NICOLE BROOKS

Secretul

doctorului

ALCRISM-94

giannijollys

Capitolul 1

Anne privi fermec`toarea [i b`trâna gar` dinKingsley disp`rând \ntr-un nor de fum. Sprijinit` detapiseria antic` a banchetei, se sim]i \nduio[at` lagândul c` se afla \ntr-unul din ultimele trenuri cuaburi din Anglia. Un vestigiu al secolului trecut... Setemuse de aceast` c`l`torie lung`, dar aceast` ultim`etap` i se p`rea foarte pl`cut`. Dac` Martin ar fi pututm`car s-o vad` \n aceast` clip`!

Locomotiva [uier` prelung, reu[ind doar s` fac` ovac` b`l]at` s` ridice o clip` capul, apoi s` continue s`pasc` lini[tit`.

Anne \ntrez`ri co[ul \nnegrit al unei mori, apoitrenul intr` \ntr-un tunel. Mirosul acru de funingine osufoc`, astfel c` \[i ]inu respira]ia pân` ce trenul ie[idin tunel. Ajunsese \ntr-o mic` gar`. Era oare dejaHaworth...?

5

giannijollys

Anne oft` u[urat` când z`ri panoul ce indica:Oackworth. Pentru prima oar` \n acea zi, recunoscufaptul c`-i este fric`. Nu regreta via]a ei pl`cut` de laLondra, nu! Dac` Martin i-ar fi propus s` plece cu el \nAfrica, n-ar fi [ov`it nici o clip`... Dar din moment ceacest lucru n-a fost posibil, cel mai logic era s`-[icontinue meseria de infirmier` pân` la \ntoarcerea lui.La urma urmei, aceste trei luni vor trece repede.

|[i aminti cât de dezam`git` fusese când logodniculei o anun]ase c` pleac` singur:

– Te-ai plictisi acolo, afirmase el. {i apoi, Africa nueste un loc atât de salubru. Cel mai bine este s` r`mâila Londra.

– Dar mi-am dat demisia de la spital pentru c`trebuia s` ne c`s`torim la sfâr[itul studiilor tale!

– Te vor primi \napoi, replicase el cu nep`sare.Infirmiere bune nu se g`sesc pe toate drumurile.

Dar Anne n-avea de gând s` se umileasc` [i s`-[icear` \napoi postul. Cu siguran]`, altcineva acceptasedeja s-o \nlocuiasc`. {i \n afar` de asta, nu dorea s` fiecomp`timit`. A[a c` optase pentru o ruptur`definitiv`. Deja, i se p`rea c` se afl` \ntr-o alt` lume.

|ntorcându-se hot`rât` cu gândul spre viitor, Anne\ncerc` s` [i-l imagineze pe noul ei patron. Agen]iacare-i oferise postul \i spusese c` doctorul RossBradley era handicapat, dar invaliditatea nu-l\mpiedica s` opereze. |[i imagin` un b`rbat \ntre dou`

6

vârste, scund, rotunjor [i binevoitor, cu fa]a zbârcit` [iochi iscoditori. O va trata cu siguran]` ca pe fiica lui,se gândi ea cu un optimism hot`rât.

Dup` ce trenul trecu de o curb`, fata z`ri numelede Haworth \nscris pe taluz. Literele care-lcompuneau erau formate din trandafiri; de altfel,\ntreaga zon` sem`na cu o flor`rie.

Coborând din vagon, \ncepu s`-l caute cu privireape b`trânul ei doctor cu ochi iscoditori. Nu-l z`ri peperon, a[a c` presupuse c` o a[tepta afar`, \n vreob`trân` ma[in` de familie. Când \ns` d`du [i tichetulfunc]ionarului \n uniform`, constat` c` doctorulBradley str`lucea prin absen]`.

F`r` \ndoial`, fusese chemat la vreo ferm` s` ajutela na[terea unui bebelu[. |n aceste col]uri \ndep`rtatede lume, probabil c` nu exista peste tot un telefon.Medicii de ]ar` se confruntau \n general cu a[a ceva.Trebuia \ns` s` aib` r`bdare.

Z`ri, de cealalt` parte a pie]ei, o cafenea mic` \nfa]a c`reia fusese a[ezat` o mas` [i dou` scaune.Hot`r\ s` z`boveasc` un pic aici. |n felul acesta, nu vapierde din vedere gara.

Femeia care se afla \n spatele tejghelei lu` imediatvaliza grea a tinerei.

– Ia loc pe teras`, draga mea, am eu grij` de valiz`.Ce-ai zice de o por]ie de tart` cu mere? Eu \ns`mi ampus-o \n cuptor azi-diminea]`.

7

– |n momentul acesta, ]in regim... \ncepu Anne.– Dar este absurd! \i t`ie vorba femeia. N-a[ zice c`

ai nevoie de a[a ceva. Când o s` fii la fel de gras` camine, da, po]i s` te gânde[ti s` mai sl`be[ti.

Bucuroas` de aceast` primire, fata se a[ez` la soare.Patroana puse \n fa]a ei o farfurie \n care trona oenorm` por]ie de pr`jitur`. Anne \[i dorea s` maisl`beasc` vreo dou` kilograme ca s` arate supl`, cutalia fin`, \n rochia ei de mireas`. Dar la urma urmei,nunta va avea loc abia peste câteva luni... A[a c`...

Dup` ce \nghi]i [i ultima firimitur`, intr` \n cafeneaca s-o \ntrebe pe patroan` dac` vinde [i ]ig`ri.

– Nu, dr`gu]`, dar ia una de-a mea.Anne \ntinse o mân` [ov`itoare spre pachet.– |ncerc s` m` las, dar...– Pff... Mai bine profit` de via]` cât e[ti tân`r`, zise

femeia disp`rând \n buc`t`rie.|ntoars` la postul ei de observa]ie, Anne se jur` s`

\nceap` cura de dezintoxicare de \ndat` ce se va fi instalatla noul ei loc de munc`. De cealalt` parte a pie]ei, garaera acum pustie. Mai sus, spre coline, casele din piatr`cenu[ie erau parc` ag`]ate de pantele \nverzite.

Un sportiv \n trening albastru cobora \n fug` pedrum. Abia avu timp s`-i remarce \nf`]i[area robust` c`acesta disp`ru \n sala de a[teptare a g`rii. Mirat`, \lv`zu apoi ie[ind [i \ndreptându-se direct spre ea. Lavederea ]ig`rii, se \ncrunt` dezaprobator.

