nr. 45•anul mmxvi - agvps.roagvps.ro/docs/revista/2016/09/vpr092016.pdf · despre speciile...

La păstrăvi - pe cărările toamnei

32

NR. 45•aNUL MMXVI

Braconajul, un rău catastrofal!

5

Chefalide septembrie

30

Poiana cu cerbi

10ww

w.a

gvps

.ro

SEPTEMBRIE

REDaCȚIaPreședinte executiv

Dr. Ing. Neculai ȘelaruRedactor-șef

arh. Mugurel IonescuRedactor corespondentprof. Bianca Ioriatti

Art DirectorAurel Neagu

Layout/DesignCREA

DifuzareIng. Mariana Cristache

CONSILIUL ȘTIINȚIFICAcad. Dr. Dan MunteanuAcad. Dr. Atilla KelemenDr. Ing. Nicolae GoiceaDr. Ing. Vladimir Talpeș

Redacția și administrațiaCalea Moșilor nr. 128,

București, Sector 2, Cod 020882Tel: 021-313.33.63

E-mail: [email protected]

ISSN 1582-9650

Manuscrisele destinate tipăririi vor fi de preferință înformat digital. Publicate sau nu, ele nu se înapoiazăcolaboratorilor. Articolele publicate nu angajează

decât responsabilitatea autorilor lor și nu reflectă înmod necesar opinia radacției. Reproducerea oricărui

material fără acordul redacției este interzisă.

Nr. 45/SEPTEMBRIEMMXVI • Serie nouă

FONDATĂ ÎN ANUL 1919REVISTĂ NAȚIONALĂ DE

VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV

6 32

18 38

CUPRINS

Membrii Consiliului A.G.V.P.S. din România și județele pe care le reprezintă

Președinte: Mugur Constantin Isărescu; Președinte executiv: Neculai Șelaru;Vicepreședinți: Florin Iordache (Olt, Dolj), Atilla Kelemen (Bistrița, Harghita, Mureș),Teodor Bentu (Giurgiu, Asociații de pescari sportivi); Membri: Ion Antonescu (Vâlcea, Sibiu),Dorin Calciu (Alba, Arad, Hunedoara), Adrian Duță (Gorj, Mehedinți), Filip Georgescu (Argeș,Teleorman), Teodor Giurgiu (Bihor, Satu Mare), Nicolae Goicea (Botoșani, Neamț, Suceava),Gheorghe Iaciu (Ilfov), Valentin Jerca (Călărași, Constanța), Cornel Lera (Timiș, Caraș-Severin), Eusebiu Martiniuc (Galați, Vrancea), Paul Niculescu (București), Dragoș Onciulencu(Tulcea), Laurențiu Radu (Brăila, Ialomița), Horia Scubli (Cluj, Maramureș, Sălaj), FloricăStan (Buzău, Dâmdovița, Prahova), Gabriel Surdu (Bacău, Iași, Vaslui).

VâNăTOaRE3 EDITORIALEvoluții ale Statului și problemelor de reprezentare ale A.G.V.P.S.5 PE }EAVA PU{TIIBraconajul, un rău catastrofal!6 ETOLOGIEDespre cerb, în zece termeni (II)9 OPINIEInacțiune și complicitate indirectă la braconaj10 DE SEZONPoiana cu cerbi11 GASTRONOMIEMușchiuleț de cerb cu sos de vin, mirodenii și rozmarin12 ETIC~Despre dreptul nostru de viață și de moarte asupra vânatului14 MUNI}IEWinchester Extreme Point - un nou glonț de vânătoare15 FACEDespre speciile exotice invazive16 COMPETI}IIRecunoașterea internaționalăa pescuitului sportiv16 TROFEEValori abandonate17 IN MEMORIAMDăruire, pasiune, talent18 DIN TERENVânătoare cu pasiune și competență19 DIN TERENO grupă de buni gospodari

19 NATUR~Vidrele Crișului, vedetele serii20 DE SEZONPodoaba căpriorului22 CHINOLOGIEAntrenamentul cu zgarda electronică23 PLANTE T~M~DUITOAREInul24 CHINOLOGIEUn nou început

PESCUIT26 COMPETI}IIXxxxxxx28 PESCUIT LA R~PITORStrălucire și magie pe sârmă: știuci la spinnerbait30 PESCUIT MARINChefali de septembrie31 GASTRONOMIEChefal fript cu legume gratinate32 DE SEZONLa păstrăvi - pe cărările toamnei34 SPINNING„Meniuri” speciale pentru știuci36 MUSC~RITAlte muște irezistibile pentru avați37 PESCUIT LA MUSC~ ARTIFICAL~O efemeră „de aur”38 PESCUIT PE RÂUCleni și obleți în ape cu adâncimi mici40 noutăți de prin magazine41 MICA PUBLICITATESolunare – Rebus – Mica publicitate

D upă anul 2006, A.G.V.P.S. numai este nici măcar for de re-prezentare a intereselor tutu-

ror asociațiilor în profil din România și,implicit, a tuturor vânătorilor și pesca-rilor sportivi din țara noastră, așa cumprevedea Legea nr. 103/ 1996, ci arămas, datorită noilor precizări din

Legea 407/2006, doar for de reprezen-tare a intereselor majorității asociațiilorvânătorești din România și, implicit, amarii majorități a membrilor vânători șipescari amatori/sportivi ai acestora, lanivel național, unional și internațional.

Datorită acestor reorganizări suc-cesive ale A.G.V.P.S., dispuse prin lege

ca urmare a unor decizii politico-admi-nistrative luate în timp, și StatutulA.G.V.P.S. a trebuit să sufere, în modrepetat, modificări și completări, înprimul rând pentru adaptare la preve-derile legii. A mai suferit modificări șila cererea delegaților asociațiilor afi-liate, devenite absolut independentedin punct de vedere organizatoric, eco-nomic și decizional (după 2006). Deexemplu, s-a cerut și cuprins în Statutobligativitatea respectării reciprocită-ții, în interesul membrilor asociațiilorafiliate, și armonizarea acțiunilor aso-ciațiilor afiliate, în interesul comun alacestora și al evitării unor disensiunidăunătoare unității lor.

Această nouă postură a A.G.V.P.S.,de reprezentantă a asociațiilor afiliate,la nivel național, unional și internațio-nal, pare să nu fi fost corect înțeleasăde foarte mulți membri vânători și pes-cari amatori/sportivi actuali, mai alesde cei nemulțumiți de condițiile actualede vânătoare și de pescuit recreativ/sportiv din România. Și de cei din afaraasociațiilor afiliate, care au ales singuriaceastă cale și care nu contribuie în niciun fel la eforturile comune, inclusiv fi-nanciare, întreprinse în scopul unei re-prezentări cât mai eficiente aintereselor vânătorilor și pescariloramatori/sportivi din țara noastră. Deaici, și lipsa oricărui drept moral a aces-tora să ceară, să critice sau să blamezeA.G.V.P.S. și conducerea acesteia.

Așadar, nici posibilitățile și, de re-ținut, că nici veniturile A.G.V.P.S. numai sunt, nici pe departe, cele dintr-un trecut nu foarte îndepărtat. Deexemplu, veniturile principale aleA.G.V.P.S. au scăzut de la peste 8%

SEPTEMBRIE 2016 | 3

A.G.V.P.S. a devenit, după anul 2006, cu totul altcevadecât a fost A.G.V. în anul 1948 și A.G.V.P.S. în anul 1953,când era recunoscută prin lege ca organizație de utilitatepublică, înființată pentru conducerea nemijlocită, subcoordonarea Ministerului Silviculturii, a întregii activităția tuturor vânătorilor și pescarilor sportivi din România. Șialtceva decât a fost A.G.V.P.S. după 1968, când a devenitfor de conducere directă a activității tuturor asociațiilorjudețene și din Municipiul București ale vânătorilor șipescarilor sportivi din România.

VÅN~TOAREEditorial 3

Eco-etologia cerbului (II) 6Poiana cu cerbi 10

Etică vânătorească 12Campionat de tir 16

Plante tămăduitoare 25

SEPTEMBRIE

EDITORIAL

Evoluții ale Statuluiși problemelor de reprezentare aleA.G.V.P.S. din RomâniaN. ȘELARU

din veniturile totale ale tuturor asocia-țiilor în profil din România, obligato-riu afiliate până în anul 2006, la 2,2%din cotizațiile anuale achitate demembrii unora dintre aceste asociații,facultativ afiliate după anul 2006. Maimult decât atât, veniturile A.G.V.P.S.din cota de participare a asociațiilorafiliate la bugetul acesteia nu mai re-prezintă acum principala sursă devenit a A.G.V.P.S., ci acoperă doar cupuțin mai mult de 1/3 din cheltuielileei totale, restul cheltuielilor fiind su-portate din activitățile economice pro-prii, desfășurate cu caracter accesoriuîn cadrul A.G.V.P.S.

Din considerentele concis arătatemai sus, statul de funcții al A.G.V.P.S.a trebuit să fie redus, de la 36 de an-gajați în anul 1990, la doar 13 angajațiîn prezent, din care 5 muncitori, 4 sa-lariați auxiliari și doar 4 angajați cufuncții de reprezentare (președinteleexecutiv, directorul, consilierul juridicși redactorul șef al revistei). Ne refe-rim, când vorbim de reprezentare,doar la cei câțiva salariații ai A.G.V.P.S.care desfășoară activității concrete îninteres comun, pe lângă îndeplinireaaltor obligații necesare bunului mers alactivității acestei asociații generale. Iarceea ce întreprind doar 2 dintre cei 4angajați precizați mai sus (președinteleexecutiv și directorul A.G.V.P.S.), sepoate vedea, dar numai în parte, pewww.agvps.ro, la rubrica „Noutăți”.Deși credem că unora le vine greu sălectureze tot volumul de informațiitransmis de cei doi pe această cale, potînțelege, totuși, cam ce efort se depunela nivelul conducerii A.G.V.P.S., de ceiretribuiți circa 2/3 din efortul propriu,în interes general.

S-au dat aceste explicații concisepentru a se înțelege, și de cei pe ne-drept încrâncenați împotriva celor ex-trem de puțini angajați care sestrăduiesc să le reprezinte, cât mai co-rect și eficient, interesele, căA.G.V.P.S. nu trebuie confundată, înnici un caz, cu o persoană, cu douăsau patru dintre cele retribuite în sco-pul reprezentării, fiindcă acestea maiau și alte atribuții administrativ - func-ționale pe lângă cele de reprezentare.

Trebuie realizat faptul că A.G.V.P.S.din România are acum afiliate cca. 150de organizații ale vânătorilor și/saupescarilor amatori/ sportivi din Româ-nia, care au proprii reprezentanți aleșiîn Congresul și Consiliul A.G.V.P.S.,

precum și în Comisiile de sprijin aleConsiliului A.G.V.P.S.. Deci, A.G.V.P.S.este condusă în prezent, prin interme-diul a peste 300 de delegați ai asociații-lor afiliate, aleși în mod democratic săle reprezinte și să le susțină intereselela acest nivel și, în continuare, prin 21de membri aleși, dintre aleșii acestorasociații, în Consiliul A.G.V.P.S. Printreaceștia, președintele, președintele exe-cutiv și vicepreședinții A.G.V.P.S.

Toți aceștia, împreună cu alți re-prezentanți ai conducerilor asociațiilorafiliate și orice membru vânător saupescar amator/sportiv care dorește șipoate contribui la o mai bună repre-zentare a intereselor comune, consti-tuie o forță, for sau entitate de utilitatepublică, care până acum a reușit să-șidovedească importanța și, într-o oare-care măsură, unitatea și eficiența.

Rolul de coordonator al acesteiforțe, for sau entități publice, denumiteA.G.V.P.S., în relațiile cu alte organiza-ții, organisme și instituții în profil dințară și străinătate, dar și cu GuvernulRomâniei, Parlamentul țării și alte in-stituții ale statului cu activitate în ma-terie, revine, potrivit StatutuluiA.G.V.P.S., președintelui acesteia, carepoate delega o parte dintre îndatoririlesale președintelui executiv sau vicepre-

ședinților, după cum consideră oportunși eficient. Președintele asociației ră-mâne însă primul responsabil pentruducerea la îndeplinire a hotărârilorCongresului și Consiliului A.G.V.P.S.,precum și pentru reprezentareaA.G.V.P.S. la orice nivel. Subliniem,deci, că președintele executiv și vice-președinții pot avea îndatoriri/obligațiiîn acest sens al reprezentării, doar în li-mita delegării acordate de președinte.

Pentru îndeplinirea rolului său re-prezentativ, A.G.V.P.S. este afiliată laCIC, CIPS și FACE, are relații destrânsă colaborare cu alte ONG-uri na-ționale în profil din Europa, a încheiatprotocoale de parteneriat cu alteONG-uri din țară, care sunt preocu-pate de conservarea faunei sălbatice,a mediului acesteia de viață și a echi-librului în natură, și susține, în modefectiv și constant, interesele asociații-lor afiliate, precum și ale majoritățiivânătorilor și pescarilor sportivi dinRomânia, în fața Parlamentului, Gu-vernului și a altor autorități, instituțiiși organisme cu activitate în profil oriadiacentă acesteia, din România.

În contextul prezentat mai sus,trebuie să recunoaștem că, unitatea,eficiența și, până la urmă, imagineanoastră, ca vânători și pescari cu com-portament civilizat și etic, a fost șieste în continuare grav afectată de re-lele intenții ale adversarilor organiză-rii noastre actuale, de cozile acestorade topor acceptate printre noi și de ră-tăciții breslei, care nu au înțeles, nuvor sau nu pot înțelege mai nimic dinceea ce s-a încercat să se prezinte și săse explice mai sus.

De aceea s-a reluat această prezen-tare/explicație, mai direct, detaliată șicât s-a putut de inteligibil, pentru a seputea înțelege, cât mai bine, cum esteconstituită și care este rolul actual aA.G.V.P.S. din România, al Congresu-lui, Consiliului, președintelui, preșe-dintelui executiv, vicepreședinților șicelorlalți reprezentanți aleși în Consi-liu și comisiile ajutătoare, precum șiatribuțiile angajaților retribuiți din ca-drul A.G.V.P.S. din România.

Închei prin a sublinia, cât se poatede tranșant, că A.G.V.P.S. nu mai tre-buie confundată cu vreo persoană dinconducerea acesteia și nici activitateaA.G.V.P.S. nu se mai poate reduce laactivitatea unui singur angajat, oricâtde intensă și evidentă ar fi fostaceastă activitate în interes general.Așa cum nici meritele, și nici eventua-lele insuccese ale A.G.V.P.S., de pânăacum, nu pot fi atribuite unui singurom, ci echipelor care sau succedat laconducerea A.G.V.P.S., după eveni-mentele din 1989 încoace.

4 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

Evoluții ale Statuluiși problemelor de reprezentare aleA.G.V.P.S. din România

(…) unitatea,eficiența și, până la

urmă, imaginea noastră,ca vânători și pescari cucomportament civilizat șietic, a fost și este încontinuare grav afectatăde relele intenții aleadversarilor organizăriinoastre actuale, de cozileacestora de topor acceptateprintre noi și de rătăcițiibreslei, care nu au înțeles,nu vor sau nu pot înțelegemai nimic din ceea ce s-aîncercat să se prezinte și săse explice mai sus”.

Logo-ul Congresului A.G.V.P.S. – Sinaia, 20 august 2016

SEPTEMBRIE 2016 | 5

B raconajul, ca fenomen, nueste un caz particular, o în-tâmplare sau o frustare pri-

vată, un soi de rătăcire de moment, cio culpă care se plătește, în unele ca-zuri, cu ani de închisoare. A trans-forma fapta rea, comisă în ParculNațional Munții Rodnei de răufăcă-tori, unul pădurar silvic, care au luatviața unui animal sălbatic protejat delege, sub ochii unor turiști aflați înzonă, eveniment care a revoltat omare masă de oameni, însemnă să fiisolidar cu nesăbuința unor persoanecu o educație minimală, infestată deun virus ce poartă numele de cruzime.

Am analizat comportamentul băr-baților din Borșa, arestați preventiv șicercetați de poliția maramureșeană,care cărau o capră neagră împușcată,în plină zi, prin rezervația naturală dinMunții Rodnei, pentru a putea puneun diagnostic la simtomatologia unorpersonaje care au intrat în „arena” vâ-nătorii fără nicio performanță socială.Am descoperit un microb letal, denu-mit braconaj, deosebit de primejdios,care se răspândește, cu precădere, înrândul celor care nu au nici o legătură

cu dragostea față de animalele sălba-tice și respectul față de legea careapără fondul cinegetic. Când comițipatru infracțiuni deodată, sfidândorice și pe oricine, înseamnă că nuești, în nici un fel, „vânător”, ci mai de-grabă opozant al normalității, raționa-lului și exigențelor vânătorești. Sepoate considera oare greșeală cândești cercetat pentru braconaj cinege-tic, uciderea speciilor de faună săl-batică protejată, nerespectarearegimului armelor și munițiilor și uzde armă letală? Categoric, nu. Prinurmare, nu pot fi de acord cu persoa-nele care încearcă să transfere săvâr-șirea unor fapte penale înspre discuțiisterile, toxice, conform cărora „nu s-afăcut gaură în cer dacă o capră neagrăa fost împușcată într-o rezervație natu-rală”! Este o judecată strâmbă, o gân-dire lipsită de realism.

O astfel de opinie periculoasă,opusă tuturor regulilor și normelor, nupoate fi acceptată de nici un vânătorresponsabil și nici de organele de cer-cetare penală, care au efectuat nu maipuțin de nouă percheziții domiciliarepe raza localității Moisei și a orașului

Borșa. Prima a fost la adresa braconie-rilor Ion Timiș și Iosif Danci, unde augăsit cantitatea de „112 kg de carne devânat, două lunete pentru arme de vâ-nătoare, două cartușe cu glonț, un tro-feu provenit de la un exemplar de cerbcarpatin fără documente de prove-niență, precum și alte bunuri. De aseme-nea, a fost ridicată suma de 53.000 delei. Toate bunurile ridicate urmează săfie supuse unor constatări criminalisticebalistice, respectiv expertizei medico-ve-terinare”, informează reprezentanțiiIPJ Maramureș. Fapta penală este cuatât mai gravă, dacă se ia în calcul căîn Parcul Național Munții Rodnei, ozonă deosebită, se fac eforturi conside-rabile, încă din anii ’60, pentru repo-pulare, practic mărirea efectivului decapre negre, iar până în urmă cu câțivaani creșterea era constantă.

