noțiuni generale despre mediu

8/19/2019 Noțiuni Generale Despre Mediu

1/20

CAPITOLUL 2.NOŢIUNI GENERALE DESPRE MEDIU

Mediul ne oferă apă, oxigen, hrană, energie i multe altele, care sunt necesare pentru așsatisface multe dintre nevoile noastre vitale. De aceea este de datoria noastră, a oamenilor, să protejăm mediul, dar să-l i exploatăm într-un mod rezonabil, deoarece sunt în joc sănătatea şișchiar supravieuirea noastră pe această planetă. !ncă de la începutul anilor "#$% &uropa s-aangajat ia măsuri în vederea respectării mediului' protecia calităii aerului şi a apei, conservarearesurselor şi a biodiversităii, gestionarea deşeurilor şi controlul activităilor care au un impactnegativ asupra mediului. (cestea sunt doar c)teva dintre domeniile de aciune ale *niunii&uropene, at)t la nivelul +tatelor Membre, c)t şi la nivel internaional. olitica europeană îndomeniul mediului, bazată pe articolul "$ din ratatul de instituire a /omunităii &uropene este

menită să asigure dezvoltarea durabilă a modelului social european. Mediul reprezintă oresponsabilitate pe care trebuie să ne-o asumăm în comun. e fondul deteriorării ecologiceavansate din ultimul deceniu, gradul de implicare şi de responsabilitate a actorilor internaionali acrescut. !n dreptul italian, prima definiie a mediului, dată în mod formal de 0egea nr.1#2"#34, a provocat o amplă dezbatere în doctrina juridică. entru a interpreta c)t mai exact coninutulnoiunii de mediu, /urtea /onstituională 5prin Decizia nr.6"% din 63 mai "#3$7 a declarat căexistă o tendină a legiuitorului de a parveni la o concepie unitară care cuprinde toate resurselenaturale şi culturale, preciz)nd' 8 Mediul înseamnă conservarea, gestionarea raţională şiameliorarea condiţiilor mediului natural (aer, apă, sol şi toate celelalte componente), existenţa

şi conservarea patrimoniului genetic terestru şi acvatic, a tuturor speciilor vegetale şi animale

care vieţuiesc în mediu în stare naturală şi, în fine, fiinţa umană cu toate manifestările sale”.Dar decizia /urii /onstituionale 9taliene, cea mai cunoscută în materie 5din 1% decembrie "#3$7şi care dă o definiie juridică mult mai precisă, în care se regăsesc şi ecourile doctrinei, afirmă'“Mediul este considerat ca un bun imaterial unitar cu diferitele sale componente, fiecare dintre

ele putnd constitui, separat, un obiect de protecţie! dar toate, în ansamblul lor, constituie o

unitate”. /urtea explică în continuare că mediul este protejat, deoarece este o condiie caredefineşte calitatea vieii, el constituind habitatul natural în care omul trăieşte şi activează, fiindabsolut necesar colectivităii.

(ceastă idee este susinută şi de doctrina belgiană care caută să definească mediul ca pe o

constatare elementară, avnd în vedere că fiecare specie vie " fie că este vegetală, animală sauumană " are nevoie de condiţii naturale fundamentale care să"i garante#e existenţa şi

de#voltarea. &ste, deci, mediul fizic sau biologic - mediul înconjurător - în care poate găsicondiiile necesare.

: altă definiie juridică a mediului o oferă /onvenia privind răspunderea civilă pentru prejudiciile cauzate de activităi periculoase pentru mediu, redactată de /onsiliul &uropei şi


2/20

deschisă spre semnare la 0ugano la 6" iunie "##1 şi care, în cadrul definiiilor cuprinse de art.6la punctul "% menionează'

“Mediul cuprinde$

" resursele naturale abiotice şi biotice, cum sunt aerul, apa, solul, fauna şi flora, precum şi interacţiunile între aceşti factori!

" bunurile care compun moştenirea culturală!

" aspectele caracteristice ale peisa%ului”.

(ceastă definiie, care se impune cu foră juridică părilor semnatare ale /onveniei este,în opinia specialiştilor, rezultatul dezbaterilor dintre filosofi, economişti, ecologişti şi jurişti,fiind una dintre cele mai elaborate şi complete.

reocuparea pentru mediu a apărut, pe agenda europeană, la începutul anilor "#$%.olitica de mediu a *niunii &uropene a fost creată prin &ratatul 'omunităţii uropene şi are cascop asigurarea sustenabilităii măsurilor de protecie a mediului.

rin &ratatul de la Maastrict * cea mai profundă schimbare a tratatelor de la înfiin areaț/omunită ii &uropene -ț 5semnat la $ februarie "##6, dar intră în vigoare doar la " noiembrie"##1 7, protecia mediului devine o prioritate cheie a *niunii &uropene, unde este semnalatănecesitatea integrării şi implementării politicii de mediu în cadrul unor politici sectoriale precumagricultura, energia, industria, transportul. rincipalul pilon al politicii de mediu este conceptulde de#voltare durabilă, care constituie o politică transversală ce înglobează toate celelalte politicicomunitare, subliniind nevoia de a integra cerinele de protecie a mediului în definirea şiimplementarea tuturor politicilor europene.

&ste recunoscută pe plan internaional determinarea *niunii &uropene în ceea ce priveştemăsurile de protejare a mediului şi promovarea dezvoltării durabile la nivel mondial. /onceptulde dezvoltare durabilă presupune implementarea unor mecanisme şi politici, care să permită at)tdezvoltarea economică, c)t şi conservarea stării mediului, totodată, surprinz)nd at)t creştereagradului de responsabilitate, c)t şi creşterea eficienei economice în sensul minimizării costurilor de reducere a daunelor suferite de mediu datorită consumului uman. De altfel, ecologi tiișconsideră că natura stabile te limite imuabile în calea progresului uman, dar cre tereaș șeconomică este promovată pentru'

- echilibrarea balan ei de plă i i crearea de noi locuri de muncă,ț ț ș- cre terea bunăstării materiale,ș- stabilitatea economico-socială,- întărirea capacită ii de apărare.ț

olitica *niunii &uropene în acest domeniu a evoluat treptat, de la etapa implementăriiunor măsuri minimale de protecie a mediului, la o asumare sporită a problemelor de mediu prin


3/20

soluionări complexe şi specifice. (stfel, *& a devenit un promotor global al dezvoltării durabile.olitica de mediu a *niunii &uropene devine din ce în ce mai cuprinzătoare şi str)ns corelată cucelelalte politici comunitare europene.