8

– A]i v`zut cumva o doamn` cu o valiz`? \ntreb` elretr`gându-se un pas. A coborât din tren.

– Doar eu am coborât din trenul acesta, dar...– Ciudat, murmur` el. Am \ntârziat pu]in, este

adev`rat, dar credeam c` m` va a[tepta. Poate c` a luatun taxi. O s` mai \ntreb...

– Pe cine c`uta]i, de fapt? \ntreb` Anne.– Pe o infirmier`, domni[oara Melton.– Eu sunt Anne Melton.Chipul bronzat din fa]a ei se aspri. Anne se sim]i

ro[ind sub privirea lui ascu]it`.– Dar este imposibil! bomb`ni el. Agen]ia mi-a

promis c` \mi trimite o nefum`toare.– P`i... De fapt, m-am l`sat de fumat \n ziua

interviului. Dar ast`zi... Oricum, cine e[ti dumneata?\ncheie ea cu o voce mai ferm`.

– Sunt Ross Bradley, \i replic` el pe un ton agasat.De data aceasta, fu rândul Annei s` fie suspicioas`.

S`ri \n picioare, ca electrizat`.– Dar [tiam c` e[ti invalid!Ochii verzi ai interlocutorului ei scânteiar`

amuza]i.– Da, mi-am facturat osul scafoid.Când el ridic` mâna, constat` c` era \n ghips. El

continu` cu umor:– Presupun c` soacra mea trebuie s` fi fost foarte

\ngrijorat` când a scris la Londra. Trebuie s`

9

m`rturisesc c` \n primele dou` zile dup` accidentulmeu, nu eram \n stare s` m` descurc singur. Maitrebuie s` spun [i c` e[ti mult mai tân`r` decât m`a[teptam. Patricia a specificat totu[i c` dorim o persoan`mai matur`.

– Am dou`zeci [i cinci de ani... \ncepu Anne pe unton rece.

– Ceea ce \nseamn` c` e[ti foarte tân`r`, o\ntrerupse el.

– M` duc s`-mi iau valiza, zise ea repezindu-se \ncafenea.

El o urm` [i-i lu` bagajul cu mâna s`n`toas`.Proprietara cafenelei ap`ru imediat din buc`t`rie, cuun zâmbet larg pe fa]a-i rotund`.

– Cât m` bucur s` v` v`d, doctore Bradley! Ce v`mai face mâna?

– Din ce \n ce mai bine, Mary. A[ vrea s`-]i pl`tescconsuma]ia noii mele infirmiere.

Femeia o privi mirat` pe Anne.– Adev`rat? N-a[ fi crezut! Oh, nu voiam s` v`

jignesc... Nu-mi datora]i nimic, doctore.– Sunte]i foarte dr`gu]`, zâmbi Anne.Vorbele lui Mary \i treziser` \ns` aten]ia. |[i privi

blugii [ifona]i [i bluza alb`, regretând c` nu-[i pusesepe ea ceva mai elegant. |l urm` pe doctor \n timp ceacesta se \ndrepta spre micul taxi oprit \n fa]a g`rii.Acesta puse valiza \n portbagaj, refuzând orice ajutordin partea [oferului.

10

– Bra]ul meu stâng n-are nici o problem` [i,oricum, am nevoie de exerci]ii, \i explic` el.

Anne observ` pe furi[ tr`s`turile energice aledoctorului Bradley, b`rbia cu o gropi]` \n mijloc,nasul drept. {i ea, care \[i imaginase c` va avea de-aface cu un b`trân domn fermec`tor pe care ar fitrebuit s`-l ajute, chiar s`-l \ngrijeasc`... Era limpede,acest b`rbat era absolut capabil s` se ocupe de el \nsu[i.

Ma[ina veche intr` pe strada principal` dinHaworth unde se aliniau pe o singur` parte c`su]e cuferestre \nguste \ndreptate c`tre o vale \nverzit`.

– Casele par foarte vechi.Ross Bradley p`ru pl`cut surprins de interesul ei.– Cele mai multe au fost construite \n secolul XVIII [i

la \nceputul secolului XIX. Aspectul lor aproape c` nu s-amodificat de pe vremea familiei Brontë, [i mai ales, Lar`scruce de vânturi. Este o poveste atât de... romantic`.

– A[a spunea [i so]ia mea. Se bucura c` aveanumele de Catherine, ca eroina romanului.

Anne arunc` o privire spre el. Doctorul privea pefereastr`, a[a c` nu putu s`-i descifreze expresia.Folosise totu[i timpul trecut, ca [i cum so]ia lui n-armai fi locuit cu el... El p`ru s`-i ghiceasc` gândurile,pentru c` ad`ug` \ntorcându-se spre ea:

– So]ia mea a murit anul trecut.– Oh, \mi pare r`u!El o privi cu aten]ie.

11

– Agen]ia nu te-a informat?– Nu, mi-au dat foarte pu]ine informa]ii.– Este foarte bine din partea lor, pentru c` detest

tr`nc`nelile.– Pot fi calificate astfel ni[te informa]ii despre un

viitor angajator? Au fost atât de discre]i \ncât mi-amf`cut o idee total fals` despre dumneata.

– E[ti dezam`git`? \ntreb` el sec. Poate ai fi apreciatdac` veneam personal la Londra ca s` te angajez? Eusunt un om foarte ocupat, domni[oar` Melton. Defapt, soacra mea \]i va da toate explica]iile necesare.

– |mi imaginasem c` va trebui s` m` ocup de unmedic handicapat... \ncepu Anne pe un ton mai\mp`ciuitor.

– |mi pare r`u, dar va trebui s`-]i asumi sarcinimult mai grele.

Expresia lui era acum mult mai pu]in amabil`.Anne \[i ]inu respira]ia, convins` c` deja \i era

antipatic`. F`r` \ndoial`, nu corespundea cu ceea cea[teptase el. Inima \ncepu s`-i bat` cu putere [i-[i\ntoarse capul spre geam. Taxiul traversa o câmpie\nverzit`, cu pâlcuri de arbu[ti r`s`rite ici-colo. O oaiegri ridic` spre ei ni[te ochi placizi \nainte de are\ncepe s` pasc`. Ceva mai \ncolo, un iepure disp`ru\n tufi[uri. Cel pu]in, ]inutul era la fel de frumos pe cât[i-l imaginase, chiar dac` noul ei patron nu se ar`ta unom u[or de suportat.

