Notiunea de cetateniePopulatia unui stat se prezinta ca o entitate eterogena sub aspectul specificului raporturilor politice si juridice pe care le are fiecare membru ai populatiei cu statul pe teritoriul caruia traieste populatia respectiva. Din acest punct de vedere, populatia unui stat este formata din cetatenii acestuia, la care se adauga strainii si dupa caz, apatrizii.Este un adevar evident, prin simplitatea sa, ca intre stat si populatie se incheaga o multitudine de raporturi de natura diversa. Dintre acestea, relevante din punct de vedere constitutional, sunt acele raporturi care definesc legatura intima, obiectiv necesara intre stat si populatia acestuia.Legatura intima intre stat si intreaga populatie care vietuieste pe teritoriul sau (indiferent de nationalitate) sta la baza drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, dar si la baza indatoririlor lor fata de stat.In dreptul constitutional modern o asemenea legatura este exprimata prin termenul de cetatenie. Se cuvine mai intai a preciza ca notiunea de cetatenie are conotatii juridice multiple, in functie de natura raporturilor juridice in care se manifesta: raporturi de drept international, raporturi de drept constitutional (ex: drepturile electorale); raporturi de drept administrativ (ex: cererea de dobandire a cetateniei romane se adreseaza unei autoritati executive); raporturi de dreptul familiei (ex: dobandirea cetateniei romane prin adoptie).Prin urmare, se constata ca notiunea juridica de cetatenie are un caracter complex, generat de multitudinea si de natura ramurilor de drept care ii confera o haina juridica specifica. Precizam insa ca in opinia noastra cetatenia nu este o notiune juridica-sinteza, constituita prin integrarea si forjarea intr-o unica unitate a caracteristicilor ce i le imprima, dupa caz, dreptul international, dreptul constitutional, dreptul administrativ sau dreptul familiei.Consideram ca notiunea juridica de cetatenie rezulta cu preponderenta din stiinta dreptului constitutional, respectiv din dreptul constitutional, celelalte ramuri ale dreptului reglementand, mai degraba, modurile de dobandire sau de pierdere a cetateniei, decat continutul propriu-zis al acesteia.In doctrina se sustine constant ca cetatenia poate fi privita atat ca institutie juridica, cat si ca statut al persoanelor carora li se recunoaste calitatea de cetatean al unui anumit stat.Ca institutie juridica, cetatenia este privita ca ansamblu de norme juridice care reglementeaza modul de dobandire sau de pierdere a calitatii de cetatean, adica raporturile sociale de cetatenie.In ce priveste cea de-a doua acceptiune a notiunii de cetatenie, aceea de statut juridic sau statut ale individului, cetatenia se axeaza in jurul ideii de subiect de drept.Dincolo de aspectele juridice ale cetateniei se impune a fi totodata observat si continutul politic al acesteia.Este astfel usor de remarcat ca cetatenia are si un suport politic, nu numai prin faptul ca stabilirea si modul ei de reglementare reprezinta expresia vointei factorului politic aflat la guvernare, ci si pentru ca fiecare cetatean participa in aceasta calitate la exercitarea puterii, revenindu-i, prin abstractizare, o portiune' din puterea suverana a poporului.Cu alte cuvinte, cetatenia acorda dreptul unei persoane fizice, membru al populatiei care locuieste intr-un anumit stat sa se manifeste 141j93b politic, adica sa voteze si sa fie ales in organele reprezentative ale puterii de stat. Astfel, o persoana fizica participa la exercitarea puterii prin reprezentare sau prin referendum, poate fi numita in functii si demnitati publice, numai daca are calitatea de cetatean roman si daca are domiciliul in tara ori resedinta in strainatate.Odefinitie considerata exactapriveste cetatenia ca fiind legatura politica si juridica permanenta dintre o persoana fizica si un anumit stat. Aceasta legatura se exprima prin totalitatea drepturilor si obligatiilor reciproce dintre o persoana si statul al carui cetatean este, si mai mult, este o legatura juridica speciala, reflectata pe plan extern, pastrata si prelungita oriunde s-ar gasi persoana, in statul sau de origine, in alt stat, pe mare, in cer sau in cosmos.Totodata, vom remarca faptul ca numai persoanele