august/2018 - agvps.roagvps.ro/docs/revista/2018/08/vpr082018.pdf · non-vânătoare prin imagini...

Șalăi „răi de muscă”

32

Despre fotografiereavânatului împușcat

3

După răpitori cu…hidrobicicleta

34

Accidente auto produsede fauna cinegetică

14

NR. 68•aNUL MMXVIII

AUGUST/2018

ww

w.a

gvps

.ro

REDaCȚIaPreședinte

dr. ing. Neculai ȘelaruPreședinte executiv

ing. Mugurel DrăgănescuRedactor-șef

ing. Alin-Codru ManuRedactor

arh. Mugurel IonescuRedactor corespondentprof. Bianca Ioriatti

Art DirectorAurel NeaguLayout/Design

CREADifuzare

ing. Mariana Cristache

Redacția și administrațiaCalea Moșilor nr. 128,

București, Sector 2, Cod 020882Tel: 021-313.33.63

E-mail: [email protected]

ISSN 1582-9650

Tipărit la ARTPRINT SRLTel. 0723-130.502,

E-mail: [email protected] destinate tipăririi vor fi în format digital.

Publicate sau nu, ele nu se înapoiază colaboratorilor. Articolelepublicate nu angajează decât responsabilitatea autorilor lor și

nu reflectă în mod necesar opinia redacției. Reproducereaoricărui material fără acordul redacției este interzisă.

Nr. 68/AUGUST 2018MMXVIII • Serie nouă

FONDATĂ ÎN ANUL 1919REVISTĂ NAȚIONALĂ DE

VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV

6

18

CUPRINS

Membrii Consiliului A.G.V.P.S. din România și județele pe care le reprezintăPreședinte: Neculai Șelaru; Președinte executiv: Mugurel Constantin Drăgănescu;Vicepreședinți: Florin Iordache, Atilla Kelemen, Teodor Bentu.Membri: Ion Antonescu (Vâlcea, Gorj), Iosif Benke (Harghita, Covasna, Mureș),Sorin Viorel Bronț (Bihor, Satu Mare), Virgil Cadăr (Vaslui, Iași, Botoșani), LiviuComan (Călărași, Giurgiu, Ilfov), Filip Georgescu (Argeș, Olt, Dolj), Ovidiu Ionescu(Brașov, Sibiu, Alba), Cornel Lera (Timiș, Arad, Hunedoara), Eusebiu Martiniuc(Vrancea, Galați), Dorin Mărescu (Caraș Severin, Mehedinți), Radu Iulian Micu(Constanța, Tulcea), Sorin Minea (București), Laurențiu Radu (Brăila, Buzău, Ia-lomița), Florică Stan (Dâmbovița, Prahova, Teleorman), Horia Vasile Scubli (Ma-ramureș, Sălaj, Bistrița, Cluj), Gheorghe Vrânceanu (Bacău, Neamț, Suceava).

VâNăTOaRE3 EDITORIALDespre fotografierea vânatuluiîmpușcat5 PE }EAVA PU{TIIU.E. ne refuză urșii și ne lasă cu problema acasă6 STUDIUCinegetică (IX)8 DE SEZONPrepelițele lui Gustar9 GASTRONOMIE VÂN~TOREASC~Prepelițe la grătar cu sos de muștarși cidru10 ECOLOGIEBiodiverstitate11 STUDIUIepurele de vizuină (III)12 VÅN~TOARE CU P~S~RI DE PRAD~Îndeletnicire și șamanism14 STUDIUAccidente auto produse de fauna cinegetică17 POVESTIRIAmintiri cinegetice (II)18 RESTITUIRI„Combaterea câinilor și pisicilorvagabonde, dușmanii puilor de iepure”20 DIN TERENLa prepelițe

22 DE SEZONÎn cântec de pitpalac24 CHINOLOGIECheta în teren25 PLANTE T~M~DUITOARELemnul dulce26 UMORBuline • CaricaturiPESCUIT28 COMPETI}IICalendarul competițional 2019 -F.I.P.S.-e.d.30 COMPETI}IICampionatul privat al A.G.V.P.S. de pescuit la crap31 ATELIERUL MUSCARULUIVara, sub oglinda apei32 TEHNIC~Șalăi „răi de muscă” (I)34 SPINNINGDupă răpitori cu… hidrobicileta35 GASTRONOMIE PESC~REASC~Bibani copți pe tablă cu garnitură de legume36 PESCUIT DE SEZONLa malul mării38 TEHNIC~„Dințoasele” din largul râului40 Noutăți de prin magazine41 Solunar – Rebus – Mica publicitate

36

38

Ceea ce până mai ieri era consi-derat normal, într-o societateumană normală, începe să fie

considerat anormal și dăunător aces-teia, din cauza impresiei induse și in-tens vehiculate prin intermediul unorpersonaje lipsite complet de realism,imorale civic și evident ipocrite.

Cum altfel am putea considera con-citadinii „iubitori de animale” la care nereferim, în timp ce înfulecă fripturi în

sânge, provenite de la animale lipsitecomplet de apărare (în fața omului) șipropovăduiesc, cu gura plină, dreptulla viață al acestora? Al celor ce sarcalul, de exemplu, în apărarea urșiloromucigași, găsind vinovați doar seme-nii noștri (de deviațiile comportamen-tale ale urșilor), motiv pentru care nutrebuie, sub nici un motiv, împușcațiurșii. Cum i-am putea considera altfel,pe veganii excentrici care încearcă să

ne convingă că semenii noștri ar trebuisă devină din ființe născute omnivore,ființe exclusiv plantivore? Ajungem săne întrebăm astfel, dacă ținem seamade numărul mare al „protecționiștilor”de acest gen, cunoscuți ca „ultra-verzi”,dacă nu cumva noi, cei care ne hrănimși încercăm să trăim normal și sănătos,nu suntem anormali într-o societateaflată în plin proces de alterare percep-tivă și tradițională.

O atenționare recentă din partea CIC, transmisă ca urmare a unei solicitări inedite dinpartea Guvernului Namibiei, redată mai jos, ne duce cu gândul la anormalitatea căreiatrebuie să ne acomodăm din mers, pentru a evita decizii cu totul nefavorabile nouă,datorită presiunii exercitate de anumiți citadini contemporani rupți complet derealitățile mediului sălbatic. Mă refer la acea categorie de citadini înstrăinați de mediulrural, care susțin că apără mediul sălbatic din pure interese ecologice, nicidecum dinnecunoaștere sau scopuri financiare cu grijă ascunse.

AUGUST 2018 | 3

VÅN~TOAREEditorial 3

Pe țeava puștii 5Cinegetică (IX) 6

Iepurele de vizuină (III) 11Vânătoare cu păsări de pradă 12

Vânătoare de prepelițe 22

AUGUST

EDITORIAL

Despre fotografiereavânatului împușcatNECULAI ȘELARU

4 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

După această introducere, delocdură prin comparație cu agresivitatea„ultra-verzilor” și acoliților acestora, sărevenim la subiectul fotografierii vâna-tului sau cu vânat împușcat. Astfel defotografii au avut și au, pe lângă valoa-rea lor sentimentală de netăgăduit, ovaloare științifică aparte, imortalizândevoluția populațiilor de faună cinege-tică în timp și spațiu, prin imagini su-gestive și succesive obținute de-alungul unei perioade îndelungate detimp. Și acest lucru este, de asemenea,de netăgăduit. Cum nu poate fi tăgă-duită nici valoarea științifică a trofeelorde vânat, care reflectă, cel mai obiectiv,preocupările istorice ale vânătorilorpentru ocrotirea, îngrijirea și selecțio-narea faunei cinegetice, în interesulmenținerii sănătății și vigurozitățiiacesteia.

Din imaginile rupestre, schițele,desenele și tablourile moștenite de laînaintași, continuate mai recent prinfotografii, a putut fi reconstituită, pelângă istoria vânătorii, și o anumitălatură a abundenței și calității popu-lațiilor de faună cinegetică în decursultimpului. Deci, fotografiile cu vânat șitrofee de vânat au importanța loraparte, atât sentimentală, cât și știin-țifică.

Regula de bază, care s-a impus și seimpune a fi respectată cu sfințenie înfotografierea vânatului sau cu vânatîmpușcat, este de a prezenta vânatul înposturi demne, care să-i pună în va-loare aspectul și calitățile, iar vânătorulcu decența necesară, reliefată în satis-facție reținută, modestie și seriozitate.

Acum, de la nivelul reprezentativcel mai înalt al vânătorii în lume, ni sesolicită să nu mai provocăm lumeanon-vânătoare prin imagini foto sauvideo cu vânat împușcat, fiindcă opo-nenții noștri, „ultra-verzi” în special, sefolosesc cu succes de astfel de fotografiipentru a influența emoțional concitadi-nii în special, împotriva actului vânăto-rii și al activității caritabile, pentruechilibrul ecologic și societățile umane,al comunității celor peste 30 de mi-lioane de vânători din lume. ScrisoareaCIC reliefează cât de dificilă a devenitsusținerea practicării vânătorii desfășu-rate sustenabil și cât de mult suntemîmpinși de „ultra-verzi” în defensivă.Ambele, în opinia noastră, pe fondulunei anormalități care începe să fieconsiderată normală.

Pasul înapoi făcut pe jumătate, deun membru al Guvernului Namibiei,

pare înțelept, iar recomandarea aces-tuia merită a fi reținută, analizată și,până la urmă, însușită, pentru a evita„confruntări” neplăcute și din ce în cemai inegale pentru noi.

Aș mai adăuga, la cele de mai sus,doar îndemnul de a înțelege că și tru-carea mizerabilă a unor fotografii, „lu-crată artistic” de pretinși vânătoriretribuiți să-și denigreze public colegiide breaslă, inclusiv aleșii acestora, seînscriu în aceeași notă de lipsă crasăde moralitate civică și vânătorească,precum toți cei ce-și permit să vehicu-leze imagini foto și video nepermiseetic, trucate sau nu, în spațiile pu-blice.

Dacă reușim să înțelegem, toți ceice ne considerăm onorați de calitateade vânător, răul pe care singuri ni-lputem face și argumentele pe care noile punem adeseori, în mod gratuit, laîndemâna „ultra-verzilor” contempo-rani, prin fotografiile și filmările ne-permise la care ne-am referit, facemîncă un pas înțelept spre unitate dereacție și consecvență în susținereaunora dintre interesele comune. Dacănu, putem fi surprinși, foarte curând,de o blamare generalizată în rândulsocietăților umane rupte de realitățilenaturii și ale conservării echilibruluiecologic, cu repercusiuni greu de an-ticipat pe termen mai lung.

Despre fotografiereavânatului împușcat

Redăm, în traducere, și scrisoa-rea la care ne referim:

„Tuturor vânătorilor de trofee,ghizilor de vânătoare, maiștrilor de

vânătoare, vânătorilor profesioniști”.

SubiectDistribuirea fotografiilor de vânătoare pe platformele publice

Ministerul ar dori să ceară tuturor vânătorilor, chiar și celor cu permis devânătoare valabil, să se abțină de la a posta în mass-media fotografiile ani-malelor moarte, făcute în timpul expedițiilor. Această practică nu numai căeste lipsită de etică, dar și pătează imaginea bine reglementată a industrieide vânătoare namibiene. În consecință, Ministerul a introdus acum o nouăcondiție pentru autorizare, interzicând vânătorilor cu autorizații valabile sămai posteze sau să trimită fotografii pe platforme publice, ci doar să facă fo-tografii pentru uzul propriu. Ministerul vă solicită cu amabilitate să respectațiaceastă nouă condiție tot timpul.

Dacă aveți nevoie de mai multe clarificări, nu ezitați să contactați Ministerul.

Cu sinceritate, Pohamba Shifeta Ministru

SCRISOARE

Foto

: NE

CULA

I ȘE

LAR

U

AUGUST 2018 | 5

O ferta părții române, de a relocaprin alte țări exemplare dinaceastă specie de animale săl-

batice protejată, a fost refuzată, în con-dițiile în care prin alte state europenenu mai există picior de urs, de maibine de 100 de ani! „Este problemadumneavoastră de gestionare, a României,nu a noastră”, a fost răspunsul ferm.Spus direct, „Descurcați-vă cum puteți,că pe noi nu ne interesează!”

Ai noștri ar fi vrut să scape decâteva sute de astfel de carnivore, în-trucât populația de urși s-a înmulțitfoarte mult, iar atacurile asupra omuluiși gospodăriilor sunt tot mai dese. Cear fi trebuit să răspundă decidenții UE?E simplu și se vede de departe: „Vomgăsi o rezolvare. Inventariem situațiadin grădinile zoologice existente pe teri-toriul țărilor membre ale UE și vomtransmite necesarul la București.”

Din păcate, nu apare o asemeneacomunicare. Nici de la oficiali și nici dela comisarii noștri europeni, care, erafiresc, trebuiau să militeze în sprijinulproblemei naționale.

Ministerul a lansat această ofertăunor țări din UE, în condițiile în carepopulația de urși s-a înmulțit foartemult, în ultimii ani, în România.

„Am trimis tuturor miniștrilor, dintoată Uniunea Europeană, și nu numai.Răspunsurile au fost negative, chiar șidistractive, în sensul că, în durerea noastră,aceea de a rezolva problema acestei speciiprotejate, urs, multe dintre țări mi-aurăspuns că nu mai au această specie de100 de ani. Și nu a dorit nimeni să ianiciun urs, nici măcar pentru grădinilezoologice. Chiar în discuțiile pe care le-amavut cu omologii mei în ultima perioadă,în vederea preluării Președinției UniuniiEuropene, Finlanda, care au și ei o populațiede urși, Croația, care aproape că nu are,mi-au și spus, așa cum, de altfel, mi-auspus și cei de la Comisia Europeană, cărorale-am explicat realitatea din România,așa cum este ea, și nu cum au prezentat-oanumiți așa-ziși, între ghilimele, iubitoride animale, este că, inclusiv Comisia Eu-ropeană, mi-a spus așa: este problemadumneavoastră de gestionare, a României,

nu a noastră”, a susținut ministrul Me-diului, dna Grațiela Gavrilescu.

A completat că România are o po-pulație estimată de urși, conform sta-tisticilor fondurilor cinegetice, de apro-ximativ 7.000, dar se presupune că nu-mărul este mult mai mare. „Nimeni nupoate să spună exact câți sunt și, deaceea, în urma unui studiu făcut deICAS (Institutul de Cercetări și AmenajăriSilvice - n.r.), cu acordul tuturor factorilordecidenți, am făcut și am aprobat planulde măsuri pentru speciilee carnivore mariurs și lup, care are o multitudine de ac-țiuni, pe care noi trebuie să le ducem laîndeplinire. O parte dintre aceste acțiuni,Ministerul Mediului a încărcat în sistem,printr-o aplicație pe POIM, proiect pecare l-am și depus, și sper să obținem șifinanțare, împreună cu mai mulți par-teneri, și ne dorim să avem cât maimulți, și institute de cercetări, și ONG-uri și așa mai departe, scoatem la licitațiefiecare activitate, să și inventariem urșii,să-i și cipăm, să construim și țarcuri, săputem să facem și să punem cât maimulte semnale de avertizare pentru turiști,pentru cetățeni, de cum trebuie să ge-stioneze deșeurile și să nu le mai aruncecare pe unde, cum trebuie să nu hrăneascăaceastă specie de urși, pentru că atuncieste tendința și mai mare de coborâredin habitat către, inclusiv, orașe. Nu înultimul rând, să încercăm ca relația om-animal, care este o relație de când suntemnoi toți pe fața pământului, să fie păstratăașa cum trebuie, dar având ca țintă șiobiectiv păstrarea necurmată a siguranțeicetățeanului. Este extrem de important,la fel cum trebuie să avem grijă și despecia urs”, a declarat dna Gavrilescu.

Ministrul s-a referit și la situațiadin județul Harghita, respectiv la orașulBăile Tușnad, unde urșii coboară dince în ce mai des pe străzi, susținând căs-a aprobat cota de intervenție, respectivrelocarea a patru ursoaice cu pui.

„Aseară, târziu, s-au terminat și do-sarele celelalte care ne-au fost trimise dela Tușnad, respectiv de relocare a patruursoaice care au pui, și nu avem voie,conform legii, să le recoltăm, ci să le re-locăm. În funcție de ce cereri vor mai fi

sau de toate cererile care ne vor fi înain-tate, voi emite ordin de cotă de intervenție,bineînțeles dacă documentele sunt pusecum trebuie în ordine”, a precizat dnaGrațiela Gavrilescu.

Doi tineri au fost răniți de un urs, încentrul orașului Băile Tușnad, fiindtransportați la spital cu ambulanțe. Ceidoi au fost mușcați și au răni la picioare,piept și în zona feței, fiind transportațila spitalul din Miercurea Ciuc, iar mediciiafirmă că starea victimelor este stabilă.Un caz similar a avut loc în 25 iulie,când un participant la cursurile Univer-sitatății de Vară de la Băile Tușnad, afost internat în spital, după ce a fostmușcat de o ursoaică pe stradă. Bărbatulse afla într-un grup de tineri când a fostatacat, fiind rănit la braț și picior.

N.R. Problema urșilor în Româniaeste de fapt problema oamenilor dințara noastră, care își văd bunurile șiviețile puse în pericol din cauza indecizieiunui ministru care nu înțelege sau seface că nu înțelege nimic din ceea cese întâmplă de fapt, influențat saudirijat de o anumită grupare de pretinșiprotecționiști ai speciei, ignoranți sauinteresați să mențină această stare in-acceptabilă de lucruri, fiindcă din aceastăstare, nenorocită pentru țară, beneficiazăo pleiadă de impostori în domeniu,care încasează milioane de euro, oparte din bugetul public, pentru a con-serva urșii și problema generată deaceștia în România. Problema urșilornu mai trebuie acceptată ca simplăproblemă de grav dezechilibru ecologic,ci ca problemă politică, în condițiile încare exacerbează nemulțumirile într-ozonă tensionată politic a țării. Doamnaministru trebuie să rezolve acest fapt șisă se decidă să rezolve problema așadupă cum a promis public, în repetaterânduri, prin reducerea populației deurs, după exemplul miniștrilor țărilorcu mult mai puțini urși decât sunt înRomânia. De exemplu, după deciziaministrului mediului din Slovenia, carea aprobat o cotă de recoltă de 200 deurși dintr-o populație de peste 10 orimai redusă decât în România.

OPINIEPe țeava puștii

Carevasăzică, ne-am procopsit! Avem peste 7.000 de urși în țară și aflăm că nureprezintă interes pentru cineva. Șefii Comisiei Europene i-au transmis conduceriiMinisterului Mediului faptul că nu pot să primească nici măcar un urs din România.

U.E. ne refuză urșii și ne lasă cu problema acasăELIADE BĂLAN

R epetăm că, din cauza seceteiîndelungate, embrionul scadeîn ou, iar pielița de sub acesta

se întărește, făcând dificilă ciocnireaouălor și ieșirea puilor din ouă. Deasemenea, clocitul în condiții de umi-ditate prea ridicată conduce la o dez-voltare exagerată a embrionului,ocuparea în întregime a interioruluioului și la imposibilitatea efectuării

mișcării necesare a capului pentruciocnirea oului. În ambele cazuri,ciocnirea și ieșirea din ou este dificilă,afectând în mod negativ procentul deeclozare.