Ma[ina se apropia de un grup de case cenu[ii.

12

– Acesta este satul Beckthwaite, o anun]` RossBradley. Noi locuim de cealalt` parte a râului. Cândapa este mic`, poate fi trecut cu piciorul, s`rind de peo piatr` pe alta. Trecur` peste un pod arcuit, apoimerser` o vreme de-a lungul râului. |n sfâr[it, dup` cedep`[ir` dou` borne albe, taxiul ajunse \n fa]a uneicl`diri acoperite de ieder`, cl`dire ce p`rea c` se afl`acolo dintotdeauna. Doi l`stuni \[i scoaser` ciocuriledintre frunze, examinându-i cu ochii lor vioi pe noiisosi]i, disp`rând apoi la loc \n cuib.

– Patricia, vino s-o \ntâmpini pe domni[oaraMelton!

O siluet` care st`tuse aplecat` peste ni[te flori se\ndrept`. La vederea tinerei care se afla lâng` ginereleei, Patricia Dean se \ncrunt`. Specificase totu[i \ncerere c` dorea o persoan` mai \n vârst`, se gândi ea \ntimp ce traversa peluza. Tân`ra aceasta \mbr`cat` \nblugi nu va fi un bun exemplu pentru nepoata ei! Eavrusese de altfel s` caute o infirmier` prin zon`, darRoss fusese ne\nduplecat, iar ea trebuise s` se \ncline...

– Domni[oar` Melton, iat-o pe soacra mea, PatriciaDean, preciz` Ross Bradley.

– |ncântat` de cuno[tin]`, f`cu doamna Dean f`r`entuziasm. O s`-]i ar`t camera dumitale. Pe aici,domni[oar`.

Anne o urm` traversând un hol spa]ios. Dup` ceurcar` o scar` acoperit` cu un covor gros, ajunser` peun palier lambrisat.

13

– Aceasta este camera dumitale, zise doamna Dean\mpingând o u[`. A fost biroul fiicei mele... Erascriitoare, [tii...

Dup` ce \[i puse valiza pe cuvertura multicolor`,Anne privi \n jurul ei. |n fa]a unei ferestre, trona unenorm birou, iar unul dintre pere]i era acoperit cu obibliotec` bogat`. Z`ri \ntr-un col] un lavoar antic dinmarmur`, sert`ra[e [i un impun`tor [ifonier cu oglind`.

– Te-am instalat aici ca s` fii aproape de Charlotte,\i explic` doamna Dean.

– Charlotte?– Nepoata mea. |n momentul acesta este la [coal`,

dar a[ dori s` te ocupi de ea când este acas`. De lamoartea fiicei mele, eu [i cu Ross ne \mp`r]im grijileeduca]iei ei, dar de la accidentul ginerelui meu,trebuie s` m` ocup doar eu de tot. M`rturisesc c`povara mi se pare cam grea...

Vocea ei urcase cu un ton sub efectul emo]iei. Abiaatunci remarc` Anne chipul ei marcat de oboseal` [ide suferin]`.

– Câ]i ani are Charlotte?– Paisprezece ani.Anne tres`ri. Nu se a[teptase ca doctorul Bradley s`

fie tat`l unei adolescente. Oricum, probabil c` aceastase descurca deja singur`.

– Este s`n`toas`?Doamna Dean se \ncrunt`.

14

– Ginerele meu nu ]i-a spus...? Charlotte n-aredecât un singur rinichi.

– {i ce tratament face \n acest moment?– Doctorul Bradley \]i va r`spunde la toate aceste

\ntreb`ri. Pân` atunci, \]i propun s`-]i despachetezilucrurile. Vei cobor\ apoi \n cabinetul lui, unde te vapune la curent cu tot ce ai de f`cut. Cina este la ora[apte.

Ca [i cum n-ar fi vrut s` spun` mai multe, doamnaDean se \ntoarse s` plece. Anne \i observ` siluetafirav` [i p`rul c`runt, \n timp ce aceasta se \ndreptaspre scar`. Capul plecat [i pasul greoi o emo]ionar` pefat`. Se a[ez` apoi \ngândurat` pe pat, lâng` valiz`.

Soarele disp`ruse \n spatele dealurilor, astfel \ncât,dintr-o dat`, camera i se p`ru foarte rece. Anne frison`u[or. Dorea oare cu adev`rat s` r`mân` trei luni \nacest loc? Din moment ce agen]ia n-a informat-osuficient, ar putea foarte u[or s` rezilieze contractul...Dar va lua o decizie dup` \ntrevederea cu doctorulBradley, se gândi ea, [i dac` tot trebuia s`-l \nfrunte, arfi bine s`-[i schimbe hainele.

Agen]ia \i ceruse s`-[i cumpere dou` uniforme,care erau \nc` \mpachetate a[a cum le luase de lamagazin, pentru c` nici nu avusese timp s` le probeze.{i-o puse pe prima, o rochie de bumbac alb` pe careo strânse \n talie cu cordonul ei de piele, apoi \[i puseboneta alb` imaculat` peste p`rul blond. Se duse \n

15

fa]a oglinzii de la [ifonier [i se privi cu un ochi critic.Z`ri imaginea unei tinere cu p`r scurt, ondulat, de unblond cenu[iu, cu tenul alb [i cu ochi de un albastruuimitor de limpede. |n ciuda celor dou`sprezecekilograme \n plus pe care [i le repro[a, silueta ei supl`[i armonioas` era pus` \n valoare de aceast` ]inut` deo simplitate auster`.

Patronul ei se afla \n fa]a ferestrei cabinetului. Cândo v`zu, p`ru surprins.

– Credeam c` \nc` \]i mai despachetezi bagajele,a[a c` nu te a[teptam decât mai târziu. Ai cevadeosebit de discutat acum? \ntreb` el pe un ton rece\nainte s`-[i \ntoarc` fa]a din nou spre fereastr`. M` uits` v`d când sose[te fiica mea, ad`ug` el lini[tit.

– Tocmai asta voiam s` discut. A[ vrea s` aflu maimulte despre ea.

El se r`suci brusc, cu o lic`rire de furie \n adânculochilor verzi.

– Dumneata n-ai prea multe de aflat, domni[oar`Melton. Acum optsprezece luni, din cauza unuisarcom bilateral, Charlottei i s-a grefat un rinichi.

– Cred c` a fost o \ncercare... foarte dureroas`pentru to]i. N-a avut nici o complica]ie?

