NORMA RAE

Micu]a Jenny

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

FLAVIA VOINEA

ALCRIS

giannijollys

Capitolul 1

– V` rug`m s` v` pune]i centurile de siguran]`! seauzi \n difuzoare [i becul ro[u se aprinse deasupra u[iide la clasa a doua.

Jennifer Glenn urm` instruc]iunile [i-[i \ndep`rt` o[uvi]` de pe ochi. Avea p`rul auriu cu reflexe ar`mii,lung pân` la umeri. |[i l`s` capul pe spate pentru aprimi r`coarea de la ventilatorul din plafon. Ochii s`ic`prui aveau un aer trist.

Se gândi c` ar fi trebuit s`-[i fi prins p`rul \ntr-uncoc deasupra capului. Lui Brad îi pl`cea s-o vad` cup`rul l`sat liber pe spate. {i ei \i pl`cea s`-[i aranjezeastfel p`rul, doar c` o f`cea s` par` atât de tân`r` [ivulnerabil`. Dar acum, la cei dou`zeci [i doi de ani ais`i, se sim]ea mult mai matur`. Dar fusese vulnerabil`,atât de vulnerabil`...

5

Cu doi ani \n urm`, absolvise [coala de secretare,ca [ef` de promo]ie. Radioas` [i \ncrez`toare, \[is`rutase p`rin]ii [i urcase \n autobuzul deMinneapolis. Timp de trei s`pt`mâni, umblase pe lamai multe birouri ]inând asupra ei, cu mândrie,certificatul [i recomand`rile. Dar rezultatele fuseser`de fiecare dat` acelea[i.

To]i p`reau impresiona]i de referin]ele ei dar, decum o vedeau, figura lor se schimba, devenindne\ncrez`toare. Dup` a doua s`pt`mân`, Jennifer dejale putea ghici inten]iile, dup` modul în carereac]ionau în fa]a constitu]iei ei firave [i ginga[e, cunasul cârn [i o guri]` ro[ie ce cadra perfect cu figura eide copil. Toat` lumea p`rea c` ar vrea s-o întrebe:„Chiar ai dou`zeci de ani? Nu ar`]i mai mult de[aisprezece!". O refuzau, invocând, oarecum ru[ina]i,lipsa de experien]`.

În a treia s`pt`mân`, când era gata s`-[i epuizezetoate resursele [i se gândea serios c` va trebui s` seîntoarc` acas`, norocul îi surâsese. Aproape îlimplorase pe cel ce o intervievase s`-i acorde o [ans`pentru a-[i demonstra aptitudinile. Cu o privirepatern`, b`rbatul acceptase s`-i acorde un post dedactilograf` în cadrul cabinetului de avocatur`.

6

Jennifer î[i d`duse seama c` noul ei [ef regretase peloc decizia, dar fusese bucuroas` c` putea s` le dea oveste bun` p`rin]ilor ei.

Timp de un an [i jum`tate, fusese obligat` s`-[iascund` firea expansiv` [i personalitatea exuberant` [is` p`streze aparen]ele unei adev`rate femei de afaceri.Posturile de secretare din cadrul cabinetului deavocatur` Katzenberg, Petersen, Smith [i Rohe eraupu]ine [i foarte c`utate. Dup` luni de munc`plictisitoate [i sute de ore de b`tut la ma[in`, se ivise[i [ansa ei. Secretara domnului Bradley Stevenson î[ip`r`sise brusc postul [i se impusese o înlocuireurgent`.

Înso]itoarea de bord trecu pe lâng` ea, împ`r]indreviste pasagerilor. Jennifer o refuz` politicos. Preferas` priveasc` pe fereastr`, cu ochii a]inti]i asupranorilor ce înv`luiau avionul, pierdut` în gânduri.Întâmplarea îi era foarte proasp`t` în memorie, deparc` ar fi fost ieri, nu cu [ase luni în urm`.

Jennifer sim]ise de cum intrase în biroul lui c`lucrurile urmau s` se schimbe. Dup` ce fusese acuzat`în mai multe rânduri c` a min]it în privin]a vârstei, seobi[nuise s`-[i strâng` p`rul, ca s` par` mai matur` [imai sofisticat`.

7

giannijollys

{tiuse exact la ce s` se a[tepte de la BradleyStevenson. Era cotat ca unul dintre cei mai str`luci]iavoca]i din State [i unul dintre cei mai atr`g`toriburlaci din firm`. De[i îl mai v`zuse de câteva ori încl`dire, nu f`cuse cuno[tin]` cu el.

Când intrase \n biroul lui, o întâmpinase zâmbitor,fixându-[i asupra ei ochii negri.

– Se pare c` ave]i referin]e foarte bune,domni[oar` Glenn! Doamna Johnston, supervizoareadumnevoastr`, v` laud` ori de câte ori are ocazia.

Mai urmaser` câteva amabilit`]i [i întreb`rireferitoare la calific`rile ei, dar Jennifer [tiuse tottimpul c` slujba era a ei. Urma s` fie secretaraparticular` a acestui chipe[ avocat. Modesta fat` defermier din Minnesota aterizase în postul cel mairâvnit din toat` firma!

Dovedind o mare tenacitate, reu[ise în scurt timps`-i devin` indispensabil` domnului BradleyStevenson. Timp de trei luni, î[i sacrificase minutepre]ioase din pauzele ei de prânz, st`tuse pesteprogram pentru a redacta rapoarte cruciale [iurm`rise ca toate scrisorile importante s` fie finalizatela timp.

La început, f`cuse aceste eforturi doar pentru a-[idemonstra eficacitatea. Cu timpul, îns`, ajunsese s-o

8

fac` pentru a fi recompensat` cu un zâmbet [i câtevacuvinte de apreciere. Într-o noapte, chiar o invitase lacin`, în ciuda protestelor ei.

– Sunt [eful t`u [i \]i cer s`-mi ]ii companie întimpul cinei, îi spusese el \n cele din urm`.

Râsese, apoi ad`ugase:– Dac` acest lucru contravine codului t`u etic,

atunci închipuie-]i c` vreau s`-]i dictez ceva, la unpahar de vin.

– Nu trebuia s` v` deranja]i..., protestase ea,stânjenit`.

Inima îi b`tuse cu putere, la gândul c` va fi cu elîntr-un cadru atât de intim.

– Dac` ai vreo întâlnire, spune-mi! N-a[ vrea s` fiunevoit s` m` ap`r împotriva unui iubit gelos!

O studiase cu mare aten]ie, în a[teptarea unuir`spuns.

– Nu, n-am nici o rela]ie! Nu prea ies în ora[. Î[i regretase cuvintele în secunda urm`toare;

sem`naser` prea mult a invita]ie, a[a c` ad`ugase:– De altfel, am avut foarte mult de munc`. Petrecuse o sear` minunat`, la lumina lumân`rilor,

cu Brad – el insistase s`-i spun` a[a – discutânddespre via]a ei particular` [i multe altele. O conduseseacas` cu ma[ina, iar ea îi mul]umise.

9

– Dac` într-adev`r ]i-a f`cut pl`cere, îi spusese elatingându-i bra]ul, atunci f`-mi o favoare! Las`-]i p`rulliber mâine [i accept` invita]ia mea la prânz. Sigur,dac` nu am nici o întâlnire la prânz... Am?

– Nu, nu ai.Jennifer râsese copil`re[te, apoi ie[ise din ma[in` [i

intrase voioas` în cl`direa unde locuia. A[a începuse totul – câteva prânzuri [i cine, care

apoi evoluaser` în ie[iri la teatru, dans, meciuri defotbal [i hochei... pân` când se sfâr[ise. Trecuser`numai dou` nop]i de atunci!

– Asta e cursa cu cele mai multe goluri de aer, decând c`l`toresc eu cu avionul, declar` doamna delâng` ea.

Jennifer deveni brusc con[tient` de turbulen]ele cezdruncinau aeronava [i fu de acord cu vecina ei.Femeia, îns`, avea chef de vorb`:

– Am fost în Salt Lake City cu fiica mea [i bebelu[ulei. E primul ei copil [i i-am spus lui Richard, so]ulmeu, c` n-ar fi corect s-o l`s`m singur` în primeles`pt`mâni. Desigur, e [i prima noastr` nepo]ic` [iardeam de ner`bdare s-o vedem. O cheam` Amy. Unnume dr`gu], cu tradi]ie!

10

Jennifer aprob` [i zâmbi politicos. Î[i dorea cafemeia s` se opreasc` din vorbit, dar totodat` îi erarecunosc`toare pentru c`-i alunga gândurile de la aceanoapte dureroas`.

– Merge]i în Wyoming la schi? \ntreb` femeia.Vremea e perfect` pentru asta!

– Nu, o s` stau la sora mea pentru o vreme,r`spunse Jennifer.

– O, locuie[te în Jackson? {i eu sunt de acolo. So]ulei cu ce se ocup`? N-ar fi o coinciden]` extraordinar`dac` i-a[ cunoa[te? {tiu o mul]ime de oameni de acolo!

– Sheila conduce un motel în Jackson, dar e acolonumai de doi ani. So]ul ei lucra în cadrul armatei [i afost ucis acum câ]iva ani.

– Ce p`cat! Nu cumva era b`iatul lui Jeffries? Jennifer aprob` cu o mi[care a capului. – Îi [tiu foarte bine pe p`rin]ii lui. Au suferit enorm

cât timp s-a aflat pe lista cu disp`ru]i în misiune. Aua[teptat atâta timp, pentru ca apoi s` afle c` a murit!

– Da, a fost o adev`rat` lovitur` pentru ei. De aceeas-a mutat sora mea în Jackson. Copiii ei trebuie s`-[icunoasc` bunicii...

– Spuneai c` sora ta conduce un motel. O a[teapt`un sezon plin, pentru c` vacan]ele încep peste câteva

11

s`pt`mâni! Desigur, schiorii care urmeaz` s` vin` suntdoar o mân` de oameni, comparativ cu hoardele deturi[ti care vin vara. Sora ta te întâmpin` la aeroport?

– A[a b`nuiesc, r`spunse Jennifer. – Sper c` nu se va sup`ra foarte tare c` nu vei mai

putea ajunge. – Ce vrei s` spui? \ntreb` ea, contrariat`.– Vremea, draga mea. Am ascultat buletinul meteo

ce prevedea c`deri masive de z`pad` în zon`. – Bun` ziua, v` vorbe[te c`pitanul! se auzi o voce

pl`cut` în difizoare. Am ve[ti bune pentru voi, schiori!Mi s-a spus c` s-au depus dou`zeci [i cinci decentimetri de z`pad` pe pârtii [i înc` mai ninge. Dinp`cate, vântul bate cu putere, iar vizibilitatea e foartesc`zut`. Asta înseamn` c` vom fi nevoi]i s` ateriz`m înIdaho Falls, la ora 12:55. V` mul]umim [i v` ur`mvacan]` pl`cut`!

Jennifer se relax` în scaun [i privi pe fereastr`,pentru ca vecina s` nu observe triste]ea din ochii ei. Î[idorea atât de mult s-o reîntâlneasc` pe sora ei, maiales dup` scurta conversa]ie telefonic` pe care oavuseser` cu o zi în urm`!

De[i Jennifer era cu cinci ani mai mic` decât Sheila,fuseser` întotdeauna foarte apropiate. {irul constantde scriosri trimise de Jennifer o ]inuse pe sora ei la

12

curent cu rela]ia ce evolua între ea [i Brad Stevenson.Dup` acea noapte fatidic`, preferase s` se dest`nuiseSheilei, decât s`-[i îngrijoreze p`rin]ii cu durerea [iumilin]a ce-i m`cinau sufletul.

– Brad Stevenson – sclipitor, îndr`zne] [i brut`!declarase Sheila. Nu mai po]i lucra pentru el, dar nicinu te po]i \ntoarce la ferma p`rin]ilor no[tri. Trebuies` schimbi complet decorul. Vino s` stai cu mine!Totdeauna m` simt singur` de Cr`ciun, pentru c` nuam pe nimeni din familie lâng` mine. Pe lâng` asta,mi-ar prinde bine ajutorul t`u la motel, în plin sezon.Ia primul avion, nu accept nici un refuz!

Cu ochii în lacrimi, dar fericit`, Jennifer acceptase. – Scrie-le p`rin]ilor c` [eful t`u e bolnav [i s-a

internat în spital, a[a c` va trebui s` vii la mine în vizit`în perioada cât lipse[te. Dup` o vreme, le vom explicanoi cumva.

Ce binecuvântare era s` ai o sor` ca Sheila, se gândiJennifer. Atât de descurc`rea]` [i de în]eleg`toare!Fusese frumoasa familiei, cu un p`r negru ca panacorbului [i ochi alba[tri, umbri]i de gene lungi [i dese.Jennifer fusese „cea dr`gu]`", mai mult din cauzafaptului c` ar`ta ca un copil.

Vocea înso]itoarei de bord se auzi în difuzoare.

13

– V` rug`m s` v` stinge]i ]ig`rile! În curând vomateriza la Idaho Falls. Dup` aterizare, v` rug`m s`r`mâne]i pe locurile dumneavoastr` pân` cândavionul se va opri. Pasagerii care se îndreapt` c`treJackson sunt ruga]i s` se prezinte la casa de bilete. Necerem scuze pentru acest inconvenient [i v`mul]umim c` a]i zburat cu Western Airlines.

Jennifer î[i strânse haina în jurul corpului, coborîtreptele [i se îndrept` spre cl`dire, printre fulgii cedansau în vântul rece.

Majoritatea pasagerilor coborâser` înaintea ei [iacum se înghesuiau în jurul ghi[eelor, cerândner`bd`tori rela]ii de la func]ionari.

Ea se a[ez` deoparte [i a[tept` s` se lini[teasc`situa]ia. Privea absent` c`tre oamenii agita]i din jurulei, când observ` c` o pereche de ochi c`prui o studiaucu interes. Î[i îndrept` spatele [i porni în direc]iabufetului. Dup` câ]iva pa[i, se opri [i privi în jur, ca [icând ar fi c`utat pe cineva, [i-l observ` pe str`in înurma ei, insistent. Fiori reci îi trecur` pe [ira spin`rii.Auzise destule pove[ti cu maniaci [i obseda]i care-[icaut` victimele în aeroporturi [i g`ri, printre femeilece par r`t`cite [i neajutorate. Dar, se gândi ea, poatec` era doar o întâmplare [i n-ar fi fost cazul s` devin`paranoic`.

14

Când s` intre pe u[`, sim]i o mân` care o prinseferm, dar cu blânde]e. Se întoarse brusc [i temerile i seconfirmar` – str`inul o privea cu un zâmbet stingherit.

– Jennifer? Sora Sheilei Jeffries?– Da. Cine sunte]i dumneavoastr`? \ntreb` ea, perplex`. – Numele meu este Logan Taylor. Sunt un bun

prieten de-al surorii dumneavoastr`. Fata îl privi cu luare-amite [i observ` c` era un

b`rbat atr`g`tor. Pu]in cam arogant [i plin de el, darcel pu]in nu mai reprezenta o amenin]are, a[a cumgre[it interpretase.

– Sora dumnevoastr` m-a rugat s` v` iau cu ma[ina.Oricum, trebuia s` ajung în seara asta în Jackson. Darcred c` am putea intra s` bem o cafea [i s` necunoa[tem mai bine, înainte s` plec`m.

– Bine, dar aeroportul pune la dispozi]ie...– I-am anun]at deja c` v` voi lua eu. Sora

dumneavoastr` m-a prins tocmai când plecam de lahotel. De vreme ce ve]i sta la ea, aceast` c`l`torie neva da ocazia s` ne cunoa[tem mai bine.

Privirea lui acaparatoare se plimb` rapid pe chipul ei. – Ce vre]i s` be]i? Cafea?– Da. Neagr`, te rog. Jennifer a[tept` s` se îndep`rteze fata care luase

comanda [i replic` glacial:

15

– M` îndoiesc c` o s` ne vedem des, domnule Taylor.– Logan... Jackson Hole nu e un ora[ atât de mare.

Ne vom mai vedea!Osp`t`ri]a reveni cu comanda, iar Logan se l`s` pe

sp`tarul scaunului [i-i zâmbi gale[. Gestul o irit` peJennifer, care nu [tiu s`-[i ascund` reac]ia fa]` de el.

– Logan! se auzi o voce de femeie. Logan! Deci n-aimai plecat!

Jennifer î[i ridic` privirea c`tre cele dou` fete superbecare se a[ezar` la masa lor. Blonda purta o hain` de blan`ce p`rea s` coste cât salariul pe un an al lui Jennifer.

– Venisem s-o iau pe Rachel [i dau de tine! Dac`mi-ai fi spus azi de diminea]`, am fi putut veniîmpreun`, spuse ea [i-i arunc` o privire brunetei cup`r lung ce-l fixa seduc`tor pe Logan. Nu ]i se paregrozav, Rachel?

Se întoarse din nou c`tre el. – Trebuia s`-mi dau seama c` n-o s` pleci pe o

astfel de vreme, mai ales dup` noaptea pe care ampetrecut-o.

Jennifer era dezgustat` de modul f`]i[ în care-labordau cele dou` tinere. Iar el p`rea s` primeasc`tratamentul ca pe ceva normal.

– Cine e micu]a, Logan? \ntreb` brusc Rachel, f`r`s`-[i dezlipeasc` ochii negri de la el.

16

– Ea este Jennifer, sora Sheilei Jeffries. DeeDeeHunter [i Rachel Scott, f`cu Logan prezent`rile.

– Este abia a doua s`pt`mân` din decembrie. Nu[tiam c` vacan]a elevilor a început deja!

– Nu cred c` dou`zeci [i doi de ani este o vârst`potrivit` pentru [coal`, replic` Jennifer sec.

– Chiar ai dou`zeci [i doi de ani? Pari mult maitân`r`.

DeeDee î[i pierdu rapid interesul fa]` de Jennifer [ise concentr` asupra lui Logan.

– În seara asta d`m o petrecere de bunvenit pentruRachel. Trebuie s` vii [i tu!

– Trebuie s` m` întorc în Jackson Hole, spuse el,ignorând privirea contrariat` a blondei. Am maiîntârziat doar cât s-o iau pe Jennifer. Plec`m în câtevaminute. Poate data viitoare...

Vrea s` le ]in` în expectativ`, se gândi Jennifer cudezgust.

– N-ar trebui s` conduci pe o vreme ca asta,protest` Rachel. Mai stai pân` se potole[te ninsoarea.

– Nu, îmi pare r`u, spuse el cu fermitate. – E[ti r`u, Logan Taylor! \i repro[` DeeDee. Nu

uita s` faci rezerv`ri pentru noi! Opt persoane, înweekendul de dup` Cr`ciun.

17

– N-am s` uit. – O s` plec`m acum. Ne vedem curând, dragul

meu. DeeDee zâmbi, î[i descol`ci bra]ele din jurul lui

Logan, îi trimise o bezea [i o împinse pe Rachel c`treu[`.

– Mi-a f`cut pl`cere, Janet. – {i mie, DoDo, murmur` Jennifer. – Ce-ai spus? \ntreb` Logan, a[ezându-se din nou

în scaunul de lâng` ea. – Nimic. Ascult`, dac` te încurc, sunt sigur` c` a[

putea lua autobuzul aeroportului. Degete puternice o prinser` de b`rbie [i o

întoarser` cu fa]a c`tre el. Ea se retrase rapid, cu inimab`tând s`-i sparg` pieptul.

– Pentru o clip`, am avut impresia c` ai ochi verzi.Totu[i, sunt c`prui...

Jennifer se ridic` nervoas` de la mas`. – Dac` e[ti gata, a[ vrea s` plec`m! – Pentru o fat` care nu e ro[cat`, ai ceva

temperament! râse Logan.

18

Capitolul 2

Fulgii c`deau cu mare densitate, îngreunândvizibilitatea. Autovehiculul cu trac]iune integral` rulacu 50 de kilometri la or`, condus cu aten]ie deLogan.

Jennifer îi privi pe furi[ profilul. P`rea concentratasupra drumului.

– Ei, Jenny Glenn! Ai de gând s` p`strezi t`cereatimp de dou` ore?

– Numele meu este Jennifer, îl corect` ea,accentuând cuvintele.

– Îmi place mai mult Jenny Glenn. Îl roste[ti maiu[or [i te for]eaz` s` zâmbe[ti. Jenny Glenn!

Gropi]a din obraz deveni vizibil` când îi pronun]`numele, apoi o privi cu un aer ghidu[ care o tulbur`.

19

– Ur`sc numele de „Jenny"! protest` ea, chiar dac`i se p`rea dr`gu] rostit de el. Sun` mai degrab` anume de m`gar!

Logan o privi din nou. De aceast` dat`, zâmbetulera mai larg [i, cu siguran]`, zeflemitor. Era atâtac`ldur` în ochii lui, încât se v`zu nevoit` s` priveasc`în alt` direc]ie, ca s` nu cad` prizonier` farmeculuis`u. Se înfior` u[or la gândul c` ar putea deveni ovictim` a b`rba]ilor cu talente de Don Juan.

– Î]i este frig? Ai o p`tur` pe bancheta din spate,dac` vrei s`-]i acoperi picioarele.

Privirea lui se plimb` pe picioarele scoase îneviden]` de fusta oliv.

– Nu e nevoie. Am tres`rit, nimic mai mult. Maiavem mult de mers?

– Treizeci [i cinci – patruzeci [i cinci de kilometri. – Sper c` Sheila nu e îngrijorat` din cauza mea. – N-ar trebui, doar e[ti cu mine!Sclipirea juc`u[` din ochii lui o irit`. – Iar asta presupune c` totul va fi în regul`, nu?

replic` ea sarcastic. Logan nu-i r`spunse, atent la curba ce se ivise.

Z`pada începuse s` viscoleasc`, acoperind autostrada.Dar stâlpii reflectorizan]i de pe marginea drumului

20

formau un coridor imaginar care, împreun` cuzgomotul lan]urilor antiderapante, \i d`deau unsentiment de siguran]`.

– Nu prea m` placi? \ntreb` Logan cu ochii ladrum.

– Nu fi ridicol! De-abia te-am cunoscut! min]iJennifer.

– Cine-i ridicol?! Cred c` deja m-ai catalogat. Nusunt a[a cum m-a descris Sheila?

Jennifer îi arunc` o privire rece, observând p`rulcastaniu [i maxilarul puternic. Prin mintea ei treceaunumai adjective de masculinitate: for]`, virilitate,arogan]` [i, f`r` îndoial`, foarte mult` experien]` înarta dragostei.

– Nu, m` a[teptam la o persoan` mai în vârst`, maia[ezat`, a unui om de cas`, r`spunse ea cu sinceritate.De când te cunoa[te sora mea?

El râse scurt. – E ceva timp! Eric a fost cel mai bun prieten al

meu. De fapt, am cunoscut-o în acela[i timp, dar Erica reu[it s-o cucereasc`. Sora ta e o femeie frumoas`!Nu am putut s` ajung la nunt`; poate te-a[ fi cunoscutatunci... Când Sheila s-a mutat aici, mi-am f`cut unobicei din a o vizita – pe ea [i pe copiii ei. Micul Eric

21

e un adev`rat b`rbat, în ciuda celor [apte ani ai s`i,iar Cindy încearc` din r`sputeri s`-i semene.

– Se pare c`-i vizitezi destul de des, coment`Jennifer.

Se gândea dac` interesul era pentru copiii celuimai bun prieten al s`u sau pentru femeia care, odat`,îl refuzase.

– A[a este. Sora ta este o femeie foarte independent`,dar, din când în când, are nevoie de sprijinul unuib`rbat. Paul [i Katie, p`rin]ii lui Eric, au tendin]a de a-[ir`sf`]a nepo]ii, ca orice bunici. De aceea, joc ocazionalrolul de tat`. Trebuie s`-mi impun influen]a asupra lor,pentru ca ei s` nu cear` prea mult de la Sheila.

– E[ti un adev`rat frate mai mare, coment`Jennifer, sarcastic`.

– Ce vrei s` spui cu asta? \ntreb` Logan, suspicios. – Asta e[ti, nu? M` refer la... ```... aten]ia pe care

i-o acorzi surorii mele [i familiei sale, r`spunse ea cufals` inocen]`.

– Cât timp a trecut de când n-ai mai vizitat-o? oîntreb` el, mijindu-[i ochii.

– Am v`zut-o când a venit acas`, prim`vara trecut`.Dar dac` te referi la câte vizite i-am f`cut aici, asta ar fiprima.

