uniţi întru supravieţuire - agvps.roagvps.ro/docs/vpm ianuarie 2016.pdf · înscăunarea sa,...

Uniţi întru supravieţuire

ISSN

977

1857

4505

08

Revistă lunaRă de infoRmaRe nr. 1 (67) ◆ ianuarie 2016

Vânătorul şi Pescarul Moldovei

Ministerul MediuluiAgenţia „Moldsilva“

Societatea Vânătorilorşi Pescarilor din Republica Moldova

ISSN 9771857450508

Vânătorul şi Pescarul Moldoveirevistă lunară de informare

Serie nouă în limba română

Adresa: MD-2005, mun. Chişinăustr. Şipotelor 2, et. 3

tel./fax: /373 22/ 24 20 27e-mail: [email protected]

Index: 32876

ConsiliUl de redaCţie

Oleg CIOCOI, preşedintele Consiliului Republican al SVPM

Alexei PALANCEAN, dr. în biologieAnatol SAVIN, doctor conferenţiar

Andrei MUNTEANU, dr. în biologieDumitru GALUPA, dr. în economie,

director ICAS

eChipa redaCţiei

Ionel CĂPIŢĂ, redactor-şefConstantin BÂRCĂ, redactor-şef adjunct

Igor GROSU, secretar responsabilVeronica VLĂDESCU,

redactorValeriu BUSUIOC, redactor-traducător

Alexandru BOSTAN, designer

Manuscrisele expediate pe adresa redacţiei nu se înapoiază autorilor.

De conţinutul materialelor sunt responsa-bili autorii. Ele nu reflectă în mod obliga-

toriu opinia, poziţia redacţiei.Retipărirea oricărui material este permisă

doar cu acordul redacţiei.

Continuă abonarea la revista VPMIndex: PM32876

Costul unui exemplar – 12,5 lei

s u m a R

Editor ia l CoNStaNtIN BârCă Microbul dezbinării nu cade din Cer . . . . . . . . . . . . . 1

Punctul pe iaNdreI MuNteaNu

Uniţi întru supravieţuire . 2

Aderarea la SVPM: Cum şi de ce? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4

ManagementRemizele sezoniere . . . . . . . 5

Evaluăr iaNdreI MuNteaNu, aNatol SavIN

Avem sau nu avem vânat? 6

Aprecier iRecunoştinţă şi îndemn . . 8

Car tea RoşieNurca europeană . . . . . . . . . 9

ActualÎn atenţia proprietarilor de câini . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

ActualeugeN JIaNu

Neconvenţional, adică pu-ţin mai altfel despre bra-conajul nostru cel de toate zilele… . . . . . . . . . . . . . . . . . 10

Ant ibraconajIoN groza

Sângerând la Sângerei… 11Cu becuri… după iepuri 11

Z oofaunaIoNel PoP

Despre iepuri, despre vulpi… . . . . . . . . . . 14

In memoriamtudor ColaC

Dr. Vadim Nesterov, dalbul călător…. . . . . . . . . . . . . . . . 15

AB C-ul vânătoruluiReguli de ochire a vânatului . . . . . . . . . . . . . . 16

Cu paharul , cu TărcucitaChe BârCă

O vânătoare experimentală . . . . . . . . . . .18

Întâmplăr iNIColae CrIStoveaNu

Dansul cartuşelor sau cu brenneke la sitari… . . . . . 20

Alice ş i câr l igeCu pana la pălărie, cu puşca... la poezie . . . . . 21

Iht iologieduMItru Bulat

Ghidrinul şi Osarul . . . . . 22

vladIMIr ruSNaC

Şi peştii... ne amăgesc . . . 23

Curiozităţ itatIaNa PavleNko

Lucruri interesante despre potârnichi . . . . . . . . . . . . . . 24

/ Nr. 1 • 2016 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 1

Prefer conflicte să provocPrintre sus-puşi, căci, din trufie,Ei se mănâncă reciprocŞi-mi cade câte-un os şi mie…

Efim Tarlapan. Tactică

Vechiul dicton latin cu dezbinarea, desigur, e vechi de când l-au constatat latinii, dar pentru neamul nostru moldo-român mereu e… nou şi mereu actual, pentru că în toate şi pentru toţi e cu efect

pe aşteptate. Vrei să fii văzut-auzit, înalţă-te pe călcâie şi fă zâzanie! Doreşti ca bi-nele pentru altul pe care nu-l prea suferi să se aşchieze în rău — nu uita de dicton! Capra vecinului încă n-a pierit? Fă ceva, ca să nu se mai bucure! Domină-l!

Astfel, cetăţeanul nostru, cu toată „suveranitatea şi independenţa“ de după 1989 încoace şi cu toate regimurile care s-au pus doar pe gâlceavă, ciorovăială po-litică, demagogie şi minciună, tot calcă în străchinile prezentului cu dezbinarea, „se integrează“ în Europa şi în lumea civili-zată doar cu ţâfna pe nas, cu lăcomia şi vanitatea la braţ, ura faţă de tot şi de toate ce nu merg în pas „cu linia de partid şi cu liderul“, interesul de gaşcă şi pofta mes-chină de-acasă, din familie şi din suflet, dacă-l mai are.

Dezbinarea, în hăul în care am nime-rit cu toţii, pentru mulţi-mulţi s-a trans-format în „stil de viaţă“, a devenit un fel de năframă-icoană, carte de vizită, de căpătâi de pe care nu-şi mai ridică capul. Dezbinarea în societate a ajuns politică de parlament, de instituţie, de stat. Au, câte partide avem, de nu le mai ştii numărul, care, în sudoarea frunţii, se împroaşcă re-ciproc verbal, dar şi prin căţeluşi de presă, audiovizual, Internet, făcători de opinii, analişti, bloggeri (vorba de mai ieri: Să se arunce osul — un câine oricând se va găsi!), doar ca să atace partea adversă, să calce în picioare „duşmanul de clasă şi al

„boborului“, să desfacă unitatea în bucăţi, pentru că — lucru ştiut! — aşa e mai uşor să domini, să te crezi „suveran, indepen-dent“.

De microbul dezbinării, zic, e conta-minată întreaga clasă politică de la noi, dar şi societatea. Microbul acesta însă nu cade din Cer. Cade din vârfuri de limbi, urcate în tribune, din minţi bolnave şi iresponsabile. Aerul pe care îl respirăm, de la o „luare de cuvânt“ la alta, e îmbi-bat cu acest microb. Degetele cu care am deschis aparatul de radio sau televizorul — şi ele sunt contaminate de acest bacil. Îl avem şi pe palmele întinse semenilor, pe tălpile încălţămintei cu care ieşim în stra-dă, în lumea derutată şi înrăită, revoltată şi… dezbinată.

Uitaţi-vă ce se face în jur. Ce vedeţi? Lumină pe chipuri? Oameni zâmbind fericit? Nu prea! La ţară lumea merge cu ochii în pământ, grăbită, oţărâtă… La oraş, dacă întrebi pe cineva ceva, te pri-veşte buimac, neîncrezător, cu teamă, de parcă ai intenţiona să-i faci vreun rău, să-l ataci, să-l buzunăreşti. Rar cine se opreş-te, te ascultă, îţi răspunde… Rar. În trans-portul public toţi se feresc, de parcă s-ar teme să se atingă unul de altul.

Lumea noastră a ajuns să-şi ducă tra-iul în suspiciune, nucleul căreia cred că se trage tot din acelaşi microb al dezbinării, când fiecare s-a închis în propria găoace, a îmbrăcat propriile zale sau cochilie, de sub care priveşte ce se mai întâmplă în jur, dacă nu cumva vine vreun pericol peste el şi… În celelalte — da-ar măcar potopul, nu-l priveşte, nu-l doare!

Ăştia suntem noi, cei de mai ieri, dar şi de azi — contaminaţi, dezbinaţi, suspi-cioşi la tot pasul şi slabi cu duhul. Pentru că noi, în primul rând, am vrut, am per-mis ca dezbinarea să ne domine.

Priviţi, repet, cum „se lucrează“. În campanii suntem „îndulciţi“ cu promisi-uni deşarte, minciuni gogonate, slogane, lozinci… „întru fericire şi bunăstare“. Dar după? Un partid, urcat sus, la tri-bună, taie în dreapta şi în stânga, crapă şi desface, judecă trecutul autoritar (dar pe nimeni nu pune la dubă!) şi condam-nă prezentul corupt (dar nu spune de cine e corupt), îndeamnă ca societatea să păşească spre un viitor „cu mult mai luminos“ (cu izmana pe băţ?). În afara

unui elementar program de guvernare, fără cap pe umeri, dar cu mare orgoliu, mereu cu zurba şi cu bulbucii la gură, demnitarii se rânduiesc în fotolii şi „ac-tivităţi“, pe „foştii“ făcându-i „negri“, lor atribuindu-şi doar străluciri. Un minis-tru pune cruce pe tot ce s-a făcut până la înscăunarea sa, neagă, dă jos, împrăştie. Un altul se postează cu interdicţii, demi-sii, varsă şi toarnă zoi pe capul altora… Dezbină şi domină, mai pe scurt, sub aureola „activităţii fructuoase întru bi-nele „boborului“. Şi aşa an de an, de la „principii“ la „valori“, de la un partid la o „fracţiune“, de la o coaliţie la o alianţă, de la un mandat la altul. Prin dezbinare, pentru că… amintiţi-vă de vechiul dic-ton: Divide et impera!

Prin acest „Divide et impera!“ şi azi se taie din ţări şi teritorii, comunităţi şi po-poare. Cu arma dezbinării se spulberă şi se îngroapă idealuri naţionale, valori incon-testabile şi personalităţi de marcă, se toc-

mesc vânzări de ţară şi de neam, familie şi destin.

Asta e încărcătura microbului ce li s-a băgat pe gât şi unor oameni cu puşca în spate. Fac parte dintr-o societate unitară, care constituie o forţă, o putere, dar în care unii demnitari încearcă să lovească, s-o dezbine. Acei cu interesul de partid pus în capul mesei, unde comunistul e contra de-mocratului, socialistul contra liberalului… toţi contra tuturor, însă fiecare în parte — pentru dezbinare şi dominaţie. Astfel, şi cei „unii“, cu carnet de vânător în bu-zunar, s-au trezit cu cozile răsucite, dar se simt parcă şi ei mai mari, mai tari, mai… demnitari. Şi hai să umble, să facă sluj, să ceară, solitar, „suveranitate, independenţă, domnie…“ Pe cât timp — nu ştiu. Pentru ce — nici atâta! Poate ca să fie şi ei „în rând cu lumea“? Păi, şi aşa sunt, cu toţii suntem contaminaţi de acest microb al învrăjbirii, revoltării, neîmpăcării şi dezbinării, nu?

Asta ne-o dorim? CoNstaNtiN BârCă

Microbul dezbinării nu cade din Cer

2 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 1 • 2016 /

În decursul evoluţiei lumii vii, majoritatea organismelor, inclusiv omul, a tins spre orga-nizarea diferitor forme de via-ţă, unindu-se pentru a supra-vieţui. Drept că unirea deseori

parcurgea anevoios din varii motive.

Mi-am adus aminte de po-vestea sfătosului Ion Creangă „Moş Ion Roată şi Unirea“, cu-noscută de noi toţi, unde moş Ion Roată nu credea că la ridi-carea pietrei vor pune mâna şi boierii. Adică, pierderea încre-derii deseori este un factor ho-tărâtor ce împiedică atingerea scopului.

În societatea umană sunt două categorii de oameni — constructivi şi distructivi. De coraportul dintre ei şi, mai ales, de conducători depinde succesul.

Republica Moldova este ca un colţ de rai, cu natură bo-gată şi oameni harnici, însă lumea suferă, noi toţi purtăm pe umeri „povara bunătăţii noastre“, deoarece ne compor-

tăm ca lebăda, racul şi ştiuca din fabula lui Krâlov. Pentru că în societate unire nu-i. În acest sens pot fi aduse multe exemple — din domeniul po-litic, economic, social etc. care, nici pe departe, nu vorbesc de consolidare, ci doar despre dezbinare.

Dar cu gospodăria cinege-tică naţională ce se întâmplă, vreau să întreb? Mai bine de două decenii e văduvită. Be-neficiarii principali ai ei sunt Agenţia „Moldsilva“, respon-sabilă de vânatul din sectorul forestier, şi Societatea Vână-torilor şi Pescarilor din Mol-dova (SVPM), cu vânatul din agrobiocenoze. Atât vânatul de talie mare, cât şi cel cu blană şi cu pene folosesc ambele tipuri de ecosisteme. Beneficiarii, va-săzică, ar trebui să-şi unifice strategia şi tactica de gospo-dărire. Unirea acestor sectoare însă nu a avut loc — a eşuat! Şi eşecul a dus doar la degradare. Însuşi Ministerul Mediului, ca verigă importantă în consoli-darea forţelor şi aplanarea coli-ziunilor, nu şi-a jucat rolul ce-i revine în opera de conservare a naturii, lăsând lumea să se des-curce cum vrea şi cum poate, fie măcar şi prin intrigă, sepa-ratism, obrăznicie şi lipsă de profesionalism. Aşa au răsunat şi unele voci chiar în public, în sânul SVPM. Cine a fost (şi mai este!) catalizatorul, dacă nu acelaşi Minister al Mediu-lui? Vânătorilor li se impută fel de fel de „practici“ urâte, dar cine, până la urmă, îşi suflecă mânecile şi contribuie la solu-ţionarea problemelor majore în domeniul cinegetic? E bine că se continuă înfiinţarea unor gospodării de creştere a faza-nului, raţei mari, iepurelui de vizuină ş. a., dar e foarte rău că se încearcă distrugerea a ceea ce deja s-a creat.

Pe la finele sec. al XX-lea

efectivele vânatului paricopi-tat (cerbi, căpriori, mistreţi) s-au redus catastrofal. Pentru stoparea declinului vânatului, printr-o dispoziţie specială, Guvernul a sistat vânătoarea la cerb şi căprior pe un termen de doi ani (1996—1997), dar nu i s-a mai pus punct nici azi. Şi? Efectivele acestor specii, spre regretul nostru, au rămas aproape la nivelul anterior, dacă nu s-au micşorat şi mai

mult. Dispoziţia cu pricina s-ar fi încununat de succes, dacă, de rând cu Agenţia „Moldsilva“, ar fi fost încadrată şi Societatea Vânătorilor şi Pescarilor din Moldova, cu forţele proprii.

Gestionarea în comun a trupurilor insulare mici de pă-dure, amplasate în terenurile agricole, credem, ar fi fost cu totul alta. Estimările prealabile ale potenţialului populaţiilor de căprior şi cerb nobil de-monstrează că, în cei 17 ani de

punctul pe i

Uniţi întru supravieţuireinterzicere a vânătorii, efecti-vele lor puteau să crească la cca 16 mii de căpriori şi în jur de 600 de cerbi comuni.

E cunoscut, de asemenea, faptul că prin anii 80 ai sec. al XX-lea se înfiinţase un ecotip de căpriori de câmp care, gra-ţie neglijenţei organelor de re-sort, în curând a dispărut, iar pădurile insulare aşa şi stau în orfelinat din punct de vedere al vânatului. Aceeaşi poveste s-a

derulat şi cu fazanul: dacă se aborda corect problema pădu-rilor insulare, în situaţia defici-tului de habitate optime pentru colonizarea acestei specii, altfel ar fi parcurs şi aclimatizarea ei.

Lumea animală, inclusiv vânatul, trebuie protejată nu numai de maladii, braconaj, prădători, ci şi de cei care, în loc să se unească, întru binele Naturii şi al speţei umane… dezbină. În astfel de condiţii cum să supravieţuieşti?