– Nu. Evident, ]ine un regim special [i \ncerc`ms-o scutim de orice oboseal` excesiv`. Ia unmedicament anti-respingere, dar este vorba doar de o

16

simpl` supraveghere. Soacra mea este prea...implicat`. Presupun c` este un lucru firesc, dar...

Se a[ez` brusc pe scaunul de la birou.– Fir-ar s` fie! Nu-i u[or s` discu]i cu deta[are

despre propriul copil! oft` el trecându-[i mâna prinp`rul des [aten.

O ultim` raz` de soare c`zu deodat` asupra lui,aprinzându-i reflexe argintii la tâmple. Anne rezist`dorin]ei subite de a-i mângâia fruntea \ngrijorat`. |nloc de asta, se a[ez` \n fa]a lui. Doctorul \i zâmbi scurt.

– Vezi ce po]i s` faci ca s`-i u[urezi sarcina soacreimele [i s-o aju]i pe Charlotte. Accidentul meu stupid afost ultima pic`tur` care a umplut paharul.

– Cum vi s-a \ntâmplat?– Alergând pe câmp, \n timpul nop]ii. M-am

\mpiedicat de o piatr`.Cum el p`rea amuzat de curiozitatea pe care o

manifesta, Anne continu`:– Nu era un pic cam riscant s` alerga]i noaptea?– Nu chiar, atunci când cuno[ti regiunea atât de

bine ca mine. Uneori, n-am timp s` fac jogging \ntimpul zilei, a[a c` ies s` alerg dup` cin`. |n seara aceea,mi-a ap`rut \n cale un obstacol nea[teptat [i am c`zutdestul de r`u, sprijinindu-m` pe mân`... Ceea ce a dusla prezen]a dumitale aici. Voi avea nevoie de dumneata\n timpul consulta]iilor de diminea]`. Va trebui deasemenea s` faci [i pe [oferul pentru vizitele mele ladomiciliul bolnavilor. Sper c` ai carnet de conducere?

17

– Bine\n]eles.– Apoi, mai este [i clinica...Anne f`cu ochii mari. |nc` o informa]ie pe care

agen]ia nu considerase necesar s` i-o dea.– |n urm` cu câ]iva ani, socrul meu a descoperit c`

apa de la izvorul de sub deal are unele propriet`]icurative. Este bun` \n special \n unele afec]iuni alepielii. La \nceput, s-a mul]umit s-o administrezepacien]ilor chiar aici. Apoi, cum cererile se \nmul]eau,a cump`rat b`trâna moar` de ap` din cap`tul gr`dinii,unde [i-a instalat clinica. N-ai auzit niciodat`vorbindu-se despre ea? A existat totu[i, nu cu mult`vreme \n urm`, un articol \n Lancet.

– Clinica de la Moar`! exclam` Anne. N-am f`cutleg`tura. Mi se pare c` sunte]i homeopat?

– |ntr-adev`r. Dup` ce mi-am ob]inut diploma, mi-amajutat socrul s`-[i recruteze personalul.

– {i v-a]i hot`rât s` r`mâne]i aici?– Nicidecum. M-am \ntors la Londra, unde mi-am

continuat cercet`rile. Am fost profesor la Saint Celinepân`...

T`cu o clip` \nainte s` continue:– Pân` la moartea so]iei mele. Ea a preferat s`

locuiasc` \n Yorkshire, \mpreun` cu Charlotte. Socrulmeu, doctorul Dean, a suferit o criz` cardiac` [i amurit \n aceea[i zi cu fiica lui. Eu am demisionatimediat din postul meu [i am venit s` m` stabilescaici... din cauza Charlottei.

18

Deodat`, Ross Bradley se ridic` brusc [i deschisefereastra.

– Sunt aici, draga mea!Se auzi un zgomot de alergare pe coridor, apoi

ap`ru \n prag o mic` [col`ri]` cu uniforma \ndezordine.

– Tat`, ia ghice[te! Am fost selec]ionat` \n echipade tenis! Oh! Bun` ziua! Dumneata trebuie s` fii nouainfirmier`.

– }i-o prezint pe domni[oara Melton, interveni tat`ls`u. Acum, apropo de tenis, cam cât timp \]i va lua?

– Nu mult, r`spunse vag feti]a. |n orice caz, nu atâtcât nesuferitul t`u jogging. Dumneata alergi,domni[oar` Melton?

– Nu, dar ar trebui, ca s` mai dau jos câteva kilograme.– N-ai nevoie. Pun pariu c` [i dumitale \]i place s`

m`nânci bine, ca [i mie.– Numai c` pe tine nu se vede deloc, bomb`ni Ross

Bradley.U[or ofensat`, Anne se \ntoarse c`tre noul ei

patron.– Dac` nu mai ave]i nevoie de mine, m` duc s`-mi

desfac bagajele, zise ea cât se poate de rece.|[i mu[c` buzele când \[i d`du seama c` tocmai

acceptase s` se angajeze. Deja, feti]a ]op`ia \n jurul ei.– D`-mi voie s` te ajut! Vreau s` v`d ce haine ]i-ai

adus de la Londra.

19

– Nu uita c` cina este la ora [apte, \i aminti tat`ls`u. O [tii doar pe bunica ta... Eu nu operez ast` sear`,a[a c` voi fi punctual.

|n timp ce el se a[eza s` lucreze \n fa]a unui dosarvoluminos, Anne se l`s` condus` de tân`ra cean`valnic`. Fata era m`run]ic` pentru vârsta ei, darp`rea s`n`toas`, observ` ea cu u[urare. Urcar` scaraf`r` ca Charlotte s`-[i \ntrerup` vreo clip` flec`reala.Ajuns` \n camera Annei, \[i trase sufletul, apoi spusefoarte repede:

– Probabil c` bunica ]i-a dat camera asta ca s` fiimai aproape de mine. Tot timpul \[i face griji dincauza mea. Este chiar mai r`u decât atunci când tr`iamama... Oh! Ce rochie frumoas`! O s-o por]i ast`-sear`. {tiu c` bunica o va aprecia pentru c` [i ea esteelegant` f`r` s` fie... provocatoare, \n]elegi ce vreau s`spun?

Anne zâmbi [i-[i puse pe un umera[ rochia de jersenegru.

– Absolut. |]i mul]umesc c` ai luat aceast` hot`râre\n locul meu.