22

Jennifer î[i îndep`rt` p`rul de pe ochi cu gest sfid`tor.– Înseamn` c` n-ai v`zut-o niciodat` petrecând o

dup`-amiaz` cu copiii ei [i apoi muncind pân` la orefoarte înaintate pentru a putea recupera timpul irosit.N-ai v`zut felul în care prive[te în caietul de schi]e [iviseaz` la momentul c\nd lumea îi va admiratablourile. Nu i-ai v`zut pe Eric [i pe Cindy tânjinddup` aten]ia ei, în rarele momente în care suntîmpreun`. Sau felul în care copiii încearc` s` secomporte cât mai matur pentru a nu-i îngreuna [i maimult situa]ia. Chiar dac` nu l-a[ fi cunoscut pe so]ul ei,tot mi-a[ fi dat toat` silin]a s-o ajut cât pot. Po]i s` testrâmbi cât vrei, n-o s` m` opre[ti!

Jennifer se sim]i biciuit` de privirea lui.Inten]ionase s`-l provoace [i s`-[i arate antipatia [iîndoiala fa]` de inten]iile lui. Dar reu[ise s`-i dea josmasca de indiferen]` [i superficialitate, care dezv`luiaprofunzimi neb`nuite.

– Trebuia s` [tiu c` nu mai exist` o alt` persoan` lafel de sincer` [i altruist` precum Sheila! murmur`Logan.

Jennifer realiz` c` gre[ise. Cel pu]in, acum aflase c`îi putea fi de mare ajutor Sheilei.

23

În clipa urm`toare, ma[ina sc`p` pu]in de subcontrol. Pe por]iunea de [osea ce se vedea în fa]`se întindea o pojghi]` de ghea]`, apoi urma ocurb`.

– }ine-te bine, Jenny! Nu cred c` pot s` iau curba!P`ru s` reu[easc`, dar ma[ina derap` [i ie[i de pe

drum. – Jenny! Jenny, te sim]i bine?Îi d`du p`rul la o parte de pe fa]` [i o examin` cu

mult` aten]ie. – S-sunt bine, spuse ea cu voce tremur`toare. Dar

m-am speriat îngrozitor!– {i eu, zâmbi el. Ai vreo fractur`? Te-ai lovit?– Nu, îl asigur` ea, întorcându-i zâmbetul. Aten]ia pe care i-o acorda o f`cea s` se simt` în

siguran]` [i-i p`ru r`u când se îndep`rt`. – Trebuie s` m` duc s` v`d care e situa]ia. Deschise portiera [i fu lovit de un vânt t`ios.

Cercet` cu aten]ie ma[ina, apoi se întoarse.– Am o veste bun` [i una rea. Cu care vrei s` \ncep? – Cu cea bun`, zâmbi ea. – Ne-am împotmolit!– Doamne Dumnezeule! Atunci, care e vestea cea

rea? \ntreb` ea, pu]in alarmat`.

24

– La vreo sut` de metri în fa]a noastr` se afl` ocl`dire al c`rei co[ fumeg`!

În prima clip` o cuprinse furia, apoi sim]ulumorului învinse [i începu s` râd`.

– Cel pu]in [tiu c` ai sim]ul umorului! Ar fi fostdestul de nepl`cut s` mergem într-o cas` str`in` atâtatimp cât ne vânam reciproc!

B`tu gânditor cu mâna pe volan.– Încheie-]i bine haina! E destul de mers [i vremea

e tare rea!Jennifer aprob` [i-[i puse gluga. Î[i îndes`

m`nu[ile [i privi c`tre Logan, ar`tându-i c` era gata. – Ie[i pe partea mea. Z`pada e mai b`t`torit` aici. Logan coborî primul, f`cându-i loc. – Cizmuli]ele astea n-o s`-]i fie de mare ajutor, râse

el, privindu-i ghetu]ele îmbl`nite. – B`nuiesc c` sunt potrivite pentru drumurile

cur`]ate, spuse ea cu n`duf. Î[i strecur` o mân` pe sub genunchii ei. – Ia-m` de gât! O s` te duc în bra]e pân` la [osea. Pentru o clip`, Jennifer vru s` protesteze, dar realiz`

c` era o solu]ie foarte practic` [i-l ascult`. Se ghemui lapieptul lui, nu atât pentru a-]i feri chipul de viscol, cipentru a-l împiedica s`-i vad` ro[ea]a din obraji.

25

– De aici po]i s` mergi pe jos, spuse el cândajunser` la [osea. }ine-m` bine de mân`, ca s` nu nepierdem.

Se luptar` cu vântul în rafale [i z`pada viscolit` cele îngreuna mersul. La un moment dat, Logan seopri.

– O s` scurt`m drumul pe aici, îi ar`t` el. Dac`z`pada e prea adânc`, o s` te duc în bra]e.

– Nu, nu! Dac` mergi în fa]a mea [i faci c`rare, o s`m` descurc.

Gropi]ele îi ap`rur` în obraji când zâmbi, dar nuinsist`. C`lc` în z`pada virgin`, mi[cându-[i picioareleprecum foarfecele, deschizând drumul.

Jennifer avea impresia c` mergeau de kilometriîntregi [i casa tot departe p`rea. Sim]ea c` i se taierespira]ia [i i se împleticesc picioarele. Apoi seîmpiedic` [i c`zu în genunchi.

– Mi-e atât de frig! De abia mai respir! se plânse ea. Logan o ridic` [i o scutur` de z`pad`. – E din cauza altitudinii. Suntem la aproape dou`

mii de metri. F`r` a-i mai cere permisiunea, o lu` în bra]e, iar ea

nu mai avu puterea s` se opun`. Era recunosc`toarec` se putea ]ine, extenuat`, de um`rul lui.

26

Când ajunser` mai aproape, mare le fudezam`girea s` constate c` nu era o cl`dire, ci doar oc`b`nu]` de p`durar, pierdut` printre copaci. Cândmai aveau câ]iva pa[i, u[a se deschise [i ap`ru unb`trân slab [i încovoiat. Privirea lui nu era delocbinevoitoare.

– Ce mama naibii vre]i? url` el la Logan. – Ma[ina s-a împotmolit în z`pad`, r`spunse el

calm, ignorând tonul ostil. Am v`zut fumul de la co[ [im-am gândit c` v-a[ putea cere s` ne g`zdui]i pentru onoapte.

– Sunte]i doi nebuni dac` v-a]i gândit s` ie[i]i pe ovreme ca asta!

Deschise u[a [i le f`cu loc s` intre. – Ar trebui s` intri, înainte ca fata s` înghe]e de tot!Logan mul]umi, intr` în cas` [i o l`s` pe Jennifer pe

podea. – Nu am cine [tie ce, dar sunte]i bineveni]i!

morm`i el.Când ochii i se obi[nuir` cu întunericul, Jennifer

observ` cu stupoare c` nu exista decât o singur`camer`. Apoi o izbi cur`]enia des`vâr[it` – podeaualustruit`, mobila, bibelourile de pe [emineu.

– Vrei s` te ajut s` te descal]i, Jenny? se oferi Logan,distr`gându-i aten]ia.

27

– Nu, mul]umesc. El se întoarse c`tre gazd`. – M` numesc Logan Taylor, proprietarul fermei

Box T. Ea este Jenny Glenn. V` suntem recunosc`toric` ne-a]i primit.

– Taylor, ai spus? Cred c`-l cunosc pe tat`l t`u. Eraun vân`tor renumit, nu?

B`trânul îl privi pe Logan cu aten]ie. – Nu sunt de acord cu vânatul de pl`cere. Ar trebui

s`-i oblige s` m`nânce ceea ce vâneaz`!– Tat`l meu s-a pr`p`dit acum câ]iva ani, dar

obi[nuia s` vâneze destul de mult, aprob` Logan.Spunea c` nimic nu se compar` cu o friptur` dec`prioar` în sânge.

– Hmm! pufni b`trânul. B`nuiesc c` asta e oinvita]ie s` mânca]i cu mine. A[eza]i-v` lâng` foc, pân`preg`tesc eu ni[te fripturi. M` cheam` Carmichael.

Întinse o mân` noduroas` c`tre Logan, apoi privic`tre Jennifer.

– {tie s` g`teasc`?Când v`zu expresia amuzat` de pe chipul lui

Logan, b`trânul se îndep`rt` bolborosind:– Dou` lucruri nu pot s` suport – o femeie care

[tia s` g`teasc` [i una care nu [tie!

28

Logan se duse lâng` foc [i-[i întinse palmele c`trefl`c`ri, iar Jennifer i se al`tur`.

– Un b`trân destul de ciudat, nu? o întreb` el.O privi [i admir` cum îi lucea p`rul în lumina

focului. Ea aprob` în t`cere. – Vei avea nevoie de haine uscate [i calde. M` duc

s`-]i iau valizele din ma[in`. – Nu e nevoie, se opuse ea. M` descurc [i cu ce am

pe mine. – Prostii! i-o întoarse Logan cu fermitate. Se ridic`, trase mai aproape un balansoar [i o sili s`

se a[eze în el. – A[teapt` aici! M` întorc imediat!– M`car mai stai pu]in, s` te mai înc`lze[ti! insist` ea. – Nu, dac` mai a[tept mult se va însera [i nu mai

g`sesc drumul.O salut` vesel [i ie[i pe u[`. Era teribil de amabil, se gândi ea. Putea fi destul de

amuzat [i de pl`cut, dac` nu se implica prea mult.Oare cum ar fi reac]ionat Sheila, în locul ei? Probabilc` ar fi fost circumspect`. B`rba]ii de genul lui autalentul de a face femeile s` vad` exact ceea ce-[idoresc. Dar înv`]ase aceast` lec]ie de la BradStevenson! Acum era \n gard`!

29

B`trânul intr` brusc, înconjurat de z`pad` [i trântipachetul pe jos cu zgomot, ignorând zâmbetul ei.

– Vre]i s` v` ajut?– Nu! Nu suport s` intre femeile în buc`t`ria mea. În acel moment intr` [i Logan. – Brrr! Afar` e din ce în ce mai r`u, spuse el, l`sând

jos valizele [i apropiindu-se de foc. – Cam a[a e, aprob` b`trânul. S`-]i spun ceva

despre vremea din Wyoming pe timpul iernii. Po]i fisigur de trei lucruri: unu – va ninge pân` vei jura c`mun]ii sufer` de o form` grav` de m`trea]`, doi – va fimai rece decât picioarele nevesti-tii într-o noapte deiarn` [i trei – va bate vântul atât de tare, încât din]ii î]ivor cl`n]`ni pân`-]i vor s`ri din gur`. {i e chiar tragiccând se întâmpl` toate trei deodat`!

Logan chicoti înfundat [i atrase privirea amuzat` alui Jennifer.

– Domnul Carmichael are dreptate. Nu [tii ceînseamn` iarna pân` nu petreci una în Tetons.

Logan \i zâmbi cu c`ldur`. – Exist` un loc unde ar putea s`-[i schimbe

hainele?– La baie, u[a din stânga [emineului. I-am promis

lui Margaret înc` de acum patruzeci de ani c` o voi

30

face, dar a murit înainte s-o termin. Oricum, ]evile aleaînghe]ate sunt un adev`rat blestem.

Dup` ce se schimb`, Jennifer inspect` vastacolec]ie de c`r]i din biblioteca lucrat` manual.Domnul Carmichael ap`ru cu o lamp` de gaz pe careo puse pe mas`.

– V-a]i gândit s` v` racorda]i la electricitate? Cablultrece chiar prin fa]a cabanei.

– Prea costisitor, replic` el ]âfnos. De altfel, pentruce a[ avea nevoie?

– V`d c` ave]i multe c`r]i, spuse Jennifer. În rafturi se aflau exemplare din Tom Sawyer,

Romeo [i Julieta, Oliver Twist. – Credeai c` nu [tiu s` citesc? se r`]oi b`trânul. Se îndrept` spre [emineu, de unde scoase cartofii

pu[i la copt în jar. – O, nu asta am vrut s` insinuez, se scuz` rapid

Jennifer. M` gândeam doar c`...– {tiu! C` un b`trân hodorog ca mine n-ar citi

genul `sta de c`r]i. Ei bine, câteodat` citesc [ietichetele de pe conserve. Vino, stai jos! Supa e dejape mas`!

Masa, în toat` simplitatea ei, se dovedi delicioas` –fripturi de cerb, nu de c`prioar`, cum o inform`

31

domnul Carmichael, cartofi cop]i, pâine de cas`,condimente foarte bine asezonate, iar în final cea maineagr` cafea pe care o b`use Jennifer vreodat`.

B`u o gur` din lichidul fierbinte [i r`mase uimit`de u[urin]a cu care beau cei doi b`rba]i.

– Cafeaua e cam slab`, morm`i b`trânulCarmichael. Pot s` spui c` e bun` numai atunci cândo po]i t`ia cu cu]itul.

Privi spre figura perplex` a lui Jennifer [i-i f`cu[mechere[te cu ochiul lui Logan.

– Asta-i cafea „b`rb`teasc`"! i se adres` el tinerei. Eatât de tare, c` o s`-]i creasc` p`r pe piept. Nu secompar` cu siropul `la cu aspect de ceai pe care-lface]i voi, femeile!

Apoi î[i întoarse privirea c`tre Logan [i ad`ug` peun ton serios:

– Am cunoscut multe femei în tinere]ea mea. Fataasta va ar`ta întotdeauna ca un copil. Pielea ei nu va finiciodat` ridat` ca o prun` uscat`.

O privi pe Jennifer din cap pân`-n picioare [i i seadres` din nou lui Logan:

– {i am observat mai devreme c` are [olduri foartefrumoase, late [i puternice. O s` aib` copii s`n`to[i!

Jennifer deschise gura, surprins`, dar o închise deîndat` ce întâlni privirea dojenitoare a lui Logan.

32

– Da]i-mi voie s` sp`l eu vasele, domnuleCarmichael, se oferi Jennifer, încercând s` scape deacest moment stânjenitor.

– Nu, o s` le sp`l eu. B`trânul se ridic` rapid de la mas`. – Dac` tot vrei s` te faci util`, ai putea lua bl`nurile

alea din cuf`r [i ai amenaja un pat pe podea, în fa]a[emineului.

Ar fi f`cut orice pentru a sc`pa de ochii c`prui ai luiLogan, a[a c` f`cu ce-i ceru b`trânul. Folosi o blan`mai groas` ca a[ternut [i dou` mai sub]iri pe post dep`turi. Zâmbi, imaginându-[i cum se va strecura Logansub p`turi, lâng` ursuzul Carmichael, [i aranj` frumospartea de sus.

– N-am g`sit nici o pern`, domnule Carmichael. Pufnind iritat, b`tr`nul scotoci în sertarul unui

dulap [i scoase dou` perne de satin. – Folose[te-le pe astea!Pe una din perne era brodat un peisaj ce

reprezenta o c`su]` sub care scria Cas`, dulce cas`, darcealalt` îi atrase cu adev`rat aten]ia. Desenulreprezenta o inim` ro[ie, cu margini de dantel`, îninteriorul c`reia era brodat Draga mea. Î[i st`pânirâsul, gândindu-se mali]ios care dintre cei doi vadormi cu capul pe acea pern`.

33

F`r` s` spun` un cuvânt, a[ez` pernele una lâng`alta [i se ghemui în balansoar.

– Ei, vasele sunt gata, anun]` Carmichael. Apoi, târ[âindu-[i picioarele, se îndrept` c`tre

patul s`u. – Dac` nu v` sup`ra]i, eu o s` m` culc. Voi pute]i

s` mai sta]i. Jennifer r`mase nemi[cat`, nevenindu-i s` cread`.

Abia îl auzi pe Logan, care spuse repede: – M` gândeam... v` deranjeaz` dac` ar dormi Jenny

în patul dumneavoastr` \n aceast` noapte?– În patul meu? exclam` contrariat` gazda. Dar ce

are cel pe care l-a preg`tit ea pe podea?Jennifer se uit` uluit` la b`trân, la Logan [i apoi la

bl`nurile de pe podea. Sim]i cum o cuprinde furia. Eraun co[mar... nu putea fi adev`rat!

Dintr-o dat`, [emineul vechi de c`r`mid` fuînlocuit cu unul modern, str`lucitor, bl`nurile fur`înlocuite de p`turi plu[ate pe care ea st`tea în bra]elelui Brad Stevenson. Ea îl s`ruta... nu, se lupta cu el,împingând mâinile ce încercau s`-[i fac` loc pe subpulov`rul ei. În cele din urm`, reu[i s` se elibereze.Brad urla la ea:

34

– Nu încerca s` faci pe nevinovata cu mine! {tiaiexact unde se va ajunge de când te-am invitat la mine.Fe]i[oara ta de copil nu m` va mai înduio[a acum!Te-am luat cu frumosul [i cu z`h`relul timp de dou`s`pt`mâni [i tu... Acum e rândul t`u!

Î[i aminti c`-l privise cu dezgust. De acest om voiaea s` se îndr`gosteasc`? De acest... lup?

Apoi fugise. Fugise pân` când nimerise aproape înaceea[i situa]ie.

– ~sta e patul meu, spuse b`trânul. Voi sunte]itineri, oasele voastre sunt mai bune decât ale mele. Onoapte dormit` pe podea n-o va r`ni cu nimic!

– Dar nu în]elege]i, [opti Jennifer cu o vocegâtuit`. Nu suntem c`s`tori]i...

– Ve]i fi! Am v`zut eu cum v` uita]i unul la altul!Privi spre Logan zâmbindu-i conspirativ [i ad`ug`

pe un ton de ar]ag:– E casa mea [i v` spun c` voi dormi în patul meu!

35

Capitolul 3

Logan se ridic` [i se duse lâng` foc. Jennifer seapropie de el, \i atinse mâna [i-i [opti:

– Te rog, trebuie s` faci ceva! Logan \i studie chipul [i privirea înfrico[at`. – Nu [tiu ce am putea face. – Sub nici o form` n-a[ putea dormi în acela[i pat

cu tine! – Nu dispera, îi spuse el cu blânde]e. Hai s` privim

lucrurile la rece. Suntem doi oameni maturi [i suntemcomplet îmbr`ca]i. În plus, eu o s` dorm pe partea delâng` foc, iar tu po]i folosi ambele p`turi.

Jennifer se gândi c` propunerea lui avea sens [i,oricum, nu aveau de ales.

– El e un om b`trân, Jenny. {i, oricum, eu n-a[încerca s` te violez. Pentru c` avem un martor! zâmbiel pozna[.

36

Ea îl privi cercet`tor. În afara gropi]ei din obraz,p`rea destul de sincer.

– Bine... ced` ea într-un final. Dar înceteaz` s`-mimai spui Jenny! {i te avertizez – dac`...

– Nu-]i face griji, must`ci el [i-[i ridic` palma apromisiune. Jur c`-mi voi ]ine mâinile acas`.

Logan o împinse u[or c`tre bl`nuri. – Eu m` duc s` fumez.Jennifer nu-l contrazise. De[i se vârâse sub p`turi,

îl privea cu neîncredere. Apoi observ` c` perna cuinima ro[ie se afla la c`p`tâiul ei. Se întinse [i oschimb` repede cu cea de pe partea lui.

– Noapte bun`, Jenny Glenn, spuse el, amuzat degestul ei.

– Noapte bun`.Se întoarse cu spatele la [emineu [i închise ochii.

T`ria podelei, greutatea bl`nurilor sau poate duritateapernelor o împiedicau s` adoarm`. Trupul i se încord`când îl sim]i pe Logan apropiindu-se. Închise repedeochii. El ridic` prima p`tur` [i... atât. Doar primap`tur`, a[a cum promisese!

}inându-[i respira]ia, ascult` cu urechile ciulitemi[c`rile lui, dar el se a[ez` lini[tit pe spate.

37

– Culc`-te, Jenny. Totul va fi în regul`!Ca la comand`, mu[chii ei se destinser` [i adormi

aproape imediat, cu un ciudat sentiment de siguran]`\n suflet.

***

– Ai ochi str`lucitori diminea]a!– Nu-mi vine s` cred cât e de frumos afar`,

murmur` Jennifer, privind copacii [i cl`dirile dindep`rtare, acoperite de z`pad`. Nici m`car nu maisimt frigul. Parc` ar fi pudr`, nu z`pad`!

– Asta pentru c` nu mai bate vântul.– Prive[te copacii, continu` ea. Parc` ar avea zah`r

pudr` pres`rat pe vârfuri. Iar pinii aceia de pe dealparc` ar avea gum` se mestecat ag`]at` de ramuri.

Se vedea cu ochiul liber încântarea [i bucuria de pefa]a ei.

– Logan! Uit`-te pu]in la acel vârtej de z`pad`,exclam` ea, râzând voioas`.

– Începusem s` cred c` mi-ai uitat numele, spuse elprovocator [i veni lâng` ea.

Jennifer îi arunc` o privire scurt`.

38

– Uite cum se r`suce[te acolo, în col]! Ca fri[cab`tut` pe pr`jitur`!

– }ie ori î]i plac dulciurile, ori n-ai mâncat miculdejun!

– Cui îi trebuie a[a ceva? râse ea, cu un aer mucalit.O farfurie de z`pad`, lapte [i miere e tot ce vreau!

– A[adar, vrei z`pad`...Logan l`s` lemnele jos. O lucire diavoleasc` îi juca

în priviri. – Logan Taylor, s` nu îndr`zne[ti! ]ip` ea când v`zu

c` ia z`pad` de jos [i o face bulg`re. Se întoarse [i bulg`rele o nimeri \n spate. Urmar`

al]ii, în vreme ce ea se lupta cu înver[unare s` nu selase mai prejos. Un bulg`re bine ]initit o nimeri înpicior [i c`zu. Logan o întoarse pe spate.

P`rul ro[u-auriu contrasta puternic cu albulz`pezii. Ochii lui se mijir` [i gropi]ele îi ap`rur` întimp ce-[i l`s` u[or trupul peste trupul ei.

Dintr-o dat`, Jennifer realiz` pozi]ia în care se aflau[i zâmbetul îi disp`ru.

– Nu, suspin` ea [i d`du s` se ridice. El o prinse rapid de mâini [i i le imobiliz` pe lâng`

corp.

39

– A[tep]i momentul `sta înc` de când ne-amcunoscut. N-a[ vrea s` te dezam`gesc!

Î[i lipi buzele de gura ei, cerând un r`spuns pe careea nu voia s` i-l dea. Jennifer se lupta cu sim]urile.N-ar fi vrut s` se bucure de tandre]ea posesiv` as`rutului, dar î[i d`du seama îngrozit` c` buzele i semi[cau, r`spunzând p`tima[. Instinctul preluasecontrolul asupra b`t`liei dintre ra]iune [i sim]ire.

Cu o mi[care brusc`, Jennifer î[i r`suci capul [i-[ieliber` mâinile.

– Te-a r`nit destul de r`u, spuse Logan. – Ce vrei s` spui?– M` refer la b`rbatul pe care l-ai p`r`sit.– Nu!R`spunsul ei fusese ferm, ochii arzându-i de mânie. – Prostia [i ignoran]a mea m-au r`nit, nu el.

N-am putut recunoa[te un lup nici când l-am avutîn fa]a ochilor. Am fost prea orbit` de farmecul [imanierele lui.

– Iar acum?– Acum pot vedea dincolo de orice deghizare. Sper

c` [i sora mea e în stare de a[a ceva, spuse ea sarcastic.Deodat` se auzi un clinchet. Logan privi în acea

direc]ie, apoi spuse:

40

giannijollys

– Cred c` e Carmichael. {i-a înh`mat calul ca s`scoat` jeepul din râp`. Ar trebui s`-]i strângi lucrurile.

Dup` ce ea f`cu doi-trei pa[i, el ad`ug`:– Nu te a[tepta la scuze. Acel s`rut ]i-a pl`cut [i ]ie,

în aceea[i m`sur`. {i dac` n-ai fi o ipocrit`, airecunoa[te!

Jennifer f`cu ochii mari. De ce îl l`sase s` afle c` sesimte atras` de el? De ce-i pusese în mân` o asemeneaarm`?

– B`rba]ii ca tine întotdeauna trezesc instincteleprimare într-o femeie! strig` ea. Inclusiv instinctul desupravie]uire!

Se r`suci [i fugi spre caban`, mul]umit` c` salvasem`car o f`râm` din mândrie.

Dup` ce jeepul fu repus pe [osea, c`l`toria nu dur`mai mult de dou`zeci de minute. Jennifer se decise s`rup` t`cerea [i se întoarse c`tre el, dar Logan i-o lu`înainte:

– Ora[ul î[i trage numele de la un înainta[, careavea obiceiul s` pun` capcane pentru animale prinv`ile numile g`uri de oamenii locului. Fiindc` DaveyJackson obi[nuia s`-[i pun` cursele în aceast` zon`,partenerii lui au numit locul gaura lui Jackson(Jackson Hole).

41

– Dar ce-mi po]i spune despre mun]ii GrandTetons? Numele provine de la indieni?