După ieșirea din ou, puiul se maihrănește din restul de gălbenuș (vite-lusul nutritiv), rămas în pânteceleacestuia, încă 24-48 de ore. Acestrăgaz este necesar puiului pentru us-

carea pufului și așteptarea finalizăriieclozării, în vederea părăsirii cuibuluiîmpreună cu toată progenitura revigo-rată, în cazul nidifugelor. În cazul spe-ciilor nidicole, eclozarea nu are loccondensat, precum în cazul speciilornidifuge, ci prelungit, la intervale mailungi de timp, chiar de câteva zile.Aceasta deoarece clocitul ouălor laspeciile nidicole începe imediat dupădepunerea primului sau celui de-aldoilea ou, după caz.

Modul diferit de hrănire al puilor,împreună cu riscul expunerii la duș-mani naturali, au constituit probabilcondițiile de mediu exterior care aucondus la adaptarea nidifugelor pen-tru o eclozare aproape simultană apuilor. La această sincronizare a eclo-zării contribuie, cu certitudine, șisemnalele acustice scoase de pui(piuitul) încă din faza de ciocnire aouălor.

Pentru a reliefa mai pregnant afir-mațiile făcute, dăm exemplul eclozăriipuilor dintr-un cuib de potârnicheținut sub observație. La ora 20:00, unnumăr de 12 ouă dintr-un cuib de 17,erau deja ciocnite. Până dimineață, laora 05:14, erau ciocnite și restul de 5ouă. Primul pui a ieșit din ou la ora15:00, iar după 5 ore, la ora 20:00,toți puii aveau puful uscat. Ei au pă-răsit cuibul în ziua următoare, la ora09:00. În cazul redat, de la ciocnireaultimului ou până la ieșirea primuluipui s-au scurs 10 ore, până la ieșireatuturor puilor și uscarea pufului aces-tora 15 ore, iar până la părăsirea cui -bului de către pui, încă 13 ore. Deci,în total, au trecut 28 de ore de la cioc-nirea tuturor ouălor din cuib și pânăla părăsirea acestuia de către pui.

În cazul speciilor nidicole, sincro-nizarea eclozării nu are loc, din moti-vul arătat, al începerii clocituluidiferențiat, începând după depunereaprimului ou, în cazul speciilor caredepun două ouă, sau celui de-al doi-lea ou, în cazul celor ce depun 3-4ouă. Ca o consecință a acestui fapt,puii speciilor nidicole ies din ou, unuldupă altul, la intervale de o zi sau maimulte zile. În această situație, primulpui ieșit din ou va deveni cel mai vi-guros din cuib, concurând frații lahrana adusă de părinți. Atâta timp câtpuii sunt mici, hrana adusă de părințieste suficientă. Odată cu creștereaacestora, hrănirea poate deveni ușordeficitară. Prin ierarhizarea vârstelor,acest aspect, al hrănirii ușor defici-tare, este însă evitat sau întârziat. To-tuși, în situația în care hrănirea puilordevine deficitară, puiul cel mai slabdezvoltat va rămâne expus foamei și


Dacă clocitul s-a desfășurat fără probleme, ieșirea puilordin ou, prin propriile forțe, se va desfășura normal. Încaz de complicații, aceștia nu vor dispune de forțanecesară spargerii cojii ouălor și eliberării din acestea.

Cinegetică (IX)ECLOZAREA ȘI CREȘTEREA PUILOR NECULAI ȘELARU

STUDIU

AUGUST 2018 | 7

Invitație la reflecție…

riscului aruncării lui din cuib de cătrefratele sau frații mai dezvoltați. Așa seîntâmplă în cazul păsărilor carnivorede talie mare care produc două ouă(acvila de stâncă, codalbul) sau treiouă (bufnița), ajungând, de regulă, săcrească, până la independența de pă-rinți, doar un singur pui.

Pentru reliefarea celor afirmatemai sus, vom spicui câte ceva din ob-servațiile unor cercetători în materie.

În cazul unei acvile de stâncă, aco-perirea puilor în primele zile de viațăa efectuat-o doar femela, în timp cemasculul îi aducea hrana și o depuneape marginea cuibului, pentru a fi ser-vită puilor de către mamă. De la vâr-sta de 3 săptămâni, puii nu mai erauacoperiți de mamă decât pe timpulnopții. Ceva mai târziu, mama a re-nunțat să-i mai servească cu hrană „lacioc”, puii fiind nevoiți să se serveascăsinguri din hrana depusă pe margineacuibului de ambii părinți.

În cazul șoimului rândunelelor,acoperirea neîntreruptă a puilor s-afăcut 12 zile, timp în care masculul aadus hrană și a depus-o pe margineacuibului, fiind servită puilor numai decătre mamă. După 12 zile, puii nu aumai fost acoperiți nici pe vreme deploaie și nici serviți „la cioc”.

În cazul acvilei țipătoare mici, tim-pul acoperirii ouălor a fost de 14 zile.Această perioadă a acoperirii pare săfie totuși perioada cea mai critică pen-tru pui, în care se decide soarta celuide-al doilea sau ultimilor eclozați.Dacă puiul cel mai mic are șansa sănu fie ucis cu lovituri de cioc de fra-tele sau frații săi mai mari sau să fiearuncat de acesta sau de aceștia dincuib, după 14 zile devine suficient deputernic pentru a rezista. Agresivita-tea la care ne referim este rezultatulconcurenței la hrană și s-a constatatcă scade odată cu înaintarea în vârstă.

Mai exemplificăm doar cazulaparte al unei perechi de zăgan, care ascos mai multe serii de câte doi pui,într-o grădină zoologică și care aveauobiceiul să-și ucidă cel de-al doilea pui.Comportamentul agresiv între frați șicel aparte, dintre părinți și cel de-aldoilea pui, în cazul perechii de zăgan,par a fi manifestări supuse unor reflexenecondiționate, care servesc supravie-țuirii speciei, prin asigurarea creșteriisigure a cel puțin un pui pe an.

Comportamentul speciilor carni-vore nocturne, ca de exemplu al buf-niței, diferă întrucâtva de celprezentat mai sus, al speciilor carni-vore diurne. În cazul speciilor carni-vore nocturne, femela nu este reținutăîn a-și părăsi cuibul pentru a se hrăni

în timpul eclozării, deoarece puii eclo-zați, având temperatura ridicată, con-tinuă ei însăși procesul incubării

ouălor neeclozate, de regulă la adă-post, în scorburi.

Revenim cu precizarea că puii tu-turor păsărilor au nevoie, după eclo-zare, de acoperire și căldură pentruuscarea pufului. Fac excepție, de laaceastă cerință, puii speciilor acvatice,care au corpul acoperit cu un puffoarte des.

De remarcat în final că, datorităadaptării în timp la condițiile oferitede mediul extern din zonele tempe-rate și de la latitudini și altitudini maimari, progeniturile speciilor se nascdiferențiat în timp, corelat cu perioa-dele care oferă cele mai mari garanțiide asigurare a hranei și, implicit, desupraviețuire pentru acestea.

–Prelucrare concisă din „Biologia și Principiile culturii vânatului”, de A.M. Comșia.

Modul diferit dehrănire al puilor,

împreună cu risculexpunerii la dușmaninaturali, au constituitprobabil condițiile demediu exterior care aucondus la adaptareanidifugelor pentru oeclozare aproape simultanăa puilor. La aceastăsincronizare a eclozăriicontribuie, cu certitudine,și semnalele acustice scoasede pui (piuitul) încă dinfaza de ciocnire a ouălor”.

A m ieșit pe întinsurile parce-late, nu departe de Buzău,alături de câțiva colegi, pasio-

nați vânători de păsăret, care aduse-seră, bineînțeles, și câinii lor devânătoare. Doi braci sârmoși, adulți,cu experiență dovedită în materie, șiun mai tânăr camarad patruped, unbrac german cu părul scurt, aflat laprima lui ieșire la prepelițe. Plăcereade a avea câinii alături sporea cu atâtmai mult cu cât curiozitatea de avedea la lucru un tânăr învățăcel eramai mare.

Curiozitate și instinctAm început deplasarea în formație

și nu a trecut mult timp până ce „se-niorii” s-au oprit în aret ferm, semn căprepelițele erau acolo. Au urmat focu-rile de armă și două piese au împodo-bit curelușele ciochinarului. Cățelulpornise cu oarecare timiditate, la în-ceput aproape la piciorul stăpânului.Foarte curând însă, la îndemnurileacestuia și probabil observându-i peceilați doi câini, a pornit căutarea,

executând o chetă strânsă, la doar 10-15 metri, în zig-zag-uri aproapeperfecte. Se vedea că învățase seriosla lecțiile de antrenament despre carestapânul ne asigurase că le făcuse cutoată seriozitatea. Ridica însă dincând în când capul și privea înapoipentru a primi parcă încuviințareastapânului și confirmarea faptului căfăcea o treabă bună.

Pe câmp mai fusese și focuri dearmă mai auzise cu siguranță la antre-nament, era un fapt clar pentru toți. Dar„ghemotoacele” acelea ce zburau ca dinpraștie… parcă nu erau tocmai ceea ceștia el. Îndemnurile și câte o mângâierepe cap veneau să compenseze însă aceatimiditate față de necunoscut și, nudupă mult timp, răgaz în care părea căstudiase cu atenție ce făceau ceilalțicâini, a luat inițiativa. A lungit ușorcheta și nici nu mai privea atât de desînapoi. Curiozitatea îl mâna parcă de laspate iar instinctul moștenit se trezeaîncet, încet, în ființa-i ce începea săsimtă pasiunea pentru vânătoare.

Primul aportParcursesem deja prima parcelă și

alte câteva prepelițe își luaseră zborulspre orizontul ce vibra ușor în căldurasoarelui ce se ridicase de o suliță. Dedouă ori luase mirosul, dar graba, dinlipsă de experiență, îl mânase un pasîn plus spre locul cu pricina și, înaintede a fixa aretul, prepelițele își luaserăzborul. Ceva părea să nu fie în regulă.


DE SEZON Primul aport

Prepelițele lui GustarText și fotografie MAC

Vară fierbinte cu soare dogoritor ce ardea mai ceva decât în luna lui Cuptor. Mijlocullunii august adusese, ca în fiecare an, deschiderea la prepelițe, iar verdele-auriu almiriștilor promitea partide reușite la începutul noului sezon de vânătoare.

În fine, după alți câțiva metri, se opreșteferm, fixează aretul și, la comandă, stâr-nește prepelița. Un foc iute a frânt zbo-rul iar cățelul a pornit spre locul undecăzuse pasărea. Până să ajungă el bine,unul dintre adulții sârmoși i-o ia în-ainte, ia pasărea și o aportează stăpâ-nului său. Măi să fie, așa ceva nu maivăzuse, făcuse aport cu piesele de an-trenament dar nimeni nu-i furase „ju-căria” și, cu atât mai mult, o dusese șialtcuiva, nicidecum stăpânului său. Arămas locului, țintuit parcă de uimire,dar și învățând, într-o clipită parcă, „ce”și „cum” stau lucrurile. Iar faptul nuavea să se mai repete…!

Am trecut la parcela următoare și,fără nici un fel de trac, juniorul treceîn fața seniorilor, caută atent și seoprește în aret la numai câțiva pașiîna intea lor. Vine semnalul, urmeazăfocul și, fără nici o ezitare, porneșteglonț spre locul unde căzuse prepe-lița, o ia în gură și vine drept la stăpânlăsând-o cu sfială în palma acestuia.Sârmoșii păreau că nu avuseseră timpnici măcar să se dezmeticească, așa derepede se derulase totul. Apoi, cusmerenie, dar și cu mândrie evidentă,juniorul rămâne la picior, alături destâpânul său. Părea că spune… „Ei, dedata asta am reușit!” și ridică apoi pri-virea spre el, așteptând, cu înțelep-ciune, comanda următoare…

Ingrediente necesare: 8-12 prepe-lițe bine curățate de pene, 4 linguri deulei, 4 linguri de unt, o ceapă dată perăzătoare, 3 linguri de muștar, ½ canăde zahăr brun, ½ cană de cidru, o lin-guriță de pudră de ardei cayene, sare.

Prepararea sosului: topiți untul lafoc moderat și adăugați ceapa, ames-tecând timp de 3-4 minute. Adăugațimuștarul, zahărul, cidrul și ardeiul iuteși lăsați la foc mic, amestecând dincând în când, timp de 20 de minute.

Prepelițele, tăiate pe mijloc, seung cu sosul de muștar și se așeazăpe grătar. Se lasă timp de 2-3 minutepe o parte, după care se întorc și seung din nou cu sosul preparat. Acope-riți grătarul și lăsați carnea pentru alte3-4 minute, după care așeazați prepe-lițele pe un platou, stropite generoscu sosul de mușar și cidru.

Servire: se servesc pe farfuriicalde, 2-3 prepelițe la porție, cu garni-tură de legume înăbușite sau cu salatăde verdețuri asortate. Un pahar de vinalb, demisec/sec, Chardonnay/Sau-vignon blanc, va adăuga un plus de sa-voare bucatelor. Poftă bună!

AUGUST 2018 | 9

PREPELIȚE LA GRĂTAR CU SOS DE MUȘTAR ȘI CIDRUNANA NINA

GASTRONOMIE VÅN~TORESC~

La vreme de Gustar, o masă cu preparate vânătorești dinprepelițe pregătite cu măiestrie, va fi apreciată de invitați șiva aduce laude gospodinei, odată cu depănarea amintirilorunor partide reușite de vânătoare.


„M obilizarea întreprinderi-lor, a colectivităților, aasociațiilor, a cetățeni-

lor, dar în primul rând a statului”. Estemesajul pe care a vrut să-l transmităguvernul, convocând un comitet inter-ministerial pe această temă. O premierăcare a reunit, în jurul prim-ministruluiEdouard Philippe și a ministrului tran-ziției ecologice Nicolas Hulot, mai mulțimembrii ai executivului sau reprezen-tanți ai acestora, printre care ministrulagriculturii, al muncii, al administrațieiteritoriale și al cercetării.

Întâlnirea s-a desfășurat în am-bianța creată de Muzeul Național deIstorie Naturală, un simbol prin impor-tanța lui în acest domeniu. Scheletulexpus, un Tyrannosaurus Rex, reamin-tește că, după sfârșitul dinozaurilor, cu65 de milioane de ani în urmă, asistăm

la a șasea extinție a viețuitoarelor, decare umanitatea este responsabilă.

Va atinge oare proiectul Diversitatenivelul așteptat, pe care fiecare ministereste chemat să-l aplice în sectorul său?Având nu mai puțin de șase „axe stra-tegice” și 90 de acțiuni, el are o viziunelargă. Pare a lăsa impresia unui programde măsuri, dintre care unele figureazădeja în alte texte (de exemplu în pro-iectul legii agriculturii și alimentațieisau cel al construcțiilor și amenajării te-ritoriului), care necesită încă multă con-centrare sau nu sunt cuprinse în nici uncalendar și nu au nici o finanțare.

Vom reține obiectivul „ zero artifi-cializare completă a solurilor”, a căreirealizare rămâne deocamdată neder-minată. Între anii 2006 și 2015, înFranța orășenească, betonul și bitumul„au mâncat” 590.000 de hectare de te-

renuri agricole și de spații naturale,echivalentul în suprafață a departamen-tului Seie-et-Marne. Se pune problemaîncetării acestor degradări. Proiectelede amenajări nu vor fi, în prezent, doarblocate, în plus, suprafețe echivalentevor trebui renaturate.

Un alt obiectiv emblematic este„zero plastic aruncat în mare”, având catermen, de data aceasta, anul 2025.Edouard Philippe a promis deja că„100% din recipientele din plastic vor fireciclate de acum înainte”.

Au fost prevăzute și alte obictive.Agricultorii vor putea fi remunerațipentru „servicii în favoarea mediului în-conjurător”, cum ar fi conservarea su-prafețelor înierbate, reamenajarea dezone arbustive în câmpurile cerealieresau conservarea zonelor mlăștinoase șiumede care constituie refugiu pentrufauna sălbatică. Un buget de 150 demilioane de euro va fi alocat pentru ur-mătorii trei ani în acest scop.

Pe lângă acestea, un nou parc na-țional, al unsprezecelea, va fi creat înanul 2019. Acesta va fi primul cu ca-racter forestier. A fost anunțată, de ase-menea, „extinderea sau crearea” a 20de rezervații naturale, încă neidentifi-cate, până la sfârșitul anului 2020. Larândul lor, administrațiile orașelor vorfi încurajate să mărească cu 50% spa-țiile verzi până în anul 2020.

Franța, care va găzdui în iunie2020, la Marsilia, Congresul UniuniiInternaționale pentru Conservarea Na-turii (UINC), vrea deasemenea, dupăformularea lui Nicolas Hulot, „să preiapartea sa de responsabilitate” într-o ac-țiune pe care o consideră „prioritară”și „universală”, cum este lupta împo-triva schimbărilor climatice.

Cu toate acestea, planul guverna-mental lasă o mare parte a responsabi-lităților în seama asociațiilor neguver-namentale care se ocupă de mediulînconjurător. Acestea susțin, printre al-tele, decizia executivului de a iniția oacțiune de anulare în justiție a unuiproiect de amenajare a unui megacom-plex de agrement și de comerț, denumitEuropaCity, în zona Triangle de Go-nesse (Val-d’Oise).

ONG-urile consideră că, pentru a fieficient, guvernul trebuie să aloce su-plimentar 200 de milioane de euro înfiecare an, pentru susținerea unei poli-tici în favoarea biodiversității. Guvernulînsuși promite alocarea a 600 de mi-lioane de euro, pentru următorii patruani, în acest scop.–Articol preluat și prelucrat după Pierre Le Hir, „Le gouvernement auchevet de la biodiversite” din „LeMonde”, vineri, 6 iulie 2018.

Guvernul francez a prezentat miercuri, 4 iulie 2018, unplan interministerial cuprinzând 90 de acțiuni, vizând înspecial stoparea artificializării solurilor și lupta împotrivapoluării naturii și a oceanelor. Mobilizarea generală s-adecretat pentru salvarea și conservarea biodiversității.

BiodiversitateMUGUREL IONESCU

ECOLOGIE

600 DE MILIOANE DE EUROALOCATE PENTRUPROTEJAREA BIODIVERSITĂȚII

„Creditele de stat suplimentare”, pe care guvernul francez a promis să le aloceîn următorii 4 ani planului de protejare a biodiversității, au fost direcționate astfel:

• 200 de milioane de euro în scopul dezvoltării agriculturii bio;• 150 de milioane de euro pentru retribuirea „serviciilor în favoarea me-

diului înconjurător” aduse de agricultori;• 160 de milioane de euro pentru recondiționarea și gestionarea mediilor

acvatice, terestre și marine;• 50 de milioane de euro pentru dezvoltarea acțiunilor Direcției Apelor și

Biodiversității;• 40 de milioane de euro pentru dezvoltarea zonelor naturale în orașe și

a soluțiilor inovatoare în acest domeniu.

