să ştiicum să le cobori.

Deodată, nu se mai auzi niciun zgomot,de parcă totul s-ar fi petrecut, doar, în imagi-naţia mea. Liniştea asta mă tulbura . Eram sin-gură, eram mulţi, eram eu, eram mulţimea. Amcăzut lovită, ţinându-mă de pământ. Treceaucăruţe trase de cai albi şi am ştiut că nu e vis,era drumul spre o altă viaţă. Mi-am simţit respi-raţia mai aproape de trup, ca niciodată. Din eazburau fluturi. Eram vie. M-am ridicat ameţită,mi-am strâns oasele în poziţie verticală şi amînceput să zbor cu ele aşa.

2.

Cândva, avusesem o viaţă şi eu, ca ori-ce om. Lucrasem la o fabrică unde produceamzilnic veselie şi bucurie. Mai târziu, afacerea seextinsese. Găsisem un material bun din care sco-team, la interval de două luni, şi pachete defericire. Ne mergea bine. Aveam un şef care ştiaexact cum merg aceste produse pe piaţă, per-soană capabilă. Meseria mea era aceea de re-sponsabil cu optimismul. Eram mesagerul,imaginea fabricii „Elanul Ong”. Lozinca noastrăsuna cam aşa: „Trăim în fericire, mâncăm feri-cire!”. Nu erau vorbe goale, erau pline de stil.Se lucra foarte mult la ambalaj, ore întregi. Per-sonalul era calificat, cu diplome recunoscute întoată lumea. Totul se baza pe voinţă şi credinţă,acolo. Orice lucru reprezenta un fenomen, o va-loare spirituală. Produsele erau împachetate cuajutorul imaginaţiei. De aceea, patronul nu pu-tea să accepte personal care să nu înţeleagă sen-sul cuvântului fericire. Majoritatea lucrătorilortreabuiau să aibă cunoştinţe solide de filosofie,psihologie, artă plastică, pictură, ş.a.m.d.

Lucram pe secţii, raioane. Era o mun-că dificilă, care se baza sută la sută pe creieruluman. Foloseam foarte des personificarea. Eareprezenta alimentul de bază pentru localniciioraşului. Cel mai scump produs era metafora.Acolo, trebuia să mergi prin comparaţie şi nuera, întocmai, uşor. Finitul, ce ieşea după ce se

foloseau, aproape, în mod abuziv, figurile destil, era dat spre raionul comentatorilor. Acolo,părerile erau împărţite. Din când în când, micileconflicte erau sistate de către editori, respons-abili de coerenţa pruduselor. Cei mai bine vă-zuţi erau angajaţii care vorbeau despre „eticamorală” a fericirii.

3.

Pe vremea aceea existau dimineţi. Zileşi nopţi. Când a venit potopul peste oraş, sin-gura fabrică, rămasă în stare de funcţionare, era„Elanul Ong”. Atunci, mi s-a dat o sarcină înplus. Să alerg, din uşă în uşă, pe la oameni, înspecial să ajung, cât de repede puteam, până înora opt dimineaţa, pe la bătrâni. Pentru copii,foloseam pachetul cu poveşti cu zâne şi puneamaccent, în mod deosebit, pe partea de imagine.Pozele constituiau un avantaj. De exemplu,dacă un copil ar fi vrut să mănânce o banană, eu,ca responsabil cu optimismul, trebuia să-i dez-volt imaginaţia şi să-i sporesc dorinţa, în sub-conştient, de a se hrăni cu privirea şi cu ajutorulputerii minţii.

Bătrânilor le făcea bine reconstituireaclipelor frumoase alături de cei dragi, iubirile îm-plinite ale acestora. Felul şi modul în care eitrebuiau să păşească cu optimism în viaţa deapoi, ţinea strict de meseria mea.

Mulţi dintre tineri plângeau când măvedeau. Strigau: ne-ai adus! Ne-ai adus! iar eudescărcam pachete de bucurie şi veselie la fe-restrele lor. Ei le luau, le miroseau, apoi leşinauîn braţele mele. Atunci, plângeam şi eu. Le şop-team, legănându-mă din picioare, ameţită deatâta fericire, doar le şopteam: da, v-am adus,cum să nu vă aduc. Cu asta mă hrănesc şi eu,cu ce vă dau şi vouă.

4.

Mihai a murit în braţele mele, cu uncarton în mâna stângă decupat dintr-o povestepe care o iubea el cel mai mult

Imaginea era un cozonac... Nu a mairezistat. Părinţii lui l-au plâns vreo patru zile,după care m-au chemat, în calitate de preot, deastă dată, să le conduc copilul spre drumul fărăde întoarcere. Le-am spus o poveste despre su-flete şi despre felul cum trebuiau ei să-şi pri-mească moartea.

Moartea este un dar ca şi viaţa. Oriceviaţă îşi are moartea ei. Moartea face parte dinviaţă. Ultima şansă de viaţă, a localnicilor ace-lui oraş, ajunsese moartea sigură. În urma foa-metei şi a falimentelor societăţilor producătoarede lapte, carne, ş.a.m.d, oamenii nu mai aveaude lucru, nu mai aveau hrană pentru a supra-vieţui. Se constituise o adunare ad-hoc care săîmpiedice criza, se deschiseseră porţile fabricii„Elanul Ong”. Sosise momentul în care cinevatrebuia să preia conducerea oraşului. Se năs-cuse „Oraşul Spiritual”. Mesagerul lui eram eu,moartea lor.

5.

Lumea se sfârşea. Zilele deveniserănopţi permanente. Fabrica la care lucram dă-duse şi ea faliment. În ultimul timp a produsnumai moarte. Nu mai aveam pentru cine sămuncesc.

Mi-am strâns într-un rucsac nişteprovizii de bucurie, veselie şi fericire maximăşi am pornit spre gară. Voi lua trenul, aşa, fărămecanic, şi voi zbura pe şine, spre o altă lume.Acolo, voi construi fabrici de suflete, fabrici devieţi veşnice, fabrici de oameni. Nu voi mai fisingură niciodată. Prin faţa mea treceau căruţetrase de cai albi., dar eu eram departe.

Dan NiculescuCizmărie

Nu pot dormi . O insomnie teribilă pecare nu am mai încercat-o de zeci de ani... Mărăsucesc pe o parte şi pe alta… reflecţii nostal-gice despre vârstă… Nu mai rezist: mă ridicuşooor din pat, păşesc spre sufragerie şi... blo-caj! Mam’ între vis şi realitate: ,,Ce faci Tata?De ce nu dormi? Mă întorc în pat cu minadeţinutului oprit din evadare… ,,Ce e! Ţi-erău?“ Raspund cu un ,,Nu” ferm. ,,Un necaz laserviciu?” Alt ,,Nu“ ferm. ,,Te-a supărat cineva,ceva?” ,,Nici vorbă Dragă! Pur şi simplu nu-mivine somnul“… ,,E clar, eşti foarte obosit! Ce-aifăcut azi?“ Fără chef de analize… pe un tonblazat: ,,Hâm… nimic deosebit: am operat,controalele obişnuite, am internat”… Devineinteresată: ,,Şi... şi... bolnavii?” Fac o succintăenumerare… ,,Aaa… m-a vizitat şi Moş Hân-cu”. Politicoasă: ,,Şi el e bine?” Mda... la opt-zeci şi patru de ani, fără semne de recidivă…Suspiciunea persista: ,,Ai tu o nemulţumire”Să-i spun, să nu-i spun? Îmi iau inima în dinţi:,,Dragă, în urmă cu patru ani am internat înaceeaşi zi doi inşi cu acelaşi diagnostic… ur-genţe… Materiale: nu! (ca deobicei!!!). Măduc la dulapul cu ,,mici economii”. În mod clarnu am fire decât pentru o singură operaţie. Dis-perat îl sun pe Vali. Îl rog să mă primească lael, la Clinică, după ce termin la mine. Cu MoşHâncu cu tot - să-l operez acolo. Sunt băieţiiăştia de o amabilitate şi colegialitate demne detoată lauda” ,,Ai procedat foarte bine Dragă!”,,Mda… să vezi… tai şi… cer fire… Atunci...asistenta aduce o ditamai cutie cu dezimfectantdin care scoate colăcei de sfoară… adevăratceva mai subţire, dezimfectată dar… sfoară!Ce să-ţi zic: am simţit nasul vibrând sub mască,timpanele sub presiune, înghiţeam aer precumpeştele atârnat în cârlig… Îl privesc autoritar înochi! Sopteşte: «Domnule Doctor, eu m-am je-nat să vă spun dar sunt doi ani decând nu maiam fire normale… Noroc de un prieten… Areo fabrică de încălţăminte… În fiecare lună eco-nomiseşte pentru mine cele mai subţiri sfori…Mi le trimite… Gratis…». Înalţ privirea spreCeruri, trag adânc în piept, număr înapoi de ladouăzeci la unu - să mă conving că nu visez...Încurajat de privirile amabile din jur merg maideparte… Cafeaua oferită la sfârşit mă adoarme”

Surprinsă de această mărturisire târzieMam’ se ridică, patrulând energic în dormitor:,,Tata, acum îmi explic lucrătura butucănoasăla pantofii de damă în ultimii ani!“ Resemnat:,,Dragă, eu mă gândeam atunci la… soarta bol-navului”,… ,,Ei, Tata - odată ce garantaseVal… în plus... acum ai proba timpului!” Astaaşa e, clatin din cap în semn de capitulare, mi-aconfirmat şi pacientul… Când s-a aşezat pecanapea l-am întrebat dacă ,,mai ţine“ operaţia.A zâmbit: ,,Vedeţi, domnule doctor, eu am fostcizmar la viaţa mea, am făcut şi încalţăminteortopedica, tot timpul am cusut pantofi cu sfoa-ră tare… ca să dureze. Ştiu să apreciez o lu-crare: m-aţi cusut atât de bine şi arată… de par-că ar fi cu sfoara mea!” Abia atunci… am simţitnevoia să mă sprijin de birou... O privire măfixează prin întuneric: ,,Dragul Meu, se facedimineaţă, noi când mai dormim?“ Ce somn ,nu vreau somn: mai aşteptăm puţin, îmi faci ocafea şi plec la treabă!! Glasul de lângă minerăsună plin de compasiune: ,,Tata… azi estesâmbătă…“

PROZĂ FOARTE SCURTĂ

Pag. 18 iulie - august, 2014 Revistă de cultură

Motto:Despre Voiculescu eşti tentat să scrii mai de-grabă o rugăciune decât o cronică...

Marin SorescuDe Voiculescu nu te poţi apropia decât

cu smerenie şi orice rostire despre viaţa şi operalui pare neîmplinire. Îndrăznesc aceste rândurioripilat de micimea şi nemernicia unor frazegăsite pe Internet în care nişte români, alţii de-cât cei dilematici, nemaiavând ce face cu vor-bele, le dau zvâcnire de bici şi rost de ocară, acu-zând omul care a tins toată viaţa spre desă-vârşire.

Zona în care voi încerca să descopărsau să neg dimensiunea de isihast a omului Voi-culescu este poezia. „Străină riscului luciferical lui Arghezi - spunea C.D. Zeletin - retoriciifără iluminare a lui Dimitrie Nanu, degajăriiortodoxe a lui Nichifor Crainic, poezia sa estea unui creştin care, transgresând zona practiciireligioase, respiră în spaţiul iniţierii sacre.”

Expediat cu prea multă grabă de Căli-nescu la „ortodoxişti” - pentru volumele ante-belice -, Voiculescu este pentru critic „un tra-diţionalist care continuă alături de Blaga cân-tarea jalei metafizice.”

Ulterior mulţi critici şi cugetători creş-tini au redimensionat analiza poeziei lui Voi-culescu şi au încercat să-i descopere tainele.

În Confesiunea unui medic şi scrii-tor autorul Poemelor cu îngeri spunea: „Legă-turile între artă şi credinţă sunt vechi legăturide pură dependenţă. Arta nu a relevat. Arta aslujit întotdeauna credinţa de-a lungul tuturorreligiilor. De când însă arta s-a emancipat, decând arta a devenit ea însăşi o religie, care cerecredincioşilor săi să o slujească numai pe ea(...) de atunci nu se mai poate sluji la doidomni. Cine vrea să facă artă pură trădeazăarta şi credinţa; a rămas numai rugăciunea.”

Voiculescu s-a născut credincios - aşacum singur o mărturiseşte - „organic credin-cios, şi îndrăznesc să spun credincios chiardacă nu aş fi religios...” (Confesiunea unuimedic şi scriitor).

În 1950, îndemnat de părintele DaniilSandu Tudor poetul începe să frecventeze Ru-

gul aprins, un cerc de meditaţie creştină de lamănăstirea Antim şi aprofundează literaturafilocalică, îndemn, subiect şi mângâiere pentrupoezia de mai târziu. Voiculescu va sluji cre-dinţa ortodoxă prin artă, trăind înaltele neliniştiale desăvârşirii sufletului: „Pune, Doamne,strajă penei mele/ Şi-ngrădiri limbutului con-dei./ Fără pripă, fără ură, nici tocmele,/ Săstea-n slujba sacrelor idei.” (Straja)

Voi încerca să demonstrez, în acestmodest eseu, dacă omul Voiculescu - nu poetul- a fost sau nu un isihast. „Prin isihasm - spuneP.S. Mitropolit Antonie Plămădeală - se înţe-lege rugăciunea neîncetată care conduce sufle-tul către isihie, către liniştire...”. Iar isihie în-seamnă, în accepţia ortodoxă „linişte, pacelăuntrică şi concentrare în sine”, aşa cum afir-ma părintele Bartolomeu Anania, cunoscut camirean sub numele de scriitor Valeriu Anania.

Isihasmul presupune, mai întâi, o re-nunţare la oameni, la lumesc. Este cazul călugă-rilor trăitori în peşteri, care cugetă întru Dum-nezeu şi îşi desăvârşesc fiinţa. Daniil Sihastrula fost un isihast, ca şi călugărul Iacob, care asălăşluit într-o grotă din zona adăposturilor ru-pestre de la Fişici. O altă cerinţă impusă de isi-hasm este lipsa cuvintelor, tăcerea. Şi, în sfârşit,a treia: rugăciunea, purificarea radicală a ini-mii. Deplina devenire a omului duhovnicesc şiîmplinirea prin isihasm se fac deci prin asceză,tăcere şi rugăciune.

Într-o primă analiză Voiculescu nu afost un isihast. Nu a respectat legea tăcerii şi s-arostit deplin în poezie, în proză şi în teatru. Nus-a despărţit de oameni, ci a trăit în cetate şipentru cetate.

În excelenta lucrare Vasile Voiculescu- poet isihast Constantin Miu analizează în de-taliu aspectele poeziei de inspiraţie religioasăşi ale celei religioase care îl definesc pe Voi-culescu drept un poet isihast. Poezia de inspi-raţie religioasă - numită de C. Miu „icono-grafică” - abordează teme din Vechiul şi dinNoul Testament, acesta din urmă furnizând - to-tuşi- temele predilecte: „Iisus murea pe cruce.Sub arşiţa grozavă/ Pălea curata-i frunte ce-osângerase spinii./ Pe stâncile Golgotei tot cerul

Palestinii / Părea că varsă lavă.” (Pe cruce)Trimiterile biblice sunt extrem de nu-

meroase şi C. Miu le analizează cu profesion-alism, ca teolog şi critic literar deopotrivă.

Chiar dacă Vladimir Streinu îl apropiape Voiculescu de Arghezi, la „autorul Psalmi-lor odiseea căutării lui Dumnezeu este între-prinsă de om (...); la Voiculescu aceasta se facedin ambele părţi; dacă psalmistul arghezianpendulează între credinţă şi tăgadă, la autorulPoemelor cu îngeri se manifestă cu pregnanţăsmerenia credinciosului.” ( Liviu Grăsoiu).

Primele semne de religiozitate apar în-că de la volumul de debut - Poezii - 1916. Ulte-rior poeziile religioase vor deveni adevăraterugăciuni.

În poezia de inspiraţie religioasă ten-siunea poetică atinge un maxim în poemul Îngrădina Ghetsemani, al cărui specific defini-toriu îl constituie umanizarea divinului.

Descrisă de trei dintre Sf. Evanghelişti( Matei, 26:36-45; Marcu, 14:32-41 şi Luca,22: 39 - 46) scena de pe Muntele Măslinilorconstituie pentru teologia creştină unul din ar-gumentele care probează dimensiunea umană alui Iisus.

Dar iată cum rosteşte V. Voiculescu:„Iisus lupta cu soarta şi nu primea paharul... /Căzut pe brânci în iarbă, se-mpotrivea întruna./ Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb cavarul / Şi-amarnica- i strigare stârnea în slăvifurtuna.”

După cum spunea părintele profesorDumitru Stăniloaie, pe Muntele Măslinilor areloc purificarea activă a voinţei printr-o gamăîntreagă de metode: „înfrânarea, paza minţiisau a gândurilor, răbdarea necazurilor, metodaproniei, nădejdea, blândeţea şi smerenia.”

În grădina Ghetsemani, ca şi multe altepoezii, confirmă opinia că Voiculescu nu a fostun versificator mimetic al scenelor biblice. Ima-ginile, gesturile, metaforele fac doar trimiterela naraţiunile biblice. Bun cunoscător al Sf.Scripturi, Voiculescu „dă o interpretare artis-tică Bibliei prin prisma dogmei creştin orto-doxe.” ( C. Miu). În poezia Pregătiri de cinăsărutarea mielului care va fi jertfit anticipeazăsărutul trădător al lui Iuda: „Atunci, duios şipaşnic, ca un păstor din munte, / Iisus îl luă înbraţe cu-adâncă sfâşiere, / Îl sărută cu sete pebot, pe ochi şi frunte, / Apoi întoarse capul şi-ldete spre junghiere. (...)/ Doar Iuda-nţepenise,holbat, năuc pe scară / Privind sărutul tainicce osândise mielul.”

Frecventele aluzii biblice i-au determi-nat unii critici să încadreze şi sonetele în liricade inspiraţie religioasă, fiecare poem fiind orugă adresată cerului. În viziunea lui Voi-culescu iubirea adevărată generează virtuţilepropovăduite de Cărţile Sfinte. Părintele Ana-nia nota că: „sonetele nu reprezintă o liricăerotică, deşi erotismul colcăie în ele. Erotismul(...) nu e nimic altceva decât o problemă de lim-baj poetic. Factorul generator al credinţei esteiubirea.”

Fiecare sonet pare aşezat la răspântiadintre religie şi magie, o iniţiere în virtute prinpăcat: „Sunt psalmii mei de taină o rugă necur-mată;/ În ei am pus iubirea lângă eternitate, /Să lupte cu vrăjmaşul Destin îngemănate...”(Sonetul CLXXVI)

Iubirea ridică fiinţa pieritoare la di-mensiunea eternităţii: „Rostogolit pe dâre deflăcări, ca într-un iad, / Mă-ntorc, cântând încarne... Mă doare numai visul / Că mai presusde fire, putând să o răstoarne, Iubirea e să-mânţa eternităţii-n carne.” (Sonetul CCXXXV)

(Continuare în pag. 19)

IN MEMORIAM

Aurel GaneaPe Aurel Ganea l-am cunoscut cu ani în urmă,

pe vremea liceului. Mereu neliniştit şi curios, îndră-gostit de OZN-uri blonde, de descifrarea misterelorîn care îl iniţiase bunicul său, preotul, dar şi amator deexperienţe paranormael, ne cucerea cu harul şi imagi-naţia sa de povestitor.

Bănuind că se poate vindeca de firea boemă,a urmat cursurile politehnicii ieşene, dar, când ne-amîntâlnit, după revoluţire, în afară de faptul că era dom-nul… inginer, se risipea în proiecte culturale şi se lăsadevorat de întâmplările lumii. Aşa a ajuns printremembri fondatori ai săptămânalului Focuri vii, un ziarcu tiraje de vis în 1990, devenind redactor şi secretarde redacţie.