2.1. Mediul general de nivel gloal

!n sens larg, general, prin mediu înelegem ambiana rezultată din interaciuneaansamblului de energii şi substane care influenează direct sau indirect, pozitiv sau negativ, viaaunui organism viu 5mediu eficient sau individual7. +ubstanele, ca şi energiile, fiecare prin naturaşi concentraia sa, reprezintă fore care determină schimburi în viaa organismului viu, schimbăria căror intensitate, amploare şi direcie depinde de interaciunea dintre ele, adică de mediul ; ambiana - pe care o formează împreună.

otodată, natura, concentraia, ca şi efectul fiecărei substane şi energii - parametriiambianei mediului individual - suferă schimbări în viitor, provocate de prezena şi actualitateavitală a organismului viu implicat.

0a nivel planetar funcionează mediul general de nivel planetar, ambiana rezultată deinteraciunea tuturor substanelor şi energiilor care se întrepătrund spaial şi interacionează lasuprafaa planetei noastre, în limitele orizontale şi verticale în care este răsp)ndită viaa, de caredepinde însăşi răsp)ndirea, concentraia substanei organice vii şi diversitatea sa genetică şiecologică.

Mediul, indiferent de scara de reprezentare, funcionează ca un sistem unitar, caracterizat prin integralitate, adică acea trăsătură fundamentală a sistemelor, care le permite să-şi păstrezefunciile chiar dacă, în timp, se schimbă şi îşi modifică parametrii funcionali şi structurali,datorită caracterului deschis.

se deosebesc nouă planuri de structură, din care opt naturale şi unulantropic'

a. mediul cosmic sau planul cosmic, în care sunt grupai toi factorii de mediu care provin de la alte planete.

b. mediul geofi#ic cuprinde aşa numitele fore tehnice, care îşi au originea în geosferele profundeale planetei, energii şi substane care se propagă lent sau ajung brusc la suprafaa planetei.

c. mediul geocimic care cuprinde ansamblul combinaiilor chimice, organice din învelişul external planetei.

d. mediul orografic, adică ansamblul formelor de relief terestru şi subacvatic, precum şi toatecaracteristicile acestuia.

e. mediul idrografic, cuprinde apa de pe planetă în toate cele trei stări fizice.f. mediul edafic, configurat în spaiul terestru prin prezena, răsp)ndirea, tipologia, proprietăile şi

starea solurilor sau păm)nturilor fertile.


4/20

g. mediul biocenotic, cuprinz)nd toate biocenozele terestre şi acvatice, sistemele lor 5fitocenoze sizoocenoze7, componentele acestora5 populaii de plante si animale7, care îşi formează şimodelează mediul propriu şi funcionează ca factori ai mediului general şi individual pentruîntreaga lume vie.

h. mediul biocimic, alcătuit din ansamblul substanelor eliminate în mediul geochimic de către

organismele vii, ca produşi reziduali ai metabolismului, numii şi metabolii sau ergoni.

multiplele sale posibilităi de autoîntreinere şi autoreglare.

Mediul înconjurător natural este format din elemente ale litosferei, hidrosferei, atmosfereişi biosferei. (cestea au în comun două grupuri distincte de factori'

factorii din mediul abiotic- reprezentai de multitudinea factorilor anorganici necesari traiului

vieuitoarelor. (ceştia pot fi factori de ordin fizic şi factori de ordin chimic. Din prima categoriefac parte' temperatura aerului, solului şi apei, presiunea atmosferică, presiunea apei din lacuri,mări, oceane, viteza curenilor marini, viteza v)ntului, radiaiile electromagnetice, ionizante,undele sonore şi seismice etc, iar din cea de a doua categorie amintim' compoziia în gaze aaerului, compuşi organici şi anorganici dizolvati în apele dulci şi marine, compuşii chimici prezeni în roci, subsol şi sol.

factori din mediul biotic- reprezentai de mulimea indivizilor diferitelor specii care îşi exercităinfluena asupra organismelor din propria specie , dar şi asupra organismelor din alte specii.

oi factorii din mediul abiotic, fizici şi chimici acionează asupra organismelor, asociaiîn proporii diferite, respect)nd legea minimului. rin aciunea factorilor biotici, mediul abioticse poate adapta, în timp şi între anumite limite, condiiilor impuse de biosferă. ?aza reală aaciunii factorilor biotici asupra oricărui organism o constituie geneza şi existena multiplelor relaii dintre specii 5figura 6.".7


5/20

+ig .. -nterdependenţa dintre factorii din mediul biotic, abiotic şi acţiunea antropogenă.

(ursa$ revista"informare.ro)

/a atare, ştiina mediului înconjurător sau după denumirea actuală , în sens mai larg,stiina mediului este ştiina interaciunilor complexe care se produc între sistemele componenteale am)ntului 5atmosferă, mediul acvatic, geosferă, biosferă şi antrosferă7 şi mediulînconjurător, interaciuni care pot afecta lumea vie. &vident, că ştiina mediului include pări dinmajoritatea disciplinelor 5biologie, chimie, sociologie, ecologie, etc 7, care guvernează , careinfluenează sau descriu aceste interaciuni. /a atare, ştiina mediului poate fi definită simplu, cafiind ştiina care studiază păm)ntul, aerul, apa şi viaa 5sub aspectul interaciunilor ce se stabilescîntre factori7, dar şi efectele tehnologiilor asupra acestora.

6.6.".(pa şi hidrosfera

(pa, aerul, păm)ntul şi tehnologiile se găsesc în interdependenă str)nsă aşa cum este prezentat în figura 6.6.

(pa, împreună cu aerul şi solul reprezintă factorii mediului indispensabili vieii pe păm)nt. @idrosfera conine apa ăm)ntului, apă care se află în permanentă mişcare realiz)ndcircuitul general al apei în natură.