– M` bucur c` te afli aici, spuse adolescenta cu\nsufle]ire. Ce s` zic, bunica este super, dar complic`mereu totul. De fiecare dat` când m` prive[te, simt c`se gânde[te la mama. Evident, \ntr-un anume fel,mama va face parte \ntotdeauna din mine. Mi-a fostgrefat unul din rinichii ei, [tii.

20

Capitolul 2

Anne o privi supefiat` pe feti]` \n timp ce aceastascotea o alt` rochie din valiz`.

– Oh, [i asta este \ncânt`toare, dar este prea excentric`pentru acas`. Mai bine r`mâi la rochia cea neagr`.

Tân`ra infirmier` gândea cu repeziciune. |nsemnaa[adar c` transplantul se f`cuse \n momentul mor]iidoamnei Bradley? Nu! Doctorul Badley precizase c`fata fusese operat` \n urm` cu optsprezece luni, iarso]ia lui murise anul trecut.

– Presupun c` v-au f`cut analize, ]ie [i mamei tale?\ntreb` ea cu blânde]e.

– Exact. I-au testat mai \ntâi pe mama [i pe tata, [iau constatat c` rinichiul mamei este mai compatibil.Ea mi-a salvat via]a, cu alte cuvinte. Nu-mi amintescprea bine cum a fost, pentru c`, pe vremea aceea,eram aproape tot timpul bolnav`... Oh! Ce pulov`rfrumos! O s` mi-l \mprumu]i [i mie, câteodat`?

21

Charlotte \[i puse pulov`rul alb de angora al Annei,apoi schi]` câ]iva pa[i de dans \nainte de a se opri \nfa]a oglinzii.

– Este un pic cam lung pentru tine, remarc` Annezâmbind, dar ]i-l voi \mprumuta de câte ori dore[ti.Po]i s`-l iei chiar acum, eu o s` m` descurc singur` cuaranjatul lucrurilor.

Feti]a zbur` spre u[`.– Mul]umesc, domni[oar`.– Pe mine m` cheam` Anne [i te rog s` m`

tutuie[ti, este mai pl`cut.– Mul]umesc, Anne... {i tu po]i s`-mi spui

Charlotte!Izbucnir` amândou` \n râs, apoi fata disp`ru.

Obosit` dintr-o dat`, Anne se \ntinse pe cuvertura genindian s` se mai relaxeze, dar mintea ei agitat` n-o l`sas` se odihneasc`. Se gândi la pachetul de ]ig`ri ascunspe fundul valizei, pentru cazuri de urgen]`. Va\ndr`zni oare s` fumeze una? Doctorul Bradley ar fi \nstare s` n`v`leasc` peste ea dac` ar observa. |[i st`pânia[adar dorin]a, se ridic` [i scoase portretul lui Martinpe care-l puse pe noptier`.

– A[a! zise ea cu voce tare. |ncep s` m` simt ca acas`.|n josul fotografiei, logodnicul ei scrisese: „Al t`u

pentru totdeauna, draga mea. Martin“.Anne zâmbi cu duio[ie. Martin era \ntotdeauna cam

afectat \n exprimare, dar absolut sincer. Din p`cate,

22

era [i o fiin]` impulsiv`, \n stare s`-[i schimbe ideile dedou`zeci de ori pe zi. Niciodat` nu [tiai cam cegânde[te, dar asta f`cea parte din farmecul lui. {i, laurma urmei, \ntotdeauna se \ntorsese la ea pentru c`,din p`cate, chiar dac` o iubea nespus, asta nu-l f`cuses` fie insensibil la farmecul altor femei... Anne speratotu[i ca el s` n-o uite \n timpul acestor luni dedesp`r]ire.

Brusc, s`ri jos din pat. Decât s` analizeze atâteagânduri negre, mai bine s` fac` orice, pentru c` a[a nuputea pretinde c` se odihne[te. |[i petrecu timpul careo mai desp`r]ea de cin` aranjându-[i hainele \n[ifonier, apoi \mbr`cându-se cât mai elegant cuputin]`.

** *

Doctorul Bradley [edea \n capul mesei. La vedereaAnnei, se ridic` curtenitor [i trase scaunul ce se afla \nstânga lui. Doamna Dean era a[ezat` \n dreapta sa, iarnepoata al`turi de ea.

– Ce frumoas` e[ti! exclam` aceasta. Bunico, nucrezi c` rochia Annei este superb`?

– Cred c` n-ar trebui s-o tutuie[ti pe domni[oaraMelton, draga mea, mai ales când avem musafiri.

23

Anne vru s` intervin`, dar Charlotte fu mai rapid`.– Anne mi-a dat voie, nu-i a[a, Anne? {i apoi, noi

\ntotdeauna avem musafiri!– D`-mi voie s` fac prezent`rile, spuse Ross Bradley

repede. A[a cum a spus [i fiica mea, casa noastr` estedeschis` oricui. Personalul clinicii este \ntotdeaunabinevenit. Iat-o pe doctori]a Sophie Mitchell.

Anne o remarcase imediat pe tân`ra femeie supl` [ielegant`, a[ezat` \n fa]a doctorului Bradley. Fu fericit`c` avusese grij` de toaleta ei dar, oricum, nu puteaspera s` rivalizeze cu aceast` frumoas` brunet` cuprivirea rece.

– |n absen]a mea, Sophie este cea care \[i asum`responsabilit`]ile clinicii, \i explic` doctorul Bradley.La fel ca mine, este specialist \n homeopatie. Tân`rulacesta este Richard Forbes. Tat`l s`u conduce casa des`n`tate de la Patru-Vânturi, din Littleshaw.

Anne \i zâmbi tân`rului a[ezat \n stânga ei. Cu[uvi]a aceea neagr` ce-i c`dea pe frunte, p`rea maidegrab` un z`natic foarte seduc`tor.

– Presupun c` [i dumneata e[ti medic, zise ea.– |mi pare r`u s` v` dezam`gesc. Eu sunt singura

fiin]` de aici, f`r` nici o calificare. Tata dorea s` facstudii de medicin`, dar am abandonat dup` doi ani.A[a c`, \n aceast` distins` adunare, eu sunt onulitate.

24

– Prostii! exclam` Sophie Mitchell. E[ti preamodest, Richard. {i la Patru-Vânturi [i la Moar`, ammuri de foame dac` tu nu te-ai ocupa deaprovizionare.

Tân`rul zâmbi, dezv`luindu-[i frumo[ii din]i albi.– M` bucur c` m` apreciaz` [i pe mine cineva. Tata

nu \nceteaz` s` se vaiete c` nu pot s`-l mai scap deni[te pacien]i.