A scris mult, a citit şi mai mult, dar a publicatdestul de puţin (uneori cu pseudonim), abia la 57 deani reuşind să-şi strângă o parte din textile literare în

volum (Artizania, Editura Omega, 2007). Spunea, glumind, după o călătorie de studii, la Paris,unde îl cunoscuse pe Emil Cioran: „Acum m-am documentat; am tot timpul să devin celebru!”La plecarea sa spre… foarte departe, visul acela rămâne ca o lacrimă pe obrazul unei amintiriidin adolescenţa noastră.

A fost V. Voiculescu un isihast?

Fereastra Anul XI, nr. 5 (86) iulie - august, 2014 Pag. 19

(Urmare din pag. 18)

In memoriam Aurel Ganea

V. Voiculescu... un isihast?

Pentru Voiculescu iubirea este regene-ratoare: „Aşa cum zilnic hrana o mistuim îngură,/ Aşijderea viaţa o destrămăm în clipe... /Iubirea de mai poate la loc s-o înfiripeze / Cumizvorî din sine, dumnezeiesc de pură.” (SonetulCXCIII)

Marii sonetişti ai lumii şi-au legat nu-mele de câte o femeie: Dante de Beatrice, Pe-trarca de madonna Laura, Michelangelo de Vi-ttoria, Shakespeare de „doamna brună”. La Voi-culescu femeia nu poartă un anumit nume. Po-etul vrea să o resacralizeze, să-i redea puritateadin Sf. Scripturi. În poezia religioasă propriu -zisă Voiculescu „abandonează esteticul pentruuniversul valoric al credinţei.” ( M .Mincu). Încâteva poeme apar stângăcii în aparenţă inex-plicabile pentru poetul rafinat care a fost Voi-culescu. Aceasta pentru că, rostirea în poeziedevine rugăciune. Voiculescu lasă textul aşa cumizvorăşte el din suflet, fără să-l estetizeze, deoa-rece forma textului rugăciunii are o importanţăcapitală pentru capacitatea acesteia de a rezonacu voinţa divină. Mulţi teologi - unii declaraţichiar eretici - au demonstrat că textul rugăciuniiTatăl nostru, tradus şi modificat, îşi pierde în-cărcătura de sacru şi rupe legătura pe care o me-dia cu Dumnezeu. Iată un asemenea exemplula Voiculescu: „Doamne, acum mă căznesc/ Nu-mele Tău împărătesc,/ Cu inima mea să-l ros-tesc./ Statorniceşte-l Iisuse în ea/ Să arză acolopână la moartea mea.” (Numele Tău)

Pentru poet credinţa înseamnă renaş-tere: „Doamne, pe măsură ce cred şi Te iubesc,/Îmbătrânesc în lume şi întineresc în Tine.”(Sonetul CXXX) Voiculescu aspiră la identifi-carea cu Absolutul: „Râvnesc o subţiime în caresă mă torc,/ O stare fără trepte, mai sus ca feri-cirea,/ O iluminare-n sine mai pură ca iubirea,/ Un fără loc din care să nu vreau să mă-ntorc.”(Babel)

Foarte rar poeziile religioase sunt stră-bătute de zvâcniri raţionale de tip arghezian:„Vin la altar c-un muc de ceară lină, / Sub lem-nul zugrăvelii să-Ţi lipesc... / Încă vreo trei înfaţa ta clipesc,/ Ai tu nevoie, Doamne, de lu-mină?” ( Făclia)

C. Miu descoperă în poezia voicules-ciană ceea ce el numeşte „poezia religioasă a-postolică”, câteva poeme care constituie unveritabil compendiu de învăţături ortodoxe pri-vind marile virtuţi: dreptatea, adevărul, mila,dragostea, frumuseţea, bunătatea lui Dumne-zeu. Părintele Stăniloaie aminteşte în Spiritual-itatea ortodoxă cele trei trepte ale împlinirii în-tru Domnul: „purificarea, iluminarea şi desă-

vârşirea.” Paşii purificării sunt depăşirea du-rerii pentru a ajunge la libertatea spiritului, lepă-darea de sine şi curăţirea de patimi. Mulţi criticiau exemplificat tema depăşirii durerii prin poe-zia Piatra auriferă: „Mă pregătesc de-acum săte sfărâm, durere,/ Ca pe o piatră-n care zacvine-ntregi de aur / Ce-atât mai grea atârnă,strivind mai cu putere,/ Cu cât în ea cuprinde,ascuns, mai mult tezaur.”

Pentru Voiculescu patimile sunt miezdur şi dârză împietrire: „Aşa precum păstorulscobeşte cu-ngrijire/ Un lemn să facă fluier şimăduva i-o sapă,/ Mă curăţeşte, Doamne, demiezul dur, mă scapă/ De sinea-mi ne-ndurată,de dârza-mi împietrire / Destupă-mi fire, sufletşi inima mea pline/ De eul îndărătnic, învâr-toşat în ură:/ Când pur, golit de patimi mi-iridica la gur / Să curgă slobod suflul şi DuhulTău prin mine.” (Fluierul)

A doua treaptă a împlinirii omului du-hovnicesc este iluminarea, subiect al poeziilorCăzut pe piatră şi Grâu comun (vol. Pârgă).Una din dimensiunile iluminării o constituie ru-găciunea isihastă care presupune asceză şi med-itaţie. Cu adevărat isihastă este poezia Rugă-ciunea din vol. Întrezăriri: „Curg încremenit.De ce m-aş teme/ Către Tine trece-un singurvad/ Doar un pas afară din tărâm şi vrere/ Şi-nprăpăstiile liniştilor cad.” Aceeaşi notă isihastăautentică o au şi poeziile Murind sau Ultimarugăciune.

Desăvârşirea spirituală este prezentă,după părerea lui C. Miu şi a părintelui Stăni-loaie, în poeme ca Tâlhar, Povara, În creştere,Nebunul, Vizita, Şi acum... În Vizita desăvâr-şirea spirituală este argumentată prin coabitareadivinului cu profanul: „Eu nu ştiu dacă voi pu-tea urca vreodată la Tine,/ Tu însă, Doamne,cobori când vrei: măcar în treacăt / Vino, teaştept în cămăruţă la mine/ (...) Să nu intrepeste noi nici bine, nici rău/ Care să tulbure pe-trecerea noastră / O zi întreagă, Doamne, săfiu numai al Tău.”

Părintele Stăniloaie spunea că „rugă-ciunea isihastă face să se arate lumina dumne-zeiască”, un alt fel de lumină, diferit de cea ma-terială. Voiculescu redă comuniunea sufletuluicu lumina divină: „Ştiu: orice-ar fi, omul cadefulgerat,/ Cutezând cu văzul spre strălucirile-Ţi nemateriale./ Dar tainici ochi ai inimii stră-bat/ Spăimântător de alba beznă a luminiitale.” (Eu te-aş privi)

Evident, sunt multe poemele lui Voi-culescu care au dimensiune isihastă. Tematicaşi semnificaţia lor pentru poetul Voiculescu aufost relevate de mai toţi criticii. Enumerarea lorşi necesara exemplificare ar depăşi cu multspaţiul acestui eseu modest. De aceea voi în-cerca să răspund în final la întrebarea din titlu.Într-un poem târziu, scris la 67 de ani - Auto-portret romantic - Voiculescu destăinuia că şi-aînălţat sufletul la starea de linişte isihastă: „Mi-am făurit o tinereţe bravă,/ Cu părul alb ca fal-dul unui steag,/ Cu crângul bărbii ţărcuindşirag/ Un chip uscat de pajişte firavă / În piep-tul liber, bântuită navă / De al talazurilor văl-măşag,/ Port încă sus, ci tot mai lângă prag /O inimă răcită, dar de lavă.”

„Dacă n-aş fi ajuns medic, cred că aşfi fost preot” mărturisea poetul.

Omul Voiculescu nu s-a retras în si-hăstrie, aşa cum o cerea legea isihastă, ca să-şidesăvârşească fiinţa spirituală, ci a trăit întreoameni şi pentru oameni. Lăudabila perfecţio-nare de sine a unui călugăr isihast are, totuşi, opregnantă notă egoistă. Voiculescu a fost „doc-tor fără arginţi”, a trăit în asceză şi în rugăciunepermanentă. A suferit durerea de a fi fost închis

în puşcărie pentru apartenenţa la Rugul aprinsşi pentru că nu a colaborat cu regimul bolşevic.

Omul Voiculescu a fost unul dintre in-telectualii cu adevărat verticali ai acestei ţări.C.D. Zeletin spunea: „Grozava apăsare pro-letcultistă, atee şi antiţărănească, a avut asu-pra creaţiei lui Voiculescu un efect surprin-zător. Dacă pe Lucian Blaga ea l-a întunecatfără să-l blocheze, dacă lui Ion Barbu i-a de-săvârşit previzibila evoluţie spre steril, dacă luiBacovia i-a adăugat absenţă peste marea luiabsenţă, asupra lui Voiculescu a avut urmareapresiunilor enorme obţinute în laboratoarele defizică unde se produce plasma: l-a forţat săajungă la acele structuri, practic insondabile,care ascund esenţa noastră ultimă... În timp cesub căldurile comuniste ale scriitorilor din jurcerneala făcea fericită bulbuci în călimări... V.Voiculescu, abstras şi liniştit, îl fixa cu ochiigândului pe Dumnezeu şi pe nimeni altceva...”

Voiculescu a urcat treptele împliniriicreştine şi a atins, asimptotic, isihia. Poeziilesale religioase sunt autentice rugăciuni cătreDumnezeu şi au o încărcătură mistică incon-fundabilă. Trăitor creştin adevărat, izbăvitor aldurerilor umane, ajuns la linişte spirituală şi ladesăvârşire creştină trăind în asceză şi în rugă-ciune printre oameni şi nu izolat într-o peşteră,fiindcă împlinirea duhovnicească este mai trud-nică între mireni decât în sihăstrie, omul Voicu-lescu este un isihast. Prezent în Istoria literaturiiromâne, numele lui ar trebui să se afle deopo-trivă şi în Pateric.

PROZĂ SCURTĂ

Comedia „comédiei”La Posobeşti, un sat uitat de Dum-

nezeu şi de oameni, brăzdat de râpe clisoase, înprima duminică şi luni după Sfânta Maria sefăcea, şi se face şi acum, Târgul de Sântămărie.

Pe un tăpşan de câteva sute de metripătraţi, uşor înclinat, aşezat în faţa bisericii, unloc pe care în zilele obişnuite ciuguleau iarbăgâştele, raţele, curcile şi bibilicile satului, înce-pea, cu câteva zile înainte de bâlci, construireabarăcilor unde se instalau apoi prăvăli şi birturi.Încasările erau incredibil de mari. Se vindeaumărfuri greu de găsit: îmbrăcăminte, pantofi şibocanci, cizme de cauciuc, gumari, stambă şisodă caustică. Cizmele din cauciuc negru aveaumare căutare în zonă; atunci când ploua pămân-tul devenea clei - clay, vorba englezului - tălpilepantofilor rămâneau prinse în magma rece şidoar cu cizmele mai puteau oamenii să-i învin-gă cerbicia. Acolo orice ploaie mai bogată in-terzicea circulaţia şi legătura cu restul lumii. Însat era un singur telefon, la primărie, un aparatarhaic, din ebonită neagră, cu manivelă, care,atunci când ploua mai tare uita să mai funcţi-oneze.

În topul „localurilor“ erau şi dughene-le făcute din pari de salcâm şi acoperite cucrengi de ulm. Vindeau bere la halbă, secărică,rom sau coniac, vin „de surcele“, mititei saucârnaţi; clienţii se aşezau la mesele rare sau ră-mâneau în picioare, lângă tejghea.

Sârbii (grădinarii) se aşezau pe laturaopusă şi vindeau legume rare prin acele locuri:ardei graşi pentru umplut, vinete, varză tim-purie, roşii nebănuit de mari, ţelină pentru mu-rături. Conopida era o legumă boierească şi nuse căuta. Pe noi ne uimeau pepenii uriaşi, cum-păraţi numai după ce treceau proba „ţăncuşei“.Marfa era întinsă pe câte o pătura sau era luatădirect din căruţele cu cai. Într-un colţ al tăpşanu-

(Continuare în pag. 20)

Pag. 20 iulie - august, 2014 Revistă de cultură(Urmare din pag. 19)

Comedia „comédiei”baraca de tir atrăgea ţintaşii cu premii năuci-toare, un ceas de mână „Pobeda“ sau un aparatde radio cu tranzistori. Iar undeva, cam prin mi-jloc, trona impunătoare comédia, jinduită decopii şi de maturi deopotrivă. O construcţie me-canică simplă, artizanală, fără postament, fărădecoraţiunile kitsch ale „lanţurilor“ din Dră-gaică. Pe un ax vertical de oţel se fixa un fel deroată uriaşă şi de ea se legau 8 sau 10 policioa-re, legate de roata din vârf cu lanţuri pentrucâini. Comedia era acţionată de un motor decamion care făcea un zgomot infernal.

Evenimentul era aşteptat cu nerăbdareun an întreg. Aici se întâlneau cei rămaşi acasăcu cei plecaţi la oraş, se adunau neamurile, seînchegau prietenii sau se iscau duşmănii… Al-coolul, prost şi ieftin, le înfierbânta minţile şichiar dacă odăienii aveau ţuică bună, adevărată,de prună, nici unul nu venea la târg să bea dinsticla adusă de acasă, astupată cu dop din co-cean de porumb. Se iscau din senin bătăi şi be-licoşii, calmaţi cu fermitate de cei din jur, seîmpăcau în faţa unui şpriţ. Se furau fete şivestea înfiora mulţimea, până când se afla căfecioara plecase cu un băiat până acasă, pestecoastă, să-şi schimbe pantofii stâlciţi în horacare se încingea întrun loc anume, în jurul tara-fului din Cletecina.

În sâmbăta premergătoare deschideriibâlciului satele din jurul Posobeştiului intrau înfierbere. Oamenii se spălau, se „primeneau“,din lăzile de zestre erau scoase hainele de săr-bătoare, se lustruiau pantofii uitaţi în „odaiamare“, sub icoană. Şi duminică dimineaţa, dupăce părintele Agapiescu începea slujba, oameniiintrau în biserică să se închine, să plătească oliturghie, să aprindă în grabă câte o lumânarepentru cei morţi şi cei vii. Pactul cu Dumnezeu

era făcut. Saturnaliile puteau să înceapă.Luau anafură, ieşeau din biserică, tra-

versau drumul şi intrau în târg. Tăpşanul seumplea încet - încet, comédia începea să se în-vârtă, bărbaţii beau ceremonios primul pahar cutărie, păziţi de la distanţă de nevestele vigilenteşi supuse, copiii îndrăzneau să ceară bani pen-tru pandişpan şi acadele. O pace blândă şi bine-făcătoare se aşeza între oameni.

Pe înserat târgul se golea; la Posobeştinu era lumină electrică şi degeaba aprindeaugestionarii petromaxurile. Nevestele îi îndem-nau pe bărbaţi să meargă acasă: vitele, porcii,păsările trebuiau „astrucate“, a doua zi era totsărbătoare şi petrecerea putea continua.

A doua zi era hramul. La mesele aşe-zate înjurul bisericii se mânca şi se bea pentrupomenirea morţilor şi, după ce sărbătoarea reli-gioasă se încheia, oamenii treceau, din nou, dru-mul în târg să se bucure şi de sărbătoarea laică,să bea, să mănânce, să tragă cu puşca de tir, să„se dea“ în comédie. Spre seară vânzătorii şimicii comercianţi îşi adunau marfa şi peste tăp-şan se lăsa liniştea pentru un an...

În anul acela nea Gheorghe, proprie-tarul comédiei, făcuse bani buni la târg. Era mul-ţumit şi s-a gândit să-i cinstească pe mai mariicomunei. Se făcuse seară. A chemat primarul,secretarul, şeful de post, secretarul de partid,doctorul, directorul şcolii, preşedintele CAP-ului... I-a invitat să se urce în comédie, să-i„dea“ câteva minute. Benzina din rezervor erape terminate şi, după ce i-a ajutat pe toţi să seurce fixând lanţurile de siguranţă ale policioa-relor, a pornit motorul suindu-se şi el într-o po-licioară liberă. Comédia a prins viteză, mai-marii comunei se bucurau ca nişte copii, se ră-suceau unul pe altul, chiuiau... Au trecut 10-15minute şi comédia trebuia să se oprească. Darmotorul continua să funcţioneze şi notabilităţilevegheau insolit tăpşanul învârtindu- se în ma-

şinăria care nu mai voia să se oprească.Au crezut că este o glumă, dar după o

jumătate de oră a început neliniştea. „Opreştenaibii drăcia asta, nea Gheorghe, că ne-ajun-ge!“ a strigat primarul. Şi după el şi secretarul,şi şeful de post, şi preşedintele CAP-ului, şidoctorul...

Nea Gheorghe nu înţelegea ce se pe-trece, de ce nu se opreşte motorul dacă benzinas-a terminat. Oricum, nu putea să coboare, şi-arfi rupt gâtul. A mai trecut încă o jumătate deoră... Motorul de Molotov torcea statornic şitoată şefimea comunei se rotea în noapte. Sec-retarul de partid înjura şi striga că e sabotaj,preşedintele colectivului îşi blestema zilele şiclipa nefericită când a acceptat invitaţia lui neaGheorghe, şeful de post simţea că trebuie să iao măsură, dar nu ştia ce să facă. Poate ar fi fostbine să strige pe cineva să vină să oprească mo-torul, dar pe cine să strige? A trecut şi de miezulnopţii şi maşinăria infernală continua să serotească. Spre zori, motorul a tuşit de câteva orişi comédia s-a mai învârtit câteva ture, apoi s-aoprit.

Domnea o linişte nefirească. Nea Ghe-orghe a coborât speriat, a luat o lanternă şi s-aoprit în dreptul fiecăruia. I-a coborât unul câteunul şi i-a aşezat pe câteva pături pătate de va-selină. Era om bătrân, văzuse multe la viaţa lui.A plecat apoi în sat şi l-a trimis pe un sătean laPrimărie, să dea telefon la Salvare.

Ajunşi la spitalul din Pîrscov onora-bilii comunei au primit îngrijiri medicale; nupăţiseră nimic, numai că în salonul unde fuse-seră aduşi se auzeau din când ţipete răguşite:„Opriţi comédia!“, „Opriţi comédia!“.

Nea Gheorghe a dezlegat misterul adoua zi: când târgul se încheiase şi el umbla să-iadune pe notabilii comunei:, ajutorul lui, un flă-cău harnic şi cuminte, a umplut rezervorul şi aplecat la gazda lor vremelnică, undeva, pestedeal, să se culce.

POEME

Prefaţa grădinii

Azi noapte cerul,pe când dormeai,a fost trecut cu ieziiprin cântecul meu reavănşi al livezii,iar slovele de buze nelumiteîn pojghiţi rareţeseau ceapraz de aurla urme de copitepân-n cărări lactee.Tu să nu dormi la noapte.Se va deschide cerul şi ieziise vor întoarce înapoi să pascădin zodie cu patru foi.Hai, crezi-i!

Îs curioşi şi ei ca să cunoascăcine-i regina nopţii şi-a livezii.

Au nu cumva oi fi îndrăgostit?

Ce ar putea să fiecă ori de câte ori(eu nu i-am spus, nici ea nu ştie)ne-ntretăiem cărările sau drumul,ca undele pe grind,încep culorile să cântecă-mi vine s-o oprescşi-ntreaga lună mai să i-ocuprind,dar ea nu ştie, eu n-o fac,şi trece mai departe.Aseară însăgutuiul ei m-a sfătuitsă o opresc din drumşi să o-ntreb de-o carte.Am îndrăznit.Ea n-a mers mai departe.Copacul ei făcu din ochi:Prostuţule,de ce nu-i spui că o iubeşti?E-aşa de simplu să-nfloreşti!