Prof. dr. aNdrei MUNteaNU


În conformitate cu Hotărârea din 3 decembrie 2015 a CR al SVPM cu privire la stabilirea tarifelor pentru serviciile prestate şi Ordinul Direcţiei

SVPM nr. 24-A din 10 decembrie 2015, sunt aprobate următoarele:

1. Tarife pentru vânători:a) noi aderaţi:

Categoria vânătorilorTaxa de aderare

(lei)

Cotizaţia de

membru(lei)

Prestaţia de

muncă(lei)

Bilet de

vânător(lei)

Fişa candi-

dat(lei)

Statut(lei)

Total(lei)

− noi aderaţi 3000 250 450 10 5 10 3725− descendenţi din familii de

vânători în locul părintelui 1000 250 450 10 5 10 1725

− colaboratori ai SVPM 1000 250 Scutit 10 5 10 1275− invalizi de război, invalizi de

muncă de grupele I sau II, cei care au depăşit vârsta de 62 ani

3000 250 Scutit 10 5 10 3275

b) membri ai sVPM:

Termenele de achitare Cotizaţia de membru (lei)

Prestaţia de muncă (lei)

Total(lei)

01.01.2016 – 31.03.2016 250 450 70001.04.2016 – până la deschiderea sezonului de vânătoare 250 1000 1250de la deschiderea sezonului de vânătoare – 31.12.2016 250 1500 1750

c) membri ai sVPM care beneficiază de înlesniri:

Categoria vânătorilor Cotizaţia de membru (lei)

Total(lei)

− invalizi, grupele I sau II,− membri ai SVPM care au atins vârsta de 62 ani, − colaboratori ai SVPM, membri ai Consiliului Republican al SVPM

250 250



Total(lei)

− preşedinţi ai colectivelor primare 250 450 700− preşedinţi ai colectivelor primare, alţi membri ai SVPM

care au executat prestaţia de muncă 250 scutit 250

− membri ai SVPM care au depăşit vârsta de 70 ani 50 scutit 50

d) membrii de onoare ai sVPM:



Total(lei)

− membri ai SVPM de toate categoriile 250 scutit 250− membri ai SVPM care au depăşit vârsta de 70 ani 50 scutit 50

2. Tarife pentru pescari:a) noi aderaţi:

Categoria pescarilorTaxa de aderare

(lei)

Cotizaţia de membru

(lei)


Bilet de pescar

(lei)

Total (lei)

− noi aderaţi 200 250 50 10 510− colaboratori ai SVPM, invalizi de război,

invalizi de muncă, grupele I sau II, cei care au depăşit vârsta de 62 ani

200 250 scutit 10 460

− care au depăşit vârsta de 70 ani 200 50 scutit 10 260

b) membri ai sVPM

Categoria pescarilor Cotizaţia de membru (lei)


Total(lei)

− membri ai SVPM 250 50 300− invalizi de război sau invalizi de muncă, grupele I sau II,− care au atins vârsta de 62 ani, − preşedinţi ai colectivelor primare, membri

ai Consiliului Republican al SVPM

250 scutit 250

− care au depăşit vârsta de 70 ani, − colaboratori ai SVPM 50 scutit 50

Tarife pentru permisul de pescuit sportiv şi de amatori la bazinele ac-vatice aflate în gestiunea SVPM:

Permis pescuit (zi) (lei) Permis pescuit (sezon) (lei)

pentru membrii SVPM 30 100

pentru alte persoane 70 450

3. Tarife pentru secţia chinologică (pentru fiecare unitate):

Taxa de aderare(lei)

Cotizaţia anuală(lei)

Paşaportul câinelui(lei)

Total(lei)

noi aderaţi cu diplomă 150 30 50 230 noi aderaţi fără diplomă 150 100 50 300membri ai SVPM cu diplomă — 30 — 30membri ai SVPM fără diplomă — 100 — 100

identificarea originii 340 lei formarea unor deprinderi ale câinelui pontator 50 lei/oră

eliberarea certificatului de acuplare 50 lei arenda volierului în hotelul pentru câini (întreţinerea) 35 lei/zi

fişa căţelului 30 lei hotelul pentru câini (hrana) 15 lei/ziact despre conţinutul montei 50 lei instruirea raselor de vizuină (la o repriză) 100 leiparticiparea la concursul de exterior a unui câine de la un posesor 200 lei participarea la testări lucru de teren

a unui câine de la un posesor 250 lei

participarea la concursul de exterior a doi câini de la un posesor 150 lei participarea la testări lucru de teren

a doi câini de la un posesor 200 lei

participarea la concursul de exterior a trei şi mai mulţi câini de la un posesor 100 lei participarea la testări lucru de teren

a trei şi mai mulţi câini de la un posesor 150 lei

participarea la competiţii, lucru de teren 300 lei

Tarif de compensare a eventualelor accidente la vizuină — 500 lei, în caz de efect letal al vulpii. În caz de supravieţuire a vulpii, această sumă este restituită posesorului.

4. Servicii prestate de Centrul de instruire cinegetică.

arenda „schit” sau „trap” (p/u cei care nu sunt membri ai SVPM) 150 lei/ora

arenda pavilionului (o sesiune) 200 lei

costul unui panou de tras la ţintă (mistreţ) 7 lei

arenda armei 50 lei/ora

serviciile instructorului 50 lei/lecţia

preţul comercial al unei palete/taler 4 lei/buc.

preţul angro palete/talere (de la 1000 buc.) 3 lei/buc.

preţul unei palete/taler pentru predarea minimului vânătoresc şi desfăşurarea com-petiţiilor sportive în ST raionale incluse în planul calendaristic al SVPM pe anul 2016 2 lei/buc.

preţul unei palete/taler pentru desfăşurarea competiţiilor regionale şi republicane gratis

5. Sumele se achită integral, conform tarifelor stabilite, informație ofe-rită de către managerul subdiviziunii teritoriale respective sau de preşe-dintele colectivului primar. Vânătorul, membru al SVPM, le achită perso-nal, în baza buletinului de identitate, la filialele Moldova Agroindbank.

Permisul de vânătoare se va ridica cel târziu până la data de 5 a lunii ur-mătoare (ex.: a achitat în martie, permisul îl ridică, cel târziu, la 5 aprilie).

Amenda pentru pierderea permisului de vânătoare, carnetului de vână-tor — 100 lei + costul documentului.

Preşedintele CR al SVPM Oleg CiOCOi

Director SVPM Simion iSTRATi

s o C i e t a t e a V â N ă t o r i L o r Ş i P e s C a r i L o r d i N M o L d o V a

Tarife pentru serviciile prestate



Examinarea stării de lu-cruri privind aderarea candi-daţilor la Societatea Vânători-lor şi Pescarilor din Moldova în ultimii ani a demonstrat că ordinea şi condiţiile Regu-lamentului respectiv au fost frecvent şi grav încălcate. Evi-dent, nu s-a ţinut cont de ter-menele stabilite pentru stagiul de candidat, de antrenarea lui în instruiri practice şi teore-tice. Comisiile de examinare a candidaţilor nu au întocmit procese-verbale privind nive-lul de cunoştinţe în materia de bază legislativă, biologie a animalelor, reguli cinegetice, măsuri de securitate în mânu-irea armei etc. Faptul ca atare, fără îndoială, pune în umbră activitatea SVPM, pe ansam-

blu, oferă posibilităţi de adera-re unor oameni întâmplători, lacomi, care sfidează normele etico-morale, sunt ghidaţi de considerente de conjunctură, năravurile „modei“, dorinţa de a obţine anumite facilităţi, urmărirea unor scopuri mes-chine, cu totul streine cauzei vânătoreşti. Toate acestea au şi motivat întreprinderea unor măsuri urgente şi cardinale pentru a redresa situaţia, în co-relaţie cu principiile şi normele practicate în mai multe ţări eu-ropene.

Astfel, în şedinţa din 3 decembrie 2015 a Consiliului Republican al SVPM au fost examinate şi aprobate unele modificări la Regulamentul privind aderarea la membrii

SVPM, scopul urmărit fiind sporirea responsabilităţii per-sonale, altoirea cunoştinţelor profunde în domeniul cinege-tic, a calităţilor morale, con-vingerilor sănătoase, mândri pentru apartenenţa la una din-tre cele mai vechi organizaţii publice din Moldova.

Regulamentul prevede cre-area unei Comisii republicane care va verifica pregătirea te-oretică şi practică a viitorilor membri ai SVPM. Candidaţii vor fi pregătiţi în termen de şase luni, în cadrul subdivizi-unilor teritoriale ale SVPM, după care vor fi supuşi testării. Cei care vor demonstra cunoş-tinţe suficiente, vor fi invitaţi să susţină examenul în faţa Comisiei republicane, în com-

ponenţa căreia vor intra repre-zentanţi ai Societăţii, Ministe-rului Mediului, Ministerului Afacerilor Interne, Institutului de Zoologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

Comisia va evalua capaci-tăţile şi abilităţile candidaţilor, cunoştinţele privind domeniul cinegetic, protecţia naturii, re-gulile vânătorii, măsurile de securitate în mânuirea armei, biologia animalelor, etica şi cultura vânătorească.

Stabilirea nivelului de pre-gătire a viitorilor membri ai SVPM se va desfăşura gratuit, o dată în semestru, la Chişinău sau în regiunile de Nord şi de Sud ale republicii.

redaCţia reVistei VPM

Aderarea la SVPM: cum şi de ce?

IanuarieVâNătoare

Este permisă vânătoarea la vulpe şi la fazan până pe 10 ianuarie.LUCrări BiotehNiCe

Este repartizat nutreţul pen-tru alimentarea suplimentară a animalelor sălbatice în peri-oada rece a anului.

Se efectuează aprovizionarea sărăriilor.

În funcţie de cantitatea preci-pitaţiilor în formă de zăpadă, se vor face pârtii de acces al vânatului până la locurile de hrănire complementară.

În comun cu colaboratorii Inspectoratului Ecologic de Stat şi ai Inspectoratului Ge-neral de Poliţie se efectuea-ză razii pentru combaterea braconajului şi a încălcărilor regulilor de vânătoare în te-renurile gestionate de SVPM.

În fondurile de vânătoare ges-tionate de SVPM este organi-zată reglarea numerică a ani-malelor dăunătoare de pradă.

Sunt construite cuiburi artifi-ciale pentru păsări acvatice.

Este perioada favorabilă pen-tru colectarea stufului pentru lucrările biotehnice preconi-zate în anul curent.

aCtiVităţi îN sUBdiViziU-NiLe teritoriaLe

Sunt desfăşurate adunările de dare de seamă în colecti-vele primare ale subdiviziuni-lor teritoriale.

Colectivele primare prezintă dările de seamă privind do-bândirea faunei de interes cinegetic.

Demarează adunările anuale la nivel raional/municipal.

Începe achitarea cotizaţiilor de membru al SVPM pentru anul 2016.PesCUit, PisCiCULtUră

Dacă au dat îngheţurile, se fac copci pentru oxigenarea apei, inclusiv cu maldăre din stuful rezervat.

Se verifică starea digurilor şi instalaţiilor de scurgere.

Se preiau probele de apă în vederea supravegherii pro-centajului de oxigen solvabil.

CaLeNdarUL LUCrăriLor BiotehNiCehotărâreaCr al sVPM

Cu privire la purtarea la vânătoare a vestelor şi chipiurilor reflectorizante sau de culoare luminoasă

3 decembrie 2015

În scopul sporirii eficienței securității, Consiliul Republican al SVPM a decis ca participanții la partidele de vânătoare colectivă să poarte veste și chipiuri reflectorizante sau de culoare luminoasă, în-cepând cu 01.08.2016.

Prezenta hotărâre va fi implementată de direcția SVPM, controlul respectării ei revenind managerilor ST ale SVPM.

Preşedintele CR al SVPM Oleg CiocoiSecretarul CR al SVPM Tudor Colac

Nota redacţiei:Vânătoarea în colectiv presupune o gamă

diversă de metode şi mijloace sigure, cu şi fără gonaci/hăitaşi. Ea poate fi şi individuală sau în grupuri restrânse, cu pândă, chemă-toare, atrape, câini etc. O condiţie obligatorie e şi instruirea participanţilor privind regulile de securitate, sub semnătură personală.

Au fost diverse cazuri când, din lipsa hainelor reflectorizante, s-au produs incidente regretabile de rănire a vânătorilor sau chiar soldate cu decese.

Peste hotare vânătorul este obligat să poarte cu sine poliţa de asigurare medicală, pe care o recomandăm şi membrilor SVPM. În majoritatea ţărilor europene – obligatoriu! – vânătorii, gonacii poartă veste şi chipiuri reflecto-rizante. În caz de vizibilitate redusă, acestea pot să le asigure viaţa.

Prezenta hotărâre, azi, e doar o recomandare utilă. Mâine, sperăm să devină Lege!


Remizele sezonieremanagement

aVizPieile de vulpi, vânate în ultimele două

luni, sărate și uscate, se achiziționează la Bălți, contra plată (tel. de contact: 069253740).

Remizele sezoniere sunt formate din plante anuale, preponderent cu tulpina în-altă (floarea-soarelui, porumbul), este ac-ceptabil topinamburul. Remizele sezonie-re rămân necosite peste iarnă. De regulă,

acestea reprezintă fâşii (de dorit, în formă de zigzag pe lungimi de zeci şi sute de me-tri, late de 8–5 metri. Remizele sezoniere se înnoiesc în fiecare an. Ele pot îndeplini funcţii furajere şi de protecţie ori numai de protecţie. Răzoarele cu arboret şi tufişuri dese, luminişurile în pădure, cu vegetaţie ce creşte firesc în locul copacilor tăiaţi, fâşiile forestiere în câmp — toate pot în-deplini cu succes funcţiile remizei. Pentru crearea acestora în structura plantaţiilor agricole sunt alese locurile puţin potrivite pentru scopuri agricole (pantele ravenelor, postatele nisipoase etc.), îndepărtate de localităţi şi drumuri. Pe terenurile silvice remizele sunt create concomitent cu plan-tarea culturilor silvicole sau împădurirea terenurilor neproductive. Remizele pot fi amenajate cu unele construcţii artificiale în formă de zăplazuri sau grămezi de de-şeuri în urma tăierii copacilor, plasate în rânduri sau grupuri.

Remizele devin atractive pentru ani-male ca sursă de nutriţie. Suprafaţa remi-zei, în funcţie de condiţiile concrete, poa-te varia de la 0,25 ha până la câteva zeci

de ha. Remizele sezoniere sunt populate mai întâi de toate de animalele mici (ie-puri, căprioare, potârnichi, fazani etc.); uneori aici îşi găsesc adăpost căprioarele. Vara animalele sălbatice de câmp au des-tulă hrană pretutindeni, iarna situaţia se schimbă radical. Remizele pot fi concepu-te pe suprafeţe masive, dar este mai opor-tun de a crea remize pe postate aparte mai mici cu suprafeţe de la 0,5 până la 2,0 ha, amplasate în formă de mozaic. În structu-ra remizelor mai mari de 2 ha, vor fi pre-văzute sectoare furajere (0,5 ha). Remizele pot prezenta interes pentru iepuri într-o rază de 3 — 4 km, pentru potârniche — 1 km.

Cerinţe generale în vederea creării şi amenajării remizelor

Procedând la amenajarea remizelor, este firesc să ţinem cont de mai multe cerinţe de ordin general: amplasarea în locuri unde animalele sălbatice sunt de-ranjate într-o măsură mai mică, structu-rarea echidistantă uniformă pe teritoriul

gestionat; alegerea unor dimensiuni opti-male pentru fiecare remiză, pentru ca pe timp de iarnă să nu fie dificilă organizarea nutriţiei suplimentare; prezenţa unei sur-se de apă în vecinătate (lac, baltă, râuleţ, pârău) şi locuri pentru prundişuri şi scăl-dători; protecţia împotriva vânturilor reci.