fizice au cetatenie si in nici un caz persoanele juridice sau bunurile nu au cetatenie in sensul pe care il dam noi acestei categorii juridice (desi pentru persoanele juridice, sediul social indeplineste aceeasi functie ca si cetatenia).Natura juridica a cetatenieiCu privire la natura juridica a cetateniei, in literatura juridica au fost exprimate numeroase si contradictorii puncte de vedere:-Potrivit unei opinii, cetatenia exprima legatura ce uneste un individ, un grup de indivizi sau anumite bunuri cu un anumit stat. Este o conceptie nestiintifica, intrucat ea porneste de la ideea ca raporturile juridice(raporturi esentialmente sociale, aflate sub incidenta unei norme juridice)ar putea lua nastere intre bunuri si persoane, pe de o parte, iar pe de alta, pentru ca pune pe plan de egalitate persoanele cu bunurile. Omul este subiect nu numai pentru ca el este supus legilor naturii si legilor de dezvoltare a societatii, ci si pentru ca el este producator si purtator al relatiilor sociale.-Intr-o alta opinie, cetatenia este pur si simplu un element constitutiv al statului. intr-adevar, organizarea puterii de stat se realizeaza in raport cu populatia si cu teritoriul. Dar cetatenia nu trebuie redusa doar la semnificatia unuia dintre elementele constitutive ale statului. Ca apartenenta a unei persoane la un anumit stat, cetatenia este o legatura juridica din care decurg drepturi si obligatii specifice, reciproce, intre acea persoana si acel stat.-in sensul unei pareri, cetatenia ar fi un raport politic si juridic dedominatiune si supusenie', din care izvorasc drepturi si obligatii, atat in ceea cepriveste pe individ fata de stat, cat si pe stat fata de individ. Acest raport nu estede natura voluntara. Pe marginea acestei pareri,mai intaipoatefi facutaobservatia ca, uneori, raportul de cetatenie este totusi un raport voluntar (de exemplu, cazul dobandirii cetateniei la cerere). Apoi, si mai ales, aceasta conceptie este tributara tendintelor de fetisizare a statului, fata de care cetateanul este un simplu supus, un element pasiv, la discretia acestuia. In fine, cetatenia nu poate fi calificata ca raport, deoarece prin notiunea de raport juridic nu se desemneaza totalitatea drepturilor si obligatiilor participantilor la acea relatie juridica.-Alteori, cetatenia a fost considerata drept raport contractual; legatura nationalului sau a supuseniei este contractuala, ceea ce inseamna ca ea se naste dintr-un acord de vointe - aceea a statului, pe de o parte, aceea a nationalului, pe de alta. Critica acestei conceptii a fost ampla si substantiala.-Potrivit unei alte conceptii, cetatenia ar fi un statut personal, cum este clasa sociala, varsta, sexul etc. si consta in supusenia la o anumita putere de stat. Daca prin conceptul de statut sau prin cel de situatie juridica se urmareste sa se constate ca producerea anumitor fapte juridice este de natura sa investeasca o persoana cu un complex de drepturi si obligatii, derivate din continutul si scopul social atribuite de lege faptelor juridice care le-au generat, atunci cu siguranta conceptele in discutie sunt trebuitoare. Dar, cum se poate observa, sintagma statut personal sau situatie juridica este asociata varstei, sexului etc, adica unor categorii biologice, ceea ce nu este admisibil, intrucat cetatenia nu semnifica asemenea atribute.-Cetatenia a fost calificata si ca apartenenta a persoanei la stat, in virtutea careia persoana are fata de stat drepturile stabilite prin lege, precum si obligatiile corespunzatoare drepturilor statului fata de ea. Aceasta conceptie se reflecta si in Legea cetateniei romane nr.21/1991 (modificata in 1999 si republicata in 2000): Cetatenia romana este legatura si apartenenta unei persoane fizice la statul roman, (art. l, alin. l). Asadar, cetatenia este un raport juridic. Acest mod de a defini ramane insa discutabil:a) Din punct de vedere tehnic-juridic, cetatenia nu poate fi incadrata in categoria raporturilor juridice, ea limitandu-se sa desemneze ansamblul drepturilor si obligatiilor specifice conditiei de cetatean;b) Simpla caracterizare a cetateniei ca raport juridic lasa deschisa problema de a sti care este categoria de raporturi juridice din care ea face parte;c) Cetatenia nu ar putea fi definita ca raport juridic si pentru ca, in realitate, ea exprima pozitia unei persoane nu doar intr-un raport juridic, ci intr-un complex de asemenea raporturi.