A înflorit cireşul uitând să înfrunzească

Astă toamnăcireşul ce l-am numit al nostruşi-a scuturat toate cuvintele,frunză cu frunză, apus cu apus.Acum, de după lună, oile albe cobor prin fluier de stână

să ne bea ecoul din şipotul spuspe izvor.Cireşul nostru, ce ştie de tace?Dar şi noi tăcem - mână în mână...Şi câte-aş avea ca să-ţi spun,că nu ne-am văzut de un dor!

Un norîşi trage la mal, printre sălcii, lotca de aur a lunii...Şi apoi din nou rămânem tăceriiatât de singuri fiecărui ecoudin cântec rostit de mână în mână.Te-am întrebat din ochi:- Ce-o fi în gândul lui de copac?Dar tu mi-ai zâmbitarătându-mi ramurilor greşul:- Ce-nseamnă să fii îndrăgostit!Deasupra noastră cireşuluitase de frunze şi graiul lor de cuvinteşi gustând din tăcerile noastre,fără să-şi dea seama,tot visul lui de alb spre noi l-a-nflorit.

Anotimpul cinci al lui Vivaldi

Când ai să viinu-ţi bate capul să iei cu tinetot felul de lucruri nefolositoare;poate o îmbrăţişaredintr-un descântec de tei va fi O.K.Singurul lucru la care jinduiesceste sărutul nostru pământesc.

Spune-i dar Corăbieruluică l-am lăsat la marginea cerului.În rest, nu-ţi bate capul să aducinici măcar timpul apelor spus.De nu vei uita de sărut,Vivaldi o să ne fi e de ajuns,mai ales că la cele patruanotimpuri,a mai luat un împrumutde veşnicie,spre a-l scrie pe-al nostru.În plus.

Aşteptare

Du-te-acasă floare de lotus,c-o undă mai mult e târziul.Albastrul aşteptăriise-ntunecă în verde închis.Doar numai eu te-nţelegcând tristeţile tale culeg.Du-te-acasă prinţul meu, lotus!Tu nu ştii ce-am văzut şi nu-ţispun:Luna plinăa răsărit, dar s-a oprit în caisîmbrăţişându-l întregpână la seva mustind,de-a valma –şi flăcări şi crudă lumină,unul spre altul ningeaumângâieri şi colind.Haide, să mergem acasă,frate de cântec şi lotus!Nici luna mea, nu cred că o săvină.

Pr. Dumitru Ichim (Ontario - Canada)

Fereastra Anul XI, nr. 5 (86) iulie - august, 2014 Pag. 21

Elena Hanganu

Pina Se numea Pina. De curând împlinise

15 ani. Nu-şi amintise nimeni de ziua ei. Dinnou televizorul îi acompaniase singurătatea.Chiar o zi cu noroc! Îngăimă alene de sub pă-tura de lână petecită şi plină de praf şi scameadunate de-a lungul iernilor. Camera ei părea ocămară de-a maicilor cu o masă de pe care pânăşi culoarea lemnului se risipise, două scaunevechi cu picioare de fier dăruite de învăţătorulJadea, o icoană lăsată de părintele mamei sale,patul cu stinghii pe care le simţea într-un modatroce de fiecare dată când se aşeza deasupra şisoba de fier cu plita crăpată pe alocuri. Se maigăseau prin cameră nişte vase pentru gătit, unceas de-al bunicului şi telefonul mobil. Mda,primul ei telefon. Muncise câteva luni la doam-na Porfira, iar la final îi dăruise acea cutie zgâ-riată, cu tastele aproape invizibile şi o soneriece semăna scâncetului unei maimuţe sub ploa-ie. Din ziua în care îl primise nu sunase decâtpentru ordine.

„Pina, să închizi găinile pe la 6! Nuuita să scoţi zăpada de după casă! Pune apă înciubăr pentru vacă!” Pina… Pina! Pina de di-mineaţă până seara! Dar nu ar fi întrebat-o ni-meni despre hrana ei, despre cizmele găurite,despre frigul din casă şi hainele prea subţiri şijerpelite cu care trebuia să-şi acopere goliciu-nea…nimeni. Nimeni era prietenul ei cel maibun, singurul de altfel. Se mai gândea uneori laTudor şi la visele lui. Ar fi plecat şi ea din loculacela, dintre animalele cu patru picioare şi celecu două picioare, departe de lotul din ţarină, denoroiul mizerabil al drumului, departe de sără-cia vieţii aceleia. Şi Tudor era de acord. Promi-se că vor pleca împreună. Cine ştie?! Curând,poate! Şi dacă a uitat?! Dacă a uitat de ea şi denopţile petrecute în întunecimea porţii, pândiţide vreo zgâtie de babă gata pregătită de a înşiraveşti proaspete până-n cealaltă comună? Aşa îşiavea început urecheala coanei Porfira. „Pina,nu mai sta cu lingăii noaptea-n poartă! Pina,eşti prea mică pentru măritat! Lasă handralăiişi vezi-ţi de casă!”

O căruţă de reproşuri şi îndemnuri îirăsunau în cap. Le cunoştea pe de rost, leprevedea ordinea, dar mai ales obosise să le totaudă. Nimic din ce făcea nu era îndeajuns de mul-ţumitor sau important… Ehehei, important erasacrificiul fraţilor săi care-şi petreceau zileleaşteptând să intre vreun client în hotel, să-i carebagajul până în cameră şi apoi să aştepte bac-şişul. E chiar o muncă grea. Nemaipomenit degrea! Nemaipomenit era un cuvânt care îi plă-cea lui Tudor. Îl repeta mereu, indiferent desituaţie. Suna plăcut din vârful limbii. Mestecatcu tutunul furat bătrânului său (ar fi putut binesă-i fie bunic în loc de tată), suna plin, un cu-vânt împlinit.

Ziua se scurgea alene. Puţină treabă,grijania mă-sii! înjură Pina, întorcându-se de lababa Sevastia. Şi niciun ban! Pân’la pensie aresă uite baba de banii mei şi iar mi-o da slăninăla sare!

Se apropia seara. Numai gândul cio-rapilor uzi şi al uşii întredeschise o muncisetoată ziua. În creier continua să-i răsune între-barea Cum să ai ciorapii uzi dimineaţa sub pă-tură?! Mai alergă pe ici colo după treburi, apoise strânse definitiv în casă, încuind bine uşa.

Mâncase doar câteva linguri de linte în după-amiaza aceea. I-ar mai fi priit câte ceva înaintede culcare. Dar ce ?! Cămara găzduia doar niştebucăţi de slănină primite pentru munca pe lavecini şi nişte borcane cu gem de coacăze, şi ălamucegăit. Pina îşi schimonosi nasul şi gura într-ostrâmbătură urâcioasă în faţa bunătăţilor şi trasecu zgomot uşa după ea. Fugi şi se vârî sub aş-ternuturi. Erau câteva săptămâni de când se tre-zea noaptea cu un fel de palpitaţii şi leşin, deparcă ar sta să i se întâmple ceva. Se cuibări subpătură, cântări telefonul şi hotărî că la ora aceeanu o mai sună nimeni. Mai rămase lumina. Seîntinse din pat şi închise becul. Nici nu încercăsă aţipească bine, că o năpădiră frigurile. Alun-ga gândurile ca pe nişte năluci. Întunericul prin-dea contur. Aceleaşi senzaţii care o treziseră oîmpiedicau să adoarmă. De ce aveam ciorapiiuzi sub pătură şi uşa deschisă?!

Dintre toate inimile acestui pământbolnav, Pina îşi veghea sinele cuibărit întreformele creionate de ultimele limbi de foc dinsobă. Afară era ger. Uşa, deşi prost poziţionatăîn tocul ei, era închisă şi încuiată pe dinăuntru.Frigul o înghesuia între scândurile patului. Ul-timele scântei dădeau colţul una câte una. Noap-tea năclăia pereţii camerei. Pina continua să sefoiască, să se îndrepte, să-şi urce genunchii pâ-nă la gură. Somnul însă nu se lăsa însăilat. Satulnu mai scotea niciun zgomot, se frânse sub pă-tura grea a întunericului. Până şi lunii îi era frig,căci se pitise după o imensă unduire de noriprea leneşi în plimbarea lor lăsând doar uneorisă se întrezărească silueta ştearsă a astrului. Eranoapte adâncă şi frig şi o stare de însingurareacoperise pământul. Pina continua chinul de atrage plapuma odihnei peste creierul său. Liniş-tea se cuibărise în toate ungherele.

* Uuuuuu! spintecă văzduhul. Din ce în

ce mai aproape şi mai desluşit, sunetul puneastăpânire pe spaţiul dintre ea şi cer. Inima-i hu-ruia ca roţile trenului. Urletul maşinăriei con-tinua înaintarea. În jur nu se vedea nimeni. Di-hania cu rât de fier şi braţe ciudat de subţiri şidure venea scâncind ca un sugar prea obosit deplâns. Şi ea privea magnetizată de dincolo deea. Privea cum i se scurg printre degete visele,durerile şi geamalâcul de neputinţe. Iar trenulînainta. Părea o iluzie în care moartea îţi dă pal-me peste faţă. Avea să guste libertatea.

* De dimineaţă gura satului se strânse ca

la hram, doar locaţia era diversă. S-au adunat lagară. Îşi făceau cruci şi blestemau. „Ceasu’ rău,mamă!” Dădeau târcoale fetei ca nişte vulturiprăzii.

„Ce căuta ea acolo la 3 noaptea?!” seproţăpi o babă în faţa agentului. Mulţimea decapete îngăima din când în când câte-o aluzie.„Strigoii! Strigoii, maică!” jură o bătrânică pebasma că ar fi fost cauza. Încet, cu tâlc şi vehe-menţă, legenda se năştea. „O fi împins-o care-va!” zise unul. „Io am mai văzut-o orbecăindnoaptea prin sat. Când am oprit-o ş-am între-bat-o de ce umblă noaptea descălţată, se uita lamine de parcă ar fi înnebunit. Mă vedea, darparcă nu era ea.”

Pina zăcea în propriul sânge îngheţat.Un lac de sânge aproape vişiniu nuanțat în di-verse forme colora cimentul. Fata încă mişca şimurmura. Umbrele se învârteau pe lângă ea de-vorând fragilitatea situaţiei. „Che-maţi-l peTudor!” strigă cineva. „Nu-i acasă! O plecat înGermania!” Şi el fără să-mi spună!

Într-o lume în care nu se întâmplanimic, satul fără nume îşi primise botezul.

Proză scurtă Poemede Rodian Drăgoi

Viaţa mea ca o căţea credincioasă

„Opreşte-te”mi se strigă în toate limbile pământuluidar eu nu mă opresc nici o clipăam acasă un poem care plângeşi mă aşteaptă„dar tu nu mai ai casădar tu nimic nu mai ainumai numele ţi-a mai rămas”îmi ascund numelesub cămaşa mea zdrenţuităşi alerg mai departeşi după mineviaţa mea ca o căţea credincioasă

Poemul va continua să se scrie singur

va fi iarnănopţi în şir voi călători printr-o lupoaică albastrăcu tristeţe vei spunecălătorul a ajuns dar sufletul său încă mai umblă pe drumziua va fi atât de micăîncât va putea să încapă în cutia poştalăva ninge mult încă un poet va muri cu capul pe masa de scrispoemul abia început va continua să se scrie singurîn timp ce vai poetul va continua să moară

Tata, Minodora şi trandafirul

Când era foarte supărattata cobora în pivniţăse aşeza lângă butoiul cu vinşi se certa cu întunericul de acolopână se răcorea

când am cunoscut-oMinodora era încă vieşi târâia după ealegat cu o sforicicăun bloc de patru etaje

când voi murivă voi lăsaacest trandafircare vă va povestiviaţa meaniciodată înmiresmată

Ninge stau în ninsoare

Ninge stau în ninsoareşi îţi vorbesc de primăverilepe care le-am inventat special pentru tine

zăpada mi-a ajuns până la genunchişi tu continui să râzininge stau în ninsoareşi îţi vorbesc de ultima noastră varăpetrecută împreună

zăpada mi-a ajuns până la pieptşi tu continui să râzininge stau în ninsoareşi îţi vorbesc despre dragostea meacare poate aprinde zăpezile

zăpada mi-a ajuns până la gurăşi nu vreau să îţi vorbesc cu zăpadăîn locul cuvintelor

iată zăpada definitiv mă acoperăşi tu continui să râzişi râsul tău viscoleşte zăpezile

Pag. 22 iulie- august, 2014 Revistă de cultură

Dumitru Pană

Departe de acele lucruri

învăţ din textele vechi toate numele morţii.zeii mi-au picurat în sânge cenuşă şi vis.cu surle şi trâmbiţe m-am risipit.trăiesc în ritmul oglinzii.trăiesc barbar în corturi de cuvinte străine.ispitit de toate ale tuturorstrăin de tot ce ar fi numai al meu.nu voi fi cunoscut decât după nume străine.departe de acele lucrurila care nimeni nu s-a gândit.lucruri pe care numai într-o limbă străinămai pot să le spun. lucruri pe carenumai într-o limbă moartă mai pot să le înţeleg

Ce să mai citesc decât

ce să mai citesc decât linişteaaceasta care se lasă între noi depărtându-neadunându-ne. liniştea din ochii lăsaţi. dinochii obosiţi. de frumuseţe şi spaimă - aceeaşi linişte în care ne vom despărţi.

ce să mai citesc decât liniştea dintre mine şi cărţiliniştea dintre mine şi toate cărţile.

şi liniştea ce se lasă după înviere. linişteace se înalţă după moarte

Atmosferă de palatîn ajunul unui consiliu de coroană

în prima cameră regeleprinde fluturi instalat într-o uriaşă coliviepentru fluturi. În acelaşi timp se ocupăcu probleme de stat.

în antepenultima cameră reginaîşi priveşte cu nostalgie mâinile şi viseazăla vreun amant neapărat roz. atmosferă de palatîn ajunul unui consiliu de coroană.

între a cincea şi a şasea fereastrăbărbatul cu mănuşa albastră.

în prima cameră regele continuăsă se amuze în colivia uriaşă. fiecare flutureeste strivit de două ori: pentru sentimentulde certitudine. apoi de trei de patrude cinci ori: pentru celelalte sentimente

Acum despre zei

acum despre zei. cum ne-au purtat din nădejde în deznădejde. cum ne-au târât din deznădejde în nădejde.cum ne-au împins în atâtea întrebări -

şi-n fiecare întrebare e-un alt zeu.

ruguri la porţi şi pe ziduri. ruguri pe culmi.ruguri în faţa mării.al visului şi-al cărnii acelaşi rug.vis în carne stins. din tot ce nu ştimce ştim e doar partea de întrebare.

printre tăişuri preafine şi vârfuri atroce rugile noastre abia se strecoară la cer şi pământ la mare şi cer. cântecul nu mai iese din aripide lebădă de înger. de greier măcar.şi-n tihna istovitoare a rugii sfâşiem hârtiesfâşiem hârtie albă nescrisă - ne încearcă iatăobiceiuri barbare.

zeiicum ne poartă din tăcerea lor în absenţa lor.văd plânsul şi nu înţeleg lacrima.şi n-au murit. ei sunt acum vânt şi mareşi cer şi timp. ei sunt acum toate poftele noastre.de gât cu zeii prin speluncile clipei.ceva ce n-am făcut niciodată. ceva de carene-am legat pentru totdeauna. e timpul atât de scurtcă nu avem când să ne despărţim.spaimă învinsă cu pâine.spaimă învinsă cu vin.

cum am ajuns să înfruntăm întunericul doar cu trupul

Zece ani

zece ani în faţa zidului. mai mult decâto viaţă de om: o viaţă de om. de mii de anicu atâtea vieţi. umbrelor le-a fost datsă-şi aştepte trecutul viu şi nevăzut.

zece ani am administrat tăcerea.zece ani cuvintele pe care Cel Învăluitle-a scris în mine şi nu le-am putut rosti.alţi zece ani am administrat urletul.

se năruie zidul. zidul în patru. vom înălţadincolo măriialtare de cenuşă. trupul meu gloriosvisul. Iubirea aşteaptă retoric.întoarcerea-i retorică până şi ea.

şimai mult decât că s-au întâmplat toate câte se ştiueu pot să mi le şi închipui

Konstantinos P. Kavafis

aş vrea să te aud citind dinKavafis. În limba lui în limba părinţilor lui.

despre viaţa lui multam citit. cum i-o lua înainte. cum mereuîi rămânea în urmă. ci el nu mai aştepta. nu maialerga. el era una cu patima lui. în Alexandria.

dar despre viaţa lui prea mult am citit. aici în târgul din îndepărtata provincie unde nimeni nu mai vrea să înveţe limba vechilor greci

Tăcerea pământul tăcerea

nisipul din ape.aerul lunii. luna în plină zi şi luna din ape.soarele atotputernic soarele neputiincios.copii şi părinţi iubite şi case. cetatea sfârşitului.

grădina începutului. tot ce-mi închipui ca şi când ar fi fost.toţi şi toate ne-aşteaptă. iubirea şi ura -măcar în dorinţa rămasă dorinţă.

tăcerea ne va aduna tăcerea ne vadespărţii. micul gest al mâinii deasupra.tăcerea care creşte în noi şi ne seacă.

mizeria gloriei luxul înfrângerii. eivor uita zidul. eu - nu. zidul uitatse mută în inimă. cine va fi Zeul Tăcerii?dar Zeul Tăgadei? ştim doarnume fără iubire. adică fără ecou.

se înalţă noaptea se lasă moartea -cum trece noaptea spre noapte prin amiază şi cer -ne-a ucis frumuseţea fără să o vedem

Dan SanduDespre poezia lui

Dan Sandu (poetul care aîmplinit anul acesta 60 deani), regretatul mare poetCezar Ivănescu, scria într-orecenzie la volumul apărutîn 2000: „E felul lui de a-irezista timpului, cu o deli-catete plină de amărăciune,

c-o frăgezime de cuvinte… Scrise cu o bunăcredinţă maximă, versurile lui Dan Sandu au onobleîe secretă, a tăcerii şi a singurătăţii”.

În curînd, Dan Sandu, care este şi re-dactor la revistele de cultura şi spiritualitate„Plumb” şi „Izvorul Numărul Unu”, va lansavolumul de poezii „Amintiri din Samsara” (pam-flet), care va apare la Editura „Ateneul Scriito-rilor” Bacău.

(Romulus Dan BUSNEA)

Herald în Talibania (II)

Salutări şi saluturi vă rog« Mereu avem ceva de-mpăcat: »...ziua noastă de rouăconturbănuind «un panegiric rupt...o poezie cu pinteni...anunţând sărutul lui Iuda...»-vă rog«voios şi jenant femeile facsemne discret...»«muritorii de foame se deghizează-n profesori...» «băieţi buni, băieţi răi...»nu mă-ntrebaţifiecare cu hitlerul săugata să miorlăie tâmp.«dragostea lui scorojită însemnândraţia de singurătate...»Cui deschidem poarta ?Exact! Aţi ghicit!Guduratul la uşiBlacheu la limbă.

Acord

Fulgeră toamna durerile coapteDe prea multele veghi fără somn.Ce triste-s colindele adânci!Cu iubita nuntitămăruntului vis al cetăţilor vaste,Aş vrea să mă ştiu între prieteni, cu mine vin zodii,

(Continuare în pag. 23)

C EV I T R A L I I L I R I

Fereastra Anul XI, nr. 5 (86) iulie - august, 2014 Pag. 23(Urmare din pag. 22)

VITRALII LIRICEpădurea-i pierdută în noiCa un voievod care cheamă la oasteanotimpuri prelungi.Puţuri ieşite la drum strămută altoi -Bejenii în lăcustele ploii?Se caută capul de cerb.O ţară mai caldă; pornit în neştire,încet se repetă plânsetul claral rămasului bun...