Remiza permanentăRemiza permanentă trebuie prevăzută

cu un gard viu de protecţie pe perimetru

cu lăţimea de la 0,5 până la 5,0 m (propor-ţional cu dimensiunile remizei); din direc-ţia vânturilor dominante gardul va avea o lăţime mai mare. Pentru îngrădirea remi-zei sunt sădite pe perimetru plante lem-noase din specii de conifere sau specii spi-noase. Plantele mai înalte sunt sădite mai spre centrul remizei. Se cuvine să curăţim tufarii pentru o densitate mai mare. După gardul viu, următoarea fâşie lată de 15-20 metri de plante multianuale. Urmează fâşii cu tufe de pomuşoare şi culturi agricole. Pe versantele sudice lăsăm locuri deschise pentru culcuşurile animalelor sălbatice.

Pe teritoriul remizei nu trebuie să exis-te copaci înalţi singuratici, atractivi pentru păsările de pradă. Remizele permanente necesită îngrijire sistematică. Curăţirea şi tăierea oportună a copacilor şi tufişurilor asigură densitatea vegetaţiei. Prima cu-răţire a speciilor de foioase este efectuată la înălţimea de 40–50 cm, a coniferelor — 90–100 cm. Foioasele sunt curăţite în ianuarie-februarie, coniferele — în august — septembrie. Ulterior înălţimea la care

este indicată curăţirea copacilor pe fâşia de protecţie este de cel mult 1,5 m. În lo-curile cu fazani, fiecare al cincilea copac nu se curăţă. Dacă remiza este vizitată de cerbi sau căprioare, pentru ele în gardul viu sunt lăsate treceri. O intrare mai largă este prevăzută pentru mijloacele de trans-port cu hrană pentru nutriţia suplimenta-ră a animalelor.

diN arhiVa redaCţiei


În majoritatea raioanelor condiţiile cele mai favorabile le creează livezile şi viile, liziera fâşiilor de protecţie, câmpurile de culturi prăşitoare (îndeo-sebi sfecla de zahăr), pârloa-

gele, miriştile, mărăcinişurile. O concentrare a iepurelui de câmp se observă şi în preaj-ma localităţilor, mai cu seamă în perioada de toamnă-iarnă. Majoritatea femelelor se repro-duc de două–trei ori pe an şi numai cca 20% din ele fată de patru ori. Generaţia a patra are o semnificaţie minoră pentru sporul anual, deoarece puţini juvenili supravieţuiesc, căzând pradă uşoară răpitorilor, suferă şi pier din cauza diferitor ma-ladii.

Estimările efectivelor spe-ciilor de interes cinegetic din terenurile deschise, organiza-te în paralel cu vânătoarea în perioada 2014—1015, demon-strează că la finele sezonului (12 ianuarie 2015) densitatea medie pe republică a fost de 34,4 iepuri la 1000 hectare

de teren, devierile pe raioane fiind de la 21 la 52 iepuri la 1000 hectare. Astfel, în sezonul respectiv au fost vânaţi 11329 urecheaţi sau 89% din cota de extragere planificată. În zile-

le de vânătoare s-au extras, în marea majoritate, masculi (56–65%).

La principalele specii de interes cinegetic, vânate în se-zonul 2014—2015, se consta-tă o cotă de recoltare de circa 40-70% din cele planificate, cu un procent mai mare la fazan (71% şi 45% din cei colonizaţi în vara anului 2014), foarte re-dus la gâşte (16%), la porum-bei — 63% din cota planificată, raţe — 61%, prepeliţe — 48%. În ecosistemele silvice, mistre-ţul a fost dobândit la 42% din cotele planificate spre recolta-re. Aşadar, cotele de extragere trebuie să fie bine racordate la efectivele reale, evaluate toam-na, în ajunul sezonului de vâ-nătoare, cu determinarea cotei numerice optime a speciei, ţi-nând cont de bonitatea terenu-

rilor şi sporul anual.Calculele demonstrează că

în procesul de vânătoare la ie-puri zilnic sunt vizitate cca 8% din suprafaţa fondului cinege-tic republican, fapt ce permite ca vânătoarea să se facă o sin-gură dată în sezon pe aceleaşi terenuri.

Analiza comparativă a efectivelor în perioadele de vâ-nătoare 2013—2014 şi 2014—2015 demonstrează o creşte-re medie, atât la iepurele de câmp, cât şi la potârniche, cu circa 23%. Rezultatele vorbesc şi despre un proces de frag-mentare a populaţiei iepurelui de câmp.

Datele obţinute în majori-tatea fondurilor de vânătoare republicane, după estimări-le de primăvară a stocului de reproducere la iepure, fazan, potârniche şi unii prădători demonstrează o evoluţie po-zitivă în dinamica numerică a acestor specii de vânat. Iepure-le de câmp în fondurile de vâ-nătoare cu o gestiune eficientă numără un stoc reproductiv de la 48 până la 64 indivizi la 1000 de hectare. O concentrare de reproducători se observă în habitatele naturale mai puţin frecventate primăvara. Esti-mările efectuate în sectoarele de linişte demonstrează pre-zenţa unui stoc reproductiv de 100-140 iepuri la 1000 ha. Totodată, în unele fonduri de vânătoare stocul reproductiv variază între 15 şi 25 iepuri la 1000 ha, situaţie destul de alarmantă, care necesită soluţii urgente. Stocul reproductiv la iepurele de câmp a fost evaluat

în primăvara anului 2015 la cca 73 de mii exemplare, crescând cu 28% faţă de 2014, iar către toamnă a fost prognozat un efectiv de 120 de mii iepuri.

Primăvara densitatea faza-nului în fondurile optime este de 80–120 păsări la 1000 ha. Graţie populărilor anuale şi măsurilor biotehnice aplicate, aria de răspândire a acestei pă-sări se extinde.

Pe fundalul unei densităţi medii joase a potârnichii în re-publică (24 exemplare la 1000 ha) în unele fonduri, unde pa-sărea este protejată, primăvara număra 40-60 perechi la 1000 ha.

Se observă o scădere a den-sităţii vulpii (5–8 exemplare la 1000 ha) şi a câinilor hoinari (unde combaterea prădătorilor este permanent în vizorul co-lectivelor de vânători).

Sezonul reproductiv la ie-purele de câmp a început în condiţii favorabile şi în po-pulaţie s-a observat un spor satisfăcător chiar din prima generaţie. Creşterea reală către toamnă a populaţiei variază de la un fond la altul şi este asigu-rată, în mare parte, de genera-ţiile apărute în perioada mar-tie-august, media fiind de 79% faţă de stocul de reproducere, sporul anual — de circa 59 mii de iepuri. Aceasta înseamnă că efectivul a crescut cu 30% faţă de anul trecut.

Densitatea populaţiei iepu-relui de câmp, în perioada esti-mărilor de toamnă, este destul de neuniformă. În urma evalu-ărilor, s-a constatat că densităţi maxime (120–280 exemplare la 1000 ha) sunt semnalate pe câmpurile de porumb recoltat, în livezi şi vii cu suprafeţe mai mari de 50 hectare, pe pantele împădurite cu salcâm tânăr, pe unele câmpuri de culturi pră-şitoare din raioanele de nord,

Avem sau nu avem vânat?evaluări

Răspândirea biotopică a iepurelui de câmp este neuniformă, depinde de structura landşaftului şi de condiţiile climatice. Baza furajeră, adăpostul, deranjul, prezenţa prădătorilor au de asemenea o importanţă majoră pentru reuşita populaţiei speciei.


care au în preajmă terenuri mari de arături proaspete. Atât în timpul estimărilor de pri-măvară, cât şi de toamnă sunt evidenţiate sectoare, îndeosebi în raioanele centrale, unde densitatea iepurelui nu depă-şeşte 20–25 exemplare la 1000 ha. Dar sunt înregistrate fon-duri de vânătoare unde densi-tatea iepurelui este şi mai mică. Asemenea date vorbesc despre fragmentarea populaţiei, factor destul de periculos asupra di-namicii de dezvoltare a speciei.

Evaluările demonstreză prezenţa unui efectiv de 132 mii de iepuri de câmp, adică o creştere cu circa 30% faţă de anul trecut. În fondurile de vânătoare, gestionate în mod profesionist, au fost estimate efective net superioare celor medii pe republică. Efectivele de control variază între 100 şi 180 de iepuri la 1000 ha de te-ren de vânătoare. Astfel de cote pot fi atinse către toamnă doar

în fondurile unde stocul de reproducere primăvara e mai mare de 45–50 iepuri la 1000 de hectare, care, în condiţii fa-vorabile, poate asigura un spor anual mai mare de 150%. În „zonele de linişte“ s-a consta-tat o densitate de 100–280 ie-puri la 1000 ha, demonstrând eficacitatea acestei măsuri bio-tehnice, aplicată pretutindeni în fondurile de vânătoare.

În perioada 17.10.2015—13.11.2015 s-au efectuat evalu-

ări de control şi instructive în 25 de filiale raionale ale SVPM, cu o suprafaţă de circa 2,2 de mii hectare, gestionate nor-mativ de colective organizate, unde au fost înregistrate densi-tăţi de la 27 la 180 de iepuri la o mie de hectare, valoarea medie fiind de 104,5 iepuri, la fazan — 68, potârniche — 86, vulpe — 7,5 la 1000 de hectare. Ast-fel de terenuri alcătuiesc circa 10–15% din fondul cinegetic şi este un factor de referinţă în analiza capacităţilor de suport ale terenurilor de vânătoare.

Evaluările efectuate în 15–20% din fondurile de vânătoa-re constată o densitate medie de 51,0 iepuri, 31,1 potârnichi, 36,1 fazani şi 12,3 vulpi la o mie de hectare de teren. Valori mai mari s-au înregistrat în ra-ioanele de sud — 54,4 iepuri la 1000 de hectare de teren pe zonă, mai joase — în partea centrală — 46,5 iepuri la 1000 de hectare.

Aplicarea măsurilor bio-tehnice de rigoare (rezervarea „zonelor de linişte“, crotalierea trofeelor, aplicarea metodolo-giei ştiinţifice de calcul al cotei de extragere) în set cu cele de combatere a braconajului, din 2012 până în prezent, a asigu-rat creşterea dublă a populaţiei de toamnă a iepurelui de câmp — de la 62 mii la circa 131 mii, sporul anual mediu pentru po-pulaţia de iepuri de câmp în fondul cinegetic al terenurilor

deschise ridicându-se la 79%.Densitatea medie a popula-

ţiei de toamnă a vulpii este de 12,1 specimene la 1000 de hec-tare, cu o scădere semnificativă de 28%, graţie depresiei neor-dinare a efectivelor rozătoare-

lor mici de câmp — trofica de bază a răpitorului şi măsurilor de combatere a prădătorilor. Efectivul populaţiei de vulpi în fondurile de vânătoare con-stituie cca 32 mii. Vulpea are o influenţă nefastă asupra faunei. De aceea, numărul acestui ră-pitor trebuie redus până la 2–3 specimene la 1000 de hectare.

Analizând datele estimă-rilor de toamnă, constatăm că populaţia potârnichii semna-lează o uşoară creştere, ajun-gând la circa 80 de mii.

Fazanul în populaţiile naturale numără primăvara 40–60 exemplare la 1000 de hectare. Populările anuale şi măsurile biotehnice eficiente pot contribui la extinderea ari-ei de răspândire. În unele zone, efectivul e de la 120 până la 580 fazani la 1000 ha, iar în unele zone reproductive (Ialoveni, Coloniţa), în condiţii bune de trofică şi adăpost, pe o supra-faţă de 150 hectare, numărul se ridică la cca 250 fazani. În ra-ioanele de nord, densitatea fa-zanului în locurile unde a fost pus în libertate nu depăşeşte 20-30 la mia de hectare. Valo-rile medii de densitate a faza-

nului în staţiuni ajung la 36,1 specimene la 1000 de hectare, populaţia totală ridicându-se la circa 60 de mii. Pentru stu-dierea dispersiei fazanului în natură şi localizarea grupărilor în perioada sezonului de vână-

toare şi de iarnă ar fi necesară inelarea, dar şi supravegherea dispersării.

În temeiul aceloraşi evalu-ări, aşadar, pot fi trase anumite concluzii:

Efectivul populaţiei iepure-lui de câmp, în comparaţie cu cel din toamna anului 2014, a crescut cu circa 30%. Cel din fondurile de vânătoare arendate de So-cietatea Vânătorilor şi Pes-carilor din Moldova este evaluat la circa 131 mii, cu un spor anual de 79%.

Numărul vulpilor se men-ţine la nivel înalt (media pe republică — 12,3 specime-ne la o mie hectare), cu o scădere sensibilă de 28% anul curent, coborând la un efectiv de circa 32 de mii.

Populaţia potârnichii este în creştere uşoară, evaluată la circa 80 de mii.

Fazanul concentrat mai frecvent în zona centra-lă şi de sud are o tendinţă evidentă de dispersare, este evaluat la circa 60 de mii.

dr. profesor aNdrei MUNteaNUdr. conferenţiar aNatoL saViN


abonarea 2016Dragi cititori ai revistei Vânătorul şi Pescarul

Moldovei, abonarea continuă! Dacă vreţi să fiţi siguri că nu rataţi niciun eveni-

ment important în domeniul cinegetic, abonaţi-vă. Doar cel care este la curent cu toate noutăţile în domeniu, îşi poate asuma anumite responsabilităţi, fiind interesat, atât de prezentul, cât şi de viitorul faunei cinegetice.

Un om informat este un om puternic!Revista Vânătorul şi Pescarul Moldovei apare lunar. Preţul unui abonament rămâ-

ne neschimbat — 12,5 lei pentru o lună.Indicele publicaţiei:

în limba română — PM 32876; în limba rusă — PM 31876.

Abonamentul la revista VPM poate fi perfectat la orice oficiu poştal. redaCţia VPM

Dicţionar

Cuvinte şi expresii vânătoreşti

Continuare din nr. 12, 2015

Resurse, în expresia resur-se de peşte. Totalitatea speciilor de peşte dintr–un bazin acva-tic. R e s u r s e l e d e p e ş te din Republica Moldova constau din 80 de specii şi subspecii din cele aproximativ 20 de familii de peşte cunoscute în prezent. Peştii, în genere, sunt cele mai vechi vieţuitoare de apă, având o vechime de peste 400 de mi-lioane de ani (rev. „Vânătorul şi Pescarul Moldovei“, 2014).

Rezervaţie, pl. rezervaţii. În expresia rezervaţie naturală. Teritoriul ocrotit prin lege pen-tru a păstra intacte speciile de plante şi animale de importan-ţă ştiinţifică sau pe cele pe cale de dispariţie. Poienele de codru şi rariştile de pădure reprezintă adevărate r e z e r va ţ i i n a t u -ra l e şi monumente peisagisti-ce (rev. „Natura“, 2013).

Roşioară, pl. roşioare. Peş-te de baltă cu ochii coloraţi în roşu şi cu aripioarele roşietice. Pe iarba de pe malul bălţii, în razele scânteitoare ale soare-lui, se zbăteau peştii rostogoliţi dintr–un paner mare de nuiele, o sumedenie de peşti de tot so-iul: plătică, ştiucă, r o ş i o a ră , lin, şalău, crap, crap–caras, crăpuştean (C. Hogaş).

Rug, pl. ruguri. În expresia rug de vânătoare. Foc din lem-ne încins la un popas al vânăto-rilor. Poposirăm la o cabană şi la un rug mare şi înalt, la r ug u l d e vâ n ă to a re, prinserăm a ne încălzi şi a pregăti în grabă masa de seară (A. Vlahuţă).

Sărărie, pl. sărării. Grămezi de sare pe care vânătorii le in-stalează în locurile de concen-trare a animalelor de vânătoare pentru a le satisface necesităţi-le vitale şi a le menţine în teren. În preajma hrănitorilor şi adă-pătorilor din pădure vânătorii obişnuiesc să instaleze şi nişte s ă ră r i i pentru animalele de vânătoare („Cartea vânătoru-lui“, 2011).

dr. hab. aNatoL ereMia

Anul 2015, devenit istorie de acum, a fost un an de muncă asiduă, dar şi cu zbucium, căutări şi soluţii. Au fost zile cu mult soare şi bucurie, dar şi cu amărăciune şi tristeţe, o speranţă de rod şi o dezamăgire cu interdicţii, încununate cu proteste, revolte vânătoreşti. Pe toate însă credem că nu face să le enumerăm. Vorba ceea: au fost, s-au dus… S-au tras, însă, şi unele con-cluzii de rigoare.