Exemplul negativ de la Maramu-reș dovedește fără rezerve prezențaprintre noi a unor inși care, deși prinșiasupra faptei, au tupeul să se consi-dere un fel de „vânători”, cu toate cănici calitatea și nici abaterile săvârșitenu îi îndreptățesc să se considere ast-fel. Pentru fondul cinegetic, dar șipentru corpul vânătoresc, braconierii,respectiv braconajul ca fenomen, re-prezintă un rău catastrofal. Este undiagnostic pe care îl pun fără ezitare,atâta timp cât în jurul nostru încă auloc astfel de derapaje comportamen-tale comise după voie de oameni cu ocroială educațională încremenită înprimitivism, preocupați doar de uci-derea animalelor sălbatice, de celemai multe ori fără nici un fel de tre-buință. Stoparea acestui fenomennociv, avându-i pe braconieri în cen-trul faptelor rele, trebuie combătutpermanent, prin orice mijloace, iarfăptuitorii trebuie să suporte sancțiu-nile prevăzute de Codul Penal. Acestlucru îl decid, însă, polițiștii și judecă-torii, dacă se ajunge până la ei.

Braconajul este braconaj, nu are nuanțe, grade de vinovăție cu mărimi variabile saucircumstanțe atenuante. Este un delict grav, comis cu intenție de indivizi care nurespectă legea. Poate nu ar trebui să existe prezumția de nevinovăție în comiterea unorasemenea fapte deosebit de grave, chiar dacă este un drept al fiecărui cetățean, încazul nostru al braconierului, atâta timp cât împușcarea unei capre negre într-orezevație apărată și protejată de toate regulile în materie este făcută după voie, pe față,cu martori, fără nicio reținere.

Braconajul, un rău catastrofal!ELIADE BĂLAN

Pe țeava puștii OPINIE

Sex ratio la naștere este de 1/1

Se nasc tot atâția masculi, cât și fe-mele, iar raportul între sexe, în claseletinere, se apropie tot de paritate. Dar,pe măsură ce indivizii îmbătrânesc,masculii se arată mai fragili decât ciu-tele, mai ales în cazurile de densitatemare, ceea ce poate dezechilibra sexratio și clasele de vârstă. Extrageriletrebuie să respecte paritatea în sânulclaselor tinere și subadulte, ținândcont de mortalitatea mai mare la mas-culii adulți.

Comentariul nostru surprinde oușoară nuanță de ambiguitate în ex-primare, deoarece cuprinde formula-rea „îmbătrânire” atașată progresivstării de „fragilitate”, concomitent cuformularea „mortalitate mai mare lamasculii adulți”, la care ne-am mai re-ferit la punctul precedent. Nefiindvorba de o traducere eronată, ci însensul strict formulat de autori, men-ționăm că starea de adult nu însem-nează îmbătrânire, ci atingerea uneidepline forme fizice, adică vârsta de 6-7 ani, iar acea stare de îmbătrânirereală, de senescență, care aduce într-adevăr un procent mai ridicat de mor-talitate, se înregistrează după vârstade 11-12 ani, cerbul putând trăi pânăla vârsta de cca.15 ani. Am făcutaceastă precizare cu intenția de a nuse interpreta, greșit, că cerbii, odatăatingând starea de adult, devin auto-mat expuși unei incidențe sporite demortalitate. Iar extragerile trebuie sărespecte paritatea în sânul claselor ti-nere și subadulte, nu să țină cont demortalitatea mai mare la masculiiadulți, pentru că acea structură pira-midală trebuie să fie concepută astfelși ca sex ratio și ca proporționalitateîntre clasele de vârstă.

Dependența socială (degrup) a tinerilor depășește

cu larghețe perioada sevrajuluiEa poate dura până la doi ani (la

femele). Tinerii trebuie extrași la în-ceputul sezonului, iar ciutele adulte,numai începând din decembrie, pen-tru a se evita creșterea numărului detineri rămași orfani prea devreme,fapt care le-ar compromite dezvolta-rea fizică.

Comentariul nostru presupunecă observarea prelungirii timpului lacare începe sevrajul (la femele, cumsusțin autorii), s-a făcut în condiții deterenuri cu cerb împrejmuite, dealtfelfoarte răspândite în Franța, deoarece,în condițiile unui teren liber, este greude presupus că s-ar fi putut urmări șiconstata acest lucru, chiar dacă există


Eco-etologie

Despre cerb, în zece termeni (II)MITICĂ GEORGESCU

ETOLOGIE

Începând cu cca. optsprezece ani în urmă, un grup decercetători francezi au inițiat un studiu privind cele maipotrivite măsuri pentru managementul terenurilor cu cerbcomun. În urma studiilor și cercetărilor întreprinse, aupublicat periodic câte o broșură program (recomandare) în sensul acestei idei. În cele ce urmează, vom continuaprezentarea, sintetizat, a conținutului unei astfel de broșuri,foarte răspândită în rândul vânătorilor, apărută sub egidaANCGG și ONCFS – Asociația Națională a Vânătorilor deVânat Mare și Oficiul Național pentru Vânătoare și FaunaSălbatică.

6

7

uneori șansa de a vedea, din întâm-plare, o femelă în vârstă de doi anialăptată, cu o talie care atestă că pro-vine din anul precedent. Însă în con-dițiile existenței de hrană naturalădiversificată și suficientă, ciuta-mamă, fiind bine hrănită, poate, larândul ei, să producă laptele necesarunei dezvoltări normale a vițelului,astfel că sevrajul apare după numai 4-5 luni. În aceste condiții, după cca. olună de la naștere, vițelul începe să sehrănească progresiv și cu elementevegetale, iar până la declanșarea se-vrajului, alimentația cu laptele ma-tern se diminuează ca participare, dince în ce mai mult, sub 50%.

În privința recomandării ca ciuteleadulte, evident, cele cu adevărat „deselecție” și neînsoțite de viței, să fie ex-trase începând cu luna decembrie, nueste în oponență cu principiile noas-tre, dovada fiind faptul că legislațiaactuală de vânătoare prevede extrage-rea ciutelor și vițeilor până la data de15 februarie. Dar data permisă pentruînceperea acestei acțiuni fiind 1 sep-tembrie, aceeași cu cea pentru începe-rea selecției la masculi, considerăm căa doua acțiune ar trebui să aibă prio-ritate pentru a evita participarea la îm-perechere a taurilor necorespunzătoriși să nu se suprapună cu cea pentruextragerea ciutelor, pentru a nu dublacauzele perturbatoare a liniștii înaintede boncănit. Din acest motiv, aceastăextragere selectivă a ciutelor și vițeilorsă se efectueze cât mai târziu, și nu în-cepând cu data de 1 septembrie, cumpermite legea. Este o acțiune mai difi-cil de efectuat, însă credem că ar fimai potrivită. Rămâne însă la aprecie-rea gestionarului terenului respectivsă decidă, în intervalul legal, perioadacare îi este mai favorabilă, ținând contși de necesitatea păstrării liniștii înteren.

Sporul anualAcesta depinde de bogăția

în hrană a mediului, de sex ratio și dedensitatea populației de cerb în tere-nul respectiv. Variază între 20 și 30%din efectivul de la sfârșitul iernii, cudoi factori care joacă un important:supraviețuirea tinerilor și fecunditateaciutelor, urmând condițiile de mediu.

O populație se structureazăca o piramidă

O mortalitate infantilă importantăși o promovare a claselor intermediarepoate permite îmbătrânirea unor indi-vizi. Pentru vânătoare, trebuie să secalculeze extragerile ținând cont demortalitatea naturală.

Comentariul nostru privitor laformularea neclară de la pct. 9 este căexprimarea este făcută ca atare și nueste însoțită de nici o motivație logică.

Orice populație comportă o diversitate genetică

și aceasta trebuie păstratăEa garantează stabilitatea și capa-

citățile de adaptare la schimbările sur-venite în mediul înconjurător. Oselecție bazată pe criterii subiectiveriscă să reducă această diversitate. Nuse obțin „cerbi buni” eliminându-i pe„cei răi”. Echilibrul cu mediul, căuta-rea unui bun raport între sexe și o pi-ramidă optimală constituieelementele prioritare ale unei gestiuni

sănătoase și buna dezvoltare a indivi-zilor.

Comentariul nostru nu acceptăformularea „nu se obțin cerbi buni eli-minându-i pe cei răi”, deoarece astfelse neagă însăși esența selecției, la carese face referire în același context, cuun rând mai sus.

În acest context, al managementu-lui rezonabil al unei populații de cerb,ne îngăduim să ne exprimăm o opiniefață de perioadele actuale legale de ex-tragere a taurilor. Astfel, este permisăvânarea „cerbilor de trofeu” începândcu data de 10 septembrie, deci cu douăsăptămâni mai devreme de apogeuldesfășurării boncănitului în plenitudi-

SEPTEMBRIE 2016 | 7

8

9

10


nea sa, mai înainte ca acei purtători decoarne valoroase, râvnite de toți vână-torii, să fi participat din plin la împe-rechere și să fi putut să transmităgenetic urmașilor lor însușirile valo-roase. Astfel, socotim mai corectă, dintoate punctele de vedere, modificareadatei de la care pot fi vânați „cerbii detrofeu”, începând cu 1 octombrie, datăla care procesul de împerechere se vafi desfășurat aproape în totalitate, iartaurii cu adevărat valoroși se vor fi îm-perecheat cu mai multe ciute, multipli-când posibilitatea transmiterii acelorînsușiri. Putem adăuga însă constata-rea interesantă că data de 2 octombriefigurează, în toate cataloagele trofee-lor de top, ca fiind cea la care au pututfi vânați cerbi cu trofee record. Expli-cația ar fi că aceștia, deosebit de vigu-roși, dar nesatisfăcuți de „prestația”din toiul sezonului și, oricum, neepui-zați fizic, să rămână un scurt timp încăutarea unor ciute încă disponibile.Așa că există șansa descoperirii tocmaia unui astfel de cerb, în câteva zile dela începutul lunii octombrie. Poate maidificil, dar există.

În definitiv, satisfacția furnizată deun trofeu valoros merită efortul de a-l dobândi. Însă știm, în același timp,că o astfel de măsură, devenită legală,nu ar fi primită cu entuziasm de cătrevânătorii care preferă obținerea unuitrofeu cu facilitatea oferită de sezonulde boncănit.

Nu putem să nu formulăm obser-vația că, o precizare în acest sens, ar fitrebuit să fie făcută la elaborarea ac-tualei legi de vânătoare, sau într-unadin numeroasele modificări survenitela textul acesteia. Față de alte modifi-cări operate până acum, din careunele fără prea multă substanță, o ast-fel de modificare ar fi dovedit înțele-gerea nevoii de a se maximiza șanselede promovare a însușirilor geneticevaloroase și evitarea unei intervenții

negative în acest sens, prin extragereataurilor celor mai valoroși, limitându-le șansele de a se împerechea în con-cordanță cu posibilitățile lor fizice.Dar, probabil că au avut prioritate alteconsiderente, cum ar fi satisfacereaexigențelor unor vânători străini, dor-nici de un cerb de top în Carpați, într-un timp foarte scurt.

Am încercat, în cele prezentate aici,să explorăm sensul acestui „decalog” almanagementului terenurilor cu cerbdin Franța, pe care l-am redat într-o

traducere ad litteram, cu intenția de acompara cele 10 elemente cu punctulnostru de vedere.

Am constatat că unele sunt princi-pii valabile și aplicate din totdeauna șiîn managementele terenurilor cu cerbdin țara noastră, iar altele, care ni s-aupărut confuze, le-am supus comenta-riului nostru. În ce măsură am izbutitsă le clarificăm, veți aprecia DomniileVoastre, dacă vă preocupă problemelelegate de prezentul și viitorul cerbului.

Despre cerb,în zece termeni (II)

(…) satisfacțiafurnizată de un trofeu

valoros merită efortul de a-l dobândi. Însă știm, înacelași timp, că o astfel demăsură, devenită legală,nu ar fi primită cuentuziasm de cătrevânătorii care preferăobținerea unui trofeu cufacilitatea oferită desezonul de boncănit.

SEPTEMBRIE 2016 | 9

OPINIE

P entru o readucere în actualita-tea cazurilor de braconaj lacare ne referim, redăm o

parte din articolul mai cuprinzător,publicat în legătură cu activitateaunor asociații neafiliate și unor vână-tori independenți, în revista VPR nr.4/2015, din care cităm:

„Dacă dumneavoastră mai aveți în -doieli referitoare la cele susținute maisus, analizați exemplificativ doar con -ținutul Facebook-ului Black ValleyHunting și, mai ales, fotografia de maijos, cu 8 vânători și 17 mistreți vânațiîn data de 15 decembrie 2014, pe fon -dul cinegetic Nămoloasa. Noi facemdoar precizarea că, pe fondul respectiv(Nămoloasă), era aprobată o cotă derecoltă de numai 14 mistreți, care nu afost suplimentată în sezonul2014/2015. De asemenea, mai facemprecizarea că, pe același fond de vână-toare, a mai fost organizată o vână-toare, în 17 ianuarie 2015, ocazie cucare s-au mai împușcat 14 mistreți, iarulterior încă o vânătoare, al cărui re-zultat nu se mai cunoaște. La cele douăvânători din urmă nu s-au mai făcut șiafișat fotografii, or ganizatorii interzi-când acest lucru, pe deplin conștienți defaptele comise.

În contextul arătat, ieșirea larampă, în apărarea „vânătorilor inde -pendenți”, a notarului public CătălinVrabie, este relevantă în speță. Nu esteacum momentul să mai facem și alteprecizări în legătură cu înregistrareare zultatelor acestui tip de vânătoriorga nizate „pe bani”, a destinației su-melor încasate (1.500 euro/zi/vână-tor), a veri dicității documentelorîncheiate și a co rectitudinii operațiuni-lor financiar contabile. Avem deplinăîncredere că reprezentanții organisme-lor statului, care au atribuții concreteîn acest sens, își vor face, mai devremesau mai târ ziu, datoria”.

Continuăm prin a conchide că,nici după sesizarea publică făcută,prin publicarea articolului la care nereferim, și nici după sesizarea dnei.ministru, printr-o adresă oficială aconducerii A.J.V.P.S. Vrancea din15.02.2016, nu s-a întreprins absolutnimic pentru cercetarea cazurilor debraconaj la care ne referim. Reacțiaautorității publice centrale care răs-punde de vânătoare, reprezentată înspeță prin secretarul de stat Dan Po-pescu, a fost de cooptare a notaruluiCătălin Vrabie, în calitate de preșe-dinte al Federației Cinegetice Inde-pendente din România, ca membru înConsiliul Național de Vânătoare. Con-siliu care a fost aprobat, la susținereaaceluiași Secretar de stat, într-o for-mulă majoritar obedientă autorității,pentru a garanta avizarea oricăror re-glementări subsidiare legii, oricât detrăsnite ar fi unele dintre prevederileacesteia.

În afara acestei reacții sfidătoarela adresa vânătorilor corecți, din jude-țul Vrancea și din România, s-a maiputut resimți, de atunci încoace, oanume reacție ascunsă a celor impli-cați, manifestată printr-un atac agre-siv la persoana autorului articolului,adică a președintelui executiv alA.G.V.P.S., declanșat pe site-ul unuisubcomisar de poliție în funcție, deacesta, de un fost milițian și de altepersoane „mercenare”, anonime sauinventate, primele recompensate pro-babil din banii negri, proveniți dinbraconaje de genul celor prezentate.

Dacă notarul în cauză, președinteal Federației Cinegetice Independentedin România, a fost cooptat de auto-ritate în Consiliul Național de Vână-toare, pe baza unui asemeneapalmares concret și relativ recent defapte antisociale, ce mai putem aș-tepta, pe linie de combatere a feno-

menului braconajului și de comporta-ment vânătoresc și civic civilizat, de laconducerea autorității publice cen-trale care răspunde de vânătoare? Darde la unii dintre polițiștii care i-au fostsubalterni notarului în cauză, în pe-rioada când acesta îndeplinea funcțiade Secretar de stat în Ministerul Afa-cerilor Interne?

În loc de concluzie, putem subliniacă marii braconieri pot fi căutați și gă-siți printre independenții agreați deautoritatea publică centrală care răs-punde de vânătoare, printre pădurariiînsărcinați cu paza pădurii și a fauneicinegetice (vezi cazurile de braconajla urs și capră neagră de la Brașov și,respectiv, din Pietrosul Rodnei), prin-tre maniacii vânătorii de noapte (dinIalomița, Constanța etc.), printremembrii asociațiilor independente(din aproape toate județele țării) și,ceva mai puțini, printre membrii vâ-nători, mai ales printre cei noi, carecotizează pentru ocrotirea și îngrijireafaunei cinegetice.

Această situație, care ar trebui sădevină inacceptabilă pentru autori-tăți, asociații de vânători și vânători,prea bine cunoscută, ca și furtul dematerial lemnos din pădurile Româ-niei (mai ales ale statutului), poate fiușor apreciată ca inacțiune cointere-sată a celor retribuiți de societate pen-tru apărarea celor două bunuripublice la care ne referim (pădurea șifauna cinegetică), inacțiune prin careaceștia favorizează, atât braconajele,cât și sustragerile frauduloase și sfidă-toare din păduri, nicidecum „mici ciu-peli”. Iar inacțiunea despre carevorbim este, în fapt, o complicitate ta-cită la astfel de fenomene antisociale.

Despre ce să mai discutăm atuncicu reprezentanții autorității publicecentrale care răspunde de silviculturăși vânătoare în România?

Inacțiune și complicitateindirectă la braconajN. VRÂNCEANU

Conducerea A.J.V.P.S. Vrancea, în numele unor membri-vânători ofensați ai asociațieipe care o reprezintă, a transmis, doamnei ministru Cristiana Pașca-Palmer, o sesizarereferitoare la trei cazuri publice și concrete de braconaj cinegetic, săvârșite în sezonul2014/2015, pe fondul cinegetic Nămoloasa, gestionat de Asociația de Vânătoare BlackVallery Hunting. Cazuri de braconaj, apreciate ca deosebit de grave, complicate prinfalsuri în înscrisuri oficiale și probabilă evaziune fiscală, organizate, cu continuitate șiîn mod deliberat, de o persoană cu pregătire juridică. Persoana care a încălcat legea șifiindcă statutul de notar nu-i îngăduie să desfășoare activități comerciale, nici măcar„camuflate” în spatele unor aparente nevinovate activități vânătorești non-profit.