– Nu cred c` Ian are motive s` se plâng`, intervenilini[tit` Patricia Dean. Mai are doi doctori care-l ajut`.Nu-i chiar atât de obositor s` fii medic de ]ar`, a[a cumera so]ul meu. De când s-a \ntors de la Londra, Ross aputut s` se conving` de acest lucru, dar [i de rigoareaacestei vie]i.

Anne vru s` ia parte la conversa]ie.– |n zilele noastre, când cei mai mul]i dintre

practicieni se asociaz` \n cabinete medicale, practicasolitar` pare aproape anacronic`.

|n timp ce \n \nc`pere se f`cu lini[te, doamna Deanpufni dezaprobator.

– D`-mi voie s`-]i spun c` unii dintre pacien]ii mai \nvârst` n-au nici cea mai mic` dorin]` s` se duc` laLittleshaw de fiecare dat` când au atins un punct sensibil.

– Scuza]i-m`, murmur` Anne, \mi pare r`u dac` amatins un punct sensibil.

Deodat`, \[i d`du seama c` \n preajma ei se afl`cineva \n picioare.

25

– Dori]i o sup` sau un avocado, pentru \nceput?\ntreb` doamna Butterworth, menajera.

– Un avocado, v` rog.– {i dumneavoastr`, domnule Richard? Am f`cut o

crem` de pas`re, groas`, a[a cum v` place.– Este perfect. S` [tii c` nu apreciez deloc re]etele

de sl`bire pe care ni le prepari.Cum domana Butterworth ro[i, Ross Bradley

interveni:– Am convins-o pe doamna Butterworth s` ne

preg`teasc` o varietate mai mare de feluri. Vei g`si,bine\n]eles, numeroase crudit`]i, dar [i mânc`ruriconsistente destinate celor ce m`nânc` orice.

– Eu m`nânc ce-mi place! protest` Richard Forbes.{i iat` c` nu m` \mboln`vesc niciodat` [i nici nu m`\ngra[.

– N-o s` fie a[a mereu. Câ]i ani ai? Dou`zeci [i opt?N-o s` po]i s`-]i maltratezi corpul la infinit.

– Fir-ar s` fie! Doar n-am f`cut nici o crim` alegândaceast` crem` de pas`re! se enerv` Richard Forbes.

– Poate c` nu trebuie s` insist`m atât, propusedoamna Dean pe un ton conciliant. O s` ]i se r`ceasc`supa, Richard.

|i zâmbi tân`rului, gândindu-se c` el nu seschimbase deloc din copil`rie. |ntotdeauna fusese uncaracter n`valnic, [i se \nfl`c`ra la cea mai mic`provocare. Când Ian [i Fay \l adoptaser`, micu]ul avea

26

vreo doi ani[ori. Era un adev`rat dr`cu[or, sp`rgea totce-i ie[ea \n cale! {i când, mai târziu, Fay r`m`sese\ns`rcinat`, copilul nu \ncetase s` le fac` probleme.

Masa decurse calm. Spre marea ei surprindere,Anne se sim]i s`tul` chiar dac` nu alesese decâtmânc`rurile recomandate de doctorul Bradley.

– Nu e[ti obligat` s` te ab]ii, murmur` Richard\ntre dou` linguri]e de tort de ciocolat`.

– M-am s`turat \ntr-adev`r! zise Anne râzând. {i chiarsper s` sl`besc vreo câteva kilograme \nainte de nunt`.

– Nu [tiam c` e[ti logodit`! exclam` Ross Bradley.Sper s` nu pleci de la noi mai devreme de trei luni?

– Nu ave]i nici o grij`, n-am fixat \nc` data nun]ii.Logodnicul meu este \n Africa, studiaz` medicinatropical`.

– Dac` \n]eleg bine, slujba aceasta \]i umple timpulliber pân` la ziua cea mare?

– Pot s` v` asigur c` nu-mi voi neglija \ndatoririledin aceast` cauz`! se indign` u[or tân`ra, ai c`reiobraji se colorar` \n roz.

Ross Bradley scrut` chipul fermec`tor al Annei,apoi \[i cufund` privirea \n ochii ei limpezi undelic`rea o furie re]inut`.

– Sper s` fie a[a, murmur` el.– Oh, tat`, nu fi atât de r`u! exclam` Charlotte. Nici

m`car n-ai felicitat-o. Pot s`-]i v`d [i eu inelul delogodn`, Anne?

27

– M` tem c` te voi dezam`gi, zâmbi Anne. Dup`atâ]ia ani de studii, Martin nu este atât de bogat \ncâts` mi-l cumpere, a[a c` ne-am decis s` trecem pesteacest capitol.

– Ce romantic!– Vorbe[te ca maic`-sa, bomb`ni doamna Dean.

Sper c` nu ai de gând s` devii scriitoare, Charlotte?– |n nici un caz! Voi fi doctor, ca tata!Toat` lumea \ncepu s` râd`. Exact \n momentul

acela, doamna Butterworth \[i vâr\ capul pe u[a\ntredeschis`.

– Sunte]i chemat la telefon, domnule doctor.Ross Bradley se ridic` imediat. Anne \l auzi

schimbând câteva vorbe cu interlocutorul s`u, apoi se\ntoarse \n sufragerie [i o privi.

– Va trebui s` plec`m. Una dintre pacientele meleeste pe cale s` nasc`. Este Jenny Goodyear, vrea s`nasc` acas` cel de al patrulea copil.

Anne se repezi \n camera ei de unde ie[i mai apoi\mbr`cat` \n uniform`. Doctorul Bradley o privi aprobator.

– Perfect! V`d c` nu e[ti ca aiuritele alea care aunevoie de ore \ntregi ca s` se \mbrace.

– |n nici un caz, mai ales \n situa]ii de urgen]`,declar` tân`ra urmându-l \n gr`din`.

O clip` mai târziu, se a[ez` la volan, un pic camemo]ionat` s` conduc` acest jeep mare. DoctorulBradley \i ghici anxietatea.

28

– |n curând, o s`-l st`pâne[ti perfect, spuse el.Când demar` \ntr-un zgomot infernal, el \i f`cu

\ncurajator cu ochiul.– Scuza]i-m`, murmur` ea. |ncotro trebuie s-o iau?– Urc`m colina. R`mâi \n viteza \ntâi, pentru c`

urcu[ul este destul de abrupt.T`cut`, porni pe drumul ale c`rui serpentine

periculoase o ]inur` cu sufletul la gur` pân`-n vârf.Oft`, \n sfâr[it u[urat`.