Lumea şi-a suflecat mânecile şi s-a pus pe treabă, întru noi speranţe în Noul An, 2016.

Cu plăcere şi recunoştinţă trecem în revistă nume de buni gospodari în ale gestionării fon-dului cinegetic, organizării şi desfăşurării multi-plelor acţiuni şi lucrări privind ocrotirea faunei şi florei, conservarea vânatului, lupta cu prădă-torii şi braconierii.

La toate acestea revista VPM s-a oprit pe larg, a abordat mai multe probleme existente în teritoriile vânătoreşti, în colectivele primare, în cadrul SVPM, peste hotare, a reflectat aspecte îmbucurătoare, a vorbit despre destine intere-sante, oameni cu demnitate, luptători pentru o cauză nobilă şi adevăr. Ei, într-un cuvânt, au constituit nucleul activităţii, sursa de ştiri proas-pete, pline de sens.

Am avut de condrumeţi în ale scrierii şi editării revistei colegi de breaslă şi colaboratori inspiraţi, susţinători activi în momente dificile, dârzi în clipe de cumpănă.

Ne stăruie cu drag numele cunoscuţilor oa-meni de ştiinţă Andrei Munteanu şi Anatolie Savin, fraţilor Bulat, Dumitru şi Denis, Cristina Ciobanu, ale conducătorilor subdiviziunilor te-ritoriale ale SVPM — Ion Sârbu, Nicolae Andri-

eş, Ion Pădureţ, Gheorghe Grosu, Mihai Şterbeţ, Boris Bagrii… Boris Pleşca, preşedintele colec-tivului primar din s. Ciorescu.

Cu deosebit respect pronunţăm numele dlor Neculai Şelaru, Alexandru Alaci, Dan L. Ho-doneanţu, regretatului Vadim Nesterov, aibă-l Domnul în dreapta Sa… Vasile Dabija, fost di-rector al AJVPS Botoşani, colaborator activ al revistei, poet şi prozator, care ne-a părăsit prea devreme…

Recunoştinţă scriitorilor Vladimir Rusnac, Ion Diviza, Gheorghe Bâlici, Vlad Sărătilă, jur-naliştilor Ion Domenco, Stanislav Duduciuc, editorului Ion Şarban… tuturor celor care ne-au scris, ne-au trecut pragul cu un cuvânt, cu un îndemn bun de urmat. În acest context, cum să nu-i numim pe dnii Gheorghe Ciorbă, mem-bru de onoare al SVPM, Ioan Paulencu, Artist al Poporului din Republica Moldova, Nicolae Hodină, actor, Pavel şi Boris Balan, oameni de cultură…

Revista noastră (şi a Dumneavoastră!), păşind în 2016, îşi păstrează cadenţa şi speră că prietenii vor fi tot atât de harnici, devotaţi scrisului, colaborării, întreţinerii pe viu a unor relaţii şi a unor legături trainice întru cuvânt şi faptă, activitate şi viitor. Sperăm, de asemenea, ca în anul 2016 să ne îmbogăţim cu noi prieteni, noi colaboratori. Uşa redacţiei este deschisă pentru oricine, paginile revistei aşteaptă mate-rialele semnate de Dumneavoastră, dragii noştri cititori.

Urări de bine tuturor, urări de sănătate!

redacţia revistei VPM

Recunoştinţă şi îndemnaprecieri


Nurca europeană face par-te din Ordinul Carnivora, fa-milia Mustelidae. Este o specie critic periclitată (Critically En-dangered, CR), ameninţată cu dispariţia.

În prezent, arealul nur-

cii este restrâns. În Republica Moldova se întâlneşte spora-dic în sectoarele inferioare ale Nistrului şi Prutului, dar şi în zona de Nord a republicii, pe râul Prut şi afluentul Vilia. Specia populează

şi limanurile, deltele şi bălţi-le bogate în resurse de hrană şi vegetaţie ierboasă, arbori şi arbuşti.

Se presupune că în Mol-dova, în natură, sunt circa 50

de exem-plare. Mul-te animale au suferit din pricina poluării şi degradării habitatelor

acvatice, a insuficienţei hranei, braconajului.

Nurca europeană este acti-vă în amurg şi noaptea. Îşi sapă vizuina în malul râului, bălţii, cu intrare pe sub apă. Se împe-rechează în februarie—martie.

Perioada de gestaţie continuă aproximativ o lună şi jumăta-te după care fată trei—şapte pui, alăptaţi până la două luni. Se reproduce şi în captivita-te. Ea vânează peşte, amfibi-eni, reptile, insecte. Uneori îşi dobândeşte hrana şi pe mal, capturând rozătoare mici (2, 3). Iarna se menţine în zona iz-voarelor, unde apa nu îngheaţă şi se deplasează uşor pe sub ză-padă, în căutarea hranei.

Prin Convenţia de la Berna (1979), în Cartea Roşie a Mol-dovei este inclusă în anul 2001.

Menţinerea habitatelor po-pulate în stare naturală se asi-gură prin organizarea microre-zervaţiilor.

dr. profesor aNdrei MUNteaNU

Nurca europeană (Mustela lutreola)cartea roşie

Conform pct. 38 al Regulamentului gospodăriei cinegetice, prevăzut în anexa nr. 1 a Legii privind regnul animal, în Re-publica Moldova vânătoarea este permisă numai cu câini special instruiţi.

În legătură cu aceasta, Asociaţia chi-nologică a Societăţii Vânătorilor şi Pesca-

rilor din Moldova (AC a SVPM) a adoptat o hotărâre prin care câinii pot participa la vânătoare numai după testările corespun-zătoare şi obţinerea diplomei respective. Aplicarea acestei măsuri va reduce numă-rul animalelor rănite, nerecoltate de pa-trupezii slab instruiţi, precum şi va limita

prejudiciile pricinuite astfel gospodăriei cinegetice.

În această ordine de idei, Asociaţia a acordat locuri speciale pentru testarea câi-nilor de vânătoare şi va prevedea în conti-nuare în planul său de activitate mai multe testări şi competiţii la toate tipurile de vânat.

actual

În atenţia proprietarilor de câini

Planul activităţilor chinologice ale SVPM pentru 2016

1. Expoziţia republicană de exterior pentru Laika Ianuarie (Bălţi) AC a SVPM

2. Testările câinilor de vânătoare la mistreţ Martie AC a SVPM

3. Testările câinilor terrieri la vizuina artificială de vulpe „8” şi de bursuc „П” Aprilie (Bălţi) AC a SVPM

4. Expoziţia republicană de exterior pentru câini de vânătoare şi testările câinilor de vână-toare la vizuina artificială de vulpe „8”

Mai (Chişinău) AC a SVPM

5. Testările câinilor de vânătoare la raţă August AC a SVPM

6. Testările câinilor de vânătoare la prepeliţă Septembrie (Ialoveni) AC a SVPM

7. Testările câinilor de vânătoare la fazan Octombrie (Ialoveni) AC a SVPM

8. Testările câinilor terrieri la vizuina artificială de vulpe „8” şi „П” Noiembrie (Bălţi) AC a SVPM

VadiM NiChiforoV, chinolog principal al SVPM


Oare de unde să vină acel dezinteres, acea indulgenţă faţă de braconaj? De unde să vină „neînţelegerea“ adevă-ratelor dimensiuni ale faptei, acea neînţelegere care conduce la „nonacţionare“?…

…Pornesc la depănarea unor aduceri aminte cu rugă-mintea de a nu fi răstălmăcite!

Pe la-nceputul anilor 60 ai secolului trecut, mă întâlneam destul de des, prin Piaţa Ro-mană din Bucureşti cu acela care a fost Ionel Pop — socot că nu mai este nevoie de vreo caracterizare a valorii sale etice ca vânător! — Cu paşi mărunţi — „pitici“, după cum se autoi-roniza! — cu o sacoşă în mână, se-ntorcea, cam zi de zi prin jurul ceasurilor 11, către casă — locuia nu departe — venind, fie de prin Piaţa Amzei, fie de la un magazin de pâine şi lac-tate, care se găsea pe acolo. Nu de puţine ori, având noi o bună bucată de drum în comun, îl însoţeam — niciodată nu mi-a dat voie să îi duc sacoşa, spu-nându-mi că „nu se cade ca vânătorul să nu-şi poarte sin-gur arma sa“. Erau acele întâl-niri un minunat prilej de a mai schimba câte o părere. Mărtu-risesc că de cele mai multe ori „provocarea“ venea din partea mea, dar şi maestrului îi plă-cea să se „antreneze“, mai cu seamă că discuţiile noastre se purtau întotdeauna pe teme vânătoreşti. Nu îmi mai aduc bine aminte cum, de data ace-ea — era „o zi de primăvară în prier, în toată splendoarea ei, când, după lungi tânjeli, ceru-rile se sărutau cu pământurile“, trecând noi cam prin dreptul unde acuma se află aripa nouă a Academiei Comerciale, iar pe atunci era un scuar tivit de câteva tufe de arbuşti, a venit

vorba despre braconaj — care şi pe aceea vreme „era o temă de discuţii“. Ne opriserăm noi doi — de fapt, maestrul trebuia să facă popasuri destul de dese — în dreptul unor mierle care scurmau harnice prin ierbişul abia întremat. „E vremea când se cade ca vânătoarea să-nsem-ne întâi şi-ntâi ocrotire“, a spus el privindu-le lung. Şi aşa a ve-

nit vorba despre braconaj!După cum prea bine se

ştie, braconajul nu este o pla-gă de dată recentă! Au fost incriminate, oarecum distinct: braconajul făcut de către vână-tori, posesori ai permiselor le-gale, dar pe terenuri în care nu aveau drepturi de a vâna sau în perioade prohibite; braconajul la far sau vânătoarea prin alte metode interzise de lege; bra-conajul împotriva speciilor a căror vânătoare era interzisă; braconajul celor neposesori ai permiselor legiuite de vâ-nătoare ş.a.m.d. În general, spunea maestrul, braconajul a fost privit în ţara noastră, cu o oarecare indulgenţă şi sancţio-

nat ca atare de către societate. Se pornea de la concepţia — greşită! — că vânatul este un bun al lui Dumnezeu, care îl şi ocroteşte, concepţiile ecologi-ce nefiind încă de „uz curent“! În această discuţie, Ionel Pop, care incrimina în mod hotărât braconajul, a făcut o referire la „furieş“ — noţiune care, cred eu, nici astăzi nu este prea bine

definită în marea majoritate a vânătorilor. Cine era, de fapt, acel furieş? De cele mai multe ori, un biet sătean dintre cei mai puţini avuţi — aşadar din-tre cei ce nu îşi puteau permite „luxul“ plăţii taxelor de înscri-ere la vreo societate de vână-toare, miruit însă cu patima vânătorii şi bun cunoscător al pădurii şi făpturilor ei, nevoit să vâneze pe ascuns — adică, pe furiş! — de cele mai multe ori, chiar arma şi-o ţinea pitită pe undeva, prin pădure. Nu de puţine ori, acest furieş vâna şi pentru a-şi mai îndestula casa cu o bucată de carne. Furieşul este o categorie aparte de bra-conier, putând fi socotit „un fel

de vânător fără acte legale“ şi infractor, de cele mai multe ori, împins de patimă şi de nevoi materiale. Şi să ştii, conchidea maestrul, pe terenurile pe care le-am avut, din asemenea fu-rieşi îmi recrutam paznicii de care am fost întodeauna mul-ţumit pentru destoinicia lor!

…De ce mi-am adus amin-te de această discuţie? Doar stirpea braconierilor zilelor noastre este foarte departe de cea a furieşilor amintiţi de Ionel Pop. De cele mai multe ori — ca să nu spun, „de regu-lă“! — braconierii actuali sunt vânători cu actele în regulă, având arme dintre cele mai moderne şi sofisticate, şi care se deplasează — fiindu-le ac-cesibile până şi cele mai pidos-nice coclauri! — cu maşini de teren; nu de puţine ori fac par-te din pătura sus-pusă a soci-etăţii sau chiar dintre cei care, prin funcţia lor, ar fi îndrituiţi să apere vânatul de opresiunea braconajului.

Adevărul-adevărat este că am ajuns la un stadiu de încăl-care sistematică a perceptelor ecologice şi etice în ceea ce priveşte vânătoarea şi vânatul. Furieşii constituie „o aminti-re“; braconierii, o realitate! Şi aproape zilnic, ştirile de presă ne realizează incredibile — şi vai, cât de relativă a putut de-veni această noţiune în ultima vreme! — cazuri de braconaj, ieşite din comun prin feroci-tatea mijloacelor utilizate, prin împrejurările în care au avut loc sau prin proporţiile carna-jului, prin perioadele în care au fost înfăptuite, dar şi din preo-pinenţi angrenaţi.

Putem spune că mileniul trei ne-a adus un dar — sun-tem poate fără să vrem, poate pe deplin părtaşi! — una dintre

Neconvenţional, adică puţin mai altfel despre braconajul nostru cel de toate zilele…

actual


Vânătoarea la căprior e inter-zisă de vreo 20 de ani — prea destul timp pentru a conştien-tiza acest lucru. Însă, la Sângerei s–au găsit 11 vânători cu me-moria foarte scurtă. Şi — hai la căprior!

Pe 8 noiembrie 2015, în preajma pădurii din apropierea satului Tăura Veche, a fost între-prinsă o razie de contracarare a braconajului. Şi atunci? Au fost reţinuţi delaolaltă Ion Turturea-nu, Victor Pricopciuc, Veaceslav Podgurschi, Alexandru Bernaz,

Alexandru Bologan, Renat Ro-man, Victor Didîc, Veaceslav Gobjilă, Andrei Spânu, Igor Bosîi, Andrei Rusu, membri ai ST Sân-gerei din colectivele primare din Chişcăreni şi Tăura Veche. Împre-ună ei au dobândit, ilegal, doi căpriori.

Astfel, pentru încălcarea fla-grantă a pct. 3.16 al Statutului SVPM, biroul ST Sângerei, aproa-pe în unanimitate i–a exclus din rândurile Societăţii Vânătorilor şi Pescarilor din Moldova. Căpriori le–a trebuit?

În noapte, pe câmpurile agricole din preajma satului Cetireni, raionul Ungheni, gonea bezmetic, cu farurile aprinse, un automobil OPEL, condus de Nicu Gavriliţă.

Ce i-a venit s-o ia prin ponoare, când sunt atâtea şosele asfalta-te? Răspunsul îl avea cel ce şedea în dreapta lui, Gheorghe Gavriliţă, cu puşca de-a gata. Fără vorbă, permis de portarmă nu avea. Avea, totuşi, carnet de vânător. Că participa la un act de braconaj nu mai conta! Prefera la nebunie carnea urecheaţilor, dar şi mai mult îi plăcea să-i împuşte prinşi în chingile farurilor.

Taman când lumina era mai puter-nică, ambii s-au trezit în razia organi-zată de colaboratorii Inspectoratului ecologic raional, ai ST Ungeni a SVPM şi Inspectoratului de poliţie.

Cei patru iepuri din portbagajul au-tomobilului le-a şi jucat festa: lui Nicu Gavriliţă, care a participat la actul de braconaj, i s-a aplicat o amendă în sumă de 100 unităţi convenţiona-le, iar Gheorghe Gavriliţă, prin hotărârea Consiliului ST Ungheni, a fost exclus din rândurile membrilor SVPM.

ioN Groza

cele mai grave crize ecologice — iar, prin implicaţiile sale — şi ale societăţii în drumul ei „către mai bune“! Speranţa fi-rească — şi pe care trebuie să ne-o păstrăm şi să ne strădu-im din toate puterile noastre să o traducem în viaţa cea de toate zilele — ne duce către „împăcările viitorului“ — fi-indcă, altfel, nici nu putem concepe acest viitor! Grav şi

de neînţeles este faptul că in-stituţiile abilitate cu sancţio-narea braconajului manifestă o stare care poate îmbrăca aspecte de neintervenţie, mascate sub faldurile blânde-ţii sau ale rolului educativ al pedepselor. Cunosc o distin-să magistrată care, în particu-lar, mi-a spus: „În fond, atât vânătorul, cât şi braconierul, ucid; cel dintâi legal, cel de-al doilea ilegal!“. Iar un alt ma-gistrat îmi motiva blândeţea sancţionării unui sever caz de braconaj — vânătoare la far şi într-o perioadă de prohibiţie! — prin convingerea intimă că, în fond, braconajul nu are implicaţii sociale!