Î n plus față de orele de curs, stu-denții aveau posibilitatea de a par-ticipa la Patrulele de duminică, în

cadrul Cercului de Vânătoare, organizatde Catedra de Vânătoare. Pe atuncisâmbăta nu era zi liberă, iar patrula deduminică era o ocazie pentru studențiicare, însoțiți de paznicul de vânătoareal fondului pe care Facultatea îl avea îngrijă și administrare, puteau petrece ozi în terenul de vânătoare, pentru efec-tuarea observațiilor la vânatul existent,pregătirea hranei complementare pen-tru iarnă, combaterea răpitoarelor și abraconajului, într-un cuvânt, pentru ase ocupa de gospodărirea fondului șiprotejarea vânatului.

Glasul din munteLa finele lunii septembrie și apoi

în octombrie, au fost organizate pri-mele patrule de vânătoare studen-țești. Valea Răcădăului era unul dinlocurile desemnate pentru noii învă-țăcei într-ale vânătorii, iar cabana devânătoare cea nouă, construită și cuajutorul studenților în cadrul lucrări-lor practice, oferea condiții foartebune de cazare pentru cei ce efectuaupractica de specialitate pe valea râu-lui, fie pentru construirea drumuluiforestier, pentru păstrăvăria Facultățiisau pentru patrulele de vânătoare stu-dențești de care aminteam mai înainte.

În octombrie, am participat o sin-gură dată la patrularea terenului, oca-zie cu care am avut șansa de a asculta,este drept pentru puțin timp și forte dedeparte, glasul de iubire al unui cerbbatrân, după spusele paznicului de vâ-nătoare. Cerbul era unul dintre senio-rii locurilor, care continua să-șiimpună autoritate asupra ciutelor, unexemplar de excepție pe care puținiavuseseră șansa de a-l și vedea prin bi-noclu, nicidecum în cătarea carabinei.Un exemplu perfect pentru ceea ce în-semna stăpânitorul muntelui, acela ceavea să transmită urmașilor, o dată înplus, fondul genetic de mare valoare.

Începutul unei pasiuni…Vremea a trecut, și iarna a pus stă-

pânire peste natură. Zăpada a acoperitcu dărnicie locurile, iar accesul pe valea fost pentru un timp oprit. Când dru-mul s-a deschis, am pornit din nou pecalea muntelui, într-o patrulă de dumi-nică, însoțit doar de un coleg și de paz-


DE SEZON Începutul unei pasiuni

Poiana cu cerbiMAC

tAu trecut mai bine de treizeci de ani, iar imagineapoienii cu cerbi pare că a fost ieri, atât de puternică dar șiproaspătă este amintirea…!Șirul povestirii începe undeva, în târziul lunii septembrie1983, la Brașov, la Facultatea de Silvicultură și ExploatăriForestiere, când studenții anului IV începeau cursul deVânătoare și Salmonicultură…

SEPTEMBRIE 2016 | 11

nicul de vânătoare. De la cabană amurmat firul văii, după care am conti-nuat pe versantul din dreapta râului.Zăpada era până aproape de genunchiși, cu fiecare pas, deschideam potecaprin omătul ce sclipea în lumina soa-relui darnic. Să fi trecut deja un ceasde când părăsisem valea râului, iar ur-cușul devenise tot mai anevoios. Fă-ceam câte o pauză pentru odihnă, apoicontinuam drumul prin pădurea cepărea că doarme sub mantaua albă azăpezii. Din când în când doar, glasulgaiței ne atrăgea atenția, semnalândprezența noastră și anunțând parcăfaptul că veghea necontenit la tihna lo-curilor. Urmam, după spusele paznicu-

lui, o potecă ce avea să ne ducă la unloc ales anume, unde, dacă sorții Dia-nei aveau să ne fie prielnici, urma săavem o mare surpriză plăcută. Pas cupas, urcam spre culmea muntelui, șitreptat începuseră să apară urme devânat, ce formau parcă o potecăanume. Alături de acestea, din loc înloc, alte urme, cu pernițe bine contu-rate, urmau poteca vânatului. Erauurme de râs, după cum aveam să învă-țăm chiar acolo, primele pe care le vă-zusem vreodată în realitate. Era oprimă experiență legată de viața vâna-tului, o aminitire ce va dăinui pesteani. După probabil altă oră de urcuș,pădurea a început să se rărească și

erau semne că ne apropiam parcă deun loc anume. Să fi fost oare locul multașteptat? Degeaba am încercat să-l is-codim cu vorbe șoptite, paznicul arămas tăcut, iar liniștea pădurii creaparcă fiori plini de mister… La un mo-ment dat, ne-a făcur semn să aștep-tăm, a luat-o înainte, aplecat pentru ase feri parcă vederii. Ajuns pe culme,ne-a făcut semn să ne apropiem. Aufost poate cei mai lungi pași posibili,îngreunați de emoția care ne luase înstăpânire. Și, deodată, pădurea s-a re-tras din calea noastră, iar la poalele ei,într-o poiană pe care cu greu am fi ghi-cit-o, minunea Dianei ne aștepta, în-conjurată de toată splendoarea aceluipeisaj hibernal. Adunați la un loc, cer-bii pădurii se odihneau așezați pe ză-padă, iar soarele darnic părea căbinecuvântează tot acel tablou impre-sionant de iarnă. Rămăsesem parcăfără suflare în fața acelei imagini, fi-xând o amintire, poiana cu cerbi, ceurma să dăinuie peste ani și ani. Oamintire ce avea să revină, iar și iar, cuaceeași emoție, de fiecare dată când,an după an, urmând pasiunea vănăto-rii, porneam din nou pe cărările mun-telui, la vreme de septembrie, încăutarea cerbilor…!

Ingrediente necesare: un mușchiu-leț de cerb, 3 linguri de ulei de măsline,două linguri de oțet balsamic, un pahar

de vin alb demisec, ardei iute roșuuscat, pisat, sare, piper, 3-4 fire de roz-marin.

Ingrediente pentru sos: 4 linguri deulei de măsline, o ceapă, o lingură defaină, 3-4 linguri de bulion de roșii, 3 pa-hare de vin alb, 2-3 foi de dafin, 2-3 cățeide usturoi, sare, piper.

Pregătirea cărnii: se curăță bine car-nea de pielițe și se ține în vin amestecatcu puțin oțet balsamic cel puțin 12 ore.

Prepararea sosului: ceapa se toacămărunt și se amestecă cu făina. Ames-tecul se rumenește și se adaugă bulio-nul, vinul și foile de dafin. Se piseazăcățeii de usturoi, se amestecă cu piperulmăcinat și se adaugă în sos. Se adaugăsare, după gust.

Preparare: Scoateți carnea de la ma-rinat și presărați-o cu sare, piper și ardeiroșu. Puteți adăuga și alte mirodenii,după preferința personală. Puneți carneaîntr-o tavă cu puțin ulei, la foc mic, și ro-tiți-o pe toate părțile până se rumeneșteușor, având grijă să o stropiți, din timp întimp, cu amestecul de vin alb și oțet bal-samic. Adăugați sosul peste carnea dintavă și dați amestecul la cuptorul preîn-călzit până se pătrunde bine carnea. Seporționează carnea și se servește cu gar-nitură de cartofi natur, ornată cu rozma-rin. Un pahar de vin roșu, sec-demisec,pinot-noir sau shiraz, va adăuga un plusde savoare bucatelor. Poftă bună!

MUȘCHIULEȚ DE CERBCU SOS DE VIN, MIRODENIIȘI ROZMARIN NANA NINA

GASTRONOMIE VÂN~TOREASC~

Pregătit cu pricepere, cu sos de vin și rumenit la cuptor,mușchiulețul de cerb poate face oricând deliciul unei mesealese, o surpriză plăcută pentru musafiri, ce va stârniaprecierile invitaților.

T ot vorbind despre una și alta,am ajuns într-o porțiune deteren în care cunoșteam, încă

din anul precedent, un căprior tânăr,cu un singur corn. Reușisem să-l con-ving că ar face un lucru util dacă l-arscoate din teren, fiindcă anomalia tro-feului reapăruse după căderea uni-cornului în toamna trecută. Îipromisesem chiar să i-l prepar, cugândul omului curios să afle, cu pro-prii ochi, cauza perpetuării anomalieiîn discuție.

În locul țapului cu un singur corn,plecat probabil „la alergat” în altăparte, am găsit un altul, tot vizibil „deselecție”. Avea un trofeu asimetric, cuprăjini inegale, și o slăbiciune a cor-pului greu de explicat, chiar și acum,spre sfârșit de perioadă de rut.

Cu zgârcenia gospodarului care nuse îndură să fie mărinimos pe seamaanimalelor arătoase din propriaogradă, l-am îndemnat să tragă înacesta. Să scoată din teren acest ani-mal „de selecție”, singuratic și apatic,la vremea când semenii lui erau încăagitați în căutarea ultimelor capre încălduri. Am apucat să-i mai promit că,dacă trofeul dobândit nu-i va fi peplac, îi voi da eu unul „frumos” dinpropria colecție.

Nehotărât, după cum era, și de lao distanță puțin prea mare pentru unîncepător emoționat, a ratat focul.Țapul a rămas o clipă surprins de de-tunătura armei, apoi în salturi indecises-a refugiat sub scutul pădurii. Mi-amîncurajat camaradul, pe bună drep-tate, decepționat de ratare, propu-nându-i să ne mai învârtim prin locuriapropiate, pentru a ne încerca noroculla alt căprior. Poate la cel unicorn.

După vreo jumătate de ceas de„dibuit” prin alte locuri, poate cevamai mult decât atât, am revenit lalocul ratării. Regăsirea țapului nostru,revenit atât de repede pe vechea po-ziție, nu avea, pentru noi, o explicațieplauzibilă. Fiindcă animalul fusese to-tuși speriat și întunericul nu se lăsaseîncă. În plus, noi păream mai sur-prinși decât el, care stătea și se uita,impasibil, la noi.


Etică vânătoreascăOPINIE

Într-o seară mai puțin toridă de august, încă în sezon dealergat la căprior, am însoțit, pe teren, un mai tânărcoleg într-ale vânătorii. Era la prima sa autorizație și îșidorea un trofeu cât de cât arătos. După câte reușisem să-l cunosc, își mai dorea, pofticios fiind din fire, săcunoască, cât mai degrabă, și gustul celei mai apreciatecărni de vânat mamifer.

Despre dreptul nostru de viață și de moarte asupra vânatuluiN. ȘELARU

Ca să nu mai lungesc vorba, spundoar că amicul nu l-a mai ratat deaceastă dată. L-am felicitat și ne-amgrăbit să vedem animalul. Încă de ladistanță, am putut observa trofeul carel-a condamnat, și o slăbiciune a corpu-lui cum nu se poate imagina. Țapulacesta ajunsese un schelet ambulant,numai piele, cu păr ceva mai lung, șioase. De mușchi, ce să mai zicem, eraumai mult decât distrofici, cam sub unsfert din ceea ce ar fi trebuit să fie. Maide aproape, cu ochii la capul purtătorde trofeu, am putut vedea grozăvia. Oputeți vedea și dvs. în imaginile succe-sive alăturate. Eu m-am cutremurat lavederea acesteia și un sentiment cople-șitor, de milă și vinovăție amestecate,imposibil de redat în cuvinte, mi-a luatpur și simplu graiul. Cum să mă justificpentru fapta de a-i fi hotărât moarteași ce să-i spun amicului pe care-l înso-țeam, scârbit la rândul lui de starea deslăbiciune a țapului, din moment ce euîl îndemnasem să apese pe trăgaci? Cuochii la gura hâdă a țapului, fără parteadin față cu incisivi a maxilarului infe-rior, din care limba curată atârna înafară, n-am putut decât să-i spun că afăcut o faptă bună, vânătorească. Că ascutit de chinuri un animal condamnatla moarte sigură peste iarnă, pe care unnevolnic „l-a ochit la cap”, foarte pro-babil în vegetația din care se uita la el,cu câteva luni sau un an în urmă. Altfel,cum l-ar fi putut sluți în halul acesta,decât trăgând nelegiuit „la cap”? Unobicei ticălos al braconierilor trăistari,care se poate constata pe multe trofeede căprior cu coarne atinse sau zburatede glonț, unele în timpul creșterii, apoivindecate și crescute pocit.

Deși încercam, în sinea mea, să-mijustific gestul, argumentând faptul că,împreună cu amicul vânător începă-tor, am fi făcut o faptă rațională, oriceurmă de bună dispoziție, generată deaceastă ieșire în natură, mi-a dispărut.O îndoială sâcâitoare, ca multe alteleresimțite în decursul și, mai ales, cutrecerea vremii, își făcuse loc în sub-conștient și nu-mi dădea pace. O îndo-ială agasantă, cu care m-am culcat șim-am trezit după prima noapte ce aurmat, precum și în altele după aceea.De ce a trebuit să-i curmăm noi viațaacestui animal sluțit de foc netrebnic,care s-a luptat cu moartea și a reușit,în mod fabulos, să supraviețuiască,flămânzind zile, săptămâni și luni larând, până și-a vindecat, așa cum areușit să-și vindece, rana hidoasă și aajuns să se poată hrăni cât de cât,prinzând cu limba firele de verdeață,pentru a le rupe și mesteca direct cumăselele? Cum o fi reușit să se hră-

nească și să treacă, acest țap mutilat,peste partea cea mai dificilă din iarnă,fără partea din față a maxilarului in-ferior, grație căreia rumegătoarele potrupe, cu incisivii, lujerii, mugurii,iarba și alte sorturi de hrană fibroasă?Fiindcă sigur a trecut, astfel schilodit,peste ultima lună din iarnă, din mo-ment ce rănirea i-a fost produsă pe lasfârșit de ianuarie, început de februa-rie, în plină perioadă de creștere acoarnelor, care s-au deformat tocmaidatorită redirecționării fosforului, cal-ciului și altor elemente constitutive aleacestora spre locul osificării maxilaru-

lui parțial sfărâmat, cel mai probabilde alice mari, trase de aproape „lacap”. Cele două sau trei locuri lovitede alice, de minimum 4,5–5,0 mm, vinsă susțină ipoteza enunțată.

Miracolul, fiindcă doar miracu-loasă a putut fi această supraviețuire,nu poate fi plauzibil explicat, decât caurmare a iernii blânde, rapiței abun-dente în zonă, lucernei ce n-a lipsitdin hrănitori și boabelor de porumbrămase prin noroi, peste zi, la punc-tele de hrănire a mistreților. Oricum,supraviețuirea acestui țap pare de do-meniul supranaturalului și este greude acceptat orice explicație.

Acum, după toate aceste încercăride a explica, cât de cât realist, aceastăîntâmplare nefericită, în care fusesemdirect implicat, vine întrebarea ceamai agasantă dintre toate cele pusepână acum, mai sus: „Cine ne-a datnouă dreptul moral de a-i lua viațaacestui țap supraviețuitor, bunul săucel mai de preț, pretinzând că l-am scu-tit de chinurile unei vieți distruse de unseamăn de-al nostru?”

Iată o întrebare care, asemenea al-tora similare din trecut, ne poate veniși reveni în minte, sâcâindu-ne, pânăce vremea le trece cu greu în uitare.Dar numai dacă nu trecem nesimțitoripeste astfel de întâmplări șocante șiputernic impresionante, care ne potpurta gândul spre renunțarea la drep-tul nostru, de viață și de moarte, asu-pra animalelor libere, din natură, nudin ograda fiecăruia.

De abia acum, când scriu acesterânduri și retrăiesc aproape la fel deintens întâmplarea, încă vie printreamintirile mele, mă simt vinovat decomplicitate directă la uciderea țapu-lui supraviețuitor și reușesc să înțelegspusele unui mai vârstnic vânător, ple-cat dintre noi, care, impresionat de unmistreț sluțit asemănător, recunoșteacă nu mai are nici un chef să mai îm-puște vânat. Fusese pe front, supravie-țuise rănii primite în timpul luptelorde la Cotul Donului și exterminantelorlagăre de concentrare din Siberia, vă-zuse sute sau mii de morți așezațipeste iarnă în stive și apoi aruncați lagrămadă în gropi comune, primăvaracând se dezghețau, dar niciodată,până la vederea mistrețului fără falcainferioară, care avea doar iarbă uscatăîn stomac, strânsă cu limba bătucităde pe solul înghețat, nu fusese într-atât de impresionat, încât să simtă im-boldul de a renunța la ceea ce i-a fostaproape profesie și, în același timp, re-fugiu moral într-o viață pe care socie-tatea trecută, nicidecum destinul, i-ahărăzit-o.


„Cine ne-a dat nouădreptul moral de a-i

lua viața acestui țapsupraviețuitor, bunul săucel mai de preț, pretinzândcă l-am scutit de chinurileunei vieți distruse de unseamăn de-al nostru?”

A cesta are miezul din plumb,ferm legat de cămașa glonțu-lui, și vârful conic ascuțit din

polimer dur, caracteritici bine cunos-cute la alte gloanțe plastic tip. Însă,spre deosebire de acestea, baza conu -lui este mult mai largă, provocând în-florirea proiectilului, fără schije, darcu dublarea diametrului în primii 15 cm după pătrunderea prin pieleavânatului, fără a pierde din greutate,doborându-l pe loc.

Winchester Extreme Point (Fig. 1)a fost produs inițial în 8 calibre, des-tinate vânatului mare de talie mediedin SUA, atât la pândă cât și la goană:.243 Win., .270 Win., .270Wsm, .300Win.mag., 300 Win.s.m., .308 Win.,7mm Rem.mag. În Fig. 2 apar 3 car-tușe cu glonț de cal. .300 Win. mag.cu vârful din plastic, deasupra lor sevede imaginea frontală a vârfului, dincare reiese ce suprafață mare ocupăpolimerul ascuțit la noul glonț (48 %) – din stânga, comparat cu unvârf ascuțit clasic (22 %) – din mijlocși cu un Soft Point tradițional (8 %) –în dreapta. În Fig. 3, secționat înlung, noul model arată bine atât pro-porțiile vârfului față de corpul dinplumb, dar și cum se subțiază cămașaglonțului de la bază spre vârf, rulândca niște petale în jurul plumbului,cum se vede în Fig. 4.