– Nu. De fapt, cele mai înalte trei vârfuri alemuntelui [i-au primit numele de la ni[te comercian]ide bl`nuri vorbitori de francez`. Le-au spus Les TroisTetons sau Cei Trei Sâni, cel mai înalt fiind numit LeGrand Tetons.

– O! murmur` Jennifer, jenat`. – O s` te duc acas` la Sheila. S-ar putea s` fie

plecat`, dar m`car vom l`sa bagajele.Dup` ce lu` o curb`, Logan încetini \n dreptul unei

pitore[ti case de lemn. – Asta e ma[ina ei. Se pare c` ai noroc!Un uria[ St. Bernard ap`ru de dup` un col] al casei,

l`trând [i dând frenetic din coad`. – Iat` [i primul membru al comitetului de

întâmpinare! zâmbi Logan [i coborî din ma[in`. Zâmbetul lui o tulbur` atât de mult încât r`mase

nemi[cat`. Sim]i c` nu va fi ultima oar` când virilitatealui va avea acest efect asupra ei.

Se dezmetici abia când îl auzi comandându-icâinelui s` se lini[teasc`. Coborî [i ea [i veni lâng` el.

De pe aceea[i parte a casei, mai ap`ru ceva – dou`mogâlde]e ce veneau în fug`, una în ro[u [i alta înalbastru.

42

– Unchiule Logan! strig` cea albastr`. Am fost atâtde îngrijora]i!

Jennifer privea cu un amestec de neîncredere [imirare aceast` privire c`lduroas`.

Logan îi lu` în bra]e, râzând.– Mami a spus c` tlebuia s` vii seala tlecut`.Jennifer zâmbi când o recunoscu pe Cindy.– Am r`mas blocat cu m`tu[a Jenny în viscol. A

trebuit s` a[tept`m pân` diminea]` ca s` putem fisco[i. Acum spune]i-mi, unde e mama voastr`?

– În cas`, r`spunse Eric. Ai stat toat` noaptea înviscol?

– Nu, am stat într-o cas` din apropiere. Mai bine a]isaluta-o pe m`tu[a voastr`, pân` nu crede c` nu v`bucura]i s-o vede]i.

Ca la comand`, perechea colorat` se întoarse c`treea [i murmur` ni[te saluturi. Jennifer [tia c` nu seputea a[tepta la mai mult deoarece copiii o v`zuser`doar de câteva ori, [i asta când erau mici. Privi curegret dup` ei când alergar` spre cas`. Sim]i apoiprivirea lui Logan [i se întoarse c`tre el.

– E[ti pu]in surprins` de primirea pe care mi-auf`cut-o? o întreb` el, insinuant.

43

– De ce a[ fi? d`du ea nep`s`toare din umeri. – Pentru c` animalele [i copiii simt oamenii buni. O replic` acid` îi veni pe buze, dar se ab]inu când

o v`zu pe sora ei venind în fug` din cas`. Logan p`reaamuzat de furia ei.

Jennifer se întoarse [i se îmbr`]i[` c`lduros cuSheila. Fu recunosc`toare pentru c` sora ei preluasecontrolul conversa]iei. În scurt timp, to]i intrar` încas`, iar bagajele ajunser` în mijlocul micu]eisufragerii.

– Avem cafea [i gogo[i în sufragerie, spuse Sheila.Sunt sigur` c` po]i lua o pauz` de cafea înainte deprânz.

– Va trebui s` amân`m, Sheila, se scuz` Logan.Sunt sigur c` mama e îngrijorat` din cauza mea, a[ac` ar fi bine s` trec [i pe la ea înainte s` m` duc laferm`.

– Dar \i po]i telefona de aici, insist` ea. – Dup` cum ]i-ar spune [i ea, una e s` auzi pe

cineva la telefon [i alta e s`-l vezi în persoan`. Pe lâng`asta, b`nuiesc c` tu [i Jenny ave]i destule de vorbitînainte s` pleci la munc`.

– Jenny?! râse Sheila, privind-o pe sora sa. O, cuasta sigur i-ai câ[tigat inima!

44

– Eu [i Jenny Glenn... ne-am f`cut ni[te impresiiputernice unul despre cel`lalt. A fost o excursie pecare n-a[ fi vrut s-o pierd pentru nimic în lume.

F`cu o pauz`, apoi ad`ug`:– Ar fi timpul s` plec, Sheila. – Nu pleca, unchiule Logan, eu [i Cin vrem s` ne

faci o cazemat` din z`pad`!– Alt`dat`, le promise el. – Devreme ce trebuie s` pleci... las`-m` s`-]i

mul]umesc c` ai luat-o de la aeroport [i ai adus-o aicipe sora mea.

Jennifer privi cu disperare cum Sheila se ridic` pevârfuri [i-l s`rut` u[or pe ambii obraji. Temerile eideveneau realitate – sora ei era ata[at` de acest b`rbat.Sim]ea c`-i vine s`-i scoat` ochii când îi veni rânduls`-[i ia r`mas-bun.

– La revedere, Jenny Glenn. Ne mai vedem!– Jenny Glenn! r`sun` vocea Sheilei ca un ecou. Îi f`cu surorii sale cu ochiul de îndat` ce u[a se

închise în spatele ei.– Te rog, nu începe [i tu! o apostrof` Jennifer. – Dar îmi place cum sun`! M` mir cum de nu te-am

strigat [i eu a[a pân` cum.

45

– Probabil pentru c` mama n-a suportat niciodat`poreclele. Sunt de acord cu ea!

Se îndep`rt` de Sheila, nemul]umit` s` observe c`aceasta p`rea s` aprobe tot ce f`cea Logan.

– M`tu[` Jenny, vlei s` vezi camela mea? o întreb`Cindy. Am o mul]ime de juc`lii!

– Mai târziu, Cindy, o expedie rapid Cindy. Ia-l [ipe Eric [i fugi]i afar`, la joac`. {i, pentru numele luiDumnezeu, lua]i-l [i pe Rags cu voi!

În câteva secunde, îi d`du afar` [i se întoarse c`treJennifer.

– Hai în buc`t`rie, s` bem o cafea. Apoi, po]i s`-mipoveste[ti tot!

Jennifer nu-i spuse chiar tot. Sheila p`rea s` aib` op`rere bun` despre Logan, a[a c` nu-i povestimomentele jenante prin care trecuse cu o sear` înurm`.

Schimb` rapid subiectul [i o întreb` despre copii [idespre motelul unde lucra. Sheila îi explic` de ce ezitas`-i duc` pe cei mici la p`rin]ii lui Eric, care erau preab`trâni [i-i r`sf`]au prea mult; Jennifer se oferi s` aib`grij` de ei [i, uneori, s`-i ]in` locul la motel, pentru casora ei s` aib` mai mult timp liber.

46

În zilele urm`toare, Jennifer se sim]i mai apropiat`atât de sora ei, cât [i de copii. Îi f`cea pl`cere s` seamestece din nou în treburile casei, s` g`teasc` pentrutoat` familia [i s` se ocupe de sarcinile care deveniser`o povar` pentru Sheila.

În ceea ce-l prive[te pe Brad Stevenson... ochiicare nu se v`d, se uit`.

Dar nu era la fel de u[or [i-n cazul lui Logan Taylor!Dac` n-ar fi fost copiii care spuneau mereu „unchiulLogan a f`cut, a spus, a dres", poate c` i-ar fi fost maiu[or. M`car nu-l v`zuse în cele opt zile de când venise[i era mul]umit` pentru asta.

Sheila avea o dup`-amiaz` liber` [i insistase caJennifer s`-[i rezolve treburile personale. Pentru c`mai avea de f`cut cump`r`turi de Cr`ciun, accept`;era u[or s` cumpere cadouri pentru Eric [i Cindy, darse v`zu obligat` s` intre în trei magazine înainte s`g`seasc` un costum albastru despre care [tia c` i se vapotrivi surorii ei.

Cu pachetul sub bra], Jennifer se duse în pia]acentral` [i se opri în fa]a unei arcade din coarne deelan. O mai v`zuse de câteva ori, dar copiii nu p`reauinteresa]i de ea. Pentru Jennifer, îns`, re]eauacomplex` de trofee era uimitoare. Aflase de curând c`

47

astfel de trofee erau decora]iuni obi[nuite în Jackson;chiar [i motelul unde lucra Sheila avea câteva trofeeuria[e. Dar aceast` arcad` pur [i simplu o fascina.

– Nu încerca s` le numeri, pentru c` sunt preamulte, se auzi o voce în spatele ei.

Jennifer se întoarse brusc [i-l v`zu pe Logan Taylorla doi pa[i de ea, privind-o insistent.

– Nu le num`ram, replic` ea sec. – Admirai arta noastr` popular`? \ntreb` el,

sarcastic. – Da, dac` vrei s` [tii! Mi se pare fascinant. – Mult` lume crede asta. Sunt coarne de elan, [tii?– Cum au g`sit atât de mul]i?– Nu e prea greu. La nord de ora[ este un ad`post

de iarn` pentru elani sau wapiti, dup` numele lorindian. To]i masculii î[i schimb` coarnele o dat` pean, ca [i cerbii.

– Am auzit pe cineva vorbind despre acest refugiu,dar n-am crezut c` e cine [tie ce. Câ]i elani sunt înzon`?vocea lui era u[or iritat`, pentru c` f`cea marieforturi s` men]in` conversa]ia pe un ton cât maineutru.

– Între [ase [i opt mii. – A[a mul]i? se mir` ea. Ce fac cu toate coarnele?

48

– Numai masculii au coarne, râse Logan. În fiecareprim`var`, cerceta[ii le adun` [i se organizeaz` olicita]ie în scopuri caritabile.

Logan schimb` subiectul:– Nu ]i-e frig? Hai s` bem o ciocolat` cald`. – Eu...Jennifer d`du din cap, ezitant. Nu voia s` fie cu el,

pentru c` [tia c` îi era greu s` se concentreze înpreajma lui.

– }i-e team`? – Sigur c` nu! replic` ea, dregându-[i vocea. – O s` mergem la un restaurant din centru. Foarte

public! râse el, accentuând ultimul cuvânt. Po]i s` vezi[i schiorii.

– Bine, ced` ea, neg`sind o scuz` plauzibil`. O lu` de talie [i o conduse c`tre restaurant. Chiar

[i prin haina groas`, putea sim]i atingerea lui.– V`d c` înc` mai por]i cizmuli]ele alea

caraghioase, zâmbi Logan. – Drumurile sunt cur`]ate, a[a c` nu v`d de ce

le-a[ purta pe cele noi. – Deci, ]i-ai cump`rat altele!– Sunt atât de butuc`noase, încât m` simt ca un

p`durar în ele, râse ea.

49

– {i tu, care m ̀considerai pe mine vanitos, Jenny Glenn!– Nu-mi mai spune a[a! Cred c` e[ti mai curând

arogant decât vanitos. – {i eu care credeam c` ai revenit la sentimente

mai bune de când stai aici! spuse el, cu un fals regretîn voce. {i se mai spune c` absen]a apropie oamenii...

– Tu nu prea ai fost absent!O ajut` s` se a[eze, apoi lu` loc pe scaunul din fa]a

ei, privind-o mirat. – E[ti mereu prezent în discu]iile de la Sheila,

explic` ea. De ce-]i spun copiii „unchiule"? A cui a fostideea?

– A copiilor. Nici eu, nici Sheila n-am v`zut nimicr`u în asta. {i-au imaginat c` m` vor câ[tiga, numindu-m`membru onorific al familiei lor. {i eu, [i ei lu`mlucrurile în serios.

Osp`t`ri]a le aduse comanda. În timp ce sorbea dincafea, Jennifer îl studie pe ascuns pe Logan. Pieptullat, determinarea din priviri, atitudinea cuceritoare...Îl compar` cu Brad, dar Logan nu avea acea [ireteniecare-l caracteriza pe omul care o r`nise atât de mult.Era prima oar` când \[i d`dea seama de acest lucru.

– Încerci din greu s` m` descifrezi, nu-i a[a, Jenny?De ce nu iei lucrurile a[a cum sunt?

50

– Dac` te-ai ars o dat` sufli [i-n iaurt, încerc` ea s` râd`. – Dar eu nu vreau s`-]i fac nici un r`u!– Vrei s` spui c` un b`rbat versat ca tine nu

încearc` s` se culce cu toate femeile pe care leîntâlne[te?

– Te referi la blonde sau la toate femeile, îngeneral? B`nuiesc c` ai impresia c` acel s`rut dinz`pad` te-a f`cut o femeie învins`. A fost doar uns`rut, nimic mai mult!

Jennifer vru s` se ridice [i s`-i [tearg` zâmbetul depe fa]` cu o palm`. Furia f`cu s`-i tremure degeteleîncle[tate de marginea mesei.

– Biata Jenny Glenn! zâmbi Logan. Atât deindignat`! Ai o fa]` de înger, dar în`untrul t`u joac`focuri diavole[ti. Adev`rul este c` m` amuz` s` alungaerul acesta inocent de pe chipul t`u.

– Atunci, d`-mi voie s`-]i sugerez s` cau]i pealtcineva, pentru c` pe mine nu m` amuz` deloc.

Î[i lu` geanta [i m`nu[ile [i se preg`ti s` plece. – Termin`-]i ciocolata, Jennifer!Expresia de pe fa]a lui era neschimbat`, dar ceva

din privire o opri s` plece. Cu o atitudine teatral`, î[iscoase m`nu[ile [i trânti geanta pe mas`, apoi î[iîntoarse privirea spre fereastr`, urm`rind schiorii depe pârtie.

51

– Schiezi?– Da, r`spunse ea calm, f`r` s` întoarc` privirea. – Schiezi bine?– Sunt o amatoare cu experien]`. – Va trebui s` ne asigur`m c` vei avea [ansa s`

încerci pârtiile cât vei sta aici. Vocea lui era prietenoas`, dar Jennifer încerc` s`

nu se lase p`c`lit`. – Nu am nevoie de escort` ca s` schiez!– Vrei s` spui c` nu ai nevoie de mine, Jenny

Glenn! Dar nu te duce singur` pe pârtie, cel pu]inprima dat`. Ia pe cineva cu tine!

De[i o spusese pe un ton indiferent, în vocea lui sesim]ea o not` de îngrijorare.

– Dac` e[ti gata, s` mergem. Ma[ina mea este afar`[i vreau s` vorbesc ceva cu Sheila. Fii sigur` c` esingurul motiv pentru care te conduc acas`.

52

Capitolul 4

– Ma[ina e aici, indic` el un loc în parcare. Când î[i ridic` privirea, Jennifer v`zu un automobil

luxos, în locul jeepului la care se a[tepta. Era atât desurprins`, încât el se sim]i dator s` explice:

– În timpul iernii o ]in în garaj, dar o mai scot din cândîn când ca s-o men]in în form`. În plus, e alb` [i e u[or depierdut \n z`pad`. Eu o g`sesc foarte greu, glumi el.

Deschise portiera [i o ajut ̀pe Jennifer s ̀urce. Ea admir`ma[ina în t`cere pân ̀când el o ocoli [i urc ̀la volan.

– Nu pot s` în]eleg cum de-]i vine greu s-o g`se[tiîn z`pad`, spuse ea cu cel mai dulce zâmbet. Tot ce aide f`cut e s` prive[ti în interior [i s` vezi c` e la fel deneagr` ca inima ta.

Râsul lui puternic [i cald r`scoli ma[ina.

53

– {tiam eu c` n-o s` rezi[ti s` te ab]ii prea multtimp de la r`ut`]i!

Privind pe fereastr`, Jennifer în]elese c` el nu voias-o impresioneze cu ma[ina. Nu voia decât s-ostârneasc` [i reu[ise acest lucru!

Când ajunser` la locuin]a Sheilei, Logan îi lu`bagajele. Imediat, fur` asalta]i de cei doi copii.

– Ne-ai adus cadourile de Cr`ciun?– Nu, astea sunt ale m`tu[ii Jenny. – Ne-am luat blad, unchiule Logan, strig` vesel`

Cindy. E în baie. Mami a zis c` tlebuie s` mai a[tept`mînainte s`-l împodobim! Hai s`-l vezi, te log!

– Vino [i tu, m`tu[` Jenny! o lu` Eric de mân`. – Jennifer, îl corect` ea, exasperat` de modul în

care-l imitau copiii pe Logan. – Da, vino [i tu! se al`tur` Cindy fratelui s`u. – Mai târziu, promise ea. Era ultimul lucru pe care [i-l dorea – s` se

înghesuie cu Logan într-o înc`pere mic` precum baia!– Logan! Se auzi vocea Sheilei pe hol. Ap`ru în camer` cu p`rul strâns sub un prosop. – Nu m` a[teptam s` te mai v`d azi. – Vreau s` vorbesc ceva cu tine.

54

Avea o figur` serioas` când vorbea cu Sheila, nuexpresia amuzat` [i arogant` pe care o afi[a de câte orivorbea cu Jennifer.

– Dar, mai întâi, m` duc s` v`d bradul. – Cum dore[ti... murmur` Sheila, care se întoarse

c`tre sora ei. Ar trebui s` vezi [i tu bradul. Copiii l-auales. Parc` sufer` de malnutri]ie! Cindy a spus c` n-os`-l cumpere nimeni, dac` nu-l lu`m noi, [i o s` fiesingur de Cr`ciun. E clar c` n-am avut de ales...

– E clar, repet` Jennifer, impresionat` dealtruismul feti]ei.

– }i-ai f`cut cump`r`turile? o întreb` Sheila. Niciprin cap nu mi-a trecut c` o s`-l aduci acas` pe Logan.Dac` [tiam, a[ fi întârziat cu sp`latul pe cap.

– Ne-am întâlnit întâmpl`tor în ora[, se gr`biJennifer s` explice, pemtru ca sora ei s` nuinterpreteze gre[it. A insistat s` m` aduc` acas`.

– Dr`gu] din partea lui. – Da...Sheila c`zu pe gânduri, privind în direc]ia b`ii. – Câteodat` m` simt vinovat` pentru felul în care

copiii cer[esc aten]ia lui Logan. Dar [i lui pare s`-iplac`!

Se opri brusc [i se întoarse c`tre Jennifer.

55

– Î]i mai aminte[ti jocul nostru în care luam unnume [i-i al`turam dou` adjective? Lui Logan i s-arpotrivi „loial" [i „iubitor". A f`cut multe pentru mine [ipentru copii.

Aceste adjective erau departe de „zeflemitor" [i„arogant", la care se gândise Jennifer!

– Cum ]i se pare superbul nostru brad de Cr`ciun?îl întreb` Sheila pe Logan.

– Cindy m` asigur` c` va fi minunat, dar eu m` temc` unele ramuri nu sunt suficient de solide s` ]in` nicim`car un glob.

Copiii ie[ir` s` se joace cu câinele, iar Loganschimb` subiectul:

– Sheila, am trecut ast`zi pe la motel. N-o s`ghice[ti niciodat` cine s-a cazat – Dirk Hamilton!

Sheila se albi [i mâna începu s`-i tremure.– Serios? M` întreb ce caut` aici, în perioada asta.– S[unea c` vrea s` fac` ni[te peisaje de iarn` pe

mun]ii Teton. Logan urm`rea cu aten]ie reac]ia Sheilei:– Dac` vrei, pot s`-i cer s` stea \n alt` parte. – Nu fi ridicol, spuse ea repede. Prea repede, î[i spuse Jennifer.

56

– De ce s` dea banii la un alt hotel, când poate stala noi? De altfel, nu mai înseamn` nimic pentru mine.{i dac` m` gândesc bine...

Se opri [i se întoarse c`tre Jennifer. – Jennifer mi-ar putea ]ine locul la recep]ie o

perioad`. Ea avu impresia c` Logan o s`geteaz` cu privirea,

interzicându-i s` refuze. Dar cine era acest DirkHamilton?

Atât Sheila, cât [i Logan a[teptau un r`spuns.– Sunt de acord, spuse ea, iar Sheila r`sufl` u[urat`. Dar Logan nu p`rea convins, a[a c` se sim]i

obligat` s` adauge:– Chiar îmi doream s` fac [i altceva. Am cheltuit o

gr`mad` de bani pe [coal` [i ar fi p`cat s` irosesc totce am înv`]at.

– A[a vrei s` tratezi problema, Sheila? \ntreb` elîncet, dar t`ios.

– A vorbit foarte clar, Logan! interveni Jennifer,înainte ca sora ei s` se piard` cu firea.

– Cred c` faci o gre[eal`, Sheila. Dar n-am timp s`discut`m acum!

Jennifer îl conduse, apoi se întoarse la sora sa, carep`rea extrem de tulburat`.

57

– Cine e acest Dirk Hamilton? – Un artist, r`spunse Sheila, pe un ton ce se voia

indiferent. A fost aici vara trecut`, s` picteze. În acel moment, copiii [i St. Bernardul n`v`lir` pe

u[`. – De câte ori v-am spus s` nu mai aduce]i câinele

în cas` când afar` e noroi?Vocea neobi[nuit de strident` a mamei îi bloc` pe

copii.– N-a]i auzit? Da]i-l afar`, imediat! continu` ea, pe

un ton mai controlat. Copiii se supuser`, dar pe Jennifer o duru s` vad`

chipurile lor speriate.– Sheila...– Uite ce e, el era interesat numai de câteva

portrete de-ale mele. Eu nu ]i-am cerut niciodat` s`-mivorbe[ti despre Brad, a[a c` nici tu... Nu vreau s` maidiscut despre asta!

***

Munca de recep]ioner` la motel nu era grea, darp`rea interminabil`, din cauza schiorilor. Nu-[i putea

58

reprima curiozitatea referitor la ocupantul camerei228, Dirk Hamilton. Pân` în acel moment, nu sear`tase la recep]ie.

Pe când st`tea de vorb` cu o coleg` pe nume Carol,un b`rbat o chem` la recep]ie. Era solid, de în`l]imemedie, brunet, ce o m`sura din priviri. Vru s`-l salute,zâmbitoare, dar Logan, care tocmai intrase în hol, i-olu` înainte:

– Bun` diminea]a, Dirk. A[adar, el era Dirk Hamilton! \[i spuse Jennifer,

uimit`. Cei doi b`rba]i p`reau c` se cânt`resc dinpriviri, ca [i când s-ar fi preg`tit de duel.

– M-am gândit s` v`d când ai de gând s` pleci înexcursie pe mun]ii Teton.

– Oricând, n-am preferin]e. Privirea lui z`bovi câteva clipe asupra tinerei de la

recep]ie.– Tu e[ti Jennifer. – D-da, [opti ea, mirat` c` fusese recunoscut`. – Am v`zut un portret al t`u. Sheila n-a surprins

culoarea p`rului t`u – auriu, cu sclipiri ro[ietice. E oculoare foarte potrivit` tr`s`turilor tale angelice.

Jennifer se uit` la Logan stânjenit` [i întâlniprivirea lui zeflemitoare.

59

– Poate c` tr`s`turile sunt angelice, dar fata nu,spuse el. Cred c` pot s` spun c` e un amestec de înger[i spiridu[.

– Eu sunt Dirk Hamilton, îi întinse el mâna. Poatec` Sheila ]i-a vorbit de mine...

– Nu, îmi pare r`u, îi strânse ea mâna. De fapt,mi-a spus c` era]i interesat de câteva portrete pictatede ea. Acolo a]i v`zut [i portretul meu?

– Da. Aveai p`rul mai lung [i prins în codi]e [i ofa]` surâz`toare care mi s-a p`rut foarte captivant`.

– Sheila a pictat acel tablou acum câ]iva ani, zâmbi ea.Jennifer îl studie mai atent` [i hot`rî c` era voinic,

dar îi lipsea magnetismul pe care-l emana Logan.P`rea... de încredere.

– În]eleg c` Sheila nu mai lucreaz` la recep]ie,spuse Dirk, aruncând o privire t`ioas` c`tre Logan.

– A preferat ca Jenny s` preia postul ei, cel pu]inpentru o perioad`, veni replica lui.

To]i pricepur` care era cauza acelei schimb`ri. Loganîl invit` în cafenea, pentru a discuta detaliile excursiei.

– Pariez c` vrei s`-]i folose[ti vastele tale capacit`]iorganizatorice [i toat` puterea de convingere ca s` m`vezi plecat cât mai repede!

Pe Jennifer o cuprinse mila fa]` de pictorul criticatatât de dur de sora ei.

60

În s`pt`mâna ce urm`, tân`ra fu surprins` deagilitatea cu care sora ei reu[ea s`-l evite pe Dirk. Câtdespre el, numele Sheila parc` nici nu exista învocabular.

Jennifer afl` o parte din poveste de la Carol –pictorul venise [i cu un an în urm`, când se v`zusezilnic cu Sheila. Dup` o vreme, to]i începur` s`vorbeasc` despre începutul unei pove[ti de dragoste,dar totul se termin` la fel de brusc precum începuse –Dirk Hamilton plecase [i nu se mai întorsese.