Atunci, ce să-nsemne braconajul astăzi, într-un moment de „răscruce ecolo-gică“ în care se caută capta-rea tuturor energiilor pentru apărarea mediului? Analiştii lucizi ai fenomenului, este drept, îşi unesc glasurile — şi condeiele! — mai cu seamă în ultima vreme, întru depăşirea flagelului braconajului de-venit o adevărată plagă care ar trebui să intereseze, deo-

potrivă, pe vânători şi, în lu-mina cerinţelor ecologice de respectare a ecosistemelor, şi pe nevânători, aşadar, pe toţi cetăţenii patriei noastre — să mai menţionăm şi faptul că apărarea mediului este pre-văzută şi în aquis-ul comu-nitar? În fond, aşa, după cum ar trebui să existe o oarecare complementaritate între a nu ucide, a nu te lăsa ucis şi a nu

fi călău, să nu fii braconier — adică, în sensul cel mai cu-prinzător al noţiunii, un „în-călcător al eticii vânătoreşti şi al elementarelor reglementări de ocrotire a vânatului“ — trebuie neapărat întregit şi să ia atitudine hotărâtă în toate cazurile de braconaj de care ai cunoştinţă; să condamni, în toate împrejurările, bra-conajul care nu mai poate fi considerat, nu numai datorită extinderii sale, ci şi consecin-ţă a variilor aspecte pe care le îmbracă, „un accident ori un simplu fapt divers“. Nu mai poate fi acceptat braconajul drept „o încălcare conjunc-turală a legii“ pe fundalul de criză socio-economică în care ne este dat să vieţuim.

…Este drept, viaţa noas-tră cotidiană e destul de bo-gată în fantezii; nu pe toate le putem trata însă cu aceeaşi îngăduinţă, iar braconajul nu mai poate fi tratat ca o oare-care fantezie; suntem departe — foarte departe! — de sta-diul furieşului!

eUGeN JiaNU

antibraconaj

Sângerând la Sângerei…

Cu becuri… după iepuri

ianuarieL M M J V S D

1 2 3

4 5 6 7 8 9 10

11 12 13 14 15 16 17

18 19 20 21 22 23 24

25 26 27 28 29 30 31

septembrieL M M J V S D

1 2 3 4

5 6 7 8 9 10 11

12 13 14 15 16 17 18

19 20 21 22 23 24 25

26 27 28 29 30

MaiL M M J V S D

2 3 4 5 6 7 1 /8

9 10 11 12 13 14 15

16 17 18 19 20 21 22

23 24 25 26 27 28 29

30 31

februarieL M M J V S D

1 2 3 4 5 6 7

8 9 10 11 12 13 14

15 16 17 18 19 20 21

22 23 24 25 26 27 28

29

octombrieL M M J V S D

1 2

3 4 5 6 7 8 9

10 11 12 13 14 15 16

17 18 19 20 21 22 23

24/31 25 26 27 28 29 30

iunieL M M J V S D

1 2 3 4 5

6 7 8 9 10 11 12

13 14 15 16 17 18 19

20 21 22 23 24 25 26

27 28 29 30

2 0 1 6

MartieL M M J V S D

1 2 3 4 5 6

7 8 9 10 11 12 13

14 15 16 17 18 19 20

21 22 23 24 25 26 27

28 29 30 31

NoiembrieL M M J V S D

1 2 3 4 5 6

7 8 9 10 11 12 13

14 15 16 17 18 19 20

21 22 23 24 25 26 27

28 29 30

iulieL M M J V S D

1 2 3

4 5 6 7 8 9 10

11 12 13 14 15 16 17

18 19 20 21 22 23 24

25 26 27 28 29 30 31

aprilieL M M J V S D

1 2 3

4 5 6 7 8 9 10

11 12 13 14 15 16 17

18 19 20 21 22 23 24

25 26 27 28 29 30

decembrieL M M J V S D

1 2 3 4

5 6 7 8 9 10 11

12 13 14 15 16 17 18

19 20 21 22 23 24 25

26 27 28 29 30 31

augustL M M J V S D

1 2 3 4 5 6 7

8 9 10 11 12 13 14

15 16 17 18 19 20 21

22 23 24 25 26 27 28

29 30 31

2 0 1 6


zoofauna

Despre iepuri, despre vulpi

Adversari toleranți

Când, într-un an, iepurii se arată puţini, vânătorii îndată-s gata cu judecata: blestemate-le de vulpi sunt cele vinovate, ele nimicesc iepurii. Nu-i vor-bă, cucoana vulpe nu se dă în lături să pună gura pe câte un şoldan şi în lista ei de bucate urecheatul e de faţă. Dar nu-mai ca un fel ales, rar, pe lângă mâncarea de toate zilele: şoa-reci, cârtiţe, popândăi, păsări pe care le poate prinde şi alte vietăţi mărunte.

Iepurele ştie de frica vulpii, doar el în frică neadormită tră-ieşte şi o dozează după împre-jurări. Vulpea, dacă ar putea, numai cu carne de iepure s-ar hrăni, însă şi ea îşi cunoaşte puterile şi nu lasă vrabia din mână pentru cioara de pe gard. Şi aşa, ţi-e dat să vezi uneori scene dintre aceşti duşmani care şi se par ciudate.

Într-o înserare de iarnă, pe când ne întorceam spre casă, după o zi de goane în păduri-cile de la Cojocna, am băgat bătăiaşii — ca de rămas bun — într-un pâlcuşor de trestii încâlcit, în care apa puţină în-gheţase. Era un ocolaş în fun-dul unei păduri dintre dealuri, doar de o jumătate de hectar. Abia au intrat gonaşii, abia au dat glas, că au şi ţâşnit din desime, pe rând, două vulpi şi trei iepuri, şi s-au dat peste cap. Cum erau să scape din încer-cuirea strâmtă a vânătorilor în jurul acelui petic de loc?

Adică, atât iepurii, cât şi vulpile, şi-au ales ca loc de somn peste zi, în bună veci-nătate, acelaşi petic de tresti-iş, cu toate că pădurea mare nu era departe, iar hotarul cât vedeai cu ochii. Trestiişul des era însă scut bun, pipirigul şi

mohorul uscat dădeau paturi moi, se găseau cotloane în care zăpada nu pătrundea. Vulpile nu se îndemnau să prindă pe vecinul iepure. El moţăia liniş-

tit, deşi ştia că vulpea doarme doar peste drum. Moţăia iepu-rele, dar lingurile urechilor ve-gheau şi îi spuneau îndată când s-a mişcat vecina a primejdie; din două zvâcneli cotite şi din câteva sărituri ar fi fost în lar-gul câmpului — şi nu-i vul-pe care să-l mai ajungă acolo. Asta o ştia şi vulpea, care şi-a luat gândul viclean, dacă l-ar fi avut, şi doar în vis de se ospăta din carnea de iepure.

Puricii iepurilor

Vânătorii tineri, fără ex-perienţă, de obicei păţesc un lucru neplăcut după ce îşi îm-puşcă vulpea. Încântaţi că au avut parte de aşa succes, aşază degrabă în raniţă vulpea sau pielea de vulpe şi abia aşteaptă să se plimbe spre casă pe stră-zile oraşului, cu coada vulpii scoasă la vedere. În curând îi vezi pe aceşti vânători tineri făcând gesturi ciudate. Miş-

că din umeri, se scarpină în dreapta, se scarpină în stânga, dar mai ales dau cu mâinile pe după cap. Într-un târziu obser-vă că s-au umplut de purici.

Câţi purici roşii a avut vulpea (şi a avut din belşug!) toţi s-au mutat încoace. Au fugit de pe trupul care se răcea şi au dat de bine.

De ce nu păţim aşa şi cu iepurii? „Fiindcă iepurii n-au purici!„ — răspund în cor vâ-nătorii tineri şi bătrâni. Să ve-dem! Neamul puricilor, care numără vreo patru sute de specii cunoscute, este în mare măsură specializat. Purice de om, altul de câine, de pisică, de veveriţă, de arici, de şobolan şi aşa mai departe. Dintre mami-ferele mai… puricoase fac par-te carnivorele, insectivorele, rozătoarele şi liliecii, mai puţin erbivorele. Iepurele, rozător, să fie scutit de plaga puricilor?

Într-adevăr, nu te umpli de purici de iepure, aşa ca de cei de vulpe şi de cei de câine, şi nici nu-i vezi mişunând, aşa cum îi poţi vedea dând la o parte părul unei vulpi împuş-cate proaspăt. Şi totuşi, nici

iepurii nu se lasă mai prejos. Îşi au şi ei puricii lor. Faceţi o încercare. Aşezaţi un iepure la căldură bună, lângă o sobă, lângă un foc, îndată ce l-aţi îm-puşcat. Apoi… puricaţi-l. Veţi găsi din belşug nişte purici zdraveni, lungi până la doi mi-limetri, galbeni-castanii: purici de iepure. Nu vă fie frică, aceş-tia nu migrează sub cămaşa omului. Dar fără să le facem acest tratament de căldură, nu-i găsim. De ce?

Puricii iepurilor au o tacti-că proastă. Pe când cei ai vul-pii, mai… deştepţi, fug îndată ce gazda moartă începe să se răcească şi îşi caută gazdă nouă, cei de iepure, îndată ce trupul începe să se răcească, se înfundă în piele, căutând căl-dură înăuntrul trupului mort. Şi mor şi ei înţepeniţi în pielea iepurelui. Purici… proşti!

Iepurele — înotător bun

Iepurele nu prea bea apă, hrana lui mustoasă conţine destulă umezeală ca să nu tre-buiască să se şi adape. Dar frică de apă n-are şi mai e şi un îno-tător bun, cum nu s-ar crede. De câteva ori am văzut iepure înotând voiniceşte.

După câteva zile de ză-padă şi de frig a venit moină; s-a topit deodată omătul mult, aproape tot. O vână de apă care se trăgea pe sub o coastă însorită se umflase, lată de vreo douăzeci de metri şi destul de adâncă. Căutam iepuri pe


in memoriam

coasta aceea. A sărit unul, am tras, l-am scăpat. În loc să ple-ce pe coastă înainte, o ia de-a dreptul la vale, ajunge la apă şi, fără să se mai socotească, sare în ea şi o traversează înotând. Dar ce înot comic! Pe lângă faptul că lucrează sub apă cu picioarele, dă din urechi îna-inte şi înapoi, de parcă ar vâsli şi cu ele. A trecut repede apa şi şi-a luat tălpăşiţa, dincolo. Nici nu s-a scuturat, cel puţin, cât timp l-am putut urmări cu ochii.

Într-o vreme vânam ade-seori cu copoi în nişte po-rumbişti de pe malul unui râu mare. Râul făcea sânuri; erau adevărate peninsule, legate de celălalt uscat prin fâşii înguste. Iepuri erau mulţi. După toate socotelile vânătoreşti, cei ridi-caţi şi goniţi de copoi aveau să treacă prin aceste porţi, deci aici ar fi fost să fie ţiitorile cele mai bune. Şi totuşi rar se în-tâmplă ca vreun iepure să-şi caute scăparea pe acolo. Şi mai era ceva ce ne mira. Stârneau copoii câte un iepure, îl mânau chefnind, apoi tăceau deodată, ca şi când l-ar fi pierdut. Că-utau, ridicau altul; de obicei goana era scurtă, se tăia deo-dată. Ceva de neînţeles, până am văzut şi ne-am lămurit. În-tr-o zi m-am postat nu la tre-cătoare, ci pe malul râului, în bucla formată de acesta. Au gă-sit copoii iepure, l-au învârtit oleacă prin porumbişte, după chefnitul câinilor am ştiut că-l duc spre mal. Iată-l ieşit la mal, prea departe ca să pot trage.

Fără zăbavă, iepurele a sărit în apă, a trecut-o înot, a sărit pe malul de dincolo şi dus a fost. Copoii au venit pe urmă până la râu, au stat nedumeriţi ce s-a ales de iepure, s-au în-tors să caute altul, care… avea să facă aceeaşi manevră sal-vatoare. Apoi am constatat că destul de mulţi dintre iepurii de acolo treceau râul ca şi când ar merge pe uscat, fără sfială.

ioNeL PoP

… De la Balatina Glodenilor la Copăcenii Giur-giului, pe străvechiul drum aşternut „pe urmele soarelui“, cale străjuită de punţi, poduri şi fântâni, a purces sufletul-pasăre în Marea Trecere. Neamul a pierdut ireversibil un sprijin, iar tagma vânăto-rească un aliat. Cum ştim să refacem imaginea acestui Mare Om al ştiinţei şi patriot-martir? De la dacii athanasontes, adică nemuritori, noi am moştenit acel val de protecţie menit să restaure-ze echilibrul pierdut, cel de dinaintea despărţirii, intuind inexprimabilul şi neantul acelor desluşiri din labirintul dintre lumi…

Din negura vremurilor ne rechemăm stră-bunii, care au ştiut să treacă din lumea cu dor şi patimi într-una eternă, purificată de frământări şi dureri. Astfel a fost şi Omul Vadim Nesterov, cel care şi-a dus cu demnitate până la capăt destinul. A iubit mai mult ca noi natura şi fauna. Câştigă, prin concurs, o bursă în 1951 la facultatea de zootehnie de la Iaşi, iar din anul trei se transferă la Arad, la facultatea de medicină veterinară, ab-solvind-o magna cum laude în 1956. S-a impus ca şef al laboratorului de patologia vânatului în cadrul Institutului de Cercetări şi Amenajări Sil-vice (ICAS), reuşind să creeze o reţea extinsă cu peste patru sute de colaboratori în întreaga ţară şi urmărind un singur scop: cercetarea ştiinţifică a patologiei vânatului şi prevenirea îmbolnăvirii fa-unei sălbatice. Rodul acestor cercetări sunt circa o sută de lucrări de valoare despre maladiile vâ-natului axate pe date concludente din România şi Republica Moldova. Dintre cele peste douăzeci de titluri de cărţi, studiul-tratat Bolile vânatului, apărut la 1984 şi propus pentru premiul Acade-miei Române, a devenit o raritate bibliografică. Doar zece ani mai înainte, în 1974, a obţinut titlul de doctor în ştiinţe veterinare cu tema Helminto-fauna iepurelui sălbatic, investigând un material masiv, cu probe recoltate de la peste patru mii de iepuri din fondurile de vânătoare din toate zonele ţării. În premieră, ca om de ştiinţă, în com-

baterea bolilor animalelor sălbatice, a elaborat un sistem de administrare a medicamentelor antiparazitare în furaje în perioada rece pentru salvarea fazanilor de unele boli cronice. De ase-menea, este considerată inovaţională vaccinarea pe cale orală a mistreţilor în libertate după me-toda lui V. Nesterov. În sute de articole şi relatări din ţară şi peste hotare promovează cunoştinţe despre tratarea celor mai diferite maladii ale fa-unei sălbatice. Ordinul Muncii, zeci de medalii şi alte distincţii confirmă recunoaşterea meritelor sale în domeniu.