BUGETUL BIODIVERSIT~}II

Aproape de Chatillon-sur-Sene, în Cote-d’Or, această pădure de pe platoul Largres a fost nominalizatăpentru a face parte dintr-un viitor parc național. Fo

to: P

HIL

IPP

E D

ES

MA

ZE

S/A

FP

L a câteva zile de la inoculare,capul și pleoapele lapinului seumflă, acoperindu-le ochii. La-

pinii bolnavi rătăcesc ziua, fără teamă,în câmp deschis, până intervine moar-tea. Puținele exemplare care supravie-țuiesc bolii, asigură însă refacerea, înscurt timp, a coloniei. De remarcat că,cel mai ușor se refac coloniile nume-roase, deoarece există șansa supravie-țuirii unui lot reproducător mai mareîn astfel de colonii.

Împotriva mixomatozei a fost pre-parat un vaccin eficient, dar greutateavaccinării constă în posibilitățile re-duse de capturare a lapinilor pentruvaccinare și eliberare, ulterioară, aacestora. Din acest motiv a fost expe-rimentată, cu rezultate încurajatoare,metoda infestării puricilor specifici la-pinului, cu vaccin antimixomatoză.Puricii eliberați pe iepuri prinși din co-lonii, apoi puși în libertate, trec de peun iepure pe altul și vaccinează, indi-rect, majoritatea lapinilor din colonie.

De remarcat faptul că antropizareagalopantă a biotopurilor naturale, po-luarea și vânătoarea sunt factori nefa-vorabili neglijabili pentru înmulțireaspeciei, comparativ cu mixomatoza.

Ocrotirea și îngrijirea specieiPrimele preocupări nu pot fi, cro-

nologic, decât cele de instalare a nu-cleului reproducător, într-un teren

corespunzător, amenajat în acest scopși curățat în prealabil de prădători. Înprimul rând se impun a fi amenajateviziunile în care se vor elibera pere-chile reproductive, pe costișe cu sol ni-sipos sau lutos, cu expoziție sudică,acoperite cu spinării arbustive și vege-tație ierboasă din abundență. Amena-jarea vizuinilor constă, fie înamenajarea de vizuini artificiale, de 2-3 m lungime, cu ramificații lateraleși cotloane la capătul fiecăreia, fie înamenajarea vizuinilor de vulpe sau vie-zure existente, prin îngustarea intrări-lor, așa încât doar iepurele de vizuinăpoate pătrunde în ele. Îngustarea in-trărilor, în ambele cazuri, se poate im-pune a fi consolidată sau făcută, dupăcaz, prin tuburi de ciment și chiar PVC,cu diametru de 12-15 cm. Importanteste ca prin aceste intrări să nu sepoată strecura vulpea, viezurele sau pi-sica sălbatică. Și tot la fel de impor-tantă rămâne, în continuare, refacereaacestor intrări în vizuini ori de câte oriprădătorii menționați și câinii hoinariîncep să le sape.

Peste intrări se pot așeza crăci,care să le asigure protecție împotrivaatacului păsărilor prădătoare și, înacelași timp, scoarță pentru ros.

Mai mult decât atât, într-o primăfază, terenul din jurul vizuinilor sepoate împrejmui, temporar, cu garddin plasă de sârmă.

În continuare, după colonizarealocului bine ales, rămâne grija perma-nentă a controlului prădătorilor dinzonă, refacerii intrărilor în vizuini, ad-ministrării de hrană de bună calitateși înființării de culturi și plantații deros în jurul sau imediata apropiere avizuinilor.

Atenție cu totul aparte trebuieacordată micilor prădători cu păr(dihor, beică, hermelină și nevăs-tuică), care nu pot fi combătuți efi-cient decât cu diverse tipuri decapcane-ladă (selective), în care pot fiatrași cu nadă (ouă, păsări vii, chiariepuri de vizuină protejați în compar-timente distincte).

Munca de ținere a prădătorilorsub control nu se poate abandonaînsă nici odată, fiindcă practica ne-adovedit că aceasta a fost cauza prin-cipală a distrugerii, mai devreme saumai târziu, a nucleelor de lapini colo-nizate în România.

Vânarea lapinuluiSuntem încă departe de a aborda

această problemă. Cu titlu incitatorvom prezenta, totuși, practica din ță-rile în care lapinul se vânează maifrecvent decât iepurele de câmp.

Metodele de vânătoare practicatepot fi sistematizate după cum ur-mează:

• vânătoarea „la pândă”, la vi-zuină sau în apropierea vizuinilor;

• vânătoarea „la goană”, cu vână-torii situați în fața vizuinilor;

• vânătoarea cu câini gonitori, înzonele limitrofe grupurilor de vizuini;

• vânătoarea cu câini pontatori, înaceleași zone limitrofe;

• vânătoarea cu câini de vizuină,folosită în vizuinile lărgite de vulpi șibursuci;

• vânătoarea cu dihorul dresat.

Nu vom intra în detalii acum,fiind că mai avem mult timp până nevom pune problema vânării lapinuluiîn România, dacă ne vom gândi seriosla această posibilitate.

Încheiem cu încrederea că am reu-șit să readucem în atenția vânătorilor,într-un moment recunoscut de auste-ritate vânătorească, posibilitatea uneiactivități cinegetice interesante, denatură a mai scădea din presiuneaexercitată de vânători asupra fauneicinegetice admise la vânătoare.

AUGUST 2018 | 11

Foto

: NE

CULA

I ȘE

LAR

U

Dușmanii acestuia au fost deja, în parte, precizați. Aufost omise însă bolile, iar dintre acestea, cu adevăratpericuloasă rămâne doar mixomatoza, răspândită ușor depurici și de țânțari. Datorită vieții în colonii, virusulinoculat unui exemplar este transferat rapid la toțimembrii familiei.

Iepurele de vizuină (III)FRANC PLĂIEȘU

STUDIUSpecii în pericol

M otivele sunt simple și țin înmare parte de făptura im-pozantă și, evident, impre-

sionantă a acvilelor de munte. Cine avăzut vreodată în realitate o asemeneapasăre, înțelege pe loc de ce vânătoa-rea alături de această specie este unsuperlativ al șoimăritului din multepuncte de vedere. Deși există unelemărturii istorice care susțin că vână-toarea cu acvile de munte era practi-cată în vechime și în unele părți aleEuropei, adevărata patrie a acestei în-deletniciri aparte este uriașul spațiuetno-cultural al Asiei Centrale.

Acolo, între stepe, deșerturi șimunți, în locul de unde au roit și aumigrat popoarele turcice, strămoșiiacestor oameni au inventat și dus laperfecțiune imaginea omului care areca prieten și partener de vânătoareuna dintre cele mai impunătoare spe-cii de păsări de pradă din întreagalume. Poate nu întâmplător, majori-tatea specialiștilor conchid că undeva,în acest spațiu greu de imaginat pen-tru cel care nu a fost niciodată acolo,acum circa 5.000 de ani, primul om a

dresat prima pasăre de pradă. Dinacest motiv, nu vom ști niciodată cusiguranță dacă primele păsări depradă folosite în ceea ce astăzi putemnumi la modul general - Șoimărit, aufost niște șoimi, ulii sau chiar acvile.

Vânătoarea cu acvile este o înde-letnicire străveche, o tradiție naționalăși, nu în ultimul rând, face parte, ală-turi de Arta Șoimăritului, din patri-moniul cultural al întregii omeniri,cum a decretat și UNESCO. Astăzi, în

cadrul popoarelor turco-mongole dinregiune, este întâlnită îndeosebi înrândul kirghizilor, kazahilor, mongo-lilor și turkmenilor. Este o îndeletni-cire tradițională, cum aminteam an-terior, care ține de cultura și felul dea fi al oamenilor de acolo. Pentru cul-tura acestor popoare, vânătoarea cuacvile este cumva similară ca impor-tanță și originalitate, cu corida pentruspanioli sau cu păstoritul și dansul că-lușului pentru noi, românii. A nu secrede, însă, că popoarele stepei șimunților s-au axat în special pe vână-toarea cu acvile în detrimentul celeicu ulii și șoimi. Nici pe departe! Aicieste locul de naștere al șoimăritului,iar vânătoarea cu șoimi și ulii a fost șieste mult mai răspândită decât cea cuacvile, din motive cât se poate de evi-dente, care țin de dificultățile tipicelegate de obținerea, dresarea, condi-ționarea și dificultățile vânătorii cuacvile, comparativ cu cea în care sefolosesc specii mai mici de păsări depradă. De fapt, șoimăritul, care aajuns de aici înspre Europa, se ocupaîn special de dresajul șoimilor și ulii-


TEHNIC~ Vânătoare cu păsări de pradă (I)

Îndeletnicireși șamanismNICOLAE PÂRLOG

Asia Centrală: acvile și lupi, tradiție și temeritate Folosirea de către oameni a acvilelor de munte (cele mai mari și mai puternice acviledin genul Aquila) la vânătoare, este probabil cel mai spectaculos aspect al artei de avâna cu păsări de pradă dresate și condiționate în prealabil.

lor. Cu foarte rare excepții, vechii eu-ropeni au fost inițiați în vânătoareacu acvile. Pe vechiul continent, șoi-măritul se rezuma, în general, la zbu-ratul șoimilor de către pătura aristo-crată și la vânătoarea cu ulii, păsărimult mai ieftine și ușor de procuratdin natură, practicată de țărani și micanobilime. Cu totul și cu totul alta erasituația în Asia Centrală. Acolo, po-pulațiile turco-mongole practicau (șipractică încă) un nomadism local șisezonier în care turmele lor de oi șicapre erau aspru dijmuite de cătrelupi. În plus, viața de aici a fost din-totdeauna aspră și săracă. Una dintreprincipalele surse de venit ale acestoroameni a fost și a rămas micul comerțcu blănuri prețioase de animale. Iatăașadar, două domenii de activitate de-osebit de importante, în care erau fo-losite acvilele dresate: vânarea lupilor,pentru rărirea atacurilor la turme șivânarea vulpilor, pisicilor manul (Felismanul) și a unor specii de mustelide,pentru blănurile lor prețioase.

În plus, aici vorbim de o tradițiestrăveche, încă vie și atent păstrată.Cultura, obiceiurile și mitologia aces-tor popoare vin din timpuri străvechiși sunt puternic marcate de șamanis-mul asiatic. O religie arhaică, în carepreoții-vraci venerau acvila ca pe unrege de drept al văzduhului, mesagerdivin și vehicul al celor morți spre lu-mea de dincolo, dar și ghid al șama-nului intrat în transă pentru a comu-nica cu spiritele strămoșilor. Astfel,acvila de munte a devenit unul dintrepunctele centrale ale civilizației ste-pelor, clădită, fapt unic în lume, în ju-rul unei păsări.

Berkutchi este un personaj aparteîn universul culturii nomade. Omulcu acvila pe braț acoperă nevoia deblănuri călduroase necesare pe timpde iarnă. Iar iernile din stepele AsieiCentrale sunt crâncene. Chiar și înprezent, călărețul cu acvila pe brațeste perceput ca fiind mai mult decât

un simplu vânător. În afara îndeletni-cirii sale de bază, berkutchi este con-siderat un fel de ghid spiritual pentrufemeile însărcinate sau al celor careîntâmpină nașteri dificile, prezența saîn iurte fiind onorantă pentru toțimembrii familiei în cauză. Se credecă spiritul acvilei care îl însoțește tottimpul pe acest om, ghidează sprelume nou născutul așa cum și acvilase înalță ușor spre tăriile cerului. Laalte popoare din Asia Centrală, ber-

kutchi prezintă și o latură șugubăț-erotică. Bunăoară, kirghizii sunt con-vinși că, indiferent de vârsta sa, unberkutchi poate lăsa gravidă orice fe-meie lipsită de darul maternității.

Trebuie menționat, de asemeni, căacvilele de munte care trăiesc în acesturiaș spațiu geografic marcat de munțiși păduri de tip taiga, stepe și deșer-turi, aparțin celor mai mari subspeciiAquila chrysaetos daphnea, respectivAquila chrysaetos kamtschatica. Repre-zentantele acestor două subspecii nusunt cu mult mai mari decât subspecianominală Aquila chrysaetos chrysaetosdin Europa, dar o imagine în care pă-sările europene și cele asiatice stauîmpreună într-o volieră este suficientăpentru a evidenția diferențele. În totspațiul Asiei Centrale, acvila este de-numită Berkut, după un străvechi cu-vânt de origine turcică. Cuvântul apătruns și în limba rusă, unde semni-fică tot acvila de munte. Pe cel care,printr-un dresaj destul de intens și di-ficil, a îmblânzit acvila, kazahii îl nu-mesc prin analogie, Berkutchi, iar kir-ghizii, Synchy.

AUGUST 2018 | 13

Berkutchi este unpersonaj aparte în

universul culturii nomade.Omul cu acvila pe brațacoperă nevoia de blănuricălduroase necesare petimp de iarnă. Iar ierniledin stepele Asiei Centralesunt crâncene. Chiar și înprezent, călărețul cu acvilape braț este perceput cafiind mai mult decât unsimplu vânător”.

P rimele sunt tot mai frecvente șimai grave, pe măsura îndesiriirețelei de circulație (autostrăzi,

drumuri naționale, drumuri județene șidrumuri comunale), a modernizării ca-rosabilului drumurilor și sporirii vitezeide circulație, a intensificării circulațieipe astfel de drumuri și a neluării în con-siderare sau a nesemnalizării, prin mar-caje vizuale, a culoarelor de traversarefrecventă a acestor drumuri de cătreanimalele sălbatice. Și celelalte sunt în

creștere îngrijorătoare, în principal dincauza sporirii efectivelor de urși, a obiș-nuirii acestora treptate cu omul și a in-suficienței hranei necesare viețuirii spe-ciei în habitatele sale istorice.

Cei afectați în astfel de situații,prin deteriorarea mașinilor, răniri, de-cese și/sau omucideri, sunt proprie-tarii sau conducătorii auto, producă-torii agricoli (crescătorii de animale,apicultorii, pomicultorii, agricultoriietc.), alte categorii de utilizatori ai

mediului sau urmașii acestora, dupăcaz. Nimeni nu a adus în discuție, lainstanțele judecătorești investite să ju-dece astfel de cazuri, și prejudiciereaadministratorului sau gestionarilorfaunei cinegetice, după caz, prin ră-nirea sau uciderea animalelor de in-teres vânătoresc în astfel de situații.

Problema instanțelor judecătorești,investite să soluționeze astfel de ca-zuri, constă în stabilirea vinovațilorpentru producerea lor și, respectiv, aresponsabilității financiare a acestorafață de păgubiți. Păgubiți, care suntconsiderați, fără excepție, doar pro-prietarii sau conducătorii auto ai ma-șinilor accidentate, proprietarii de ani-male, albine, livezi, vii și alte culturiagricole prădate, cetățenii răniți (mu-tilați) de animalele sălbatice ori, încaz de deces, urmașii acestora.

Toți judecătorii judecă sau ar tre-bui să judece cazurile plecând de laprevederile legislației aplicabile. Deșiau aceeași pregătire în specialitate șijudecă în baza acelorași prevederi le-gale cazuri absolut identice sau simi-lare, judecătorii pronunță totuși ho-tărâri judecătorești diferite. De ce?

Din cauză că se încurcă, voit saunevoit, în buchiile unor prevederi stu-foase și interpretabile ale legislațieiaplicabile, din lipsă de suficiente cu-noștințe sau experiență în materie și,mai ales, din lipsă de orice responsa-bilitate legală, morală sau financiară,față de actul de justiție înfăptuit, cubună sau rea credință.

Ca neofiți în materie de drept civil,o să încercăm o înțelegere cât maisimplă și rațională a textelor de legeavute în vedere de judecători și a in-terpretărilor diferite date de unii din-tre aceștia cu ocazia judecării unorcauze identice sau similare.

Prima lege care trebuie avută învedere în judecarea unor astfel de ca-zuri, ca lege specială, este Legea nr.407/2006, actualizată, privind vână-toarea și protecția fondului cinegetic.

Această lege prevede inteligibil,pentru oricine știe să citească, respon-sabilitățile pentru pagubele produseculturilor agricole, silvice și animale-lor domestice, de animalele din spe-ciile cinegetice. Responsabilitatea înastfel de situații, potrivit legii preci-zate, revine doar:

• gestionarilor fondurilor cinege-tice, numai pentru speciile admise lavânătoare, în măsura în care interpușiiacestora nu și-au îndeplinit obligațiilelegale de prevenire a pagubelor (art.13 alin. 2, lit. a), în primul rând aobligației de extragere integrală a co-telor de recoltă;


STUDIU

Foto

: MU

GU

RE

L D

RĂ

GĂ

NE

SCU

Ne vom referi, în cele ce urmează, la două categorii deaccidente produse de fauna cinegetică: la accidenteleauto, produse prin coliziunea animalelor din speciilecinegetice cu autovehicule și la accidentele produse deurși și de exemplare ale altor specii cinegetice (mistreț,zimbru, cerb etc.), prin rănirea sau uciderea oamenilor.

Accidente auto produse de fauna cinegeticăNECULAI ȘELARU, MUGUREL DRĂGĂNESCU

• administratorului fondului cine-getic național, pentru aceleași speciicinegetice, în cazul în care se constatăcă atât gestionarul, cât și proprietarii,și-au îndeplinit toate obligațiile pentruprevenirea pagubelor (art. 13 alin 3),fiindcă se prezumă că a stabilit efec-tive optime prea mari și nu le-a reac-tualizat sau fiindcă a aprobat cote derecoltă prea mici;

• autorității publice centrale deprotecție a mediului, în cazul speciilorinterzise la vânătoare și al tuturor spe-ciilor cinegetice din interiorul ariilornaturale protejate în care vânătoareaeste interzisă (art. 13 alin. 2 lit. b) șialin. 4).

În continuare, prevederile legiispeciale sunt detaliate prin prevederileHotărârii de Guvern nr. 1679/2008,care se referă strict la pagubele pro-duse, de animalele din speciile cine-getice, culturilor agricole, silvice șianimalelor domestice.

Se subînțelege că „riscul și răspun-derea” impusă gestionarilor faunei ci-negetice, prin definiția de la art. 1 lit.r) a legii speciale, se limitează la pre-vederile acesteia, respectiv în spețelede această natură. Fiindcă răspunde-rea gestionarului nu poate depăși li-tera și spiritul legii.

După cum se poate observa, legeaspecială și legislația subsecventă nustabilește nici un fel de responsabili-tate pentru accidentele auto sau răni-rile ori omuciderile produse de exem-plarele din speciile cinegetice, admisesau interzise la vânătoare, ori din fon-durile cinegetice sau ariile naturaleprotejate în care vânătoarea este in-terzisă. Facem o paranteză și arătămcă legiuitorul, influențat la momentulformulării și adoptării prevederilor le-gii de anumite ONG-uri sau persoaneinteresate, a omis, pe lângă clarifica-rea lipsurilor menționate, și reducereanumărului speciilor interzise la vână-toare doar la cele care au fost, suntsau au rămas de oarecare interes vâ-nătoresc. De aceea, în rândul speciilorcinegetice interzise la vânătoare aparursul, lupul, vidra, dropia, acvilele,șoimii, ulii și alte specii care nu maisunt, deși au fost cândva, de interesvânătoresc, dar și alte specii, care nuau fost, nu sunt și nu vor fi niciodatăde interes pentru vânători, dintre careenumerăm barza, ciușul, ciovlica,mierla de apă, scoicarul și frâncioguletc.