(pa acoperă în jur de $% A din suprafaa ăm)ntului, juc)nd un rol cheie în numeroasesegmente ale antrosferei.


6/20

+ig /./. -nterrelaţiile dintre aer, apă şi mediul încon%urător, una cu cealaltă şi cu sistemele vii,

ca şi ale acestora cu tenologiile(antrosfera)

este #$ A din apa ăm)ntului este reprezentată de oceane, iar din rest o bună parte este prezentă sub formă de gheaă.

Din această cauză numai un procent mic din totalul apei de pe ăm)nt este implicat în procesele terestre, atmosferice si biologice.

&xcluz)nd apa mărilor, circulaia apei în mediu 5figura 6.17 se produce datorită evaporării

sale şi atraciei gravitaionale ceea ce implică un lan de procese ce se produc în atmosferă 5înnori7, la suprafaa solului şi în subsol, respectiv în apele de suprafaă în r)uri, lacuri etc.

Datorită energiei solare apa se evaporă. Baporii din atmosferă au 31A origine oceanică şinumai "$A provin de pe uscat.

(pa evaporată se acumulează în nori după care, prin procesul de condensare revine pesuprafaa păm)ntului sub formă de precipitaii, în jur de 6A, sub formă de ploaie şi ninsoare,respective, aproximativ $4A din ea apare ca precipitaii deasupra oceanelor.

!n acest mod se realizează un transport net prin atmosferă de la ocean la uscat.&chilibrarea se realizează prin r)uri care transportă apa înapoi la mare.

Durata medie de staionare a apei în atmosferă este de "" zile.


7/20

ursa$mirceaeliade.0i1ispaces.com

+ig. /.2. 'ircuitul idrologic(cantităţile de apă repre#intă mii de miliarde litri3#i )

( ursa$mirceaeliade.0i1ispaces.com)

Din magma lichidă aflată la ad)ncimi mari se degajă vapori de apă, care au un traseuascensional spre zonele de la suprafaa scoarei terestre, acolo unde temperaturile sunt mai

scăzute, determinnd astfel condensarea acestora. Baporii dizolvă din sărurile minerale care segăsesc din rocile traversate determin)nd formarea apelor minerale.+tudiile arată că durata circuitului natural este, pentru apa lichidă de # zile, pentru apa

care devine gheaă este de mii de ani, iar pentru apa subterană este de zeci de mii de ani 5duratacircuitului natural7.

!n paralel cu circuitul natural al apei şi asociata acestuia este circuitul artificial al apei,care este determinat de nevoile de apă ale societăii umane> este un circuit complex ce serealizează prin construcii hidrotehnice de captare a apei din lacuri, r)uri sau ape subterane, prininstalaii de tratare şi epurare, de transport, de deversare a apelor tratate în emisar.

6.6.6.(erul şi atmosfera

(tmosfera este pătura protectoare subire de la suprafaa ăm)ntului care asigură viaa şio protejează faă de elementele ostile din afara spaiului terestru absorbind energia şi radiaiileultraviolete periculoase ale +oarelui moder)nd temperatura ăm)ntului.


8/20

(tmosfera este învelişul gazos al ăm)ntului este sursa de dioxid de carbon pentrufotosinteză şi de oxigen pentru respiraie.

De asemenea, asigură azotul elementar pentru bacteriile fixatoare de azot, respectiv, plantele industriale producătoare de amoniu, folosite pentru a produce azot legat, componentesenial al moleculelor vieii.

/onsiderăm că este absolut necesar să reamintim c)teva notiuni, privind compoziia,densitatea şi masa atmosferei.

Co#"o(i)ia a$#o*+erei.

(erul atmosferic reprezintă un amestec de mai multe gaze, printre care cele maiimportante fiind azotul, oxigenul, argonul. e l)ngă acestea mai intră 5în cantităi mici7 şihidrogenul, heliul, xenonul şi criptonul.

De asemenea, trebuie amintit că substanele radioactive din scoara terestră degajă înatmosferă emanaiile lor. !n straturile inferioare ale atmosferei, din apropierea ăm)ntului, se află

în cantităi foarte variabile şi /:6.(erul uscat, la nivelul mării, are următoarea compoziie 5tabelul 6."7'

&abelul /.

'ompo#iţia aerului uscat la nivelul mării

Ga(ulMa*a

#olar',-

Pre*iunea

"ar)ial' ,N/#2

Nr. de #ole!ule

din$r0un !#,!#

Pro"or)ia %n

volu#,

(er uscat 63,# ",%"1C"% 6,$C"%"#

E6 63 $,#%C"% 6,""C"%"# $3,%33:6 16 6,""#C"% ,4C"%"3 6%,##

(r 1#,# #,C"%6

6,C"%"$

%,#1%/:6 1%,44 3,"C"%" %,%1%@6 6 "%,44 6,$C"%" ",%C"%-

Ee 6%,6 ","##4 1,6C"%" ",3C"%-1

@e %,1## ","C"%" ,6C"%-

rin compoziia sa, atmosfera direcionează existena vieii pe erra. (ceastă compoziierăm)ne constantă p)nă la înălimi de cel puin "%%Fm, datorită curenilor atmosferici descendenişi ascendeni care o uniformizează. 0a înălimi mai mari, diferena dintre masele molare alegazelor din atmosferă duce la stratificarea atmosferei, gazele mai grele aşez)ndu-se în straturile

inferioare, formate mai ales din azot şi oxigen./ompoziia aerului nu este aceeaşi, dacă se ine seama că, într-o atmosferă rarefiată se produce 5sub aciunea radiaiei solare ultraviolete7, disocierea :6 şi E6, adică moleculele lor sedescompun, la absorbia unei cuante de energie radiantă, în atomi':6 G hv H6: E6 G hv H6E.


9/20

!n afara gazelor indicate, straturile inferioare ale atmosferei au un volum de p)nă la "Ade vapori de apă. De asemenea, există un strat de ozon, la aproximativ 1%-4%Fm, care seformează sub aciunea radiaiei solare ultraviolete 5:6G:H:17.