– Desigur, Logan Taylor fusese plecat în aceaperioad`, ad`ugase Carol .

– Ce vrei s` spui?– Probabil a fost doar o coinciden]`, dar... N-a[

putea s-o învinov`]esc pe sora ta dac` [i-a pierdutcapul dup` Logan. Toate fetele pe o raz` de 150 dekilometri au f`cut-o, chiar dac` nu vor s` recunoasc`!Are carism`, tipul...

***

Jennifer î[i strânse p`rul în dou` codi]e [i se duseîn buc`t`rie.

61

– Ce mod de a-mi petrece ziua liber! se plânse eacâinelui care st`tea în cadrul u[ii. Am de sp`lat ogr`mad`!

Se apropia primul Cr`ciun pe care urma s`-lpetreac` departe de p`rin]ii ei. Ca s`-[i alungemelancolia, începu s` cânte Jingle Bells.

La un moment dat, se auzi o b`taie în u[`. Se [terserapid pe mâini [i, urmat` pe Rags, deschise u[a [i f`cuochii mari.

În fa]a casei era o superb` sanie la care era înh`matun superb arm`sar negru [i n`r`va[ ce scotea aburi pen`ri. Sprijinit de tocul u[ii st`tea Logan, cu mânaîntins` a invita]ie.

– Ei bine? \ntreb` ea. El continua s` zâmbeasc`.– E sania ta?– Am împrumutat-o de la un prieten. M-am gândit

c` ar fi frumos s` facem o plimbare pân` la ad`postulde elani.

– Dar copiii nu s-au întors înc` de la [coal`!– {tiu.– Atunci...Râsul lui o întrerupse.

62

– Ce g`se[ti atât de amuzant?– {tiu c` sunt bun, amabil, iubitor [i un bun

exemplu pentru copii, dar în dup`-amiaza asta vreaus` joc un rol pentru tine – lupul cel r`u care o ducecu sania pe Scufi]a Ro[ie.

O trase juc`u[ de o codi]` [i continu`:– Sau poate vrei s` fii Rudolph [i s` conduci

sania...Ea ezit` câteva clipe. Plimbarea prin z`pad` îi

surâdea, dar cu Logan?! N-o c`uta cu lumânarea?În cele din urm`, decise s` ri[te. Se îmbr`c` rapid

[i urc` în sanie, lâng` el. Îi oferi jum`tate de p`tur`:– Uite, învele[te-]i picioarele cu asta!Începur` plimbarea acompania]i de fulgi mari, ca-n

pove[ti.

63

Capitolul 5

Magia z`pezii o impresion` pe Jennifer, f`când-os`-[i doreasc` s` se întoarc` în timp. Nici m`car nuavea nevoie ca s` închid` ochii pentru a-[i imaginavremuri de mult apuse.

– Î]i imaginezi cum era aici, cu mul]i ani în urm`?\ntreb` ea încet, ca [i cum s-ar fi temut s` nu destramevraja. Înainte s` existe automobilele, s` se instalezeciviliza]ia...

– Întoarcerea la natur`, fu de acord Logan. Terra,cu frumuse]ea virginal` a unei tinere fecioare...}i-ar fipl`cut s` fii un deschiz`tor de drumuri?

– Numai dac` a[ fi fost b`rbat! zâmbi ea. – A[adar, preferi s` fii o femeie emancipat`!Privirea lui p`rea ironic`.

64

– Sper c` n-ai nimic împotriv`! Sper c` nu e[ti misogin!– ~sta e un cuvânt dur în Wyoming, domni[oar`! se

pref`cu el uimit. Educa]ia ta a fost neglijat` atât demult, încât nu [tii c` acesta e „Statul egalit`]ilor"! Afost primul stat în care femeile au primit drepturicivile, economice [i politice, egale cu b`rba]ii. O s`afli, în timp, c` b`rba]ii din Wyoming cunosc valoareaunei femei ca individ, nu doar ca gospodin` [i mam`.

Jennifer r`mase t`cut` în fa]a acestei sus]inerinea[teptate.

– Ce s-a întâmplat, Jenny Glenn? Nu te a[teptai s`auzi asemenea cuvinte din partea unui afemeiat?

Jennifer ro[i. – În ciuda arogan]ei pe care o afi[`m, noi, b`rba]ii,

avem nevoie de o femeie care s` ne în]eleag` [i care s`ne fie al`turi, nu doar s` ne satisfac` nevoile fizice.

Chiar a[a gândea? se întreb` ea, privindu-l cu coadaochiului. Logan sim]i privirea [i se întoarse c`tre ea.P`rea gânditor, iar ochii erau mai p`trunz`tori ca deobicei. Pulsul ei se acceler` în fa]a zâmbetului lui plinde c`ldur` [i-[i feri privirea, de team` s` nu dezv`luieprea mult din sentimentele care o încercau.

– Parc` ai da defini]ia dragostei, Logan. Cuno[tiacest termen?

El izbucni în râs.

65

– Ai vrea s` auzi c` a[tept ca amintirea unei vechiiubiri s` se [tearg` din sufletul femeii iubite, înaintes`-i declar ce reprezint` pentru mine? Nu, în]eleg dinprivirea ta surprins` c` n-ai crede o asemenea poveste.Nu c` n-ai vrea s` m` vezi \ngenuncheat de o femeie!

Logan opri calul, apoi se întoarse c`tre ea [i-izâmbi, dezv`luind gropi]ele din obraji.

– Mama spune s` degust fructele pentru ca, atuncicând o s` vin` vremea recoltei, s` aleg cel mai bunexemplar!

– E cel mai pompos ra]ionament pe care l-am auzitvreodat`!

Nu putea s` ignore primul lui r`spuns, referitor laamintirea unei vechi iubiri. Oare se referea la so]ulSheilei, Eric?

– Nu-i chiar a[a de r`u! Nu `sta e scopul discu]iilordintre dou` persoane de sex opus – s` afle dac` \ntreei e mai mult decât atrac]ia fizic`? Uit`-te la noi doi! Eevident c` exist` ceva scântei... O trezire a instinctelorprimare, parc` a[a ai spus o dat`, afirm` el, f`cândaluzie la disputa verbal` care urmase s`rutului înz`pad`.

Furia o f`cu pe Jennifer s`-[i îndrepte spatele [is`-[i ridice b`rbia, mândr`.

66

– Poate ar trebui s` te întreb dac` ai fostîndr`gostit` vreodat`. Dar poate c` b`rbatul dinMinneapolis a fost doar un experiment, ca s` vezi câtde profunde erau sentimentele...

– Nu e treaba ta!– Nu, sigur n-a fost dragoste! spuse el, amuzat. În

ochii t`i citesc doar furie. Se pare c` nu mai suferi!– Cum a putut s`-]i spun` Sheila a[a ceva? \ntreb`

ea, înfuriat`. – Nu mi-a dat prea multe detalii, crede-m`. Dar s-a

întâmplat s` fiu acolo când ai telefonat. Ea îl privi sceptic`, dar îl crezu. Mai mult pentru c`

era convins` c` sora ei nu era atât de insensibil` încâts`-i spun` unui str`in întreaga ei poveste.

– Ce f`ceai la Sheila la ora aceea? Degustai fructe?\ntreb` ea, subliniind cu ironie ultimele cuvinte.

– Draga mea Jenny, afirma]ia asta d`uneaz` maimult reputa]iei surorii tale decât reputa]iei mele.

– Parc` spuneai c` în Wyoming femeile [i b`rba]iisunt judeca]i dup` acelea[i standarde.

Regreta faptul c` o bârfea pe sora ei, dar nu putearezista \n fa]a arogan]ei lui.

– Recunoa[tem egalitatea, dar respect`mproprietatea.

67

Logan începea s` dea semne de iritare, de[i f`ceaeforturi s`-[i p`streze cump`tul.

– O r`m`[i]` din trecut, presupun, cândcavalerismul era o tr`s`tur` l`udabil` [i când sexulfrumos era respectat.

Calul începu s` se agite, nemul]umit s` stea pe loc,iar Logan îl lovi peste crup`, cerându-i s` mearg` latrap.

Jennifer avu nevoie de câteva minute înainte s`vorbeasc`:

– Îmi cer scuze. Am exagerat... Vreau s` [tii c` suntrecunosc`toare pentru tot ce ai f`cut pentru Sheila [ipentru copii.

– {i eu îmi cer scuze pentru c` te-am tachinat. Îi zâmbi fermec`tor [i întinse mâna, mângâind-o

u[or pe cap. – Dar ai fost pu]in cam obraznic`!Mâna lui se sprijini câteva momente pe um`rul ei,

f`când-o s` se înfioare. Struni calul, ca s` mearg` lapas.

– Am ajuns la destina]ie, Jenny. Uite elanii!Fusese atât de absorbit` de conversa]ie [i de

prezen]a b`rbatului de lâng` ea, încât nu fusese delocatent` la împrejurimi. Privi în direc]ia ar`tat` de el [i

68

v`zu pat` maro destul de întins`. Mai aproape, era ocl`dire destul de mic`, un ]arc [i câteva atelaje de cai.

– Familia Jaycee încearc` s`-i obi[nuiasc` pe elanis` trag` la sanie.

Un b`rbat ie[i din cl`dire [i le f`cu prietenos cumâna. Logan opri calul [i a[tept` s` se apropie.

– Bun`, Frank. Am venit pentru c` am vrut s`-i ar`tdomni[oarei Glenn turma de elani mai de aproape.

– Foarte bine, zâmbi b`rbatul. Dar nu cred c`pute]i s` v` apropia]i prea mult. Sunt destul de timizi,mai ales dac` v`d o sanie str`in`.

– Mul]umesc, o s` avem grij`. Când se apropiar` de turm`, Jennifer începu s`

disting` animalele – unele erau culcate, altele înpicioare; unele p`[teau, altele priveau curioasec`tre ei.

– În Europa, aceste animale sunt numite reni, dar,dup` cum vezi, n-au nimic în comun cu ceea cenumim noi „reni". Masculii au o înl`]ime de un metru[i jum`tate [i ajung pân` la 350 de kilograme.Femelele sunt mai mici. Masculii cu coarne scurte auun an, poate doi. Cei mai b`trâni au coarne mari, cucâte cinci-[ase ramifica]ii.

69

– De unde vin?Jennifer încerc` s` nu ia în seam` tulburarea

provocat` de faptul c` Logan era atât de aproapede ea.

– Majoritatea provin din Yellowstone [i din nord,din Parcul Na]ional Grand Teton. Cum cade primaz`pad`, caut` ad`post aici.

– Întotdeauna au venit aici?– Nu, obi[nuiau s` mearg` în sud, c`tre zona de

câmpie din Rock Spring. Dar în anii 1880 au fost ni[teierni foarte grele, când elanii au murit de foame. Sespune c`, într-o prim`var`, cadavrele lor se întindeaupe kilometri întregi. În plus, elanii erau vâna]i pentrudin]ii lor, la mare c`utare atunci. Din fericire, acestlucru a fost interzis de lege.

Un ]ip`t ascu]it, prelung, pe mai multe voci sparselini[tea. Jennifer se înfior` [i se uit` spre Logan.

– Nu-]i place serenada? Sunt coio]i. Ei sunt sanitariizonelor s`lbatice, pentru c` ei cur`]` cadavreleanimalelor moarte.

– Nu atac` turma?– Nu au nevoie. Sunt destui elani r`ni]i sau

schilozi, care vin la ad`post dup` sezonul devân`toare. Unii reu[esc s` reziste pân` în prim`var`,

70

dar majoritatea sunt prea sl`bi]i. Unii mor deb`trâne]e, pur [i simplu. Coio]ii [i corbii au o via]`foarte bun`!

– Oribil! se înfior` ea.– Echilibrul naturii! Uit`-te acolo, pe deal. O înconjur` cu bra]ul. Jennifer tremur` u[or, dar

nu din pricina coio]ilor. – Sunt chiar acolo, lâng` brazi. Ea privi ascult`toare în direc]ia indicat`, [tiind c` el

sim]ea tremuratul trupului ei, în ciuda hainei groase. – }i-e frig, Jenny?Strânsoarea lui deveni mai puternic`. De[i se

împotrivi, sim]i c` o trage mai aproape de el. – Ar fi mai bine s` ne întoarcem acas`. Ce-ai zice de

un foc în [emineu? \ntreb` el calm, f`r` s` ia în seam`rezisten]a ei.

Îndemn` calul s` mearg` la trap, apoi continu` peun ton obi[nuit:

– Foarte rar vedem alte animale în ad`post. Deobicei, cerbii [i renii se duc la Parcul Na]ional saumigreaz` c`tre sud. Mai sunt [i lebede... E [i op`str`v`rie în zon`, dar o s-o vedem alt` dat`.

Jennifer aprob` în t`cere, promi]ând în sinea ei s`nu mai fac` asemenea excursii. Gradul de intimitateera prea mare, iar el era prea atr`g`tor!

71

Logan îi f`cu semn cu mâna lui Frank, apoipornir` înapoi. În dup`-amiaza rece de iarn`,singurele zgomote care tulburau lini[tea erauzurg`l`ii de la sanie. Atmosfera romantic` o f`cu peJennifer s`-[i imagineze c` st`tea sprijinit` deLogan, iar mâna lui îi înconjura umerii. Alung`rapid acest gând, punându-l pe seama piesajului, [inu pe seama dorin]ei de a împ`rt`[i o asemeneascen` cu Logan.

– Po]i s`-]i sprijini capul pe um`rul meu, dac` vrei,suger` el.

Ea îi arunc` o privire dur`. Oare îi citise gândurile,de îndr`znea s`-i sugereze a[a ceva?

– M` simt foarte bine, mul]umesc, spuse eahot`rât`.

Încerc` s` se dep`rteze de el, dar b`ncu]a era preamic`.

– Ce s-a intâmplat? Crezi c` am inten]ii rele?Privirea lui seduc`toare îi accelera pulsul. – Nu, dar mi-e destul de cald [i voiam s` te asigur

c` nu am nevoie de... de...– „Um`rul" meu, complet` el fraza. Cred c` acesta

e cuvântul pe care-l cau]i.

72

– {tiu! replic` ea, indignat`. {tia c` Logan e pe deplin con[tient de efectul pe

care-l are asupra ei, a[a c` p`str` t`cerea pân` cândajunser` acas`.

– Am ajuns cu bine, Jenny Glenn!Opri calul în fa]a casei Sheilei, coborî din sanie,

apoi o lu` de talie [i o ajut` s` coboare. Pentru c` n-oelibera [i î[i fixase privirea asupra buzelor ei, Jenniferse gândi îngrozit` c` avea de gând s-o s`rute. Gura luise apropie de a ei, amintindu-i cât de vulnerabil` eraîn fa]a lui [i cum îi r`spunsese atunci când o s`rutase,cu pasiune [i tandre]e în acela[i timp.

– M-am sim]it foarte bine, Logan, se gr`bi ea s`-lasigure.

{tia c` p`rea nesincer` [i încordat`, dar acest lucruse datora tulbur`rii.

– Cred c` ai fost mult prea re]inut`, râse el. Î[i lu` privirile de pe buzele ei [i-i cercet` chipul,

amuzat, dup` care îi d`du drumul. – Nu stric` s` fiu în alert`, replic` ea, ironic.F`cu un pas înapoi, preferând s` se dep`rteze de el. – Spune-i Sheilei c` o s` fiu plecat din ora[ o zi sau

dou`, bine? Când m` întorc, o s` stau la ferm` câtevazile. R`mâne stabilit pentru Ajunul Cr`ciunului, la ora[apte!

73

– Ajunul Cr`ciunului? \ntreb` ea, mirat`. De ce vii?– Mama [i cu mine venim întotdeauna în ajun,

pentru o or` sau dou`. E o tradi]ie veche, înc` de cândeu [i Eric eram copii.

– N-am [tiut, replic` ea, pe un ton de scuz`. Privirea lui de ghea]` o surprinse. Se obi[nuise atât

de mult cu atiudinea lui fermec`toare, încât uitase c`putea s` fie atât de ostil. Nu-i pl`cea ca ea s` fie cauzaacestei schimb`ri!

– A[tept`m cu ner`bdare s` ne vedem în AjunulCr`ciunului, spuse ea calm, cu demnitate.

– Pe curând!În acea sear`, Jennifer îi transmise mesajul Sheilei,

iar sora ei îi confirm` c` acest obicei exista de maimul]i ani.

– Eu [i copiii îi lu`m ceva în fiecare an. Nu e uncadou prea scump, dar putem s` scriem [i numele t`upe cartea de vizit`, dac` vrei...

Ea ezit` câteva clipe. – Nu... Cred c` o s` aleg eu un cadou pentru

Logan. În minte îi încol]i o idee nebuneasc`.– Lui Mandy, mama lui Logan, po]i s`-i iei ultimul

roman ap`rut în libr`rii. E o alegere sigur`!

74

– Mul]umesc, spuse ea absent`, cu gândul la planulei secret.

Reu[i s` aib` o dup`-amiaz` liber` abia dup` treizile. Urmând sfatul Sheilei, Jennifer cump`r` pentrumama lui Logan o biografie recent ap`rut`, la caread`ug` un semn de carte din metal, foarte delicat.

Mul]umit` c` îndeplinise sarcina mai u[oar`,începu s` cutreiere magazinele în c`utarea cadouluipentru Logan. Nu dur` mult [i g`si exact ce c`uta. Seamuz` de privirea mirat` a vânz`toarei [i-i ceru s`împacheteze cadoul.

Când ie[i din magazin, v`zu c` mai avea o or` pân`în momentul când trebuia s` se vad` cu Sheila, a[a c`decise s` bea o cafea. Alese cafeneaua la care o duseseLogan, pentru simplul motiv c` se afla în apropiere.Locul era aglomerat din pricina schiorilor carecoborau de pe pârtie [i g`si cu greu o mas` liber`, într-uncol]. Aproape î[i terminase cafeaua când ridic` privirea[i-l v`zu pe Dirk Hamilton intrând. Coinciden]a f`cus` o z`reasc` [i el în aceea[i clip`. Dup` o secund` deezitare, Dirk se apropie de ea.

– Te deranjeaz` dac` stau lâng` tine, Jenny? \ntreb`el politicos, temându-se de un refuz.

75

– Sigur c` nu, zâmbi ea. De data aceasta, diminutivul „Jenny" n-o tulbur`. În

schimb, de câte ori îl rostea Logan, p`rea c` îi spune„draga mea".

– Nu te deranjeaz` c`-]i spun Jenny, nu-i a[a?\ntreb` el, dup` ce comand` o cea[c` de cafea.Numele „Jennifer" m` duce cu gândul la o persoan`sofisticat`, dar tu nu e[ti deloc a[a!

– O iau ca pe un compliment! râse Jennifer. Ecurios, dar de când am venit în Jackson toat` lumeaîmi scurteaz` numele. La \nceput nu mi-a pl`cutdeloc!

– Am observat c` Logan Taylor î]i spune „Jenny".Nu ]i-a pl`cut diminutivul sau persoana care îl folosea?

– De vreme ce a avut un rol atât de important în via]asurorii mele, cred c` n-o s` r`spund la întrebarea asta.

– Se pare c` nu prea-l placi pe domnul Taylor,remarc` Dirk, destul de curios. Farmecul lui nu te-aimpresionat?

– Nu a avut efect asupra mea, replic` Jennifer. Refuza s` vorbeasc` despre atrac]ia fizic`. – Cu Sheila e o alt` poveste!– Sheila are nevoie de siguran]a pe care i-o ofer` el,

oft` Dirk. Siguran]a material`!

76

– O persoan` care cre[te singur` doi copii eobligat` s` judece totul din punct de vedere al banilor,spuse ea r`spicat.

Nu-i pl`cea c` Dirk o considera pe Sheila omaterialist`.

– Iar un artist nu poate s`-i promit` a[a ceva, nu?Întrebarea r`mase f`r` r`spuns, pentru c` discu]ia

fu întrerupt` de apari]ia osp`tarului care îi adusecafeaua lui Dirk.

– Când am început s` pictez, relu` Dirk, am fostnevoit s`-mi cobor foarte mult standardele. Amtreizeci [i cinci de ani, Jenny. Am reu[it s`-mi fac untrai decent!

B`tu cu pumnul în mas`, ca s`-[i subliniezecuvintele. Se uit` în jur, ru[inat s` nu-l priveasc`cineva, apoi î[i trecu mâna prin p`r.

– Dar sora ta m` consider` un c`]elu[, care nu facealtceva decât s` alerge în jurul cozii toat` ziua! Nu amnimic de pictat aici... E doar o scuz`! S` în]eleg c` nu]i-a vorbit niciodat` despre mine?

Jennifer cl`tin` din cap în semn c` nu. – M-am îndr`gostit de ea vara trecut` [i am crezut

c` [i ea m` iube[te. M` refer la acea dragoste în careaccep]i persoana de lâng` tine exact a[a cum este. Dar,

77

dintr-o dat`, a început s`-mi spun` c` ar fi cazul s`-mig`sesc o slujb` [i s` pictez în particular, ca un hobby.Viitorul financiar al unui artist era prea nesigur pentruea! Voia s` [tie câ]i bani câ[tig în fiecare s`pt`mân` [inu p`rea s`-i pese c`, pentru mine, pictura înseamn`totul. Am plecat, spunându-mi c` mi-e mai bine f`r` ea[i f`r` lumea ei materialist`. Mi-am spus c`-i e mai binecu Logan [i c`, în timp, o s` reu[esc s-o uit.

– Dar n-a fost a[a, spuse Jennifer, încet. – Nu, recunoscu el. Trebuia s` mai vin o dat`! Pân`

acum nici m`car n-am reu[it s-o z`resc. Doamne, dece-]i spun toate astea?

– {tiu s` ascult.Îl comp`timea sincer pe Dirk. – În plus, cine e cel mai bun conspirator, dac` nu

sora persoanei în cauz`?– Nu pot s`-]i fac una ca asta, spuse Dirk.Str`lucirea din priviri i se stinse. – Nu pot s` te pun într-o asemenea pozi]ie [i s` fii

neloial` familei tale. – Dar cine vorbe[te de a[a ceva?! Ideea ca Logan s`

devin` so]ul Sheilei m` înfioar`! Pur [i simplu, ar fimult mai bine pentru sora mea dac` un alt b`rbat,mult mai portivit pentru ea, ar reintra în via]a ei.

78

– E o sarcin` foarte grea, oft` Dirk, cu regret. Mi-aspus foarte clar c` nu vrea s` m` mai vad`!

– Dar nu poate s` m` împiedice s`-mi invitprietenii acas`, nu? Sigur, ar putea s` m` dea afar` dincas`, dar m` îndoiesc! {i dac` se întâmpl` s` fie acas`atunci când vii în vizit`...

– E[ti o mic` vr`jitoare!Zâmbetul lui larg o f`cu pe Jennifer s` izbucneasc`

în râs. Un strig`t de copil se auzi lâng` masa lor:– Am g`sit-o, mami!– Cindy! Nu m` a[teptam s` te v`d! exclam`

Jennifer.– Te-am c`utat peste tot! îi repro[` Cindy. Jennifer î[i ridic` privirea [i-i v`zu pe Sheila [i Eric

îndreptându-se c`tre ei. Era clar c` Sheila nu v`zuse c`Jennifer nu era singur` la mas`.

– Bun`, Cindy, spuse Dirk. Feti]a se întoarse mirat`, apoi zâmbi larg [i se duse

c`tre el. – Dilk! Mi-a fost dol de tine! [opti ea, cu voce

tremur`toare. Mama spunea c` nu te mai întolciniciodat`!

79

– Parc` te-am înv`]at cum s` pronun]i litera „r",zâmbi el.

– Rrr, demonstr` ea. O expresie trist` i se întip`ri pe chip. – Nu mi s-a mai p`lut impoltant, dup` ce ai plecat tu. Dirk nu-i r`spunse, pentru c` î[i ridic` privirea [i

v`zu chipul palid al Sheilei. Jennifer era uimit` dest`pânirea de sine cu care o salut`.

– Bun`, Sheila. Ce mai faci?– Bine, reu[i ea s` murmure. Dirk se întoarse c`tre Eric, care-l privea moroc`nos. – {i b`rb`]elul meu? Ce mai face? – Nu sunt b`rb`]elul t`u! r`spunse Eric, refuzând

s` ating` mâna întins` c`tre el. – Nu te buculi c` s-a întors dilk, mam`? strig`

Cindy, entuziasmat`. S`-l vezi pe Lags? S-a f`cut male[i s-a îngl`[at! {tii ce i-am cump`rat de Cr`ciun? Opulp` de polc de juc`lie! Nu e dl`gu]?

– Taci, Cindy! \i ceru Sheila, cu obrajii în fl`c`ri.Sunt sigur` c` pe domnul Hamilton nu-l intereseaz`toate astea.