Dar cea mai de seamă realizare a dr. Vadim Ne-sterov rămâne a fi podul de cărţi peste Prut, re-stabilirea legăturilor cu colegii de la SVPM, ICAS, Agenţia Moldsilva, cu silvicultorii de rând, cărora le-a adus peste 3000 de publicaţii, editate în Ro-mânia. De aceste daruri s-au bucurat deopotrivă şi elevii, şi pedagogii de la Balatina, dar şi colabo-ratorii revistei VPM, cărora le-a adus colecţii bro-şate din ultimele decenii ale revistei Vânătorul şi Pescarul Român. Pentru articolele inserate în VPM a devenit laureat al revistei noastre mai mulţi ani la rând. Tot Domnia Sa a instituit Cupa dr. V. Neste-rov, pe care o acordă anual oamenilor de ştiinţă şi vânătorilor din Republica Moldova (dr. Andrei Munteanu, dr. Valeriu Ţarigradschi, dr. D. Galupa).

Viaţa dr. Vadim Nesterov este una marcată de demnitate, ataşamentul spiritual de vatra străbu-nă, dragostea de Neam şi Ţară.

… La ultima convorbire telefonică avea să sublinieze: „Iată, voi face la anul 85 de veri. Nu am remuşcări, am făcut tot ce a trebuit pe pământ… Aş vrea să mai sorb apă din pumni pe la izvoarele din pădurile pe unde am umblat… Mi-i dor de această ţară…“

Iar bocetul, ca un fir de apă din acele izvoare, ce urcă din adâncuri, fiindcă acolo nu mai încape, măsoară toiagul „pe cântatul cucului, pe-nfrunzi-tul codrului, pe ieşitul plugului…“

tUdor CoLaC

Dr. Vadim Nesterov, dalbul călător…


abc-ul vânătorului

Tirul efectiv trebuie în-treprins sub îndrumarea unui vânător experimen-tat, iar în oraş, unde posi-bilităţi sunt mai multe, un vânător începător poate frecventa standuri de tir, unde va găsi şi instructori experimentaţi. Studiul teoriei regulilor de ţintire şi efectelor tragerilor prac-tice îl va scuti pe vânător de multe greşeli şi deza-măgiri în legătură cu tirul imprecis şi nimicirea fără rost a vânatului.

Practica tragerii, atât asu-pra ţintelor, cât şi a talerelor, va permite vânătorului înce-pător să acumuleze experienţa necesară pentru formarea abi-lităţilor de ţintire a vânatului zburător sau a celui terestru în mişcare. Exerciţiile vor di-minua numărul rateurilor şi, esenţial, numărul animalelor rănite. Pasărea, patrupedul ră-nit se pot îndepărta de locul în care au fost lovite de un tir im-precis şi vor pieri neapărat fără niciun rost, numai dacă vână-torul nu le va găsi după urmă, cu sau fără ajutorul câinelui.

Oricum, un tir precis este pre-ferabil din toate punctele de vedere.

Tirul cu arma mobilă

Tirul asupra vânatului este efectuat prin mai multe procedee. Cel mai frecvent şi productiv este epolarea armei, principala modalitate de a tra-ge în vânat printre tufişuri, în pădure sau în stufărie. La dis-tanţe mari acest procedeu de tragere devine deja unul nesi-gur. O abatere nesemnificati-vă de la direcţia de ochire va

trimite alicele cu totul în altă parte. De aceea, în asemenea cazuri vânătorii recurg la pro-cedeul însoţirii vizuale a ţintei.

La început ochim vânatul, iar apoi deplasăm ţeava cu an-ticipare, reieşind din viteza cu care se mişcă ţinta.

La vânătoare este impor-tantă deprinderea de a ochi

corect, respectând două reguli principale: nu trebuie să tra-gem la distanţe mai mari de 40 de metri, deoarece tirul la asemenea distanţă este aproa-pe inutil; este contraindicat de a trage instantaneu, în direc-ţia de unde vine un sunet sau foşnet. Acest lucru chiar şi în locurile singuratice este inter-

zis. Sunt multe exemple când tragediile s-au produs din lipsa de cumpătare a unor vânători prea emotivi.

Tirul asupra vânatului în mişcare

În timpul tragerii este bine să ştim şi să aplicăm corect an-

ticiparea: să calculăm mişcarea de deplasare a păsării sau ma-miferului, deoarece, dacă nu facem acest lucru, toate alicele vor ricoşa. De exemplu, raţa pestriţă poate atinge în zbor viteza de 30-40 de metri pe secundă, iar iepurele de câmp, hăituit de câini, fuge cu viteza de 11-13 metri pe secundă.

Reguli de ochire a vânatului


Regulile la vânătoare sunt în linii mari următoarele: dacă vânatul se deplasează în direc-ţia vânătorului şi se află la 40

de metri de acesta, trebuie să ţintim în labele din faţă, dar dacă distanţa e mai mică de 40 de metri, apoi trebuie să tra-gem cu anticipare în faţa ani-malului. Vânatul care aleargă paralel cu vânătorul, trebuie răpus dintr-o împuşcătură

cu anticipare de un corp sau două, în funcţie de viteza lui de deplasare şi distanţa până la vânător. Asupra animalului în mişcare ţintim între urechi, aceasta depinde de viteza de deplasare şi distanţa până la vânător, prin urmare, punctul de ochire îl alegem puţin mai sus.

Păsările care zboară aproa-pe, dar încet, îndepărtându-se de vânător, sub un unghi de 90° de la linia de tragere, tre-

buie ochite în cioc. Pe cele care zboară departe, le ochim altfel: vânătorul trebuie să găsească rapid punctul de ochire şi să-l deplaseze cu un corp sau mai multe corpuri în faţa vânatului. Dacă vânatul zboară în cobo-râre, ţintim coada, iar pasărea care ţâşneşte din stufăriş sau tufişuri în sus, trebuie împuş-cată, alegând punctul de ochire mai sus de capul ei.

Vânătorul trebuie să ochească sub pasăre, dacă aceasta zboară spre el. Cu cât pasărea e mai departe de vâ-nător, cu atât mai sus se va afla punctul de ochire. Dacă pasă-rea zboară deasupra capului, vânătorul o acoperă cu ţevile şi trage, fără să aştepte până ce aceasta va fi mai aproape de 25 m. Pasărea care zboa-ră la o înălţime nu prea mare,

îndepărtându-se de vânător, trebuie ţintită mai sus de cap, acoperind-o cu ţevile.

Pregătirile pentru vânătoa-re trebuie făcute acasă, repe-tând în permanenţă exerciţi-ile. În fiecare zi trebuie făcute câte 25—30 de exerciţii, care constau în săltarea armei la umăr, cu deplasarea ţevilor de la stânga la dreapta şi invers, de sus în jos şi din nou în sus. Aceste exerciţii durează de la cinci până la 15 minute, cu pa-uze de două minute, pentru a

lăsa mâinile să se odihnească. Tot acasă deprindem să apă-săm lin trăgaciul. Atâta doar că încărcăm arma cu tuburi utilizate, pentru a nu defecta percutorul.

Urmează acomodarea vâ-nătorului cu propria armă, adaptarea la trăgător poate continua prin reglarea tăriei şi a cursei trăgacelor, a modelului şi a mărimii cătării etc. Epola-rea corectă constituie primul factor pentru reuşita tirului. Foarte mulţi vânători înce-pători epolează greşit, fie din pricina armei, fie din rea obiş-

nuinţă. Unii epolează prea jos, alţii prea sus şi, cel mai adesea, pe braţ, învineţindu-l după un număr mare de trageri.

Pentru a scăpa de această obişnuinţă, trebuie să începi cu verificarea sprijinirii patului în scobitura umărului. Locul se găseşte prin introducerea a patru degete ale palmei stângi sub subsuoara dreaptă, excep-tând degetul mare, ridicat per-pendicular. Vârful degetului mare, imediat sub îmbinarea claviculei în umăr, indică locul

de sprijin al călcâiului patului de armă. Într-o poziţie corectă de tragere, greutatea vânăto-rului este suportată de picio-rul stâng, cel drept fiind puţin deplasat lateral, cu vârful uşor deschis spre exterior. Mâna stângă ţine puşca de antepat, cu braţul alungit. Cea dreaptă prinde gâtul patului, cu cotul braţului drept ridicat la înăl-ţimea umărului. Poziţia uşor aplecat înainte completează imaginea unui vânător care epolează corect.

ohoter.ru


O vânătoare experimentală

Aşa se întâmplă sau poate că nu a fost întâmplare ca echipa să fie extrem de monolită — doar din cei mai apropiaţi: naşul Vlad, cumătrul Ion, vărul Todel, fratele Sioma şi eu, Micu. În prea multe amănunte nu mă avânt, pentru că pe toate nu le ţin minte, dar cu prefaţa, punctul culminant şi deznodământul… ca să recunosc deschis, stau par-că bine. A, şi despre Tărcuci, câinele naşului, să nu uit să vă mai spun.

Partida de vânătoare „ex-perimentală“, precum o numi naşul Vlad, începu chiar pe pragul casei, cu prezenţa in corpore.

— Bă, oropsiţilor, se adre-să naşul, mă luaţi în şcoala voastră, dar cum? Fără aghes-muire?

— Păi, cu tot respectul! sar eu, ca finuţ ce sunt.

— Cu respectul — da! zice naşul. Dar „cu ce trebuie“ cum staţi?

Eu, chiar fin fiind, habar nu am. De aia întreb:

— Adică… ce?— Pregătire, bă

finule, bă, mai în-tâi! sublinie naşul şi, făcându-se roată pe călcâie, coborî în beci, de unde reveni repede, cu o tocitoare plină, cu pastramă, cu nişte castraveciori şi cu îndemnul:

— Hai, bă, dacă e vorba de vânătoa-re!…

Ei, ce să vă mai spun? Ştiut că am ur-mat ce ni s-a cerut: câte o cană, apoi a doua, apoi… Repetare, gustare şi altă chemare, de-acu pe bâlbâite:

— La treabă, bă!…Adică la vânătoare. Fie măcar şi „experimentală“, nu contea-

ză!Vocea naşului, la a doua tocitoare, deveni mai răguşită, parcă

din butoi, dar tot atât de răsunătoare, ca să-l auzim toţi. Om gos-podar, se griji de treaba cum pornim şi dacă totul e din plin. Mai luă ce luă din beci, puse în rucsac nişte salam, pastramă, o oaie… nu!… un bucătoi de brânză de oi, un codru de pâine de casă şi alte de-ale gurii, în caz de popas. De, ca să nu suferim cumva cu stomacul, zice naşul, iar el — cu obrazul.

Aşadar, pornirăm, merserăm un timp pe linişte, dar şi pe hur-ducate. La un moment dat, naşul mă bătu pe umăr să opresc. Mă dau jos, trec de partea lui, deschid să coboare. Primul, desigur, nu naşul Vlad coborî, cu Tărcuci, cu ciotul lui de coadă cu tot. Pe urmă apăru o cizmă, o mână şi un cap — toate aparţinând,

desigur, naşului Vlad. Vă mai spun că naşul Vlad e director al fabricii de produse dietetice, fapt ce se încadrează perfect, cred eu, în vânătoarea noastră experimentală.

— Hai, bă, mânca-v-ar… vânatul! rosti el şugubăţ.Coborâră şi ceilalţi, cumătrul Ion — cu un rucsac, legat la

gură cu o fundă roşie.Naşul, văzându-se cu pi-

cioarele pe pământ, ridică dreapta a mare atenţie şi as-cultare:

— Câte juma de pahar! ordonă, cu degetul la nasul lui Todel, responsabil de zacuscă şi de o damigeană plină.

Sioma scoase dintr-o pun-gă cana. Todel turnă, noi, vo-ioşi, rând pe rând, o golirăm într-o clipală, după care naşul smulse puşca din spate, trase cocoaşele, zicând:

— Hai, bă Ion, dă-i cu „experimen-tala“ aia!

Ion se grăbi să dezlege rucsacul. Nu izbuti. Se aplecă, cer-că cu dinţii să dezle-ge, dar tot nu reuşi. Se mocoşi, se chinui, ca, în cele din urmă, să anunţe:

— Gata! E la start!— Şi eu! strigă na-

şul. Cum duc puşca la ochi — îi dai drumul! Dar încet… Todel, mai toarnă… Pentru coraj!

Todel mai turnă câte o cănăţuie, în-tinzându-ne şi câte o îmbucătură de pas-tramă.

— Acu chiar că sunt gata! exclamă naşul, cu barba pe patul puştii.

— Şi eu! sări cumătrul Ion cu rucsacul dezlegat.— Cum clipesc din ochiul drept, îi aminti naşul, îl slobozi,

uşurel. Iar tu, măi Todel, numeri până la trei.Todel începu să numere:— Unu, doi… trei!Rucsacul căzu jos. Todel şi cu Sioma se uitară la Ion, dar aces-

ta se dezvinovăţi:— Nu vrea…— Ghionteşte-l, ce stai? se revoltă Sioma.— Pişcă-l de bucă! îl sfătui Todel.Ion îl ghionti, îl pişcă. Iepurele ieşi, îşi făcu urechile băţ, le

lăsă pe spate, apoi se ridică şi — ţuşti! Naşul, cu puşca la ochi, cu degetul pe trăgaci, cu răsuflarea întretăiată, îl urmări, ţinti şi…

Ion îşi astupă urechile. Todel închise ochii, Sioma căscă gura.— Pif! Paf! de răsună văgăuna.

cu paharul, cu tărcuci



Naşul lăsă arma cu ţeava la pământ. Încercă să străbată cu privirea pâcla de fum.

— Ia trage de sfoară, Ioane! porunci.Ion trase.— Se zbate, dom’le director!— Păi, ţine-l, că noi ne ducem să-l vedem!Iepurele tremura ca varga. Îl pipăiră toţi, pe

rând, îl întoarseră pe o parte, pe alta.— E viu, mânca-l-ar frigarea! înjură naşul.

Nu l-am nimerit… Ia mai toarnă, bă!…

Damigeana făcu roată, gâlgâind.— Acu să repetăm!…Ion trase de sfoară, dar iepurele nu se mişcă

din loc.— Nu vrea, dom’ director!…— Dacă nu vrea, ia-l în braţe ori mână-l din

urmă! Dar vezi, să nu-l sperii…Ajunşi pe linia de tragere, naşul îşi reîn-

cărcă arma, Ion stătea cu iepurele de-a gata, cu sfoara de capăt, noi, iştilalţi, priveam cu sufletul la gură.

— Mai numără o dată, Todel! ordonă naşul. Iar tu, Ioane, dă-i drumul!

— Unu-doi… trei…— Pahhh!…De data asta nimeni nu mai închise ochii,

iar Ion nu-şi mai astupă urechile.— Cred că l-am nimerit!… răsună vocea

naşului, după ce fumul se împrăştie. Mai trage de sfoară, Ioane!…

Ion trase.— Tot se zbate, dom’ director!— Tu ţine-l de capăt, că noi ne ducem să-l

controlăm! mârâi, supărat. Peste o habă se opri, se aplecă. Iepurele tremura şi mai tare, otova cu pământul.

— E viu, frigarea lui de urecheat! înjură na-şul. Ia mai trage-l, Ioane…

Ion luă iepurele în braţe.Eu cu Sioma tăceam. Todel era gata-gata să

pufnească în râs, dar, din respect faţă ne dom’ director, se reţinu.

— Mai aveţi ceva acolo, bă? întrebă naşul, cu ochiul pe damigeană.

— Da-da, este! îl asigur şi eu, râzând.— Şi cam de ce te hlizeşti, finule? întrebă.

— Ei, aşa mi-a venit, naşule, nu te supăra…— Bine. Eu mă gândesc că aţi putea să râ-

deţi, dar mie nu mi-i a râde, pentru că mi-am pus în plan să mă fac vânător, în rând cu dom-nul Păvălescu pe care, desigur, îl ştiţi… De mă invită la o partidă de vânătoare — ce, să mă fac de râs? Ruşine, bă!… Noroc!… Şi să mai încer-căm…

Vânătoarea experimentală se cotili mai de-parte.

