Noţiunea de piaţă este utilizată în literatura economică, în diverse sensuri:a) loc, spaţiu, teritoriu unde se întâlnesc consumatorul şi producătorul şi unde au loc tranzacţii;

b) mecanism de reglare a proceselor social-economice şi alocare a resurselor pentru desfăşurarea acţiunilor economice;

c) totalitatea producătorilor, ofertanţilor, vânzătorilor, cumpărătorilor, consumatorilor şi intermediarilor care participă la schimburi şi tranzacţii de bunuri sau valori.

Componentele pieţei: Un bun economic, ce constituie obiectul tranzacţiilor. Este vorba despre un obiect tangibil sau serviciu intangibil, care prin proprietăţile sale funcţionale (fizice, performanţe, servicii etc.) şi imagine (marcă, design) poate satisface o anumită nevoie;

Un cadru economico-geografic, care desemnează limitele teritoriale unde au loc tranzacţiile. Nu este necesar ca vânzătorii şi cumpărătorii să se întâlneascâ fizic, ci doar numai ofertele şi cererile lor;

Anumite unităţi de timp, deoarece, cererea şi oferta au un caracter evolutiv, se schimbă de la o perioadă la alta (zi, săptâmână, lună, an etc.);

Anumiţi subiecţi ai procesului de schimb, adică vânzătorii şi cumpărătorii ca exponenţi ai ofertei, respectiv, cererii de bunuri şi servicii;

Un ansamblu de ”populaţii”, care sunt capabile să exercite o influenţă asupra vânzărilor. Aceştia constituie factorii generali care-şi pun amprenta în evoluţia vânzărilor (consumatorii, utilizatorii, concurenţii, macromediul întreprinderii etc.);

O confruntare pentru stabilirea preţului. Într-o economie de piaţă, aceasta din urmă are un rol determinant în formarea preţurilor bunurilor şi serviciilor; Clasificarea pieţelelor :1. După gradul de întindere a ariei geografice unde se efectuează procesul de tranzacţie (pieţe locale, regionale, interregionale, naţionale, continentale, mondiale).

2. După natura sau tipul tranzacţiei (pieţe comerciale, de muncă).

3. După tipul de produse tranzacţionate (piaţa de produse, de servicii).

2. Dimensiunile pieţei întreprinderii Indicatorii dimensiunii pieţei sunt:I. Capacitatea pieţei exprimată prin mai mulţi indicatori de natură fizică şi valorică.

A) Volumul ofertei - un indicator utilizat în situaţiile în care cererea este mai mare decât oferta, iar numărul furnizorilor de pe piaţă este restrâns şi informaţiile asupra ofertei se obţin mai uşor decât cele asupra cererii.

B)Volumul cererii exprimă într-un mod mai corespunzător capacitatea reală (efectivă) a pieţei şi se utilizează în cazul în care întreprinderea urmăreşte dimensionarea activităţii sale în raport cu cererea.

C)Volumul vânzărilor exprimă rezultatul confruntării cererii şi ofertei, cuantifică dimensiunile pieţei efective. Însă, el nu arată în ce măsură au rămas cererea neacoperită sau oferta fără desfacere.

Pj= N*I unde:

Pj - piaţa bunului i (volumul de vânzări într-un spaţiu economico-geografic considerat);

N - numărul de consumatori (utilizatori) electivi sau/şi potenţiali ai produsului j;

I - intensitatea medie(optimă) de consum (utilizare) a unui consumator ţinând seama de toţi factorii de influenţă.

II. Rata de creştere a pieţei, se exprimă prin ritmul de evoluţie a vânzărilor ce caracterizează capacitatea pieţei.

R= VV1/VV0*100% unde:

R - rata de creştere a pieţei;

VV1,VV0 - volumul vânzărilor în perioada curentă /de bază;

III. Gradul de saturaţie a pieţei este indicatorul care exprimă în ce măsură volumul vânzărilor acoperă cererea.

Gsat/pieţei=VV/V cererii*100% unde:

VV - volumul vânzărilor de pe piaţă;

V cererii - volumul cererii aceleiaşi pieţe;

IV. Cota de piaţă exprimă ponderea deţinută de către o întreprindere sau un produs pe o piaţă dată.

Cpţ=VVî/VVT*100% unde:

VVî - volumul vânzărilor unei întreprinderi;

VVT - volumul vânzărilor totale de pe piaţă;

V. Cota relativă de piaţă a întreprinderii se calculează prin raportarea propriei sale cote de piaţă la cea a celui mai important sau apropiat concurent.

În dependenţă de mărimea cotei relative o întreprindere poate deţine patru poziţii principale de piaţă:

• lider unic (Cr≥2);

• co-lider (Cr→1);

• challenger (locul 2 pe piaţă);

• specialist (Cr este foarte mică);

VI. Aria pieţei este o dimensiune spaţială, care vizează localizarea în teritoriu a acţiunilor de vânzare-cumpărare pe care întreprinderea le derulează.

VII. Structura pieţei întrepinderii este formată din grupurile de consumatori/utilizatori cărora le sunt destinate produsele/serviciile întreprinderii. Aceste grupuri formează anumite „segmente” de piaţă.