-O alta opinie, la care achiesam, este cea potrivit careia cetatenia este considerata un element al capacitatii juridice, asa cum apare capacitatea numai in unele ramuri ale dreptului, adica nedisociata in capacitate de folosinta si capacitate de exercitiu. Or, daca este adevarat ca distinctia intre cele doua forme ale capacitatii este lipsita de insemnatate teoretica si practica in acele ramuri ale dreptului in care capacitatea de exercitiu a persoanei se naste o data cu capacitatea de folosinta si in aceleasi conditii cu ea, nu este mai putin adevarat ca, tocmai in aceste imprejurari, capacitatea juridica nu este decat posibilitatea de a avea anumite drepturi si obligatii subiective.Capacitatea juridica este o categorie social-istorica. Ea a cunoscut si cunoaste schimbari de continut, in functie de oranduirile social-economice, de transformarile mai importante survenite.Continutulcapacitatii juridicedeterminasferasubiectelor raporturilor juridice.Astfel,sunt subiecte ale raporturilor juridice cei carora legea le recunoaste capacitatea de a fi subiecte de drepturi si obligatii in anumite domenii juridice.Legile au restrans insa, capacitatea juridica in anumite categorii de raporturi juridice si pentru straini sau apatrizi, dand o capacitate juridica deplina numai cetatenilor. Astfel, apare un al doilea element al capacitatii juridice, si anume cetatenia, intrucat, capacitatea juridica in dreptul constitutional este deplina in cazul cetatenilor si este restransa in cazul strainilor si apatrizilor.Trebuie insa imediat sa adaugam ca impartirea in capacitate juridica deplina si restransa nu va fi confundata cu impartirea in capacitate de exercitiu deplina si restransa, intalnita in unele ramuri ale dreptului, cum ar fi dreptul civil; aceasta,pentru ca, daca in aceste situatii, impartirea se realizeaza tinand seama de faptul daca subiectul raportului juridic are sau nu nevoie de incuviintarea prealabila a parintilor sau tutorelui, ceruta de lege pentru ocrotirea intereselor sale, impartirea in capacitate juridica deplina si capacitate juridica restransa, despre care vorbim noi se refera la posibilitatea persoanei fizice de a fi subiect al tuturor raporturilor juridice sau numai a unora, atunci cand nu este cetatean.Persoana fizica, cetatean, poate fi subiect al tuturor raporturilor juridice, adica al acelor raporturi juridice al caror continut il formeaza drepturile si indatoririle fundamentale si in special drepturile politice.Fiecare cetatean este in drept un subiect unitar, dar aptitudinea sa de a fi subiect de drept poate imbraca aspecte diferite in functie de caracterul raporturilor juridice in care poate figura ca parte. Legea recunoaste pe fiecare cetatean al statului ca subiect de drept, dar aceasta nu inseamna ca ii recunoaste capacitatea de a fi titular de drepturi si obligatii in orice domeniu al raporturilor juridice, independent de caracterul acestor raporturi si de conditiile care trebuie intrunite pentru a recunoaste cetateanului capacitatea de a fi titular de drepturi si obligatii intr-un anumit domeniu al raporturilor juridice.Prin urmare, cetatenia este un element al capacitatii juridice, dar al capacitatii juridice cerute subiectelor raporturilor juridice de drept constitutional.Reglementarea constitutionala si legala a cetateniei romaneConstitutia Romaniei adoptata in 1991 se ocupa de cetatenie in art.5 si are urmatorul cuprins:(1) Cetatenia romana se dobandeste, se pastreaza sau se pierde in conditiile prevazute de legea organica.