Americanii oferă datele balisticeale tuturor calibrelor până la distanța

de 500 m, însă Massimo Valiini, carea anunțat apariția noului glonț în ar-ticolul său La maggiorata, din revista

italiană Armi e Tiro - iulie 2016, pag.127/129, a testat cu carabina Sakonumai calibrul .300 Winchester mag-num, indicând, la 100 m, o dispersiede 15 mm.

După părerea sa, noul model va fieficace la toate copitatele din Italia,unde vor fi disponibile și calibrele .30-30 Win. și 7-08 Remington, iar vârfulpolimerului este atât de dur, încât sepoate utiliza fără riscuri pentru preci-zie și în carabinele semiautomate.


GlonțMUNI}IE

MAMIFERE: bizam, capră neagră(exemplar de selecție), căprior (mas-cul și femelă), cerb comun (mascul deselecție, femelă și vițel), cerb lopătar

(mascul de selecție, femelă și vițel), mistreț, șacal, viezure, vulpe; de la 10septembrie: cerb comun (mascul de trofeu); de la 15 septembrie: câine enot,dihor comun, hermelină, jder, marmotă, muflon, nevăstuică.PĂSĂRI: becațină comună, becațină mică, cioară grivă, cioară grivă sudică,cioară-de-semănătură, cocoșar, coțofană, gaiță, găinușă-de-baltă, gâscă-de-vară, gârliță mare, graur, guguștiuc, lișiță, porumbel gulerat, porumbel-de-scorbură, prepeliță, rață mare, rață mică, rață fluierătoare, rață-cu-cap-castaniu, rață moțată, rață pestriță, rață sunătoare, rață lingurar, rață sulițar,rață cârâitoare, rață-cu-cap-negru, sitar-de-pădure, stăncuță, sturz-de-vâsc,sturz cântător, sturzul-viilor, turturică; de la 15 septembrie: ciocârlie-de-câmp, ieruncă, potârniche.

CE VÂN~M

4

Cu ocazia aniversării a 150 de ani de la înființarea sa, firma Winchester a inagurat, înanul 2015, noile facilități situate la Oxford (statul Mississippi, S.U.A), pe o suprafață de50.000 mp, în care s-au investit 130 milioane de dolari. Inginerii firmei au conceput, cuacest prilej, noul glonț.

1

Winchester Extreme Point -un nou glonț de vânătoareMATEI TĂLPEANU

32

Calibrul Greutate (g.) Vo (m/s) Eo (Joule) Coeficient balistic

.300 Win.mag. 150 977 4,639 0,392

Tabel date balistice


R atonul, nutria, broasca „taur”(Lithobates catesbeianus), ibi-sul sacru (Threskiornis aethio-

picus), o specie de rac american,reprezintă doar câteva nume din cele37 înscrise pe lista „speciilor exotice in-vazive”, publicată de Comisia Euro-peană în data de 13 iulie, speciiîmpotriva cărora cele 27 de state mem-bre trebuie să acționeze.

Aceste specii au ajuns să intre încompetiție cu speciile indigene și să lepriveze de propriile resurse naturale(hrană, oxigen, lumină etc). În plus,ele dispun de o capacitate de adaptareextraordinară, se reproduc foarte re-pede și pot constitui un pericol realpentru speciile locale.

Dacă amenințarea principală a bio-diversității vine din partea omului,prin distrugerea pe care acesta o pro-duce speciilor sălbatice și mediuluiacestora prin supraexploatare, inva-ziile biologice ocupă locul trei în acesttrist clasament.

Referitor la acest subiect sensibil,Comisarul european pentru mediu,Karmenu Vella, declara: „Anumite spe-cii de plante și de animale pot producepagube proprietăților, recoltelor și mij-loacelor de subzistență, prin urmareacestea trebuie îndepărtate, atunci cândeste posibil, sau cel puțin controlate”, iar„această acțiune trebuie realizată lascară europeană, având în vedere că spe-ciile invazive nu se opresc la frontieră”.Costurile anuale ale pagubelor provo-cate de aceste specii sunt estimate la 12milioane de euro și nu pot fi ignorate,a mai adăugat comisarul.

Comisia europeană, care considerăcă opt noi specii periculoase se insta-lează în fiecare an în Europa, esti-mează că, în patru ani, vor fi făcuteeconomii uriașe datorită noului regu-lament de luptă împotriva acestor spe-cii invazive.

În decembrie 2015, Parlamentuleuropean a cerut oficial Comisiei să re-vadă lista speciilor invazive, aceasta din

urmă refuzând o revizuire a listei dincauza dificultăților de negociere cu fie-care stat membru care a dorit să-șiapere propriile interese. De exemplu,Danemarca a reușit să scoată vizonulamerican de pe listă, cu toate că acestaamenință vizonul european, însă înacelași timp constituie un element debază al industriei prospere cu blănuri.La fel, Ungaria nu a vrut să vadă în-scrisă pe listă o specie de salcâm inva-ziv, care este importantă pentrusilvicultură și pentru producția demiere, și a reușit să obțină câștig decauză. În final, statele membre au alessă se limiteze la speciile amenințătoare

pentru biodiversitate, iar Comisia a sta-bilit ca lista să fie actualizată în urmă-torii șase ani. Între timp, vor fielaborate programe de detectare aacestor specii în aeroporturi și va fi lan-sată o supraveghere atentă a magazi-nelor care comercializează animale șiplante, a parcurilor zoologice și a cir-curilor care prezintă publicului anima-lele vizate. Totodată, vor fi demarateoperații de eradicare, atunci când acestlucru este posibil.

În acest sens, în 2010, FACE a creatManifestul pentru Biodiversitate, publi-când în 2015 primul raport care de-monstrează implicarea vânătoriloreuropeni în conservarea biodiversității.În manifest sunt prezentate 181 de pro-iecte de acest gen, dintre care 18 suntdirect legate de reglementarea speciilorinvazive. „Controlul acestor specii repre-zintă o provocare uriașă în Europa, iarvânătorii joacă un rol semnificativ prinmonitorizarea, detectarea timpurie,reacția rapidă, supravegherea, manage-mentul și sensibilizarea opiniei publice”se spune în manifest. Noi mai adăugămcă, în majoritatea cazurilor, vânătoriiacționează voluntar și pe cheltuialăproprie, spre binele mediului înconju-rător și echilibrului în natură, deci a so-cietății omenești din care fac parte.

Există multe specii animale și vegetale care au fost introduse, de-a lungul timpului, înEuropa și care ne sunt extrem de folositoare (cazul cartofului), totuși 10-15% dintreacestea pot avea efecte negative serioase asupra mediului, economiei și chiar a sănătății.Prin urmare, ele sunt considerate „specii exotice invazive” care amenință biodiversitatea,iar Comisia europeană a emis un regulament care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2015 șicare prevede interzicerea importului, comercializării, culturii sau creșterii acestora.

FACE

Despre speciile exoticeinvaziveBIANCA IORIATTI

Karmenu Vella - Comisarul european pentru mediu

Anumite specii deplante și de animale

pot produce pagubeproprietăților, recoltelor șimijloacelor de subzistență,prin urmare acesteatrebuie îndepărtate, atuncicând este posibil, sau celpuțin controlate”, iar„această acțiune trebuierealizată la scarăeuropeană, având învedere că speciile invazivenu se opresc la frontieră”.


Campionatul de tirCOMPETI}II

C oncursul s-a desfășurat în pe-rioada 9-11 septembrie, în po-ligonul asociației. La

eve niment au participat concurenții re-prezentanți ai unor asociații de vînătoriși pescari sportivi afiliate la A.G.V.P.S,și anume A.J.V.P.S. Buzău, A.J.V.P.S.Iași, AJVPS Neamț, A.J.V.P.S. Prahova,A.J.V.P.S. Vrancea, A.J.V.P.S. Vaslui șiA.J.V.P.S. Galați.

Dotările poligonului de tir și con-dițiile asigurate de echipa tehnică au

permis desfășurarea antrenamentuluiregulamentar și a celor 4 manșe deconcurs, atât la parcursul vânătoresccât și la proba de tir la țintă fixă. Cabonus, în afara concursului, partici-panții s-au putut antrena la una dincele două piste de „mistreț alergător”.

Podiumul s-a prezentat astfel:1. Locul I Costel Tuvenia

A.J.V.P.S. Vrancea, 701 puncte2. Locul II Toni Liță

AJ.V.P.S. Prahova, 697 puncte3. Locul III Marius Apostu

AJ.V.P.S. Vrancea, 689 puncteS-a remarcat, din nou, participa-

rea destul de modestă, datorată, înprimul rând, reducerii numărului depoligoane de tir vânătoresc autori-zate, din cauza condițiilor de omolo-gare restrictive impuse de lege, care acreat probleme de organizare ale fa-zelor zonale.

Vânătorii la tirVLADIMIR TALPEȘ

Faza finală a Campionatului de „Tir vânătoresc” alA.G.V.P.S. din acest an a fost găzduită de A.J.V.P.S. Galați.

O caracteristică a cervidelor estelepădarea anuală a acestor coarne,după ce și-au îndeplinit rolul în pe-rioada rutului, prin desprinderea lor dela nivelul cilindrilor frontali și reface-rea, într-un interval de aproximativcinci luni, după care sunt curățate prinfrecare de lăstăriș.

Cerbii carpatini parcurg acest procesîncepând din februarie-martie, lopătarii,din aprilie-mai, iar căpriorii, de la sfârșitde octombrie și început de noiembrie.

Dacă luăm în considerare efecti-vele recenzate în anul 2015, la cerbulcarpatin am avea 16.615 de masculi, lalopătari 2.015, iar la căpriori, 80.772.Aceasta înseamnă, că în pădurile Ro-mâniei sunt lepădate anual un numărdublu de coarne (prăjini), care se regă-sesc în arealele ocupate de fiecare

specie în parte, din zona câmpiei pânăîn zona montană.

Fac respectivele precizări referi-toare la numărul acestor coarne pen-tru a susține că, prin colectarea lor

anuală, s-ar putea crea o adevăratăindustrie artizanală, ale cărei produsene sunt prezentate în cadrul unor ex-poziții și târguri de vânătoare (pieseingenioase de mobilier, candelabre,veioze, fructiere, prăsele de cuțitesculptate, nasturi pentru îmbrăcă-mintea cinegetică tradițională etc.).

Dar, pentru a crea industria artiza-nală despre care vorbim și pentru arealiza obiectele amintite, trebuie maiîntâi căutate și recoltate coarnele le-pădate, lucru care nu este deloc ușor,dat fiind necesitatea parcurgerii miilorde hectare în care speciile își au area-lele. După adunarea lor, acestea vortrebui triate și asamblate în funcție deinspirația artizanului, ce le va da des-tinația potrivită fiecăreia dintre ele.

Desigur, cele mai facile colectări sepot face în parcuri, țarcuri sau grădini,ori pe lângă instalațiile de hrănire dintimpul iernii.

Oricum, aceste coarne pot fi valo-rificate de cei ce au pricepere, simț ar-tistic și bunăvoința de a crea obiectede artă, pentru a ne înfrumuseța viața.

În încheiere, putem spune că pă-durile noastre „aur” poartă, iar noi îllăsăm abandonat acolo unde cerbii șicăpriorii îl leapădă.

La noi, familia Cervidae are ca exponenți cerbii carpatini,cerbii lopătari și căpriorii, specii la care masculii suntpurtătorii unor coarne-trofee, a căror valoare se stabileșteprin formule de evaluare CIC.

VALORI ABANDONATEALEXANDRU ALACI

TROFEE


F igură proeminentă a pescuitu-lui sportiv, domnul Titus Pin-tea a fost unul dintre membrii

fondatori a campionatului național depescuit cu musca artificială, adunândîn jurul său pasionații acestui hobby,avansați si începători, conturând nu-cleul care, dezvoltându-se în timp, aadus rezultate deosebite în acest do-meniu, pe plan intern și extern.

Ca vânător, a dobândit de-a lungulanilor, în diverse locații și sezoane devânătoare, o mare diversitate de speciide vânat, cum ar fi lupi, vulpi, mis-treți, pisici sălbatice, viezuri, iepuri, fa-

zani, gâște, gârlițe, fiind posesorulunui trofeu medaliat cu bronz pentrucraniu de lup și al unui trofeu meda-liat cu aur pentru craniu de vulpe. S-aremarcat, în calitate de membru vână-tor, în toate acțiunile gospodărești alegrupei, contribuind prin pasiune, efor-turi proprii și experiența acumulată, laconservarea și dezvoltarea fondului ci-negetic din gestiune.

Pasionat al aparatului de fotogra-fiat și al condeiului, a împletit cu mă-iestrie activitatea din teren cu redareaplină de sensibilitate și talent a aces-teia, ca pildă și învățătură pentru pa-

sionații tagmei, tineri sau vâstnici.Printre lucrările publicate se numără„Drumeție și pescuit în Țara Crișurilor”,„Catalogul muscarului”, „Muște artifi-ciale tradiționale românești”, „Timpuls-a oprit între munți”, „Poteci de vână-toare”, „După focul de pușcă” și zeci dearticole de specialitate și reportaje devânătoare și pescuit, în paginile revis-tei Vânătorul și Pescarul Român și aleAlmanahului VPR. Din toate acesterăzbate, în primul rând, dragostea fațăde natură, de pădurile, apele și viețui-toarele care le populează, de mediulînconjurător, pe care îl vedea din ce înce mai alterat.

Prin dispariția domniei sale, ne-alăsat un imens gol în suflete, dar și re-gretul pierderii unui colaborator docu-mentat, prolific, care avea într-adevărce transmite și mai știa și cum să o facă.

Dumpezeu să-l odihnească înpace!

Dăruire, pasiune, talentREDACȚIA VPR

In memoriam PROFIL

A plecat fulgerătordintre noi distinsulnostru colaborator,vânător și pescarsportiv, domnul TITUS PINTEA.

Personalitate complexă, vicepreședinte cu activitățile de pescuit al A.J.V.P.S. Bihor și Membru de Onoare alA.G.V.P.S. din România din 1999, și-a început ucenicia în pescuit în anii 1950, pe meleagurile maramureșene,sub îndrumarea munteanului Bâzu, iar activitatea devânătoare, în anii 1960, ca ucenic al tatălui său.

IN MEMORIAM

S emnalele ce-mi veneau despreacest inimos colectiv m-au de-terminat să accept rolul de vâ-

nător-reporter și să fac o vizită, spre amă convinge de veridicitatea veștilorprimate. Așadar, la drum.

Primit cu bucurie de dl. Ioan Che-regi, am ticluit un mic plan de vizită.Prima locație a fost mica fazanerie dinograda proprie, din care pasionatulnostru coleg vânător a lansat anualzeci de fazani apți de zbor, crescuți cueforturi proprii.

Aici am obligația de a remarcacum întreaga grupă a contribuit cumuncă, cu materialele nercesare hră-nitorilor, cu mijloace de transport, cumulte zile muncă, cu omniprezență înactivitatea de combatere a răpitoare-lor, iar rezultatele, după doi ani de lapreluarea acestui fond de vânătoarede către inimosul vânător, nu se lasăașteptate.

Pe traseul de câteva ore petrecuteîn teren, am văzut zeci de fazani, săl-tând în zbor la apropierea nostră dinmarginea porumbiștilor crescute înalt,din trifoiște, dar și mulți iepurași, po-târnichi, iar în lunca Crișului am găsit,în jungla malurilor, vizuinile subacva-tice ale castorilor ce și-au aflat bunăcasă și masă în acest teren.

De pe coronamentul digului deapărare am văzut, bine amplasate,multe hrănitori, dovada muncii co-mune a întregii grupe.

O altă mică etapă, la fel de plă-cută, a fost lansarea cătorva găinușede fazani și a unui mândru cocoș, careși-au luat zborul în necunoscut. Doaro găinușă dezorientată mi-a pozat câ-teva moment, ca apoi să-și urmeze su-ratele.

Din mica fazanerie, mulți pui defazani, când se vor întări, își vorocupa noua locuință din natură.

Fondul de vânătoare, preluat sără-cit de vânat acum doi ani, are o nouăperspectivă de îmbogățire cu iepuri șifazani, iar în miriștile întinse urmeazăconacele de prepelițe.

Fac mențiunea că un anonim vâ-nător al grupei, ce deține 300 ha deteren, l-a însămânțat cu sorg, spre bu-curia păsărilor măiastre ce vor îmbo-găți tabloul de vânătoare.

O bogăție specifică a acestui fondeste și popasul cocorilor, care seopresc anual, spre odihnă și refaceredin lungul lor drum spre țările calde.

Din spusele colegilor prezenți laaceastă întâlnire, am aflat că la parti-

dele de vânătoare s-a instaurat disci-plina, iar vânătoarea durabilă este undeziderat al întregii grupe, căreia nu-mi rămâne decăt să-i urez spor lamuncă.

Munca comună, cu rezultatele dinteren, este singura cale de bună gospo-dărire, cu dragoste și pasiune față devînat, meritul find al fiecărui membru.În spiritul celor văzute, pot să rostesclatinescul „Exempla docent”.


Vânătoare cu pasiuneși competențăText și fotografie TITUS PINTEA

Populare cu fazani

„Cum îți așterni, așa vei dormi”. Zicala, născută din înțelepciunea populară, este pedeplin însușită de vânătorii grupei Borș-A din cadrul Clubului de vânătoare Oradea,grupă condusă de inimosul și pasionatul vânător Ioan Cheregi, în spatele căruia s-aaliniat întreaga grupă, membrii fiind conștienți de importanța bunei gospodăriri afondului de vânătoare.

DIN TEREN


Fondul de vânătoare se află înimediata apropiere a comuneiBorș, unde, în ultimii ani, s-a re-

marcat o dezvoltare agro-industrială,care și-a pus, ca și în alte părți din țară,amprenta pe fondurile de vânătoare, cuefectele bine prezentate în revista VPR,sub semnătura unor distinse personali-tăți și specialiști.

Pentru menținerea vânatului înteren, dl. Bondar, cunoscut agricultor,dar iubitor al bogăției cinegetice, a asi-gurat în permanență porumb boabe șiștiuleți, dar și mijlocul de transport ne-cesar al acestora la hrănitorile din câmp.