Aproape râdem

Râdem ca proştii Şi ne scălâmbăiem lutul pe margineaCuvintelor - sora mea umbra -i-am căşunat cu geana mea apăsat pusă a mirare peste albulochiului proptit aproape holbatca de infante înmănuşat imposibil.Îi este dragoste şi la est şi la vestÎi este moarte îi este sublimPe muntele Athos totunafăgăduiescu-ţi linişti mari în palmeţara visată servită pe tavăun blând scarabeufericiri faraoane.

Asfinţituri de vârste

Palide zodii rănesc printre lupio turmă de miei nehotărâţi;chipul străin în cârciumi de ţară,potcovari şi fete noptate...Neascultător, din adâncuri, o harţă de pluguri,promiţând a nobleţe şi conac de pârjol,termină munţii cu neguri;exilatele păsări îngână plecări -preadulcele murmur se pierde curând.

Tania NicolescuHieroglife

Îţi odihneşti picioarele zdrelitela marginea interminabilului drumparcurs conştiincios fără oprire deşiîncă n-ai aflat răspunsulla împovărâtoarea întrebare« a fi sau a nu fi?» respiri din greu cutezi în jur a privi- flori vânt lumină apă -şi ceri şoptit părerila întâmplare - ce cine cât de ajuns eşti tu şi cui -dar floare abia înălţată din praf a preocupare îşi scutură petalelevântul strecurat printre ramuri la umbră lărmuieşte cu stolul de vrăbiicum şi când să te-asculteapa bolboroseşte nedesluşit grăbită s-alerge doar ea ştie undelumina se ascute şi te traversează prin toţi poriica pe un ciurstrivindu-ţi umbra sub talpă şi pleacă râzândiar tu rămâi şi tacidoar nu mai ai nimic de pierdutpână când orbul prins înăuntrul tău se ridică şi-atingând cu palmele întinse limita nevăzutelor ziduri le denumeşte şi tu începi să le înveţi- de parcă ar vorbi de un străin -de aici până-aici mă ridic către ceracesta e locul ce în spaţiu-l ocuppână aicea zâmbesc şi atâta mă bucur când văd cireşii înflorindiar aceasta e urma durerii

când vede cenuşiul toamnei cum frânge zborul de lăstunpoate e mult sau poate prea puţin adaugi din reflex şoptitşi totuşi - efemeră certitudine - în drumdoar paşii tăi au scris în colbnoi hieroglife pentru cei ce speră.

Adi SfinteşMi-e teamă de mine

Mi-e teamă de mine sunt un proiectildin al doilea război mondiallegat cu-n fitilde viaţă banalMă târăşte un fluture năbădăiosprintre iluziiîn sus şi-n josUrc trepte cobor trepteîntr-un du-te vino nesfârşiturc în mine cobor din minecu un băţ de chibritM-am frecat de balustrada sângeluidinadinspână când toate flăcările iaduluis-au aprins

Femeile sunt făcute din Pelin

Femeile sunt făcute din visuri.Ştiuse vor supăra poeţiicare cred că sunt făcute din zgură…Dacă nu vă placepuneţi-vă mâna la gurăşi ronţăiţi femeile-chipsuri...Deci, revin:femeile sunt făcute din pelinşi din alte plante otrăvitoarechiar am cunoscut o fată frumoasă tarecare era făcută din venindar n-am observat până nu a plecatîn Africa la nişte cursuri de baobabisusţinute de dromaderi arabi.Mi se pare că unul a sucombatsub farmecul ei divinv-am atenţionat mai sus(ştiu sigur că v-am spus):femeile sunt făcute din pelinşi din trestie de zahăr, când vor ,măturate pe plajele din Caraibede uragane, de diatribe,şi mi se pare, nu-i sigur,de dor.Uite- vorba speriaţilor de la „Click” -cât sunt de goale aceste gazeleli se vede fanta dintre crenele te fierb la foc mic...V-aş mai spune câte cevadar nu mai rămâne din poveste nimic.

Anişoara IordacheForme

1.formă de viaţă embrionară:frumoasa privirea de viperăînmoaie în sunetele unei muzici ancestralebestiatocmai a coborât de la barun cocktai cu toples.girla băut în grabă -pereche perfectă pentru oferta de weekendde pe youtube

2.cercuri din ciudate lumini:

femeia cu dulăiiadulmecă frica din ochii trecătorilora mai rămas ceva din zaiafeturile purtătorilorde palanchine îşi ziseprinţii daimyonu îngenuncheazăla porţile somnuluihipnozaacestei dimineţi stresantenu are efect

3.trăgând cu ochiul:procesiuneamergătorilor pe calea sfântuluis-a opritcând din răni a curs laptemăslinulflorile sufletuluile-a răsfirat prin cuvinte

poştaşii au schimbat caiişi-o sete a milei a uscat buzele

androiziicând cu-un piciorcând cu celălaltbat ritmul unor convulsiide nemulţumire

Mihaela Aionesei

dinţii celei mai poerfecte geometrii

fără milă buzele au gustat beţia de sub pieleun stol de vrăbii şi cete de mânji se-ntrecpe pajişte un anotimp răsfăţatde mireasma ciupercilor nebune face tumbe

căderea primului fruct din joacădoare şi moare ultimul fior nepătrunsîn dinţii celei mai perfecte geometriisufletul e un abisîntr-o mie de chipuri întrupate din nimic

fericirea e singura în stare să adune în pocale sângele scurs până la verdele scheletului de lut înainte de a şticâte stane de sare se vor sfărâma sub pleoape

să învingă furia ploilor abătute în rămasul din noi

se frâng duminici pentru întruparea apelor

dualitate

în miezul de inimăbate ora de dincolozadarnic aud ritmuliau formă fără a ficarnea cu ploile eioasele cu prafulviaţa un frisonfiecare ziun spasm de apeîn care doi necunoscuţicaută uscatul

Pag. 24 iulie - august, 2014 Revistă de cultură

Bărbatul privi lung oglinda neagră aferestrei. Se zări pe sine incert, vag, dedublat.Amintirile i se adunaseră buluc undeva în creş-tetul capului, vociferând gălăgios, ca motoareleunor maşini cu mulţi cai putere. Erau acum uncheag canceros, gata să-i ia în stăpânire mintea.Timpul se oprise undeva într-un punct stupid lacare revenea poticnit... se juca cu imaginile, de-formându-le, ca-ntr-o oglindă defectă, mobilă,pe care o închizi şi deschizi făcând haz de pro-pria-ţi făptură. Cine sunt? veni la un momentdat întrebarea. Ceva din sine murise... da! sepierduse aşa cum valul se lasă absorbit de nisip.Parcă tot sensul pe care îl acumulase de-a lun-gul celor 50 de ani fusese proiectat în atmosfe-ră, era acum doar un vulcan obosit după mareaerupţie.

Din suferinţa sa purcese o lacrimă, o la-crimă amară şi fierbinte care îi săpa, în curge-rea ei, un şanţ adânc pe porii feţei. O lăsă să seprelingă până la baza bărbiei... de acolo ea căzuşi se împrăştie pe dosul cartilaginos al palmei.

Unde sunt? veni o a doua întrebare. Arfi vrut să se ridice, să plece, să fugă undeva, în-tr-un colţ de lume, să-şi ascundă durerea. În casaaceea se simţea străin. Acolo se adunase totul,şi acolo dispăruse totul, în doar o clipă. Faţa îigrimasă sălbatic. Îşi reaminti brusc silueta fiu-lui îndreptându-se cu paşi viguroşi către uşă...avea chipul rece, nestrămutat... a ieşit fără mă-car să-l salute... a dispărut ca o umbră la lăsareaîntunericului. Nu mai era acolo. Şi totuşi, îl sim-ţea, îl simţea lângă el, printre lucrurile din casă.La fiecare pas îi zărea chipul, îi auzea glasul...apoi vocea se legăna, se lungea ca o gumă demestecat, stingându-se-n tăcere... şi faţa lui albădevenea tot mai obscură... în curând n-o maivăzu. Pierise. Pierise cu totul. Un geamăt seprăbuşi în el.

Era oare adevărat? veni a treia între-bare. Simţea cum realitatea îi fuge de sub pi-cioare... cum se prelinge încet într-o realitate cenu ţine de lumea asta, o realitate numai a lui, caun pahar în care era turnat şi din care nu maiputea ieşi, fiind definitiv separat de ceilalţi. Da!acum totul se preschimbase. Parcă şi ticăitulceasului nu mai era acelaşi, îşi pierduse ritmul.Parcă şi mobilele pe care le avea de atâţia aniîşi pierduseră semnificaţia. Erau îngropate înmoarte, o moarte ciudată, în care singurătateadevenise perfidă... căci nu e totuna să fii singurnumai cu tine şi să fii singur printre ceilalţi.Acum totul plângea cu el... şi el nu se dorea com-pătimit. Apoi, din nou se privi în geam, se pier-du într-o identitate nouă, se simţi iritat de lu-crurile din jur şi aruncat într-o lume în care odih-na era doar o fantezie.

În camera aproape pustie, pe canapea-ua veche, din lemn de arin, silueta unui bărbattremura ruptă de durere în bătaia primelor razede lumină.

– Ia ascultă mă, am auzit că fiut-o aplecat!?

– Mda!Cine mai era şi bolmojitul ăla cu zâm-

betul supt de batjocură?

– Da’ ce! Îi era greu acasă? – I-o fi fost, că doar n-a plecat degea-

ba, spuse un alt individ cu capul ras şi ochii în-fipţi adânc în orbite.

– Mare samavolnic. Pesemne că îl bă-teai... ca pe nevastă-ta... că parcă şi aia ţi-a datpapucii la fel.

– Nu te lua de nevastă-mea, răspunsebărbatul. Nu ai cunoscut-o... nu ştii nimic de-spre ea. Şi ţie ce-ţi veni, se adresă celui chel, teştiam băiat de treabă. De ce îi ţii isonul?

– Da’ de ce crezi că-mi ţine isonul,mă!? întrebă primul cu o mutră înciudată. Ce,nu-i adevărat, spune şi tu?! Nu o băteai?!

– Gata mă, se supără cel chel simţindtristeţea bărbatului din faţa lui. Nu vezi că omule supărat. Ce tot îi dai apă la moară? De parcătu ai fi altfel... ce, tu nu îţi baţi copiii?

– Îi bat, cum nu, da’ nu ca să-i fac să-miplece din casă, că doar nu-s aşa de prost.

– Ei da, l-am lovit de câteva ori. Şi ce-icu asta. Am fost un tată bun, întotdeauna. Nuam băut şi nu am umblat după alte femei, cumfaceţi voi. Dar dacă aşa mi-e firea. Dacă aşa amfost educat de mic, când tata mă băga în şură şimă lovea minute întregi cu biciul. Ce să fac?Am simţit şi eu nevoia să fac acelaşi lucru. Şi câtam putut m-am abţinut. Da’ fiara din mine num-a lăsat. A trebuit să dau, să dau, să dau... şibărbatul scrâşni neputincios din dinţi... ochii ise înroşiseră iar gura i se căscă sub impactul fu-riei...

– Du-te repede dincolo!Băiatul refuză. Plângea, tremurând din

tot trupul, cu faţa congestionată şi ochii orbiţi delacrimi.

– N-auzi?! zbieră femeia. Fugi, acum,că vine!

– Nu, strigă copilul, nu, vreau să fiu a-ici, cu tine. Lasă-mă mamă!

Femeia îl prinse de mână şi încercăsă-l împingă cât mai departe de ea. Copilul făcucâţiva paşi înainte. Se opri confuz şi se întoarsemai aprig lângă piciorul femeii. Se înghesui înea, îmbrăcându-şi faţa plânsă în fusta caldă.

– Eşti un bou!. Femeia repetă gestul, de data asta cu

furie. Urmarea fu catastrofală. Băiatul zburăînainte cu o viteză care îi depăşea puterile. Seîmpletici şi căzu lovindu-se cu fruntea de toculuşii. În mai puţin de o secundă se ridică ameţitcu faţa năclăită de sânge. Nu simţea durerea,dar ştia că se întâmplase ceva grav. Femeia nurealizase nimic. Părea hipnotizată de acea „ve-nire” care îi ameninţa pe amândoi. Privea în-tr-o altă direcţie şi continua cu o gesticulaţiedementă să împingă un ceva invizibil.

– Fugi, acum, du-te! – Aha, aici erai!Apărut din întunericul holului, băr-

batul admira satisfăcut starea deplorabilă a ce-lor două fiinţe.

– Vă e frică de mine, ai? Da’ ce, mă,gâştelor, crede-ţi că vă puteţi ascunde? Undefugiţi? Şi cu o tonalitate batjocoritor-ameninţă-toare, se adresă băiatului:

– Ia hai tu încoace? Ia hai să te învăţeu să mă mai minţi altădată!

Ţinea în mâna dreaptă o curea soldă-ţească cu cataramă grea.

– Nu tată! Te rog să mă ierţi... nu maifac.

Şi cu un gest brutal, tatăl îşi împinsefiul în interiorul negru al holului. Băiatul se pre-linse pe covor, izbind-şi violent bărbia de po-dea. Câteva şiroaie de lumină se perindarăscurt pe faţa ochilor săi. Bărbatul aprinse be-cul, pervertit de spectacolul obscen ce avea săurmeze. Din câteva mişcări fu deasupra băiat-ului. Îi dezveli dosul şi începu a-l lovi cu sete...gesturile sale mecanice vădeau obişnuinţa cucare îndeplinea acea „muncă” educativă. Ic-nea încrâncenat după fiecare lovitură şi răsuflasatisfăcut de gemetele volatile ale băiatului.Lovi până când pielea fină crăpă, lăsând săstrălucească o pânză roşiatică de sânge, cea pecare o aştepta de fiecare dată. Abia atunci, caun resort stricat, îşi încetinea mişcarea în timpce ritmul gâfâielilor băiatului se accentua spo-radic. Şi, de la un capăt la altul, ca-ntr-un vis,se auzeau scâncetele înfundate ale femeii.

...Le simţea şi-acum lovindu-i uşortimpanele urechilor. Hm. Poate că exagerase.Dar aşa fusese învăţat. Nu ştia alt fel de a rân-dui lucrurile. Avea putere şi asta, acolo, în fami-lie, îl avantaja. Cum să-şi fi impus altfel autori-tatea? Totuşi, greşise... îi pierduse pe amândoi...şi pe ea, şi pe el. Strategia nu fusese bună. Eralogic. Altfel nu ar mai fi fost acum singur.

Bărbatul se aplecă deasupra mesei în-gropându-şi faţa în palme. O lacrimă se iţi prin-tre degetele-i groase. Un gest pe care ceilalţi doiîl găsiră nelalocul lui. Nu erau obişnuiţi cu aşaceva. Se priviră laconic. Şi, ca şi cum s-ar fiînţeles, se ridicară deodată, lăsând silueta băr-batului scăldată în lumina brutală ce năvăleaprin geamurile uriaşei săli de mese.

Obişnuita plimbare prin părculeţul dinspatele teatrului era acum atât de seacă încâtbărbatul se opri pe o bancă pentru a-şi mai oblo-ji rănile. Le simţea în tot trupul cum zbiară încontactul cu ceea ce avea mai hidos viaţa: sin-gurătatea. Şi parcă şi singurătatea asta aveaceva neputincios în ea. Era grea, infecundă, să-ţioasă. Îi măcina interiorul ca o maşină de tocat.Din ambientul cald al persoanelor pe care le cu-noscuse şi pe care le iubise, atât cât ştia el săiubească, fusese aruncat năprasnic într-un cevape care nu îl înţelegea, într-un ceva nedefinit...cum poate tăcerea să-ţi zbiere în urechi?

Există o tăcere zgomotoasă care parcăvine din tine, iese la suprafaţă şi-ţi arde timpa-nele. Şi-atunci tot ce ştii, tot ce simţi, tot ce-ţiaminteşti, prinde forme noi, ciudate, şi-ţi parstranii pentru că nu le-ai văzut niciodată aşa,pentru că le-ai ştiut mereu altfel. Sau oare nu-mai ţi s-a părut? În preajma copacilor totul sedistorsiona... oamenii deveneau năluci vii, tran-sparente, care parcă pluteau undeva la câţivacentimetri deasupra pământului. Iarba avea oînălţime monstruoasă... se ridicase parcă de ni-căieri deasupra lui dezvăluindu-şi o latură tero-rizantă, legănându-se ca flacăra într-un sfeşnicdeschis, aducându-i aminte cât de uşor se poatepierde totul în acea legănare domoală, şi totuşi,atât de dramatică. Ah, ce simplu era. Ce simplupierduse totul. Nu bănuise nimic. Nu putea fidecât el... dar un el în care se adunaseră toatemiasmele hâde ale unei copilării ratate, aşa cumvaza cu flori ascunde sub înfăţişarea ei sublimăun miros respingător de excremente. De fapt,ce pierduse? În afara celorlalţi, a celor pentru

(Continuare în pag. 25)

Proză în concurs

Dorin Mureşan

TATA ŞI CUVINTELETATA ŞI CUVINTELE

Fereastra Anul XI, nr. 5 (86) iulie - august, 2014 Pag. 25(Urmare din pag. 24)

Tatăl şi cuvintelecare simţea ceva. Se pierduse oare pe sine? Nu,el era acolo... ştia asta, dar era parcă altcineva.Nu se mai putea suporta. Nici lucrurile din jurnu-l mai suportau, fiindcă deveniseră altfel,aveau o altă înfăţişare în faţa lui, şi asta nu oputea pune pe seama unei dereglări mintale. Laurma urmei el era acolo, aşezat pe o bancă, cupicioarele adunate timid. Hm. Degeaba, nu maiera acelaşi... nu mai era acelaşi... Şi părculeţulîi oferi un gol în care îşi înghesui privirea. Ră-mase blocat aşa câteva minute.

În clipa în care se ridică un băiat îitrecu prin faţă atingându-l uşor cu geaca roşie.Şi el avusese o astfel de geacă. I-o făcuse mamacadou, de Crăciun. A primit-o tulburat, ca şi cumi s-ar fi oferit un mărgăritar nepreţuit pe care îlvisase de-atâta timp. A luat-o cu mânuţele luigingaşe şi s-a retras în baie. Acolo a plâns debucurie. N-a vrut să-şi împărtăşească fericireade a avea ceva numai al lui cu nimeni. De-venise un egoist placid, aşa cum şi el deveniseegoist în urma loviturilor de bici care încă maiputeau fi vizibile pe spate. Dar egoismul săuera rece, era pragmatic... era egoismul unuivânător ce-şi urmăreşte prada şi nu se lasă pânănu o vede la picioarele sale. Doar aşa fusese cres-cut. În minte i se depănau toate întâmplările ca-re, laolaltă, dăduseră naştere monstrului.

Cu mulţi ani în urmă... să fie vreozece?... fusese angajat la o societate de pomi-cultură... era doar un simplu muncitor ce străbă-tea zilnic kilometri întregi pentru a verifica sta-rea livezilor. Avea experienţă cu astea şi ştiaexact când pomii trebuiau trataţi cu pesticide.Le verifica atent scoarţa şi muchia frunzelor...se urca agil pe crengi şi se lăsa îmbătat de miro-sul crud al vieţii aceleia statice. Chiar aşa! Cumputea copacul să se suporte, trăind şi neputândface nimic pentru a simţi cu-adevărat lucrul ăs-ta. Oare copacul era conştient de ceea ce este?Erau întrebări ciudate ce-i veneau aşa, dintr-odată. Răspunsurile nu le găsea. Din când încând mai întâlnea câte-o femeie care culegeafructe pe furiş. O lua la bani mărunţi, deşi trea-ba asta nu ţinea de meseria lui. O făcea în joacăaşa cum fugărea şi copiii veniţi la furat, luând-ola goană după ei dar râzând cât îl ţinea gura. Şibărbatul se aruncă într-un zâmbet. Aşa a cunos-cut-o pe ea, cea care îl părăsise. Ce vremuridomnule, ce vremuri! A surprins-o undeva sus,pe o creangă. I-a zărit coapsele albe şi un im-bold venit dinlăuntru l-a făcut să tacă. S-aapropiat tiptil, înghiţind-o cu privirea. Era eaînsăşi un fruct, un fruct sălbatic care prin sim-pla-i apariţie îl otrăvise. A chemat-o blând şi eai-a răspuns cu o privire uşoară. Nu s-a speriat destatura lui. Dimpotrivă, a rămas acolo sus, in-diferentă, abandonându-se privirii bărbăteşti desub ea. Culegea în continuare fructele roşii, eta-lându-şi mâinile firave, ca o chemare.