– Ba da! insist` feti]a. Nu-i a[a, dilk?– Sigur c` da. Cindy o privi triumf`toare pe mama sa [i continu`:

80

– S` vezi ce i-am cump`lat lui elic! O s` deschidemcadoulile în seala de Ajun. Ce mult a[ vlea s` vii [i tu!Bladul nostlu e atât de flumos!

– Ce coinciden]`, Cindy! interveni repede Jennifer.Chiar l-am întrebat pe Dirk ce planuri are pentru searade Ajun [i mi-a spus c` o s` fie singur.

{tia c` nu era cinstit s` atrag` [i copilul în planul ei,dar era gata s` fac` orice ca s-o ]in` pe Sheila departede Logan Taylor.

– Jennifer! exclam` Sheila, pe un ton acuzator.– Vino la noi, dilk! Te log! se rug` Cindy. – Sigur c` vin, r`spunse el. Apoi o privi pe Jennifer. – E[ti sigur` c` nu e nici o problem`?– La ora [apte e perfect. – Atunci, r`mâne stabilit!– Bine! Cred c` vrei s` plec`m, nu-i a[a, Sheila?T`cerea lui Eric [i a Sheilei trecu neobservat`. În

strad`, Sheila se încrunt` c`tre sora sa:– Cum ai putut?Dar aceasta ridic` nep`s`toare din umeri. La urma

urmei, f`cuse acest lucru pentru binele surorii sale.Doar nu era o modalitate de a se ap`ra de prezen]a luiLogan! Sau poate c`...

81

giannijollys

Capitolul 6

În seara dinaintea Ajunului, Jennifer îi duse laculcare pe cei doi copii. Sheila nu se întorsese de lalucru. Sheila... Jennifer ar fi râs în hohote dac`, înurm` cu o s`pt`mân`, cineva i-ar fi spus c` \ntre eleurma s` se instaleze r`ceala. Se a[teptase s` explodezedup` invita]ia f`cut` lui Dirk, dându-i astfel ocazia s`-[ifoloseasc` toate argumentele, îndelung gândite. Darsora ei g`sise o arm` mult mai eficient` – t`cerea eiera o acuza]ie de tr`dare mult mai grav` [i nu-i d`dealui Jennifer ocazia de a se ap`ra.

Închise cartea care nu reu[ise s`-i capteze aten]ia [iprivi c`tre bradul de Cr`ciun. Munciser` mult, darreu[iser` s`-l fac` s` arate bine, în ciuda faptului c` nuera foarte mare [i nici nu avuseser` foarte multepodoabe.

82

Din camera lui Eric se auzir` câteva gemete.Jennifer nu avusese nevoie de mult timp ca s`în]eleag` c` nepotul ei era cel de-al doilea adversar înîncercarea de a-i aduce împreun` pe Sheila [i Dirk.Dar împotrivirea lui era cu atât mai uimitoare cu câtCindy era foarte entuziasmat` de aceast` idee.

Se ridic` din fotoliu [i deschise încet u[a camereilui Eric. B`iatul se întoarse c`tre ea [i o privi cu ochimari, alba[tri.

– Nu po]i s` dormi? S-a întâmplat ceva, Eric?Pentru c` r`spunsul se l`sa a[teptat, ea insist`:– Uneori, ajut` s` vorbe[ti. Eric se ridic` pe marginea patului, iar Jennifer se

a[ez` lâng` el. Se vedea clar c` îl fr`mânta ceva, dar nuavea curaj s`-i vorbeasc`.

– Te ascult.El o privi cu un aer solemn. – Dumnezeu ascult` rug`ciunile tuturor? Chiar [i

ale unui copil?– Mai ales rug`ciunile unui copil, îi zâmbi Jennifer. – {i le r`spunde întotdeauna?– Da. Le r`spunde întotdeauna, dar uneori

r`spunsul e „nu", Eric. Pentru ce te-ai rugat? Triste]ea se putea citi în ochii lui mari.

83

– M-am rugat ca mama s` se m`rite cu Logan. IarDirk s` plece [i s` nu se mai întoarc` niciodat`! ad`ug`el, cu duritate.

Jennifer reu[i s`-[i p`streze calmul.– Nu e cinstit fa]` de sora ta. {tii c`-l place pe Dirk!– Ea e un copila[!B`rbia lui Eric tremura din pricina efortului de a-[i

st`pâni lacrimile. – Îl place numai pentru c` ni l-a dat pe Rags! Dar

era un câine pe care nu-l voia nimeni!– Nu e adev`rat! Acum, Rags face parte din familie.

Cindy îl iube[te foarte mult [i sunt sigur` c` [i tu ]ii la el. – Ba nu! E urât [i la[! Eu vreau un câine cum are

Logan la ferma lui! Unchiul Logan mi-a spus c` n-arputea s`-[i fac` treaba f`r` Ranger!

– Din nou Logan... Câinii St. Bernard sunt foartecurajo[i, Eric. În Europa sunt folosi]i s` g`seasc`oamenii în z`pad`. Ar trebui s` fii mândru, pentru c`str`mo[ii lui au salvat oameni din furtuni [i avalan[e.

– Da... cred c`-mi place Rags, recunoscu el în celedin urm`. Dar tot nu-mi place Dirk!

– De ce? \ntreb` ea, uimit`. – Pentru c` a f`cut-o pe mama s` plâng`, ultima

oar` când a fost aici. {i nu vreau s` mai plâng`!

84

– Oh, Eric!Jennifer întinse bra]ele c`tre b`ie]elul care se

ghemui la pieptul ei. Încercând s`-i potoleasc`suspinele, Jennifer se întreb` cum ar putea s`-iexplice c` [i Logan era capabil s-o fac` pe Sheila s`plâng`.

Îl mângâie pe p`r, pân` când Eric începu s` selini[teasc`.

– Oamenii plâng din diferite motive, explic` ea.Pentru c` sufer`, pentru c` sunt singuri sau chiarpentru c` sunt ferici]i. Nu trebuie s` fii atât de dur cuDirk! Poate c` a f`cut-o pe mama ta s` plâng`, dar arputea s-o fac` foarte fericit`. Asta î]i dore[ti, nu-i a[a?Vrei s` fie fericit`?

El d`du din cap [i-[i [terse lacrimile. – Hai s` a[tept`m, s` vedem ce se întâmpl`. Bine?– Bine, m`tu[` Jenny, accept` el. Se întinse din nou în pat, iar ea \l înveli. – Crezi c` acum po]i s` dormi?– Da. M` simt mai bine. – M` bucur, îi zâmbi Jennifer. Somn u[or, vise

pl`cute, puricii s` te s`rute! Îl s`rut` u[or pe frunte.

85

– Noapte bun`, dragul meu! – Noapte bun`.

***

Auzind cioc`nitura în u[`, Jennifer î[i scoase [or]ul[i-[i control` faldurile rochiei de catifea, care-i scoteauîn eviden]` silueta sub]ire. Decolteul adânc l`sa s` sevad` gâtul alb, de leb`d`, iar mânecile largi îi d`deauun aer de domni]` din Evul Mediu. P`rul strâns în coccompleta imaginea.

Deschise u[a [i-l pofti în`untru pe Dirk, cu bra]elepline de pachete.

– Cr`ciun fericit!– Cred c` tu e[ti Mo[ Cr`ciun! \l tachin` ea. Eric! Vrei

s` vii pu]in? Mai avem câteva cadouri de pus sub brad!Dup` ce copiii luar` pachetele, Jennifer îl ajut` pe

Dirk s` se dezbrace de palton. – M` gândeam c` o s` m` suni, ca s`-mi spui s` nu

mai vin, spuse Dirk, emo]ionat. Unde e Sheila? – În buc`t`rie, t`cut` ca o statuie. Ridic` o sprâncean`, mirat` s` aud` c` cineva b`tea

la u[`.

86

– Cred c` e Logan. L-am v`zut venind. Jennifer deschise u[a [i schimb` saluturile uzuale cu

Logan [i mama lui, o femeie exagerat de politicoas`. – Sheila, au venit doamna Taylor [i Logan! o

anun]` pe sora ei. Apari]ia Sheilei, într-un costum albastru care se

asorta de minune cu ochii, îl l`s` f`r` cuvinte pe Dirk.Jennifer nu se putu ab]ine [i se uit` spre Logan, s`vad` dac` avea aceea[i reac]ie, dar acesta o inspecta cuaten]ie pe ea. Involuntar, f`cu un pas c`tre Dirk,c`utând protec]ie.

Logan f`cu prezent`rile.– Jenny Glenn! Ce nume neobi[nuit! remarc`

mama lui. O consider pe sora ta parte din familie, a[ac` insist s`-mi spui Mandy!

Jennifer fu cucerit` pe loc de c`ldura doamneiTaylor. Era la fel de fermec`toare ca [i fiul ei, dar ead`dea dovad` de sinceritate, pe când Logan înc` nu-[idezv`luia adev`ratele inten]ii.

Cu hainele invita]ilor în bra]e, Jennifer se îndrept`spre dormitor. Îl v`zu pe Eric tr`gându-l pe Logan demân` [i ar`tându-i ceva. Privirile celor doi adul]iurm`rir` direc]ia indicat` de b`iat [i v`zur` c` Sheila

87

st`tea sub o ramur` de vâsc. Micul Eric se dovedea unadversar de temut! \[i spuse Jennifer, cu buzelestrânse.

– Fiul t`u crede în tradi]iile de Cr`ciun, îi spuseLogan Sheilei. Iar eu nu refuz prilejul de a s`ruta ofemeie frumoas`!

În momentul în care cei doi se s`rutar`, Jennifersim]i, pentru prima oar`, col]ii geloziei. Privirea luiLogan se opri asupra ei [i, [tiind c` tr`irile îi erauzugr`vite pe chip, Jennifer ie[i în fug` din camer`.Trânti hainele pe patul din dormitor [i se prinse cumâinile de sp`tar, încercând s`-[i potoleasc` tremurulpicioarelor.

Era îngrozitor! Cum s` fie geloas` din pricin` c`Logan o s`ruta pe sora ei? Nici nu se punea problema,pentru c` \l ura [i-l dispre]uia pe acel b`rbat! Atunci...era furie. Da, furie! Furie provocat` de manipul`rilecopil`re[ti ale lui Eric [i comportamentul de Don Juanal lui Logan.

Doamne, f` s` nu fie nimic mai mult! se rug` ea îngând.

– Aici se aduc hainele?Jennifer se r`suci pe c`lcâie [i-l v`zu pe Logan în

cadrul u[ii.

88

– Se vede c` da, r`spunse tot el.

Înaint` c`tre pat [i se opri în fa]a ei, aruncând

paltonul pe pat.

– Acum câteva clipe am avut senza]ia c` vrei s` sco]i

ochii cuiva. Mie sau Sheilei?

– Cred c` e[ti prea încrezut! replic` ea, încercând

s` se st`pâneasc`.

– S-ar putea.

Continu` s`-i priveasc` buzele [i palide [i

tremur`toare.

– Am crezut c` e[ti prea timid` ca s` te bucuri de

pl`cerea unui s`rut sub vâsc, într-o camer` plin` de

oameni, [i cau]i un loc mai retras.

Jennifer se încrunt`, gata s`-i r`spund`, dar el

continu`:

– Dar nu cred c` o tân`r` domni]` ca tine poate

face o asemenea invita]ie. {tiai c` nuan]a asta de verde

face ca p`rul t`u s` par` mai ro[u?

– Îmi pare r`u c` nu-]i place.

Era mult prea rapid pentru ea [i f`cea eforturi s`

]in` pasul. Pentru c` nu se mai sim]ea în stare s`-i

sus]in` privirea, se întoarse cu spatele la el.

89

– Îmi place!Vocea lui avea cea mai seduc`toare tonalitate, iar

mâna începu s`-i dezmierde gâtul. – Am auzit c` pe ceaf` se afl` unii din cei mai

puternici centri erogeni. E adev`rat?Trupul ei r`spunse atingerii.– Înceteaz`! \i ceru ea, r`sucindu-se c`tre el,

înainte s`-[i piard` complet controlul. – }i s-a accelerat pulsul, spuse Logan, care

continua s`-[i ]in` mâna pe gâtul ei. Ochii lui c`prui o fixau, ironici. {tia exact ce efect

avea asupra ei, iar acest lucru o scotea din s`rite. – Te dispre]uiesc! strig` ea, dându-i mâna

deoparte. E[ti... Transformi toate femeile în trofee! – E amuzant s` v`d c`, de[i ai o asemenea p`rere,

te sim]i atras` de mine. – Atras`?! Mai degrab` scârbit`!– În]eleg c` o s` avem o rela]ie furtunoas`, râse el. Jennifer ie[i ca o furtun` din dormitor. Reu[i s`

p`streze aparen]ele [i numai pumnii încle[ta]i tr`dauadev`rata ei stare de spirit. Colindele de Cr`ciun carese auzeau de la casetofon o calmar`, în cele din urm`,[i reu[i s` se al`ture grupului. Observ` cu pl`cere c`

90

Sheila [i Dirk vorbeau, chiar dac` st`teau la distan]`unul de altul. În alt` parte a salonului, Logan discutacu domnul Jeffries, socrul Sheilei.

– Nu e momentul s` deschidem cadoulile? \ntreb`Cindy, pentru a [asea oar`.

– Sunt de acord cu ea, spuse doamna Taylor. Emomentul s` punem punct suspansului.

– Bine, bine, ced` Sheila, amuzat`. Bunicule Paul,vrei s` împar]i dumneata cadourile?

Camera se umplu de hârtie colorat`, funde [i râsetevesele.

– Jenny, î]i mul]umesc! exclam` încântat` doamnaTaylor, când descoperi cartea. Cineva ]i-a spus desprepasiunea mea!

– A[a e, recunoscu ea. Aten]ia lui Jennifer fu atras` de o exclama]ie a

surorii sale, în fa]a unui colier de argint cu turcoaze:– E minunat, Logan! {i-l prinse repede la gât [i-l mângâie fericit`. În

privirea lui Logan se citea admira]ia [i afec]iunea. – Indienii Navajo cred c` cei care poart` turcoaz au

parte de fericire [i noroc. Sper ca acest colier s` fie unsimbol a tot ceea ce-]i doresc.

91

Stânjenit` de faptul c` asculta declara]ia lui Logan,

Jennifer se întoarse c`tre doamna Taylor. Aceasta î[i

privea fiul cu un zâmbet ciudat pe buze, apoi \i arunc`

o privire piezi[` lui Jenny. Oare colierul primit de

Sheila nu era doar un dar de Cr`ciun? Zâmbetul

doamnei Taylor o f`cea s` cread` c` era mai mult

decât atât, iar ea [tia acest lucru.

Jennifer se sim]ea neajutorat`. Lucrurile se

întâmplau prea repede [i-i sc`pau de sub control. Se

întoarse c`tre Dirk [i-l v`zu ajutând-o pe Cindy s`

asambleze o juc`rie. {i el observase ce se întâmplase.

Ce era de f`cut?

Logan se a[ez` pe canapea lâng` Jennifer, pe locul

eliberat de Dirk. }inea în mâini cadoul de la ea, înc`

împachetat.

– E atât de mare [i de greu, încât mi-e team` s`-l

deschid.

Toat` pl`cerea pe care o sim]ise atunci când îl

cump`rase disp`ruse. Acum ar fi vrut s`-[i retrag`

darul, îns` [tia c` era prea târziu.

Când termin` de desf`cut, Logan î[i l`s` capul pe

spate [i începu s` râd` în hohote. De vreme ce nimeni

92

nu mai fusese cu ei în excursia cu sania, nici un invitatnu pricepea de ce îl amuza atât de tare un co[ cufructe.

– Numai tu puteai s` te gânde[ti la a[a ceva, JennyGlenn!

Logan se întoarse c`tre mama lui [i explic`:– I-am spus lui Jenny într-o zi c`-mi place s` degust

diverse fructe, a[a c` mi-a pus la dispozi]ie mai multe,de la portocale la proverbialul m`r al ispitei.

Toat` lumea începu s` râd`. Curând, aten]iacelorla]i se îndrept` din nou asupra cadourilor [inimeni nu mai lu` în seam` \mbujorarea ei.

Jennifer deschise pachetul de la Dirk [i mirosiparfumul scump. Mai avea un singur cadou – cel dela Logan. Desf`cu hârtia [i descoperi o cutie neagr`de bijuterii. O deschise cu grij` [i f`cu ochii maricând v`zu ce con]inea – un l`n]i[or de aur, cu jad[i diamante. Nu se pricepea la bijuterii, dar erasigur` c` avea în mân` o pies` foarte scump`. {tiac` s-ar fi cuvenit s` refuze, dar î[i dorea s`-l simt`la gât.

– Jenny, vrei s` m` aju]i cu lichiorul de ou`? \i cerusora ei, f`r` s` ia în seam` starea acesteia.

93

– Desigur. Se duse în buc`t`rie, evitând privirea lui Logan

când trecu pe lâng` el. Peste câteva minute, el o urm` în buc`t`rie. – Sheila face un lichior grozav! remarc` el,

oprindu-se lâng` Jennifer. Ea îi zâmbi, în semn de aprobare. – V`d c` nu por]i colierul, spuse el, pe un ton

nep`s`tor. Cred c` s-ar potrivi de minune la rochia asta. Jannifer l`s` deoparte vasul cu lichior [i se întoarse

c`tre el. – E foarte frumos, spuse ea cu sinceritate, dar nu-l

pot primi. El ridic` o sprâncean`, iar zâmbetul îi disp`ru. – De ce?– E mult prea scump. Brusc, î[i d`du seama c`-i era greu s` explice de ce

refuz`. – Nu se cuvine...– Nu putem spune c` suntem str`ini, nu-i a[a? Nu

uita c` am dormit o noapte în acela[i pat! Nu cred c`un colier din imita]ie de jad poate fi considerat un darcompromi]`tor, nu?

94

– Imita]ie?!

Ce umilitor! Cum putuse s` cread` c` Logan îi

d`ruise o bijuterie scump`?

– În cazul `sta, cred c` pot s`-l accept.

– M` bucur. {i eu am acceptat darul de la tine!

Jennifer ro[i u[or, dar p`li când îl auzi:

– Sheila mi-a spus c` tu l-ai invitat pe Dirk.

– A[a e.

– Nu am [tiut c`, numai într-o s`pt`mân`, a]i

devenit prieteni atât de apropia]i.

– Nu [tiu dac` suntem prieteni apropia]i, dar

amândoi ]inem foarte mult la sora mea. Cred c` ar fi

un so] [i un tat` foarte bun!

– Serios? Crezi c` [tii ce are nevoie sora ta ca s` fie

fericit`? sper c` n-ai \ncercat abordarea direct`... Am

aflat, în timp, c` trebuie s` fii foarte subtil cu Sheila.

Dar sunt de acord cu tine într-o privin]` – e momentul

s` se rec`s`toreasc`.

P`rea c` nu terminase propozi]ia, iar Jennifer

complet` în gând: „dar nu cu Dirk".

– Ai de când s` ne faci greut`]i, mie [i lui Dirk? \l

\ntreb` ea, sfid`toare.

95

– Nu voi sta niciodat` în calea fericirii Sheilei. Darasta e decizia ei, nu a ta sau a mea, Jenny Glenn.

Lu` tava cu paharele umplute de Jennifer.– O s` duc astea \n salon, înainte s` înceap` s` ne

caute. Ea r`mase privind în gol. Era sigur` c` Dirk o iubea

cu adev`rat pe sora ei. Dar oare dragostea lui Loganera mai mare, de vreme ce sugerase c` era gata s` fac`orice pentru fericirea ei? Poate chiar s` lase locul altuib`rbat... Imaginea lui Logan [i a Sheilei îmbr`]i[a]i \ireveni în minte, ame]ind-o

Mult mai târziu, în]elese care era adev`ratul motivpentru care se aliase cu Dirk împotriva surorii sale. Seîndr`gostise de Logan Taylor! Era mai mult decât oatrac]ie fizic`, a[a cum sugerase Logan. Gelozia om`cina [i nu [tia dac` putea fi atât de altruist` caLogan. Putea s` se dea deoparte, pentru a-i permiteb`rbatului iubit s` fie fericit? Un lucru era sigur – nutrebuie s`-[i dezv`luie adev`ratele sentimente în fa]anim`nui.

Restul serii avea s` fie primul test.

96

Capitolul 7

Vacan]a de Cr`ciun adusese mul]i turi[ti, astfel c`Sheila era foarte ocupat`, iar Logan era aproape tottimpul la pensiune, ajutând-o. Jennifer f`cea totposibilul s` stea cât mai departe de el, ascunzându-sedup` Dirk ori de câte ori acesta era în preajm`. Dar nuputea s`-[i st`pâneasc` b`t`ile rapide ale inimii cândacesta o privea [i nici gelozia care o chinuia atuncicând îl vedea cu Sheila.

În a cincea zi dup` Cr`ciun, ap`ru DeeDee Hunter,blonda pe care o cunoscuse la aeroport, împreun` cuLogan. V`zând-o cu cât` lejeritate flirteaz` cu el,Jennifer sim]i c` nu se mai poate st`pâni. Ea nu puteas`-l priveasc` în ochi, s` se aga]e de bra]ul lui [i nici nuîndr`znea s` concureze cu sora ei, care avusese partede atâta suferin]` în trecut.

97

Când veni schimbul de dup`-amiaz`, Jennifer plec`de la recep]ie [i vru s` ias` cât mai repede dinpensiune. Auzea pe hol vocea cristalin` al lui DeeDee[i era sigur` c` Logan nu putea fi departe.

În fa]a cl`dirii opri limuzina de la aeroport [icoborâr` patru persoane. A[tept` s` intre [i vru s`plece, când observ` c` unul din b`rba]i se opre[te înfa]a ei.

– Jennifer?Sim]i c` bra]ele lui o prind de umeri. – Jennifer! Nu-mi vine s` cred c` e[ti tu!– Brad! [opti ea, în cele din urm`. Ce faci aici?– Ce faci tu aici? râse el. O trase mai aproape [i o îmbr`]i[`. – Nici nu [tii cât de des m-am întrebat unde e[ti [i

ce faci! Iar acum, soarta mi te-a scos în cale!– De unde ai [tiut c` sunt aici?În minte, îi reveni toat` umilin]a pe care o îndurase

din pricina lui. – N-am [tiut! Am vrut s` plec, pur [i simplu. N-am

reu[it s` ob]in nici o rezervare în Colorado, a[a c` amvenit aici. Nu m` privi a[a, Jennifer! {tiu c` ce s-aîntâmplat e de neiertat!

98

– Nu vreau s` vorbesc despre asta. Se eliber` din bra]ele lui [i, ridicând privirea, îl

v`zu pe Logan apropiindu-se. – N-ai dreptate. Avem multe de vorbit!– Scuza]i-m`, interveni Logan. Sora ta vrea s` [tie

dac` po]i s`-i iei tu pe copii. Nu poate s` plece acum.– Sigur, accept` ea. Logan r`mase lâng` ei, mutându-[i ostentativ

privirea de la unul la altul. Jennifer în]elese c` nu aveade ales.

– Brad, el este domnul Taylor, patronul pensiunii.Brad Stevenson, un prieten din Minneapolis.

Cei doi b`rba]i \[i strânser` mâinile. – Ne bucur`m c` un prieten al lui Jennifer st` la

noi. Cât timp r`mâne]i?– Numai trei zile. Trebuie s` m` întorc duminic`.

De vreme ce dumneavoastr` sunte]i [eful ei, a[ vrea s`v` avertizez c` am s` fac tot ce-mi st` în putere s-oconving s` se întoarc` acas` cu mine [i s` acceptevechea ei slujb`.

– Vechea slujb`? repet` Logan, curios. – Da, Jennifer a fost secretara mea...Brad f`cu o pauz` sugestiv` [i o privi prelung.

99

– ... printre altele. Logan o cercet` câteva clipe, insistând asupra

obrajilor îmbujora]i [i a pleoapelor coborâte. – Îmi pare foarte r`u c` Jennifer nu mi-a spus c`

veni]i, spuse el, f`r` s`-[i ascund` arogan]a. Poate a[ fireu[it s`-i dau liber, dar a[a... E vârf de sezon [i mi-eimposibil s` m` lipsesc de ea.