Cu voință și pasiune comună, mem-brii grupei au realizat toate hrănitorileprevăzute în program, mai mult, și-au

construit șase observatoare înalte, ne-prevăzute în programul de gospodă-rire, multe materiale necesareconstrucțiilor vânătorești fiind procu-rate prin bunele relații cu întreprinză-torii locali, în mare parte mulțumităactivității gospodarului, care a mobili-zat membrii grupei alături de organiza-torul acesteia.

Dintre membrii vânători pasionațiși cu dragoste față de avutul cinegetic,au fost prezenți veteranii Iosif Cosma,Alexandru Koloysvari, Arpad Sapanoș,Tamaș Bondar, Alexandru Olah, IuliuAntonescu, munca colectivă fiind rod-nică și bine orientată în teren.

Gândindu-mă la zicala „fă-ți iarnacar și vara sanie”, cred că le vom vedearoadele bunei gospodăriri în tablourilede vânătoare expuse după partidele co-lective, când ne vom bucura, aliniați,cu respectul datorat vânatului, acolo,undeva, în lărgimea câmpiei imaculate,de rodul muncii din vară. Dar, până-niarnă, spor la lucru și sănătate tuturordin grupa Borș-B, alături de meritatefelicitări.

O grupă de buni gospodariText și fotografie TITUS PINTEA

Recent, am avut prilejululsă dau curs unei amicaleinvitații, spre a cunoaștepreocupările grupei devânătoare Borș-B, condusăde dl. Iuliu Bondar,organizator, și de sufletistulgospodar, Francisc Adam.

Sub rădăcinile malurilor, în tainicecotloane, și-au găsit culcușuri cîteva fa-milii de vidre, care, an de an, se înmulțescși apar pe luciul rîului spre seară, în văzulpescarilor ce stau liniștiți, urmărind plu-tele nemișcate ori pe cele dispărute înadâncuri.

Observând cu puțină atenție, cetățe-nii au remarcat comportamentul a treifamilii de lebede, formate fiecare dinmasculi veșnic înfoiați în minunatul lorpenaj alb, ce plutesc grațioși pe luciulapei, urmați de cloșcă și 3-4 pui cu pena-jul gri, ce-și urmează părinții. Aceste fa-

milii și-au împărțit teritoriile între podu-rile din oraș, fiecare apărându-și moșiadoar cu câteva întinderi de gât, amenin-țîndu-i pe intruși fără acte de violență.

Cu puțin noroc, stând liniștiți, orăde-nii ce se plimbă pe faleza pietonală dinzona Splaiul Crișanei pot urmări jocul vi-drelor ce-și părăsesc culcușurile dinmalul opus și, la ore fixe, apar înotândpe luciul rîului. Doar cu nările mustă-cioase ieșite din apă, distrează specta-torii, mai ales pescarii nemișcați de pescaune, cu giumbușlucuri, ridicări, scu-fundări rapide, iar când se apropie de pe-retele betonat al aleii pietonale, fac caleîntoarsă. Este interesant că apar douăvidre, una cunoscută ca vidra de la oraopt, iar alta, vidra de la ora nouă.

Cu toate încercările mele de a lefotografia cu teleobiectivul, a fost im-posibil ca, pe luciu, să prind clar căp-șorul mustăcios, ce dispare cu unduiride sirenă cînd ridic aparatul. Poate laiarnă, pe podul de gheață, norocul îmiva surâde.

În ultimele două decenii, albia Crișului Repede, pe tronsonulmunicipiului Oradea, s-a colmatat cu aluviunile cărate deviituri, iar pe malurile râului au crescut perdele de trestiidese, înalte, întinse pe câteva hectare, creând astfel lăcașnou viețuitoarelor acvatice, lebede, rațe, lișițe, găinușe debaltă, stârci pitici, ce se leagănă în pale de vânt pemlădioasele tulpini de trestii, iar în copacii bătrâni, sălcii sauplopi, zeci de cuiburi sunt dovada noului mediu creat.

VIDRELE CRIȘULUI, SIRENELE SERIINATUR~

C oarnele țapului reprezintă po-doaba sa, fascinantă pentru vâ-nător și interesantă pentru

paznicul de vânătoare, care monitori-zează prezența grațiosului, dar și pre-cautului căprior. Lunga sau mai scurtalui viață sunt două necunoscute, desprecare numai protectoarea Diana poatești, și numai așa pot atinge venerabilii8-10 ani sau vitregiile soartei îi curmăpe la 5-7 ani, uneori chiar mai devreme.Această podoabă a țapului este ca unblestem pentru el, fiindcă îi grăbeștetrecerea în neființă, deoarece semnulinvizibil al morții îi stă semeț în frunte.

Rămâne amintirea, undeva, pe opanoplie, cu emoțiile cinegetice trăiteîntr-un moment trecător prin viață.

Evoluție cu posibil final… de aur!

Pe fruntea minunatei făpturi, de otrufașă dar fină eleganță, stau douăstructuri osoase, bine sprijinite pe doicilindrii frontali. Pentru familiarizareamai noului vânător, rozeta, prăjina fi-nalizată cu vârf, ramura dinainte și cea

dinapoi, definesc coarnele. După primiiani, adunați în drumul lor spre aștep-tatul trofeu, pe corpul prăjinii aparniște asperități, cu apreciate proemi-nențe, care poartă denumirea de „per-laj”. Este un amănunt față de care nutrebuie să rămânem indiferenți.

Formarea coarnelor la iezii de sexmasculin, în anul nașterii lor, începe dela vârsta de patru - cinci luni, mai precisde prin luna septembrie-octombrie,când le apar pe frunte două proemi-nențe vizibile. Sunt viitorii cilindri fron-tali, din care se vor dezvolta coarnele,care în primă fază nu au rozete. În pe-rioada octombrie și noiembrie, acestemici cornițe, lungi de 2-4 cm, cad și, înlocul lor, cresc altele noi, începând dinluna decembrie. În anul ce urmează,din lunile ianuarie până în iulie-august,ele sunt în curs de creștere, fiind acope-rite cu piele, o teacă foarte fină, catife-lată. În timp se produce otransformare, la fel ca și la cerb, coar-nele se mineralizează, iar acel „velur”protector cade progresiv. Masculul îșifreacă coarnele de ramuri și puieți tineri

pentru a se curăța, iar scoarța acestoracontribuie la definitivarea culorii po-doabelor, între brun și negru.

Începând cu cea de-a doua perechede coarne, gata crescute în mai – iuniea anului următor nașterii, juvenilul, învârstă de un, an devine țăpuc. Cornițelesale pot fi sulițe de 7-15 cm, cu câtedouă ramuri pe prăjină, când se numescfurcari, și chiar cu câte 3 ramuri, cei de6, acolo unde hrana a existat din abun-dență, inclusiv iarna, prin grija paznici-lor de vânătoare și a altor membrii aiasociațiilor vânătorești. A doua serie decoarne este un bun criteriu de clasifi-care a căpriorilor, în funcție de calitateaacestora, în „selecție” și „de viitor”.

Forma și dimensiunea coarnelorpot oferi vânătorului versat cele maibune informații privind categoria devârstă a animalului. În funcție de con-dițiile de viață și ereditate, coarnele că-priorului măsoară, la vârsta de 5-10ani, între 20 și 30 de centimetri și cân-tăresc între 300 și 600 grame. Un mas-cul adult, care are coarne fărăramificații, este numit țap sulițar, iar


CinegeticăDE SEZON

Podoaba căprioruluiCONSTANTIN RĂDAN

Închiderea sezonului de vânătoare la căprior se apropie. Chemările amăgitoare,pândele în zorii dimineților cu belșug de rouă și miros de fân cosit, cântecul vioi allăcustelor-cosași, armele cu lunetă, vor rămâne curând de domeniul trecutului. Tineriițapi au fost cruțați, dându-li-se o șansă pentru viitor, bătrânii însă au dat de furcăpaznicilor și vânătorilor, datorită înțelepciunii vârstei. Într-un târziu de așteptată seară,undeva, o fantomă parcă a mișcat iritatele frunze foșnitoare. Era un semn!Atunci, simți că până și timpul, eternul timp, te înșeală, pentru că nu îți lasăposibilitatea de al studia, de a-i aprecia podoaba și de a decide. Te alegi doar cu unbrăhnit sau două și a și dispărut, ca furat de-o vrajă ce-l ascunde în negura pădurii. Darși mâine este o zi…!

cel cu coarne cu deficiențe se numeștețap bizar. Cele mai dezvoltate coarnese întâlnesc la indivizii între 5 și 9 ani,când acestea ating apogeul.

În terenul în care gestionarii fondu-rilor cinegetice au exemplare de cali-tate, există șanse de a se obține trofeemedaliabile, însă fără o selecție artifi-cială riguroasă, cu o muncă de terenpermanentă bazată pe observații despecialitate și pe un program de hră-nire adecvat, succesul se va lăsa aștep-tat. Din anumite statistici, bazate peobservații științifice îndelungate, re-zultă că, în anii cu o bogată resursă na-turală existentă în spațiul dominat deaceastă faună, luând ca exemplu re-sursa de ghindă și jir, a urmat o vizibilăcreștere a numărului de trofee de cali-tate. Desigur că studiile în profil aducși alte argumente, menite să contribuiela parcurgerea anevoiosului drum cufinal de… aur. Totul e să perseverezi!

Nu poți ocroti ceva ce nu cunoști Sunt cuvinte pline de înțelepciune,

care nu-mi aparțin, grăite de adevărați

iubitori ai naturii, ai dragostei și științeipentru vânătoare, din care citez:

„Vânătorul adevărat vrea să trăiascăodată cu natura, să simtă pădurea,aerul, vântul, soarele și luna, chiar ceațași ploaia. Vrea să-și măsoare puterile șisimțurile cu cele ale animalului. El intrăîn competiție cu simțurile cele mai fineale animalului, permanent atent și pru-dent. Câștigă trofeul valoros numaiatunci când cunoaște interdependențadintre condițiile terenului, ale atmosfereiși reacțiile vânatului la acestea. Nu deviivânător demn de respect de azi pe mâine.

Azi accesul la fondul de vânătoare seface mergând o jumătate de oră cu ma-șina, și gata, ai ajuns la destinație! Lasfârșitul secolului al XIX-lea și începutulsecolului al XX-lea, plecai pe jos la gară,dis-de-dimineață, când încă se îngânaziua cu noaptea, luai trenul, apoi căruța,care te ducea până la poalele munților,și abia de-acolo începea urcușul, cu totechipamentul în spinare sau, în cel maibun caz, cu un cal de povară. Iar dacăaveai norocul să fii înainte de apusulsoarelui sus, în zona vânatului dorit, pu-

teai începe recunoașterea și vânătoarea.Deci, până să-ți ajungi ținta, adică pânăîn clipa în care să poți trimite corect unglonț, sacrificai ceva timp, efort și su-doare. Evenimentele și trăirile desfășu-rate până la dobândirea trofeului suntpline de dragoste pentru natură, de ob-servații interesante și ele constituie vână-toarea propriu-zisă.”

Toate aceste impresii, pilde pentruvânătorul de astăzi, sunt transmise prinbunăvoința nepoatei lui August Rolandvon Spiess, dna. dr. Helga Stein, dar șia profesorului universitar, dr. SabinAdrian Luca, Manager al Muzeului Na-țional Brukenthal, care au dat viațăamintirilor colonelului, fost director devânătoare al Casei Regale a Românieiîn timpul regelui Ferdinand I.

Închei cu o pildă transmisă urmași-lor: „Cine urmărește prin vânătoare unpăcătos câștig, distrugând fără milă,fără conștiință și fără discernământtoate vietățile cu blănuri sau gheareagere, acela nu e vânător, ci un ticălosbun a fi pus la stâlp de lumea onestă avânătorilor”.



V remea a trecut, iar lucrurile s-au schimbat. În prezent,chiar și cele mai simple mo-

dele de zgardă electronică au celpuțin o duzină de nivele de stimulare.Ideea principală, care a stat la bazaacestei schimbări majore, a fost aceeade a înlocui pedepsirea cu atențio-narea cățelului, pe tot parcursul pro-cesului de dresaj și antrenament.Important este ca el să înțeleagă și săștie permanent cine comandă și cineeste la „cârma jocului”.

Pentru a pune în practică aceastăînțeleaptă și binevenită idee, avem ne-voie de o zgardă electronică simplă,fără o mie-și-una de zorzoane. Estedrept, cele sofisticate sunt mai ară-toase și mai atractive, dar și mult maiscumpe. În final însă, dacă sunt mâ-nuite cu grijă și atenție, efectul este,practic, același. Important este cazgarda să ofere o gamă largă de nivelede stimulare, să aibă o rază de acțiunesuficient de mare, pentru a putea aco-peri și situațiile în care câinele se înde-părtează mai mult decât permitevederea, iar dispozitivul de teleco-

mandă să fie ușor de purtat și controlatși să nu limiteze/împiedice mișcările,în general, și mai ales să nu stânje-nească mânuirea armei de vânătoare.

În ceea ce privește nivelele de sti-mulare, cu cât sunt mai multe disponi-bile, cu atât mai bine, pentru simplulmotiv că acestea funcționează, dacă nise permite comparația, precum „acor-dul fin” la un aparat de radio. Cu câtdispunem de o gamă mai largă, cuatât putem implementa mai bine fine-țea în procesul de antrenament. Ideeaeste aceea de a folosi un nivel de sti-mulare cât mai redus, doar atât câteste necesar pentru a transmite„ideea” și a ne impune „punctul de ve-dere”. Bineînțeles, de-a lungul timpu-lui, acest nivel se va schimba,depinzând și de câine, dar mai ales dededicația, răbdarea și de timpul pecare noi îl vom dedica antrenamentu-lui tânărului nostru cățel de vână-toare. Atunci când nivelul destimulare folosit nu va mai fi eficace,va trebui să ridicăm „ștacheta”, nu cumult, ci doar atât cât să-i reaminteascăcine este boss-ul.

Cel mai adesea, neascultarea co-menzilor apare atunci când cățelul estesupus unor noi factori care îi distragatenția, precum ieșirea într-un terennou, apariția vânatului etc., fenomenulfiind cât se poate de firesc. Tocmai deaceea trebuie să avem înțelegerea de anu pedepsi cu un nivel de șoc cățelul,ci mai degrabă de a-i atrage atenția șia-l readuce la nivelul inițial de ascul-tare și executare a comenzilor date, fo-losind doar un nivel ușor ridicat fațăde cel anterior. Când factorul care i-adistras atenția devine ceva obișnuit șinu mai este o noutate, atenția cățeluluiva reveni, iar noi, la rândul nostru,vom reduce nivelul de stimulare, reve-nind la cel inițial. Este foarte adevăratcă sunt și cazuri în care procesul nu de-curge chiar după acest scenariu, dartocmai aici este momentul în care în-țelepciunea, răbdarea și apreciereapentru tânărul nostru cățel de vână-toare intră în scenă. De fapt, cu toțiicred că ne dorim un prieten devotat,care înțelege și cooperează, și nicide-cum un încăpățânat îndărătnic, careascultă numai și numai de frică...!

Câinele de vânătoare

Privind spre anii trecuți, nu putem să nu ne amintim de primele modele de zgardăelectronică, menite a îndrepta „abaterile” partenerului nostru patruped. Cele două sautrei nivele de stimulare veneau mai degrabă să admonesteze drastic micile neascultări,iar în loc să corecteze cu înțelepciune neregulile, nu făceau altceva decât săpedepsească aspru, cel mai adesea, mult mai mult decât era necesar.

Antrenamentul cu zgarda electronicăALECSANDRU CODRIN

CHINOLOGIE

C unoscut încă din Antichitate,inul este originar din regiunileMediteranei, Crimeei, Cauca-

zului și Asiei Mici, în prezent fiind în-tâlnit în culturi începând din centrulși nordul Europei și până în estul Ru-siei, în Egipt, Algeria, India și Americade Nord. Primele mostre de in au fostdescoperite într-o peșteră din Georgiași au o vechime de circa 30.000 deani, iar ulterior au fost decoperite înSiria, unde au fost datate undeva, la9.000 de ani vechime, fiind urmate dedovezi ale unor culturi stabile în re-giunea Germaniei și Elveției, cu o ve-chime de aproximativ 5.000 de ani.La noi în țară, inul se cultivă pe supra-fețe relativ întinse, atât pentru fuior,cât și pentru semințele oleaginoase.

În medicina populară, ceaiul dinsemințe de in vindeca tusea, iar se-mințele luate seara, înainte de cul-care, aveau efect laxativ. În prezent,în scopuri terapeutice se folosescnumai semnițele recoltate de la planteajunse la maturitate.

Semințele de in conțin vitaminele Eși F, săruri de potasiu și magneziu, glu-cide, celuloză, proteine, ulei, mucilagii,glicozide, precum și lipide formate dinacizi grași mononesaturați - acid oleic șipolinesaturați - acid linoleic și linolenic.

Inul este apreciat pentru proprie-tățile sale calmante, antiseptice, anti-tusive, laxative și emoliente, ajutândîn cazul afecțiunilor tubului digetiv,constipației, afecțiunilor renale – li-tiaza, sau vezicii urinare, precum și încazul abceselor, arsurilor sau rănilorla nivelul pielii.

Semințele se folosesc fie întregi,fie măcinate, sau se poate prepara un

decoct din semințe, iar prin presarealor la rece se obține un ulei cu pro-prietăți benefice. Făina din semințe dein, amestecată cu apă, se poate folosipentru obținerea cataplasmelor bene-fice în diferite afecțiuni ale pielii.

Atenție deosebită trebuie acordatăcontraindicațiilor folosirii semințelorsau produselor din semințe de in, le-gate în special de anumite afecțiunigastro-intestinale, sau asocierea inuluicu alte produse laxative sau purgative.

Informațiile prezentate au carac-ter orientativ și nu trebuie folosite înscopul diagnosticării sau tratării pro-blemelor de sănătate sau pentru înlo-cuirea medicamentelor prescrise depersoanalul medical autorizat. Înaintede a utiliza plantele medicinale în ge-neral, sub orice formă, este recoman-dată vizita la medic, iar administrareapreparatelor din in să se facă numaila recomandarea acestuia. Opinia me-dicului este neapărat necesară și seimpune ca o măsură de prevedere,precauție și siguranță.