– Trebuie s` m`rturisesc c` mi-a fost fric`!– Dar mie! spuse [i pasagerul ei \nainte s`

izbucneasc` \ntr-un râs grav care o surprinse \n modciudat pe fat`.

Din spatele norilor se ivise luna, luminând câmpia.Anne z`ri câ]iva copaci r`t`ci]i printre tufi[uri dese.Ross Braddley \ncepu s` vorbeasc` aproape \n [oapt`.

– Cunosc aceast` familie de ani de zile. Primul so]al lui Jenny a fost coleg de [coal` cu mine. A murit deleucemie, [i dup` câ]iva ani, Jenny s-a rec`s`torit cuun fermier. Avea deja trei copii, dar \ncepea s` fiener`bd`toare s`-l aib` pe al patrulea. Are dejapatruzeci [i doi de ani [i este cam limita extrem`.

– Nu este prea riscant s` nasc` acas`?– Jenny este o \nc`p`]ânat`. |n urm` cu vreo

dou`zeci de ani, a suferit foarte mult la prima na[tere,fiind la spital. N-am putut s-o conving c` lucrurile s-auschimbat considerabil, de atunci.

29

Ajunser` \n fa]a unei cl`diri de dou` etaje ale c`reiziduri erau \nnegrite de vreme. |n prag ap`ru imediatun b`rbat.

– Dumneata e[ti, doctore? Gr`be[te-te! Cred c` \ncurând se va na[te copilul.

Se gr`bir` amândoi s` coboare din ma[in`, apoiurcar` \n fug` cele câteva trepte de la intrare.Fermierul \i conduse \n dormitor, unde \i a[teptaJenny. Aceasta, \ntins`, le zâmbi curajoas`.

– Bun` ziua, Jenny, zise familiar doctorul Bradley.Doar s` m` sp`l pe mâini [i te examinez. Dumneaeieste domni[oara Melton, care o s` m` asiste.

Se aplec` peste lavoarul aflat \ntr-un col] alcamerei, \n timp ce Anne despacheta m`nu[ile sterile.Dup` ce el se sp`l` pe mâini, \l ajut` s` [i le pun`.

– Mul]umesc, zise el vioi. Dup` cum vezi, folosesco m`sur` mai mare pentru mâna mea dreapt`. Pân`acum n-am avut probleme, dar este mai bine s` \mistai al`turi.

Zâmbind, Anne \l urm` lâng` pacient`.– Nu mai ai mult, Jenny, declar` el dup` ce o

examin`.Cu un stetoscop, Anne ascult` inima copilului.– |mi auzi bebelu[ul? \ntreb` Jenny. Oh... Simt c`

\ncepe o nou` contrac]ie.– Pare \n plin` form`, o asigur` Anne.– Cu atât... mai bine.

30

– Trebuie s` \mpingi cu toat` puterea, Jenny,interveni doctorul.

Anne o \ncuraj` pe tân`ra m`mic` pân` când ap`rucapul copilului. Imediat, doctorul Bradley degaj` unum`r, apoi pe cel`lalt.

– |mpinge! zise el pe un ton \ncurajator.– Sper... s` fie... o fat`!– Haide! |mpinge!Câteva secunde mai târziu, puse bebelu[ul la

pieptul mamei.– Ai avut dreptate, este o fat`!Jenny Goodyear \ncepu s` plâng` de bucurie.– Este minunat!Fericitul tat`, care st`tuse deoparte pân` acum, se

apropie [i-[i \mbr`]i[` cu tandre]e so]ia.– Ai f`cut treab` bun`, Jenny!Zâmbitoare, Anne lu` copilul ca s`-l spele [i s`-l

\nveleasc` \ntr-un scutec curat. Dup` ce doctorultermin` \ngrijirile l`uzei, ea \i \napoie copilul pentruprimul supt.

– Ce zici de o cea[c` fierbinte de ceai, doctore?propuse Bill Goodyear.

Ross Bradley ezit` o clip`, apoi Anne \i zâmbilini[titor.

– Nu v` face]i griji, doctore. Voi cur`]a eu totul,apoi voi veghea ca bebelu[ul s` apuce sânul. Pute]i s`v` acorda]i lini[tit o clip` de odihn`.

31

P`rea epuizat, se gândi ea. Probabil c` \[i \ncepusemunca din zori, f`r` s` mai pun` la socoteal` drumulpân` la gar`. Ross Bradley o privi recunosc`tor, apoi \lurm` pe fermier \n buc`t`rie.

– Adu-ne [i nou` dou` ce[ti de ceai, Bill! \i suger`Jenny.

Cum copilul \ncepea s` sug` cu l`comie, ea\ntoarse spre Anne o privire fericit`.

– S-ar zice c` n-o s` am probleme cu mâncarea!Dup` atâ]ia ani, n-am uitat nimic despre cum se cre[teun copil.

– Câ]i ani au b`ie]ii dumitale?– Primul are dou`zeci [i doi, apoi dou`zeci [i unu,

iar „cel mic“ dou`zeci. Dup` cum po]i s` consta]i, n-amstat degeaba!

Anne izbucni \n râs.– Eu am s` adun pe aici pân` ce dumneata o

hr`ne[ti. Este mai bine s` acorzi acum toat` aten]iacopilului.

Se apuc` s` fac` ordine \n jurul patului, zâmbindtandru la vederea h`inu]elor roz. Jenny \[i dorise \ntr-adev`r cu intensitate o feti]`! Bill intr`, aducând o tav`pe care pusese un ceainic, dou` ce[ti [i biscui]i.

– Mul]umesc, dagul meu.Bill \i zâmbi [i, instinctiv, lu` feti]a \n bra]e, apoi

puse pre]ioasa povar` \n leag`nul cald cu o expresiede duio[ie pe fa]`.

32

– A[az`-te lâng` mine, zise Jenny de \ndat` ce so]ulei plec`. Serve[te un biscuit, i-am f`cut ast`zi dup`-amiaz` pentru c` presim]eam c` va trebui s` stau \npat vreo dou` zile.

Amuzat`, Anne ron]`i un biscuit crocant. |[i b`ur`ceaiul \n t`cere, apoi Jenny spuse:

– B`ie]ii vor fi nebuni de bucurie când vor afla c`au o surioar`.