Den*i$a$ea a$#o*+erei

Densitatea aerului rezultă din raportul dintre masă şi volum 5ca în cazul oricărui corpmaterial7. entru aerul uscat ea poate fi calculată cu ajutorul ecuaiei gazelor ideale 5IlapeJron-Mendeleev7' P∙V = R ∙T

unde ; presiuneaB ; volumul

K ; constanta universala a gazelor 5 R= P

0∙V

0

273 7

; temperatura absolutăDacă se are în vedere că volumul specific este o mărime inversă a densităii 5BL"27,

ecuaia stării gazelor ideale poate fi scrisă sub forma' P

ρ= RT unde ρ=

P

RT

/alculată pentru presiunea atmosferică medie de la nivelul mării 5"%"1,6mb7 şitemperatura de %N/, densitatea aerului uscat este L%,%%"6#1g2cm1 sau L",6#1Fg2m1.

!n realitate, aerul atmosferic conine totdeauna cantităi mai mari sau mai mici de vaporide apă, a căror densitate reprezintă %,466 din densitatea aerului uscat5vap2uscL%,4667.

/a atare, densitatea aerului umed este mai redusă dec)t cea a aerului uscat, diferenelescăz)nd p)nă la anularea totală, pe măsura descreşterii temperaturii şi implicit a capacităii deînmagazinare a vaporilor de apă.

!nsuşirea densităii aerului este foarte importantă şi pentru că, de relaiile ei cutemperatura, presiunea şi umezeala, depind o serie întreagă de procese termodinamice, careinfluenează hotăr)tor stabilitatea sau instabilitatea vremii.

!nălimea atmosferei nu poate fi stabilită cu precizie deoarece densitatea ei scade progresiv cu altitudinea, astfel că nu există o limită netă între atmosferă şi spaiul interplanetar.

Ma*a a$#o*+erei

/alculată la scara întregii planete masa atmosferei este de ,63#C"%"tone. Dar, pentru căîn calculele respective nu s-a inut cont de volumul de aer dislocuit de relieful terestru situatdeasupra nivelului general al oceanului planetar, valoarea obinută trebuie redusă cu 6,$6A>aşadar, masa reală a atmosferei ăm)ntului este de ,"$C"%"tone. &a reprezintă o milionime dinmasa ăm)ntului care totalizează ,#3C"%6$tone.


10/20

e verticală se constată o descreştere a masei atmosferice determinată de scăderea presiunii şi densităii aerului. (stfel, la nivelul mării masa unui m1 de aer este de ",6#1Fg, la"6Fm înălime de 1"#g, la 6Fm înălime de 1g, iar la %Fm înălime de doar g.

Drept consecină, %A din masa atmosferei se găseşte p)nă la Fm înălime, $A p)nă la"%Fm înălime, #A p)nă la 6%Fm înălime şi ##A p)nă la 14Fm înălime.

ractic, întreaga masă a atmosferei este cuprinsă între scoara terestră şi înălimea de "%%Fm.S$ru!$ura ver$i!al' a a$#o*+erei

+tructura verticală a atmosferei poate fi pusă în evidenă cu ajutorul unor parametricaracteristici, cum sunt' temperatura aerului, compoziia chimică a aerului.

!n raport cu modul în care temperatura aerului variază cu altitudinea, atmosfera estedivizată în mai multe regiuni sau straturi sferice, concentrice, de aer numite *+ere. (stfel sedeosebesc, pe verticală, straturi principale separate între ele prin straturi de tranziie.

Denumirea straturilor şi altitudinea la care se găseşte fiecare dintre ele apar în tabelul 6.6'&abelul /./

traturile atmosferei

Denu#irea *+ereiAl$i$udinea %n !are *e

e3$inde ,4#

Denu#irea *$ra$ului

de $ran(i)ie !e ur#ea('

roposfera %-""5"$7 ropopauza+tratopauzaMezopauzaermopauza

+tratosfera ""-%Mezosfera %-3%ermosfera 3%-3%%&xosfera O3%%

!n figura 6.. este prezentată, schematic, structura pe verticală a atmosferei.


11/20

+ig. /.4."tructura pe verticală a atmosferei

roposfera 5 strat ce se întinde de la suprafaa ăm)ntului p)nă la altitudinea 5în medie7de ""Fm 5"$Fm7.

Denumirea provine de la cuvintele greceşti Ptropos= 5rotaie7 şi Psphaira=5sferă7. !ntraducere liberă înseamnă *+er' de ro$a)ie, sau *+er' de *!6i#.

!n troposferă temperatura aerului scade cu creşterea altitudinii. +căderea estecaracterizată printr-un gradient vertical de temperatura cuprins între -$N/2Fm.

0a limita superioară a troposferei, temperatura medie a aerului este de cca. -%N/. întroposferă este cuprinsă aproximativ 3%A din masa totală a aerului, aproape în întregime vaporiide apă din atmosferă, precipitaiile şi formaiunile noroase.

resiunea scade neuniform cu altitudinea, fiind egală cu Q din valoarea de la suprafaaăm)ntului la altitudinea de Fm şi cu R la "%Fm altitudine.

!n troposferă sunt condiii fizice care favorizează' transformarea energiei termice 5ca origine fiind energia solară7 în energie cinetică a maselor de

aer> producerea unor mişcări verticale puternice>

amestecarea aerului în urma mişcărilor turbulente.+tratul de tranziie care urmează, tropopauza, are o grosime de "-6Fm.Denumirea vine din limba greacă Ptropos=5rotaie7 şi Ppausa=5a înceta, a termina7 LO

sf)rşitul troposferei.0imita superioară a troposferei 5deci înălimea la care se află tropopauza7 depinde de

anotimp şi de poziia geografică a locului> are valori cuprinse între $-"$Fm.


12/20

&ste mai mare vara dec)t iarna, iar pentru acelaşi anotimp este mai mare în regiunileecuatoriale, dec)t în cele polare.

+tratosfera 5 se întinde deasupra tropopauzei, p)nă la altitudinea de cca. %Fm.Denumirea vine de la cuvintele din limba greacă Pstratus=5stratificat7 şi Psphaira=5sferă7

LO sferă stratificată.