Noi, ca reprezentanți din parteaAGVPS, nu avem nici un fel de contri-buție în conceperea „șlefuită” a legii,decât doar în aspectele în care, cu bu-năvoință, suntem consultați, și nu ne

rămâne decât speranța îmbunătățiriiei într-un viitor apropiat, potrivit unordorințe și inițiative deja formulate înnumele asociațiilor afiliate, dar în in-teresul tuturor gestionarilor de fon-duri cinegetice, precum și al persoa-nelor fizice și juridice care pot fiafectate.

Revenim, în continuare, la pro-blema stabilirii responsabilității legaleîn cazul accidentelor auto sau al răni-rilor, mutilărilor sau omuciderilor pro-duse de exemplare din speciile cine-getice, admise sau interzise lavânătoare, în terenurile în care vână-toarea este admisă, dar și în intravila-nul localităților și ariile naturale pro-tejate în care vânătoarea esteinterzisă.

Fiindcă legea specială a omis cla-rificarea unor astfel de probleme, denatură a înlătura de la aplicare nor-mele de drept comun, suntem nevoițisă apelăm, ca și judecătorii în astfelde situații, la prevederile aplicabileale Codului Civil.

Prevederile de drept comun la carefacem referire sunt formulate dupăcum urmează:

• Art. 941 alin.(1) „Posesorul unuilucru mobil care nu aparține nimănuidevine proprietarul acestuia, prin ocu-pațiune, de la data intrării în posesie,însă numai dacă aceasta se face încondițiile legii”, alin. (2) „Sunt lucrurifără stăpân bunurile mobile abando-nate, precum și bunurile care, prin na-tura lor, nu au un proprietar, cumsunt animalele sălbatice, peștele și re-sursele acvatice vii din bazinele pisci-cole naturale, fructele de pădure, ciu-percile comestibile din flora spontană,

plantele medicinale și aromatice și al-tele asemenea”.

• Art. 1375 – „Proprietarul unuianimal sau cel care se servește de elrăspunde, independent de orice culpă,de prejudiciul cauzat de animal, chiardacă aceasta a scăpat de sub paza sa”.

• Art. 1376 alin. (1) „Oricine esteobligat să repare, independent deorice culpă, prejudiciul cauzat de lu-crul aflat sub paza sa”, alin.(2) „Dis-pozițiile alin.(1) sunt aplicabile și încazul coliziunii unor vehicule sau înalte cazuri similare. Cu toate acestea,în astfel de cazuri, sarcina reparăriituturor prejudiciilor va reveni numaicelui a cărui faptă culpabilă întru-nește, față de ceilalți, condițiile forțeimajore”.

• Art. 1377 – „În înțelesul dispo-zițiilor art. 1375 și 1376, are paza ani-malului (…) proprietarul ori cel care,în temeiul unei dispoziții legale sauale unui contract ori chiar a unui fapt,exercită în mod independent controlulși supravegherea asupra animaluluisau a lucrului și se servește de acestaîn interes propriu”.

• Art. 1380 – „În cazurile prevă-zute la art. 1375, 1376, 1378 și 1379nu există obligație de reparare a pre-judiciului, atunci când acesta este cau-zat exclusiv de fapta victimei înseșiori a unui terț sau este urmarea unuicaz de forță majoră”.

Noi cunoaștem, din prevederile le-gii speciale, că fauna cinegetică (ma-miferele și păsările cuprinse în anexele1 și 2 ale Legii nr. 407/2006, actuali-zată) constituie bun public, adminis-trat de stat. Deși bunul public este datîn gestiune, în condiții contractuale,

AUGUST 2018 | 15

Foto

: NE

CULA

I ȘE

LAR

U

Foto

: NE

CULA

I ȘE

LAR

UFo

to: N

ECU

LAI Ș

ELA

RU


unor persoane juridice licențiate, aces-tea nu se pot servi de acest bun fărăstăpân, după cum s-ar putea crede,decât după vânarea unor exemplare,aprobate prin cotă de recoltă și luareaîn posesie a acestora. Până atunci, ges -tionarii de fonduri cinegetice au nu-mai obligații de protecție și conservarea acestui bun public (faunei cinegeticeprimite în gestionare), prin măsurispecifice de ocrotire și îngrijire, printrecare paza acestuia împotriva braco-najului, prin personalul specializat,prevăzut la art. 18 din Legea nr.407/2006. Aceasta fiindcă paza juri-dică (materială) a fiecărui exemplardin fiecare specie ce constituie faunacinegetică (bun fără stăpân), dintr-unfond cinegetic care face obiectul con-tractului de gestionare, nu este posi-bilă. Multitudinea de animale (mami-fere și păsări) existente într-un fondcinegetic – de la cerb, urs, lopătar,lup, căprior, mistreț, iepure, fazan,vulpe, viezure, prepeliță și alte ase-menea specii de interes vânătoresc,până la prigorie, nagâț, mierlă, cio-cârlie, sfrânciog și alte asemenea spe-cii, care nu au fost, nu sunt și nu vorfi niciodată de interes vânătoresc – semișcă absolut liber în fondul cinegeticpreluat în responsabilitate și trece, lafel de liber, dintr-un fond cinegetic înaltul, fără ca interpușii gestionarilorsă aibă vreo posibilitate practică dedirijare, control sau supraveghere amișcării acestora.

Cum ar putea crede cineva rațio-nal, inclusiv judecătorii școliți, că ges -tionarii de fonduri cinegetice, în moddirect sau prin interpușii lor, ar puteadirija sau controla mișcarea liberă afiecărui animal de interes cinegetic(mamifer sau pasăre), pentru a-lobliga să nu se hrănească într-unanume loc, să nu iesă la drumuri auto,să nu intre în localități etc.?

Cei puși să judece astfel de situațiiar trebui să înțeleagă că mistrețul nueste porc domestic, lupul nu estecâine, căpriorul nu este oaie etc. Deasemenea, ar trebui să înțeleagă foartecorect prevederile coroborate, men-ționate mai sus, ale Codului Civil.

Nu putem încheia această susți-nere fără a menționa faptul că gestio-narii de fond cinegetic se servesc de oparte din fauna cinegetică, după ce ovânează, în limitele aprobării date deadministrator, după ce aceasta devineproprietatea sa (art. 34 alin. 2 din Le-gea nr. 407/2006). Acest bun al său,

de care se servește, nu mai poate pro-duce însă nici un fel de accident sauprejudiciu direct (fiindcă este mort),ci doar indirect, din culpa vânătorului,interpus al gestionarului, în anumitesituații care nu fac obiectul acesteianalize. De exemplu, în cazul îmbol-năvirii oamenilor, prin consum decarne de vânat infestat, ori a vehicu-lării unor boli transmisibile de lafauna sălbatică la animalele domes-tice, ambele cazuri în condițiile de ne-respectare a normelor sanitar-vete -rinare specifice.

Pentru noi, ca neofiți în materie dedrept civil, dar care avem pretenția căștim să citim textele de lege fără să neîncurcăm în exprimările insuficient delimpezi ori cu dublu înțeles al unoradintre acestea, judecata pare simplă șidreaptă. Ea este confirmată de practicaîn materie, reliefată în nenumărate ho-tărâri adoptate și redactate de cei maimulți dintre judecătorii implicați în so-luționarea unor astfel de cauze. Darnu de toți. De exemplu, nu și de ceicare au judecat vinovăția și responsa-bilitatea în cazul coliziunii auto cu uncerb în județul Călărași sau în cazulursului care a atacat un om ziua, înpropria grădină din satul Bilbor, jude-țul Harghita. Ambele cazuri vor fi pre-zentate, ca „studii de caz” cu soluțio-nări criticabile.

Ceea ce dorim să subliniem, în fi-nal, este faptul că în judecarea unorastfel de spețe care depășesc situațiileprevăzute de legile speciale, se ape-lează la prevederile aplicabile ale Co-dului Civil. Interpretările diferite dateacestor norme de drept comun, dincauza înțelegerii sau neînțelegerii fap-tului că paza juridică a fiecărui animal(mamifer sau pasăre) aparținând fau-nei cinegetice, de ordinul miilor de

exemplare într-un fond cinegetic, nupoate fi asigurată practic de nimeni șidetermină diferențe de opinii și de so-luționări pronunțate de diferiți jude-cători, în cazuri identice sau similare.

De aici și din alte judecăți strâmbe,cu repercusiuni personale uneorigrave, mediatizate tot mai intens înultima perioadă, rezultă o neîncrederedin ce în ce mai mare în actele de jus-tiție, de natură a afecta credibilitateași prestigiul corpului judecătoresc dinRomânia. De aceea sunt obligați uniigestionari de fonduri cinegetice să seadreseze, pentru restabilirea actuluide dreptate printr-un proces echitabil,forurilor europene de justiție. Dar îm-potriva țării, nicidecum a judecătorilorinamovibili care greșesc din neștiință,neatenție sau interes, în înfăptuireaactului de justiție. Și pe cheltuialanoastră, a tuturor concetățenilor lor,atâta timp cât ei nu răspund în niciun fel, nici moral și nici financiar, pen-tru greșelile lor, intenționate sau ne-intenționate.

CE VÅN~M

MAMIFERE: căprior (mascul),mistreț, șacal, viezure, vulpe.PĂSĂRI: cioară grivă, cioară grivăsudică, cioară-de-semănătură, co-țofană, stăncuță; de la 15 august:gâscă-de-vară, graur, guguștiuc,prepeliță, rață fluierătoare, rață-cu-cap-castaniu, rață pestriță,rață sunătoare, rață lingurar, rațăsulițar, rață-cu-cap-negru, turtu-rică.

Accidente autoproduse de faunacinegetică

Foto

: NE

CULA

I ȘE

LAR

U

- Dar cum arăta „Reactorul” cu mi-zeria aia deasupra? hohotea de râsMarin. Nimeni nu știa ce-i aia, decâtce au zărit, și anume că, după onoapte de viscol și un ger cumplit, di-mineața la prima oră s-au pomenit cuun fel de mașină acoperită cu un felde ghem negru care ieșea la șoseadinspre baltă

- Voi mai țineți minte ce ochi afăcut nea Voicu când s-a pomenit cunoi la ușă? ne-a întrebat Dieter,strâmbându-se de râs.

- Cum să nu ne aducem aminte,am intervenit și eu, când am deschisușa la bucătărie și plita era acoperităcu oale în care se fierbea untura pen-tru jumări, cuptorul era plin cu tăviîncărcate cu fripturi, în tigăi sfârâiaucârnații și așa mai departe, iar neaVoicu tocmai venea de la beci cărândo găleată cu vin roșu făcut de el, pecare urma să-l tragă la sticle. Când ne-a zărit la ușă, mai să dea drumulgăleții de surpriză:

- Ce-i cu voi, mă oameni buni? Deunde veniți așa rebegiți? Și drăcia aiade pe mașină ce naiba e? Săracul de el,nu mai știa încotro să se uite. Noi eramalbaștri la față de înghețați ce eram, iar„Reactorul” de-abia se mai zărea desub mormanul de setci înghețate.

- Dar intrați măi în casă, ce ați în-țepenit așa în prag?

Odată cu noi a intrat și soția luinea Voicu, care, iute ca o zvârlugă, ași umplut masa cu farfurii pline cu ju-mări, cârnați și cartofi prăjiți, carnefriptă tăiată mărunt și câte și mai câte.

Eu m-am dezmeticit primul, maimult datorită căldurii emanată desoba puternic încinsă, dar și a mirosu-lui teribil al mâncărurilor, așa că m-am străduit ca să salvez aparențele:

- Dar ce faceți, măi nea Voicule,pentru ce umpleți masa cu bucate?

- Cum așa? Nu sunteți musafiriinoștri? Doar acușica e Sfântul Cră-ciun, așa că ia dezbrăcați-vă, să vă în-călziți așa cum se cuvine, și așezați-văla masă, să ne cinstim, că este sărbă-toare mare...

- Mai țineți minte cum am căzuteu de-a latul patului și am adormit înurmătoarea secundă? și-a amintit șiDieter, clătinând din cap și minu-nându-se.

- Așa este, am punctat și eu, avândîncă imaginile foarte clar întipărite înmemorie, pe toți ne-a toropit pe loc

căldura și numai pe mine m-a cuprinso foame ca o furie. Beam vin cu ulcicade pământ și înfulecam în așa halîncât bietul ne-a Voicu a încercat de-geaba, de mai multe ori, să mă maipotolească, dar fără să reușească. Într-un final s-a dat bătut și, ieșind din ca-meră, mi-a atras atenția.

- Mai oprește-te, să nu ți se facărău, zău așa!...

Între timp, aproape că n-am maifost atenți la drum și ne-am pomenitla poarta lui nea Zamfir, de unde seauzea și clipocitul vesel al râuluiVedea ce se strecura prin apropiere,pe sub crengile lăsate ale salcâmilor.

- Ehei, bine ați venit, măi oamenibuni! ne-a întâmpinat nea Zamfir, iardin spatele lui și-a făcut apariția șiZvâc, prezență care ne-a bucuratimens.

- Măi, dar ce petrecere mare avemnoi astăzi cu atâția invitați! am excla-mat eu, îmbrățișându-mă cu nea Zam-fir și, bine înțeles, cu Zvâc.

- L-am anunțat că dați p-aici, ne-alămurit nea Zamfir, sper că n-am greșit.

- Acum, dacă tot l-ai chemat să nespună dacă somnii și monștrii ăia dinbaltă au mai crescut ori sunt la fel caroșioarele alea două, i-am răspuns eupe un ton foarte serios, cu care amstârnit hohotele tuturor.

Între timp, Dieter a scos autorizațiadin borsetă și i-a întins-o lui nea Zam-fir, care a citit-o rapid după care a îm-păturit-o și a așezat-o pe colțul mesei.

- Uitați cum stă treaba, ne-a infor-mat el devenind brusc serios, în pă-dure am fazani, căpriori, iepuri și camde toate, mai puțini mistreți, ei suntdoar în trecere. Este mișcare cammultă și prin pădure, și pe malulVedei, mai vin și copii cu școala, suntși pescari, mai vin la cules de fructe depădure, de… ca peste tot. Știți cum stătreaba, așa că vă pot spune că am unțap cu un trofeu destul de frumușel, pecare era să-l pierd săptămâna trecută,când l-a încolțit o haită de câini vaga-bonzi și doi de-ai ciobanilor, cu care s-au aliat să facă vânătoare.

- I-auzi, se poate așa ceva? l-am în-trerupt eu din povestit.

- Nici eu n-am mai asistat la așaceva, dar asta am văzut, asta vă po-vestesc. Când i-am zărit ce fac, am datfuga în casă și am ieșit cu arma la ei,iar după două focuri au rupt cercul șis-au împrăștiat.

- Ce vorbești? Făcuseră cerc pre-cum lupii? a intervenit și Marin.

- Păi, ce te miri? Lupii nu-s totcâini? i-a răspuns nea Zamfir, ridi-când din umeri.

- Pe unde-și face veacul, nea Zam-fire? l-am întrebat eu, să scurtăm dis-cuția, mai ales că nu mai era multpână la ora prânzului și soarele eradeja sus.

- Păi, ce să vă spun? Dumneavoas-tră cunoașteți bine pădurea, eu credcă dacă mergeți de-a lungul Vedei,dar la vreo cincizeci de metri prin pă-dure, imposibil să nu dați de el.

- Zici că are trofeu frumos?- Da. Peste câțiva ani însă va fi de

premiu mare. I se vor îngroșa tulpinileși are ramificații frumoase.

- Cine știe ce-o mai fi și peste câ-țiva ani, ne-a stopat Marin, întor-cându-ne spatele și îndreptându-secătre mașină, de unde a revenit destulde repede cu arma scoasă din husă.

- Frumoasă armă, a exclamat neaZamfir, cercetând-o cu admirație. Pen-tru a-i satisface curiozitatea, Marin i-aîntins-o, obținând mai înainte acordulmut din partea lui Dieter.

Nea Zamfir a pipăit-o cu vădităplăcere, a epolat-o de câteva ori, apoii-a întins-o lui Dieter oftând de plă-cere:

- S-o purtați sănătos și cu folos!Frumoasă pușculiță. Ori aveți maimulte țevi la ea?

- Da,… acum am venit cu țeava de5,6 mm.

- Aoleo! Oare nu-i prea mic glon-țul ăsta? Este d-ăla de tir, nu-i așa?

- Da, de acela este, dar pentru unțap este suficient de mare.

- Cum știți dumneavoastră, a în-chis nea Zamfir comentariile, dupăcare noi ne-am strecurat le lângă li-zieră și am pornit pe traseul propus denea Zamfir.

Călcam cu atenție și evitam să atin-gem crengile căzute și uscate care s-arputea rupe cu ușurință, ca astfel să nune anunțăm prea repede prezența.

Am mers destul de mult, fără săîntâlnim vreo vietate a pădurii, cu ex-cepția unui stol de coțofene care, princârâielile lor furioase, aveau ca mi-siune să anunțe toate viețuitoareledespre prezența străinilor.

– va urma –

AUGUST 2018 | 17

POVESTIRI

Amintiri cinegetice (II)ȚIȚI

„O deosebită atenție trebue acordatăvânatului în perioada de primăvară, pe-rioada de împerechere și înmulțire.

După felul cum ne vom îngriji de vânat,după felul cum îi vom proteja contra duș-manilor săi, și după felul cum îl vom ajuta,depinde stocul ce-l vom avea în epoca derecoltare.

Vânătorii noștri, dacă nu toți, dar omare parte, neglijează cu desăvârșire, pro-blema ocrotirii vânatului. Dacă s’a închissezonul de vânătoare, ei lasă arma în cui,sau se distrează - când au timp - prin tra-geri la ținte moarte, lăsând pe seama paz-nicilor sarcina ocrotirii vânatului.

Datorită felului cum s’a practicat vâ-nătoarea în trecut, cu toată bogăția decare pomenim, există totuși terenuri se-cătuite complect.

Sunt cunoscute cazuri când la unelebătăi, cu 30 vânători și 60 gonași, s’au îm-pușcat 8-10 iepuri. Vânătorii participanțiși-au manifestat nemulțumirea cu tărie,că organizatorii n’au ales bine terenul. Niciunul din acești vânători nu s’a găsit pe elînsuși vinovat cu ceva. Parcă ar fi fost mu-safiri invitați la o masă bogată, cărora nuli s’a servit nimic.

Nici unul din acești vânători nu s’a sim-țit vinovat, pentru faptul că n’a vizitat acelteren, n’a participat la combaterea răpi-toarelor, n’a contribuit la combaterea bra-conajului și nici nu s’a interesat dacă acelteren este îngrijit de cineva.

Atât timp cât vânătorii nu vor duce ocampanie susținută pentru combaterearăpitoarelor și stârpirea braconajului, nuvor putea avea pretenție să aibă vânatmult în terenurile lor.

O asemenea atitudine de nepăsare fațăde înmulțirea vânatului, atitudine de caresunt stăpâniți o bună parte a vânătorilor,nu este demnă de numele de vânător.

Un vânător nou nu trebue să fie numaiun bun trăgător, să nu scape nici o piesă dinbătaia puștei lui, să reziste la oboseală etc.