(2) Cetatenia romana nu poate fi retrasa aceluia care a dobandit-o prin nastere.'Textul acestui articol cuprinde referirea la stabilirea regimului juridic al cetateniei printr-o lege organica si, totodata, precizarea ideii(in concordanta cu documentele internationale) potrivit careia cetatenia romana nu poate fi retrasa aceluia care a dobandit-o prin nastere.In aceasta privinta este de precizat ca prin Legea cetateniei romane nr.21 din 1 martie 1991 (modificata prin Legea nr. 192/1999) au fost aduse importante precizari si dezvoltari, stabilindu-se regimul juridic al cetateniei romane.Inspirata din legislatiile moderne si practica internationala a tarii noastre, legea se ocupa succesiv, in cadrul unor capitole distincte, de prevederi cu caracter general, dobandirea cetateniei, procedura acordarii cetateniei, dovada cetateniei, pierderea cetateniei, procedura retragerii sau aprobarii la renuntarea cetateniei, incheindu-se cu un capitol de dispozitii finale si tranzitorii.In ceea ce priveste modurile de dobandire a cetateniei romane, acestea sunt: nasterea, adoptia, repatrierea si acordarea la cerere. Prin modificarea realizata in 1999 in art.4 al Legii cetateniei romane sunt nominalizate doar trei moduri, lipsind, de aceasta data, repatrierea. insa, cat priveste repatrierea ea este nominalizata in art.10 (vezi Legea nr. 192/1999 pentru modificarea si completarea Legii cetateniei romane nr.21/1991 publicata in M. Of. nr.611/14 decembrie 1999).Referitor la priveste pierderea cetateniei romane, capitolul V prevede ca aceasta poate avea loc prin retragere, prin aprobarea renuntarii la cetatenia romana sau in alte cazuri prevazute de lege.Principiile legale privitoare la cetatenieAnaliza normelor juridice care formeaza institutia juridica a cetateniei permite formularea unor principii care stau la baza cetateniei romane. Acestea sunt:1. Numai cetatenii romani sunt titularii tuturor drepturilor prevazute de Constitutie si legi. in aceasta privinta se impune sa observam ca, de regula, acesta nu este considerat un principiu in lucrarile de specialitate, dar problema, ca atare, prezentand o deosebita importanta teoretica si practica, este totusi analizata, insa distinct de principiile cetateniei. Cu toate acestea, aceasta regula se impune ca o regula de baza a cetateniei romane, ea strabatand intreaga legislatie in domeniu.Din drepturileinscrise in Constitutie si legile tarii unele pot fi exercitate numai de cetateni, strainii sau apatrizii neavand acces la ele. Exista deci o diferenta intre sfera drepturilor pe care le pot exercita cetatenii romani si sfera drepturilor pe care le pot exercita persoanele care nu au aceasta calitate, dar locuiesc pe teritoriul statului nostru. Aceste drepturi care nu pot fi exercitate si de straini sau apatrizi sunt atat drepturi fundamentale, cat si drepturi subiective obisnuite. in grupa acestor drepturi sunt incluse:dreptul de a alegesi de a fi ales in organele reprezentative. Aceste drepturi, fiind prin excelenta drepturi politice, apartin in exclusivitate numai cetatenilor;dreptul de a domicilia pe teritoriul Romaniei si de a se deplasa nestingherit pe acest teritoriu;dreptul de a fi proprietar de terenuriin Romania. Trebuie sa precizam ca potrivit Legii de revizuire a actualei Constitutii, si cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin lege organica, precum si prin mostenire legala (art.44 alin.2). Este o evidenta schimbare de optica constitutionala in spiritul principiilor democratice vest-europene privind libera circulatie a capitalurilor, una dintre cele patru libertati fundamentale ale Pietei Comune din Uniunea Europeana.dreptul de a fi angajat in orice functie pentru care indeplineste conditiile cerute de lege. Pentru functiile si demnitatile publice, civile sau militare, se cere ca persoanele sa aiba numai cetatenia romana si domiciliul in tara (art.16 alin.3 din Constitutie). Legea de revizuire a Constitutiei a modificat acest alineat, in sensul ca s-a eliminat conditia de a avea doar cetatenia romana pentru ocuparea unei demnitati sau functii publice, deoarece, in conditiile integrarii tarii in familia marilor democratii moderne, nu era justificata interdictia ocuparii acestor functii de catre cetatenii romani ce au si o alta cetatenie, de regula a tarilor din zona civilizatiei europene. S-a introdus un nou alineat al acestui articol, care prevede ca in conditiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, cetatenii Uniunii care indeplinesc cerintele legii organice au dreptul de a alege si de a fi alesi in autoritatile administratiei publice locale (art.16, alin.4). Acest alineat consacra un drept ce apartine cetatenilor Uniunii Europene, strans legat de dezvoltarea democratiei la nivelul de baza al unitatilor administrativ-teritoriale, justificat fata