!n partea inferioară, p)nă la 6Fm, temperatura aerului nu variază cu înălimea, dar peste6Fm altitudine, temperatura aerului începe să crească p)nă la limita superioară a stratosferei,unde temperatura medie este de %N/. /reşterea temperaturii aerului în stratosferă estedeterminată de procesul de absorbie a radiaiilor *B şi infraroşii 59K7 din spectrul radiaieisolare. (bsorbia este făcută de :1 stratosferic, care este localizat într-un strat subire 5relativ7 dinstratosferă, cuprins între 1%-4%Fm> se cunoaşte sub denumirea de o(ono*+er' sau *$ra$ de o(on.

(lte caracteristici ale stratosferei' vaporii de apă se află în cantităi mici,

la 66-6$Fm altitudine se formează nori sidefii, alcătuii din picături de apă suprarăcită,

condiiile fizice nu favorizează dezvoltarea mişcărilor verticale ale aerului şi a turbulenelor, presiunea aerului scade, iar la limita superioară atinge valori de cca. "mb 5" milibar7.

roposfera şi +tratosfera cuprind împreună cca. ##,##A din masa totală a aeruluiatmosferic.

+tratul de tranziie 5pătura izotermă de tranziie7 ce urmează între %-Fm se numeştestratopauză.

Mezopauza 5 se extinde între -3% Fm. Denumirea provine din limba greacăPmesos=5mediu7 şi Psphaira=5sferă7 LO sferă mijlocie.

(re următoarele caracteristici' temperatura aerului scade cu altitudinea astfel înc)t la limita superioară atinge valori de cca.

-$%N/ densitatea aerului este scăzută

presiunea atmosferică la limita superioară este de "%%%%% de ori mai mică dec)t la suprafaa

ăm)ntului./ondiiile fizice favorizează'

dezvoltarea unor mişcări turbulente intense ale aerului

amestecarea sa pe verticală

vaporii de apă se află în cantităi mici, uneori se observă nori argintii, formai din cristale de

gheaă.

+tratul de tranziie izoterm ; mezopauza 5 este cuprins între 3%-3Fm şi reprezintăregiunea care marchează o modificare esenială a proprietăilor fizice ale atmosferei.

ermosfera 5 se extinde deasupra mezopauzei p)nă la cca. 3%%Fm.Denumirea provine din limba greacă Pthermos=5cald7 şi Psphaira=5sferă7 LO sferă caldă.(re următoarele caracteristici'

emperatura aerului creşte cu creşterea altitudinii în partea inferioară a stratului p)nă ce atinge

valori ridicate, apoi răm)ne constantă.


13/20

0a altitudini mai mari de %%Fm, temperatura poate avea valori cuprinse între %%N/ şi 6%%%N/

5depinde de activitatea solară şi de latitudinea geografică7. &xplicaia fenomenului se datoreazăfenomenului de absorbie a radiaiilor de lungime de undă mică emise de +oare. !n a doua jumătate a termosferei se produce o scădere a temperaturii aerului.

&xosfera 5 este stratul cvasi-izoterm ce se află deasupra termosferei 5peste 3%%Fm7.Denumirea provine din limba greacă Pexo= 5exterior7 şi Psphaira= 5sferă7 LO sferă

exterioară.(re următoarele caracteristici'

la altitudini mai mari de "%%%Fm are loc disiparea atomilor sau moleculelor gazelor componente

în spaiul cosmic, acest strat numindu-se şi sfera de disipaie. limita superioară este aproximativ 1%%%Fm, după date furnizate de sateliii artificiali ai

ăm)ntului./ercetări recente 5Ban (llen7 au pus în evidenă existena straturilor de particule legate de

ăm)nt, chiar şi la înălimea de "%%%%%Fm, se consideră că dincolo de exosferă ar exista altă

zonă numită #agne$o*+era 5regiunea din atmosferă în care v)ntul solar interacionează cuc)mpul magnetic al ăm)ntului7.

+e meniona în cercetările respective că, distribuia pe verticală a straturilor atmosfericedepinde şi de compoziia chimică a aerului. (stfel au fost delimitate două regiuni'

"7 O#o*+era ; strat ce se extinde pe verticală de la suprafaa ăm)ntului p)nă la cca. 3%Fmaltitudine. (ici, compoziia chimică a aerului şi masa moleculară a aerului răm)n constante> deasemenea predomină procesele de amestecare prin mişcare turbulentă a atmosferei.

67 7e$ero*+era 5 partea atmosferei de deasupra omosferei. /ompoziia chimică şi masa molecularămedie ale aerului se modifică cu altitudinea. redomină fenomenul de separare difuză a gazelor componente, iar procesul de amestecare turbulentă a aerului este neînsemnat.

0a înălimi de peste " %%% Fm 5strat cunoscut sub denumirea de Iono*+er'8 ce secaracterizează prin creşterea accentuată a temperaturii datorită degajărilor de căldură cauzate de procese de ionizare7, compoziia aerului înregistrează diferene mari comparativ cu zonele dinapropierea scoarei terestre. (stfel, oxigenul atomic, particulă predominantă la începutultermosferei este înlocuit la înălimi mai mari cu heliu şi în cele din urmă cu hidrogen atomic.

9onizarea atomilor şi moleculelor în ionosferă se datorează razelor S şi *B emise de+oare.

rin contrast cu modificările de temperatură ce se produc în atmosferă, presiuneaatmosferică descreşte aproape regulat cu creşterea altitudinii. resiunea scade mult mai rapid la

altitudine joasă dec)t la înălime mare.&xplicaia pentru această caracteristică a atmosferei o constituie compresibilitateaacesteia. /a urmare, presiunea scade de la o valoare medie de $4% mm @g la nivelul mării lavaloarea 6,1 x "%-1 mm @g la "%% Fm şi la numai ",% x "%-4 mm @g la 6%% Fm.