Plante tămăduitoare

InulDOCTOR PLANT

Inul (Linum usitatissimum) este o plantă care face parte din familia Linaceae. Tulpinilesunt fibroase, înalte de până un metru, iar rădăcina este pivotantă, lungă și subțire, curamificații numeroase. Frunzele sunt mici și înguste, iar florile sunt, de regulă, albastre,iar uneori, albe. Inul înflorește în lunile iunie-iulie, iar recoltarea se face în lunaaugust, când tulpina capătă culoarea gălbuie. Semințele sunt lucioase, de culoare maro,plate, cu formă ovală-alungită. Inul cultivat este o plantă anuală, dar există și speciiperene de in ce aparțin aceluiași gen, Linus.

FLORA


D espărțirea de ei a fost pe de oparte grea, dar pe de altăparte, într-un fel eliberatoare,

căci grija, atenția și timpul petrecut cuei îmi consuma considerabil din ener-gie. Astfel, dintre cei șase puișori, doarunul a rămas la noi în casă: Ada.

Micuța Ada, cea de-a doua năs-cută, a fost aleasă de noi încă din pri-mele ore de viață. Născută aproapefără de suflare, fusese îndelung resus-citată de mine cu speranța că își va re-veni. Era mică, mică de tot, avea doar125 de grame, iar pielicica translucidă

și toracele aplatizat îmi stârneau sen-timente de milă și preocupare. Atuncimi-am spus: „O păstrăm noi, să fim si-guri că îi este bine. Nu o s-o vrea ni-meni pe rățușca mea cea urâtă”. Fiindcea mai mică, nu ajungea la țâță sămănânce, și atunci, zi și noapte, amajutat-o ținând-o în mână. Și așa,încet-încet a început să crească. Blă-nița, de un maro deschis, îmi aduceaaminte de cealaltă Ada, străbunica ei.Astfel a și primit numele.

Are deja aproape patru luni, timpîn care am putut deja observa cât de

important este bagajul genetic moște-nit. Este al doilea springer de care în-cerc să mă ocup. Spun încerc, pentrucă mai am multe de învățat. Ceea ceam observat este gradul ridicat deadaptabilitate și ușurința de a învățacomenzile. La două luni, deja răspun-dea la nume și venea la chemareamea. La trei luni, comenzi precum„Aici”, „Nu e voie” erau deja cunoscute.În ultima lună am lucrat pe comenzile„Șezi”, „Culcat” și „Aport”. Lucram și lacomanda „Caută”. Aici Day, mama mi-cuței, îmi este de mare ajutor. Le daudrumul celor două împreună și daucomanda lui Day. Cățeaua începe săcaute și cea mică îi însoțește căutarea.Am avut ședințe scurte și, din păcate,nu zilnice, din cauza serviciului meu.Bucuria mea este imensă atunci cândmicuța îmi face un „Aport” ca la carte.Recunosc că încă cu ajutorul meu, căcio împing ușor cu mâna pentru a se po-ziționa în „Șezi” la prezentarea apor-tului. Zilele călduroase de început detoamnă mi-au oferit prilejul de a-i ve-rifica dorința de a lucra la apă. Ne-amîndreptat către prundul gârlei. Drumulprin lunca acoperită de fânul înalt,încă necosit și purtător al urmelor defazan, a stârnit simțurile micuței, încăneîncrezătoare în a se depărta preamult de mine. Dar… simțurile și che-marea urmelor o ajutau din când încând să-și învingă frica. În drumul nos-tru ne-am întâlnit cu o turmă de capre,după care Ada a vrut să se ia. M-am bu-curat că vederea unor animale maimari decât ea au incitat-o și nu au spe-riat-o.

Am ajuns la apă și am ales o por-țiune unde cursul apei forma un micochi mai adânc, urmat de o porțiuneunde apa curgea mai repejor. A intratprin apa mică fără șovăială. Ceva nou:pietre care alunecă, apa care se lo-vește de picioare, zgomotul susuruluide apă. Ada se simțea în elemental ei,fapt ce m-a determinat să încerc cu eaun aport din apă mică. A făcut cu suc-ces aportul și mi-am spus: „Să încer-căm și din apă mare”. Am intrat, cucățelușa împreună, în ochiul de apă.A avut un moment de ezitare când nua mai simțit pământul sub picioare,dar, cu încurajări din partea mea, atrecut peste acest moment și s-a bucu-rat de răcoarea apei și de noile senza-ții. Am trecut cu bine peste aceastănouă experiență. Urmează examenulfocului de armă și apoi primele ieșirila vânătoare. După cum evolueazămicuța, sper din suflet că vom reuși săfacem o echipă cel puțin la fel debună, asemeni celei pe care o fac cumama ei, Day.

CHINOLOGIE

Dragă cititorule, orice nou început aduce întotdeauna cuel noutate, încercări și dificultăți, dar, în același timp,bucurie și răsplată pentru cel stăruitor. Se spune călucrurile frumoase sunt și cele pentru care trebuie sădepui un efort consistent pentru a le obține. Așa este!Dar răsplata este pe măsura străduinței. Aceste lucruri mile-am reconfirmat în aceste luni, în care m-am ocupat deridicarea micilor springeri, de la stadiul de mogâldețe denici 200 de grame, la stadiul de puiandri de 2-3kilograme.

Un nou începutMARIA SĂVULESCU


PESCUITSpinning 28

Chefali de septembrie 30La păstrăvi - pe cărările toamnei 32

Pescuit la răpitor 34Pescuit la muscă artificială 36

Pescuit pe râu 38

SEPTEMBRIE

Vacanțele s-au cam terminat, aînceput școala, începem să ne adu-năm pe lângă case. Dar abia acumadevărații împătimiți încep să se

gândescă la expedițiile în Delta Dunării, memorabile, de neuitat, indiferentde rezultatele obținute. Ghiolurile, japșele, canalele, grindurile, plaurii, îi aș-teaptă, îi ademenește, îi provoacă. Peștii, pașnici sau răpitori, sunt totuși subapă, rămâne ca dibăcia pescarului să-i provoace pentru a-i scoate la supra-față. Un borș lipovenesc, cu apă din Dunăre, va fi o amintire de neuitat, desprecare se va povesti „la gura sobei”. Chiar dacă apa din Dunăre este din ce în cemai poluată și otrăvită, vorba rămâne.

În apele de munte, pescuitul salmonidelor s-a închis începând cu 15 sep-tembrie până la 31 decembrie. De la 1 ianuarie până la apariția următoarelorreglementări, Dumnezeu cu mila!

CE PESCUIM

Foto

: MIH

AI V

AS

ILE

SCU

Al XXXV-lea Congres MondialC.I.P.S. – San Marino, 4 aprilie2014.

Deciziile Congresului.„7/2014 . După ce s-a făcut cunos-

cut, prin corespondență oficială, că sta-tutul Asociației Generale a Vânătorilorși Pescarilor Sportivi din România nu afost niciodată contestat de autoritățileromâne, Congresul confirmă căA.G.V.P.S.R. este membru al C.I.P.S. cudrepturi depline. În cazul în care o altăpoziție oficială va fi vreodată declaratăde țară, C.I.P.S. va decide în acord cupropriul Statut.”

Al XXXVI-lea Congres C.I.P.S. -Cancun – Mexic,18 aprilie 2015.

Deciziile Congresului.„C-12/ 2015. În ceea ce privește

cali tatea de membru a federațiilor dinRomânia, Congresul decide să așteptehotărârea definitivă a instanței su-preme din România și însărcineazăPrezidiul ca, atunci când va fi în pose-sia acestei hotărâri, să propună o deci-zie de soluționare la următorulCongres, în deplin acord cu Statutul șiactivitățile de pescuit. Până atunci,A.G.V.P.S. își păstrează drepturile salede membru deplin.”


Campionatul A.G.V.P.S.COMPETI}II

Recunoașterea internaționalăa pescuitului sportiv organizatde A.G.V.P.S din RomâniaMUGUREL IONESCU

Există, în continuare, printre necunoscătorii saurăuvoitorii, asmuțiți împotriva organizației noastrenaționale, unele incertitudini în privința recunoașteriiapartenenței A.G.V.P.S. din România la structurileinternaționale ale pescuitului sportiv, abilitate să inițieze,să organizeze și să managerieze competiții de pescuitsportiv la nivel european și mondial. În scopul uneiinformări corecte, documentate și verificate, vă oferim, încontinuare, fragmente din documente oficiale, care suntpostate pe site-ul C.I.P.S. – F.I.P.S.-e.d., traduse,deocamdată fără comentarii, pentru edificarea membrilorpescari sportivi de competiție din structurile A.G.V.P.S.

Minuta încheiată cu ocaziareuniunii Comitetului DirectorF.I.P.S. – Roma, 13 noiembrie2015.

„În ceea ce privește Decizia ÎnalteiCurți de Justiție din România, nr.2728/2015, F.R.P.S. vs. A.G.V.P.S.R.,Președintele reamintește că problemaprivind prezența a două federații diferiteîn România (A.G.V.P.S.R. și F.R.P.S.) nua fost încă rezolvată și în următorul Con-gres C.I.P.S., programat la Setubal, de-legațiile prezente ale membilor C.I.P.S.vor fi solicitate, încă o dată, să-și ex-prime opinia cu privire la cererea de ade-rare a noii federații, cererea care, dacăar fi aprobată, ar atrage după sine ex-cluderea A.G.V.P.S.R., un membru foarteactiv al C.I.P.S. de peste 50 de ani.

Comitetul Director subliniază relațiaîndelungată și cooperarea foarte activăpe care F.I.P.S.-e.d. l-a avut întotdeaunacu A.G.V.P.S.R., care a participat la nu-meroase activități și campionate organi-zate de F.I.P.S.-e.d. de-a lungul a foarte

mulți ani. Prin urmare, Comitetul Direc-tor, care nu dorește să se implice în deci-ziile pe care la va lua GuvernulRomâniei, susține autonomia proprie, cași C.I.P.S. despre acceptarea sau exclude-rea membrilor săi.

Prin urmare, în scopul de a verificaprezența reală și efectivă pe teritoriul ro-mânesc a unei noi federației și pentru astabili volumul activităților sportive pecare aceasta o desfășoară, ComitetuluiDirector F.I.P.S. propune, în acest caz, capreședintele C.I.P.S., dl. Szalay, să facăo anchetă oficială asupra F.R.P.S. în ceeace privește numărul membrilor afiliați,numărul cluburilor sale, precum și asu-pra volumului activităților sale sportive(numărul și tipul de campionate națio-nale etc.) din ultimii trei ani.”

Al XXXVII-lea Congres C.I.P.S. - Setubal – Portugalia, 16 aprilie2016.

Secțiunea ordinară.Pct. 3 – Acceptarea de noi membri.

„Președintele reamintitește situațiaexistentă în România. F.R.P.S. continuăsă trimită scrisori prin care solicită să fierecunoscută de către C.I.P.S., în loculA.G.V.P.S., agreată în prezent. Președin-tele informează că Prezidiul, în cursul ul-timei reuniuni, a propus menținereaA.G.V.P.S. din cadrul C.I.P.S. Președin-tele supune, prin urmare, la vot, propu-nerea Prezidiului. Congresul acceptă, înunanimitate, menținerea A.G.V.P.S. încadrul C.I.P.S.”

Deciziile Congresului.„C-10/2016. Congresul decide men-

ținerea A.G.V.P.S. din România, care ră-mâne membru cu drepturi depline aC.I.P.S. în numele României, pânăcând F.R.P.S. va prezenta o documenta-ție de cerere de adeziune care să respectetoate exigențele necesare afilierii laC.I.P.S., și până când o nouă opțiuneîn domeniul pescuitului sportiv va fi de-finitiv clarificată în România.”


Comitetul Directorsubliniază relația

îndelungată și cooperareafoarte activă pe care F.I.P.S.-e.d. l-a avut întotdeauna cuA.G.V.P.S.R., care a participatla numeroase activități șicampionate organizate deF.I.P.S.-e.d. de-a lungul afoarte mulți ani. Prinurmare, Comitetul Director,care nu dorește să se impliceîn deciziile pe care la va luaGuvernul României, susțineautonomia proprie, ca șiC.I.P.S. despre acceptarea sauexcluderea membrilor săi.

P ersonal, pescuiesc cu orice felde nălucă nouă, fără reticen-țele pe care le au alți pescari,

care emit asemenea „axiome” pe care,când le auzi, preferi să taci, de jenalor sau fiindcă știi că n-ai avea niciunsucces contrazicându-te cu ditamai„profesorii”… Așa că, cel puțin eu, numă iau după alții, ci mă documentezmai întâi cât se poate de bine asuprasubiectului care mă interesează, dupăcare încep să experimentez, să observce fac bine, ce greșesc, ca să învățceva din tot procesul ăsta.

Spinnerbait - cu sau fără hook trailer?

Așa am procedat și în cazul hooktrailer-elor sau al cârligelor care se ata-șează de cârligul principal al spinner-bait-ului, cu scopul de a spori ratapeștilor capturați, în special atunci


Strălucire și magie pesârmă: știuci la spinnerbaitText și fotografie ANDREI ZABET

Spinnerbait-ul a fost inventat de pescarii americani pentru pescuitul bass-ului învegetație și structuri predominant verticale, printre care acest tip de nălucă sestrecoară cu maximă ușurință. Însă, de la primele modele apărute și până în prezent,spinnerbait-ul a devenit o nălucă de succes mondial, folosită de pescarii de pretutindenila diverse specii de răpitori, inclusiv la știucă. Fără doar și poate, este o polivalentă,care permite prezentări variate ca viteză de recuperare și adâncime de evoluție.

SPINNING

când aceștia mănâncă prost sau cândatacă „din scurt”. Am pescuit în Deltă,în concursuri, cu spinnerbait fără hooktrailer, și nu am avut rateuri, chiar și încondiții grele… însă am încercat și re-versul, adică pe ape curate, fără vege-tație de substrat, am pescuit laspinnerbait cu trailer hook. Ce m-a de-terminat să încerc și varianta cârligului„în plus”? Știucile erau mai mici decâtîn Deltă, mai „mârâite”, adică atacauprost, urmăreau și veneau de cele maimulte ori din spate, și am avut ceva ra-teuri doar cu spinnerbait-ul simplu.

Imediat, am observat o rată multmai bună a capturilor, în trei partideconsecutive, peștii aduși la mal între-cându-i, ca număr, pe cei ratați la în-țepare.

Deci, cred că este mai importantsă păstrezi o atitudine pozitivă, ominte deschisă și să încerci mai multeopțiuni în prezentarea unei năluci,decât să emiți axiome bazate, celmult, pe lipsa de cunoștințe și pe pre-concepțiile unora. Personal, considercă nu există „profesor” mai bun înpescuit decât propria experiență

De ce spinnerbait?Dincolo de avantajele unei năluci

de căutare, spinnerbait-ul cumuleazămai mulți factori de atracție pentruștiucă: strălucirea intermitentă a pale-telor rotative, pulsația „fustei” din cau-ciuc siliconic și vibrațiile emise depaletele care se învârt. Evident că nupoate fi folosită tot timpul anului cuaceeași eficiență, însă una din tehnicilepentru care pescarii niponi inventeazălansete se numește „Slow Rolling”, sefolosește cu predilecție în sezoanelereci și se referă la a trage un spinnerbaitfoarte lent, pe substrat. Însă perioadeleîn care știuca răspunde pozitiv cumulu-lui de stimuli ai spinnerbait-ului începprimăvara și se termină toamna târziu.Data viitoare, când ieșiți pe apă, luațiși un spinnerbait cu voi și acordați-i oșansă. Fiți creativi în prezentare: nu-lrecuperați exclusiv rectiliniu, încercațiși unele recuperări cu pauze sau cu jo-curi verticale, ca în cazul unui jig, și s-ar putea să fiți surprinși de rezultate.


Știucile erau mai micidecât în Deltă, mai

„mârâite”, adică atacauprost, urmăreau și veneaude cele mai multe ori dinspate, și am avut cevarateuri doar cuspinnerbait-ul simplu.

Nu vom pierde vremeadiscutând cum aratăspinnerbait-urile și sădespicăm firul în patru petema formei paletelor, dariată care sunt principaleleatuuri și caracteristici pe carear fi util să le cunoaștem:

• spinnerbait-ul este o nălucă de căutare, deci folosiți cu încredere modelecuprinse între 7 și 14 grame, când vă aflați nu doar pe o apă necunoscută, ciși pe una frecvent pescuită, pentru a localiza mai rapid posibilele știuci dinzonele prospectate;

• spinnerbait-urile clasice, cu cârlig fix, turnat în lest și „fustă” siliconică,evită mai bine brădișul și agățăturile frecvente decât modelele cu agrafă și jigmobil, fără „fustă”, pe care se folosesc, cu predilecție, diverse plastice moi, dupăpreferințele și obișnuințele pescarului;

• paletele „Colorado” au o vibrație mai măruntă, în timp de paltele „frunzăde salcie” vibrează mai lent, însă ambele modele dau rezultate în pescuitul știu-cii. Recomand chiar o combinație de „Colorado” ca primă paletă și „frunză desalcie” pentru a doua;

• pentru știucă, alegeți câteva culori sau combinații de culori ale „fustei” silico-nice și ale jigului, clasice pentru aceasta - firetiger, alb cu glitter, alb cu roșu.

SPINNERBAIT-UL, UN FEL DE „SOLDAT UNIVERSAL”

C hefalul este o specie euriha-lină, adică suportă variațiimari ale salinității apei, și pă-

trunde, pentru hrănire, în lagunele li-torale. Reproducerea are loc numai înmare. Patru dintre cele cinci speciicare trăiesc în Marea Neagră se regă-sesc pe litoralul românesc: labanul,singhilul, ostreinosul și platarina. Sehrănește în special cu diatomee și an-fipode, iar în lacurile litorale, cu de-tritus vegetal, alge și copeopodeplanctonice.

Chiar dacă Marea Neagră are o po-ziția geo-hidrografică închisă, fără po-sibilitatea reală de reciclare a apei,care a condus la o puternică eutrofi-zare, cu consecințe negative asuprapopulației piscicole, dacă sunteți pre-gătiți, tehnic și tactic, aveți șanse să văîntâlniți cu… chefalul de septembrie.

Unde îl căutămÎn cici un caz, la întânplare. Pesca-

rii localnici și locurile lor de pescuitvor fi cele mai bune repere în astfelde cazuri. Vă va fi de folos și studiereaconfigurației malurilor, golfurileadânci sau structurile care înainteazămult în mare, diguri, anrocamente saustabilopozi, și plajele fără curenți sauvaluri semnificative, acestea fiind frec-ventate de chefal în această perioadă.