de aceia care, potrivit conditiilor prevazute de legea organica, rezulta ca s-au integrat in viata social-economica a comunitatilor locale.dreptul de a nu fi extradat sau expulzat din Romania. Cetateanul roman nu poate fi extradat la cererea unui stat strain in vederea urmaririi sau judecarii intr-o cauza penala ori in vederea executarii pedepsei. De asemenea, el nu poate fi expulzat din Romania. Totusi, prin Legea de revizuire a Constitutiei s-a introdus un alineat nou, alin.2 al articolului 19, care reglementeaza faptul ca, prin derogare de la prevederile alineatului 1, cetatenii romani pot fi extradati in baza conventiilor internationale la care Romania este parte, in conditiile legii si pe baza de reciprocitate. Crearea unui spatiu de securitate juridica in cadrul Uniunii Europene, ca si lupta impotriva terorismului, traficului de droguri, de femei si copii, in general infractionalitatea internationala, presupun, in conditiile stabilite de comun acord prin tratate internationale, posibilitatea extradarii unui cetatean care a participat la asemenea infractiuni. In acest scop s-a introdus acest alineat, avand in vedere ca prin specificul lor, asemenea infractiuni impun, in mod necesar, anchetarea si judecarea tuturor participantilor, indiferent de nationalitate, in cadrul unei jurisdictii unice. Este cazul legii nr. 302/2004, modificata prin Legea nr. 222/2008 (ce are la baza Decizia-Cadru de la Tampere privind cooperarea judiciara in materie penala si executarea mandatului european de arestare, in temeiul careia cetatenii romani pot fi extradati. Legea a fost adoptata in temeiul executarii obligatiei Romaniei de implementare a aquis-ului european, rezultat si din obligatiile asumate prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeana a Romaniei si Bulgariei.dreptul de a fi protejat diplomatic atunci cand se afla in strainatate. Cetatenia romana implica pentru statul roman obligatia de a-si proteja cetatenii sai atunci cand acestia, aflandu-se in afara granitelor - vremelnic sau domiciliind - au nevoie de asemenea ajutor impotriva incalcarii drepturilor lor.2. Numai cetatenii sunt tinuti a indeplini toate obligatiile stabilite prin Constitutie si legile tarii. Cetateanul roman, titular de drepturi si libertati, este in acelasi timp obligat sa indeplineasca indatoririle prevazute de Constitutia si legile tarii. Aceasta cu atat mai mult cu cat cetatenia romana presupune responsabilitate civica.Conform acestui principiu, unele obligatii prevazute de Constitutie si legi apartin in exclusivitate cetatenilor romani, deoarece numai acestia pot fi titularii tuturor drepturilor si obligatiilor. Persoanele care nu au aceasta calitate nu sunt tinute a indeplini anumite indatoriri, ce revin numai cetatenilor romani, singurii raspunzatori pentru dezvoltarea economica si sociala a Romaniei, pentru apararea independentei, suveranitatii si integritatii sale. Aceste obligatii sunt urmatoarele:a)obligatia de fidelitate fata de tara;b)obligatia satisfacerii serviciului militar de catre barbati. Textul noii Constitutii nu mai prevede aceasta obligatie. Se da in sarcina legii organice stabilirea conditiilor privind indeplinirea indatoririlor militare, indatoriri ce vor reveni tuturor cetatenilor romani, barbati si femei. Suntem in prezenta unui text constitutional suplu, carepermite reglementarea indatoririlor militare in functie de aliantele la care Romania va deveni parte si de exigentele pregatirii militare intr-un asemenea context.c)indatorirea de aparare a patriei.3.Cetatenii romani simt egali in drepturi si indatoriri, fara deosebire de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, opinie, apartenenta politica, de avere sau origine sociala si indiferent de modul in care au dobandit cetatenia.4.Cetatenia este in exclusivitate o chestiune de stat. Acest principiu se desprinde cu deosebita claritate din dispozitiile constitutionale si legale conform carora stabilirea drepturilor si indatoririlor cetatenilor romani, a modurilor de dobandire si de pierdere a cetateniei romane constituie un atribut exclusiv al statului.5.Casatoria nu produce nici un efect juridic asupra cetateniei sotilor. Despre acest principiu ne vom ocupa pe larg in urmatoarea sectiune.PAGE 7