14/20

6.6.1.ăm)ntul

Teosfera constă din masa solidă a ăm)ntului inclusiv solul care este suportul 8ce asigurăviaa= pentru regnul vegetal. Miezul interior al geosferei sau nucleul păm)ntului bogat în fier,este acoperit de o întreagă serie de alte miezuri, mantale finalizate prin scoara terestră foarte

subire 5-% Fm7 prin comparaie cu diametrul ăm)ntului.!n marea majoritate scoara păm)ntului este formată din roci 5mase solide de minerale pure sau agregate de două sau mai multe minerale7.

entru scoara terestră procentele de masă ale elementelor poartă numele de Clar4 5"Amasă L " clarF7.

+fera de fier cu raza de 1$% Fm din centrul păm)ntului constituie nu!leul.!n interiorul acestuia se află nucleul interior 5fier solid7, o sferă solidă cu raza de " 6$%

Fm, cu temperatura de 4 4%% U " %%% I la o presiune de 1,1 Mbari. 5ucleul exterior 5fier lichid7 are o grosime de 6 6%% Fm, temperatura 1 3%% I, la o

presiune de ",4 Mbari.

Mantaua terestră înconjoară nucleul şi are o grosime de aproximativ 6 #%% Fm 5" #%% Fmmantaua inferioară, 4%% Fm zona de tranziie, %% Fm grosime mantaua superioară7. Mantauaeste ceva mai groasă sub continente şi mai subire sub oceane. 0imita ei superioară se situează în jur de "% Fm sub fundul oceanelor respectiv la 4% Fm de la suprafaa continentelor.

Mantaua este formată în cea mai mare parte din silicai de magneziu şi de fier şi se află înstare topită. Mantaua superioară este sursa materiei topite din erupiile vulcanice.

+coara păm)ntului este o crustă solidă care are grosime medie de % Fm, mai subire suboceane şi mări, mai groasă în zona uscatului. Dacă mantaua terestră predomină silicaii demagneziu, în scoara terestră sunt prezente o multitudine de elemente'

bazalturile pirogenetice ce conin în principal :, +i, (l,


15/20

/)nd materia organică este încorporată astfel în interiorul învelişului alterat, începeformarea solurilor. +olul este format din particule de forme şi dimensiuni variabile 5faza solidă asolului7 numite grunji sau granule. +paiile rămase libere între granulele de sol formează poriisolului.

Bolumul total al porilor constituie porozitatea. /ele două componente caracteristice,

granulometria şi porozitatea, influenează marea majoritate a proprietăilor fizice, chimice şi biologice ale solului.

(naliz)nd raportul dintre cei patru constitueni de bază ai oricărui sol aceştia reprezintă'6 A apă, 6A aer, A substane minerale, A substane organice.

(ceşti componeni nu sunt prezentai ca şi componente separate ci se întrepătrund, seinfluenează reciproc, asigur)nd mediul natural de creştere şi dezvoltare a plantelor. !n sol serein şi se acumulează ca într-un rezervor elementele nutritive 5mai ales sub formă de humus7care sunt apoi puse treptat la dispoziia plantelor.

(v)nd o compoziie chimică complexă şi o structură poroasă, solul poate fi străbătut uşor

de rădăcinile plantelor, reine în el apa şi aerul, componente necesare desfăşurării proceselor biochimice' asimilaie-dezasimilaie, sinteză-descompunere, înmagazinare şi eliberare deenergie.

6.6..Biaa2?iosfera. (ntrosfera şi tehnologia

oate entităile aparin)nd lumii vii de pe ăm)nt alcătuiesc biosfera. :rganismele vii şi aspectele care se referă direct la influena mediului înconjurător asupra

acestora alcătuiesc mediul biotic iar celelalte poriuni ale mediului sunt abiotice 5mediulanorganic plus clima etc.7

?iologia este ştiina vieii în timp ce biochimia studiază reaciile chimice complexe ce se produc în organismele vii.

&fectul poluanilor şi al chimicalelor potenial periculoase, asupra organismelor viireprezintă pări importante ale chimiei mediului. Din păcate majoritatea acestora au implicaii profunde asupra căilor metabolice proprii speciilor de mediu. +tudiul acestor fenomeneconstituie baza biochimiei mediului.

/)nd toxicele precursorilor metabolici 5protoxice7 pătrund în organismele vii ele potsuferi o serie de transformări prin care ele fie că sunt transformate în produşi mai toxici, fie sunttransformate în produşi nepericuloşi 5detoxifiere7.

entru a le sublinia importana a fost introdus termenul de compuşi xenobiotici pentru

acei compuşi care, în mod normal sunt corpuri străine pentru organismele vii sub aspect chimic,şi care prin transformare conduc la produşi ce pot fi eliminai din organism.: importană specială o are metabolismul xenobiotic intermediar ce constă în formarea

unor specii chimice de tranziie diferite, at)t de cele ingerate, c)t şi de cele eliminate. (cestespecii pot avea efecte toxice semnificative. !n general, compuşii xenobiotici imită pe cei care înmod normal constituie în organisme substratul endogen pentru procesele enzimatice. +unt posibile şi transformări neenzimatice ale compuşilor xenobiotici.


16/20

(ntrosfera şi tehnologia

6ntrosfera poate fi definită ca acea parte a mediului înconjurător creată şi modificată decătre oameni şi folosită pentru activităile lor. Eoiunea 8tenologie= include toate căile prin care

umanitatea îşi produce cele necesare folosind materiale şi energie.Dacă ştiina este preocupată de descoperire, explicarea şi dezvoltarea teoriilor aparin)ndinterrelaiilor fenomenelor naturale ce privesc energia, materia, timpul şi spaiul, bazate pecunoştinele fundamentale ale ştiinei, ingineria elaborează planuri şi mijloace care să asigurerealizarea practică a obiectivelor.