– În]eleg, r`spunse Brad, sigur pe sine ca de obicei. O lu` de mân` pe Jennifer [i o trase posesiv

lâng` el. – V` rug`m s` ne scuza]i. Logan d`du scurt din cap [i-i arunc` o privire lui

Jennifer înainte s` plece. – Hai s` mergem undeva [i s` st`m de vorb`, \i ceru

Brad.– Nu... nu pot. Trebuie s` iau copiii. Sheila o s`

vin` târziu, ceea ce înseamn` c` trebuie s` stau cu ei. – Pot s` vin acas`. – Nu! r`spunse ea repede. Nu putem vorbi lini[ti]i,

cu doi copii în cas`. – Atunci, r`mâne pe mâine. – Sunt la serviciu. – Jennifer, vreau s` discut cu tine între patru

ochi. Nu mai inventa tot felul de scuze! Trebuie

100

s`-mi dai ocazia s`-]i explic! Dup` aceea, dac` nuvrei s` m` mai vezi... n-o s` te mai deranjez.

– Bine, oft` ea. Cine ar fi crezut, în urm` cu o lun`, c` ar putea fi

atât de indiferent` fa]` de Brad? În acea clip`, nu-ip`sa dac` nu avea s`-l mai vad` niciodat`.

– Mâine e petrecerea de Anul Nou la pensiune. Încalitate de angajat [i de sor` a Sheilei, trebuie s`particip, dar cred c` putem s` st`m de vorb` mai pesear`.

– M` bucur!Brad îi oferi cel mai atr`g`tor zâmbet al lui, dar nu

mai reu[i s-o impresioneze.– Acum, trebuie s` plec. – Ne vedem mâine!Se aplec` spre ea [i o s`rut` pe frunte, dar Jennifer

se gr`bi spre ie[ire. – Pauza de prânz? o întreb` o coleg`. Te duci la

mas`?– Da, nu stau mult. – Da, sunt sigur`!– Ce vrei s` spui? se încrunt` ea. – Dac` m-a[ duce la mas` cu un tip atât de grozav,

ar dura o or` doar s` m`nânc salata!

101

– Ce tot spui acolo?– Azi-diminea]`, \nainte s` vii, tipul `sta superb a

venit [i m-a întrebat la ce or` ie[i în pauza de prânz.Presupun c` l-ai cunoscut ieri, când a venit, [i azi te-ainvitat la prânz, nu-i a[a?

– Nu, r`spunse ea, uimit`. Brad nu-i spusese nimic de prânz. – Vezi s` nu! E[ti norocoas` s` ai un asemenea tip

care-]i face curte!– Nu te l`sa p`c`lit` de înf`]i[are, Carol!– A[ accepta orice de la un asemenea b`rbat, afirm`

colega ei. A[ fi pre[ în fa]a lui!– Oare mai spui asta dup` ce-[i [terge picioarele pe

tine?– Vorbim de lup...Jennifer se întoarse [i-l v`zu pe Brad apropiindu-se. – Hei, Jennifer! Nu vrei s` mânc`m \mpreun`,

înainte s` m` duc pe pârtie?O privi admirativ din cap pân`-n picioare. – Brad, eu...– Regret, dar Jennifer nu poate s` accepte, se auzi

vocea lui Logan. Ea se r`suci brusc, mirat` de apari]ia lui.

102

– De ce? \ntreb` Brad, nemul]umit. – Una din regulile acestei pensiuni cere ca oaspe]ii

[i angaja]ii s` nu aib` rela]ii. Va trebui s` v` întâlni]i cudomni[oara Glenn în afara orelor de program.

– Ce r`u vede]i în faptul c` doi oameni m`nânc`un sandvi[ împreun`? insist` el. E un caz special! Amc`l`torit tocmai din Minneapolis [i plec peste dou`zile!

– Îmi pare r`u, dar nu pot face o excep]ie. Oricecaz este special, din punctul de vedere al persoaneiimplicate.

– Acesta este ultimul dumneavoastr` cuvânt?\ntreb` Brad, furios.

– Da. V` rog s` m` scuza]i, am ceva de rezolvat. Logan îl salut` ceremonios pe Brad, apoi se

întoarse în biroul lui. – E cel mai nesuferit...Jennifer îl întrerupse. – Sunt de acord, dar astea sunt regulile. Ne vedem

mâine sear`, Brad!– Ce-a fost asta? \ntreb` Carol când r`maser`

singure. E prima dat` când îl aud c` angaja]ii n-au voies` ias` la mas` cu turi[ii.

103

– A[a e. Cred c` eu sunt excep]ia [i tare a[ vrea s`[tiu de ce!

– Ai de gând s`-l întrebi?Ea ezit`. Nu ar fi vrut s` fie singur` cu Logan, dar

era curioas`. – Dac` se ive[te ocazia. Dar, mai întâi, m` duc la

mas`.

***

Jennifer intr` în salon [i privi mul]imea pestri]`care se adunase. Întâlneai toate ]inutele – de lacostum de schi la costume elegante cu papion. Eaalesese o rochie alb`, care-i d`dea un aer inocent [i pecare str`lucea foarte frumos colierul primit în dar deCr`ciun.

Brad ap`ru din senin lâng` ea [i-i oferi un pahar deb`utur`. Î[i pusese în cap s` fie extrem de amabil [ifermec`tor [i reu[i. N-o l`s` singur` nici o clip` [i nuîncerc` s-o gr`beasc` [i s` plece mai devreme decât arfi vrut ea.

La un moment dat, îl v`zu pe Logan în grupul luiDeeDee, ascultând cu aten]ie cuvintele frumoasei

104

blonde. Sim]i un gol în stomac când Sheila se apropiede el, îi atinse bra]ul [i îi capt` întreaga aten]ie. Îl v`zuprivind lung în urma ei [i oft` prelung.

Accept` invita]ia la dans venit` din partea lui Brad[i se lipi de el, cu ochii închi[i. Nu în]elese de ce, la unmoment dat, partenerul ei se opri.

– Accepta]i o întrerupere din partea [efului?\ntreb` Logan, pe un ton mali]ios.

Brad se v`zu nevoit s` accepte [i se îndep`rt`.Jennifer se emo]ion` atât de tare din pricinaatingerii lui, încât gre[i pa[ii [i se împiedic` depicioarele lui.

– Dac` nu te relaxezi, n-are nici un rost s` mai st`mpe ringul de dans, spuse el, dur.

– Dansurile din obliga]ie nu sunt pe placul meu,replic` ea.

– Încep s` m` întreb ce anume este „pe placult`u".

În ritm de dans, o conduse spre un col] întunecatal salonului.

– Cum e cu regulile tale despre angaja]i [i oaspe]i?\ntreb` ea, încercând s` ignore b`t`ile puternice aleinimii.

105

– Am avut impresia c` nu-]i place prezen]a unuib`rbat despre care spuneai c` ]i-a f`cut avansuri,într-un mod brutal. Se pare c` l-ai iertat!

Jennifer era surprins` s` vad` o expresie atât dedur` pe chipul lui.

– Da, l-am iertat, murmur` ea. Îl iertase pentru c` nu-i mai p`sa. Acel b`rbat nu

mai exista pentru ea, dar cum putea s`-i spun` a[aceva lui Logan?

– Cât` m`rinimie din partea ta!Logan î[i scoase o ]igar` din buzunar [i [i-o

aprinse. – Asta înseamn` c` o s` pleca]i duminic`?– Nu, nu înseamn` asta!– Împ`carea trebuie s` fie complet`!– Înc` nu este vorba de împ`care. {i chiar dac`

ar fi...Jennifer se opri brusc. S` îndr`zneasc` o rela]ie cu

Brad, chiar dac` [tia c` era o în[el`torie? O va protejade Logan? Trebuia ca, în ochii celorlal]i, s` laseimpresia c` exista posibilitatea s` se împace cu Brad.În felul acesta, avea alibiul perfect s` plece atunci cândva veni momentul.

106

– {i chiar dac` ar fi, n-a[ pleca imediat. Am nevoie

de pu]in timp, ca s` m` gândesc bine la tot ce am de

f`cut. În plus, [tiu c` a[ încurca-o pe Sheila dac` a[

pleca f`r` s-o anun] în prealabil.

– E uimitor când de rece [i de calculat` poate fi o

femeie îndr`gostit`! Nu ]i-e team` c` ri[ti? Dac`

g`se[te pe altcineva, care nu e atât de calculat`?

– Îmi asum riscul, r`spunse ea, calm`.

– Nu se poate s` fii îndr`gostit`! Dac` ai fi, n-ai mai

avea la ce s` te gânde[ti. Nici m`car nu [tii ce

înseamn` dragostea!

Logan îi prinse b`rbia [i o sili s`-l priveasc` în

ochi.

– Po]i s` savurezi momentul în care o s` fie la

picioarele tale. Dar n-o s` te m`ri]i cu el!

– Cum îndr`zne[ti s`... Eu nu sunt Sheila, Logan

Taylor! strig` ea. Eu nu-]i permit s`-mi conduci

via]a!

În adâncul inimii [tia c` nu putea s` aib` o via]`

f`r` el.

– N-o s` te m`ri]i cu el, repet` Logan, hot`rât, pe

un ton de ghea]`.

107

– Nu e treaba ta ce fac!Dar Logan n-o mai auzi, pentru c` se îndep`rtase

de ea. Cu ochii în lacrimi, îl privi luând-o în bra]e pesora ei [i înv`luind-o cu un zâmbet cald, plin deafec]iune.

Dirk se apropie de ea [i-i [opti la ureche: – Am invitat-o la dans de trei ori, dar pe mine m-a

refuzat de fiecare dat`! Nu mi-a adresat nici un cuvânt,dar are o privire care-mi spune c` i-ar pl`cea s` m`transforme în om de z`pad`.

– Poate c` secretul e s` n-o întrebi, oft` ea. Îl comp`timea pe Dirk [i [tia c` îi era greu s` piard`

mereu în fa]a lui Logan.– Ce-ar fi s`-i întrerupi? suger` ea. Nu cred c-o s`

fac` o scen` \n mijlocul ringului de dans. Era o victorie m`runt`, dar Dirk ar fi acceptat orice. Jennifer v`zu sclipirea de triumf din ochii lui Dirk

[i plec` în c`utarea lui Brad înainte ca Logan s`încerce s` discute cu ea.

– Jennifer! o întâmpin` Brad, cu c`ldur`,înconjurându-i talia cu bra]ul. E aproape miezulnop]ii. N-ai vrea s` întâmpin`m miezul nop]ii singuri,numai noi doi?

108

De ce nu? \[i spuse ea în gând. Zgomotul, muzica,

veselia începuser` s-o oboseasc`, a[a c` nu protest`

când Brad o conduse pe un hol pustiu.

– {tii cât de mult mi-am dorit s` fim singuri?

murmur` el.

Încerc` s-o îmbr`[]i[eze, dar ea îl împinse.

– Nu, Brad, te rog!

– Ai tot dreptul s` m` respingi, spuse el,

mângâind-o u[or pe obraz. Ce am f`cut în noaptea

aceea a fost de neiertat, [tiu. Nu po]i s`-mi dai ocazia

s` m` revan[ez?

Jennifer \[i întoarse capul, încercând s` scape de

mirosul de alcool.

– În noaptea aia eram beat [i sup`rat. N-am crezut

c` însemni atât de mult pentru mine, dar numai la tine

m` gândesc. Nu pot s` mi te scot din minte!

– Brad, nu se mai poate. Ce-a fost, a fost!

– Nu \n]elegi? Inocen]a [i puritatea ta m-au atras

atât de mult!

Unde mai auzise ea asta?!

– Te doream atât de mult! Dumnezeu mi-e martor,

te doresc [i acum!

109

– Nu m` iube[ti, Brad, spuse ea, foarte calm`. M`dore[ti, dar nimic mai mult. Fii sincer cu tine! Dac` num-ai fi întâlnit aici, din întâmplare, într-o lun` m-ai fiuitat complet!

– Nu e adev`rat, [opti el. O s`-]i ar`t c` nu eadev`rat!

O lu` în bra]e [i încerc` s-o s`rute. {tiind c`indiferen]a e mai eficient` decât împotrivirea, Jenniferr`mase nemi[cat` [i închise ochii.

În salon, oamenii a[teptau venirea Noului An [iîncepuser` s` numere secundele pân` la miezulnop]ii. Oare ce-i va aduce anul ce avea s` vin`?

Aceasta era o modalitate de a întâmpina Anul Nou?se întreb` ea, cu triste]e. În bra]ele unui b`rbat carenu însemna [i nu va însemna nimic pentru ea?

Deschise ochii [i \ncerc` s` vad` printre lacrimi.Dup` câteva secunde, v`zu c` în hol era cineva.

Logan!Privirile lor se întâlnir` câteva clipe, apoi el se

r`suci pe c`lcâie [i se îndep`rt`.

110

Capitolul 8

Trecuse aproape o lun` de când Brad, dup` înc` osear` de încerc`ri, \n]elesese c` Jennifer nu erainteresat` de el [i plecase înapoi în Minneapolis.

Evident, ea nu vorbise cu nimeni despre acestsubiect, cu toate c` Sheila insistase. Preferase s`-i lasepe to]i s` cread` c` lua în considerare oferta lui Brad;era incredibil de u[or, pentru c` to]i credeau c` elf`cuse un gest extrem de romantic venind atâta drumdoar ca s-o asigure c-o iube[te. Iubitul inexistentdintr-un ora[ îndep`rtat o ajuta s`-[i p`strezemândria, puternic zdruncinat` de faptul c` seîndr`gostise de Taylor Logan.

Oricât ar fi încercat, nu reu[ea s` scape de acestsentiment. P`rea c`-l evit` pe Logan la fel de mult pe

111

cât o evita [i el. Adev`rul era c` lipsea foarte mult,pentru c` prezen]a lui la ferm` era absolut necesar`.

Trecuse perioada s`rb`torilor [i a vacan]elor, iarschiorii veneau numai în weekenduri. Carol sedescurca singur` la recep]ie, iar Sheila era chemat`numai atunci când era aglomera]ie. Jennifer st`tea dinnou acas` [i mergea la pensiune numai atunci cânderau foarte multe rezerv`ri.

Dirk încerca în continuare s` intre în gra]iileSheilei, dar se lovea de un zid de piatr`.

Adev`rul era c` Dirk era motivul pentru careJennifer î[i prelungea [ederea în Jackson. Dac`,printr-un noroc incredibil, Dirk reu[ea s`-i câ[tigeinima Sheilei, Logan era liber! Ar fi vrut s`-l ajute peDirk, dar sora ei p`rea hot`rât` s` nu-i permit` s` seapropie prea mult.

În acea diminea]`, Jennifer ie[i la cump`r`turi [iurma s` ia prânzul cu Sheila. Se duse la pensiune [i-izâmbi lui Carol, care o întâmpin`.

– Sheila e ocupat`?– Nu cred. E în spate, în birou. Po]i s` te duci!Jennifer str`b`tu holul care f`cea leg`tura dintre

recep]ie [i birouri, b`tu la u[a surorii ei, dar nu seauzi nici un r`spuns. Deschise u[a [i observ` cu

112

uimire c` nu era nimeni în`untru. Vru s` se întoarc`la recep]ie, când auzi vocea ei dintr-un birou al`turat.

– De ce trebuie s` vorbe[ti din nou de el?– Pentru c` te str`duie[ti atât de mult s`-l ]ii la

distan]`!Jennifer recunoscu vocea lui Logan. Nu [tia c` se

întorsese în ora[!– }i-am spus c` Dirk nu înseamn` nimic pentru

mine! insist` Sheila. – Atunci, de ce nu po]i s` vorbe[ti despre el pe un

ton calm? Am senza]ia c` protestezi prea mult [i preatare!

– Nu vorbi prostii!– Nu eu spun prostii.Jennifer îl auzi pe Logan plimbându-se prin

camer`. – Vreau s` fii sigur`, Sheila. Foarte sigur`! Altfel, te

vei întreba toat` via]a „ce-ar fi fost dac`..."– Nu m` crezi când î]i spun c` nu înseamn` nimic

pentru mine?Vocea Sheilei era gâtuit`, ca [i când [i-ar fi re]inut

lacrimile. – Nu, nu te cred, replic` el sever. Va trebui s`-mi

dovede[ti!

113

giannijollys

– Ce pot s` mai spun? Ce pot s` mai fac?– Po]i s` nu-l mai evi]i. Dac` te mai invit` în ora[,

accept`. Dac` ce ai sim]it cândva pentru el nu maiexist`, înseamn` c` po]i s` stai în preajma lui.

– Nu pot s` fac asta!– F`-o pentru mine, Sheila.– Logan, eu...Sheila nu mai continu`, iar Jennifer era sigur` c`

Logan o luase în bra]e. Se strecur` în vârful picioarelorpân` la recep]ie [i reu[i s`-i spun` lui Carol c` seducea acas`, pentru c` Sheila era ocupat`. Când ie[idin pensiune, nu mai f`cu nici un efort s`-[i re]in`lacrimile. Nu plângea numai pentru ea, ci [i pentruLogan! O for]a pe femeia pe care o iubea s` seîntâlneasc` în ora[ cu fostul iubit, ca s` fie sigur c`dragostea lor nu era amenin]at` de vreo fantom` dintrecut!

– Jennifer!Dirk o prinse de mân`, silind-o s` se opreasc`. Cu

mâna liber`, ea încerc` s`-[i [tearg` lacrimile, dar nuse putu ascunde de el.

– Ce-i cu tine?Jennifer ridic` din umeri, încercând s`-[i recapete

respira]ia.

114

– A[a fac femeile uneori! Plâng f`r` motiv...– Am mai v`zut privirea asta a ta. Foarte rar, e

adev`rat, atunci când credeai c` nimeni nu teprive[te.

Îi înconjur` umerii cu bra]ul [i o trase spre el. – De ce nu-i spui b`trânului Dirk ce s-a întâmplat?– Nu am ce s`-]i spun, se str`dui ea s` par`

conving`toare. – Hai! Ai fost sup`rat` de când a plecat prietenul

t`u din Minnesota. – Cred c` da...– Tocmai m` duceam la pensiune, s` m`nânc ceva.

Nu vrei s` vii cu mine? Dac` nu ]i-e foame, m`car beao cafea.

Logan era acolo... {i ce? alung` ea gândul. Nuputea s`-l lase s`-i conduc` via]a!

– Bine, accept` ea repede. Dirk nu-i d`du timp s` se r`zgândeasc`, o conduse

în restaurant [i comand` de mâncare pentru amândoi.Prelu` controlul asupra conversa]iei, ajutând-o peJennifer s` se calmeze [i s`-[i recapete m`car o partedin bun`voin]a care o caracteriza.

La un moment dat, Jenny se pomeni uitându-se înochii lui Logan, care o priveau cu insisten]` din u[a

115

restaurantului. De[i sim]i c` inima îi sare în piept,reu[i s`-[i p`streze cump`tul [i s` discute mai departecu Dirk.

Logan se apropie de masa lor, schimb` câtevapolite]uri cu Dirk [i refuz` invita]ia acestuia de a li seal`tura.

– Ce coinciden]` s` v` g`sesc aici! zâmbi el. Tocmaivorbeam cu Sheila c` Jenny nu a v`zut Grand Tetons.M` gândeam s` mergem s`pt`mâna viitoare, to]ipatru.

Dirk era la fel de sceptic ca Jennifer, dar accept`propunerea. Ea nu putu s` nu admire modul în caremanipula situa]ia astfel încât Sheila [i Dirk s` seîntâlneasc`, fie [i sub supravegherea lui Logan.

– Ce spui, Jenny? \ntreb` Logan, privind-ocercet`tor.

Ar fi vrut s`-i spun` c` ultimul lucru pe care îl doreaera s` petreac` o zi întreag` în compania lui, dar nuavea t`ria, a[a c` accept` f`r` tragere de inim`.

– O s` m` interesez în privin]a vremii [i o s` v`anun] în ce zi mergem.

– Nu pari foarte încântat` de idee, remarc` Dirkcând r`maser` singuri.

116

Ce putea s`-i spun`? se gândi ea. C` nu voia s` fac`parte din planurile murdare ale lui Logan? Nu puteas`-i spun` motivul care se ascundea sub invita]ia lui!

– Poate pentru c` era prea sigur c` o s` accept`m,r`spunse ea în cele din urm`.

– A avut dreptate. O privi câteva clipe, gânditor. – M` întreb dac` ai acceptat din acela[i motiv ca

mine.Jennifer prefer` s` nu r`spund`, [tiind c` Dirk \[i

d`dea seama când min]ea. – Sunt sigur` c` o s` ne sim]im bine.

***

Cei patru tineri intrar` în biserica de lemn,acoperit` de z`pad`. Nu era nimic preten]ios în aceaconstruc]ie [i tocmai acest lucru sporea senza]ia delini[te [i apropiere de Dumnezeu.

Dup` câteva minute, în deplin` t`cere, Sheila [iLogan, Jennifer [i Dirk ie[ir` din biseric`.

– Biserica Transfigur`rii, [opti Jennifer. Mi s-ap`rut un nume ciudat, dar acum... E perfect`!

Îl privi pe Logan, cerând am`nunte.

117

– O familie din California care a petrecut aici câtevaveri la rând este principala responsabil` pentrustrângerea banilor necesari. Biserica a fost construit`\n 1925 [i a fost deschis` tuturor credincio[ilor. Mi s-ap`rut cel mai bun mod de a începe turul parcului.

– A[a e! \l aprob` Jennifer, încântat`. Scurta discu]ie îi separ` de Sheila [i Dirk, care

urcaser` deja în ma[in`. – Sunt foarte multe lucruri de v`zut în Parcul

Na]ional Grand Teton, dar majoritatea drumurilorsunt închise în timpul iernii. Va trebui s` temul]ume[ti cu ce se poate vedea de pe drumulprincipal.

– Nu m` deranjeaz`. Poate o s` mai venim [ialt`dat`...

{tia c` e o speran]` de[art` [i c` nu va apuca s`vad` mun]ii în ve[mânt de var`.

– O s` mai venim, Jenny. Era atâta hot`râre în vocea lui, încât î[i ridic`

privirea, uimit`. Dar ajunseser` la ma[in` [i, cu oexpresie impenetrabil`, Logan îi deschise portiera [i oajut` s` urce în spate, lâng` Dirk. R`ceala de la \nceputse topise [i Jennifer era sigur` c` î[i vor petrece restulzilei \ntr-o atmosfer` pl`cut`, prieteneasc`.

118

Merser` \ncet [i încetinir` ori de câte ori vedeau unanimal sau un copac deosebit. La un moment dat,Logan trase pe dreapta [i opri motorul.

– Vedere c`tre Snake River! anun]` Logan. Îi arunc` o privire lui Jennifer, care se afla în

spatele lui, apoi îi deschise portiera [i o ajut` s`coboare. R`mase lâng` el, a[teptând ca Sheila [i Dirks` li se al`ture, dar Logan o lu` de bra] [i traversar`drumul f`r` s` mai a[tepte cealalt` pereche.

Pentru o clip`, Jennifer î[i aminti c` scopul aceleiexcursii era ca Dirk [i Sheila s` fie împreun`, daralung` repede acel gând. Era o zi perfect` [i nu voia s`permit` nim`nui s-o strice! Arunc` o privire scurt`c`tre sora sa, care ar`ta perfect în costumul negru, cubl`ni]` alb` [i cu gluga alb` care-i scotea în eviden]`p`rul negru ca abanosul. Orice ar fi f`cut, Jennifern-ar fi putut niciodat` s` fie atât de sofisticat`.

– Ace[tia sunt mun]ii Grand Teton, îi ar`t` Logan.Vârful cel mai înalt are 4.075 de metri peste nivelulm`rii. Acolo, jos, e râul Snake. Pare lini[tit, dar nu eîntotdeauna a[a.

Continu` explica]iile, iar Jennifer îl ascult` cuaten]ie.

119

– Î]i place aceast` versiune american` a Elve]iei,Jenny? Nu cred c` exist` în lume un loc mai frumosdecât acesta! Poate la fel de frumos, dar în nici un cazmai frumos!

Ea aprob` cu o mi[care a capului, în t`cere. – {tiai c` în parc exist` un lac care-]i poart`

numele? o tachin` el. – Numele meu?– Da, lacul Jenny. De fapt, se nume[te a[a dup` o

femeie din tribul indian Shoshone. – Poveste[te-mi!– A fost so]ia celui mai pitoresc personaj din

aceast` zon`, Richard Leugh, cunoscut [i ca Dick celCurajos. S-a n`scut în Anglia, dar a luptat în r`zboiuldintre America [i Statele Unite, din 1840. Mai târziu, afost ghid pentru o expedi]ie geologic` prin canionulrâului Snake. Drept urmare, dou` lacuri au fostbotezate în cinstea lui [i a so]iei sale: lacurile Leigh [iJenny.

Ea sim]i c` povestea nu se terminase. – {i so]ia lui?– Întreaga familie a fost izolat` intr-o iarn` în

caban`. S-au îmboln`vit de variol`, iar so]ia lui a muritprima. Leigh a încercat s`-i salveze, folosind pu]inele

120

lui cuno[tin]e de medicin`, dar în patru zile [i-apierdut so]ia [i cei [ase copii. S-a rec`s`torit [i s-a\ntemeiat o alt` familie, dar a p`strat mereu în inim`amintirea lui Jenny [i a copiilor lor.