— Paaahhh!…— Uuuuu!… se auzi din tufiş.Toţi înlemniră.— Ce-i? făcu ochi mari Ion, cu sfoara scă-

pată din mâini. Iepurele?…— Ce naiba? nu se dumeri Todel.— Păi, asta-i! trase concluzia Sioma.Eu, simţind cum îmi iese izul de fragă pe

nas, am înghiţit în sec.Naşul, şovăielnic sau poate că sigur deja,

rosti:— L-am nimerit, canalia!…Adică, ce vreau să spun? A fost o vânătoare

pe cinste, zău! Drept că a doua zi toţi ne între-bam: oare unde, bă, s-a prăpăstuit Tărcuci?

Iepurele GeorGe toPârCeaNU

Vine iarna de la munte,Peste ape face punteŞi pe câmp fără hotarParcă presură zahar.Uite, colo, moş Vasile,C-un cojoc de zece chileŞi cu flinta la spinareA ieşit la vânătoare.Dintr-un codru, din tufiş,Iese-un iepure furişŞi cum scapă pe cărare…Fuge ca o arătare…Flinta face bum! iar moşuStă şi-şi freacă nasu roşu,Şi-nciudat luleaua-şi muşcă;Iepurele fuge puşcă.Moşului îi vine-n minteCa să-i iasă înainte;Fuga-n rariştea de tei:Iepurele e hei-hei!Ei, ce faci tu, moşulică,Că n-ai împuşcat nimică?Du-te-acasă binişor,Că-i mai bine pe cuptor!

Notă: Iniţial, cică, Topâr-ceanu era pe gând ca moş Vasile, vânătorul, să puşte pre Iepure, dar… convins că e mai bine să nu se pună în poară cu un cel mai deştept în ale vânătorii, presimţind că un ministru al Mediului (din stânga Prutului), ve-getarian de profesie şi pri-eten cu Iepurele, va inter-zice puşcarea urecheaţilor în sezonul 2015 – 2016, a întors-o contra lui moş Va-sile, canibalul, infractorul, ucigaşul şi nemernicul cu armă, dar în folosul ecolo-gic al ministrului respectiv şi al mediului respectiv.Sună şi aşa, nu?

nu-i stilul meu să alerg după

iepuri!...



Asociaţia noastră de vânătoare a pri-mit un important plan de mistreţi. Dar, în acelaşi timp, e deschisă şi vânătoarea la iepuri (pasiunea majoră a vânătorilor noştri), la fazani (mari animatori şi con-sumatori de cartuşe) şi, bineînţeles, la vulpi (cui nu-i trebuie, urgent, o frumoasă blană roşie?). Aşa că, pentru a le împăca pe toate, se vânează simultan la „de toate pentru toţi“, maestrul de vânătoare reco-mandând încărcarea armei cu cel puţin un glonţ brenneke, fiindcă, totuşi, preocu-parea de bază rămâne mistreţul. Şi atunci lucrurile încep să se desfăşoare cam după schema următoare: la începutul goanei, obsedat de mistreţi, vânătorul îşi încarcă puşca cu două brenneke, ţinând totuşi în mână, prevăzător, şi pentru orice even-tualitate, unul sau două cartuşe cu alice. Neprezentându-se niciun mistreţ, e foarte normal ca, după un timp, să înlocuiască unul din cartuşele brenneke cu un cartuş cu alice. Totuşi, parcă, pe nesimţite, trece o umbră prin desiş — o fi poate vreun mis-treţ supraprudent care se apropie în stilul său caracteristic? — şi repede pune la loc al doilea brenneke, dar… n-a fost decât o capră izolată… Tocmai îşi schimba iarăşi brennekeul nr. 2 cu alice, când zăreşte, şerpuind mai încolo, printre copaci, o frumuseţe de vulpe de un roşu aprins: la iuţeală îşi schimbă şi brennekeul nr. 1 tot

cu alice… ţinând totuşi în mână, prudent, un brenneke pentru orişice eventualita-te… Vulpea s-a tot dus, dar acum — altă comedie — apar nişte siluete negre, scurte şi îndesate care tot frământă desişul pe loc; e foarte probabil faimosul cârd de porci mult aşteptat… Emoţionat — momentul fiind decisiv —, el aruncă cât colo cartu-şele cu alice şi introduce, „bâlbâindu-şi“ mâinile, iarăşi două brenneke. Degeaba stă el lungi secunde cu respiraţia tăiată, că a fost iarăşi o formidabilă (dar complet falsă!) alarmă, fiindcă erau tot nişte capre ceva mai mărunte… În sfârşit, goana se apropie sensibil, evaporându-se ipoteza teoretică a apariţiei vreunui mistreţ, astfel că vânătorul nostru trece acum liniştit şi „definitiv“ pe alice, şi chiar la timp, fiindcă tocmai dă un iepure peste el… Îl împuş-că şi, când să reîncarce, apare… coşco-geamite mistreţul în mare galop, trecând, desigur, nevătămat, din lipsă totală de brenneke…

Exasperat de aceste repetate „con-tra-timpuri“, cât şi de respectivul dans al cartuşelor, vânătorul nostru îşi ia un solemn angajament interior, în sensul de a păstra, fie ce-o fi, până la sfârşitul goa-nei, „un brenneke şi o alică“, deşi hăitaşii sunt acum la vreo 30 de metri în faţă şi că, teoretic, nu se mai poate întâmpla ni-mic neprevăzut; şi totuşi se aude, în mod

cu totul neaşteptat, strigându-se chiar în faţă „sitarul! sitarul!“ — şi iată că ferme-cătoarea sa siluetă a şi apărut cotind cu eleganţă, deasupra-i, pe-o aripă…

Surprins, încântat şi emoţionat, vâ-nătorul nostru îi trimite la repezeală două focuri: un prim „bang“ cu alice şi un al doilea „bang“ cu brenneke… Aş minţi dacă aş spune că l-a lovit. În ace-laşi timp, vecinul său, ceva mai entuziast şi mai distrat, repede şi el două brenneke într-un splendid fazan care nici acela (mizerabilul!) nu cade…

Aceste diferite ciudăţenii sunt mai puţin grave decât faptul de a se trage cu alice într-un mistreţ care apăruse tam-nisam unui vânător ce pândea avid (şi bineînţeles numai cu alice) un fazan „pe-destraş“… Şi atunci, care-i leacul tuturor acestor încurcături? Am văzut cândva, la cineva, o puşcă grozav de indicată pentru asemenea situaţii, cu nu mai puţin de… patru ţevi, lipite astfel: două de alice sus şi două de glonţ jos. Dar, fiindcă aşa ceva nu se mai fabrică de mult, cel mai sănă-tos lucru ar fi, dacă vrem cu tot dinadin-sul să împuşcăm mistreţi, să-i aşteptăm numai cu brenneke, chiar dacă, oarecum distraţi sau prea entuziaşti, mai slobozim din când în când câte unul şi în sitari…

NiCoLae CristoVeaNU

întâmplări

Dansul cartuşelor sau cu brenneke la sitari…


Adevărurile meleÎn aceste vremuri grele,Adevărurile meleN-au nici blănuri, n-au nici ţoale -Sunt ca toată lumea: goale.

Povestea porculuiVecinul nostru, mafiotul,Taie-o porcină cât un taur,Sărac fiind, eu cumpăr botulCă are-n el… sârmă de aur!

Peştele de la cap se stricăCapul ţării noastre eÎn pericol de stricare;De urgenţă trebuiePus în gherlă, la… răcoare.

La pescuitVăzând că nada mea animăFiinţele din baltă rar,Am pus în loc de râmă rimăŞi-am prins un critic literar.

PiscicolăDe când litrul de uleiE de zeci de mii de lei,Peştii, la români, se zbatŞi-n tigaie… pe uscat.

Într-un parcFlora: Iarbă, tei, castani.Fauna: … şi huligani!

La un şef de fermă brutalFoaie verde piersiceŞi de corovatic,Vacile-s domestice,Şeful e… sălbatic!

Aproape fabulăUn broscoi stă-n puşcăriePentru sex (pedofilie!) —Sub un mal de râpă, cică,A fost prins… cu „oaca“ mică.

Pe tulpina unui arbore genealogic

Ascultă-mă, mic ram,De printre ramuri:Să ţii întâi la neam,Apoi la neamuri!

Homo sapiensOmul, cu al său progres,Efectiv, mă lasă stană:Pune degetul mai desPe trăgaci decât pe… rană.

Omul, după PascalOmu-i trestie gânditoare,Unic pe întreg Pământul,De aceea, nu arare,Cugetă… cum bate vântul!

„Deşteaptă-te, române“În zadar se intoneazăImn la oră matinală —Prostul, şi pe la amiază,Tot cu noaptea-n cap se scoală…

GradaţieUn prost de rândE-un prost. Pe când,Un prost cu postE-un mare prost!

ParadoxŢara mea, romano-daca,Ară ţarina cu vaca;Are boi, dar, permanent,Sunt aleşi în Parlament!

Firea cozii de topor"Toporul a sărit din coadă."Se zice nu întâmplător,Căci nicăieri şi niciodatăNu sare... coada din topor.

Unui melcCă te-am primit, regret, vecine-Îmi stai pe-ospeţe de-o vecie.Nu-i oaspete acel ce-ţi vineCu tot cu... casă-n ospeţie!

La izvoareLa izvoarele cu apeVii ca limba strămoşească,Cerbii vin să se adape,Porcii... să se bălăcească!

LegitateFiind satiric, lesne-i să constaţi,După efectul celor publicate:În ţara cu analfabeţi bogaţiExistă o prea dură legitate —Satira, fie ea oricât de mare,Luptând cu răul ce scufundă

barca,E tot atâta de „folositoare"Ca-ntr-un bordel... sonete de

Petrarca!

FrunzaChiar de brusture să fie,Rostul biblic nu şi-l pierde:Pentru Eva-i lenjerie,Pentru-Adam e… foaie verde.

La un şpriţDin stacană, ca din groapă,Bule împânzesc văzduhul —Vinul, de atâta apă,Îşi dă duhul...

Măritiş— Te măriţi c-un melc, surato?Pe o viespe-am întrebat-o.— Ce te miri, mi-a zis,

ţâfnoasă,E urât, dar are... casă!

alice şi cârlige

Cu pana la pălărie, cu puşca... la poezieA plecat în eternitate Efim Tarlapan. A

luat cu el atâtea şi atâtea vise, gânduri, idei, planuri… şi cuvinte nespuse, rânduri neaş-ternute pe hârtie, cârţi needitate, despre care îmi vorbea înaripat, însufleţit, îndrăgostit ca un adolescent. A plecat subit, lăsând în urmă o lume nedumerită, o lume care l-a iu-bit, a cules boabe de înţelepciune din opera-i apărută la noi, dar şi peste hotare. Câmp în

brazdă satirică şi umoristică de adâncime, cer cu ochi şi suflet liric, cu dinţi de lup în-colţit, pietros şi colţuros ca muntele şi lin, domol ca marea în plină lună de cuptor.

Senin la chip, vertical, demn — aşa l-am cunoscut, aşa mi-l păstrez în me-morie. A plecat... A rămas... Cu pana la pălărie, cu puşca… la poezie.

taChe BârCă


Ghidrinul şi Osarul

Pe teritoriul Republicii Moldova sunt identificate două specii din această familie: Gas-terosteus aculeatus Linnaeus — ghidrinul şi Pungitius platygas-ter — osarul.

La exterior ghidrinul se de-osebeşte de osar prin: plăcile laterale osificate mari şi îngus-te (la osar plăcile sunt mult mai mici, corpul este aproape nud), iar înaintea dorsalei sunt trei (rar doi sau patru) ţepi osoşi distanţaţi şi bine dezvoltaţi (de unde şi provine denumi-rea în limba rusă: трехиглая колюшка), la osar de obicei sunt nouă (rar 7-12).

În funcţie de gradul de dezvoltare a plăcilor laterale, sunt recunoscute trei ecofene (fenotipuri) ale ghidrinului: „trahurus“ acoperă aproape în totalitate flancurile latera-le, „leiurus“ — plăci puţine la număr şi slab dezvoltate, iar „semiarmatus“ — foma inter-mediară dintre primele două.

Există şi trei forme ecolo-gice reproductive ale ghidrinu-lui: una sedentară de apă dulce, care nu migrează pe distanţe mari şi se reproduce în acelaşi

hidrobiotop, unde îşi petrece tot timpul vieţii, alta marină, care habitează în zona litorală a mărilor şi acolo se reproduce printre desişurile de macrofite (atinge cele mai mari dimensi-

uni). A treia formă — anadro-mă migrează din zona litorală a mării sau din liman în sec-toarele inferioare ale fluviilor. După reproducere mulţi in-divizi pier, iar puietul în scurt timp se retrage înapoi în mare sau liman. Forma anadromă şi cea marină pot trece din una în alta.

Deşi aceste specii se consi-deră native pentru Republica Moldova, în ultima perioadă în bazinul fl. Nistru se constată o progresie biologică evidentă a lor, iar în unele hidrobiotopuri efectevele lor atingând valori de-a dreptul alarmante.

Graţie valenţei ecologice largi şi a potenţialului înalt de expansiune, ghidrinul s-a răs-pândit pe toate continentele din emisfera nordică, pe con-tinentul american ajungând până în California, iar pe cel euroasiatic până în Iran. În multe regiuni ale arealului său

secundar (cotropit) este con-siderat o specie invazivă (cum este cazul invaziei sale devasta-toare în Marile Lacuri Ameri-cane).

Care sunt factorii ecologici care au stimulat prosperarea biologică a acestor două specii în Republica Moldova?

În pofida rudeniei filoge-netice strânse a acestor taxoni, predilecţiile lor ecologice şi cauzele expansiunii rapide pe teritoriul Republicii Moldova denotă unele deosebiri. Ghi-drinul se consideră o specie de origine marină nordică şi demonstrează o afinitate mai mare faţă de ecosistemele cu apă mai rece (specie criofilă), devenind extrem de numeros în Nistru medial (limitele ţării) după construcţia hidrocen-tralei de la Novodnestrovsk (1981). Iar osarul termofil de origine ponto-caspică a profi-

tat ca rezultat al tendinţelor în-călzirii globale, înmâlirii active a albiilor râurilor şi împânzirii lor cu vegetaţie acvatică.

În arealul răspândirii sale ghidrinul în unele zone poate demonstra adevărate explozii de efectiv, iar în altele poate intra în faza depresiei nume-rice. Astfel, dacă acum câteva decenii specia era deosebit de numeroasă în zona litorală a Mării Negre, în prezent este una deosebit de rară. Există o ipoteză conform căreia ghi-drinul a dispărut din zona li-

torală a Mării Negre din cauza reducerii suprafeţelor macro-fitelor marine care serveau ca refugiu împotriva duşmanilor şi ca material de construcţie a cuiburilor (Oţel, 2007). În

limanul nistrean, specia este încă numeroasă, migrând în cantităţi mari în sectorul Nis-trului Inferior, iar în sectorul medial al fl. Nistru, precum s-a menţionat anterior, specia a devenit una invazivă. După construcţia barajului de la No-vodnestrovsk, apa este diversa-tă în aval de la adâncimi foarte mari, fiind mult mai rece în perioada caldă a anului. Tem-

peratura medie multianuală a apei în perioada primavară-va-ră, până la or. Dubăsari, a scă-zut cu 5-8° C, iar vara (lângă s. Naslavcea) nu se ridică mai sus de 15° C. Dacă pentru majo-ritatea peştilor din zonă acest factor a devenit unul limitativ, atunci pentru ghidrinul criofil este unul favorabil şi oportun. De la Naslavcea până la Soro-ca este, practic, unicul repre-zentant superdominant, iar în unele habitate poate „înnegri“ apa cu numărul său imens.