:menirea foloseşte diversele tehnologii pentru a-şi asigrua hrana, îmbrăcămintea,adăpostul şi bunurile necesare vieii.

rin activitatea sa continuă, av)nd drept scop îmbunătăirea condiiilor sale de viaă, omulrealizează poluarea artificială a mediului înconjurător. +ursele antropice de contaminare alesolului, p)nzei freatice ca şi r)urilor, atmosferei sunt'

surse primare, de exemplu fertilizarea solului în agricultură, emisiile uzinale de gaze,emisiile auto>

surse secundare, prin care agentul poluant ajunge în păm)nt5ex. apă uzată rezultată7 ca

urmare a unei activităi desfăşurate în vecinătate7.+ursele poluante sunt reprezentate de principalele domenii ale activităii umane'

industria, agricultura, transporturile.9ntervenia omului asupra mediului înconjurător constă în principal în următoarele'

introduce în aer, apă, sol produse rezultate în urma activităii umane, ca de exemplu deşeurile

alimentare sau de altă natură, ca diverse substane chimice, îngrăşăminte chimice şi naturale,

substane generate prin arderi etc. De notat că nici îngrăşămintele naturale nu pot fi folosite fărălimite deoarece substanele cu azot prezente în diferitele forme tipizate de îngrăşăminte sunttransformate în final în nitrii şi nitrai care pătrund în apele freatice şi deci poluează sursele deapă potabilă.

defrişarea pădurilor în vederea asigurării de suprafee tot mai mari pentru culturile agricole> prin

aceasta este afectat habitatul unor animale, dezvoltarea unei anumite vegetaii capabilă săabsoarbă poluanii din atmsoferă. De asemenea, se produc modificări ale climei. rin tăierea pădurilor în scopul amintit se înlocuieşte de fapt un ecosistem deosebit de diversificat şi dinaceastă cauză foarte stabil, cu un alt ecosistem, terenul agricol, ecosistem ce conine un număr redus de plante şi animale, ecosistem foarte labil. Mai grav este faptul că se taie pădurile

tropicale, cele mai importante at)t din punct de vedere al convertirii dioxidului de carbon înoxigen c)t şi al reglării climei.

bararea r)urilor, modificarea cursurilor de apă, cu afectarea peştilor şi a unor specii de animale

terestre. mineritul respectiv aducerea la suprafaa ăm)ntului a unor minereuri care după prelucrare lasă

depozite imense de steril respectiv contaminează solul, apele şi aerul de la suprafaă cu elementetoxice ca Vn, b, /d, cu substane radioactive. Dezvoltarea mineritului a condus odată cu


17/20

realizarea de galerii la o serie de surpări, incizii în teren, la muni de steril. otodată s-au înmulitsolurile af)nate care au un cu totul alt regim de infiltrare al apei de ploaie dec)t cel natural.

transformarea enegiei chimice 5prin numeroase arderi7 în căldură, cu afectarea bilanului termic

al păm)ntului, însoite de obicei cu emanaii de gaze în aer./aracteristică poluării artificiale este interferena dintre efectele sale şi fenomenele

naturale cu consecine asupra mediului înconjurător 5de exemplu, ploile acide7, respectivdegradarea calităilor factorilor de mediu. (ceasta, în mod implicit afectează sănătatea oamenilor ca de exemplu, poluarea apelor cu unele produse chimice duce la distrugerea peştilor şi deci ladistrugerea unei surse de hrană pentru om. e de altă parte, sunt posibile intoxicaii în caz deconsum a peştilor ce au acumulat substane toxice chimice.

Deci, pe l)ngă circulaia, repartiia şi dispersia poluanilor în mediu, se poate produce şi oconcentrare biologică a acestora.

(stfel, de exemplu, de la cantităi reduse de pesticide existente în aer, sol sau apă se poateajunge la concentraii tot mai mari de la o treaptă la alta a lanului trofic. Keamintim că lanul

trofic alimentar este un ansamblu de organisme care asigură transportul material într-un ciclu bio-geo-chimic. &l are trei verigi' producătorii 5plantele verzi7, ce consumatorii ierbivori şicarnivori, descompunătorii 5microorganismele care asigură mineralizarea deşeurilor organice7.

2.. Sudivi(iunile de #ediu8 $i"uri de #ediu

0a nivel macro, mezo sau microscală, sunt teritorii în care mediul, diferit şi dependent decel global, devine tot mai omogen pe măsură ce scara de reprezentare se diminuează.

e latitudine, într-o oarecare concordană cu zonele climatice, se difereniază, funcie dedistribuia principalilor factori de macroclimă 5căldură, lumină, precipitaii7, #one de mediu,

fiecare av)nd o ofertă de mediu favorabilă unor tipuri de vegetaie. &le se succed de la ecuator,spre cei doi poli, sub forma unor teritorii întinse sau insulare, plasate la diferite altitudini' zona de mediu eremial , în general foarte cald şi uscat, favorabil doar vegetaiei ierboase,

difereniată în subzone precum stepe, preerii, semideşert, deşert. zona de mediu arboral , este caldă, dar mai bogată în precipitaii, favorabilă vegetaiei

lemnoase arborale, dar şi unei vegetaii ierboase, denumită şi zona mediului de pădure, cusubzone ca'

a pădurilor ecuatoriale a pădurilor tropicale a pădurilor musonice

a pădurilor mediteraneene a pădurilor temperate a taigalei.

zona de mediu tundral , rece şi foarte rece, umedă sau subumedă, cu soluri sărace, cu

vegetaie puină şi slab organizată sub formă de tufărişuri joase şi rare, ierburi scunde şi licheni,cu două subzone, adică subzona tundrei montane şi subzona tundrei polare.


18/20

zona de mediu polar (glaciar), a deşertului de gheaă în care temperaturile sunt veşnic

negative, cu durată redusă a insolaiei, intensitatea slabă a luminii, ca şi puternicele v)nturi polare care bat Wuasipermanent, nu permit dec)t prezena unor slabe şi rare forme de viaă.

0a nivel de me#oscală, în cadrul zonelor şi subzonelor, pe longitudine şi criteriimorfogenetice şi morfostructurale, se difereniază, datorită megareliefului şi înclinării maselor continentale şi oceanice, domenii de mediu ' atlantic, pacific, pontic, iberic, alpin, carpatin,etc.

