note la pdf:

cap1

NOTE:1A se vedea pentru lămuriri suplimentare orice dicţionar de filosofie sau etică.2 Vezi Jerome Ballet et Francoise de Bry, L’entreprise et l’ethique, Editions duSeuil, Paris, 2001, p. 28.3 Optăm pentru această distincţie de principiu. In literatura autohtonă impărtăşescacest punct de vedere autori precum Stelian Stoica, Vasile Popescu, Vasile DemZamfirescu, Liubomira Miroş, Elena Cobianu, Ioan Grigoraş, Tudor Cătineanu, DoruTompea, Vasile Macoviciuc, Gheorghe Ceauşu, Carmen Cosma, Toma Roman, SorinMaxim, Dan Crăciun (vezi Dan Crăciun, Business and Morality, A Short Introduction toBusiness Ethics, Editura ASE, Bucureşti, 2003, p. 21 şi urm.).4 Robert C. Solomon, Morality and the Good Life, New York: McGraw-Hill, p. 3.5 William H. Show and Vincent Barry, Moral Issues in Business, Fifth Edition,Wadsworth Publishing Company Belmont, California, 1992, p. 3.6 Idem.7 D. McNaugton, Moral vision, Blackwell, 1988, p. 12.8 Jerome Ballet et Francoise de Bry, op.cit., p. 29.9 Paul Ricoeur, Soi-meme comme un autre, Paris, 1990, Le Seuil, p. 42.10 Paul Ricoeur, Lectures, Paris, 1991, Le Seuil, p. 45, apud. Jerome Ballet etFrancoise de Bry, op.cit., p. 32.11 Această interpretare a tezelor lui Ricoeur o dau Jerome Ballet şi Francoise deBry, in op.cit., pp. 32-34.12 De George, R.T. Business Ethics, 3rd ed., Macmillan, New York, 1990, p. 3,apud. Dan Crăciun. op.cit..13 vezi, Dan Crăciun, op.cit., p.19.14 Nash, 1995, p. 5, apud. Dan Crăciun, op.cit., p.17.15 Am parafrazat după Dan Crăciun, op.cit., p. 21.

Note:1 Alasdair MacIntyre, After Virtue, A Study in Moral Theory, Notre Dame

121University Press, Indiane, USA, 1981 (ed. romanească Tratat de morală. După virtute,

Humanitas, Bucureşti, 1998, tr. Catrinel Pleşu, cuvant inainte de Aurelian Crăiuţu).2 Joseph R. Des Jardins in Virtues and Business Ethics, 1984. Articolul estereprodus in William H. Shaw and Vincent Barry, Moral Issues in Business, 5th Edition,Wodsworth Publishing Company, Belmont, California, 1992, pp. 96-101.3 Aristotel, Etica nicomahică, E.S.E., tr. Stella Petecel, Bucureşti, 1988, Cartea Ia,VII, 1098a, 15.4 G.E.M. Ascombe, Modern Moral Philosophy, 1958. Explicit se afirmă: „Artrebui să renunţăm la concepte precum „obligaţie“ şi „datorie“, mai exact, „obligaţiemorală“ şi „datorie morală“, ca şi la cel de „corect/incorect din punct de vedere moral“sau la sensul moral al lui „trebuie“... Ar fi mult mai bine dacă, in loc de „incorect dinpunct de vedere moral“, am folosi termeni precum nesincer , desfranat , nedrept “,≪ ≫ ≪ ≫ ≪ ≫cf. James Rachels, Introducere in etică, Editura Punct, Bucureşti, 2000, p. 154.