S-au căsătorit repede. Singura lor pro-blemă erau banii. O duceau greu, ea fiind cas-nică, el, un biet muncitor care îşi forfeca picioa-rele cât era ziua de lungă. Poate că un ban înplus le-ar fi schimbat destinul, îmbunându-l.Însă viaţa lor de cuplu s-a agravat odată cu ve-nirea copilului. Bărbatul se simţea tot mai obo-sit. Rănile pe care i le lăsase tatăl în copilăries-au redeschis. Da, când era mic o ducea şi maigreu. O sărăcie lucie îi lovise familia omorând-ope capete. Iar acum simţea acel uragan reve-nind asupra lui, asupra propriei familii. Şi, înce-tul cu încetul, îşi însuşi atitudinea propriuluitată. Intra în casă pus pe ceartă. Scandalul iz-

bucnea întotdeauna de la cel mic... fie că numănâncă cum trebuie şi slăbeşte, fie că nu arecu ce se îmbrăca... găsea întotdeauna ceva pede reproşat soţiei. Nu... n-a lovit-o niciodată.Sau poate... într-adevăr, i-a dat o palmă... daratunci era roşu de furie, nu mai gândea nimic,îşi pierduse cumpătul. În schimb, îşi vărsa nebu-nia pe cel mic... ah! cât îl mai bătea.

– Ia hai încoace! Spune-mi, unde i-aiascuns?

– Ce să ascund, tată? întrebă băiatulcu o voce tremurândă, simţind furtuna pe-a-proape.

– Cum ce?! Mă mai întrebi? Neruşi-natule! Mizerie de om!

– Dar, tată, n-am făcut nimic! – Banii! Banii pe care mi i-ai furat din

buzunar... unde-s? Spune-mi!– N-am furat nici un ban, crede-mă...

nici nu ştiu ce bani ai avut... – Nu ştii?! Te-nvăţ eu minte. Ia hai să

afli! şi bărbatul începu să-şi scoată cureaua dela pantaloni cu gesturi precise.

– Te rog nu, nu mai fac! – Aha! Deci recunoşti, nesimţitule!

Nemernic ce eşti... după minciuna de-atunci,acum şi furtul. Ce-o să mai urmeze, a? Ia haisă vezi ce le fac eu hoţilor.

– Nu tată... te rog!O lovitură cu dosul palmei peste faţă

îl muţea imediat pe cel mic. Tatăl îşi lovea fiulvărsându-şi amarul în sunetele de sticlă urzitede atingerea celor două piei, una moartă, cea-laltă vie, nesupusă. Şi nici unul nu-şi aduceaaminte că banii pieriseră pe întreţinere.

Şi bărbatul se pierdu lăcrimând în guraneagră a unei străduţe strâmte.

De câteva zile începuse să citească.Deşi nu avea şcoală multă, simţise de multe orinevoia de a căuta ceva dincolo de lucruri. O sa-tisfăcea cu o carte. O carte uşoară căreia nu-iînţelegea mai niciodată sensul. Rămânea însăideea... faptul că încercase să fugă pentru câte-va ore de ignoranţă. Inginerul de la pomicola îilăudase mintea asigurându-l că îi era ascuţită.De altfel, au şi stat de vorbă pe tema asta.

− Să ştii măi omule că nu eşti prost, i-aspus atunci. Uite, uneori şi pe mine mă pui încâte-o situaţie jenantă fiindcă nu îţi pot răs-punde. Ai un ceva misterios care depăşeşte ba-nalul din tine. Hm. Doar ştii că atâţia ţărani auajuns sus, sunt scriitori şi fac treabă bună. Nucă tu ai să fii scriitor vreodată, dar poţi să faciceva cu viaţa ta. Ceva mai mult.

Cuvintele i-au rămas multă vreme în-tipărite în minte. Şi nu de puţine ori s-a întrebatce anume să facă, ce voia să spună inginerul.S-a gândit săptămâni în şir. A încercat chiar şisă scrie. Dar cuvintele se mişcau anapoda... nustăteau la locul lor. Parcă le-ar fi aruncat cu de-asila pe foaie. Se întrista şi ieşea afară la aer...

mergea în părculeţul din spatele teatrului. Pe-trecea acolo ore în şir, numai cu sine. Faptulăsta îl irita. Deşi era la început lucid, cu timpulmintea o lua razna. Se enerva atunci pe inginer,pe vorbele lui grele, dar se enerva şi pe sine, fi-indcă părea definitiv închis, ca o nucă ce se în-căpăţânează să nu se lase crăpată. Din câţivapaşi era acasă, pus mai abitir decât înainte peceartă.

Acum revenise la acele încercări. Abor-dă câteva lecturi uşoare, din reviste de divertis-ment. Îşi cumpărase şi vreo două ziare de in-formaţii, precum şi o revistă de specialitate. Peprimele două le citi pe nerăsuflate. Cuvintelese legau uşor... parcă erau făcute din zahăr şiparcă le simţea gustul. Cum reuşeau cei de din-colo de ele să descrie cu atâta uşurinţă şi adec-vare o situaţie banală? Hm. Cât ar fi vrut să ştie,să-şi poată şi el încondeia propriile gânduri careîi vălătuceau mintea. Era oare posibil? Şi cânds-ar fi întâmplat aşa ceva? În revista de specia-litate (ceva de şi despre literatură) se pierdu cutotul. Cuvintele îi erau inaccesibile. Roşi, ruşi-nat ca un copil care nu-şi ştie lecţia...

– Eşti gata? Băiatul silabisi grăbit câteva fraze a-

runcându-şi ochii în tavan. Încerca să chemecuvintele, dar acestea, ca pentru a-i face în ciu-dă, rămâneau acolo, sus, aproape mute. Eradoar o bombăneală pe care n-aveai cum s-oînţelegi. Ideile se rupeau, se desfăceau unelede altele şi se readunau într-un haos iritant laureche şi minte.

– Fir’ ai tu să fii! Iar n-ai învăţat nimicazi. Păi pe ce lume trăieşti mă băiete? Ţi s-aurcat la cap că sunt plecat toată ziua şi uite!nu-mi înveţi nimic. Ia să vedem ce putem face.

Bărbatul îşi scoase curea în timp ce fă-cu cei câţiva paşi până la masa copilului.

– Deci, ce avem aici, spune? – Ăăă... – Nici un „ă”... şi bărbatul îl lovi cu

cureaua peste faţă. Nici un „ă”, auzi!? Mie săîmi spui care e lecţia ca să te ascult!

– Uite tată! Avem asta! spuse băiatulcu ochii plini de lacrimi.

– Bine, dă-i drumul. În camera neluminată, tatăl citea din

cartea fiului urmărind cât putea mai bine rân-durile pe care copilul încercase să le memo-reze. Şi la fiecare cuvânt pierdut, la fiecare vir-gulă, paranteză şi orice alt semn de punctuaţie,o lovitură năprasnică îi încorseta faţa. Când încele din urmă i se înroşi toată, băiatul leşinăde durere. Nu era o durere fizică, ci o durere aspaimei, durerea aceea care înăbuşă orice fă-râmă de speranţă, ca şi cum ai alerga cătreceva ştiind sigur că acel ceva nu va fi niciodatălângă tine.

Bărbatul se prăbuşi în noaptea somnu-lui, cu revista în mână şi cu faţa roşie a băiatu-lui pierdută undeva sub gene.

În următoarele zile, bărbatul ignoră totceea ce se întâmpla în jurul său. Se lăsa în voiaunui vis în care figura sa părea că străluceştede lumină. Se simţea altul... un om nou. Cevadin sine triumfase, ca şi cum ar fi descoperitpentru prima oară adevărul. Munca nu-i maipria deloc. Lucra într-o fabrică de rulmenţi, camuncitor necalificat, şi mai tot timpul făceaacolo pe salahorul cărând unelte şi mutând ma-şini dintr-o parte în alta. Acasă se zbătea în mre-jele cuvintelor necunoscute din revista aceea despecialitate. Pentru prima oară în viaţă îşi cum-părase o carte, un dicţionar care îi explica înţe-

(Continuare în pag. 26)

Pag. 26 iulie - august, 2014 Revistă de cultură(Urmare din pag. 25)

Tatăl şi cuvintelelesurile de cealaltă. Şi când termina o frază olua de la capăt ca să-i înţeleagă sensul. Dar nureuşea. Se întreba atunci dacă nu cumva şi înspatele frazelor era vreun înţeles ascuns. Nuputea însă să conceapă aşa ceva... şi oricum arfi fost prea mult pentru el. Şi-aşa efortul pe careîl arunca în acel travaliu îl obosea peste măsură.Adormea şi visa rânduri fără capăt de cuvintemergând dintr-o parte în alta, stâlcindu-se, lo-vindu-se unele de altele.

Într-o dimineaţă, când se ridică în ca-pul oaselor, îşi spuse fără să înţeleagă: „oame-nii nu sunt ca şi cum ar fi”. De unde ieşise a-ceastă frază atât de simplă şi atât de complicatătotodată? Din gura lui? Era oare posibil? Darce însemna? Că doar nu vorbise degeaba... cusiguranţă erau cuvinte cu sens, cu un înţelesanume, altfel la ce bun să le fi rostit? Toată ziuao pierdu încercând să rezolve misterul. La fa-brică, în sala de mese, se retrase undeva în um-bră pentru a nu putea da nas în nas cu colegii.Şi totuşi, unul dintre ei, cel chel, îi deranjă fră-mântarea aşezându-se lângă.

– Mă, da’ tu te-ai prostit de tot de numai vrei să vorbeşti cu noi?

– Nu, îi răspunse bărbatul sec. – Păi atunci?! Ce s-a întâmplat. Eşti

cătrănit rău, îî? Lasă mă că s-a întoarce băiatul,nu-ţi fie teamă. Că doar ce are să facă, unde săse ducă?

– Eu ştiu!? Dacă aş avea răspunsul ăs-ta, poate că acum ar fi lângă mine.

– Ciudat mai eşti şi tu... parcă te-aischimbat. Ai întâlnit vreo femeie? şi chelul râsede propria întrebare.

– Nu... doar că mă macină ceva şi nuştiu să-i dau răspuns.

– I-auzi!! Şi ce anume te macină, ca săzic aşa.

– Păi uite... azi dimineaţă când m-amtrezit mi-au venit în minte nişte cuvinte... aşa,ca şi cum le-ar fi rostit cineva, lângă mine.

– Cuvinte? Ce cuvinte?

– Mi-am spus că „oamenii nu sunt caşi cum ar fi” ...

– Cum adică? – Asta-i că nu ştiu nici eu. M-am tot

gândit... adică oamenii sunt aşa, dar nu suntcumva aşa, ci parcă altfel...

– Adică cum? – Hm. Nu ştiu. – Mă, tu te-ai ţicnit la cap. Păi cum să

fim, măăă... suntem la fel, toţi, nu vezi? Ce, eum-am schimbat, mi-am lăsat păr?

– Da’ nu despre asta-i vorba. E altceva.Hm...

– Cum să fie altceva. Uită-te la ăla! Nubagă în el ca ieri?

– Ba da. – Păi atunci? Bărbatul îl privi mirat pe interlocuto-

rul său. Se simţea sufocat de imaginea aceea sca-broasă, de chelia lui goală care ascundea o min-te îngustă ce nu voia nici în ruptul capului sătreacă în acel ceva de dincolo, în înţelesuriledin spatele cuvintelor. Şi în momentul acela re-aliză că şi el fusese aidoma... un tăntălău care nuînţelegea mai nimic şi nu ştia decât să facă ce ise spune. Păi oare nu era normal ca inginerii şidirectorii să se lăfăie în birouri somptuoase devreme ce ştiau ce e dincolo de lucruri? Pentruce atunci mai făcuseră o şcoală? Nu tocmaipentru a avea acea înţelegere, adică totul?

– Mă, băiete, mă, tu chiar nu vrei săînţelegi cu frumosul când îţi spun că n-ai cecăuta în aparatul ăla?

– Dar tată vezi că eu ştiu... – Ce ştii tu, mă!? Te crezi deştept? Ce,

poţi să-mi explici tu ce-i acolo?– Da şi nu. – Nu ţi-e ruşine să-mi dai mie răspun-

suri de-astea? Hîî? Cum adică şi da şi nu...cine te crezi?!

– Păi ştiu unele lucruri, pe când alteleîmi sunt ascunse. – Du-te nu mă-nnebuni! Cum adică şi

ştii şi nu ştii? – Uite... asta e o diodă... ştiu ce face...

ăsta e un condensator şi poţi să-ţi spun că...

– Nu tre’ să-mi spui nimic.Bărbatul privi agitat înspre placa elec-

tronică a aparatului. Vedea acolo râuri de me-tal întortocheate şi nu putea să creadă că min-tea băiatului înţelegea ceva din nedesluşitulăla.

– Şi ăsta ce-i? întrebă el, încercândsă-şi ia prin surprindere fiul.

– Ăla e un circuit integrat... încă nuştiu ce face, dar am să aflu curând.

Bărbatul îi trase o palmă grea pesteobraz.

– Nu ştii, ai? Da ce ştii tu, mă? Că decând te-am făcut nu-mi spui decât că nu ştiinimic, fir’ai al dracului.

Şi cu o furie şi mai mare, tatăl se nă-pusti asupra fiului, lovindu-l cu palma peste ceapuca. Băiatul se prăbuşi jos şi se strânse înpropriul trup pentru a evita loviturile.

Dintr-o dată, bărbatul se lumină. Min-tea lui pricepea cuvintele. Cuvintele erau acolo,rătăcite. De-acum, le găsise. Înţelegea că fărăele nu exista nimic. Şi mai înţelegea că nu exis-ta nimic fiindcă nu erau doar cuvinte, ci aveauun înţeles ascuns. Dulci nu erau cuvintele, dul-ce era miezul lor. Dar acest miez putea fi amarcâteodată. Ca atunci când fiul său fugise de-a-casă. Ca atunci când nevasta lui fugise de-aca-să. Singurătatea cu care rămăsese era amară.Singurătatea era lipsa cuvintelor celor pe care-iiubea şi care acum, departe de el, nu-i mai vor-beau. Nu-i mai puteau spune nimic. Oameniiaceştia erau acum ca şi cum n-ar fi. Erau de-parte, erau o amintire. Amintirea cuvintelor loradresate lui în oareşce situaţie. Şi, cu amărăciu-ne, realiză că mai toate aceste cuvinte purtau înele furie sau ură. Şopti: vai, cât îi iubesc! Cât îiiubesc, şi nu le-am spus-o niciodată.

Şi bărbatul se ridică de la masă fără sămai zică o vorbă. Plecă de la locul de muncă fă-ră să dea explicaţii. Fugea să-şi găsească fiul,fugea să-şi găsească nevasta. Să le spună că îiiubeşte. Dar nu aşa, ca şi cum n-ar fi. Ci aşa,aşa cum sunt. Să le spună că îi iubeşte de-ade-văratelea.

Ion RoşioruVamă

Mâine-poimâine voi pleca:Tristeţea mea-i deja la pândăŞi simt că n-am în faţa saNicio speranţă de izbândă!

La gară n-o să fiu de faţăSă nu rămân pustiu în eaCând peste ochii hulpava ceaţăCu zarea-ntreagă-mi va cădea!

La vama timpului plătescCu versuri fiindcă te iubesc!

Creion

Chiar sub steaua căzătoareCântă lebăda şi moareŞi la cap de drum zăludBeat de vrajă o aud!

Ploaia razelor de lunăCade lină peste dună;Soarta mea cu chip rebelE nisipul din castel!

Iarna absolută-aparePeste ultima-mi plecare;Nicio clipă nu se-ndurăCă-s singurătate pură!

Pantum

Un cerşetor cânta din violon.Ieşea din cruce izul de răşină.Lângă mormânt tăceam la unison.Briza-ncepea s-adie pe colină.

Ieşea din cruce izul de răşină.Mierla se retrăgea într-un cotlon.Briza-ncepea s-adie pe colină.Noaptea era o mare de gudron.

Mierla se retrăgea într-un cotlon.O buhă s-auzea dinspre ruină.Noaptea era o mare de gudron.Mi-a picurat pe deget stearină.

O buhă s-auzea dinspre ruină.Dormea-ntre flori un flutur

galanton.Mi-a picurat pe deget stearină.Un cerşetor cânta din violon!

Vilanelă

Moartea la fereastră-mi bateSă-mi ofere ceai de păpădie.Frigul dur fiinţa mi-o străbate.

Fac strămoşii semne disperate.Milostivă soarta n-o să-mi fie.Moartea la fereastră-mi bate.

Ca un şarpe beat în libertate

Vântu-mi intră şi prin zidărie.Frigul dur fiinţa mi-o străbate.

Pe la mine nu se mai abateFactorul poştal de-o veşnicie.Moartea la fereastră-mi bate.

Să mă vadă preotul chemat e.Nu-mi mai arde de ipocrizie.Frigul dur fiinţa mi-o străbate.

Las romane-n veci neterminate.Focul se hrăneşte cu hârtie.Moartea la fereastră-mi bate.Frigul dur fiinţa mi-o străbate!Poemul de sâmbătă

Uşa ta începuse să plângă!

Poemul de sâmbătă

Uşa balconului meusâmbăta dă spre poem;stepa îşi mână aiciturmele vântului sec;profesorul de muzică vineacasă fumându-şi blazarea -cândva mai visa simfonii;o femeie cu părul pe moaţe-a ieşitla balconul vecin să oberve de nu trece cumva pe aleisărbătoarea de mâine;o fată cu geantă maron

pleacă acasăundeva într-un sat de nohai;o, cât de puţin a lipsitpe vremuri să-mi devină soţie;copiii bat mingea,pe mine mă bate doar vântuluscatşi fiece versmă costă exact o beţie!

E sâmbătă iarăşi -o, sâmbăta meaatât de nurliu-balalie!

Uşa ta

Mai zăbovisem o ultimă clipălângă tristeţile tale;seara reproşurilor serăspândea ca o fiere;un copil suspectatde ereditate-ncărcată-i tăiase neliniştii aripa stângă,„Ştii! tocmai au sunat de la firma aceeacare închiriază cu ora destine, mi-ai zis tu,au, pe semne, nevoie de tine!”„Negreşit!”ţi-am răspunsşi m-am dus...Uşa ta începuse să plângă!