0a aceeaşi scară, funcie de macrorelief, mezoclimă, hidrografie, circulaia curenilor deaer, în cadrul domeniilor şi a zonelor se difereniază mediul regional sau regiunile de mediu'montană, de deal, de podiş, de c)mpie, deltaică, litorală, marină. 0a nivel de microscală, înfiecare regiune se formează medii locale, difereniate datorită reliefului local, climei locale pecare acesta o modifică, reelei hidrografiei superficiale, mozaicului de soluri şi ecosisteme dindiferite segmente teritoriale ale regiunii. Eici mediul unui peisaj, deşi tinde spre omogenitate, înraport cu cel regional, nu este omogen, din cauza mezo, micro şi nanoreliefului, a solurilor diferite, a topoclimei şi ecoclimei determinată de tipul biocenozelor prezente, precum şi din

cauza modului concret de utilizare a terenurilor.!n fiecare peisaj se pot individualiza şi delimita concret, uneori mai precis, alteori nu,teritorii cu mediu relativ omogen, numite biotopuri.

Deci, biotopul este unitatea teritorială de mediu, acel fragment de spaiu terestru sauacvatic, caracterizat printr-un mediu relativ omogen, pe întreaga sa suprafaă şi în decursultimpului.

rin mediul relativ omogen înelegeam că ansamblul factorilor ecologici care seinteracionează în spaiul respectiv, variază sub aspectul concentraiei lor, în limite restr)nse, at)t pe întreaga suprafaă a biotopului, c)t şi la anumite intervale de timp.

!n interiorul unui biotop, c)nd factorii ecologici îşi modifică concentraia, datorită micro

şi nanoreliefului, schimbării proprietăilor solului, stratificării apei, în cel acvatic, distribuieispaiale şi activităii plantelor şi animalelor se pot delimita microbiotopuri. (semenea biotipurinu-şi pierd integralitatea.

&ipurile de mediu - după diferii autori şi lu)nd în consideraie anumite criterii5geografice, planul de structură care domină7 sunt'

mediul terestru 5dominat de mediul orografic si edafic7 mediul acvatic 5dominat de cel hidrologic' marin, lacustru, fluvial, etc.7.

După criterii antropice, legate de gradul de influenă umană şi modul de locuire sunt' mediul natural - neinfluenat antropic, direct sau indirect 5aproape inexistent7> mediul antropizat - artificial, modificat în diferite grade de cel natural, de prezena şi activitatea

omului> mediul urban - al marilor localităi, cu densitate mare a populaiei umane, prest)nd, în general,

activităi în industrie, sociale şi culturale 5este un mediu antropizat7> mediul rural - al întinderilor mari, ca spaiu,cu densitate redusă a populaiei care prestează

activităi agricole, silvice şi de industrie alimentară mică.

2.9. :a!$orii e!ologi!i ,de #ediu ;i legile lor de a!)iune.


19/20

+actor ecologic ; este orice substană sau energie, din orice plan de structură al mediului5deci, orice factor de mediu7, care, direct sau indirect, imediat sau după un anumit timp, produceschimbări în viaa unui organism viu şi, în acelaşi timp, suferă schimbări ale concentraiei şiefectului său, produse de acel organism viu.

9nventarul factorilor ecologiei este imens, practic infinit, din fiecare plan de structură,

decel)ndu-se numeroşi factori ecologici, difereniai între ei printr-o informaie structurală proprie. (ceasta determină structura schimbărilor pe care le produce organismul viu 5tipul deefect, aciunea specifică a factorului7, urmare a prelucrării şi modelării informaiei factorului înmemoria informaională a organismului viu.

entru a înelege de ce rezultă un număr at)t de mare de factori, dăm doar două exemple' dintre factorii cosmici, nu lumina solară, în general, este un factor ecologic, ci' durata

iluminării, intensitatea luminii, radiaiile roşii, radiaiile orange, radiaiile galbene, radiaiileverzi, radiaiile albastre, radiaiile indigo şi radiaiile violet, reprezintă fiecare un factor ecologic,deoarece au structură informaională diferită şi produc efecte specifice fiecare>

din planul edafic al structurii mediului, nu solul este un factor ecologic, ci mai muli'tipul de sol, grosimea profilului, grosimea fiecărui orizont al profilului, textura solului, structurasolului, coninutul în humus, p@-ul solului, coninutul in macro ; şi microelemente, etc., etc.>fiecare proprietate fizică, chimică, biologică. fizico-mecanică a solului reprezintă un factor ecologic.

9ndiferent că sunt substane sau energii toi factorii ecologici au caracter de fore care produc schimbări, deci energetic. /ei care acionează direct asupra organismului viu se mainumesc şi componeni, iar cei cu aciune indirectă, modificatori 5schimbă concentraia şi efectelecomponenilor7.


20/20

+ig. /.7. xprimarea grafica a legii tolerantei

/oncentraiile minime, ca şi cele maxime la care organismul îşi încetează activitatea şiviaa delimitează zona lui de tolerană în raport cu diferii factori, iar cele apropiate lor, dar îninteriorul curbei de tolerană determină, mai ales atunci c)nd se realizează pentru mai mulifactori în acelaşi timp, o stare generală rea, de pessim ecologic, în care funciile vitalediminuează grav înainte ca organismul să piară.

Balorile optime 5zona optimală7 determină Pstarea= foarte bună şi efectul maxim.0egea toleranei este de departe cea mai importantă lege a naturii şi ea are cea mai largă

aplicabilitate pentru legislaia de mediu şi activităile inginereşti în natură. &a demonstreazăcaracterul limitativ al tuturor factorilor, impus de concentraia lor, precum şi importana lor egală.

&xcepiile, care au generat cele două legi 5a minimului şi respectiv a maximului7aplicabile mai ales unor factori indispensabili vieii 5apa, nutrienii7 sau puternic toxici5radioactivitate, poluani chimici7 nu fac dec)t să o confirme cu mai multă pregnană.

0egea relativităii în aciunea factorilor ecologici stipulează caracterul relativ al pragurilor de concentraie cu diferite semnificaii, care nu sunt punctuale, ci, se încadrează, lar)ndul lor, între anumite limite5evident restr)nse7 şi, acesta din cauza interaciunii complexe şisimultane dintre factori cu efecte diferite şi uneori compensatorii, c)t şi caracterului static alacestei relaii dintre factorii ecologici şi organismele vii, în general, la nivel de specie. &ste de

fapt, altă expresie a legii interaciunii factorilor ecologici.

noțiuni generale despre mediu

Documents