Pe lângă factorul termic,

ihtiologie

faMiLia Gasterosteidae iNCLUde CiNCi GeNUri (Gasteros-teUs, PUNGitiUs, sPiNaChia, aPeLtes, eUCaLia) şi oPt sPeCii, rePrezeNtaNţii Cărora sUNt răsPâNdiţi doar îN eMisfera NordiCă. haBitează atât îN aPeLe MariNe, saLMastre, Cât şi îN CeLe dULCi. eVideNţierea NUMărULUi LiMitat de sPeCii NU deNotă îNsă diVersitatea Mare de forMe eCoLoGiCe iNtrasPeCifiCe (siMPatriCe şi aLoPatriCe). de aCeea, îN PrezeNt se CoNstată o MULţiMe de ProBLeMe îN taxoNoMia CoMPLexeLor GasterosteUs aCULeatUs şi PUNGitiUs PLatyGaster, sPeCiMeNeLe fiiNd iNteNs stUdiate La NiVeL CitoGeNetiC.


Într-o zi de decembrie, luna care încheie zborul anului şi cu respiraţia largă a sufletu-lui său deschide florile dalbe ale sărbătorilor de iarnă, Crăciunul şi Anul Nou, Dorina, so-ţia pescarului Fănică Lapteacru, plimbându-şi ochii tineri, primăvăratici, pe reţeta culinară „Crap oriental“, publicată în revista „Vânătorul şi Pescarul Român“, simţi că-i lasă gura apă, iar stomacul nerăbdător şi obraznic îi dă stăpânei ghionturi să-i dăruiască neîntârziat această mâncare delicioasă. Pofta femeii de crap orien-tal o zăpăci atât de mult, încât înflăcărându-se de dorul lui, îşi pierdu liniştea sufletească. Se zbătu ca o pasăre în colivie, căutând să vadă cât mai repede zorii fericirii născuţi de crap orien-tal. L-a sunat la serviciu pe Fănică, şef al grupu-lui de pompieri.

— Iubitule, stinge-mă că ard! Ard de dor de crap oriental!

— Nu înţeleg, bâigui nedumerit Fănică. Despre ce crap oriental vorbeşti?

— Nepriceput mai eşti, dragule! Vin sărbă-torile de iarnă şi tare vreau crap oriental!

— Of, Doamne, se cutremură bărbatul, în-cercând să înţeleagă: cine-i ăla, crap oriental — monarh sau sultan?

Văzând că discuţia lor nu se fructifică, Do-rina îi ordonă autoritar:

— Nu mai pot răbda. Vino acasă. Incendiile s-o stinge şi fără tine!

Fiind la datorie, Fănică Lapteacru nu s-a lăsat înduplecat, apăru în pragul casei abia la sfârşitul programului de lucru.

— Ce-i cu crapul tău oriental?! o întrebă Fănică, ştergându-şi cu podul palmei fruntea asudată.

— Peşte, mâncare de peşte, Fănică. Mi-i tare dor de crap, gătit după o reţetă orientală.

— A-a-a! răsuflă uşurat bărbatul, chinuit de misterul nenorocitului de crap oriental. Eu însă, bietul de mine, credeam… Ce gând aiurit! Iartă-mă…

— Vezi? Preocupat cu ale tale, de ale mele ai şi uitat…

— Bine, Dorina. Îmi iau liber şi plec la iazul de la Boureni. Sper să aduc un crap regesc, pe

potriva dorinţei tale.Greu, dar veni şi ziua când Fănică, împreu-

nă cu doi prieteni pescari, Tudorache şi Ionel, îşi făcu apariţia pe malul pitoresc al iazului. În câteva clipe ustensilele lor pescăreşti şi-au ocu-pat locurile cuvenite. Aşteptarea şi răbdarea lui Fănică sunt de aur. Ba şi mai glumeşte:

— Dacă prind mai mulţi crapi, vă dau şi vouă.

Se scurge o oră, două, trei… cinci… Ni-mic. Niciun semn să bucure inima. Crapii din iaz lasă pescarii să se prăjească, să frământe în scăfârlie şiraguri de gânduri savante: sau peştii sunt sătui, sau condiţiile climaterice nu sunt fa-vorabile pentru a-i face să înşface nada…

Seara au plecat fără nicio captură.Deschizând uşa, Fănică, obosit, cuprins de

ruşine, îşi aruncă rucsacul gol în mijlocul ca-sei. Acesta se întinse fleaşcă pe podea, asemeni unei mâţe somnoroase.

— Unde-i peştele? întreabă mirată soţia.— În iaz, Dorina. În iaz… În ţara aceasta,

suverană şi independentă, ne amăgesc toţi lao-laltă — şi miniştrii, şi deputaţii… Ne amăgesc şi peştii… Mama lor de crapi orientali! Am stârcit o zi întreagă pe malul apei, iar ei se zbenguiau, sărind şi vălurând oglinda iazului, şi nici gând nu aveau să atingă mămăliga, râmele, boabele de porumb conservate sau turtele din seminţe de floarea-soarelui. Şi-au bătut joc de noi, cer-cându-ne răbdarea şi, hlizindu-se cu mândrie şi satisfacţie că pot să ne amăgească…

— Da eu vreau crap oriental, miorlăi dulce nevasta, rotindu-şi în faţa soţului ochii mari, scânteietori.

— Nu mă omorî cu crapul tău!… La urma urmei îl cumpărăm la piaţă, spuse Fănică, ros-tind iarăşi: mama lui de crap oriental!…

Totuşi-totuşi Dorina şi-a văzut visul împli-nit, iradiind lumină, ca un trandafir în rouă.

Crapul oriental şi-a ocupat, la Crăciun, lo-cul de cinste pe masa de sărbătoare. Fănică şi Dorina, sub fulguiri de nea, ascultau cum su-nă-răsună lung-prelung în inimile lor clopoţeii bucuriilor omeneşti.

VLadiMir rUsNaC, scriitor

Şi peştii... ne amăgesc

care l-a avantajat pe ghidrin în faţa altor specii, este important de menţionat şi lipsa sau defi-citul consumatorilor naturali şi a concurenţilor în ecosistem. Din cauza pescuitului ilicit cu plase cu efect selectiv accentu-at, din ecosistem sunt extraşi cei mai importanţi reglatori ai nivelelor trofice inferioare (specii ihtiofage, specii paci-fiste înalt competitive de talie medie şi mare), iar atunci când nu sunt duşmani apar adevăra-te „explozii numerice“ de spe-cii-pradă.

Majorarea rapidă a efec-tivelor populaţionale în fl. Nistru este facilitată şi de alte particularităţi biologice de succes pe care specia le posedă (idioadaptări) ca: manifesta-rea grijii faţă de urmaşi prin construcţia cuiburilor şi pro-tejarea puietului, mimicrismul pronunţat şi prezenţa forma-ţiunilor eficiente de apărare (ţepi, ghimpi), modul gregar de viaţă şi multiplele sale avan-taje, reproducerea porţionată, perioada lungă de depunere a icrelor şi prolificitatea înaltă. O femelă în sezonul reproductiv, aprilie—august, poate depune până la 10 ponte, iar în Cali-fornia se poate reproduce anul împrejur. Dar să nu uităm nici de spectrul trofic larg şi efectul devorator accentuat.

Este ştiut faptul că ma-joritatea speciilor de origine marină duc un mod de viaţă răpitor, indiferent de dimen-siunile atinse. În acest sens, ghidrinul şi osarul nu sunt o excepţie. Ei, având dimensiuni modeste, atacă fără ezitare or-ganisme zooplanctonice mici, se hrănesc cu icre, larve şi peşti de mărimea lor. În apele dulci, lipsite de duşmani şi bogate în hrană variată, aceste specii nu mai pot fi oprite până la epu-izarea totală a bazei trofice din ecosistem. Pentru bazinul Nis-trului însă, ghidrinul şi osarul sunt considerate specii invazi-ve.

dr. dUMitrU BULat,Institutul de Zoologie al AŞM


Ştiaţi că… potârnichea este răspândi-tă în lumea întreagă? Ea poate fi întâlnită atât în pădurile nord-americane, cât şi în taiga, în condiţii climaterice dure. Potâr-nichea face parte din aceeaşi familie ca şi cocoşul de mesteacăn, deci, din familia fazanilor.

La potârniche poate fi observat fenomenul dischineziei, deci, în caz de pericol, păsările sunt capabile să se inducă într-o stare de amorţire. Călugă-rul savant Anastasie Kircher scria că, în timpul experimentelor, el lega picioruşele păsării şi aceasta amorţea până la o stare de insensibilitate totală. Fiind culcată pe spate, potârnichea putea rămâne nemiş-cată în această poziţie mult timp, dar de îndată ce pericolul era depăşit, pasărea „învia“ miraculos, ca în poveste.

Potârnichea cenuşie este cea mai proli-fică din toate păsările din regiune. O pontă numără de la opt până la douăzeci de ouă. Dacă prima pontă este devastată, femela poate scoate ouă în mod repetat.

Primul penaj al păsărilor tinere are o culoare cenuşie cu nuanţă verzuie, amin-tind în acest sens penele raţei sălbatice.

Potârnichea nu are un dimorfism viu pronunţat. Astfel, şi masculul, şi femela au un penaj asemănător. Unica diferenţă este pata mai închisă pe pieptul masculului.

Potârnichea este prezentă şi în sim-bolurile diferitor state din lume. Din

anul 1995 ea este simbolul statului american Alaska. Pasărea este

reprezentată şi pe etichetele sticlelor cu Scotch whisky.

Ea este introdusă în car-tea „Guinness Wor-

ld Records“, datată la

m i j -

locul secolului al ХХ-lea (vezi revista VPM nr.12, 2015).

Ştiaţi că temperatura normală a corpu-lui potârnichii este de 45º C, chiar şi atunci când afară este un ger de crapă pietrele?

În ultimul timp, potârnichea a devenit obiect al unor cercetări ştiinţifice. În pro-cesul monitorizării evoluţiilor masei aces-tor păsări în zonele polare, savanţii au rea-lizat că potârnichea poate fi utilă pentru a identifica simptomele încălzirii globale. În plus, cu ajutorul ei, poate fi prezis impac-tul încălzirii globale asupra altor organis-me vii şi asupra omului.

Carnea potârnichii este foarte folosi-toare, contribuind la normalizarea hemo-globinei în sânge. Vitamina C influenţează pozitiv funcţionarea sistemului nervos central. Să nu trecem cu vederea nici fo-

sforul, foarte benefic pentru organism. Consumând 100 de gr de carne de potârniche, veţi obţine 253 de ca-

lorii, multe proteine şi grăsimi folositoare. Aceste substanţe vor asigura energie suficientă pentru

un interval îndelungat de timp. tatiaNa PaVLeNko

curiozităţi

Lucruri interesante despre potârnichi

friPtUră de PotârNiChe îN ULCeLe

ingrediente: 300 gr fileu de potârniche; 150 gr carne de porc; 3-4 linguri de lapte; 2 ouă; sare; piper negru măcinat; 8 clătite subţiri; 4 linguri de ulei.

Pentru umplutură: 0,5 kg brânză de vaci; 2 ouă; sare.Mod de preparare:Se pregătesc clătitele şi fiecare se taie în 3-4 părţi. Brânza se amestecă cu ouă şi sare şi acest amestec se înveleşte în

clătite – câte 6-8 clătite la o porţie. Carnea se dă prin maşina de tocat de 2 ori, se adaugă ouăle, laptele, sarea şi piperul, se amestecă bine şi se formează chifteluţe mici – câte 6-8 la o porţie – şi se fierb la aburi. Clătitele se aşează în ulcele, deasupra se stropesc cu unt topit şi se coc în cuptor la temperatura de 180-200 grade timp de 5-7 minute.

Anul 2016, care abia îşi intră în drep-turi, ne găseşte în Austria, unde vom des-coperi un nou muzeu cinegetitc. Austria este o ţară fără ieşire la mare, aflată în Eu-

ropa Centrală. Ea se învecinează cu Cehia şi Germania la nord, Ungaria şi Slovacia la est, Slovenia şi Italia la sud, Elveţia şi Li-echtenstein la vest. Teritoriul Austriei are o suprafaţă de 83.879 km² şi o climă tem-perat–continentală. Relieful Austriei este în cea mai mare parte muntos, datorită prezenţei Alpilor. Doar 32% din suprafa-ţa ţării se află sub 500 m altitudine, iar cel mai înalt punct al său are 3.798 m. Popula-ţia Austriei este de circa 8,47 milioane de locuitori (2014). Capitala şi cel mai mare oraş din Austria este Viena, cu o populaţie de peste 1,7 milioane de locuitori.

Muzeul cinegetic Schloss Stainz se află în comuna Stainz, districtul federal Stiria din sud–estul Austriei.

Muzeul de vânătoare se bazează pe co-lecţii private, dar, de asemenea, în sensul cel mai larg, pe „spiritul“ arhiducelui John (prin activitatea sa a democratizat vână-toarea în Stiria) şi al XXV–lea Festival Pro-vincial de Vânătoare din Stiria de la Palatul Eggenberg. Marele succes al acestei expo-

ziţii din 1949 a dus la înfiinţarea muzeului de vânătoare, care a fost inaugurat în 1953 ca un departament al Muzeului Provincial Stiria, condus de Philipp Meran.

În perioada 1953—1997, muzeul de vânătoare din Stiria a fost găzduit de Pala-tul Eggenberg, iar după 1997 a fost trans-ferat în Palatul Stainz.

Muzeul de vânătoare din Palatul Stainz prezintă cultura cinegetică în toate aspec-tele sale şi nu expune doar o imagine vastă

în ceea ce priveşte istoria culturii vânăto-reşti, ci şi interacţiunea dintre om şi natură.

Într–o prezentare inovatoare şi unică în Austria, vizitatorii pot să înveţe mai multe lucruri interesante despre vânătoa-re. Ei sunt captivaţi de exponate magnifice din colecţiile şi instalaţiile interactive, de excursiile în istoria civilizaţiei, completate de arme istorice şi echipamente tehnice.

Muzeul de vânătoare Schloss Stainz ilustrează vânătoarea ca un fenomen isto-ric, sociologic, etico–filozofic şi face apel la un public larg, datorită abordării sale interdisciplinare şi multiculturale. Vizita-torii pot admira „vânătorul romantic“ şi

„rebelul sălbatic“, arme istorice, tablouri, precum cel al lui Thomas Bernhard „Pe-trecerea de vânătoare“ sau leacuri miracu-loase ale medicinii populare. Toate acestea sunt expuse la etajul întâi al muzeului.

La etajul al doilea, vizitatorii sunt familiarizaţi cu diferite tipuri de urme de animale, propunându–li–se un exerciţiu de urmărire şi depistare a urmelor. Totodată, ei iau cunoştinţă de sunetele emise de animale. În plus, află multe

lucruri interesante despre problemele actuale ale ecologiei în lumea animalelor sălbatice şi despre sarcinile vânătorii moderne.

O parte din exponatele muzeului sunt în depozite. Ele vor fi documentate şi pre-gătite pentru o nouă prezentare publicu-lui. Temele majore ale expoziţiilor noi vor fi: arta şi meşteşugurile, picturile tematice, armele, trofeele, animalele împăiate, an-samblul de 150 de capete de cerb în stil ba-roc din colecţia contelui de Lamberg (Tra-utenfels) şi numeroase trofee cu patologii.

selecţie: CRistina Ciobanu,Institutul de Ecologie şi Geografie al AŞM

Muzeul cinegetic Schloss Stainz din Austria

Vestigii europene

Adresele magazinelor SVPM:mun. Chișinău, str. Șipotelor 2; tel.: (022) 24 32 04or. Cahul, str. M. Eminescu 43/2; tel.: (0299) 22 132

Atelier de reparaţie şi testare a armelorTel. de contact:022 24 20 53; 079054705

Stimate vânător!Procurând arme şi muniţii în magazinele SVPM,

banii domniilor voastre rămân în societate, contribuind astfel la dezvoltarea

vânatului în Moldova.

Stimate vânător!Procurând arme şi muniţii în magazinele SVPM,

banii domniilor voastre rămân în societate, contribuind astfel la dezvoltarea

vânatului în Moldova.

uniţi întru supravieţuire - agvps.roagvps.ro/docs/vpm ianuarie 2016.pdf · înscăunarea sa,...

Documents