Tragedia, de[i petrecut` cu mult timp în urm`, oimpresion` pe Jennifer.

– Vrei ciocolat` cald`? \ntreb` Logan, sco]ând laiveal` termosul pe care-l ]inuse sub bra].

Ea accept`, apoi se întoarse [i se uit` c`tre Dirk [iSheila. St`teau la o distan]` considerabil`, iar Dirkvorbea [i gesticula larg. Când \[i întoarse privirea c`treLogan, Jennifer fu surprins` s` observe c` pe chipullui nu se citea nici o urm` de gelozie.

– Presupun c` discut` despre culorile peisajului,spuse Logan, privind-o pe Jennifer.

– Presupun, \ncuviin]` ea, luând cana cu ciocolatafierbinte.

– Te-ai hot`rât ce-o s` faci?Ea avu impresia c` tonul lui se asprise. – Te referi la Minneapolis?{tia foarte bine la ce se referea, dar avea nevoie de

timp ca s` se gândeasc` la r`spuns. – {i la domnul Stevenson al t`u.– Nu e al meu, râse ea nervos.

121

– Eu am avut o alt` impresie! Dar se vede c` ainevoie de mult timp ca s` te hot`r`[ti dac` accep]i saunu cererea lui în c`s`torie.

– N-a fost vorba despre c`s`torie niciodat`, ridic`ea din umeri, cu un zâmbet cinic pe buze.

Logan se uita c`tre mun]i, ca [i cum aceadiscu]ie nu era extrem de important` pentru el, darultimele cuvinte îl f`cur` s`-[i îndrepte aten]iac`tre Jennifer.

– O aventur`, a[adar! coment` el, sarcastic. Prinurmare, înc` mai a[tep]i inelul.

– Poate.Privirea ei se îndrept` c`tre cuplul de pe partea

cealalt` a drumului. – Poate c` a[tept ca sora mea s` se rec`s`toreasc`,

înainte s`...– Vrei s` spui c` te gânde[ti ca, dup` c`s`toria

Sheilei, s` te întorci la b`rbatul acela?Logan nu-[i ascunse furia din glas. Jennifer, în

schimb, nu putea ignora c` el considera c` nuntaSheilei era doar o chestiune de timp.

– Nu m` acuza, Logan, îi ceru ea, ridicându-[imândr` b`rbia. Nu tu! Te atrage orice femeie pecare o cuno[ti! Eu sunt cea mai bun` dovad`! S` [tii

122

c` n-am uitat c`, la câteva minute dup` ce ai s`rutat-ope sora mea sub vâsc, ai \ncercat s` faci acela[i lucrucu mine!

– Îmi vine s`...Cea[ca ei de ciocolat` c`zu la p`mânt din pricina

violen]ei cu care o zgâl]âi de umeri. Obrajii erauîmbujora]i, iar buzele u[or dep`rtate.

– Asta dovede[te ce spuneam! reu[i ea s` spun`, cuvocea slab`.

Din privirea lui disp`ruse furia.– Cred c` [i eu am aflat ceva, Jenny Glenn. Nu-]i

sunt complet indiferent!– D`-mi drumul! \i ceru eaÎ[i feri privirea, de team` s` nu se dea de gol. – Nu vreau s` m` atingi!– Nu? zâmbi el. – Nu! E[ti un afemeiat arogant, demn de dispre] [i

te ur`sc! N-ai putea s` fii fidel nim`nui, niciodat`!Când m` gândesc cum î]i pre]uie[te Sheila fiecarecuvânt...

– Cred c` nu ne cuno[ti prea bine nici pe mine,nici pe sora ta, replic` el, privind-o amuzat. Dar credc`-]i vei schimba p`rerea, cu timpul.

– Asta crezi tu!Încerc` s` strige la el, furioas`, dar nu reu[i.

123

– N-o s ̀m ̀supun niciodat̀ în fa]a ta, a[a cum face Sheila!O sclipire de mânie ap`ru din nou în privirea lui

Logan, dar disp`ru rapid. – Într-o bun` zi, o s` regre]i c` ai avut o limb` atât

de ascu]it`, Jenny Logan!Apropierea celeilalte perechi îl oblig` s` schimbe

subiectul. – Vre]i sandvi[uri [i câte o ciocolat` cald`?– Bun` idee, aprob` Dirk, privind-o cu afec]iune pe

Sheila. Se îndreptar` spre ma[in`, iar Logan, spre

surprinderea lui Jennifer, se a[ez` în spate lâng` ea.Dup` ce mâncar`, îi d`du cheile lui Dirk [i-i ceru s`conduc` restul drumului.

Jennifer se sim]ea îngrozitor. Privirile lui Logan,faptul c`-i atingea bra]ul de câte ori voia s`-i arate cevao tulburau peste m`sur`. Era convins` c` f`cea toateastea ca s` nu fie atent la discu]ia dintre Sheila [i Dirk,dar nu putea s` flirteze cu tot atâta u[urin]` ca el.Dragostea ei era puternic`, profund`, serioas`!

Când Dirk opri în fa]a casei, Jennifer abia se st`pânis` nu sar` din ma[in`. A[tept` ca el s`-i deschid`portiera [i-i mul]umi pentru excursie, dup` care î[i lu`r`mas-bun de la Dirk [i alerg` spre cas`. Se sim]eaurm`rit` de privirea zeflemitoare a lui Logan.

124

Capitolul 9

– Bun` diminea]a, Jenny! Vocea Sheilei era plin` de voio[ie, iar halatul

albastru, de culoarea lev`n]ic`i, l`sa impresia c` pluteaprin buc`t`rie.

– Bun` diminea]a, r`spunse Jenny. Se uit` la halatul ei de saten, sp`lat de prea multe

ori, [i oft` prelung. Nu avea nici o [ans` s` egalezeelegan]a Sheilei!

– Am senza]ia c` ziua de ast`zi o s` fie absolutminunat`! {tii cât de mult a trecut de când n-am maischiat? Cred c` anul trecut am fost la schi o singur`dat`!

Sheila î[i turn` o cea[c` de cafea [i se a[ez` la mas`,lâng` Jennifer.

125

– O s`-]i plac` la nebunie, Jenny!– Te rog s` încetezi cu numele `sta! Pe mine m`

cheam` Jennifer!– Nu... nu credeam c` înc` te mai deranjeaz`! se

scuz` ea, uimit` de ie[irea nea[teptat` a surorii sale. Jennifer se lini[ti repede. – Cred c` m-am trezit cam prost dispus`. Scuz`-m`!– Nu e vorba numai de diminea]a asta. Draga mea,

ce se întâmpl` cu tine în ultima vreme? Parc` nu maie[ti tu îns`]i de când a plecat tipul `la, Brad. Dar înultima s`pt`mân` a fost [i mai evident! Nu po]i s`-mispui despre ce e vorba? Noaptea trecut`, te-am auzitr`sucindu-te în pat, iar acum v`d c` ai cearc`ne subochi. De mult` vreme vreau s` vorbesc cu tine, dar amfost atât de ocupat`... Ast`zi, îns`, sunt liber` toat`ziua. M` rog, aproape!

Jennifer o strânse de mân` pe Sheila. – E[ti cea mai bun` sor` din lume! Nu e nimic grav.

Am ni[te probleme pe care trebuie s` le rezolv singur`!– Tocmai asta e! De ce singur`? Vorbe[te cu mine,

ca s` vedem exact ce te sup`r`. – Nu, nu se poate, cl`tin` ea din cap. – E vorba de Brad? – Par]ial. Î[i trecu o mân` prin p`r.

126

– Cred c` ar fi bine s` afli c` m` gândesc foarteserios s` m` întorc la Minneapolis.

– Jenny... Jennifer! se corect` ea repede. Vrei s` teduci înapoi pentru el?

– Nu. – Atunci, de ce? {tiu c` ai fost foarte nefericit`, dar

am crezut c` te sim]i bine aici. Copiii sunt înnebuni]idup` tine! Nu se poate s` pleci...

– Nu pentru mult timp. Dar m` simt atât denefolositoare, de inutil`!

Jennifer ridic` o mân`, oprind astfel protestele Sheilei. – {tiu c` ]i-am fost de mare ajutor, dar ar fi bine s`

g`ssc o slujb` de secretar`. Nu degeaba am pierduttimp [i bani la [coala aia! În plus, cred c` nu gre[escdac` spun c`, \n scurt` vreme, altcineva va avea grij`de tine [i de copii.

Sheila ro[i u[or. – Dac` î]i faci grij` în privin]a serviciului, sunt

sigur` c` Logan ar putea...– Nu! o întrerupse Jennifer, mai tare decât ar fi

vrut. Pot s`-mi g`sesc [i singur` un serviciu! Dar credc` ar fi bine s` m` duc înapoi [i poate c`... am gre[itatunci când am plecat.

Într-adev`r, se dovedise c` f`cuse cea mai maregre[eal` din via]a sa.

127

– Când vrei s` pleci?– Înc` nu m-am gândit. Dar foarte curând, ad`ug` ea în gând. – Sper, din motive personale, c` vei mai z`bovi

pu]in.Sclipirea din ochii ei spunea foarte clar cât era de

fericit` sora ei. Pentru c` îi era mult prea greu,Jennifer prefer` s` schimbe subiectul.

– M` duc în ora[. Ai nevoie de ceva?– Nu, nu cred. S` nu ui]i c` dup`-amiaz` mergem

la schi! – N-am s` uit.Jennifer ie[i din buc`t`rie [i se îndrept` spre

dormitor, dar Sheila merse dup` ea:– Vorbesc serios! S` nu g`se[ti iar scuze, a[a cum ai

f`cut s`pt`mâna trecut`, când Logan f`cuse planuri!– {i nu trebuie s` îl sup`r`m pe Logan, nu-i a[a?

exclam` ea, sarcastic. – Serios, Jenny! A pl`nuit ie[irea asta la schi numai

pentru tine, a[a c` trebuie s` vii! Te rog s`-mi promi]i!– Promit! o asigur` ea, înainte s` intre în dormitor.Câteva minute mai târziu, Jennifer ie[i din cas`,

îmbr`cat` în costumul de schi, nu înainte de a o auzi peSheila strigându-i c` trebuia s` fie la pârtie la ora unu.

128

Ultima s`pt`mân` fusese un calvar, iar Jennifer erasup`rat` c` Logan o silea mereu s` fie a patra persoan`la ie[irile lor. La început, nu fusese a[a de r`u [i chiaravusese impresia c` Dirk are [anse reale s`-i câ[tigeinima Sheilei. Dar fusese suficient un singur schimbde priviri \ntre sora ei [i Logan ca s` în]eleag` leg`turaintim` [i extrem de strâns` dintre ei. Iar noapteatrecut`... întrecuse orice limit`.

Copiii se culcaser`. Jennifer încercase din r`sputeris` adoarm`, dar nu reu[ise [i st`tuse în salon pân` înmomentul în care auzise o ma[in` oprind în fa]a casei.Rezistase impulsului de a privi pe fereastr` pân` cândauzise râsul vesel al Sheilei. Se ridicase repede [id`duse perdeaua deoparte, dar regretase imediatgestul – o v`zuse pe sora ei s`rutându-l pe Logan [i peacesta îmbr`]i[ând-o cu c`ldur`. Jennifer fugise încamera ei [i nu r`spunsese atunci când Sheila b`tusela u[`.

{i, în urm` cu doar câteva ore, Sheila m`rturisesec` ea [i Logan urmau s` se c`s`toreasc`!

P`[i pe [osea, f`r` s` se asigure. În secundaurm`toare, se sim]i tras` înapoi, exact în clipa în careo ma[in` trecu la doar câ]iva centimetri în fa]a ei.

– Uit`-te pe unde mergi! o cert` un b`rbat între dou`vârste, înc` ]inând-o de bra]. Puteai s` ai un accident!

129

– V`... v` mul]umesc! se bâlbâi ea. M` gândeamla ceva...

– Când trebuie s` traversezi? Nu e o idee foartebun`.

– Ave]i dreptate, recunoscu ea, tremurând u[or. V`mul]umesc înc` o dat`.

De aceast` dat`, Jennifer se asigur` înainte s`traverseze. Se plimb` prin fa]a magazinelor, f`r` o]int` anume. Adev`rul era c` nu avea nimic de f`cut înora[, dar sim]ea c` trebuie s` ias` din cas`. P`cat c` nuputea sc`pa de mersul la schi! oft` ea, cu regret.

În fa]a magazinului de bijuterii, încetini pasul [if`cu ochii mari când îl v`zu în`untru pe Logan.Observ` cum vânz`torul îi arat` un inel, apoi i-l puneîntr-o cutiu]` [i îl înmâneaz`. Uimit` de ceea cev`zuse, abia g`si puterea s` se ascund`, pentru caLogan s` n-o vad` în momentul în care ie[i dinmagazin.

Un inel de logodn`! \[i spuse ea în gând. PentruSheila!

Intr` repede în magazinul din care tocmai ie[iseLogan [i-i auzi pe cei doi vânz`tori vorbind:

– Diamantele sunt cele mai potrivite pentru un inelde logodn`.

130

– Logan nu se mul]ume[te cu ceva ieftin! Piatra aial-a costat o avere, dar... Mi-a spus c` în familia lui exist`tradi]ia ca viitoarele so]ii s` primeasc` astfel de inele [i...

Vânz`torul se întoarse c`tre Jennifer. – Pot s` v` ajut, domni[oar`?– Nu, mul]umesc. Tân`ra ie[i din magazin cu ochii în lacrimi.

***

Când ajunse la pârtia de schi, Jennifer fuîntâmpinat` de Logan.

– {tii c` este ora unu [i jum`tate? \ntreb` el, furios. – Tocmai mi-am dus ceasul la reparat [i nu mi-am

dat seama c` este atât de târziu. – În ultima vreme, nu-]i dai seama de multe

lucruri!O prinse de bra] [i o împinse în fa]a lui. – I-am spus Sheilei s` nu te scape din ochi ast`zi!– I-am promis c` vin [i [tia c` o s` m` ]in de cuvânt!– Dup` cum te-ai purtat în ultima s`pt`mân`, nu

m-a[ fi mirat dac` n-ai fi ap`rut!Se oprir`, iar Logan trânti pe z`pad` schiurile ei, pe

care le ]inuse pân` atunci sub bra].

131

– Tocmai m` preg`team s` te caut [i s` te aduc aicicu for]a, dac` era nevoie!

– Iar acum e[ti sup`rat pentru c` am venit, nu-ia[a? }i-am dat planurile peste cap?

– Nu [tiu ce-i cu tine!Î[i încle[t` cu putere maxilarul, semn c` era foarte

furios. – Dar s` [tii c` ziua de azi e foarte important`

pentru mine [i vreau ca totul s` fie perfect! Am crezutc` [i pentru tine e important` fericirea Sheilei, dar v`dc` lucrurile s-au schimbat!

Jennifer î[i feri privirea, chiar dac` ochelariinegri \i ascundeau ochii. Voia ca sora ei s`-[ig`seasc` fericirea, dar nu în bra]ele b`rbatului pecare-l iubea ea!

Din clipa în care ie[ise din magazinul de bijuterii,Jennifer î[i repetase în gând c` era norocoas` s` aib`confirmarea faptului c` Sheila [i Logan urmau s` sec`s`toreasc`. În aceste condi]ii, [tia ce avea de f`cut [ic` trebuia s` se preg`teasc` pentru momentul în careurmau s` fac` anun]ul. Dar nu era u[or deloc!

Logan îngenunche în fa]a ei [i o ajut` s`-[i pun`schiurile.

132

– Unde e Sheila? \ntreb` ea, dup` ce el termin`. – Le-am spus s` se duc` sus, pentru c` m-am gândit

c` trebuie s` plec s` te caut.Grupul de patru era din nou complet! se gândi ea,

cu am`r`ciune. {i bietul Dirk urma s` fie martorulvictoriei lui Logan!

Peste câteva minute, cei doi urcau cu telescaunulspre locul de unde începea pârtia. Înainte s` înceap`coborârea, Logan rupse t`cerea:

– Sheila mi-a spus c` te-ai hot`rât s` te întorci laMinneapolis.

– A[a e. – Ai de gând s` accep]i... cererea în c`s`torie a

acelui b`rbat?Cuvintele, rostite pe un ton batjocoritor, avur`

efectul unei palme asupra lui Jennifer. – Ar avea vreun rost s` te rog s` mai stai? M`car

pentru Sheila, dac` nu pentru un alt motiv...Jennifer zâmbi amar în fa]a arogan]ei lui. Chiar

credea c` era suficient s-o roage?– Jenny...Era clar c` f`cea mari eforturi s` se controleze. – Nu-mi spune a[a! strig` ea, abia st`pânindu-[i

lacrimile.

133

Se r`suci brusc [i, cu o mi[care experimentat`, seavânt` pe pârtie. {tia c` mergea mult prea repede, darar fi f`cut orice s` se îndep`rteze de b`rbatul care, erasigur`, era în spatele ei.

– Mai încet! auzi vocea lui. Oricât de mult îi displ`cea s`-i dea dreptate, î[i

d`du seama c` trebuia s` încetineasc`, a[a c` mersedin ce în ce mai încet [i se opri.

– Vrei s` te sinucizi? strig` Logan, oprindu-se înfa]a ei.

Jennifer era palid`, iar genunchii îi tremurau. – Nu-mi r`spunzi, nu? Ca de obicei! Jennifer continua s`-i evite privirea. – Ba strigi la mine, ba nu sco]i nici o vorb` [i fugi

de mine! Când o s` încetezi cu purtarea asta [i o s`... – Uite-i pe Sheila [i Dirk! exclam` ea gr`bit`,

recunoscând costumul albastru cu alb al surorii sale,pe pârtia al`turat`.

Îi f`cu semn cu mâna pân` când aceasta îi v`zu.Stabilir`, prin semne, s` se întâlneasc` la baza pârtiilor[i-l ascult` pe Logan care-i ceru s` mearg` încet.

Totul se schimb` într-o frac]iune de secund` – seauzi un strig`t ascu]it, dup` care Sheila se pr`v`li în

134

z`pad`, rostogolindu-se de câteva ori. Dirk [i Loganse repezir` în aceea[i secund` c`tre femeia care st`teainert` în z`pad`.

– Sheila!Ap`ru imediat un salvamont care o consult`.– M` duc s` chem o ambulan]` [i m` întorc imediat

cu o targ`. Dur` numai câteva minute pân` când sora ei fu în

siguran]`, \n ambulan]`, dar Jennifer avu impresia c`trecuser` câteva ore. Ca prin vis, vedea c` Logan estemereu în preajma ei, dar aten]ia ei era concentrat`asupra Sheilei.

Jennifer înc` tremura când ajunser` la spital. Dirkse plimba cu pa[i mari prin sala de a[teptare, iar Logancompleta formularele lungi, interminabile.

Tân`ra tres`ri când sim]i o mân` pe um`r.– Nu ]i-ai b`ut cafeaua, spuse încet Logan, luându-i

din mân` paharul. Te sim]i bine?Ea aprob` cu o mi[care a capului.– Sheila?– Îi fac o radiografie. Doctorul crede c` [i-a rupt

piciorul drept, dar vrea s` fie sigur. Un doctor [i o asistent` intrar` în sala de a[teptare.

Cei doi discutar` câteva momente, dar Jennifer nuîn]elese decât cuvintele „sor`" [i „logodnic".

135

– M` bucur s` te v`d, Logan! \l salut` doctorul,apropiindu-se de cei trei. De[i a[ fi preferat s` fie înalte condi]ii... Dumneata trebuie s` fii domni[oaraGlenn.

Apoi se întoarse c`tre Dirk, care-l priveaner`bd`tor.

– Domnule Hamilton, eu sunt doctorul March. Jennifer încerc` s` se concentreze asupra

explica]iei oferite de doctor, dar nu în]elese decât c`era vorba de o fractur`.

– I-am dat câteva sedative u[oare, dar pute]i s-ovede]i câteva minute, dac` dori]i.

Logan o ajut` pe Jennifer s` se ridice de pecanapea, apoi o conduse pân` la salonul unde erainternat` Sheila. Aceasta avu nevoie de câteva minuteca s` deschid` ochii.

– Bun`, spuse ea, încet. Am f`cut-o, de data asta!– Cu siguran]`, zâmbi Logan.Jennifer abia reu[i s` dea din cap.– Nu putem s` st`m mult. Dirk e afar` [i abia

a[teapt` s` te vad`. – Copiii? – O s` avem grij` de ei, o asigur` el. Ne întoarcem

mai târziu, când n-o s` fii atât de ame]it`.

136

giannijollys

Jennifer f`cu mari eforturi s`-i spun` r`mas-bunsurorii ei, apoi îl urm` pe Logan în sala de a[teptare [ir`mase pe canapea, a[a cum îi ceru el.

R`mas` singur`, Jennifer încerc` s` se controleze [is`-[i adune puterile. Era foarte sl`bit` din pricinachinurilor prin care trecuse în ultima lun`, dar acumSheila, [i mai ales copiii, aveau mare nevoie de ea.

Logan, în schimb, p`rea foarte sigur pe sine. – Putem s` plec`m? o întreb` el. În ma[in`, Jennifer se sim]i foarte apropiat` de

b`rbatul care o privea cu c`ldur` [i sim]i c` prezen]alui îi d`dea putere.

Când ajunser` acas`, Logan se oferi s`-i fie al`turiatunci când le va spune copiilor, iar ea îi zâmbiu[urat`.

– Chiar vrei s` intri?– Sigur. Nici o clip` nu m-am gândit s` te las

singur`. Copiii le ie[ir` imediat \n întâmpinare.– Unde a]i fost? \ntreb` Cindy, pe un ton acuzator.– {i unde e mami? s`ri [i Eric.Cu r`bdare [i mult calm, Jennifer le explic` ce se

întâmplase. Chiar dac` se speriar`, Logan îi f`cu s`dep`[easc` momentul cu bine [i, înainte ca Jennifer

137

s`-[i dea seama ce se întâmpl`, cei doi micu]i îlinvitar` pe unchiul Logan s` stea cu ei la mas`.

Ea observ` cu pl`cere c` nu insistaser` prea mult,dar î[i spuse c` acceptase doar de dragul copiilor. Cutoate astea, gândul \i f`cea pl`cere, a[a c` se gr`bi înbuc`t`rie.

Când îi anun]` c` masa era gata, era foarte mândr`de preparatele simple, dar delicioase [i atr`g`toare:cotlete de porc, orez cu sos de vin, ]elin` cu brânz` [ipl`cint` cu ananas ca desert.

Era atâta veselie la mas`, încât toat` lumea p`rea c`uitase c` Sheila era în spital. Jennifer, care st`tea înfa]a lui Logan, nici nu voia s`-[i aminteasc` [i încercadin r`sputeri s` re]in` fiecare detaliu din acea cin`perfect`.

– Am uitat s`-]i spun, zâmbi Logan când ajunser` ladesert. Trebuie s` juc`m un joc cu ei, dup` mas`.

– Fetele împotliva b`ie]ilol, interveni Cindy.– Serios? râse Jennifer. Cum a[a?– Noi am hot`rât, spuser` într-un glas cei mici. – Vezi? Ce puteam s` fac?– Hmmm... {i ce se întâmpl` dac` eu hot`r`sc c`

toat` lumea spal` vasele?Cei doi copii f`cur` ochii mari.

138

– Nu merge a[a! prostest` Eric.– Cred c` e suficient s` strângem vasele [i s` le

ducem în buc`t`rie, afirm` cu t`rie Logan. Altfel,Jenny n-o s` se joace cu noi!

Dup` dou` jocuri [i scorul echitabil de 1 la 1,Jennifer hot`rî c` era momentul ca cei mici s` mearg`la culcare. Logan se oferi s` le citeasc` o poveste, întimp ce ea se duse în buc`t`rie [i termin` de sp`latvasele.

Se sim]ise atât de bine în acea sear`, încât ocuprinse un sentiment de vinov`]ie. Lacrimile\ncepur` s`-i curg` pe obraji.

– A fost o zi foarte grea, nu-i a[a, Jenny Glenn?Privirea lui era atât de plin` de c`ldur` [i

afec]iune, încât nu putu s`-i reziste [i nu se opuseatunci când o lu` în bra]e. Se lipi de pieptul lui lat [ioft` prelung când îi sim]i mâna în p`r. Din p`cate,conturul cutiei de bijuterii din buzunarul hainei oreaduse la realitate.

– Probabil c` vrei s-o mai vezi pe Sheila în searaasta, spuse ea brusc.

– Orele de vizit` s-au încheiat, dar cred c-o s` potintra pentru câteva minute, spuse el, privind-o cuaten]ie.