Fereastra Anul XI, nr. 5 (86) iulie - august, 2014 Pag. 27

SINTAGME LITERARENr. 3 (8), Mai - 2014

Rubricile de poezie ale revistei Sin-tagme literare, editată de Asociaţia Culturală„Vatra Dudeşteană” sub patronajul Consiliuluilocal al comunei Dudeştii Noi, sunt - ca de obi-cei -un zbor deasupra cenuşiului cotidian. Iatădoar câteva eşantioane lirice, în sprijinul acesteiafirmaţii: „poţi tu să-mi alegi un munte şi săscrii pe el/ nu te uit nu mă uita” (Silvia Bitere- Dreptul meu la visare); „aici sunt respirărilemele/ aer înmulţit spre veşnica pomenire/ dra-gostea mea/ ca o splendidă blană de urs în-tinsă/ la picioare/ Dumnezeu ştie de ce sufletul/numai lătratul câinilor îl aude” (Mioara Bă-luţă - Sonet delicat); „uneori plecăm sus/ peacoperişuri ascultăm visuri străine/ le prindemîn borcan ca pe fluturi/ şi le privim pe rândpână/ se termină ţigările/ când vine dimineaţa/naiba să o ia - infinitul/ ne trezim într-un pat şiaşa zi cu zi/ iar pe afară/ azi am văzut doar ur-me, pantofi/ câţiva copii, picioare lungi/ şimâini grăbite/ copaci, pereţi şi scările/ noi nuprivim feţele oamenilor/ să nu obosim” (Mari-cica Frumosu - Ne trezim într-un pat)

„Linia Vieţii este, la Ileana Mălăn-cioiu, netranzacţională şi creierul poetei, «în-fierbântat de durere», convoacă - pentru a cu-ceri demnitatea spaţiului lăuntric - o figuraţiebiblică şi mitosul arhaic. Datul biografic, eli-berând bogate sugestii, testează parabola exis-tenţială. Locuit de spirite cu adevărat «libere»,spaţiul thanaticului se dilată, «cucerind» viaţacomunizată: coşmarul social, găunoşenia, dis-perarea mocnită. Iată substratul insurgent alunei lirici inflamate; şi al unei poete care, cavoce inconfundabilă, crede, nestrămutat, într-o dorită reînviere spirituală.” Astfel îşi încheiecriticul literar Adrian Dinu Rachieru eseuldedicat unei mari şi inconfundabile poete (Ilea-na Mălăncioiu - Exerciţii de exorcism)

Nr. 4 (9) - iulie 2014 În versurile Cleopatrei Lorinţiu de-

părtarea ninge cu foşnet de arip: „Locurile înde-părtate/ Nu te ajută să uiţi, ceea ce e nălucă,/Iluzie, irosire,/ Ceva atât de bun inimii noastrerănite./ Rănite de ce ?/ Locurile îndepărtate/Sunt doar sanatorii zadarnice, carantine/ Aleiubirii nefaste, şanse de suferinţă/ Şi împăcarecu tine însuţi./ Locurile îndepărtate/ Sunt lam-pioane pe străzi iluzorii/ dintr-un Soho fărăsonor./ Mi-e teamă de mine. Şi de câtă/ argin-tată tristeţe mă poate recâştiga/ într-o zi dintrecut.” (Deasupra Labradorului)

Ironic şi amar Liviu Ioan Stoiciu se

vindecă, prin poezie, de vehemenţa discursuluicotidian: „O poartă care se deschide când/ în-floreşte iasomia. Vezi în/ ea surâsul vechiuluizeu, palid, şi încântarea/ pe care i-o provoacă/mirosul de iasomie… În oglinda unei băltoace,la/ răscrucea vremurilor. Vezi? Nu/ văd decâtun şoarece/ înecat. Tu ce faci, îmi ghiceşti des-tinul în şoarecele/ ăsta mort? Vino-ţi în fire…”(câteodată destinul)

Grupajul semnat de Silvia Gotean-schi confirmă, aşa cum a făcut-o şi recent lan-satul său volum apărut la editura bucureşteanăVinea (Dramaturgia lucioaselor funii) faptulcă tânăra poetă de peste Prut este, deja, una din-tre cele mai limpezi voci ale liricii noastre fem-inine. Iată două scurte citate: „soarele acestastrăin vinde lumină, măi băiete,/ te țin în minecu magneți, deşi nu exişti,/ tu eşti acel oricesânge din care scriu cât de/ sucită e lumea,când îmi trebuie, eu îmi cumpăr durerea/ şi a-tunci poezia mea e, iar şi iar, o ghiulea caldă.”(Monothematică); „ce altceva ai mai fi vrut,dacă nu un sfârşit ca acesta,/ când eu mă întorcşi tu pleci, când eu cad/ şi tu te ridici, când eute previn şi tu nu crezi că/ dragostea e un ani-mal, iar mie chiar mi-e milă de javră.” (Caiverzi pe pereţi)

O gară şi un suflet de copil rămas însingurătatea peronului. Apoi, în proza Floren-tinei Loredana Dalian (Când Dumnezeu eraimpiegat), apare Atotputernicul, care întoarcetrenul destinului: „Mi se părea că-L văzusempe Dumnezeu. Avea haine de impiegat de miş-care, niţel cam ponosite, părul cărunt şi rar şipaletă roşu/ verde. O paletă şi-un fluier, cu carefăcuse prima minune din viaţa mea. Eu stri-gasem, aproape cu deznădejde, în capul per-onului: „Doamne, nu!”. Îl chemasem. Venise.A dat trenul înapoi. Eu dau, acum, timpul. Şimă întreb ce-aş fi devenit, ce-aş fi fost astăzi,dacă în ziua aceea Dumnezeu n-ar fi îmbrăcathaine de impiegat şi n-ar fi oprit trenul care m-adus la examen. Poate aş fi fost un impiegat demişcare într-o gară, care ar fi oprit trenul pen-tru altcineva care mergea să dea examen lafacultate… Cine ştie…”

Anul VI, nr.5 (65), mai 2014

Nicolae Băciuţ, diriguitorul valo-roasei revitei târgumureşene, aduce un ultimomagiu celui ce a fost scriitorul Mihai Sin, di-rector de onoare al publicaţiei: „După Romu-lus Guga, Anton Cosma, Radu Ceontea şiIoan Radin Peianov, cândva nucleul de forţăal revistei Vatra, Mihai Sin pleacă acum săconsolideze o Vatră în ceruri, să scrie şi pen-tru îngeri. Fie-i odihna veşnică şi memoriabinecuvântată.

Şi să ne ţină spaţiu în revista Vatradin ceruri. Mai avem şi noi ceva de scrisacolo!

Amin! ”

Revista publică şi un fragment dinvolumul lui Mihai Sin, Ispita izbăvirii, în cursde apariţie la Editura Nemira, pe care maestrulnu a mai apucat să-l vadă tipărit. Iată o imaginesemnificativă a spiralei istoriei umane, mereualta şi mereu aceeaşi:

„Ar mai fi fost, desigur, şi alte asemă-nări între romani şi americani. Şi romanii fus-eseră un amestec de popoare şi rase, iar de laun moment dat au avut mulţi împăraţi «stră-ini». Chiar baza romană, «nucleul dur», cumse spune astăzi, fusese eterogenă, în compo-nenţa ei intrând latini, sabini, etrusci, troieniilui Eneas şi încă alţii, cunoscuţi şi necunoscuţide istorici. E extrem de dificil de spus, dacă nucumva imposibil, când anume s-a produs cu a-devărat unificarea acestor seminţii. Deoarecemomentul unificării ar putea fi pentru unii unpericol de moarte, o spaimă cumplită în faţaameninţării cu dispariţia, cu pieirea în neant,după cum poate fi un pact, o înţelegere tribală,consfinţită printr-o căsătorie sau chiar maimulte. Interesele economice nu sunt nici ele deneglijat, dar e greu de presupus că toate aces-tea pot produce o sudură definitivă sau măcaruna de foarte lungă durată: înţelegerile, pac-tele sau tratatele se fac pentru a fi cândva în-călcate, interesele economice se schimbă şi ele.Speculaţii, desigur, s-au făcut şi se vor mai faceîncă destule, doar Dumnezeu ştie adevărul. ”

ÎÎn interviul realizat de VioricaManga şi Marin Iancu (Vatra veche în dialogcu Teofil Răchiţeanu), cititorul are ocazia sădescopere Poetul îmbarcat de Geo Bogza pecorabia legănată în eternitate - Orion: „Muriseînsuşi Dumnezeu. Pustiu/ Era în lume şi de tottârziu/ Şi-un întuneric se făcuse, greu,/ Şi bâj-bâia prin el sufletul meu/ Şi nimeni alt în lumenu era./ Vecia sta pe umerii mei, grea,/ Şi îlruga pe Dumnezeu să-nvie/ Şi El tăcea. Nu maivoia să fie... ” (Şi El tăcea. Nu mai voia să fie...)

Un semn de readucere aminte a da-toriilor de care ne amintim în grabă, tot mai rarşi mai convenţional: „Centenarul naşterii Mag-dei Isanos bate la uşă (17 aprilie 2016), anulacesta se împlinesc şaptezeci de ani de lamoartea sa (17 noiembrie 2014), iar posteri-tatea încă nu şi-a achitat datoriile faţă de ooperă încheiată nedrept la 28 de ani, cândpoeta dovedise deja că lirica sa are distincţie,detaşându-se de cei din generaţia ei.

După ce a debutat la 16 ani, a publicatîn timpul vieţii un singur volum, Poezii, în1943, următoarele, până la antologia din 2013,adunând toată moştenirea literară a MagdeiIsanos, gestionată cu acribie, mai întâi de soţulei, Eusebiu Camilar, iar apoi de fiica sa, Elisa-beta Isanos, la rândul ei scriitoare.

În tot dramatismul ei, poezia MagdeiIsanos are seninătatea împăcării. Magda Isa-nos e o conştiinţă tragică, dar a opus disperăriigraţia detaşării. Patetismul ei bine temperat dăşi mai multă forţă imagisticii emoţionale.

Aş apropia poezia ei într-un fel de ceaa lui George Bacovia, iar în alt fel de poeziaIlenei Mălăncioiu, întrun registru al afinităţilorelective. ” (Nicolae Băciuţ - Seninătatea îm-păcării)

REVISTA REVISTELOR LITERARE

RĂSFOIRI

Pag. 28 iulie - august, 2014 Revistă de cultură(Urmare din pag. 27)

SPAŢII CULTURALEAnul VII, nr. 34/ mai - iunie 2014

Pornind de la un caz particular, Va-leria Manta Tăicuţu aduce în discuţie, în edito-rial, contextul în care plagiatul a devenit, la noi,aproape o… onorabilă îndeletnicire intelectu-ală:

„În ultimii ani, mass media, atuncicând a fost în criză de subiecte fierbinţi, a maiadus în faţa publicului, în mod anemic, însă,câte un caz de plagiat, mai cu seamă atuncicând vinovatul era om politic, ori profesor uni-versitar, ori cine ştie ce persoană plină de banişi dornică să-şi înnobileze CV-ul european cutitlul de «doctor în...». De fiecare dată, scan-dalul s-a stins, cumva, înainte de a începe, pă-gubiţii de idei (de obicei trecuţi de mult laDomnul) n-au avut cum depune plângere pe-nală, în timp ce copiatorii lor, ştiind cât descurtă este memoria colectivă la noi, au aştep-tat, fără să dea replică şi fără să-şi recunoascăfapta comisă, ca lumea să uite, iar ei să-şi con-tinue viaţa glorioasă ca doctori în ceva…”

Consistentul grupaj liric semnat deDaniel Corbu defineşte căutarea şi îndoiala,deschizând trapa prin care ne aruncăm în gol,undeva între Dumnezeu şi Kafka:

„S-ar cuveni un imn pentru/ aluneca-rea-n abis/ s-ar cuveni o dovadă!/ Şi pe cândse desface-n bucăţi zeul tău protector/ şi înflo-reşte văzând cu ochii labirintica/ civilizaţie/metatextuală/ iar miracolul dezgolirii de sineatinge apogeul/ cu aceeaşi febrilitate cu careneofiţii/ îşi împart Paradisul/ nu dispera! Lu-crul în care nimeni nu crede/ se-nfometează însine/ şi totul e salvator/ până şi această peticităsperanţă/ până şi acest vis amputat/ şi chiaraceastă dimineaţă în care/ stai şi priveşti pi-curii ploii pe un mormânt nou./ O trompetărezemată de zid./ Mâna clipocind uşor înspreinimă.” (Poftiţi, Domnule Kafka!)

Adrian Suciu developează imaginitrucate de blit-zul lui Dumnezeu, pe când duhulcuvântului plutea peste ape: „N-am scris nimic.Am fotografiat porţi pe care/ n-am intrat nicio-dată şi războaie care n-au fost./ Rareori, o scîn-teie scapără-n beznă,/ dar numai ca s-o facămai neagră.//N-am scris nimic./ Numai Dum-nezeu ştie să scrie/ şi a scris o singură dată.”(N-am scris nimic)

Rubrica de încheiere a revistei, Râm-nic, mon amour!, semnată de Valeria Manta Tăi-cuţu, decupează umbrele prelungi ale orizontu-lui provincial: „Oraşul naşte puţini tineri şi aregrijă de ei cum poate, dându-le ceea ce părinţiilor nu prea au avut: libertatea de a face orice,oricând, oricum. Nu se miră nimeni când, dupămiezul nopţii, grupuri mici şi zgomotoase aco-peră centrul cu un covor gros din coji de se-minţe şi peturi în care-au fost băuturi ieftine şiproaste; nu se mai miră nimeni când prima re-priză de somn a locuitorilor paşnici este între-ruptă de boxele maşinilor second hand; nu maicârcoteşte nimeni pe seama excesului de ma-

nele şi viteză, adică pe seama distracţiei deamărât tânăr şi incult, care crede că-şi depă-şeşte condiţia şi trăieşte „la maxx”. Nu se maimiră nimeni când elevii de liceu, în dimineaţaabsolvirii, colindă uliţele în convoi de maşiniîmpodobite cu baloane, ursuleţi de pluş gatasmotociţi şi flori pălite: urletele, înjurăturile,muzica proastă, ţinuta de stadion peste care, cao glumă, sunt aşezate toca şi pelerina de inspi-raţie occidentală par a fi acceptate cu resem-narea omului care nu mai aşteaptă nimic bun,de la nimeni.

Tinerii profită. Cresc, se duc la liceu casă aibă unde pleca de acasă, nu învaţă nimicşi visează să-şi părăsească părinţii, oraşul, ţa-ra, cât mai curând. «Să ne purtăm frumos cuei, vor fi plătitorii noştri de pensie», mai şop-teşte câte-un naiv. «Sau ăia care ne vor alegeazilul», crede altul c-a făcut o glumă.

Dimineţile sunt banale pentru că niciun tânăr nu mai râde la ele, nu le mai priveşteca pe un miracol, ca pe un dar de la Dumnezeu.«Băi, să-mi... iar s-a făcut dimineaţă, frate, mor-ţii mă-sii de treabă! », comentează tânăra gen-eraţie, dedată la trai nocturn intens, fiindcăîntunericul pare din ce în ce mai primitor –aproape matern – pentru «viitorul» patriei.”

BUCUREŞTIUL LITERAR ŞI ARTISTICAnul IV, nr. 6 (33)/iunie 2014

Florentin Popescu are, în editorial,un cuvânt de suflet pentru oamenii devotaţi cul-turii (din rândul cărora face parte - indiscutabil- şi domnia-sa): „Fie că se numesc Ioan Barbude la Râmnicu Vâlcea, Gheorghe Păun de laCurtea de Argeş, I. Oprişan, Nicolae Roşu,Emil Lungeanu ori Geo Călugăru din Bucu-reşti, Daniel Corbu din Iaşi, George Călin dinUrziceni, Aurel Pop din Satu Mare, ValeriaManta Tăicuţu din Râmnicu Sărat, Virgil Şer-bu Cisteianu de la Alba Iulia, Mariana Pân-daru-Bârgău de la Deva, Ovidiu Dunăreanude la Constanţa, Mihai Stan de la Târgovişte,Virgil Diaconu din Piteşti sau Lucian Mănăi-lescu din Mizil (ca să mă opresc doar la câţivadintr-o posibilă listă, mult mai lungă, desigur),ei trudesc (nu, nu e deloc exagerat cuvântul!) ne-contenit cu gândul şi mai ales cu inima şi fap-ta la construirea unui edificiu care înseamnărevistă, carte, manifestare, într-un cuvânt cul-tură adevărată.”

Dumitru Matală are nostalgia vechi-lor generaţii de intelectuali, truditori pentrupâinea noastră cea de toate zilele: „Mi-aducaminte deci cum, întro vreme, la fiecare leafăşi la fiecare chenzină, câteodată chiar între ele,neapărat îmi rezervam o sumă de bani pentrucărţi. Nici nu existau, banii ăia, decât pentrucărţile pe care urma să le mai cumpăr. Apăreauşi pe atunci cărţi, destule, nu tot atâtea câteapar astăzi, dar aş îndrăzni să susţin că nu-mărul cărţilor bune, în schimb, era mai maredecât al celor bune de azi. Mai mult decât atât:adesea trebuia să mă grăbesc ca să mi le potprocura, pentru că pe atunci cărţile bune nuprea stăteau pe tejghea, ci mai mult sub ea. Bachiar aveai nevoie de pile, de relaţii, fiindcănici sub tejghea nu rezistau prea multă vreme.Deşi se tipăreau în zeci de mii de exemplare,romanele, mai ales ele, dispăreau în câteva ziledin librării. Mai cu pile, deci, mai cu rezervelede la bugetul familiei, mi-am înjghebat de-alungul anilor o bibliotecă pe care o am încă şiazi, bogată, plină de titluri, şi care constituiepoate cea mai frumoasă realizare a mea de omal cărţii. Prin urmare, nu cele câteva pe care

le-am scris eu însumi, ci cele pe care le-amadunat, într-o viaţă de cititor, cu numele de bi-bliotecă personală.”

Remarcabil grupajul de poezie tur-că, pe care îl propune cititorilor, Niculina Oprea.Aducem, drept argument, poemul O după-a-miză de vară, semnat de Ayten Mutlu: „Ra-murile leagănă/ lumina copilăroasă a soarelui/râsetele, plânsetele îndepărtate/ zânele de laferestrele balconului -/ mama se preface că nuvede privirile mele// ea ignoră greierul, cân-tecul cucului/ ascuns în frunzişuri/ iar ziua careurmează se întinde fără contenire/ până la co-şul cu rufe,// ea aranjează mereu prosoapeleîntinse/ pe frânghia din spălătorie la fel de în-tinsă, -/ noi nu am văzut niciodată scutecelecopiilor ei -/ deschide uşor clemele de pe frân-ghie/ şi le prinde iar,/ se retrage puţin/ pentrua-şi privi anii prea lungi/ apoi, îndepărtându-sede viaţă,/ privirile i se tulbură,/ se aşează şi sepune să mângâie frunzele/ dafinului sălbatic pecare vine să-l ude// ca şi când şi-ar ascundeamintirile/ de cer,/ de soare,//de dafinul săl-batic,/ de gălăgia mării,/ de greier,// îşi aran-jează basmaua ce-i ascunde/ părul,/ o mână depăr alb pe care-l păzeşte/ până în ziua în careva muri,/ în aceste clipe amare/ trag cu plăcereo duşcă,//ea mi-a vorbit altădată/ despre un locpentru mormântul ei,/ unul neted, însorit, fărăumezeală-// reflectând la toate acestea o pa-săre/ se aşează/ pe marginea balconului,/ lă-sând farmecul acestei după-amieze/ pe bas-maua mamei mele/ îndată se înalţă aceastăpasăre/ pe care nu o voi mai putea revedea”

Anul IV, nr. 7 (34)/iulie 2014Tot mai frecventele exproprieri ale cul-

turii române îl determină pe Florentin Popescusă noteze: „Probabil că Perpessicius, care atrăit pentru şi întru Muzeul Literaturii, pe carel-a înfiinţat, s-ar întoarce în mormânt dacă arvedea ce se întâmplă astăzi cu instituţia căreiai-a consacrat întreaga lui viaţă. Comori ines-timabile (piese de mobilier, obiecte personalecare au aparţinut unor mari scriitori, manu-scrise, multe dintre ele inedite, nenumărate altemărturii privind viaţa spirituală din Româniaultimei sute de ani şi chiar de mai înainte vor fiîmpachetate şi depozitate la Casa Presei. Şiteamă mi-i că vor rămâne uitate acolo nu seştie câtă vreme, departe nu numai de cei carear dori să le vadă, ci şi de către cei chemaţi săle studieze, să le pună în valoare, într-un cu-vânt să le redea circuitul public.