Un vânător nou este om nou și se de-osebește de ceilalți prin munca lui în do-

meniul vânătoarei, prin aportul ce-l aduceeconomiei patriei ocupându-se în mod con-știent în interes de pază și ocrotirea vâna-tului, bun de preț al întregului popor.

Pentru atingerea în bune condițiuni a

Probleme istoriceRESTITUIRI


Răsfoind revistele vremurilor trecute, de după înființarea Uniunii Generale aVânătorilor din România ulterior înfăptuirii Marii Uniri, găsim articole extrem deinteresante, în care sunt dezbătute, cu argumente pertinente și convingătoare,probleme de mare actualitate pentru vânătorii de atunci, dar și din zilele noastre. Un astfel de articol apreciem a fi „Combaterea câinilor și pisicilor vagabonde, dușmanii puilor de iepure” de I. A. (Ion Andronache).

„Combaterea câinilor și pisicilor vagabonde,dușmanii puilor de iepure”FRANC PLĂIEȘU

acestui obiectiv, este absolut necesar: săparticipe permanent la combaterea răpi-toarelor dăunătoare vânatului și economieiagricole și zootehnice.

În această privință, dușmanii cei maide temut ai vânatului sunt: lupul, pentruvânatul mare -problemă de care nu ne vomocupa în articolul de față - câinii și pisicilevagabonde, dușmanii iepurilor - vânatulcel mai răspândit și mai important dinpunct de vedere economic - și mai ales alpuilor de iepure.

Odată cu încălzirea timpului, începeîmperecherea și înmulțirea iepurilor. Pri-măvara, câmpul e gol, adăposturile obiș-nuite, pentru prăsilă de iepuri, sunt braz-dele mai mari, diferite mușuroaie depământ, semănături, și alte asemeneaadăposturi sărăcăcioase.

Datorită faptului că adăposturile suntsărăcăcioase, intemperiile își iau tributullor. Totuși acest tribut nu este atât de im-portant și cu aceasta nu se pericliteazăstocul de iepuri, afară de cazurile excep-ționale.

În această perioadă, cei mai mari dis-trugători ai puilor de iepuri sunt câinii șipisicile vagabonde.

Agricultorii încep munca câmpului, șio bună parte din ei obișnuiesc să-și ia câiniila câmp. Or, știut este că ei au mai mulțicâini decât porci sau oi, pe care nu-i hrănescsuficient, lăsându-i să-și caute hrana undepot și cum pot.

Deci, în timpul înmulțirii iepurilor, carecorespunde cu muncile agricole, trebuedusă o muncă serioasă pentru a convingepe agricultori să nu iasă cu câinii pe câmp; totuși dacă se vor găsi și din acei care nuvor înțelege, atunci vânătorii trebue să in-tervină hotărît cu arma și să stârpeascăcâinii cari hoinăresc pe câmp.

Din cuibul cu pui de iepure peste care a

dat un câine, nu se mai alege nimic. Agri-cultorul trebue să înțeleagă că acel iepurepe care îl huiduește, îl aleargă și după careasmute câinii, reprezintă o avuție ca și vi-tele lui, ca și recolta lui.

În privința combaterii câinilor și regle-mentării deținerei de câini, este legea No.71din 31.V.1951. Această lege a fost bineve-nită, mai ales că, aceste animale prezintăun mare pericol și pentru sănătatea pu-blică. Câinii sunt agenții de răspândire aturbării, boală care poate scoate pentru untimp îndelungat din câmpul muncii pe celîmbolnăvit.

De aceea se impune cu tărie combate-rea câinilor vagabonzi.

La fel de distrugătoare ca și câinele,este pisica vagabondă. Nu rămâne cuib alpăsărilor cântătoare, sau de prepeliță, po-târniche, și nici puii mici ai acestor păsăricare să-i scape. Lupta împotriva acestuidușman al vânatului se duce cu arma.

Vânătorii care simt vânătorește și suntvânători, nu numai distrugători ai vâna-tului, au obligația ca Duminicile cât și încelelalte zile ale săptămânii, când au liber,să-și viziteze terenurile de vânătoare, săstârpească răpitoarele. Cu această ocazie,își vor menține antrenamentul și când vaîncepe perioada de recoltare a vânatului,vor avea satisfacție deplină, prin abun-dența de vânat ce vor recolta.

Ar fi bine ca grupele de vânători să seocupe în mod serios de combaterea câinilorși pisicilor vagabonde, să se cheme la în-treceri cu alte grupe de vânători în aceastăprivință.

În perioada de combatere a câinilor va-gabonzi, se vor ivi diferite situații, și anume:

Se vor găsi câini cari poartă jujău. Dacăacest jujău nu va prins de sgardă fixă ni-tuită la gâtul câinelui, acesta poate fi so-cotit vagabond. S’a constatat că sunt ce-

tățeni care ies cu câini ca să prindă iepuriși când sunt în pericol, agață imediat jujăulla gâtul câinelui. Dacă este legat mai sus,acest jujău este numai de formă.

Cetățenii ce vor fi găsiți cu câini pecâmp, vor trebui controlați dacă și-au vac-cinat câinii contra turbării.

Câinii găsiți cu jujău nereglementar,chiar dacă stau în apropiere de căruțe saustânării, vor fi socotiți câini vagabonzi șitratați ca atare. Stăpânii câinilor nevacci-nați sunt contravenienți la legea 71 din31.V.951 și trebue să fie trimiși în judecată.

Prin munca intensă de lămurire dusăprintre agricultori, în 1egătură cu pericolulce-l prezintă câinii și pagubele pe care lecauzează recoltelor, păsărilor de casă șivânatului, se va ajunge la situația ca să seînlăture cu totul pagubele aduse de câini.

Pe lângă munca de lămurire, acțiuneade combatere a câinilor și pisicilor vaga-bonde, trebue să fie permanentă și susți-nută cu toată tăria în perioada de înmulțirea vânatului.

Cine are nevoie de câini pentru pazăsă-i țină în curte, dacă nu are curte bună,să-i țină legați și să ia toate măsurile sa-nitare pentru a nu fi agenți de răspândirea turbării”.

AUGUST 2018 | 19

Invitație la reflecție…

A rticolul publicat în revista „Vâ-nătorul” din martie 1953, relie-fează situația scăderii îngrijoră-

toare a efectivelor de iepuri într-o perioadăîn care recoltele realizate erau, incom-parabil, mult mai ridicate decât în zilelenoastre. Se aprecia, pe bună dreptate laacea vreme, că preocuparea pentru com-baterea câinilor și pisicilor hoinare trebuieconsiderată la fel de importantă ca șipreocuparea pentru combaterea diverselorcazuri de braconaj, cu arma, lațuri șialte tipuri de curse, ogari etc.

În prezent, cu gândul la ravagiilefăcute în rândul progeniturii iepurilorprin supermecanizarea și pesticizareaagriculturii, precum și prin admitereaînsoțirii turmelor de vite scoase ziua lapășunat de liote nejustificate de câini

din toate rasele, părem să fi uitat denecesitatea combaterii acestor dăunătoridomestici ai faunei cinegetice.

Având în vedere partea lor de con-tribuție la dijmuirea progeniturii și aiepurilor reproducători, mai ales a celorafectați de pesticidele ingerate, nuputem să nu dăm atenție și acesteicombateri, ca de altfel oricărui alt factorde risc, chiar dacă-l considerăm cu in-fluență insignifiantă pe lângă influențanefastă a agriculturii moderne și pășu-natului haotic tot timpul anului. Fiindcăfiecare dintre factorii nocivi ai înmulțiriiiepurelui își aduc propria contribuțieîn acest sens, iar acțiunea multoradintre aceștia este sinergică.

Existența iepurilor morți sau îm-bolnăviți și ușor de prins în teren, atrag

ca un magnet câinii și pisicile hoinare,în căutare de hrană proteică sățioasăușor de dobândit. Iar aceste animaledomestice hoinare nu consumă doariepuri morți și bolnavi, care încă ar trăiși s-ar putea înmulți, ci și puii neajutorațiai acestora.

Ceea ce nu stă în puterea noastră,de a cunoaște sau împiedica acțiuneaunor factori nocivi, nu putem face, însăde combaterea câinilor și pisicilor hoi-nare, a altor dăunători ai vânatului și abraconajului ne putem ocupa în modefectiv. Poate că, și cu atât, am puteadetermina o ușoară revigorare a situațieiefectivelor de iepuri de câmp.

De ce atunci să ne simțim neputin-cioși în fața fenomenului și să ne com-placem în expectativă?

M onotonia este cu desăvârșireexclusă, căci putem alegede la vânătorile la prepelițe

în diminețile rourate de septembrie,la zborul rapid al turturelelor sau alporumbeilor popești, la zborul de flu-ture al sitarului, la pasajul rațelormari și mici, la fazanii plini de culoarece se ridică din tufele golașe, la pasajulgâștelor în zilele cețoase de iarnă. Șisunt atât de multe locuri unde poțimerge, pornind de la miriștile nesfâr-șite, la prundurile râurilor, la păduriledin zona colinară…

Sfârșitul lunii august aduce cu eldeschiderea festivalului vânătorilor„depană”. O deschidere fastuoasă în lu-minile calde ale dimineților de varătârzie, umezite de rouă și mângâiatede adierile plăcute ale vântului. Oieșire la care vânătorului nu îi trebuiedecât un ciochinar la cingătoare și uncâine priceput. Nu este încărcat dehainele grele ale iernii, nu trebuie săcare pe cizme greutatea noroiului adu-

nat din arăturile umede și nici desaganu îi este îngreunată de iepurele do-lofan. O plimbare în dimineața limpedeși liniștită cu câinele, pușca și greutateavânatului agățat la ciochinar. Ce-idrept, capriciile vremii îți mai pot dadureri de cap.

De pildă, anul trecut a fost un anfoarte secetos cu dimineți fără rouă.Prepelițele erau greu de găsit pe mi-riștile uscate, iar câinii trebuiau săfacă un efort susținut până reușeausă ia urma pe o astfel de vreme. Înplus, căldurile excesive din zilele detoamnă făceau aproape imposibil lucrulla câmp chiar și la ore foarte matinale.La polul opus, au fost și ani cu ploiabundente și miriști inundate. Să spe-răm că în acest an ne vom bucura deo vreme potrivită.

Venite la noi din Africa, peste Me-diterană, în lunile aprilie-mai, prepelițeleîși încep perioada de împerechere, îșicresc puii și apoi, în septembrie-oc-tombrie, pleacă spre zonele călduroase.

În zilele de toamnă, prepelițelor sta-ționate pe miriștile noastre li se alăturăși cele ce au ales să poposească pe pe-rioada verii în regiunile mai nordice.De aici, după ce se hrănesc și se odih-nesc, se îndreaptă din nou către țăr-murile călduroasei Africi pentru a zăboviacolo peste iarnă. Și acest ciclu serepetă an după an.

Deși depun un număr considerabilde ouă, înmulțirea este dificilă. Cuiburilefiind poziționate în mici adâncituri depământ căptușite cu fire de iarbă uscată,sunt pradă facilă pentru răpitoare, suntvulnerabile în fața ploilor torențiale,ale utilajelor agricole și căldurilor ex-treme. De aceea sunt foarte importantecondițiile climatice de peste vară.

Fie ca acest an să ne aducă unsezon reușit în care să adunăm multepovești vânătorești în fața cărora celevechi să pălească.

Îmi amintesc cu drag de o vânătoarela prepelițe de acum șapte sau opt ani,când am ieșit pentru prima oară cu


DIN TEREN

Ne apropiem din nou de zilele de sfârșit de vară, când vom putea merge la vânătoareade prepelițe. Trebuie să vă mărturisesc că, pentru mine, vânătoarea „de pană” este ceamai apropiată de suflet. Dinamismul, șansa oferită vânatului și diversitatea acestuia,bucuria lucrului în echipă, alături de câine, sunt aspecte care fac din vânătoarea„de pană” una dintre cele mai frumoase experiențe.

La prepelițeText și fotografie MARIA SĂVULESCU

Day, cățelușa mea springer englez. Eraprima ei ieșire în teren. Mai făcusemaporturi cu picior de iepure sau aripăde rață. Fusesem cu ea pe câmp săverific reacțiile la focul de armă și stilulcăutării, dar niciodată până atunci nuieșisem cu ea la vânătoare și nu făcusemaport cu vânat cald.

Temperament potrivit, pasiune șidorință de lucru manifestase ori decâte ori am ieșit în teren, dar testulsuprem pentru mine era o vânătoarereală. Și, ca de obicei, această primăieșire a rămas de pomină…

Cu o zi înainte și peste noapte plo-uase din abundență. Dimineața deseptembrie era răcoroasă, cu un ceracoperit de nori grei și o ploaie inter-mitentă nesuferită. Ajunși în câmp,am constatat că îmi uitasem cizmeleacasă. Așa că bocancii au fost singuramea opțiune. Acoperită de pelerinade ploaie, am pornit vânătoarea pemiriștile întinse, alături de câinelemeu, de unchiul meu și de câinele lui,

Carol. Mirosurile din teren, activitateaceluilalt câine, focurile de pușcă, în-demnurile la scotocire și aport adresatede unchiul meu lui Carol, toate acesteaerau lucruri noi pentru Day.

După câteva minute de acomodareși după ce a urmărit cu atenție succe-siunea acțiunilor din cealaltă echipăcâine-vânător, Day a înțeles că singurulpunct de referință pentru ea este pre-zența mea și comenzile mele. Și, dupăprimele două-trei aporturi, lucruriledeja se desfășurau firesc. Bucuria pri-mului aport și a lucrului cu câineledau sens și culoare vânătorii.

Multe din deprinderile corecte, Dayle-a învățat prin imitare, de la profesorulei Carol, un minunat și neostoit springercare era capabil să alerge și să aportezepână la epuizare. Încrederea lui în co-echipierul său era totală. Dacă stăpânulîl trimitea peste Timiș să recuperezevânatul, Carol se ducea fără ezitare.Am vânătorit vreo două - trei ore, timpîn care pantalonii mei, care, din păcate,

nu erau impermeabili, au devenit ase-meni unor burlane grele pe care le tră-geam după mine. Ghetele erau plinede apă, pantalonii uzi, câinii leoarcă,prepelițele de la ciochinar asemenea.Într-un cuvânt, eram murată, nu maiaveam nimic uscat pe mine, iar apaaruncată de scuturările repetate alecâinelui nu făceau decât să împodo-bească noua mea înfățișare cu fire deiarbă și ceva noroi. Unchiul meu, pre-văzător ca de obicei, se simțea în largullui în cizmele uscate și în pantaloniiimpermeabili. Calculul meu conformcăruia ploaia se va domoli s-a dovedita fi fost cu totul greșit. Bucuria ridicăriiprepelițelor, tirul, aporturile și scotocirieaneobosită a câinilor, toate au începutsă pălească în fața frigului ce începusesă pună stăpânire pe oasele mele.

La un moment dat, m-am oprit și i-am spus unchiului că nu mai pot defrig. Iar peste toate se mai stârnise unși un vânticel rece de toamnă. Părea overitabilă vreme de noiembrie și nu deînceput de septembrie. Singurii careerau plini de vervă și dornici să continuevânătoarea erau cei doi căței, care nuse sinchiseau de blana udă și de vânt.Ce-i drept și unchiul meu ar mai fi stat,dar ce puteau face… plecaseră cu mine…

Până acasă era drum de vreo oră șiam realizat că, dacă voi sta cu haineleude pe mine, mă păștea o răceală zdra-vănă. Unchiul avea o cămașă de schimbîn mașină, eu aveam ciorapi uscați,dar ce aveam a face cu pantalonii…?Ideea salvatoare a fost să folosesc ofoaie de cort. Când am ajuns la mașină,ca printr-o minune a naturii, norii greise împrăștiaseră. Prea târziu, ne-amzis. M-am băgat în mașină să îmischimb hainele.

Cu cămașa uscată, în care maiputea intra lejer încă o persoană, cufoaia de cort strânsă peste mijloc și înciorapi, eram gata pentru drumul sprecasă, pe care oricum nu aveam să îlfac singură, ci cu un câine ud ciuciulete,dormind la picioare, sub foaia de cort.I-am spus unchiului meu că nu îmi do-resc decât să ajungem acasă, să facemo țuică fiartă și un foc mare la grătarpe care să frigem din prepelițele poaspătvânate. Am râs cu poftă și, plini devoie bună, am pornit spre casă.

A fost pentru mine o zi de neuitat,stropită din belșug cu ploaie, cu bucuriaprimelor aporturi ale lui Day la pre-pelițe, cu amintirea prestației „profe-sorului” Carol, iar la final cu o țuicăfiartă și cu aromele imbietoare aleprepelițelor ce se rumeneau pe jarulîncins. O zi minunată pentru mine,unchiul meu și camarazii noștri canini!

AUGUST 2018 | 21

D eschiderea vânătorii la pre-pelițe, la mijloc de Gustar,este un real prilej de reîntâl-

nire pentru vânătorii pasionați de vâ-narea acestei specii.

Prepelița (Coturnix coturnix), esteoaspete de vară la noi în țară, ce mi-grează spre nord dinspre regiunileAfricii. Coloritul penajului și dimen-siunile mici ale corpului o ajută să seadăpostească și să se deplaseze precticnevăzută, oferind o adevărată provo-care pentru vânători.

Nimic nu este mai plăcut decât săte afli în mijlocul splendorii marilorcâmpii cultivate și a miriștilor rămasedupă recoltarea parcelelor de secară,orz și grâu, ce oferă suficientă hrană șipentru neimitabilul pitpalac. Frumu-sețea unei astfel de vânători este oferităpoate tocmai de agerimea și rapiditateazborului acestui „ghemotoc”, care selansează în zbor din apropiere sau teînșeală cu inteligența-i salvatoare, stre-curându-se cu abilitate prin păienjenișulierburilor și al buruienilor câmpului.

Este momentul în care vom bene-ficia de antrenamentul tirului în poli-gon, efectuat anterior deschiderii se-zonului de vânătoare. La câmp, eștiobligat să reacționezi la timp, de lascurtă distanță, cu un cartuș nr. 10 laprimul foc și nr. 9 la al doilea, desigurambele cu un gramaj scăzut, tocmaipentru a nu prăpădi carnea păsăriivânate. Câinii de vânătoare trebuiesă fie nelipsiți, bine antrenați și spe-cializați în aret, pentru a-și putea do-vedi măiestria pe teren.

Ecosisteme în regresStudii efectuate în Franța, în do-

meniul cinegetic, au arătat că 1 ha degard viu adăpostește în medie 120 decupluri de păsări cântătoare, de zeceori mai mare decât în cazul aceleiașisuprafețe dintr-o pădure de foioasesau de rășinoase.