5 Vezi James Rachels, op.cit., p. 156.6 Pe langă Mac Intyre, Greg Pence, The Theory of Virtue, cap. 21, in Peter Singer,A Companian to Ethics, 1992.7 In continuare folosim, pe larg, argumentaţia oferită de James Rachels dinIntroducere in etică, ed. cit.8 James Rachels, op.cit., p. 172.9 Vezi cap. dedicat Responsabilităţii morale in afaceri.10 MacIntyre in After Virtue (1981) consideră, de pildă, că numai in anumite tipuride societate şi in anumite tipuri de profesii (medicii, dar şi managerii), „poate virtutea săprospere“.11 Andre Comte-Sponville Petit traite des grandes vertus, Presses Universitairesde France, 1995 (ed.rom.tr. Dan Radu Stănescu, Bogdan Udrea şi Corina Hădăreanu,prefaţă de Vasile Morar, Editura Univers, Bucureşti, 1998).12 Vezi Prefaţa de la Andre Comte-Sponville, ediţie romanească, pp. 6-7.13 Această listă ii aparţine lui James Rachels, op.cit., p. 157.14 James Rachels, ibidem, p. 163.15 Idee susţinută şi de Joseph R. Des Jardins, dar şi de Mac Intyre, careargumentează astfel: poate fi reinviată concepţia neo-aristoteliană a binelui uman care se122află la baza virtuţilor. O teorie coerentă despre bine – intr-o societate in care domnescconcepţii şi tradiţii morale extrem de eterogene – ar putea genera şi o concepţie despreviaţa cu sens. In fapt, arată el, intrebarea obişnuită „care este sensul vieţii?“ este aproapeintotdeauna o intrebare despre modul in care cei care intreabă pot să simtă că au şi ei unloc in viaţa in care munca şi afacerile lor le exprimă firea şi in care binele individual intrăin relaţie cu un program oarecare mai mare, şi care a inceput inainte ca individulrespectiv să existe şi care va continua şi după dispariţia acestuia. Acest sens apare in ceeace se cheamă excelenţele (calităţile deosebite) care susţin prosperitatea societăţilorraţionale: cinste, corectitudine, hărnicie, loialitate, curaj, eficienţă, simţ al datoriei şi alresponsabilităţii. Acest sens permite o anumită „ordine narativă a unei vieţi“. In fapt,oamenii doresc, – dincolo de bunuri reale şi simbolice – să aibă „o viaţă unitară“, „opoveste“, „o naraţiune“ coerentă consistentă şi verosimilă a vieţii lor.16 Pe langă cele trei teorii, James Rachels include şi egoismul etic ca aparţinandsferei corectitudinii morale.17 James Rachels, op.cit., p. 166.18 Preluat citatul din James Rachels, op.cit., p. 167.19 Vezi in acest sens, pe langă autoare bine cunoscute in ultimii douăzeci de ani(Daly Mary, Andreea Dworkin, Coral Gilligan, Moira Gates, Nancy Jay ş.a.) cărţileMihaelei Miroiu: Gandul umbrei, Ed. Alternative, Bucureşti, 1995, şi Convenio. Desprenatură, femei şi morală, Ed. Alternative, Bucureşti, 1996.20 James Rachels, op.cit., p. 170.21 James Rachels propune aceste „corecturi“ ale teoriei virtuţii din perspectivateoriilor acţiunii corecte şi le preluăm ca atare.22 Schema de analiză ii aparţine lui Rachels, op.cit., p. 171, iar exemplul l-amprelucrat pentru tema eticii in afaceri.23 James Rachels, idem.24 Greg Pence, The Theory of Virtue, in A Companion to Ethics, (Ed. Peter

Singer), 1992, p. 250.25 Vezi in acest sens antologia lui Jon Elster, Rational choise, New YorkUniversity Press, 1986 care cuprinde următoarele studii: 1. Derek Parfit, Prudence,Morality and Prisoner’s Dilema (p. 34-59); 2. Amartya Sen, Behaviour and the Concept123of Preferance (p. 60-81); 3. John C. Harsanyi, Advances in Understanding RationalBehoviar (p. 82-107); 4. Gary Becker, The Economic Approach to Human Behoviar (p.108-122); 5. Amos Tversky and Daniel Kahneman, The Framing of Decisions and thePsychology of choice (p. 123-141); 6. James G. March, Bounded Rationality, Ambiguityand the Engineering (p. 142-170); 7. Raymond Bondon, The Logic of RelativeFrustration (p. 171-196); 8. Samuel Popkin, The Political Economy of Peasant Society(p. 197-247); 9. Douglass North, A Neoclassical Theory of the State (p. 248-260). Incontext autohton, după ştiinţa noastră au publicat studii in acest domeniu Dan Crăciun,Adrian Miroiu, Mircea Dumitru, Mircea Flonta, Adrian Paul-Iliescu, Valentin Mureşan,Andrei Marga, Ion Mihăilescu, Cătălin Zamfir, Lazăr Vlăsceanu, Radu Solcan, DanielBarbu, Cabriela Blebea, Alexandru Florian, Cristian Preda, Matei Simandan. O excelentăcarte a publicat Paul Kun, Raţionalitate şi rezonabilitate, Ed. Eurbit, Timişoara, 2003.Cursuri despre percepţie şi alegere raţională a ţinut Petre Roman studenţilor de la ŞtiinţePolitice (Universitatea din Bucureşti şi S.N.S.P.A.) in sem. I – II, anul universitar 2001-2002 şi 2003-2004.26 Pentru tema dilemelor morale vezi mai ales antologia editată de Christopher W.Gowans, Moral Dilemmas, Oxford University Press, Oxford, New York, 1987. Aici esteinclus şi faimosul studiu al lui David Ross, Prima Facie Duties (p. 101-114) dar şi studiulMoral Conflicts de R.M. Hare (pp. 205-238) sau articolul lui Earl Canee Against MoralDilemmas (pp. 239-249). Oricum, este de notat că Dilema Prizonierului a fost introdusăde Luce şi Raiffa (1957) şi impusă prin studiul lui Rapoport (1976).27 In cele ce urmează utilizăm traducerea romanească şi redăm in formă concisăexcelenta lui prezentare a Dilemei Prizonierului (vezi paragraful 11.2., pp. 145-144).După cum se poate uşor constata, n-am făcut altceva decat să preluăm şi prelucrămdensele lui patru pagini dedicate analizei „moralităţii, ca soluţie la problemele de tipDilema Prizonierului“ (v. p. 142 şi urm.).28 Am autohtonizat cu prenumele Ion, ceea ce in textul lui James Rachels esteSmith.29 James Rachels, op.cit., p. 141.30 Vezi James Rachels, op.cit., nota 10 de la p. 142 a traducătoarei DanielaAngelescu.12431 Schema aceasta ne aparţine, dar ea urmează, indeaproape, raţionamentul luiJames Rachels.32 James Rachels, op.cit., p. 144.33 Vezi mai ales următoarele studii din vol. The Causes of Quarel, Essays ofPeace, War, and Thomas Hobbes (Edited by Peter Caws, Beacon Press, Boston, 1988: 1.R. Paul Churchill, Hobbes and the Assumption of Power (pp. 13-22); 2. CharlesLandesman, Reflections on Hobbes: Anarchy and Human Nature (pp. 139-148).34 Preluat citatul din James Rachels, op.cit., p. 144.35 Descrierea pe care o face Hobbes stării naturale se găseşte in Leviathan. A se