Desigur, dacă Legea Retrocedării aimpus evacuarea Muzeului Literaturii trebuiesă i ne supunem (Nimeni nu e mai presus delege!, cum zice şi Constituţia), dar acum vin în-trebările neliniştitoare: Autorităţile nu puteaugăsi o altă soluţie? Nu se putea afla un spaţiuadecvat, undeva în centru, într-o clădire caresă poată fi vizitată şi să rămână în circuitul cul-tural al Capitalei? Ne îndoim. Dacă ar fi fost vor-ba de vreo firmă care ar fi adus bani buni labuget, precis s-ar fi descoperit o clădire potri-vită. Dar aşa? Pe cine, pe care dintre cei ceconduc treburile ţării şi ale Capitalei să-l maiintereseze cultura, moştenirea scriitorilor, pat-rimoniul pe care ni l-au lăsat ei? (...)

Sau poate că în vâltoarea globalizăriişi a europenizării cu orice chip pe conducătoriinoştri nu-i mai interesează nimic din ceea ceţine de specificul, de istoria, de moştenirea cul-turală a României? Se sperie, vorba cronicaru-lui, gândul la o astfel de idee! Când ne vomtrezi?”

(Continuare în pag. 29)

Fereastra Anul XI, nr. 5 (86) iulie - august, 2014 Pag. 29

(Urmare din pag. 28)

Anul XI, nr. 6 (137)/ iunie 2014

Comentând volumul Lilianei Co-robca Epurarea cărţilor în România (1944-1964). Documente, Ed. Tritonic, 2010, Gheor-ghe Grigurcu surprinde aberaţia inchizitorialăa condamnării şi neantizării cărţilor de către re-gimul comunist de la noi:

„Dar să vedem ce fel de titluri erausacrificate. Dintr-un raport din 1950, aflăm:«Cronicul Româno-Moldo-Vlahilor, de Dim-itrie Cantemir, Iaşi, 1835, Anastasimatar, trad.de Anton Pann, Bucureşti, 1854, Istoria lui Nu-ma Pompiliu, al doilea craiu al Romei, trad.din franceză de Alex. Beldiman, 1820, Manualde Istorie a Principatelor de Fl. Aaron, 1839,Povăţuirea către economia de cîmp, Buda, 1806,Gramatica Romano-Gallica, Buda 1833.» Din-tr-un alt Raport din 1948: «S-au scos, fără niciun fel de alegere, absolut toate periodicele în-cepînd cu Revista Curierul de ambe sexe a luiHeliade Rădulescu, Gazeta Transilvaniei, Da-cia şi altele şi pînă la Analele Academiei Ro-mâne şi extrasele din Anale, pe care, indiferentde conţinut, le-au retras din biblioteci pentrumotivul, credem, că au caracter de periodici-tate. La fel poate, a fost considerat şi Dicţio-narul limbii române al lui August Treboniu La-urian care, apărînd treptat în fascicole, a fostconsiderat periodic.» Şi încă: «S-au retras toţiclasicii antici (Aristofan, Sallustius, Eschil,Helevetius (sic!), Sofocle, Xenofon, CorneliusNepos, Cicero, Ovidiu, Titus Livius), unii din eiîn ediţii diferite româneşti şi franceze.»

Nefasta listă continuă cu Lev Tolstoi,Anatole France, Fénelon, Lord Byron, Mau-passant, Montesquieu, Alfred de Vigny, ÉmilZola, Goethe. Criteriile enunţate alunecauaşadar în delir. Dintr-un alt raport, din 1951:«bibliotecile au rămas golite de clasici, deoa-rece majoritatea ediţiilor existente erau comen-tate de Adamescu, C. C. Giurescu, P. P. Pana-itescu, Haneş etc., ale căror prefeţe fiind preaample nu se puteau scoate fără riscul distru-gerii cărţii». În alte texte de aceeaşi speţă în-tîlnim numele unor T. Maiorescu, Xenopol, Ior-ga, Dobrogeanu-Gherea, Grigore Alexandres-cu, Spiru Haret, C. Stere, Coşbuc, Caragiale,Goga, E. Lovinescu, G. Călinescu, Petre Pan-drea, Mihail Ralea.”

Acum flăcările inchizitoriale par stin-se, dar, în cenuşă, reverberează foşnete ciuda-te...

Superb autoironic textul lui AlexŞtefănescu, Scrisul - un mod complicat de acuceri femeile. Iată cum sună, în viziunea cri-ticului, obsedanta întrebare De ce scriu?: „Cautun răspuns în adâncul conştiinţei mele. Vreausă trec dincolo de straturile de explicaţii con-venţionale care mi s-au sedimentat de-a lungultimpului în minte. Sap, sap, şi dau doar de steri-lul mitologizărilor succesive, preluate de la alţiisau practicate de mine, la diferite vârste, pen-tru a-mi lua avânt existenţial ori pentru a măapăra de dezaprobarea celor din jur.

De ce scriu? De ce dracu’ scriu de oviaţă întreagă, când sunt atâtea altele de făcutpe lume? Mă uit în oglindă şi văd un bărbatmasiv, care ar putea să taie copaci în păduresau să împingă un tun prin noroaiele patriei şicare, în loc să se ocupe de aşa ceva, stă toatăziua gârbovit la masa lui de scris, cu cearcăne

la ochi din cauza nopţilor nedormite, şi com-bină la nesfârşit cuvinte.”...

Publicând un eseu dintr-un volumîn pregătire care tratează despre artele poetice,(Urletul lui Allen Ginsberg şi Molohul uneigeneraţii. De la Urletul la Poema chiuvetei)Virgil Diaconu trasează două paralelele inegaleale postmodernismului: „Desigur, atât poeziaoptzecist-postmodernistă Poema chiuvetei câtşi poemul Urletul fac din cotidian obiectul lor,însă acest fapt nu le echivalează valoric. Poezi-ile diferă calitativ prin viziune. Şi este vizibilfaptul că viziunea lui Ginsberg este alta, cutotul alta decât cea a postmodernistului român.În timp ce poetul american surprinde o exis-tenţă problematică, tensionată, dramatică, cunervii întinşi la maximum, viziunea lui MirceaCărtărescu este devitalizată, intimistă, ironică,parodică, pusă pe glume, domestică, vegetari-ană şi, în fond, total de-problematizată exis-tenţial. Ce a devenit poezia sub condeiul post-modernist al lui Cărtărescu? O poveste care îşiface personaj dintr-o chiuvetă îndrăgostită, unjoc cu muşamaua, borcanul de muştar, stre-curătoarea sau cu gaura din perdea. Ce proble-matică existenţială? Ce teme fundamentale, ceînălţări sau drame? - Chiuveta! Strecurătoa-rea! Gaura din perdea, borcanul de muştar,gândacii de bucătărie, aşadar manelizarea uni-versului domestic. Pentru postmodernistul Mir-cea Cărtărescu poezia a devenit ironizarea,bagatelizarea unui sentiment, un prilej de amu-zament. Deşi poezia postmodernistă a lui M.C.a fost scrisă în general sub ochii Molohului co-munist, ea nu are conştiinţa existenţei Molohu-lui, iar dacă a avut-o în particular (şi de bunăseamă că a avut-o!), ea nu este trădată de niciun vers, de niciun nerv. În sutele de pagini alepoemului postmodernist Levantul nu găseştinicio aluzie, niciun scrâşnet de dinţi. Şi, de-opotrivă, nu auzi nicio bătaie de inimă.”

Anul XIV, nr. 5 (383)/ mai 2014 „De la Revoluție încoace sponso-

rizarea apariției revistelor literare a devenit oproblemă. Scriam luna trecută, aici, că după24 de ani nu s-a schimbat mai nimic, finanțareaminimă a revistelor literare a rămas în bătaiavântului, nu există o strategie publică de sus-ținere a culturii scrise, cea care ne perpetueazămemoria. (...) În 2006 se vorbea de «genocidcultural» în revistele literare eliminate din listasponsorizărilor AFCN. În 2014, revistele litera-re sunt selectate la AFCN pentru finanțare pen-tru câteva luni (dintr-un an) tot de un juriu cu«iluştri necunoscuți» (iluştri care habar nu aucu ce se mănâncă literatura), exclusivist, dis-creționar (punctajul dat revistelor literare e hi-lar de-a dreptul).” - notează Liviu Ioan Stoiciuîn articolul Cine ne salvează viaţa culturalăde la moarte?

Iată un posibil răspuns, din grupajulde poezii de pe următoarea pagină a revistei,semnat de Isabela Drăghici: „La hotarele ţării/tale este o cruce//pe care nu vrei/ s-o ştii,//nuvrei s-o porţi,//este un Christ/ pe care l-ai mai/răstignit/ cândva...”

Leo Butnaru îl prezintă, în traduc-ere proprie, pe interesantul poet Velimir Hleb-nikov, unul dintre întemeietorii futurismuluiliterar rus, un călător însingurat de patimi înstepele necuprinsului: „Cu murmur, cu şuier, cu

lărmuire/ Păsările deja nu se mai înalţă./ Ca ofremătătoare desfrunzire/ Ele nu-şi iau zborul-n fiece dimineaţă./ Cândva, penele tainic seaţineau-evantai/ După nori ca o aripă mare deceaţă./ Fugar al ştiinţei făţărniciei,/ Eu noruluiîi treceam pieziş prin faţă.” (Ca un fugar...).

Anul 51, nr. 537/ mai 2014 Marius Manta (Arşavir Acterian,

mărturia unei conştiinţe) deschide, pentrucititori, paginile din jurnalul scriitorului de ori-gine armeană Arşavir Acterian, personalitate deprimă mărime a culturii române, care a avut şan-sa de a fi prieten apropiat cu Emil Cioran, Con-stantin Noica, Mircea Eliade şi Eugen Ionescu,dar şi neşansa de a suporta rigorile (fizice şi spi-rituale) impuse de spaţiul concentraţionar co-munist: „Deşi acum par a mă contrazice - Ar-şavir Acterian, omul jurnalului, nu este nea-părat omul unei epoci şi nici nu intră în vreuntipar armean. El face însă figura unui om de uncalm tulburător, dezinteresat de aici şi acum.Undeva, în paginile cărţii, pare să fie tulburatde lipsa unei identităţi cu mult mai vizibile: «Aşa-dar, armenii continuă să fie în diaspora, astaşi cu contribuţia nevolnică a occidentalilor, ca-re - deşi au promis că vor reda după PrimulRăzboi Mondial pământul armenilor, răpit deturci - n-au făcut nimic din ce au promis. Nu s-acreat decât o minusculă Armenie Sovietică, ne-cuprinzând nici măcar muntele Ararat, leagănal unei înfloritoare civilizaţii, bucată de pă-mânt în care armenii veniţi din toate părţilelumii îşi aduc contribuţia spre a acumula, caîntr-o insuliţă, documentele privitoare la mă-reţiile armene de odinioară şi spre a cultiva ge-niul şi limba armenească atât cât se poate facesub o riguroasă tutelă». Pagini de jurnal, pa-gini de literatură, mărturia unei conştiinţe, nos-talgia unei comunităţi.”

În Cronica Traducerilor, Ionel Să-vitescu comentează (sub titlul Hitler văzut decontemporani) două cărţi mărturie despre dic-tatorul german, traduse în limba română în anul2013: Heinrich Hoffmann - Hitler aşa cuml-am cunoscut (Însemnările fotografului per-sonal al lui Hitler), traducere din limba ger-mană de Roland Schenn. Cuvânt - înainte deŞerban Papacostea, Ed. Corint, 2013 şi ErichKempka - Ultimele zile cu Adolf Hitler (Com-pletări şi explicaţii de Erich Kern). Traduceredin limba germană de Catrina - AlexandraCiornei, Ed. Meteor Press, 2013.

După cum scrie autorul comentariului:„cele două volume contribuie la mai buna cu-noaştere a celui care a fost Adolf Hitler” dar,în egală măsură, ele conturează şi adevăruri ceţin de memoria incomodă a istoriei. Iată, de ex-emplu, ce îi scria Churchill dictatoriului ger-man: „Dacă Anglia ar fi lovită de un dezastrunaţional de proporţiile celui cu care s-a con-fruntat Germania, în 1918, l-aş ruga pe Dum-nezeu să ne dea un om cu voinţă şi cu capa-citatea intelectuală pe care le aveţi dumneav-oastră”. Erich Kempka îl evocă pe acelaşiChurchill care îl elogia pe Hitler în prefaţa uneicărţi: „Adolf Hitler este, probabil, cel mai mareeuropean care a trăit vreodată”

(Continuare în pag. 30)

Pag. 30 iulie - august, 2014 Revistă de cultură(Urmare din pag. 29)

Anul XIII, nr. 149/ mai 2014 Gândurile inserate de Theodor

Codreanu sub titlul Numere în labirint (ia-nuarie - decembrie,1986) au concizia esen-ţelor tari, extrase din monotonia existenţei:„8751 - Nimic nu maschează mai bine de-clinul cuiva decât gloria; 8793 - Suprema li-bertate a omului e de a trăi conform naturiisale. Dar oamenii au făcut ca natura însăşisă nu mai fie liberă. Pot fi satisfăcuţi: auajuns s-o «cucerească». E o izbândă care a-testă infinita mizerie narcisiacă a omului,cea care-l frustrează de libertate; 8800 - Vaputea învăţa omenirea ceva de la Cernobâl?Dar de la Hiroshima a învăţat? Hidoşeniafaptei din urmă a stat în scopul premeditat.Cernobâl poate fi asimilat cu un accident ne-fericit. Două experienţe la antipod, dar cuconsecinţe similare. Nimeni nu poate garan-ta că accidentele pot fi evitate, cu atât maimult cu cât tehnologiile nucleare deja au in-trat în faza de îmbătrânire, de stereotipie ca-re adoarme, volens-nolens, vigilenţa umană.Accidentele, de aceea, se vor înmulţi, aşa cumse înmulţesc cele rutiere pe măsură ce seperfecţionează tehnologia automobilistică.Vezi şi distrugerea navetei spaţiale ameri-cane. Acestea sunt semne pe care oamenii,în trufia lor, nu le pricep. Începem să fim su-focaţi de inutilul care se erijează în util şiasta ne va duce la pierzanie. Maxima lumiia devenit, nu doar pentru un individ, dupănoi potopul. Văd clipa când Pământul va in-tra în rândul surorilor ei din sistemul solar,o planetă fără viaţă.”

Anul XIII, nr. 150/ iunie 2014 Spiridon Popescu, în grupajul din

Oglinda, ne-a amintit talentul său şi ironiavoios-amară, cărora li se datorează poezia an-tologică Doamne, dacă-mi eşti prieten

(„Doamne, dacă-mi eşti prieten,/Cum te lauzi la toţi sfinţii,/ Dă-i în scrisporuncă morţii/ Să-mi ia calul, nu părinţii./Doamne, dacă-mi eşti prieten,/ N-asculta detoţi zurliii,/ Dă-i în scris poruncă morţii/ Să-mi ia calul, nu copiii./ Doamne, dacă-mi eştiprieten,/ Nu-mi mai otrăvi ursita,/ Dă-i înscris poruncă morţii/ Să-mi ia calul, nu iu-bita.// Doamne, dacă-mi eşti prieten,/ Cumsusţii în gura mare,/ Moaie-ţi tocul încerneală/ Şi-nainte de culcare// Dă-i în scrisporuncă morţii,/ Când şi-o ascuţi pumnalul,/Să-l înfigă-n mine, Doamne,/ Şi să lase-nviaţă calul.”).

Iată un nou poem, din grupajulapărut în revista vrânceană: (Priviţi, aceastăghilotină): „Priviţi, această ghilotină/ de aziîncolo e a voastră./ V-o dăruiesc (conformsentinţei)/ spre-a mă ghilotina mereu;/ M-amcondamnat atât de aspru,/ să poată zilnic săse vadă/ Că nu e nici măcar o pată/ de roşu,în lăuntrul meu./ Dacă va obosi călăul/ adu-ceţi altul, cât mai grabnic,/ Să nu se piardănici o clipă,/ căci timpu-i preţios, ştiţi bine,/Iar de se va toci vreodată/ oţelul, vă implor,prieteni:/ Nu daţi decret de graţiere –/ de-capitaţi-mă cu mine!”

Corina Militaru

ExamenulAm ajuns prea devreme. Păi da, meteah-

nă veche! Astfel am obişnuit o viaţă întreagă.Ca oricărui militar de carieră, mi s-a pretins înprimul rând punctualitate, apoi să respect or-dinele fără să mă plâng. Şi am primit o sume-denie, dar am şi dat, odată cu avansarea. De lanivelul zero, urcând cu ambiţie treaptă după treap-tă, am ajuns în vârful ierarhiei numai şi numaiprin efortul propriu. Ce timpuri! Nimeni numişca în faţa mea. Am fost cineva, odată... Şiacum sunt! Toţi cunoscuţii mă salută încă: „ Sătrăiţi, domnule amiral!” Ca să fiu sincer, nicinu vreau să mă las atâta vreme cât pot rezolvaorice problemă, ca în toată cariera mea de alt-fel. Doar soţia cârcoteşte întruna. Tot insistă căîmi creez singur dificultăţile, pe urmă mă îm-potmolesc, strig după ajutorul fiului meu şi înfinal, afirmă ea, mă laud că eu le-am soluţio-nat. „Te amăgeşti! ” mă judecă încontinuu, în-demnându-mă: „Găseşte-ţi şi tu o ocupaţie po-trivită vârstei tale!” Eh, s-a blazat. Uită că viaţatihnită de azi o datorează neastâmpărului meu.

De la o vreme, nu ştiu de ce, toate par-că-mi merg pe dos. Mai întâi accidentul, apoidoctorul acela care n-a vrut să-mi facă reţetăpentru ochelari. Caraghios arab, sau ce naţie ofi! Nici să vorbească româneşte nu ştie. Auzi!„Nu dau la tine nimic! Tu operat. Cataractă!”

Am aflat că o să-i vină rândul şi ochi-ului stâng când l-am operat pe dreptul, însă nucredeam că se va întâmpla aşa curând. Cu toateacestea nu operaţia mă îngrijorează în clipa defaţă. O scot eu la capăt! În schimb, cu exame-nul am emoţii. Am parcurs o sumedenie de tes-te, am recitit legislaţia rutieră, însă... Prostii, laurma urmei sunt şofer de cincizeci de ani! Tre-buie să mă descurc; am trecut cu brio toate exa-menele din viaţa mea. Şi au fost destule. To-tuşi, ce bine ar fi fost dacă nu se întâmpla ac-cidentul. Nici măcar n-am fost eu vinovat, darunde mai vezi dreptate în ziua de azi. Degeabai-am tot explicat poliţistului că eu m-am asigu-rat când am ieşit de pe strada aceea blestemată.M-am oferit să-i fac şi schiţă ca să priceapăcum a apărut ăla, de niciunde, şi m-a lovit dinstânga. Degeaba, el o ţinea una şi bună că eu amgreşit. Astfel, m-am ales cu amendă, maşină şi-fonată, şi cel mai grav, suspendarea carnetuluide conducere pe trei luni. Când îmi făceam so-coteala că, în final nu-i mare lucru să ţin untimp maşina în garaj, mi-a trântit cu un rânjetsatisfăcut - aşa mi s-a părut mie - vestea că tre-buie să dau examen şi dacă nu-l iau, adio car-net.