139

– N-ar fi trebuit s`-i las pe copii s` te conving` s`r`mâi la mas`.

– Nu ei m-au convins, o corect` Logan. Vru s` se apropie de ea, dar se opri când Jennifer

f`cu un pas înapoi. – Trebuie s` te odihne[ti în seara asta. – Mul]umesc c` mi-ai spus cât de bine ar`t,

r`spunse ea, ironic. – Vin s` te iau mâine, la nou` [i jum`tate. O s`

ajungem la spital atunci când doctorul face vizita dediminea]`.

– O s` fiu gata. – S` m` suni, dac` ai nevoie de ceva, bine? O s`

stau la mama în noaptea asta. Num`rul e în agenda delâng` telefon.

Ea accept`, dar îl asigur` c` nu era nevoie. Avu impresia c` nu voia s` plece, dar respinse rapid

ideea. Probabil c` abia a[tepta s` ajung` la spital!Mai obosit` decât ar fi crezut, Jennifer adormi

imediat ce puse capul pe pern`.

140

Capitolul 10

A doua zi, Jennifer [i Logan r`suflar` u[ura]i cândv`zur` c` Sheila se sim]ea mult mai bine [i putea chiars` râd` de accident.

Faptul c` nu avea nici un inel de logodn` pe degeto f`cu pe Jennifer s` cread` c` Logan hot`râse s`a[tepte un moment mai potrivit. R`spunse tuturorîntreb`rilor referitoare la copii, deranjat` de senti-mentul de gelozie pe care i-l stârnea propria ei sor`.

Când ie[ir` din salon, o g`sir` pe mama lui Loganîn sala de a[teptare. I se p`ru ciudat, dar î[i d`duseama c` gre[ea – Sheila era viitoarea ei nor`.

– Vreau s` vorbesc ceva cu tine, Jenny, spuseLogan, f`cându-i semn s` se a[eze lâng` mama lui. Amdiscutat cu mama despre asta asear` [i a fost de scord,a[a c` am rugat-o s` fie de fa]` când î]i spun.

141

– Despre ce e vorba? se încrunt` ea. Logam trase aer în piept. – Doctorul March a spus c-o va externa mâine pe

Sheila. Pentru c` va avea dureri în primele zile, ar fimai bine ca cei mici s` nu stea cu ei. Cred c` trebuies` stea cu bunicii lor, so]ii Jeffries cel pu]in os`pt`mân`.

– E o idee foarte bun`. Jennifer era uimit` de modul extrem de delicat în

care îi vorbea. – Asta nu e tot. Eu trebuie s` m` întorc la ferm`,

pentru c` am de rezolvat câteva lucruri care nusuport` amânare. Dup` cum o cunosc pe Sheila, suntconvins c` o s`-[i fac` griji din pricina motelului. Dac`r`mâne în ora[, o s` fie tentat` s` se duc` la motel, înciuda sfaturilor medicilor. Cel mai bine ar fi s` mearg`la ferm`, o s`pt`mân`.

– În]eleg, spuse ea încet. Sim]ea c` Logan \i ascunde ceva. – Cred c` va accepta, pentru c` pot s` lucrez eu în

locul ei. – Nu! Mama o s` aib` grij` de motel. L-a condus ani

de-a rândul [i-i face pl`cere s` fie din nou laconducere. Tu o s` vii la ferm`, cu Sheila!

142

– Poftim?!Jennifer se uit` cu ochii mari la Logan, apoi la

mama lui. A[a ceva era imposibil!– Nu se poate altfel, draga mea, interveni doamna

Taylor. N-ar fi bine ca sora ta s` stea o s`pt`mân` laferm`, singur` cu Logan. Dar, dac` ai fi [i tu acolo...

– Imposibil! strig` ea, s`rind de pe scaun. Sheilapoate s` stea acas`. O s` am eu grij` de ea [i o s` m`asigur c` nu pleac` nic`ieri, mai ales la motel!

– Nu merge a[a, spuse t`ios Logan. {tii cât e deînc`p`]ânat`! Singura solu]ie este ferma!

– Nu merg! declar` ea, pe un ton sfid`tor. – Ba o s` mergi!Logan o prinse cu putere de mân` [i o trase spre el. – O s` mergi pentru c` e vorba de sora ta, care are

mare nevoie de tine! Du-te acas` [i f` bagajele pentruamândou`. Vin s` v` iau mâine, la ora unsprezece. S`nu îndr`zne[ti s` nu fii acolo!

Îi d`du brusc drumul, apoi se r`suci pe c`lcâie [iplec`. Îmbujorat` [i cu respira]ia întret`iat`, Jenniferse întoarse c`tre doamna Taylor.

– Îmi cer scuze pentru purtarea fiului meu, spuseaceasta, cu un zâmbet indulgent. Sunt sigur` c` n-avrut s` fie atât de dur! M` tem c` a mo[tenittemperamentul vulcanic al tat`lui s`u.

143

– Nu \n]eleg de ce e atât de important...– Jenny! Ferma noastr` e foarte frumoas` [i

lini[tit`. E locul perfect în care Sheila poate s` seodihneasc` [i s` se relaxeze. Sunt sigur` c` o s`-]iplac`.

– Da, [i eu sunt sigur`. {tia, în sinea ei, c` i-ar fi pl`cut orice loc, dac` ar fi

fost al`turi de Logan. – Te rog, accept` s` mergi cu sora ta! Sheila n-o s`

în]eleag` de ce refuzi s-o \nso]e[ti.Jennifer se uit` repede c`tre Amanda Taylor. Oare

în]elesese care erau adev`ratele sentimente fa]` de fiulei? Dar femeia îi zâmbi cu sinceritate.

– Pute]i s`-i spune]i lui Logan c` o s` fiu gata la oraunsprezece. Acum s` rog s` m` scuza]i, am multe def`cut acas`!

Î[i d`du seama c` tonul îi era t`ios [i sarcastic, darnu-[i putea scoate din minte faptul c` pierduse înc` ob`t`lie în fa]a lui Logan Taylor. Acum trebuia s` pun`la punct un plan – trebuia s` reziste o s`pt`mân` f`r`s`-[i dezv`luie dragostea care-i umplea inima.

***

144

Jennifer mai puse un lemn pe foc. Doamna Taylor avusese dreptate când îi spusese c`

avea s`-i plac` ferma! Era intim`, plin` de c`ldur`,confortabil` – un c`min adev`rat!

Logan le explicase c` etajul [i salonul erau închiseîn timpul iernii, pur [i simplu pentru economie dec`ldur`. Dar pe Jennifer n-o deranjase acest lucru,atâta vreme cât putea s` stea în camera de zi, în fa]a[emineului imens. Mâncau în buc`t`rie, cu excep]iaprimelor dou` zile, când Sheila nu ie[ise din dormitor.Cele dou` tinere împ`r]eau aceea[i camer`, dardormeau în paturi separate.

Lucrurile nu p`reau atât de dificile pe cât crezuseea. Logan era plecat toat` ziua [i-[i petrecea serileacas`, al`turi de Jennifer. Nu era vorba, îns`, deintimitate, pentru c` el d`dea dovad` de un totaldezinteres. Îi era foarte greu s` joace teatru în fa]a lui,dar merita un premiu pentru spectacolul oferit.

Prin u[a deschis` de la dormitor, Jennifer o auzipe sora ei vorbind la telefon. Nu putea fi decât Dirk,î[i spuse ea. Suna de cel pu]in dou` ori în fiecare zi,iar Sheila accepta conversa]iile cu un calm care ouimea.

145

La un moment dat, u[a se deschise [i intr` Logan,cu un vi]elu[ în bra]e.

– Adu-mi repede un prosop mare, îi ceru el. Intr` în camera de zi, în fa]a [emineului, [i începu

s`-l [tearg` cu putere cu prosopul adus de ea. – Ce s-a întâmplat?– S-a n`scut în afara sezonului, iar mama lui l-a

abandonat. Înc`lze[te-i ni[te lapte. În dulapul dindreapta chiuvetei g`se[ti ni[te sticle!

Jennifer înc`lzi laptele, îl turn` în sticl` [i seîntoarse în camera de zi. {tia c` era greu s`-l fac` pevi]elu[ s` sug`, dar f`cuse adesea acest lucru la fermap`rin]ilor ei.

În câteva minute, puiu]ul reu[i s` goleasc` sticla. – Nu credeam c-o s` supravie]uiasc`, spuse Logan,

zâmbind mul]umit. Nu pricep cum de nu l-au g`sit coio]ii! – M` bucur c` s-a întâmplat a[a. O s` fie bine, nu-i a[a?– Are mari [anse. O s`-l l`s`m s` doarm` aici, lâng`

foc, [i o s`-l hr`nim din nou mai târziu. Ce-ai zice de ocafea?

– Sigur c` da. Se duse în buc`t`rie [i reveni peste câteva minute

cu o tav` pe care se aflau dou` ce[ti aburinde de cafea.

146

Pentru prima dat` de când venise în casa lui, Jenniferse temea de prezen]a [i privirile lui Logan.

– Am fost adineauri la Sheila [i i-am spus c` mâinear fi un moment foarte bun s` facem o plimbare c`lare[i s`-]i prezint ferma, spuse el, sp`rgând t`cerea careamenin]a s` devin` ap`s`toare.

– Mul]umesc, dar cred c` o s` refuz, replic` ea,controlându-[i vocea.

– Te asigur c` am un cal foarte potrivit pentru tine. Chiar dac` nu se uita la el, era sigur` c` zâmbe[te. – O s` fiu lâng` tine [i o s` am grij` s` nu te

trânteasc`!– C`l`resc foarte bine, chiar dac` n-am mai f`cut

asta de mult. Dar nu vreau s-o las pe Sheila singur`. – N-o s` fie singur`, spuse el, încet. O s` fie cu

Dirk. Jennifer ridic` privirea spre el. Un b`rbat atât de

posesiv accepta ca Sheila s` fie singur` cu Dirk?Ca [i gând i-ar fi citit gândurile, Logan ad`ug`: – Au ceva de discutat [i ar fi mai bine s` fie singuri. – Oh!O reac]ie nepotrivit`, având în vedere c` Sheila

urma s`-i comunice, f`r` îndoial`, decizia ei de a se

147

m`rita cu Logan. Înc` un motiv pentru care inelul nuera înc` pe degetul ei! Sora ei era prea delicat` ca s`accepte inelul înainte de a discuta cu Dirk...

– În cazul `sta, accept s` merg cu tine mâine. – Dac` am stabilit asta, ar fi mai bine s` m` întorc

la lucru. {i ie[i din înc`pere.În dup`-amiaza care urm`, Logan se dovedi o gazd`

perfect`, iar Jennifer se bucur` de plimbarea c`lare. Când se întoarser`, observar` ma[ina lui Dirk

ie[ind din curte, iar ea cercet` curioas` chipul luiLogan. Nu dezv`luia nimic, dar p`rea nea[teptat decalm pentru cineva a c`rui logodnic` petrecuse câtevaore cu un alt b`rbat.

Când intrar` în cas`, o g`sir` pe Sheila în camerade zi, radioas` [i extrem de zâmbitoare. Ochii îistr`luceau când îl privi pe Logan.

– Ei bine? \ntreb` acesta. – Pe mine m` scuza]i, m` duc s` fac cafea. Sheila p`ru s` nu observe c` sora ei ie[ise din

camer`. – Nu credeam c` va fi atât de u[or, o auzi pe Sheila

spunându-i lui Logan. Nici m`car n-a clipit când i-amexplicat. A spus c` în]elege [i c` ar fi fericit s`...

148

Jennifer nu auzi mai mult, dar era suficient ca s`-l

comp`timeasc` pe bietul Dirk. R`mase în buc`t`rie tot

restul dup`-amiezii, sub pretextul c` trebuia s`

preg`teasc` cina. Când termin` totul, era atât de

sl`bit` [i avea o durere atât de puternic` de cap, încât

atât Sheila, cât [i Logan insistar` s` se retrag` [i s` se

odihneasc`. Lacrimi amare îi curser` pe obraji la

gândul c` cei doi voiau, de fapt, s` r`mân` singuri.

La unsprezece f`r` un sfert, Jennifer se ridic` din

pat [i, cu grij` s` n-o trezeasc` pe Sheila, î[i puse

halatul de satin [i ie[i din dormitor. Pentru c` mâncase

foarte pu]in la cin`, sim]ea nevoia s` bea un ceai [i s`

m`nânce un sandvi[. Merse în vârful picioarelor pân`

în buc`t`rie [i începu s`-[i preg`teasc` de mâncare.

Ce ironie a sor]ii o f`cuse s` vin` aici din

Minneapolis! Incidentul cu Brad p`rea neînsemnat în

compara]ie cu for]a destructiv` a acestei iubiri

neîmp`rt`[ite.

– Credeam c` dormi! se auzi la un moment dat

vocea lui Logan.

Se r`suci [i-l v`zu stând în cadrul u[ii, îmbr`cat

numai în pantaloni. Brusc, deveni con[tien]` de

149

halatul scurt care abia îi acoperea pijamaua. Inima îi

b`tea atât de tare, încât era sigur` c` Logan poate s-o

aud`.

– M-am gândit... am vrut s`-mi fac un ceai [i un sandvi[.

– Ai grij`!

Pentru c` mâna îi tremura, Jennifer v`rs` ceaiul, iar

lichidul fierbinte i se prelinse pe degete. Dintr-un pas,

Logan fu lâng` ea [i-i lu` cana din mân`.

– Te sim]i bine? D`-mi voie s` m` uit!

Încerc` s`-[i trag` mâna, dar nu reu[i. Un fior îi

cuprinse trupul; când privirile li se întâlnir`, v`zu c` [i

Logan sim]ea la fel.

– Jenny, [opti el.

O mângâie u[or pe p`r.

– Jenny!

O îmbr`]i[` [i o lipi de pieptul lui puternic,

punând st`pânire pe buzele lui frem`t`toare. Gura lui

coborî pe gât, trimi]ând valuri de pasiune prin tot

corpul. {tia c` ar fi trebuit s` se opreasc`, dar dorea

prea mult s`rut`rile lui, atingerea lui, puterea lui.

– Jenny! Te doresc... Cât de mult te doresc!

Cuvintele lui o trezir` la realitate.

150

Crezi c ̀te iube[te? strig ̀ea în gând. E logodit cu sora ta!– Sheila! Logan, opre[te-te, te rog!Încerc` în zadar s` se dep`rteze de el. – Nu!– Nu te împotrivi, Jenny Glenn! protest` el încet,

c`utându-i din nou buzele. Dar ea începu s`-l loveasc` în piept cu pumnii. – Ce-i cu tine? se încrunt` el. Ce-am f`cut?! – D`-mi drumul! suspin` ea. Bestie! Tr`d`torule!– Nu te sim]i bine? strig` el. – La fel ca tine!În cele din urm`, reu[i s` scape din bra]ele lui. – S` nu m` mai atingi! S` nu m` mai atingi niciodat`!Logan deveni furibund la auzul vorbelor ei. – O s` te ating de câte ori vreau!Prinse marginea halatului [i trase cu putere.

Materialul delicat se rupse, dar buzele lui se aplecar`peste ale ei, cu pasiune [i s`lb`ticie. P`rea c` nu-lintereseaz` decât s-o posede, cu sau f`r` voia ei. Cândsim]i c` dispare [i ultima urm` de împotrivire, Logano împinse cu putere.

– Pleac` de aici!Vocea lui amenin]`toare o f`cu s` ias` cât putu de

repede din buc`t`rie.

151

***

– Jennifer! Ce faci? – Ce ]i se pare c` fac? Plec!– Pleci? Cum adic`, pleci? Unde? Cum?– Cum?!Jenifer î[i ridic` privirea c`tre ochii alba[tri, acum

extrem de mira]i, ai surorii sale. – Pe picioarele mele! Sunt în stare s` m` duc la

ma[in`. Ma[ina m` duce la aeroport, iar de acolo iauavionul c`tre Minneapolis.

– Logan [tie? suspin` ea. – Nu. Po]i s`-i spui, dac` vrei, dar n-am nevoie de

permisiunea lui ca s` plec!Dup` ce se întâmplase noaptea trecut`, Jennifer

era sigur` c` nu-i datoreaz` nimic. – Bate cineva la u[`, Sheila. Nu te duci s` deschizi?Mergând cu greutate din cauza cârjelor, Sheila

deschise u[a de la intrare. Câteva secunde mai târziu,Dirk ap`ru în cadrul u[ii.

– Ce se întâmpl` aici, Jenny?Ea trânti cu putere capacul valizei înainte s`-i

r`spund`.

152

– Plec, asta se întâmpl`! Ai de gând s` m` opre[ti?– E[ti sigur` c` asta vrei? \ntreb` el \ncet, privind-o

cu insisten]`. R`spunsul ei abia se auzi:– Da. – În cazul `sta, te duc la aeroport. – Dirk! strig` Sheila. Nu se poate! Jennifer, nu po]i

s` pleci a[a! Cum r`mâne cu hainele tale, cu celelaltelucruri pe care le ai la mine acas`?

– Trimite-mi-le tu!Î[i lu` haina, îi d`du valiza lui Dirk, apoi o

îmbr`]i[` scurt pe sora sa.– O s`-]i scriu [i o s`-]i povestesc totul... cât de

curând voi putea. Îl urm` pe Dirk pân` la ma[in`, f`r` s` ]in` seama

de protestele Sheilei. Era mul]umit` c` n-o întrebanimic [i c` pricepuse c` nu voia s` vorbeasc`.

Noaptea trecut`, dup` ce se întorsese în dormitor,[tiuse c` nu mai putea r`mâne în casa lui Logan. Înnici un caz, dup` ce se \ntâmplase! Când îi spusese c`o dore[te, [i nu c` are nevoie de ea sau c` o iube[te,în]elesese c` o tratase ca pe o femeie u[oar`, pe careo uit` în câteva zile. Îl iubea, dar nu într-atât \ncât s`-ipermit` s-o foloseasc` într-o asemenea manier`!

153

– Ce ]i-a f`cut?Întrebarea o lu` prin surprindere. – Am v`zut vân`taia de pe bra], explic` el pe un ton

neutru, a[a c` ai putea s`-mi spui ce s-a întâmplat. – Te rog, Dirk! Nu vreau s` vorbesc! protest` ea

slab. – Nu trebuie s` încerci s`-mi ascunzi faptul c` te-ai

îndr`gostit de Logan, s` [tii! Dac` nu s-ar fi întâmplatnimic, n-ai fi plecat.

– E o prostie!– S` auzim...– M-a s`rutat. Dup` aceea m-am înfuriat, [i s-a

înfuriat [i el. A fost pu]in cam dur atunci când m-a luatde bra]. Nu-i spune Sheilei, te rog! \l implor` ea, cuochii plini de lacrimi.

– Sheila? Ce conteaz` dac` afl` Sheila? seîncrunt` el.

– {i-ar putea face o impresie gre[it`. Pentru c` Dirk o privea cu o expresie uimit`,

Jennifer continu`, iritat`:– {tii foarte bine c` Sheila [i Logan sunt logodi]i!Dirk opri ma[ina în fa]a aeroportului [i, cu ochii

str`lucitori, se întoarse c`tre ea.

154

– {i cum ai aflat c` sunt logodi]i?– Nu sunt surd` [i nici oarb`! strig` ea, furioas`. În

plus, l-am v`zut pe Logan într-un magazin de bijuteriicând a cump`rat inelul [i am auzit-o pe Sheila spunându-ilui Logan c` tu ai primit vestea foarte bine.

– L-ai v`zut pe Logan cump`rând inelul?– Da, repet` ea, exasperat`. Cum s` te fac s` m`

crezi?– Am în]eles! Am ajuns la aeroport. Ce faci, pleci

sau nu?– Da, sigur, r`spunse ea, mirat` de schimbarea lui

de atitudine. – Dac` nu te superi, n-o s` intru cu tine. Valiza e

destul de u[oar` [i cred c-o s` te descurci singur`.– Da, e foarte bine a[a. Îl s`rut` pe obraz.– Mult noroc, Dirk!– {i ]ie, Jenny. La revedere!În aeroport avu parte de o mare dezam`gire –

singurul avion pleca la ora patru a dup`-amiezii, ceeace însemna c` avea de a[teptat cinci ore. Resemnat`,î[i cump`r` bilet [i-[i petrecu urm`toarea jum`tate deor` plimbându-se prin magazine.

155

La un moment dat, îl v`zu pe Logan îndreptându-se

spre ea cu pa[i mari.

– N-a durat mult [i ]i-ai luat t`lp`[i]a, nu-i a[a?

– N-am fost îndeajuns de rapid`, dac` m-ai prins

din urm`!

– Sheila a trimis pe cineva s` m` cheme acas`. La

pu]in timp dup` ce am ajuns, m-a sunat Dirk [i mi-a

îndrugat vrute [i nevrute, cum c` Sheila [i cu mine

am fi logodi]i. Vrei s`-mi explici [i mie? \ntreb`

Logan, f`când eforturi evidente s`-[i p`streze

cump`tul.

– S`-]i explic?! Dumnezeule mare, ce e de explicat?

E adev`rat c` înc` nu i-ai dat inelul, sau cel pu]in nu

l-am v`zut pe degetul ei azi-diminea]`, dar [tiu c` o s`

te însori cu Sheila!

El o cercet` câteva clipe, f`r` s` spun` nimic.

– Nu m` însor cu ea.

Scoase din buzunar cutiu]a de bijuterii [i i-o

înmân`.

Fu rândul lui Jennifer s` fie uimit`. Deschise cutia

[i v`zu piatra mic` de jad, înconjurat` de diamante.

Mâinile începur` s`-i tremure [i-i d`du cutia înapoi.

156

– Nu în]eleg...– E foarte simplu, Jenny Glenn. Sheila o s` se

m`rite cu Dirk. Nici m`car o clip` n-a existatposibilitatea s` se m`rite cu altcineva!

– Dar l-am auzit pe bijutier... a spus c` este un inelde logodn`.

– A[a e. Jennifer î[i acoperi gura cu mâna, ca [i cum i-ar fi

fost team` s` nu pun` în cuvinte ideea nebuneasc` ce-iap`ruse în minte.

– Ieri, discu]ia dintre Sheila [i Dirk... A spus c` aprimit vestea foarte bine, insist` ea.

– Da, era vorba despre faptul c` Sheila o s`continue s` conduc` motelul, cel pu]in pân` când seîmbun`t`]e[te situa]ia financiar`. Nu m` întrebipentru cine e inelul?

– E jad, spuse ea, luându-l din cutie. – Da, ca [i colierul. De Cr`ciun ]i-am spus c` e

imita]ie numai ca s`-l prime[ti. Adev`rul e c` e veritabil.Este aceea[i piatr` ca în acest inel de logodn`!

– Logan, pentru cine e inelul?– Toate miresele din familia Taylor poart` inele de

jad. M` mir c` nu l-ai v`zut pe al mamei! Pân` laCr`ciun, mama a crezut c` acel colier de jad estecadoul meu pentru Sheila. Uite!

157

Îi atrase aten]ia asupra interiorului inelului.– Am gravat ceva – Te iubesc. – Adic`... \mi ceri s` fiu so]ia ta? Logan, s` nu

glume[ti cu a[a ceva!– Î]i cer s` recuno[ti c` m` iube[ti, spuse el cu

sinceritate, mângâind-o pe obraz. Vreau s` te audspunând-o!

– Te iubesc, Logan! Te iubesc atât de mult...El o lu` în bra]e, zâmbind fericit. – Ce s-a întâmplat noaptea trecut`? Într-o clip`,

erai în bra]ele mele [i m` s`rutai, iar în secundaurm`toare, m` zgâriai ca o pisic` s`lbatic`.

– Am crezut...Jennifer î[i ascunse fa]a la pieptul lui. – Am crezut c` e vorba de o simpl` dorin]` fizic`.

Ai spus c` m` dore[ti!– Prostu]o! Te doresc, pentru c` te iubesc! Pentru

c` m-am îndr`gostit de tine din clipa în care ai coborâtdin avion [i mi-ai intrat în suflet. Dar ai ridicat un zidatât de înalt, încât am crezut c` n-o s` reu[esc s`-ldobor. Dar a meritat, iubita mea! A meritat tot chinulca s` ajung s` te ]in a[a, \n bra]ele mele!

Ea î[i ridic` privirea [i-i zâmbi.

158

– Am fost o fraier`, nu-i a[a? La început am crezutc` e[ti un afemeiat, dup` care eram convins` c` e[tiîndr`gostit de Sheila.

– În via]a mea nu exi[ti decât tu, scumpa meaJenny Glenn! Cât de curând, numele t`u va fi JennyGlenn Taylor.

– Foarte, foarte curând! Se ridic` pe vârfuri [i primi s`rutul lui fierbinte.

Sfâr[it

159

giannijollys