vedea Thomas Hobbes, Leviathan, Cambridge University Press, 1991, 1996, 1997(Edited by Richard Tuck) 520 p. (cap. XIII Of the Naturall Condition of Mankind, asconcerning their Felicity and Misery, pp. 86-90 şi cap. XIV Of the first and secondNaturall Lawes and of Contracts, pp. 91-100).36 John Locke, The Second Treatise of Government (1690) (ed. romanească Aldoilea tratat despre guvernare, Bucureşti, Ed. Nemira, 1999).37 In primul rand in carta cu acest titlu apărută in 1762 (ed. rom. Controlul social,Bucureşti, Ed. Ştiinţifică, 1957).38 „Out of Civil States, there is alwayes Warre of every one against every one“, incap. 13, op.cit., p. 88. Anterior in acelaşi cap. şi aceeaşi pagină se specifică: „in the natureof men, we find three principall causes of quarrel. First, Competition; Secondly,Diffidence; Thirdly, Glory. The first, maketh men invade for Gain; the second, forSafety; and the third, for Reputation“.39 Thomas Hobbes, Leviathan, Cambridge University Press, 1997, chap. 13, p. 89.40 „The mutual transferring of Riglt, is that which men call Contract“... „Signes ofContract are either expresse, or by inference. Expresse, are words spoken withunderstanding of what they signifie; and such words are either of the time Present, orPast; as, I Give, I Grant, I have Given, I have Granted, I will that this be yours: Or of thefuture; as, I will Give, I will Grant: which words of the future are called Promise“, inHobbes, Leviathan, op.cit., cap. 14, p. 94.41 Preluăm şi prelucrăm in continuare argumentaţia lui James Rachels,Introducere in etică, Ed. Punct, Bucureşti, 2000, pp. 137-138.12542 Interpretarea (şi definiţia) ii aparţine lui James Rachels, op.cit., p. 140.Pentru o interpretare recentă asupra teoriei virtuţii, vezi Carmen Cozma,Introducere in aretologie. Mic tratat de etică, Ed. Universităţii, Al.I. Cuza, Iaşi, 2001.43 Peter Singer, Now Are We to Live? Oxford, University Press, 1997, pp. 154-155.44 Dan Crăciun in Etica in afaceri, Editura ASE, Bucureşti, 2005, notează in acestsens; „Dilema prizonierului nu este insă un model adecvat al realţiilor economice. Multmai apropiată de realitatea parteneriatului in afaceri este un alt gen de dilemă socială, pecare o descrie Peter Singer, inlocuind povestea celor doi infractori cu istoria a doifermieri“, op.cit., p. 127.45 In mediul tradiţional din Transilvania pe care l-am trăit şi cunoscut in ultimaperioară inaintea intrării acestuia in disoluţie (prin colectiviyare forţată, prin deportarea inlagăre de muncă, tuturor saşilor in varstă de 18-45 de ani la U.R.S.S., intre 1945-1950)ţăranii romani şi saşi foloseau un cuvant extrem de elocvent, cel de „soaţe“, de la„insoţire“ (in destin). Se spunea, nu „soţ“, ci „soţie“ mai ales de către germani sub formaexpresivă: „Ce mai faci soaţe?“ sau „ANe ajutăm soaţe că altfel nu se poate!“46 Preluăm aceste idei din Dan Crăciun, op.cit., pp. 128-130.47 Dac Crăciun, op.cit., p. 128.48 James Rachels, Introducere in etică, Editura Punct, Bucureşti, 2000, p. 177