Echipament specificVergile cu acțiune de vârf, lungi

de 4,20-4,80 m, echipate cu mulineteavând capacitate mare de stocare a fi-rului, vă vor facilita aruncarea la dis-tanțe mari a monturilor. Linia depescuit este formată dintr-un plumbde peste 50g, prevăzut cu protube-ranțe, și două cârlige cadmiate, cu tijălungă și curbură largă, atașate prin in-termediul unor plutitoare viu colo-rate. Un fir cu lungimea de 7-10 m șidiametrul de 0,40-0,45 mm, numitleeder sau „înaintaș”, legat în prelun-girea firului de pe tambur, are rolulde a prelua șocurile în momentul lan-sării și de a proteja montura propriu-zisă de abraziunea scoicilor șipietrelor din apropierea malurilor.

La pescuitMomeala preferată, dacă nu sin-

gura, este așa-zisa râmă de mare, Ne-reis succineea, pe care o găsim îngolfurile mâloase, în bălțile litorale cuapă salmastră sau în cochiliile descoici părăsite, udate de valuri. Perso-nal, am prins chefali și la țaparinapentru stavrizi. Revenind la aceastămomeală prețioasă, vă reamintim că,pentru a o păstra pentru un timp maiîndelungat, trebuie spălat fiecare indi-


Pescuit marin

Chefali de septembrieText și fotografie MUGUREL IONESCU

TEHNIC~

Calendaristic, am zice că toamna a venit, dar aparențele,care de data asta nu înșală, ne spun cu totul altceva. Oextensie a verii fierbinți care a trecut, temperaturifrecvente care depășesc 30 de grade Celsius, acalmie,lipsa precipitațiilor, ne îndeamnă, pe cei care am avutrăbdare sau alte treburi până acum, să ne amintim demare. Dacă suntem și pescari, vom profita de sezonul, înplină desfășurare, de pescuit la chefal.

vid cu apă de mare curată, apoi avețidouă opțiuni. Pudrarea individuală cunisip uscat, dar rece, și așezarea, înstraturi, într-o cârpă subțire, umedă,la rece. A doua alternativă este păstra-rea, după spălare, în alge proaspete,de preferat din bălțile salmastre, bi-neînțeles, tot în cârpă umedă, la rece.

După încărcarea cârligelor, petoată lungimea lor, cu celebrele “râmede mare”, poziționați varga pe un su-port înalt, care să permită observareamișcării vârfului când peștele trage,manifestată printr-un tremur sacadat,diferită față de cea lină și continuă,provocată de valuri sau curenți.

Nu vă așteptați la minuni de vite-jie, dar fiți optimiști, aplicați cunoștin-țele dobândite, dați frâu liberimaginației, și veți avea, în aceste zilede vacanță, surprize plăcute din par-tea chefalilor de septembrie.


Ingrediente: 2-3 chefali, 2 dovlecei,două vinete, 2 gogoșari, două lămâi,sare, piper, maioneză și pătrunjel verdepentru ornamentat.

Preparare: se curăță peștii de solzi,se eviscerează, se îndepărtează capeteleși cozile și se pudrează cu sare, dupăcare se lasă la fezandat, în zeama de lă-mâie, ½ oră. În acest timp, feliem legu-mele, le pudrăm cu sare și piper,adăugăm câteva picături de oțet balsa-mic și câteva picături de ulei de măsline,le amestecăm și le lăsăm să se aromati-zeze. Se încinge grătarul, se porționeazăpeștii, se pudrează cu piper și se așeazăpe grătarul încins, întorcându-i până serumenesc. Legumele se pot coace pe unalt grătar sau tot pe cel pe care a fostpreparat peștele.

Servire: peștele se servește rece, cugarnitura preparată din legume. Unpahar de vin alb/roze, sec/demisec, dela frigider, va mai potoli din arșița „verii”de început de septembrie. Poftă bună!

CHEFAL FRIPT CU LEGUME GRATINATENANA NINA

Ca orice pește marin, chefalul are o carne cu conținut mare degrăsime și cu puține osicule, care îl recomandă preparării prinfrigere. Dacă doriți să îl preparați pe un grătar clasic, fărăcapac, vă recomandăm să o faceți în aer liber, nu în bucătăriacare ar păstra, zile de-a rândul, aroma peștelui fript.

GASTRONOMIE PESC~REASC~

Chiar dacă MareaNeagră are o poziția

geo-hidrografică închisă,fără posibilitatea reală dereciclare a apei, care acondus la o puternicăeutrofizare, cu consecințenegative asupra populațieipiscicole, dacă suntețipregătiți, tehnic și tactic,aveți șanse să vă întâlnițicu… chefalul de septembrie.

Ș i, pentru că mijlocul lunii sep-tembrie aduce închiderea sezo-nului la păstrăv, am pornit, ca

în fiecare an, spre liniștea și tihna văi-lor din munte, în căutarea păstrăvilor,pe cărările toamnei…

Luciri în undele râuluiDrumul forestier urmează firul

văii, prin care firul argintiu al apei îșipoartă undele, luptând cu obstacolelenaturale, dar și cu cele create cu maimultă sau mai puțină înțelepciune deom. Câteva bulboane, urmate de miciîntinsuri, anunță locuri bune, undepăstrăvii s-ar putea adăposti, aștep-tând hrana adusă de curentul apei.


Pescuit la muscă artificială

La păstrăvi –pe cărările toamneiText și fotografie MAC

DE SEZON

Zilele verii au trecut deja în calendarul cu amintiri, iar toamna, încet dar sigur, punestăpânire peste natură. A mai trecut un anotimp extrem călduros și neașteptat desecetos, cu mici excepții, când furtunile de vară au mai umflat văioagele pâraielor demunte, amintind, pentru a câta oară, de forța și imprevizibilul elementelor naturale.Odată cu venirea toamnei, lucrurile par a intra însă în normalul obișnuit de altădată,iar undele apelor de munte revin la calmul și echilibrul mult așteptat.

nimfă


Spre deosebire de vremea verii, va-rietatea insectelor ce zboară în apro-pierea malurilor sau în imediataapropiere a suprafeței apei s-a redussimțitor. Dacă în urmă cu doar câtevasăptămâni aveam la dispoziție o gamărelativ largă de artificiale, ce imitau cumai mult sau mai puțin succes realita-tea, lucrurile s-au schimbat, iar păstră-vii și-au schimbat, și ei, firesc, „tactica”folosită pentru procurarea hranei. Iarde aici, se înțelege, și tehnica noastrăfolosită pentru ademenirea pistruiați-lor trebuie adaptată condițiilor exis-tente. Este poate perioada din sezonîn care nimfele sunt, mai mult decâtoricând, la putere, iar pescuitul păstră-vului devine o adevarată provocare.Ca de fiecare dată, îndemânarea șitimpul petrecut pe malul apei își spuncuvântul, iar dacă reușitele sunt maipuțin numeroase, experiența trăită perâu, în mijlocul peisajului autumnal,va rămâne, cu siguranță, în filmulamintirilor de neuitat!

Iviri din adâncurile laculuiCel de al doilea scenariu posibil, la

vrema toamnei în căutarea păstrăvi-lor, ne găsește pe malul lacurilor demunte, este drept, acum cu un nivelmult mai scăzut decât eram obișnuițialtădată la această vreme din an. Fiecă vom pescui de pe mal sau dinbarcă, urmând configurația și contu-rul terenului sau încercându-ne șan-sele în micile golfuri în care pâraielede pe văi își aduc tributul la bogăția„Măriei sale, lacul”, tehnica cu carepescuim trebuie să țină seama, la felca și în cazul râului, de condițiile con-crete ale momentului. Odată cu scă-derea temperaturilor, mai ales în

timpul nopților din ce în ce mai reciîn zona de mute, apa lacurilor trecetreptat spre echilibrul și liniștea di-naintea sezonului rece. De asemeneaodată cu scăderea temperaturii apei,activitatea „mărunțișului” scade trep-tat, la fel și a crustaceelor și a insecte-lor acvatice, iar păstrăvii caută să-șirotunjească rezervele, din care vorconsuma pe durata iernii, căutândprăzi ce pot fi capturate fără preamultă risipă de energie. Este poatemomentul în care streamer-ele lestate,special confecționate pentru a puteafi pescuite la spinning, mânuite cu

măiestrie în apropierea substratuluicu structuri, pot înclina semnificativbalanța „jocului” în favoarea noastră.Poate să fie ceva nou pentru fiecaredintre noi, dar, cu siguranță, merităîncercarea, iar răbdarea, perseverențași, mai ales, pasiunea pentru pescuit,ne vor fi răsplătite. Și, cine știe, atuncicând poate ne așteptam mai puțin, unexemplar demn de amintire ne vaaduce bucuria reușitei depline și laacest final de sezon, când, ca de fie-care dată la acest timp din an, amurcat la păstrăvi, pe cărările toam-nei…!

Ca de fiecare dată,îndemânarea și

timpul petrecut pe malulapei își spun cuvântul, iardacă reușitele sunt maipuțin numeroase,experiența trăită pe râu, înmijlocul peisajuluiautumnal, va rămâne, cusiguranță, în filmulamintirilor de neuitat!

streamer

P entru cazurile în care vegetațiasubacvatică a fost pânăaproape de suprafața apei, am

folosit popper-ele cu rezultate bune șifoarte bune. Am utilizat două tipuri depopper-e: pe cele tradiționale, cu for-mat de peștișor și gura concavă, și dincele tip insectă, respectiv cicadă, cuaripioare orientate către înainte, în di-recția de înaintare a nălucii.

Am pescuit cu popper-e cu formatde peștișor și lungimi cuprinse între 5și 8 cm. După lansare, de cele maimulte ori, lăsam câteva secunde nălucasă plutească în locul respectiv, dupăcare executam pompajul din vârful lan-setei, astfel încât năluca să realizezezgomotul specific împreună cu binecu-noscuta împroșcare a apei. Recuperamapoi firul rămas și efectuam un noupompaj, iar mișcările se repetau. Exe-cut pompajele, acele smucituri reali-zate din încheietura mâinii, cu lansetaorientată oblic în sus, dar și în jos saulateral față de luciul de apă. Uneori,între pompaje, las năluca să plutească

ceva mai mult timp pe luciul de apă,după care reluam mișcările de evoluție.Cu rezultate mai puțin bune, cel puținpână acum, am efectuat și recuperăriliniare cu viteze medii sau mari.

De fiecare dată sunt încântat cândpescuiesc cu imitațiile de cicade. Dato-

rită aripioarelor din plastic orientatecătre înainte, această nălucă realizeazăo mișcare foarte naturală la recupe-rare. Se aseamănă cu un înot, dar și cuo zbatere a unei insecte pe suprafațaapei. În general, am aplicat o viteză derecuperare medie, iar uneori am impri-mat și mici accelerări. Pentru un plusde atractivitate, efectuam și pauze întimpul recuperărilor. Piciorușele dincauciuc siliconic cu care este echipatăaceastă nălucă, și care vibrează pe su-prafața apei, reprezintă un atu în pluspentru atragerea dințoaselor și nunumai.

Nălucile tip broscuțe și șoricei facparte tot din categoria voblerelor, ca șipopper-ele. Le-am utilizat în mai multesituații, dar atunci când bălțile undeam pescuit au fost invadate de vegeta-ție și pe suprafața apei, aceste năluciau fost singurele pe care le-am pututfolosi. Am efectuat mai multe stiluri derecuperare: cu mișcări ritmice din vâr-ful lansetei pe viteze de recuperareconstante, dar și diferite, ieșiri în late-


Pescuit la răpitorSPINNING

„Meniuri” specialepentru știuciDORU DINEA

Sunt multe bălți unde, nu la mult timp după încălzirea vremii, vegetația subacvatică sedezvoltă până aproape de suprafețele apelor și perioade de timp când, pe întinderimari, oglinzile apelor sunt acoperite de mătasea broaștei sau alte resturi de plante. Înaceste condiții, practicarea oricărui stil de pescuit este mai dificilă, iar pentru pescuitulla spinning, cele mai bune opțiuni le reprezintă folosirea nălucilor ce evoluează pesuprafața apei. Pescuitul cu astfel de năluci, printre firele de trestii, reprezintă oadevărată provocare.


rale mai ample, efectuate tot din vârfullansetei, precum și mici sărituri pe carele imprimam nălucii. Oricum, pentruaceste năluci, fiecare pescar are liber-tatea să aleagă orice stil de evoluție do-rește, ținând cont, bineînțeles, depreferințele știucilor. Deoarece aceste

năluci au cârligele pliate pe corp, amputut să pescuiesc și printre firele detrestii. Dacă firele de trestii erau maidese, după lansare le jucam pe loc,dar, dacă erau mai rare, executam șiscurte recuperări printre acestea.

Pentru cazurile în care am pescuit

cu popper-e, aproape toate atacuriledințoaselor au avut loc după urmăririale nălucii din spate sau laterale, cândobservam și valurile produse de înotulpeștilor. Când am pescuit cu imitații debroscuțe și șoricei, am avut multe ata-curi imediat ce năluca atingea apa sau,în alte cazuri, de jos în sus, adică desub nălucă, în timpul recuperării. Înspecial pentru aceste cazuri, oricât deatent căutam să fiu și oricât mă con-centram, tot pe nepregătite mă luauatacurile, iar adrenalina depășea cotelemaxime. Sunt senzații deosebite, decare îmi aduc, întotdeauna, aminte cuplăcere.

Pentru a avea rezultate cât maibune la pescuit, mi-am achiziționat nă-luci de calitate cât mai bună. Însă,chiar și cu acestea, am avut partide depescuit când știucile nu au colaboratdeloc și s-au încăpățânat să rămână in-diferente, dar importante au fost ieși-rile în mijlocul naturii, precum șiliniștea sufletească și armonia pe careacestea le creează.

D acă „peștele cu o mie de ochi”este deosebit de prudent, to-tuși cleanul flămând și mereu

în căutare de hrană atacă și sare curioscam la tot ce pică pe apă, astfel mareamajoritate a muscarilor preferă parti-dele de clean. Capturile, dar mai alesatacurile frecvente, oferă muscaruluiplăcute minute de distracție dar,uneori, și cleni capitali.

Muscarii de avat, mult mai puțini,datorită lipsei speciei în multe ape co-linare, sunt obligați a face deplasăricostisitoare spre râurile în care speciaeste bine reprezentată și poate oferimuscarului o partidă cu mari surprize,de neuitat.

Ca muscar, am două preferințe, maiexact doi adversari deosebiți. Astfel, înapele de munte, acolo unde există păs-

trăvul curcubeu, prefer acest luptătortenace, dur, rapid, care în ultimele saleclipe de drill face lumânări chiar depeste 60-70 cm. Acesta este o specie in-vazivă, dăunătoare în apele noastreprin decimarea puietului de indigenautohton. Fac precizarea, cu o micăabatere de la temă, că toți colegii mus-cari ce apără indigenul nu elibereazănici un curcubeu.

În apele de șes, adversarul meupreferat rămâne avatul, pește „hap-sân”, luptător puternic, dar și deosebitde viclean.

Ca să evidențiez această ultimă ca-litate a avatului, exemplific cu una dinpartidele mele pe Crișul Negru când,într-o seară, am observat bătaia unuiavat ce gonea la oglinda apei cârdurilede obleți. Deși am stat liniștit, nemișcat

în albia râului, atacurile avatului seopreau la 10-14 metri de mine, semncă, oarecum, m-a simțit, dar a conti-nuat să atace lateral față de mine, spremalurile din aval.

În această partidă vedeam multe li-belule albastre-verzui, una chiar s-aașezat pe varga de muscă, așa că, dincutia mea de muște, burdușită cu zecide modele speciale pentru avat, ammontat în struna de 0,18 mm o libelulămare, imitație reușită a insectei vii.

Este bine de știut că avatul atacă omuscă nouă doar la prima aruncare, laurmătoarele lansări doar va urmărimusca și rar o va mai înghiți. Așa a pro-cedat și peștele acelei seri, la prima lan-sare s-a năpustit la musca purtată deșuvoiul Crișului Negru și mi-a întins cuo smucitură brutală șnurul. Cârligulmare pe care îmi leg muștele de avat s-a înfipt bine în maxilarul peștelui și,după modul în care forța scăparea,știam că era bine agățat.

Iată și musca cu care l-am păcălit,ca și pe alți confrați bătăioși din acelașișuvoi.

Pe un cârlig curbat nr. 4, fac o les-tare în spire dese cu fir de plumb, ce ofixez cu ața de montaj cu care fac și uncorp cu grosime de cca. 2 mm, de subcare las o codiță din 4-5 barbule dincoada fazanului, apoi, peste corpul dinață, aplic un material de staniol de cu-loare verde-albăstrui și două aripi dințesătură de mătase, foarte atractive. Operucă din hackle de cocoș albăstrui de-finitivează o muscă de succes.

Al doilea model pe care vi-l prezinteste o variantă de mare succes a „lămâi-ței”, muscă prezentată deja în VPR. Peacelași tip de cârlig nr. 4, execut lesta-rea amintită, codiță din barbule de cur-can alb, corp din staniol arămiu-auriu,hackle din cocoș auriu și aceleași aripi,destul de greu de realizat, din țesăturămicronică din sită. Am obținut o muscădeosebită, la care mi-au venit și clenicapitali, e drept, nu mai mari de 2,6 kg.

În rest, totul depinde de răbdareaconfecționării, modul de căutare a ava-tului și lansarea corectă și fină. Nu uitați,muștele lestate ca acestea, după lansare,se vor scufunda, dar atacul se va pro-duce la începerea recuperării șnurului,ce dă avatului impresia că prada îi vafugi de sub nas. Atunci, va ataca.


Pescuit la muscă artificială

Alte muște irezistibilepentru avațiTITUS PINTEA

MUSC~RIT

Pentru muscarii din apele colinare și de șes, alături declean, capturarea unor avați ce pot atinge 3-4 kg rămâneo provocare, iar în caz de success, o deosebită amintire.

Imitarea unei insecte și denumireaunor muște este rezultatul obser-vațiilor făcute de generații de

muscari, cu precădere în zonele limi-trofe apelor în care aceștia au pescuit.