Bogăția faunei acestui micro-biotopnatural arată cât de necesare suntaceste plantații/asociații vegetale, cetrebuie lăsate măcar în zonele de de-limitare a proprietăților individuale.Ca să nu mai vorbim, prin contrast,de unele dintre zonele noastre decâmpie, unde până și unele drumuride acces între ogoare au fost arate,pentru a mai câștiga o palmă de pă-mânt și un pumn de recoltă. Și, separe, nu puțini sunt specialiștii înagricultură, unii chiar și vânători, careparcă au uitat de legile echilibruluibiotopului natural, practicând o agri-cultură agresivă, neprielnică mediuluinatural și, implicit, vânatului, maiales vânatului mic, părând surprinși


Foto

: CO

NS

TAN

TIN

RĂ

DA

N

Vânătoare de prepelițe

În cântec de pitpalacCONSTANTIN RĂDAN

DE SEZON

Nu a trecut prea mult timp de când luna lui Cuptor marcaînceputul verii caniculare, de această dată însă cu oaprigă perioadă ploioasă, mai puțin benefică agriculturiiși aducătoare de inundații și alunecări periculoase deteren. La rândul ei, fauna în general și mai ales acelepăsări care au cuiburile construite pe sol, au avut desuferit din cauza furiei naturii dezlănțuite. Apoi vremeapare să revină încet, încet, la normalul calendaristic șinoul sezon de vânătoare la prepelițe ne va întâmpina cuîntinderea nesfârșitelor miriști, intercalate în mozaiculaltor parcele, încă nerecoltate, ornate din loc în loc cuadevărate covoare cu flori de câmp.

AUGUST 2018 | 23

Foto

: CO

NS

TAN

TIN

RĂ

DA

N

de scăderea populațiilor de potâtnichi,fazani sau iepuri de câmp.

În adierea brizei diminețiiCu noaptea-n cap, cu grabă și în

liniște, să nu-i deranjăm pe ceilalți aicasei, ne-am echipat rapid, precum înarmată, și am ieșit în aerul dimineții.Am lăsat moleșeala somnului și, în-viorați, am pornit la drum spre BaltaFeteștiului. Era ziua deschiderii sezo-nului la prepelițe.

Ajunși pe câmp, după o scurtă șiplăcută socializare cu ortacii grupei,urmată de câteva precizări privindmăsurile de securitate în folosirea ar-melor de vânătoare, am pornit cu pre-cauție, urmărind cu atenție câinii devânătoaree ce ne însoțeau. Așteptamcu nerăbdare primele areturi, semncă prepelițele erau acolo. În locurilecu desiș de iarbă trebuia să fie prezentși pitpalacul. Au urmat apoi primelefocuri, urmate de altele, multe binețintite, dar și câteva rateuri, iar satis-

facția reușitei o împărtășeam cu ceilalțiparticipanți, aducând bineânțeles șiun elogiu partenerilor noștri patrupezi,câinii de vânătoare, fără de care ba-lanța partidei poate că nu ar fi pututfi înclinată în favoarea noastră. Așaam parcurs suprafață după suprafață,urmând să continuăm partida și înorele după-amiezii. Inconfundabilul„pit-pi-tic”, „pit-pa-lac”, „aici sunt sauam zburat”, ne-a încântat auzul pânăseara târziu. Aveam de acum o nouăamintire, ce va trece în rândul poveș-tilor vânătorești pe care le vom istorisimereu cu aceeași plăcere, în jurul fo-cului la care se rumenesc roadele par-tidei de vânătoare.

An de an, viața ne poartă pașii pealte cărări. Vânătoarea are calendarulei plin de semnificații, de reguli rân-duite cu grijă și înțelepciune. Să fimmândri că aceasta face parte din viață.Până la o altă vânătoare, bucurați-văde ziua de mâine și fiți mândri de tra-diția vânătorii!

La câmp, ești obligatsă reacționezi la timp,

de la scurtă distanță, cu uncartuș nr. 10 la primul foc șinr. 9 la al doilea, desigurambele cu un gramajscăzut, tocmai pentru a nuprăpădi carnea păsăriivânate. Câinii de vânătoaretrebuie să fie nelipsiți, bineantrenați și specializați înaret, pentru a-și puteadovedi măiestria pe teren.

Foto

: CO

NS

TAN

TIN

RĂ

DA

N

C heta câinelui de vânătoareeste poate unul dintre celemai captivante momente ale

unei partide, un timp în care avemposibilitatea de a vedea modul în carepartenerul nostru patruped lucreazăși pune în practică ceea ce a învățat încadrul lecțiilor de antrenament.Odată ieșiți în teren putem avea plă-cuta ocazie de a admira rezultateleexcelentului dresaj pe care acesta l-aprimit, după ore și ore de efort sau,contrar așteptărilor, poate fi o adevă-rată deziluzie, semn că „învățăcelul”nu și-a însușit bine lecțiile, fapt ce vatrebui corectat, urmând alte și alte orede antrenament susținut.

Diferitele rase de câini de vână-toare au chete diferite, în funcție despecificul rasei și, foarte important, dedresajul pe care îl primesc în acestsens. Totul este legat de lecțiile de an-trenament pe care le facem cu câinelede vânătoare, lecții ce se fixează pefondul instinctiv cu care câinele sepresupune că vine înzestrat genetic,moștenit de la părinții lui. Una dintremetodele recomandate pentru antre-nament este cea care folosește lesalungă, de control, asociată cu deprin-

derea deplasării în zig-zag a câinelui,la o anumită distanță în fața stăpânu-lui. Esența constă de fapt în deprinde-rea și efectuarea corectă a comenzilorde bază, precum caută, stai, înapoisau la pas.

O altă metodă, folosită de regulăde cei ce optează să-și antreneze sin-guri câinele de vânătoare, fără spriji-nul unui profesionist în materie, estemetoda prin imitație, ocazie cu care„novicele” este scos pe teren alături dealți câini deja antrenați, pe care tână-rul cățel îi va „studia” inițial, dupăcare, în baza aceluiaș instinct moște-nit, îi va urma, imitându-le acțiunile.Metoda cere ceva mai mult timp șitrebuie avute în vedere și alte aspectelegate de rasa și temperamentul cățe-lului, dar și ale celorlalți câini, darpoate da rezultate foarte bune, un picde șansă fiind totdeauna binevenită.De asemenea, trebuie avut în vedereși faptul că este posibil ca tânărulcățel să învețe cu această ocazie și lu-cruri pe care nu le dorim, iar corecta-rea acestora va cere timp și efort înplus.

Retreiverii și scotocitorii, care stâr-nesc vânatul, fără a ponta, trebuie să

aibă o chetă mai scurtă, undeva lacirca 20-25 de metri, pentru că, ade-sea, păsăretul se ridică în zbor la circa10-15 metri în fața câinelui, ajungândastfel imediat la limita distanței eticede executare a tirului. Aceasta încazul când vânatul nu pleacă pe pi-cioare, printre ierburile câmpului.

Pontatorii „fixează locului” vâna-tul, printr-un aret ferm, dacă putemspune așa. Acest fapt permite, în cazulpontatorilor, o chetă mai largă, la dis-tanțe de până la 30-40 de metri de vâ-nător. Odată „fixat”, aretul trebuie„ținut” de câine, până ce vânătorul seapropie la o distanță echitabilă de tra-gere, după care câinele va stârni vâ-natul la comanda stăpânului. Seîntâmpă adesea însă ca vânatul să seridice în zbor înainte de darea comen-zii, fie stârnit de apropierea vânătoru-lui, fie de câinele care „rupe” aretulfără comandă. În acest caz, antrena-mentul va trebui reluat pas cu pas,asigurându-ne că învățăcelul și-a în-sușit corect lecția.

Este un efort în plus, dar meritătoată atenția, iar satisfacția personalăși admirația colegilor de vânătoarevor fi pe măsură!


CHINOLOGIE Câinele de vânătoare

Sezonul la prepelițe bate la ușă, iar partidele de vânătoare se anunță atractive și, ca deobicei, pline de neprevăzut. Un aspect legat de ieșirile în teren la prepelițe, în momentulde față, dar și la păsăret în general - fazani, potârnichi, este cheta câinelui de vânătoare.

Cheta în terenALECSANDRU CODRIN

L emnul dulce preferă locurileluminoase, însorite, crescândspontan pe soluri nisipoase,

bine drenate, așa cum sunt, spreexemplu, fostele abii ale râurilor, lu-minișuri, în zone necultivate, putând

fi însă crescut și în culturi controlate.Atinge talia unui subarbust, de 40-60cm înălțime, are o rădăcină gălbuie,dulce la gust, puternică și bine anco-rată în sol, frunze mici de un verdeînchis și flori albe-liliachii.

În scop terapeutic se folosesc rădă-cinile, care se recoltează primăvara, înluna mai, înainte de înflorire, sautoamna după căderea frunzelor. Sealeg doar plantele viguroase, cu vârstamai mare de 3 ani. După recoltare, ră-dăcinile se pun la uscat și se păstreazăapoi în săculeți din pânză sau din hâr-tie, în locuri bine aerisite, ferite deumezeală. Rădăcinile de lemn dulceconțin glicirizină, o substanță ce faceparte din grupul saponinelor triterpe-nice, fitosteroli și flavonoizi, între careși liquirizina, responsabilă și pentruculoarea galbenă a rădăcinilor. Gustuldulce al acestora se datorează prezen-ței semnificative a fructozei, zaharozeiprecum și a glucozei.

Datorită componentelor sale, pre-paratele din rădăcină de lemn dulceau o acțiune antiinflamatoare, antial-gică, antispastică, expectorantă și diu-retică și, prin urmare pot ajuta încazul unor afecțiuni ale sistemului di-gestiv – gastrite, ulcer gastric și duo-denal, afecțiuni dermatologiceușoare, afecțiuni ale sistemului respi-rator – bronșite, faringite, precum șiunele afecțiuni ce implică calculii re-nali sau biliari. De asemenea poateajuta în cazurile în care se recomandăreducerea poftei de mâncare sau pen-tru ameliorarea durerilor articulareușoare.

Preparatele din rădăcină de lemndulce pot fi sub formă de infuzie, de-coct, macerat, tinctură și extract/pul-bere. Preparatele nu suntrecomandate în cazul existenței hiper-tensiunii arteriale.

Cercetări relativ recente au pus înevidență capacitatea lemnului dulcede a mări imunitatea organismuluiprin stimularea producerii de anti-corpi și activarea celulelor existentece au rol în protejarea imunitară. Gra-ție gustului dulce al rădăcinii, lemnuldulce este folosit și în prepararea unordulciuri, precum bomboanele, saudrept îndulcitor pentru alte produsealimentare.

Informațiile prezentate au carac-ter orientativ și nu trebuie folosite înscopul diagnosticării sau tratării pro-blemelor de sănătate sau pentru înlo-cuirea medicamentelor prescrise depersoanalul medical autorizat. Înaintede a utiliza plantele medicinale, în ge-neral, sub orice formă, este recoman-dată vizita la medic, iar administrareapreparatelor naturiste din lemn dulcesă se facă numai la recomandareaacestuia. Opinia medicului este ne-apărat necesară și se impune ca o mă-sură de prevedere, precauție șisiguranță.

AUGUST 2018 | 25

FLORAPlante tămăduitoare

Lemnul dulce, (Glycyrrhiza glabra) este o plantă ce faceparte din Familia Fabaceae, cu origini în anumite zonedin Asia și în sudul Europei, de unde s-a răspânditulterior pe cuprinsul celor două continente. Cunoscută înțara noastră și sub denumirile populare de răculeț, iarbădulce sau rădăcină dulce, planta este cunoscută dinvechime pentru proprietățile sale binefăcătoare încazurile unor afecțiuni respiratorii.

Lemnul dulceDOCTOR PLANT

flori fructe

Într-una din zile, Bulina intră foartesobră în casă și se oprește în fața lui Bulă,care tocmai citea revista „Vânătorul șiPescarul Român”. Într-un târziu, presim-țind că îl așteaptă o discuție serioasă,acesta ridică încet privirile spre ea:

- Ce-i?- Vreau să am o discuție serioasă cu

tine.- Și, cine te împiedică?- Nimeni. Am două vești, una

proastă și alta bună. - Dă-i drumul, după care continuă

lectura revistei.- Te părăsesc.- Și vestea proastă? zise ridicând pri-

virea, luminată de un zâmbet fericit.

* * *Bulă sosește acasă de la vânătoare

și găsește casa plină cu rochii, fuste șitot felul de îmbrăcăminte de damă:

- Ce faci dragă, te muți? – o în-treabă nedumerit pe Bulina.

- Offf, nimic nu-mai îmi vine calumea, toate s-au demodat, atârnă pemine de parcă-s de la Gheboaia, nu maipot așa! Trebuie să-mi cumpăr altceva.

- Dar dragă, șifonierul este plin culucrurile tale și multe din ele nici nu le-ai îmbrăcat.

- Se poate, însă cu ele m-au văzuttoți vecinii și toată lumea le știe. Chiarașa am ajuns?

- Măi să fie, se trântește Bulă pe unscaun și cercetează dezorientat boar-fele aruncate prin toată camera, eu credcă mult mai ieftin am ieși dacă ne-ammuta în alt cartier, tu nu crezi la fel?

* * *- Iubițelule, îl sună Bulina în timp ce

era în stand la vânătoare, hai că nu te ținmult, dar eu sunt la cumpărături și amnevoie de sfatul tău pentru masa demâine seară, când vine mama să ne vadă.

- Aoleo! exclamă Bulă opărit tot.Hai, zi mai repede, că a-nceputgoana, o zorește Bulă.

- Păi, am cam cumpărat de toate,dar spune-mi dacă ajung un litru devotcă și două baxuri cu bere.

- Ajung, ajung,… mie mi-ajung! șiînchide aparatul.

* * *Aflat într-un taximetru, Bulă îl

roagă pe șofer să conducă ceva mairepede, pentru că tocmai începuse săplouă din ce în ce mai tare:

- Deșteapta aia de nevastă-mea aplecat ceva mai devreme la piață și nuși-a luat umbrela.

- Nu vă faceți griji, că se va adă-posti și dânsa în vreun magazin pânăse mai potolește ploaia.

- Hm,… păi mie tocmai de aia mi-eteamă! Dacă se petrece așa ceva, lunaasta am muncit degeaba.

* * *Diriginta îi chestionează pe elevi

întrebându-i ce doresc să devină dupăterminarea școlii și ajunge la Bulache:

- Tu ce-ai vrea să devii?- Idiot.- Cum?… îl întreabă diriginta sur-

prinsă. Ce răspuns e ăsta?- Păi tata bombăne în fiecare zi că toți

idioții au limuzine, gagici mișto, vile pestetot și sunt plini de bani așa că…

BULINEȚIȚI


UMOR

CaricaturiGHEORGHE ȘTEFĂNESCU

AUGUST 2018 | 27

PESCUITCompetiții 28

Atelierul muscarului 31Pescuit la răpitori 32

Spinning 34Pescuit la Marea Neagră 36

Pescuit pe râu 38

AUGUST

Luna lui Gustar când, teoretic, arșițase mai domolește, este dedicată, de re-gulă, concediilor.

Pentru cei împătimiți, zone speci-fice, ca Delta Dunării și Marea Neagră, pot împăca atât pretențiile familiale,cât și dorința de a petrece câteva ore la pescuit pe maluri sau pe diguri. Spe-ciile vizate sunt diverse, pescuitul practicându-se cu adaptarea tehnicilor lacondițiile locale. De la mare până pe crestele munților, de la întinderile nes-fârșite până la pâraiele care se strecoară vijelios printre stânci, natura ne oferăcondițiile optime pentru a ne bucura de frumusețile ei. Informându-vă desprecondițiile specifice fiecărei locații, veți evita eventualele probleme cu autori-tățile locale și administratorii zonelor de pescuit.

Foto

: MU

GU

RE

L IO

NE

SCU

CE PESCUIM


COMPETI}II

Având în vederea că o parte a Jocurilor Mondiale de Pescuit Sportivorganizate de Federația Internațională de Pescuit Sportiv – apă dulce, înanul 2019, se vor desfășura în Republica Sud Africană în februarie, dinmotive de diferență de climă între emisfere, calendarul competițional alfederației a fost definitivat mult mai devreme decât în anii precedenți, în

Calendar competițional2019 – F.I.P.S.-e.d. MUGUREL IONESCU

F ederația Sud-Africană de Pes-cuit Sportiv a solicitat și pri-mit organizarea, în perioada

9-17 februarie 2019, a campionatelorpentru următoarele discipline: pescuitstaționar categoria MASTERS, pescuitstaționar categoria FEMEI, pescuit larăpitor – spinning DIN BARCĂ, pes-cuit la BLCK-BASS, pescuit la CRAP șipescuit la FEEDER categoria INDIVI-DUAL.

Redăm în continuare calendarulcompetițional complet al F.I.P.S.-e.d.pentru anul 2019.

AUGUST 2018 | 29

PESCUIT PE GHEAȚĂBatak/Lacul Shiroka Poliana, Bulgaria – 26-27 ianuarie;PESCUIT LA RĂPITORI – SPINNING DE PE MALAurillac/Râul Cere, Franța – 1-2 iunie;PESCUIT STAȚIONAR CLUBURIPrelog/Canalul Orehovica, Croația – 20-21 iulie;PESCUIT STAȚIONAR EUROPEANLower/Râul Bann, Irlanda – 29-30 iunie;PESCUIT STAȚIONAR VETERANIPisa/Canalul Scolmatore, Italia – 15-16 iunie;PESCUIT STAȚIONAR MASTERSVereeniging/Râul Vaal, Africa de Sud – 14-15 februarie;PESCUIT STAȚIONAR PERSOANE CU DIZABILITĂȚIPisa/Canalul Scolmatore, Italia – 15-16 iunie;PESCUIT STAȚIONAR TINERET – U15-U20-U25Ciudad Real/El Vicario, Spania – 10-11 august;PESCUIT STAȚIONAR FEMEIVereeniging/Râul Vaal, Africa de Sud – 15-16 februarie;PESCUIT STAȚIONAR NAȚIUNINovi Sad – Canal DTD, Serbia – 7-8 septembrie;PESCUIT CU MOMELI NATURALE CLUBURIDevin/Râul Vacha, Bulgaria – 28-29 septembrie;PESCUIT LA RĂPITORI – SPINNING DIN BARCĂLoskop Dam/Mpumalanga, Africa de Sud – 12-13 februarie;PESCUIT LA BLACK BASSVereeniging/Râul Vaal, Africa de Sud – 12-14 februarie;PESCUIT LA CRAPBloemhof Dam/Bamboesspruit, Africa de Sud – 10-13 februarie;PESCUIT LA FEEDER INDIVIDUALBloemhof Dam/Sandveld, Africa de Sud – 16-17 februarie;PESCUIT LA FEEDER CLUBURICabecao, Portugalia – 18-19 mai.

CALENDAR COMPETI}IONAL F.I.P.S.-e.d. 2019

Cu totul informativ, vă transmitem și perspectiva locațiilor pentru anul 2020. Pescuit pe gheață – Polonia, SUA sau Lituania;Pescuit la răpitori – Spinning DE PE MAL - Bulgaria sau Portugalia;Pescuit staționar CLUBURI – Serbia, Portugalia sau Slovenia;Pescuit staționar EUROPEAN – Portugalia;Pescuit staționar VETERANI – Slovenia;Pescuit staționar MASTERS – Slovenia;Pescut staționar PERSOANE CU DIZABILITĂȚI – Slovenia;Pescuit staționar TINERET – U15/U20/U25 – Slovenia, Polonia sau Ungaria;Pescuit staționar FEMEI – Serbia sau Italia;Pescuit staționar NAȚIUNI – Italia sau Croația;Pescuit la răpitori – Spinning DIN BARCĂ – Polonia;Pescuit la BLACK-BASS – Italia, Venezuela sau SUA;Pescuit la CRAP – Ukraina;Pescuit la FEEDER INDIVIDUAL – Franța sau Olanda;Pescuit la FEEDER CLUBURI – Irlanda, Bulgaria, Italia sau Africa de Sud.