Iată-mă deci, aşteptând să intru în sa-lă. În jurul meu s-au adunat deja colegii mei, ma-joritatea nişte ţânci. Nu prea mă simt în largulmeu. Deodată mă cuprinde agitaţia şi înfriguratcercetez chipurile dimprejur, sperând să n-o des-copăr pe Alina printre tinerii de acolo. Nepoatamea a picat sala, urmând s-o dea din nou. SlavăDomnului, nu azi! Răsuflu uşurat şi totodatăsimt iarăşi ciudă pe fiică-mea. Mi-a povestitpăţania întregului neam. Am întrebat-o: „Chiartrebuia să le spui tuturor?” iar ea mi-a răspunsnonşalant: „Ar fi trebuit să tac? M-au întrebatce mai faci şi le-am spus!” Am luat foc: „ Păi,asta fac eu? Altceva n-ai găsit de vorbit?” „La-să, nu-i nimic!” m-a mângâiat duios. „Nu-i ni-mic, nu-i nimic... Ba este!” mă cert cu ea îngând. Cum mai pot eu să-i explic Alinei despreabordarea cu maximă responsabilitate şi seri-ozitate a unui examen, dacă nu reuşesc astăzi.

„Hai, tataie!” mă îndeamnă cineva şiatunci observ că uşa s-a deschis. Tataie! M-amobişnuit să mi se spună astfel. Prima oară a fostmai greu. O vânzătoare, o fetişcană bine cunos-cută deoarece cumpăram adeseori de la ea, m-aîntrebat într-o zi, acum mulţi ani: „Ce-ţi dau ta-taie?” Şocat şi revoltat în aceeaşi măsură, mi-avenit să sar peste tejghea, la gâtul ei. Bineînţe-les că doar am replicat băţos: „Cui îi spui tu, ta-taie?” Senină s-a jutificat: „ Nu văd cu ce v-amjignit!” Nici până acasă nu mi-a trecut indigna-rea şi de cum am intrat pe uşă, m-am văitat so-ţiei: „Auzi, dragă, fetişcana aia de la magazinmi-a zis tataie! Fierb de nervi!” În loc să măcompătimească, m-a întrebat râzând: „De ce tederanjează?” „Păi ce, eu sunt moş?” m-am amba-lat şi mai mult, apoi replica ei m-a amuţit: „Darce eşti? Uită-te în oglindă!” Cu timpul m-amobişnuit. Acum toată lumea îmi spune tataie şichiar a început să-mi placă.

Intru în sală şi poliţistul supraveghetormă îndrumă spre calculatorul meu. Ocup dis-ciplinat locul indicat. „Ciudată generaţie!” măminunez, urmărind un tânăr slab, înalt, purtândnişte blugi cu turul foarte jos, căruia parcă-i ce-dau articulaţiile de la genunchi la fiecare pas.Priveliştea mă irită aşa că, îmi concentrez a-tenţia asupra pupitrului din faţa mea, gândindcă peste câteva minute voi fi liber. Abia aşteptsă ajung acasă să mă odihnesc. Caut mausul,însă fără succes. Sunt gata să mă impacientezcând îmi vine o idee. Touch-screen. Nu suntchiar aşa perimat. Apoi îmi amintesc de agen-tul care m-a programat. „Deci chiar şi-a bătut jocde mine, dar lasă că şi eu i-am zis-o!” mă amuzîn sinea mea. „ Cu şoarecele ştiţi?” m-a chesti-onat vădit ironic, după ce i-am explicat ce do-resc. „Îî, ce-i aia?” m-am prefăcut că nu în-ţeleg. „Cu şoarecele... Mausul!” a explicat el.„Ah, mausul! Ăla de se leagă la...” „ Da, la cal-culator! Nu are rost programarea dacă nu vădescurcaţi.” Atunci i-am dat lovitura de graţie:„ Păi... Măi bădie! Când lucram eu pe compu-ter tu te jucai în ţărână!” Cu toate că nu i s-asters zâmbetul zeflemitor de pe chip, n-a maiavut nicio replică. Şi-a făcut datoria în tăcere.

De fapt, abia acum două luni am por-nit să descopăr lumea calculatoarelor, sub în-drumarea fiicei mele pe care o solicit la oriceoră, mai ales că eu nu cunosc nici un strop en-gleză. Ce să fac când îmi afişează câte un me-saj din care nu înţeleg nimic? O sun, i-l citescpe litere, iar ea întotdeauna mă descurcă. Nu s-aplâns niciodată.

În sfârşit ni se dă startul. Trec codul debare prin dreptul luminii roşii de sub monitor,se deschide fereastra cu datele personale şi leverific după cum am fost învăţat. Nu de alta, darn-aş vrea să beneficieze altcineva de perfor-manţa mea! Sunt deodată foarte încrezător încunoştinţele mele. Aleg limba pentru exami-nare, româna fără discuţie, apoi după cele câ-teva secvenţe de acomodare, mă lansez. O în-trebare, două, trei, constat că nu este deloc greu,merg mai departe, mai departe, însă subit sis-temul mă declară respins. Nu înţeleg nimic.Nici nu am terminat testul! Pumnul mi se strân-ge şi abia îmi stăpânesc dorinţa de a izbi aceas-tă maşinărie hotărâtă, se pare, să-mi stea în ca-le. Indignat, dau să vociferez. Nu apuc fiindcăpoliţistul este deja lângă mine, poftindu-mă săpărăsesc sala pentru moment. Mă ridic şi parcăpurtând pe umeri - şi aşa împovăraţi de cei opt-zeci şi doi de ani - greutatea întregii lumi, pă-răsesc încăperea. De undeva din mintea meastrivită de proaspătul eşec, încolţeşte gândul căpoate ar fi mai relaxant să folosesc taxiul deazi înainte.

Fereastra Anul XI, nr. 5 (86) iulie - august, 2014 Pag. 31

ADRESA REDACŢIEI:Str. Agatha Grigorescu Bacovia, nr. 13 A;

TELEFOANE: 0244251144

Director - 0722653808

Redactor şef - 0769210763

E-mail: lmanailescu@yahoo.ro

DIRECTOR:Emil PROŞCAN

REDACTOR ŞEF:Lucian MĂNĂILESCU

REDACTORI: Emil NICULESCU

Florin URSULEANUMihai LOVIN CAŞOCA

CORESPONDENŢĂ:Maria Cornelia TOMANicoleta TUDORACHE

AUTORII (În ordinea paginilor):

Emil Proşcan (pag.1, 2, 7) Adrian Alui Gheorghe(pag. 1, 3-4) Lucian Mănăilescu(pag. 1, 3, 13) Leonard Ancuţa (pag. 2) ValeriaManta Tăicuţu (pag. 5) FlorentinaLoredana Dalian (pag. 6) NicolaiTăicuţu (pag. 8) Emil Niculescu(pag. 9 - 12) Radu Părpăuţă (pag.14) Baki Ymeri (pag. 15 - 16) Sil-

via Bitere(pag. 17) Dan Niculescu(pag. 17) Aurel Ganea (pag. 18 -20) Dumitru Ichim (pag. 20) Elena Hanganu (pag. 21) RodianDrăgoi (pag. 21) Dumitru Pană(pag. 22) Dan Sandu (pag. 22) Tania Niculescu (pag. 23) Adi Sfin-teş (pag. 23) Mihaela Aionesei(pag. 23) Anişoara Iordache (pag.23) Dorin Mureşan (pag. 24 - 26) Ion Roşioru (pag. 26) Florin Ur-suleanu (pag. 27 - 30) Vlad Sibechi(pag. 21) Deniz Otay (21) Mari-ana Popescu (pag. 21) Florin Ur-suleanu (pag. 22, 30) Adi Sfinteş(pag. 22) Corina Militaru (pag. 30), Iulia Ivanciuc (pag. 32).

Fotografii, tehnordactare computerizată:

Lucian MĂNĂILESCU

Festivalul Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia” - Mizil EDIŢIA A VII-A, 2014

REGULAMENT MODIFICAT

Asociaţia Culturală „Agatha Grigorescu Bacovia” şi PrimăriaOraşului Mizil organizează ediţia a VIII-a a FestivaluluiNaţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia”. Festivalul se desfăşoară pe două secţiuni: poezie şi proză. Pot

participa creatori de literatură din ţară şi străinătate, indiferent de vârs-tă, afiliere la U.S.R. sau alte asociaţii literare. Nu pot participa autoriicare au obţinut unul din primele trei premii la ultimele 3 ediţiile alefestivalului. (Pot participa însă cei căroranu li s-a acordat premiul înbani, pentru neprezentare la festivitatea de premiere).

Lurările vor fi expediate (în format electronic) la adresa dee-mail: revista.fereastra@gmail.com sau lmanailescu@gmail.com(Adresă de rezervă: codrin_lum63@outlook.com;

Atenţie!: toate adresele redacţiei pe yahoo au fost blocate.Din acest motiv concurenţii care nu au primit confirmarea primiriimaterialelor sunt rugaţi să le retrimită) sau prin poştă - pe CD - laadresa: Asociaţia Culturală Agatha Grigorescu Bacovia, str. AgathaBacovia, nr. 13 A, Mizil, judeţul Prahova, până la 15 septembrie 2014(data poştei)

Textele vor fi culese în Times New Roman, corp 14, cu dia-critice (cel mult 10 pagini A4 pentru secţiunea proză sau 15 poezii).

Pentru ambele secţiuni textele se semnează cu numele real (da-că autorul doreşte să fie publicat sub pseudonim va specifica acestlucru).

Se anexează un CV, care va cuprinde şi adresele de corespon-

denţă (poştă, e-mail, nr. de telefon) şi o fotografie în JPEG sau TIF,cu latura mare de minimum 20 cm.(pentru a permite reproducerea eiîn revistă)

Vom confirma primirea textelor imediat ce acestea ne parvin.(Lipsa confirmării este echivalentă cu neînscrierea textelor la jurizare)Textele care nu respectă prevederile acestui regulament vor fi elimi-nate din concurs.

Juriul (preşedintele juriului - scriitorul Adrian Alui Gheor-ghe, membri juriului - Emil Proşcan, primarul oraşului Mizil, ValeriaManta Tăicuţu, Loredana Dalian, Emil Niculescu, Nicolae Tăicu-ţu, Lucian Mănăilescu - membri U.S.R.) va acorda următoarele pre-mii: Marele Premiu Ahata Bacovia, Premiul George Ranetti

pentru poezie, Premiul Spirea V. Anastasiu pentru poezie, Premiul

revistei Ferastra pentru poezie, Premiul Gheorghe Eminescu pen-tru proză, premiul Leonida Condeescu pentru proză, Premiul revis-

tei Fereastra pentru proză. De asemenea vor fi acordate premii spe-ciale şi menţiuni ale unor reviste literare, sau sponsori.

Jurizarea se va face astfel: Fiecare membru al juriului vanota primele 15 texte, în ordine valorică, la fiecare secţiune (cel maivaloros text primind 15 puncte, cel de al cincisprezecilea un punct).În final punctele se vor cumula şi vor fi stabilite premiile, a căror val-oare totală însumează minimum 5. 000 roni. Premiile acordate de re-viste şi sponsori vor fi jurizate de către reprezentanţii acestora.

Câştigătorii vor fi anunţaţi din timp pentru a participa la fes-tivitatea de premiere din luna octombrie 2014, urmând să confirmeprezenţa. În cazul neprezentării la festivitate premiile se redistribuie.

ISSN 1844 - 2749

CONCURS DE CREAŢIE LITERARĂ „Vasile Voiculescu”

Direcţia Judeţeană pentru Cul-tură Buzău organizează ediţia 2014 aConcursul Naţional de Creaţie Literară„Vasile Voiculescu” (proză, publicistică,poezie publicate în volume, în perioadaseptembrie 2013 – septembrie 2014).

Cei interesaţi vor trimite câte 3volume pe adresa instituţiei: Bulevar-dul Nicolaie Bălcescu nr. 48, până ladata de 15 septembrie a.c. (data poştei).

Juriul va fi format din reprezen-taţi ai organizatorului şi ai parteneriloracestuia (U.S.R, Consiliul Judeţean Bu-zău, Primăria municipiului Buzău, Cen-trul judeţean pentru Cultură şi Artă, Bi-blioteca judeţeană „Vasile Voiculescu”Buzău şi Primăria comunei Pârscov

Se vor acorda: Un MARE PREMIU, în valoa-

re de 1500 lei, din partea Consiliului Ju-deţean Buzău şi trei PREMII NAŢI-ONALE „VASILE VOICULESCU”în valoare de 1000 de lei, câte unul pen-tru fiecare secţiune (poezie, proză şi pu-blicistică).

Informaţii suplimentare se potobţine la sediul organizatorului, sau te-lefonic la numărul : 0238/723.050 – Di-recţia judeţeană pentru Cultură Buzău- See more at: http://revistaava.ro/con-curs -de-c rea t i e - l i t e ra ra -vas i l e -voiculescu/#sthash.P0F5dTRx.dpuf.

Pag. 32 iulie / august 2014 Revistă de cultură

POEZIE ÎN CONCURS

Iulia Ivanciucpoetul

el şi amintirea lui de demultbântuindu-i prin coaste,sângele lui preschimbându-şi culoriledin roz galben-auriurarefiindu-se mai apoi şerpuitorca un fulger îndreptat către cerochii lui hidos întorşi sfredelindu-şi miezul,străpungând mai departe prin inimile luiabundent cărnoase, pleznindu-lepână când îşi arată sâmburii,mai adânc prin sâmburipână la urma sărată de pe buzele lui

şi el strâns înlănţuitcu amintirea lui cea de demultel prostul nimic neştiind din toate acestea

poate că m-ai uitat

cufundat printre celeste zăpezipoate că m-ai uitat sau poate că începisă mă uiţi poate că sinapsele toateau explodat în spaţiu lalolalta cu meteoriţiiuneori însă vârful piciorului tăuatinge vârful gândului meuşi orga de sticlă la care eşti conectat cu toate organele tale vitale îngereştirespiră mai amplu, cam ca într-un preludiuîn mi bemol minor de bach

îmi amintesc steaua ta stingherăcu capul uşor înclinat spre umărul dreptcum pâlpâia acolo, printre măruntaielenorilor aşteptându-şi rândul la malaxorlaolaltă cu pălăria de fetru cămaşa verdeşi pipotele porumbeilor de-a valma

maşinăria

era un paralelipiped dreptunghic cu volumulde şaptesprece mii cinci sute şaizeci şi unucentimetri cubi iar laturile lui din fier-carbon

eraucu câte două clonţuri la fiecare capăt amovibilla bază un bloc de granit în amestec

cu ciment albînăuntru bătea o inimă de miel

ca şi cum aş fi o vorbă

iubeşte-mă ca şi cum eu aş fi o vorbă,ca şi cum acea vorbă ar fi ultima vorbăîn care ţi-ai putea îmbrăca inimamai subţire decât cămaşa tapământie, totuşi mai roşiedecât inima ta însăşi.iubeşte-mă cu vorbe roşii,sperie universul nemişcat,

ceartă zilele care nu umblă ci se lasă peste noica la-nceputul vremurilor când timpulfecunda pietrele cenuşii şi acestea năşteaupterozauri. azvârle-măpeste slava lui, iubeşte-mă ca şi cândtimpul s-ar naşte din inima ta

ecou

mă auzi auzi auzi peste ereşi roiuri de stele casiopee,pe sub trena Domnului Doamne,la sud de mărul plin de roade,peste luna de amnar cu umbre de chihlimbar,printre suflete călătoarecătre marea cea mare,peste turma de şoapteşi visele de laptete strig mă auzi auzi auzi geamănasunt geamăna geamăna geamăna ta

de ce stă flamingo într-un singur picior

tată atotule, vin la Tine să-Ţi mai spun o poveste tristă

cu rime anapoda despre un flamingo decupatdintr-un apus de soare. Acelaşi flamingo

cocoţatpe acelaşi singur picior, acelaşi apus incendiarcu mult oranjde pe ilustratele de lac în culori pastelde ce stă flamingo într-un singur picior?mă doare de el cum stă expus şi nou-născutcu un miel lipit pe fiecare retinăşi sternul strâmb şi falangele zdrobiteîn balta călduţă şi stacojie şi sălcie.mi s-au dus lacrimile în jos pe sinusuri, pe gât,prin atrii şi ventricole de milăşi cui să spun dacă nu Ţie, tată atotule?Ţie, impregnat cum eşti pretutindeniîn celulele mele, Ţie, tatăl flamingilor.am văzut crima, era roşie şi înzorzonată şi ţipaam fugit mărturisesc am aruncat piatraşi mâna pulsa încă fierbinte. trăia. m-am ascunsîntr-un oraş subteran am trăit cu cârtiţele mateani buni şi acum vin înaintea Ta

cu această poveste tristă:un om cu pielea de muşama gri a venit

la tatăl vulpilorşi al lui van gogh şi al portocalelorsă întrebe de ce stă flamingo într-un singur

picior

vorbele

peste sâmburele de luminămontat în broşa meavorbele mute şi vorbele tarisunt ca o epidermă de sticlăuneori limpede alteori matădar mereu sârguincioasăde strajă, ca şi cum luminaar zbura de la mine,ca şi cum lumina montată pe broşa meaar fi un fluture fragil filigranatîn veci nerăbdător să migrezecu roiurile cereştiele numai, vorbele, rămânsă mărturisească

metamorfoză

mamă, iată-mă pe mine:o femeie aidoma ţie,muşcându-mi buzele arse,scuipând rumeguşul lacrimilorîndelung mestecate.otrava lor roşie ţipă, mamă,prin hăţişul venelor mele cele unduitoareca apele mării celei mari

aşchiile oaselor mele astraleîmi dor fiinţa

voi plezni oglinda ta, mamă a născuţilor!

în carnea mea plâng greublestemele tale,ca nişte ploi pământii peste aripiîmi plâng.ci iartă şi iartă şi iartă,mamă a celor văzute,naşterea mea pe aceste dâre de scrumşi oblojeşte-măîn rotunjimea cuvintelor

rugăciune

suflă tristeţea de pe mine,tată prea-bun, căci uite, sunt micăprintre înţelesurile lumii şi de-ar fi să mă-nalţ oricât pe vârfuri,nu pot să prind nici măcar o stea.tristeţea e pământieiar eu un sâmbure de lumină,doar un copil de lumină sunt, tată!

ubicuitate

iubirea ta m-a transformat în zeiţă: pot fi aicişi pot fi cu tine în acelaşi timp. când tueşti la birou şi ai o şedinţă, eu mă dezbrac

de pieleca o şopârlă uriaşă de marzipan rozşi îţi pătrund prin urechea dreaptă, mă atârnde gândurile tale ca de nişte lianeşi cobor pe un tobogan lăsat mie spre amintirede bunica Ariadna, soră bună cu Hipolitaşi vară de-a doua cu Marilyn Monroe.mă strecor prin vena cavă în atriul stâng.îmi lipesc urechea de perete şi ascultcum curge viaţa prin tine, tumultoasă

ca un concertde Rachmaninov, şi liniştea ramifică arboriprin mine iar bucuria mă împinge

către atriul drept,apoi de la un ventricol la altulca-ntr-un carusel ameţitor şi abia

când începi să sughiţimă opresc si aştept cuminte să mă reinventezi

din tranşee cu drag

din tranşee cu drag, scria soldatulm-am îndrăgostit de eacum trecea absolut trandafiriecu ochi mari şi un aer absentde adolescentă eternă. treceape deasupra batalioanelorsenină şi mătăsoasă,negrăit de diafană,ivorie şi sublim parfumată,şi toţi o doreau dar eanu avea ochi decât pentru mine.Altimetrul indica trei mii de metricu o anvergură a aripilor de unşpe virgulă nouăşi ea plutea, pluteaîn vreme ce eu, eu ca un nebunalergam, alergam după umbra eipeste câmpul cu maci,prin labirint, odată cu împărăteasa cârtiţelor,peste palatul potala de pe platoul tibet,în jungla australiană,în staţia mc murdo din antarcticasau peste ittoqqortoormiit din groenlandaea nu avea ochi decât pentru minedar ea, deşi era trandafirieşi nespus de graţioasăavea gust sărăţiu de sânge