Și avem denumiri concrete, „muscade urzică”, „musca de piatră”, „muscade arin”, „musca de carabete”, „cizma-rul”, acestea nu sunt altceva decât imi -tarea acelor insecte pe care pescariimuscari le-au studiat și au tras conclu-zia că merită truda imitării, observândcă peștii preferă, cu precădere, acesteinsecte. Deci, cred că motivația imităriinu mai necesită alte susțineri.

În repetate ocazii, în partidele depescuit, am plăcerea să stau doar înplăcută inactivitate și să privesc, încer-când să citesc din cartea naturii.

Deunăzi, într-un plăcut periplu pevalea Crișului superior, forțat de oploaie care a tulburat râul, nu mi-arămas altceva decât observarea mișcă-rii furnicilor care, cu vreo oră înaintede prima răpăială, s-au retras în adân-cul mușuroiului, iar micile zburătoares-au pitit sub brusturii malului. În orele

de ședere m-am delectat cu prindereaunor insecte ce zburau în razele desoare, dintr-un mal în altul.

Am reținut o insectă, fie-mi iertatăslaba pregătire entomologică, în zborulsău elegant, care mi-a prezentat douăaripi transparente, mătăsoase, cezbura delicat sub umbrarul arinuluisub care ședeam. Unele elemente alemicii insecte mi-au reținut în mod de-osebit atenția: o codiță din mai multebarbule fine aurii, care se deschideauîn zbor ca un mic evantai, dar și celedouă aripioare transparente și un bun

contrast coloristic.Insecta are corpul arămiu și un

punct galben, în contrast evident cucorpul. Ajuns acasă, am trecut la imita-rea insectei recoltate, adusă nevătă-mată și, luând un cârlig nr. 12 cu tijămai lungă, am lăsat câteva barbuleaurii din târtița fazanului auriu, iar dinmătase arămie cu tentă cafenie amlegat corpul. Am montat aripioareleaurii, create dintr-un material cu țesă-tură micronică, am format deasupraaripilor peruca din hackle de cocoș ro-șietic și am montat două tentacule dinbarbule din pana codală a fazanuluicomun.

Musca, cu aripile reușit executate,mi-a adus în strună, într-o primă tenta-tivă pe valea Brătcuței, pistruiați juniorice se ridicau din spatele bolovanilorunde își așteptau prada.

La bricolat vă recomand alegereamaterialelor de calitate, respectareaculorilor, așa cum poate vă sugereazăfotografia efemerei „de aur”, iar răbda-rea dvs. va fi răsplătită prin eleganțasaltului craiului cu rubine.


Nu este o noutate dacă afirm că marea pasiune a muscarului, pe lângă pescuitul însine, este crearea, cu multă migală, a unor muște artificiale cât mai fidele, care săredea, cât mai mult cu putință, configurația, coloritul și dimensiunea micilorzburătoare pe care le vedem alături de noi, în habitatele în care pescuim, râuri,pâraie de munte ori colinare, în care „adversarii” noștri mult doriți, păstrăvi oricleni, își duc veacul și pândesc gâzele care le-ar putea alina foamea.

O efemeră „de aur”TITUS PINTEA

Foto: MIHAI VASILESCU

S unt perioade mari de timp dinan în care, de la sfârșitul pe-rioadei de prohibiție și până pe

la jumătatea toamnei, întâmpin astfelde condiții când pescuiesc la fly perâul mic. Peștii sunt mult mai sperioșiși prevăzători, iar clenii, în special, o

zbughesc la cea mai neînsemnatăumbră sau apariție suspectă de lângăsau din apropierea malurilor. Uneorie destul de frustrant să văd de departeclenii cum înoată liniștiți prin apelemici și limpezi, iar când mă apropiiceva mai mult de malul apei, ca

printr-o vrajă, să constat cu stupoarecă nu mai e nici unul.

La început, pentru că îmi era maicomod, am încercat pescuitul cu muș-tele artificiale de pe malurile înalte șiabrupte, ce prindeau ca într-o men-ghină apele râului. Când ajungeam lamarginea malului înalt, chiar dacăpeș tii se ascundeau speriați, așteptamcâteva minute nemișcat. Când obser-vam că peștii, la început mai timizi, îșireluau înotul la vedere, executam lan-sarea muștei. Dar, pentru că mișcareaera destul de amplă, peștii, de celemai multe ori, se speriau și dispăreaudin nou. Se întâmpla să reușesc sămai prind câte un exemplar mai marede clean, dar numai când lansammusca artificială la marginea maluluiopus, acolo unde râul avea o lățimemai mare, sau în lungul malului pecare mă aflam, în aval sau amonte, pecât posibil sub malul înalt, astfel încâtpeștii să fie cât mai puțin suspicioși.Când am pescuit la spinning, în ace-leași condiții, nu speriam peștii, de-oarece lansam năluca cu tehnica „pesub mână”, iar mișcările pe care leefectuam erau cu mult mai discrete.

Ca să mai elimin din aceste ne-ajunsuri și să nu sperii atât de multpeștii, am căutat și alte soluții. Așa că,în prima fază, mă apropiam discretaproape de marginea malului înalt ca


Pescuit pe râuTEHNIC~

Cleni și obleți în ape cu adâncimi miciText și fotografie DORU DINEA

Pe întinderi mari, pirul și mohorul au luat în stăpânirecâmpia. Doar șerpuirea îndrăzneață a sălciilor, arinilorsau tufelor de măceșe și porumbe mai schimbă dinrigidatea peisajului. Aici, tăinuit între malurile înalte șiabrupte, râul, cu apele scăzute, susură abia șoptit, iar înanumite locuri, apele împuținate par prinse într-onemișcare totală.

să observ dacă în respectiva zonă înoată și cleni mai mărișori. Dacă îiobservam, numai atunci căutam săvăd dacă exista posibilitatea să cobor,în aval sau amonte, panta abruptăpână la marginea apei. După aceea,mai de voie, mai de nevoie, coborampână în marginea malului. Aici, exe-cutam mișcările de lansare ale mușteiartificiale, pe cât posibil în lungulapei, astfel încât să nu o agăț în vege-tația ce garnisea, cu generozitate, cul-mea malurilor înalte. Lansam și înaval și amonte, în funcție de cum îmipermitea configurația malului. În des-tule cazuri, efectuam lansările din po-ziția aplecat sau ghemuit. Pescuind înacest fel, rezultatele au fost mult maibune.

Am încercat să pescuiesc și mer-gând prin apă, pe unde era posibil,însă am observat că rezultatele nu aufost la fel de bune ca atunci când ampescuit din marginea malului. Cutoate că pășeam destul de discret,zgomotul produs de mersul prin apalimpede și cu adâncimi mici trezeasuspiciunea peștilor.

Am pescuit cu muște artificiale us-cate, umede, dar și cu nimfe. Uneori,

peștii atacau mai bine muștele artifi-ciale uscate, alteori pe cele umede și,cu rezultate mai puțin bune, nimfele.Dintre muștele artificiale uscate, amavut rezultate bune la cu CDC, blackant sau orange ant, iar dintre celeumede, red tag wet, bibio wet sau blackzulu wet. Au fost momente când și cle-nii mai mari atacau numai muștele ar-tificiale legate pe cârlige nr. 16.

Totuși, pentru aceste condiții de

pescuit, râul mic mi-a oferit o alterna-tivă aproape fără posibilitate de eșec.Această alternativă au reprezentat-oobleții. Foarte puțin mofturoși, aceștiaau atacat nu numai muștele artificialelegate pe cârlige mici, dar, de multeori, m-au exasperat cu atacurile furi-bunde și asupra muștelor artificiale le-gate pe cârlige mari, nr. 10-12. Înanumite situații, din mijlocul clenilor,obleții declanșau atacuri atât de ra-pide asupra muștelor artificiale încâtcei dintâi nici nu-și dădeau seama cese întâmplă.

În anumite momente ale unei zilede pescuit, se întâmpla ca peștii săexecute multe atacuri false, indiferentde tipul de muște artificiale pe care îlalegeam. Bineînțeles că aceasta s-apetrecut în cazul clenilor și aproapedeloc pentru obleți. De asemenea,atunci când prindeam mai mulți clenidintr-un anumit loc, peștii, chiar dacămai rămâneau pe acolo, deveneaumai precauți și nu mai atacau mușteleartificiale. Schimbam locul și, dacădoream, după un anumit timp măreîntorceam la cel dinainte.

Cu toate că, în general, exempla-rele de cleni prinse pe râul mic nu auavut dimensiuni mari, pescuitul la flya fost relaxant. Deoarece râul mic estefoarte puțin vizitat de pescari, varie-tatea faunei este mare. Nu de puțineori am observat vidre jucăușe, egrete,cormorani mici, dar și o mulțime delibelule de felurite culori, care mă sur-volau cu bătăi elegante de aripi șichiar aterizau îndrăznețe pe mâini.

Pentru pescarii care nu urmărescneapărat numai exemplarele uriașe depești, le recomand, dacă au posibilita-tea, pescuitul și pe râurile mici. Con-dițiile de pescuit sunt deosebite fațăde un râu mare și, un fapt deloc de ne-glijat, cam toate locurile bune, cu va-duri ce țin pești, sunt libere.



VÂNZ~RI

mica publicitatenoutăți de prin magazine

Fișa de livrare se completează laoficiul poștal (localitatea, cod poștal,adresa domiciliu, destinatar)F.S.P.-1 Cod fiscal 1002600023242Întreprinderea de Stat „PoștaMoldovei”

TALON DE ABONAMENT

VÂNĂTORUL ȘI PESCARULMOLDOVEIIndex – 32.87612 luni – 150 lei MD

Vând armă de vânătoare IJ 54 MADEURSS, în perfectă stare, toc șicartușieră din piele, la prețul de 1.200lei, tel. 0721-463.538/0241-617.626.

Vând armă lisă HAENEL SUHL cal.12,armă de tir cu lunetă 5,6 MAGNUM șiarmă cu glonț UMC 22 HORNET culunetă. Preț negociabil. Tel. 0732-690.305.

Vând binoclu NIKON MONARH10x56, nefolosit, la prețul de 1.200lei. Tel. 0787-893.391.

Vând armă cal. 12 marca Z.B. și armăcal. 16, marca IJ 53. Tel. 0765-771.945.

Vând BROWNING SCHOELLERPHOENIX, cal.12. Tel. 0722-224.762.

Vând armă de vânătoare cu țevi lisecal. 12, marca ZB, armă de vânătoarecu țevi lise cal. 16, marca IJ și armăcu aer comprimat cal. 5,5 marcaGAMO, toate în stare bună. Tel. 0765-771.945.

Vând REVISTA VÂNĂTORILOR 1929,set complet compactat (12 reviste), laprețul de 300 lei. Tel. 0728-105.017.

ABREVIS

Cum să prinzi știuci mari,una și una

Finlandezii de la Kuusamo știu să facă linguri care prind știuci capitale, peorice apă din lume, iar modelul Hauki confirmă prin evoluția specială „oneof a kind”. Fără doar și poate, Hauki este o lingură de mari dimensiuni, carese comportă atrăgător pentru știucă și la o simplă recuperare rectilinie, șila una cu mișcări de jerk imprimate din vârful lansetei. Combinația clasicăde culori negru-chartreuse a fost îndelund testată cu rezultate demonstrateatât pe apă limpede, cât și în condiții de vizibilitate scăzute. Data viitoare,când ești în Deltă sau pe o apă care știi că ține știucă, leagă o Hauki destrună, iar primul atac te va convinge de valoarea acestei linguri unice. Deșimodelul de 80 mm are 22 de grame, nu este atât de grea pe cât ai crede, fiindcă, datorită suprafeței portante mari, poate fi recuperată eficient chiarși în ape cu adâncimi de 30-50 cm.


OCTOMBRIE 2016VÂNZ~RI

1 S 4.49 10.13 16.15 23.01 L.N. 7.14 18.562 D 5.32 11.06 17.09 -3 L 0.21 7.25 13.01 18.154 M 1.20 8.14 13.48 19.085 M 2.15 9.06 14.31 20.046 J 3.01 9.53 15.26 20.537 V 3.54 10.37 16.10 21.368 S 4.46 11.24 17.01 22.27 9 D 5.32 12.16 17.46 23.13 P.P. 7.23 18.4110 L 6.23 13.04 19.27 -11 M 0.38 7.13 11.46 19.0712 M 1.25 8.04 12.37 20.0513 J 2.16 8.49 13.25 21.0114 V 3.08 9.36 14.18 21.5315 S 3.58 10.21 15.07 22.4516 D 4.43 11.06 15.48 23.31 L.P. 7.32 18.2917 L 5.28 11.51 16.39 -18 M 0.19 6.42 12.26 19.1319 M 1.04 7.29 13.11 20.0120 J 1.53 8.15 14.06 20.5721 V 2.36 9.08 14.47 21.3622 S 3.27 9.51 15.29 22.24 U.P. 7.40 18.1923 D 4.16 10.46 16.08 -24 L 0.08 5.49 12.27 18.0425 M 0.51 6.31 13.02 18.5726 M 1.43 7.18 13.48 19.4327 J 2.31 8.05 14.26 20.3128 V 3.22 8.54 15.12 21.1829*S 4.09 9.47 16.05 22.0630 D 4.48 10.34 16.51 22.53 L.N. 6.51 17.0531 L 5.35 11.23 17.42 -

ORIZONTAL: 1) Pune vânătoarea în cântece. 2) Matahală – Prinde fiare. 3) Fini pe o parte! – Cân-tece în primă audiție. 4) Tras pe sfoară, cu cântec(fig.). 5) Răniți la cap! – Bărbat fără cântece. 6) Vâ-nători… de tot cântecul (pl.). 7) Nu e privită cu plă-cere – Duce la repetiție. 8) Copăcei pe malul apei –Final tern! 9) Tratați pe piele – Prinsă cu acul. 10) Un fel de ieșiri în aer liber.VERTICAL: 1) Litere… scrise cu ciocanul! 2) Luate din cort! – Cântăreț celebru – Amici lacramă! 3) Una care spune multe povești vânătoreșticu cântec. 4) Cu rang la curtea regelui… - …și fărărang, în curtea lui. 5) Aproape jos! – Dată cu plăcere.6) Mic, înfipt și într-o ureche – Sus la orizont.7) 13 imnuri! – În acest loc. 8) Trag cu pușca… la fix– Prezente la raid! 9) Extrase din cotor! – Loc de por-nire în competiție. 10) Dus de la bal… la spital.Dicționar: OTO.

VÂNĂTOARECU CÂNTECION MIHAIU

ZIUA ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAZELE LUNII SOAREFAVORABILE PESCUITULUI RĂSARE APUNE

CUMP~R~RI

mica publicitateVând țevi mixte SUHL cu pană, starefoarte bună, calibrul 7x57 – 16/70, laprețul de 500 euro. Tel. 0745-370.948.

A.J.V.P.S. Hunedoara vinde câini devânătoare de la Canisa Căpățâna.Prețul este de 600 lei/exemplar(valabil în lunile august și septembrie2016). Informații suplimentare se potobține la tel. 0722-387.454.

Cumpăr armă de vânătoare cal. 12, cuțevi clasice – juxtapuse. București, tel.0722-359.762.

VÂNĂTOARE DE CERBI - Rezolvare din numărul trecut

* În noaptea de sâmbătă, 29 octombrie, spre duminică, 30 octombrie, se trece de la ora de vară la ora de iarnă, ora 4 devenind ora 3.


Puteți primi acasă revista Vânătorul și Pescarul Român. Primiți 12reviste consecutive începând de la data abonării. Completați cuponulalăturat și trimiteți-l împreună cu dovada plății abonamentului (copiaordinului de plată sau a mandatului poștal) pe adresa: AGVPS dinRomânia, București, Calea Moșilor nr. 128, Sector 2, cod 020882.

Plata se va face în Contul RO23RZBR 0000 0600 0066 7242 deschis la Raiffeisen Bank – Agenția Moșilor. AGVPS din România, C.I.F. nr. 24251140.

Doresc să mă abonez la revista VÂNĂTORUL ȘIPESCARUL ROMÂN pe o perioadă de 12 luni (2016).

PREȚ aBONaMENT 12 LUNI: 55 LEINUME ..............................................................................................

PRENUME .......................................................................................

Adresa la care doresc să primesc revista este:Strada .................................................................... Număr .............Bloc .......... Scara .......... Apartament ......Localitate ................................................... Județ/Sector ...............Telefon ....................................... Data ...........................................Semnătura ............................................Am achitat suma de .......................................................... în data de........................................... cu ........................................................

Ordin de plată, Nr. .....................................................................Mandat poștal, Nr. .......................................................................

PUBLICITATE

mica publicitateAnunț gratuit – maximum 15 cuvinteText anunț:..............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Data: ..........................................Nume și prenume:...................................................Tel: ............................................

Anunțurile pentru micapublicitate se fac până în datade 20 ale lunii curente, pentruluna următoare!

Adresa redacției: AGVPS dinRomânia, București, Calea MoșilorNr. 128, Sector 2, Cod 020882

CANISA CERNICAAUTORIZATĂ SUB NR. 0115-IF/18.11.2013

Prețul de vânzare este de doar 350 lei cu TVA inclus în preț, exceptând cei patru copoi ardelenești, la care prețul de vânzare este de 1.000 lei cu TVA inclus în preț.

Doritorii se pot adresa d-lui Gelu Pintilie, la tel. 021-270.80.60 / 0727-985.219 sau d-lui tehn. Florin Buzatu, la tel. 0732-333.113.

• o femelă de jagdterier sârmos,în vârstă de 2 ani și jumătate;

• o femelă de copoi ardelenesc, născută pe data de 26.05.2015;

• un mascul de tekel sârmos, născut pe data de 10.09.2015;

• un mascul și trei femele decopoi ardelenesc, născuți

pe data de 02.05.2016, care dejalucrează la mistreți în țarc;

• un mascul de tekel sârmos, născut pe data de 08.06.2016;

• doi masculi și o femelă debrac german cu păr scurt,livrabili după 01.10.2016;

• doi masculi și o femelă de

copoi slovac, livrabili după01.10.2016;

• trei masculi și trei femele de copoi alpin, livrabili după30.10.2016.

Câinii și cățeii precizați vor fi livrațicu atestate de proveniență și carnetede sănătate.

Sunt disponibili pentru vânzare, câini de vânătoare și căței din părinți folosiți la vânătoare, după cum urmează:

nr. 45•anul mmxvi - agvps.roagvps.ro/docs/revista/2016/09/vpr092016.pdf · despre speciile...

Documents