B azinul piscicol de la Săcălășenise află la 8 km de Baia Mare, petraseul Baia Mare – Cătălina –

Săcălășeni, și aparține de A.J.V.P.S. Ma-ramureș. Speciile predominante carepopulează bazinul sunt crapul, carasul,fitofagul, știuca, bibanul, somoteiul.

Finalele s-au desfășurat în condițiideosebite, asigurate de organizatori,printre care remarcăm pe dl. director,ing. Ioan Pop, responsabilul de zonă, dl.ing. Constantin Oțel, responsabila dis-ciplinei pescuit staționar, dna. VeronicaIspas și responsabilul categoriei TINE-RET, dl. Constantin Mateescu.

Interesul prezentat de concurențiiaflați la startul competiției a fost pemăsură, aceștia prezentându-se ex-trem de bine pregătiți, cu ustensilemoderne, pe care chiar știau să le mâ-nuiască, și nade și momeli diverse, decalitate, foarte eficiente.

Totul se poate rezuma în comen-tariul telegrafic postat de dl. Constan-tin Mateescu:

CLASAMENT

Prezentăm în continuare primiiclasați la toate categoriile.

FETEU – 15 1. Anamaria Ispas 3,5 p 4.210 g2. Daria Iacob 4 p 3.485 g3. Isabela Ujvaroși 4,5 p 3.735 gU – 201. Armina Maria Balaș 3 p 9.535 g2. Miruna Chende 3 p 4.865 g3. Amalia Mureșan 6 p 2.255 gU – 251. Melania Lorincz 2 p 5.805 g2. Luciana Bran 4 p 2.305 g

BĂIEȚIU – 151. Akos Zolt Ujvari 2 p 6.685 g2. Pall Zalan 4 p 6.400 g3. Codruț Mărieș 6 p 3.710 gU – 201. Andrei Chende 2 p 5.810 g2. Alexandru Petruș 5 p 4.390 g3. Nicolas Iacob 5 p 4.225 g

U – 251. Paul Pop 3 p 24.855 g2. Vlad Morozan 3 p 19.635 g3. Alfred Jakab 3 p 14.170 g

SENIOARE1. Carolina Mateescu 2 p 7.965 g2. Amdreea Oltean 5 p 4.930 g3. Lavinia Cupa 5 p 4.920 g


Faze finaleCOMPETI}II

Campionatul privat de pescuit al A.G.V.P.SMUGUREL IONESCU

În perioada 27-29 iulie s-au desfășurat, în organizareaA.J.V.P.S. Maramureș, finalele disciplinei pescuitstaționar pentru categoriile de TINERET, fete și băieți, șicategoria SENIOARE. Competițiile s-au desfășurat pebazinul amenajat în apropierea localității Săcălășeni.

Reușită din toatepunctele de vedere.

Prezentare, rezultate,organizare, corectitudine.Felicitări maxime tuturorparticipanților,organizatorilor,susținătorilor”.–CONSTANTIN MATEESCU

Ovariantă posibilă o oferă lacu-rile de munte în care pescui-tul păstrăvului este permis. Pe

malurile lor s-a dezvoltat în ultimultimp o adevărată industrie de profil ceoferă condiții de cazare și agrementsporite și care atrag tot mai mulți iu-bitori ai vieții în mijlocul naturii.

Dacă pescuitul pe râuri de muntesolicită fizic substanțial mai mult pes-carii, malul lacurilor și/sau pescuituldin barcă oferă un confort, să-lnumim sporit, dacă ne este permis săspunem așa. Odată stabilită destina-ția, câteva aspecte trebuie avute în ve-dere, aspecte ce ne pot ajuta pentru aînclina balanța izbânzii în favoareanoastră, într-o partidă de pescuit lapăstrăv, pe lac.

Cum arsenalul nălucilor artificialepe care le putem folosi este practic ne-limitat, să ne oprim atenția asupraaltor câteva elemente ce ne pot ajuta.Încălzirea apei peste o anumită limităduce, după cum știm, la încetinireaactivității peștilor, iar păstrăvii nu facexcepție. Cum este firesc, apa de lasuprafață se încălzește cel mai repede,iar temperatura scade treptat pe mă-sură ce coborâm pe adâncime. Existăînsă un fenomen deosebit care are loc

în masa apei. Astfel, vara, se produceo stratificare pe verticală a masei deapă, cu stratul mai cald spre supra-față, urmat apoi de așa numita termo-clină, un strat de apă cu temperaturărelativ constantă, sub care se stabi-lește stratul sensibil mai rece al apei,aflate mai aproape de fundul lacului.Temperatura apei termoclinei, mairece decât cea dinspre suprafață șimai caldă decăt cea dinspre adânc,oferă condiții mai bune de oxigenarea apei și un confort termic sporit, faptde care peștii profită mai ales pe tim-pul verilor foarte călduroase. În tim-pul iernii, fenomenul se inversează,apa de deasupra termoclinei fiind mairece, iar cea aflată dedesubtul ei fiindmai caldă. Sonarele performante sesi-zează mersul temperaturii în coloanaapei, iar termoclina apare evident peecranul aparatului.

Pornind de la această stratificare aapei în funcțire de temperatură,putem trage câteva concluzii ce ne vorajuta să găsim relativ mai ușor peștiipe întinderile luciului de apă al lacu-rilor din zona de munte. Vom pescuispre suprafața apei cu precădere di-mineața și cele câteva ore înainte delăsarea serii, când este mai răcoare,

peștii fiind mai activi și căutând hranaîn imediata apropiere a oglindei apei.În intervalul rămas vom căuta păstră-vii în zona termoclinei, unde peștii sepoziționează pentru a beneficia decondițiile mai bune de oxigenare aapei și de confortul termic oferit deaceasta. Pentru a găsi cât de cât ter-moclina, în lipsa unui sonar perfor-mant, nu ne rămâne decât săconducem pe cât posibil nălucile ladiferite adâncimi ale apei, explorândpractic pe verticală coloana de apă.Apariția atacurilor va semnala adân-cimea la care trebuie să insistăm,semn că peștii sunt poziționați la acelnivel.

Cât privește echipamentul, dimi-neața și seara putem opta pentru fireplutitoare cu muște artificiale uscate,gen bivizibila, parașuta sau royalcoachman, singure sau în tandem cuo muscă udă. Pentru explorarea ter-moclinei putem folosi un fir scufundă-tor echipat cu un streamer lestat, legatsingur pe leader sau în tandem cu onimfă. Lăsați însă imaginația liberă înprivința nălucilor, iar inspirația demoment poate aduce surprize deose-bit de plăcute și, de ce nu, capura se-zonului de vară. Fir întins!

AUGUST 2018 | 31

Atelierul muscarului ECHIPAMENT

Vara, sub oglinda apeiALEX CODRESCU

Este vară în toată puterea, iar sezonul de pescuit estival este în plină desfășurare.Temperaturile cu plus ating aproape în fiecare zi noi recorduri, iar apele s-au încălzitdeja din cauza arșiței de cuptor pe care o resimțim chiar și în zonele montane. Deșieste cald, prea cald uneori, pasionații pescuitului la păstrăv urcă adesea, și la acesttimp din an, pe cărările apelor de munte, în căutarea păstrăvilor, este drept, tot maigreu de găsit.

Ș alăul este un pește care se hră-nește predominant pe substratîn timpul zilei, uneori și între

ape, iar noaptea hăituiește peștișoriila suprafață. Pescuitul cu muscă esteasociat, de regulă, cu pescuitul la „us-cate” sau la adâncimi mici, cu mușteude și nimfe. Cu toatea acestea, oricespecie de răpitor de la noi se poateprinde cu muște care imită prada știu-cii, avatului, bibanului și chiar a șa-lăului, atâta vreme cât ești pregătit cutot ce trebuie, pentru a prezenta imi -tațiile de peștișori în zonele de atac.

În lipsă de GT…Fiindcă anul acesta nu am putut să

plec într-o expediție de pescuit lamuscă în apă sărată, în vară m-a apu-cat dorul să prind ceva cu lansetele demuscă de clasă mare - am două EDGEby Gary Loomis de clase 8 și 11, și unSage Method de clasă 9.

Mulinetele Kraken de la Allen FlyFishing, care au fost cu mine înSudan, sunt, pe cât de bune ca preț,pe atât de fiabile și de rezistente. Nusunt atât de bogat încât să-mi pot per-mite numai Hardy Fortuna sau Tibor,așa cum am văzut la cei alături de

care am pescuit pe Întinsurile Nu-biene, în Sudan 2017.

Echipamentul necesarDe ce aveți nevoie? În primul rând,

o lansetă de clasă 8 sau 9. Eu am folositMethod 990-4 pentru că aveam unșnur WF10 saltwater cu cap transpa-rent, primit de la Allen cu una dintremulinete. Șnurul are o rată de scufun-dare de 1,5 ips (inci pe secundă sau 3,8cm pe secundă).

Totul a început când m-am dus peGostilele, într-o zi de weekend, ca sătestez acest șnur pe care îl primisemacum mai bine de un an și pe care îl ți-nusem pe o rolă, în dulap. Am ales să

folosesc Sage Method, fiindcă este olansetă puternică, capabilă să lansezeșnururi mai grele cu o clasă. Am scosfirul plutitor pe care îl aveam pe Kra-ken nr. 4 (un Airflo Tropical PunchWF9, cu care prinsesem triggeri înSudan) și am pus Force Taper al celorde la Allen Fly Fishing. Am rămas uimitde cât de bine se comporta șnurul, pu-team lansa tot firul, 27 de metri, cudouă, maxim trei lanseuri false o datăce head-ul era în aer (primii 10 metri).

Coșul pentru șnur e obligatoriuCând pescuiești la muscă, din barcă

sau de pe mal, managementul șnuruluieste imperios necesar, dacă vrei să poți

Pescuitul cu muscă artificială este asociat, cel puțin la noi, cu păstrăvul, lipanul saucleanul. Cultura fly fishing este însă mult mai vastă „afară”, acolo unde pescuitul cumuscă în apă sărată la răpitori de talie medie și mare întrece absolut orice pescuit deapă dulce, datorită forței fantastice a peștilor, de la bonefish la triggerfish, GT sauBluefin Trevally. Clasele vergilor folosite sunt între 8 și 12, în funcție de speciile vizate.Însă, aceleași clase pot fi folosite și în cazul răpitorilor de apă dulce, pentru cine areechipamentul și nervii necesari să încerce.


Pescuit la răpitoriTEHNIC~

Șalăi „răi de muscă” (I)Text și fotografie ANDREI ZABET

Fiindcă anul acesta nuam putut să plec într-o

expediție de pescuit lamuscă în apă sărată, învară m-a apucat dorul săprind ceva cu lansetele demuscă de clasă mare - amdouă EDGE by Gary Loomisde clase 8 și 11, și un SageMethod de clasă 9.

lansa la distanțe acceptabile. Iar pentruașa ceva există, de foarte mult timp, co-șurile pentru șnur. Anul acesta mi-amluat și eu unul, pe care olandezul de laDyckers.com mi l-a recomandat cafiind cel mai bun de pe piață: Linekurv.Coșul se prinde cu o centură la brâu șiare niște conuri în interior, care au ros-tul să împiedice încurcarea șnurului.Tehnica de folosire este simplă: înaintede a începe partida de pescuit, școatețitot șnurul de pe mulinetă pe jos, apoipuneți-l în coș, în ordine inversă, de labacking, ca și când ar sta pe mulinetă.Astfel, când veți da drumului șnuruluipentru a lansa și mai mult șnur, acestava ieși din coș în ordinea firească, fărăsă se încâlcească. Când recuperați șnu-rul, așezați-l tot în coș, pentru lanseulurmător. Faptul că am putut să lansezfrecvent tot șnurul se datorează și aces-tui coș special.

Echipamentul terminal - muște și lidere

Aveam mai multe streamer-e Clou-ser Minnow legate tot pentru Sudan,majoritatea pe cârlige nr. 2, și am mailegat altele cu ochi de bronz, ceva maimari (4,8 mm) și mai grele, ca să se

scufunde mai repede și să stea maimult timp în apropierea substratului.Am experimentat ceva cu liderele, por-nind de la 1,8 m și scăzând până la 1,5,apoi până la aproximativ 1 metru. Li-derele le-am construit integral din fluo-rocarbon de diametre descrescătoare -0,70/0,40 mm, cu strună de 0,26 mm.Fluorocarbonul de la Sunline este celmai bun cu care am pescuit vreodată șidin care îmi confecționez și strunele deștiucă mare, și nu m-a dezamăgit nicio-dată. Pont de urmat: fluorocarbonuleste mai dens și se scufundă, spre de-osebire de monofilament, iar lidereleconstruite exclusiv din fluorocarbonsunt mult mai eficiente în pescuitul cufire scufundătoare.

Tehnică de lansareCe mai aveți nevoie este o tehnică

de lansare de la „bună” în sus. Pescui-tul la muscă în apă sărată necesită ca-pacitatea de a lansa spre țintele aflatemereu în mișcare, în condiții de vântputernic, care de cele mai multe ori îțibate dinspre umărul mâinii cu care țiilanseta. Așadar, trebuie să poți lansala fel de bine și în spate, în lateral, șisă stăpânești foarte, foarte bine teh-

nica „double haul” sau a dublei trac-țiuni. Această mișcare de tragere „jos-sus” a șnurului cu cealaltă mână, întimpul lanseurilor, are rolul de a im-prima mai multă viteză șnurului prinaer, pentru a lansa mai departe cumai puțin efort sau pentru a lansa încondiții de vânt. Tehnica de lansareeficientă vă ajută să acoperiți maimultă apă în căutarea dințoșilor dinadâncuri.

Insistați acolo unde sunt peștiiCa să îmi cresc șansele de a avea

minime prezentări, am ales o zonă cuun fost dig scufundat, de la acumula-rea de la Gostilele, acolo unde prindde regulă bibani mari cu echipamenteBFS în lunile toride de vară, în specialîn iulie. Spre deosebire de pescuitul înapă sărată, unde lansezi cu adresă,spre peștii pe care îi vezi (sight fis-hing), în cazul pescuitului la șalău saula știucă, este vorba de foarte multelanseuri în „orb”, care se lasă cu în-cheieturi dureroase după o zi întreagăde pescuit cu echipament de muscăde clasa 9.

– va urma –

AUGUST 2018 | 33

Senzația că atât plaja, cât șimarea, pescărușii, cormoranii,pelicanii, scoicile și rapanele îți

aparțin, a mai scăzut în intensitate de-a lungul anilor. Spiritul Portiței,fiind alterat de mulțimea de intrușioportuniști, necunoscători dar curioși,gata să-și întindă tabăra oriunde și ori-cum, este departe de cel din perioadacare l-a consacrat. Turiștii tradiționali,

pionieri ai plajelor pustii sau urmașiilor, s-au împuținat până la dispariție,lăsându-ne printre ultimii veterani,acum la a treia generație de „portițari”.

Oferta timpului liberCu programe suplimentare, interca-

late printre cele tradiționale, nu pu-team să omitem partidele de pescuit.Dotați cu un echipament sortat cu grijă,

vergi telescopice atât pentru pescuitulla răpitori, cât și pentru cel staționar,câteva truse de năluci, linii, plute, alicedin plumb, fire etc., fără a ne mări sub-stanțial bagajele, eram siguri că nu le-am cărat degeaba.

Astfel că, după recunoașterea de ri-goare efectuată de-a lungul digurilor șifamiliarizarea cu noua ambarcațiune„de pescuit”, ne-am fixat ca specie-țintă


De sezonSPINNING

Ca în fiecare perioadă estivală, atracția mării ne fascinează, aducându-ne pe plajele maipuțin amenajate și populate de la Gura Portiței. Având o componență mai specială aechipei, nu am vrut să riscăm o integrare totală în natură și, pe lângă un echipamentminimal, dar suficient, de campare, am rezervat din timp și o cameră la vilă. Hidrobicicletafiind inclusă în tariful de cazare, ne-a dat ideea de a o folosi pentru un pescuit la răpitori.

După răpitori cu… hidrobicicletaText și fotografie MUGUREL IONESCU

eternul biban, bine reprezentat în apelecomplexului lagunar, gata oricând săfie o companie agreabilă.

NăluciAtracția deosebită a pescuitului la

biban constă în marea varietate a nălu-cilor care pot fi folosite. Tradiționalesau moderne, mai mari sau mai mici,mai grele sau mai ușoare, dacă suntmanevrate cu pricepere, acestea vor fireperate și atacate în reprize, sporindsatisfacțiile zilei de pescuit.

Tradiționalele lingurițe, oscilantesau rotative, nu trebuie să lipsească dintrusă.

Oscilantele, prin forma și evoluțialor, vor provoca exemplarele mai bă-trâne și mai experimentate ale speciei,iar rotativele, prin evoluția liniară, con-stantă, dar și prin reflexiile și vibrațiilepe care le produc, vor atrage peștiiaflați la distanțe mai mari.

Când peștii sunt mai reticenți, re-fractari la o nălucă mai agresivă, reco-mandăm voblerele de mici dimensiuni,scufundătoare, dacă apa este maiadâncă sau plutitoare, în apele cuadâncime mică.

Dacă nu reușim să-i atragem cu niciun chip, twisterele, bine alese, potrivitlestate dar, în special, animate cu mă-iestrie, vor atrage atenția peștilor.

Cicadele, folosite și în pescuitul șa-lăului, și pilker-ele, năluci pentru pes-cuitul în mare, dar atractive și pentruavații mai arătoși, au fost adoptate, cubune rezultate, de pescarii care cautăbibanii.

Cu un echipament light sau ultra-light, dar cu mai multe tipuri din nălu-cile prezentate, ordonate într-omini-trusă, puteți aborda un pescuit labibani.

La pescuitÎntr-o după-amiază liniștită, după

echilibrarea ambarcațiunii și coordona-

rea mișcărilor pedalelor în tandem, amdepășit zona circulată, căutând struc-turile caracteristice care ofereau adă-post și poziții de atac pentru bibani.Praguri și vegetație submersă, intersec-ții ale canalelor cu suprafețele întinseale lacului, curenți provocați de fluc-tuația nivelului apelor, o dată descope-rite, nu dezamăgeau lansările precise șicontrolul eficient al nălucii. Și câtevamârlițe s-au dovedit curioase, încer-când nălucile noastre atractive.

Valurile stârnite de ambarcațiunileultrarapide ne creau probleme, schim-bându-ne poziția și obligându-ne să„așezăm” ambarcațiunea pe val.

Soarele se pregătea de apus, apro-piidu-și globul uriaș de vârfurile perde-lei de stuf. Primele semne ale invazieicohortelor de țânțari nu s-au lăsat aș-teptate, iar noi am mărit ritmul cătredebarcader. Se anunța o seară liniștită,fără vânt, iar pe cer începuseră să stră-lucească luminițe minuscule.

Ingrediente: 7-8 bibani mărișori, sarefină, piper, sare grunjoasă. Pentru gar-nitură: 3 cepe roșii, 3 ardei capia, douăroșii, două căpățâni de usturoi, 100 mlulei de măsline, mărar și pătrunjel verde.Preparare: peștii se eviscerează, sepudrează cu sare și piper la interior șise lasă o jumătate de oră la rece. Seîncinge tabla pe care se pune un stratconsistent și uniform de sare grun-joasă. Se coc bibanii în solzi, pe sareaîncinsă, pe ambele părți, apoi se cu-

răță ușor stratul de arsură. Se preparăgarnitura din ceapa, ardeiul și roșiilecoapte pe aceeași tablă, mărunțite,amestecate cu usturoiul tăiat măruntși uleiul de măsline, într-un vas dinsticlă. Se ornează din abundență cumărar și pătrunjel tocat mărunt.Servire: se servesc peștii pe un platou,alături de amestecul de legumecoapte și paharul aburit de Riesling,Fetească sau Sauvignon blanc.

Poftă bună!

AUGUST 2018 | 35

BIBANI COPȚI PE TABLĂ CU GARNITURĂ DE LEGUMEMAMA PAȘA

GASTRONOMIE PESC~REASC~

O dată ajuns pe dig, poți aflatot ce este nou despre pes-cuitul de pe litoral. Pescarii

localnici sunt de regulă la zi cu„unde”, „ce” și „la ce” merge să pes-cuiești în perioada respectivă. Estedrept că nu spun ei tot ce știu, dar,dacă insiști elegant, până la urmă, pa-siunea comună pentru pescuit le dez-

leagă limba și așa mai poți afla dintainele la zi ale pescuitului la malulmării…!

Am reținut ce era important și amtrecut la treabă. Așa cum îi cunoaștem,guvizii sunt cei mai puțin mofturoși șirelativ mai ușor de prins. Fie că folosimo vargă telescopică sau o lansetă, mon-tura este foarte simplă; cârlig mediu

nr. 6-8, cu plumb suficient de greu pen-tru a ține momeala pe fundul apei, saumontură cu plută reglată în așa fel în-cât cârligul să fie în imediata apropierea substratului. Apoi... răbdare.

Momeala este variată și relativușor de găsit. Putem folosi carneascoicilor găsite pe pietrele din apro-pierea digurilor, pătrățica de parizer,


Pescuit la Marea Neagră

La malul măriiText și fotografie MAC

TEHNIC~

În fiecare vară, drumurile vacanței ne poartă spre diferite destinații între care, adesea,se află și litoralul Mării Negre. Pentru pescarii pasionați este un prilej de recreere, darși de verificare și, de ce nu, de experimentare a tehnicilor tradiționale sau a noutățilorîn materie, fie că își îndreaptă atenția spre molatecii guvizi sau urmăresc sclipirile deargint viu ale stavrizilor sau chefalilor.

Momeala estevariată și relativ

ușor de găsit. Putem folosicarnea scoicilor găsite pe pietrele din apropiereadigurilor, pătrățica deparizer, din piept de pui de preferat, sau piept depui simplu, ori altăbucățică de carne. Dacăsunt prin preajmă, guviziinu vor întârzia sărăspundă „ofertei” noastre .

din piept de pui de preferat, sau pieptde pui simplu, ori altă bucățică decarne. Dacă sunt prin preajmă, guviziinu vor întârzia să răspundă „ofertei”noastre.

Bine de știutOrele potrivite la care ieșim la pes-

cuit sunt dimineața devreme, înaintesă înceapă „bălăceala” și după-amiaza,când soarele coboară spre linia ori-zontului și liniștea se așterne din noupeste ape. La acest timp, șansele de aprinde și guvizi mai măricei cresc con-siderabil. Finețea monturii, o vargăpotrivită și o plută sensibilă pot con-tribui la succesul partidei.

Cât privește locul propriu-zis încare pescuim, putem sonda diferitezone. Guvizii pot fi mai aproape depietrele digului, uneori chiar la bazaacestora, sau mai departe, la câțivametri buni depărtare de dig. Indiferentunde decidem să pescuim, trebuie sănu uităm că putem pierde câteva mon-turi bune din cauza agățăturilor di-recte în pietrele de pe fundul apei saudin cauza guvizilor, despre care se știecă trag momeala „la piatră”. De aceeaeste bine să avem suficiente accesoriide rezervă. Nu uitați despre felul încare identificăm guvidul și cum îl de-osebim de așa numiții „câini de mare”sau de „dragoni”, pe care este bine să-i eliberăm din cârlig fără a-i atinge.La guvid, aripioara situată pe abdo-men este ca o ventuză, formă ușor derecunoscut și bine de ținut minte!

Arginți din valurile mării Când curenții marini și vântul de-

termină încălzirea apei în apropierealitoralului, bancurile de stavrizi se apro-pie de mal urmărind peștii mai mici,precum hamsiile și aterinele. Atuncipot fi pescuiți de pe digurile mai lungi

și, uneori, chiar și de pe cele care nuavansează prea mult în mare. Ne trebuieo vargă lungă de 3,5-4 metri, de puteremedie/mare, capabilă să lanseze celpuțin 30-50 de grame, preferabil cuacțiune de vârf. O mulinetă robustă,din clasa 4000 sau mai mare, ce poatestoca cel puțin 100-150 de metri de firde 0,20-0,25, va echilibra bine lanseta,permițând lansări la distanțe mai mari.„Muștele” artificiale ale țaparinei, legatepe firul principal, de regulă pe cârligecu tijă lungă, imită peștișorii pradă,preferați de stavrizi. Se pot înșira 8-12muște pe chiostece, iar la capătul mon-turii se leagă un plumb cilindric/lun-guieț, de cel puțin 30 de grame. Lapartea superioară a țaparinei se poateatașa o plută care are rolul de a modificaunghiul liniei țaparinei în timpul recu-perării, reducând în același timp posi-bilitatea agățării plumbului pe fundulapei. Recuperăm relativ lent, pentru amenține țaparina în apropiere de su-prafața apei. Ridicând și coborând

vârful lansetei în timp ce mulinăm,animăm artificialele, ce vor evolua într-un „pompaj” permanent, imitând peș-tișorii pradă. Fiecare atac se simte înblancul lansetei, iar lucirile „arginților”vii nu vor întârzia să anime țaparina.

În ultimii ani însă, din păcate, sta-vrizii sunt tot mai puțini în zona lito-ralului nostru. Poluarea parea a fi unadin cauze, iar intervențiile neinspirateîn reconfigurarea malurilor au dus lamodificarea curenților litorali și astructurii substratului din aceastăzonă, cu implicații negative asupra re-surselor acvatice specifice. Sunt zilecând peștii apar, dar și perioade cândnu este nici urmă de ei. După spuselemai vârstnicilor localnici, „... când bateSudul, șansele la stavrid cresc…”. Cusiguranță, știu ei ce știu. Pentru noi,ca alternativă, rămâne și varianta pes-cuitului din barcă, în larg, unde, separe, putem avea încă satisfacția de aprinde „arginții vii” din valurile mă-rii...!

AUGUST 2018 | 37

C u toate că urmăream onlinecotele râului, am fost nevoiți șinoi, pescarii, să comunicăm

mai mult decât în mod normal, ca săne anunțăm în privința opacității apei,de cei care ajungeau pe malurile râu-lui pentru o partidă de pescuit. Ori-cum, chiar și în perioadele de vârf aleviiturilor, apele nu au ajuns la cotelede atenție.

Cum aflam că apa râului nu maiare o turbiditate crescută, făceam totposibilul să ajung și la o partidă depescuit la spinning. La început am zissă pescuiesc după avați. Deoarece nuprea am observat atacuri de avați lasuprafața apei, dar și din cauză că, peunde am încercat, avații au rămastotal indiferenți la nălucile și eforturilemele, am hotărât că e necesar să leacord un „armistițiu”, binevenit pen-tru ambele părți combatante. Lasomni am cam pregetat să încerc de-oarece, la unele partide din trecut,reușisem performanța de a pierde câ-teva năluci, printre blocuri de piatrăsau alte structuri, la adâncime, acolounde sălășluiesc mustăcioșii.

Până la urmă am luat hotărârea ca,atunci când apele râului nu prezintă oturbiditate crescută, să ies pentru câ-teva partide de pescuit după știuci.Am pescuit doar în două sau trei zone,după amenajări cu blocuri de piatră


Pescuit pe râuTEHNIC~

„Dințoasele” din largul râuluiText și fotografie DORU DINEA

Chiar dacă Oltenia a fost mai ferită față de alte regiuniale țării, precipitațiile pe perioade lungi de timp și,uneori, în exces, au creat multe probleme și aici. Datorită faptului că au fost alternanțe între perioadele cu precipitații și cele cu vreme însorită, cotele râului Jiuau fost fluctuante.

sau după coturi ale râului, unde apa aavut un curent de curgere lin sau linspre moderat.

Am încercat mai multe tipuri denăluci, cicade, linguri rotative, shad-uri dar, cele mai bune rezultate au fostla voblere lipless vibration sinking, culungimile de 5 și 7 centimetri. Cândapa a fost destul de opacă, am folositexclusiv voblerele cu un colorit char-treuse, white-chartreuse, firetiger. Cândapa nu mai era chiar atât de opacă,am folosit și voblere cu un coloritperch, hot perch sau natural shiner.

Pentru recuperarea nălucii am fo-losit, cel mai mult, tehnica stop&go.Recuperam voblerul cu viteză mică,cât mai aproape de substrat, pe o dis-tanță de o jumătate de metru sau unmetru lungime, iar între aceste recupe-rări efectuam pauze de la una până lacâteva secunde. Am mai folosit și teh-nica „în dinți de ferăstrău”, cu vitezede recuperare mici și, uneori, medii.

Foarte rar am avut atacuri în forță,brutale, din partea știucilor. Cele maimulte atacuri, dacă le pot numi așa,au fost cât se poate de discrete. Sim-țeam cum năluca nu mai vibrează șivine mai greu pe recuperare. Dințoa-sele apucau cu grijă năluca, ca nișteadevărate „doamne”, după care, cunăluca între dinți, înotau către mine.Trebuia să fiu foarte atent și să executînțeparea, altfel știucile expulzau nă-luca și plecau la plimbare de parcănimic nu s-ar fi întâmplat. Cât bunsimț, nu doreau să mă deranjeze!

Cu toate că apele au fost maiopace și mai crescute față de cota nor-mală a râului, destul de puține atacuriau fost în apropierea malurilor, iarmajoritatea atacurilor au fost la depăr-tare de acestea. Am avut multe atacuriși capturi de știuci de la treizeci șichiar patruzeci de metri distanță demaluri, în largul râului. Precizez că, și

acolo, apa prezenta curenți de curgerelini sau moderați.

Pe parcursul unei zile, știucileaveau anumite perioade în care atacaunălucile. Aceste perioade nu erau con-stante. Uneori atacau bine dimineața

și seara, atunci când temperaturile nuerau foarte crescute, alteori atacaumai mult după orele prânzului, cânderau cele mai ridicate temperaturi.Precizez că aceste perioade nu au fostneapărat legate de solunare. Însă amobservat că, întotdeauna, când veneaupescarii de staționar în zonele undepescuiam după știuci, începeau să facăgălăgie și să lanseze des plumbi câtpumnul, puteam să caut liniștit altezone de pescuit sau pur și simplu săplec la plimbare, pentru că de știuci numai putea fi vorba.

De câțiva ani, știuca a început să-și facă simțită din ce în ce mai bineprezența și în zona din aval de barajulde la Ișalnița, iar acest fapt este cât sepoate de benefic. De asemenea, pen-tru pescarii de spinning, știuca repre-zintă partenerul care poate oferisatisfacții și clipe de relaxare pe toatăperioada anului, indiferent de ano-timp, excluzând, bineînțeles, perioadade prohibiție.

AUGUST 2018 | 39

Am încercat maimulte tipuri de năluci,

cicade, linguri rotative,shad-uri dar, cele mai bunerezultate au fost la voblerelipless vibration sinking, cu lungimile de 5 și 7centimetri. Când apa a fostdestul de opacă, am folositexclusiv voblerele cu uncolorit chartreuse, white-chartreuse, firetiger. Cândapa nu mai era chiar atât deopacă, am folosit și voblerecu un colorit perch, hotperch sau natural shiner.


noutăți de prin magazineABREVIS

Fișa de livrare se completează la oficiul poștal (localitatea, codpoștal, adresa domiciliu, destinatar)F.S.P.-1 Cod fiscal 1002600023242Întreprinderea de Stat „Poșta Moldovei”

TALON DE ABONAMENT

VÂNĂTORUL ȘI PESCARULMOLDOVEIIndex – 32.87612 luni – 150 lei MD

Sunline Siglon FC -vizibilitate minimă,capturi maxime

Compania niponă SUNLINE estenumărul 1 pe piața japoneză (JDM sauJapan Domestic Market), datorită cali-tății extraordinare a firelor produse.Într-o piață care nu acceptă compro-misuri și cere doar cele mai perfor-mante produse, companiile care li-vrează la cele mai înalte standarde seimpun.

Siglon FC este un fir din 100% fluo-rocarbon, destinat înaintașilor/ strune-lor sau fabricării liderelor de muscă.Disponibil la role de 50 de metri cudiametre între 0,14 și 0,49 mm, SiglonFC acoperă toate necesitățile pescarilorîn materie de strune cât mai puțin vizi-bile în apă, care sunt, de asemenea,foarte rezistente la nod și la abraziune.

Datorită indicelui de refracție egalcu cel al apei, firele din fluorocarbonsunt aproape invizibile pentru pești sau,cel puțin, nu reflectă lumina și nu de-ranjează la fel precum firele din mono-filament sau cele textile. La fel de po-trivite sunt și pe tamburii mulinetelorde BFS (Baitfinesse System), unde în-cărcăturile maxime sunt de 50 m, pen-tru că tamburii sunt foarte puțin adânci,pentru a reduce greutatea totală și iner-ția în pescuitul cu năluci sub 5 g.

Siglon FC - calitate și performanțe„Made in Japan”, la cele mai bune pre-țuri.

AUGUST 2018 | 41

SEPTEMBRIE 2018VÂNZ~RI

1 S 3.25 8.53 15.46 21.332 D 4.13 9.34 16.34 22.213 L 5.06 10.23 17.22 23.12 U.P. 6.40 19.484 M 5.49 11.12 18.09 -5 M 0.13 5.53 11.35 18.176 J 0.51 6.42 12.26 19.037 V 1.43 7.34 13.19 19.568 S 2.35 8.25 14.11 20.499 D 3.27 9.16 15.01 21.31 L.N. 6.47 19.3710 L 4.15 9.51 15.54 -11 M 0.01 5.14 11.57 17.4212 M 0.45 6.09 12.42 18.3613 J 1.31 6.54 13.39 19.2314 V 2.20 7.46 14.26 20.1115 S 2.56 8.32 15.14 20.5816 D 3.49 9.24 16.09 21.4717 L 4.37 10.16 17.02 22.33 P.P. 6.56 19.2218 M 5.24 11.13 17.47 -19 M 0.09 5.34 11.16 18.0320 J 0.57 6.21 12.01 18.4621 V 1.41 7.12 12.54 19.3222 S 2.32 8.04 13.31 20.1623 D 3.15 8.56 14.19 21.0424 L 4.05 9.49 15.09 21.5425 M 4.51 10.33 16.05 22.46 L.P. 7.05 19.0726 M 5.43 11.24 16.51 -27 J 0.11 5.41 11.05 17.2128 V 1.06 6.36 11.48 18.1329 S 1.51 7.22 12.37 19.0830 D 2.43 8.15 13.21 19.54

STROPI… LA PESCUITION MIHAIU

ZIUA ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAZELE LUNII SOAREFAVORABILE PESCUITULUI RĂSARE APUNE

mica publicitateVând armă de vânătoare MERKELSUHL cal. 16 împreună cu toc depiele, la prețul de 2.000 lei. Tel. 0741-013.022.

Vând sistem ochire model WN. 300,cătare, antișoc, fibră roșie lumines-centă, înălțător, semișină ochire ra-pidă, la prețul de 150 ron. Tel. 0745-370.948.

CANICULĂRezolvarea din numărul trecut

REBUS

ORIZONTAL: 1) Stropitori ...la iarbă verde. 2) Aprins cel mai mare pește (fig.) – Arici în barcă!3) Pește nemaivăzut – Doctor la drept! – Ast-fel. 4) Solzi de biban! – P de la …pește. 5) Pes-car fără scrupule – Loc de acostare. 6) Vine dehac prăzii. 7) Nu merge de multe ori la apă(masc.) – Primele hamsii! 8) Mâner de undiță– Fără pereche. 9) Cap de sturion! – Mașină deteren …agricol. 10) Cută a pielii fără solzi –Dintr-un șirag! – 14 știuci!VERTICAL: 1) Știe când trebuie să stropească.2) Un fel de… fâțe (fig). 3) Lasă pielea să res-pire – Aureolă. 4) Coadă de erete! – Uniuni alevânătorilor și pescarilor. 5) Ieșiri în relief. 6) Fe-rește bucatarul – Face parte din …puiet. 7) Prins bine în carne – Poveste cu pescari și si-rene (fig.). 8) La intervale mari de timp – 17 ca-racatițe! 9) Puiet bun de stropit (sing.) –Dezordine. 10) Epocă – Plug de lemn.

Dicționar: IRA.


Doritorii se pot adresa pentru informații d-lui Mihai Neagu, la tel. 0727-985.219.

A.G.V.P.S.

anunță valorificarea

următorilor

câini și căței:

Câinii și cățeii, vaccinați și dehelmintizați, se vând la prețurile de mai sus, care TVA inclus, cu carnete de sănătate și certificate de proveniență.

O femelă de copoi ardelenesc standard, gestantă de cca. 20 de zile cu un mascul de elită la lucrul în teren, învârstă de 2,5 ani, la prețul de 1.000 lei.O femelă de brac german cu păr scurt, scoasă de la reproducție, în vârstă de 10 ani, excepțională la prepelițe șifazani, mai puțin folosită la apă, la prețul de 520 lei.O femelă de brac german cu păr scurt, în vârstă de 6 ani, care lucrează bine la prepelițe și mediocru la fazani șiapă, la prețul de 1.000 lei.Un jagdterrier mascul, în vârstă de 8 luni, care a rămas cu vederea grav afectată din cauza unui tratament făcutla vârstă mică. Are constituție standard și lucrează deja, la mistreți în țarc și vizuină. Se oferă gratis.Un mascul de brac cu păr sârmos în vârstă de 3 ani, care lucrează bine la prepelițe, fazani, la apă și satisfăcătorla mistreți, la prețul de 2.000 lei.Un mascul de tekel sârmos standard, în vârstă de 8-9 luni, care lucrează bine la mistreți în țarc, la prețul de 520 lei.Un mascul de jagdterrier sârmos, în vârstă de 12 săptămâni, la prețul de 320 lei fiecare.Doi căței masculi și o femelă de tekel sârmos, în vârstă de 10 săptămâni, la prețul de 320 lei fiecare.

După 20 august, vor fi de vânzare 3 masculi și 3 femele de copoi alpin, la prețul de 320 lei fiecare.

1

2

3

4

5

678

876

543

21

CANISA CERNICAAUTORIZATĂ SUB NR. 0115-IF/18.11.2013

august/2018 - agvps.roagvps.ro/docs/revista/2018/08/vpr082018.pdf · non-vânătoare prin imagini...

Documents