– Unde sunt acum?– La universitate, preciz` mama cu mândrie. N-am

vrut s` aib` [i ei parte de via]a grea de fermier. Iat`,tat`l lui Ross a fost fermier, dar a avut bunul-sim] s`-[itrimit` fiul la liceu. Roy, primul meu so], a fost unuldintre cei mai buni prieteni ai lui. Când ne-amc`s`torit, eu aveam dou`zeci [i unu de ani [i eloptsprezece. M-au judecat to]i c` m` m`ritam cu unb`iat mai tân`r ca mine, dar eram tare \ndr`gosti]i! |liubesc pe Bill, preciz` ea foarte repede, totu[i nu voiuita niciodat` prima mea dragoste.

Jenny t`cu, \ngândurat`, apoi relu` cu \nsufle]ire.– Ca s` ne \ntoarcem la Ross, l-am pierdut din

vedere când a plecat s`-[i continue studiile. De \ndat`ce s-a \ntors, s-a \nsurat cu Catherine Dean.

Anne era curioas` s` afle mai multe despre el.– Cum era so]ia lui?Jenny se \ncrunt`.

33

– Era considerat` \n zon` ca un fel de celebritate.Scria articole pentru ziarul local, apoi a publicat unroman.

– Dar dumneata ce p`rere aveai despre ea?– Oh, era foarte frumoas`... [i \ngrozitor de

r`sf`]at`. P`rin]ii ei \i ofereau tot ce-[i dorea. Evident,nu se ducea la [coala din sat. Avea haine frumoase,avea un ponei... Avea obiceiul s` se plimbe singur` pecâmpie. Mi-a zis odat` c` voia s` semene cu Catherine,eroina din La r`scruce de vânturi, cred. Era foarteromantic`.

– A murit \n urm` cu un an, parc`?– |n iunie trecut, calul ei s-a \ntors singur acas`.

Când tat`l s`u i-a descoperit corpul \n apropiere deWindthorn Crag, a f`cut un stop cardiac. Poli]istulnostru, Jim Bennett, i-a descoperit pe amândoi.

Cele dou` femei t`cur`, cufundate fiecare \ngândurile ei. V`zând c` Jenny p`rea epuizat`, Anne seridic`, o ajut` s` se a[eze mai confortabil, apoi \i ur`noapte bun`.

– Odihne[te-te, Jenny. Mâine diminea]` va veniinfirmiera districtului s` scalde copilul.

Jenny se ridic` pu]in ca s`-i ia mâna tinerei.– Dar o s` mai treci curând pe aici, nu-i a[a?– Bine\n]eles, voi trece s` te v`d de \ndat` ce voi putea.Doctorul Bradley ap`ru \n prag, urmat de Bill

Goodyear [i, \nainte s` dea semnalul de plecare, mai

34

examin` o dat` copilul [i mama. Dup` ce-i mai felicit`o dat` pe ferici]ii p`rin]i, ie[ir` \n curtea fermei.Deasupra capetelor lor, luna str`lucea \n mijloculunui cer \nstelat.

– Când o na[tere decurge bine, spuse Anne \n timpce se urca \n jeep, ai un sentiment de intens`satisfac]ie, nu crede]i, doctore?

– Te rog s`-mi spui Ross... Ai dreptate, sunt foartefericit c` Ruth a n`scut atât de u[or. Ia spune-mi, crezi\n continuare c` medicii de ]ar` sunt anacronici?

– Nu... Poate doar un lux.– Da... |]i mul]umesc pentru ajutor, Anne.Remarcând c` \i folosise prenumele, tân`ra resim]i

o cald` emo]ie. La urma urmei, se gândi ea, era un ommult mai pl`cut decât crezuze la prima vedere.

|n timp ce ma[ina traversa câmpia pentru a ajunge\n valea Beckthwaite, o t`cere odihnitoare se a[ez`\ntre ei. Anne parc` ma[ina \n fa]a casei.

– Dorm cu to]ii, murmur` Ross ar`tând spreferestrele \ntunecate. Presupun c` e[ti epuizat` dup`aceast` zi obositoare.

Tot vorbind, \[i scosese picioarele lungi din ma[in`[i acum, \n picioare lâng` portier`, se aplec` un pic cas-o priveasc`. La rândul ei, cobor\ [i Anne.

– Este ciudat, dar nu m` simt deloc obosit`. Maidegrab` nervoas`.

El zâmbi [i-[i puse mâna stâng` pe bra]ul ei.

35

– |n cazul acesta, vino s`-]i ar`t râul. |n luminalunii, ne ofer` un spectacol fabulos.

Emo]ionat` de prima atingere, Anne se l`s`condus`. Ajungând aproape de mal, \[i ]inur`suflarea... |n lumina ireal` a lunii, apa p`reapres`rat` cu ]echini de argint. Nici un zgomot nutulbura lini[tea nop]ii, \n afar` doar de pietricelelealbe duse de ap`.

– Este atât de mic` \ncât poate fi trecut` cupiciorul, spuse Ross. }ine-m` de mân` s` nu aluneci.

S`rind de pe o piatr` pe alta, ajunser` \n mijloculalbiei râului. Anne se opri brusc [i se ag`]` cudisperare de bra]ul ghidului ei.

– Ai picioare mai lungi ca ale mele! Nu [tiu dac`pot ajunge la urm`toarea piatr`.

– S` \ncerc`m! \i ordon` el.Anne se supuse f`r` s` stea pe gânduri [i se trezi

strâns` \n bra]ele lui pe piatra \ngust`. El \[i trecusebra]ul drept peste spatele tinerei care se ag`]a acumde el de parc` via]a ei depindea de asta. Deodat`,\ncepu s` râd`.

– Nu ]i se pare c` este o situa]ie caraghioas`? Tu, cumâna rupt`, eu cu picioare prea scurte...

– Vrei s` ne \ntoarcem?Anne privi frumosul chip care se aplecase spre ea.

Ciudat de tulburat` de aceast` apropiere, \[i plec`privirea.

36

– Ar fi mai bine, spuse ea foarte repede.El se aplec` [i-i mângâie cu buzele fruntea, ca unui

copil.– Biat` feti]`, ai avut o zi foarte grea...S`rind pe piatra cea mai apropiat`, \i \ntinse mâna.

Câteva minute mai târziu, se aflau amândoi \nsiguran]` pe mal. Nu rostir` nici un cuvânt pân` cândRoss nu deschise u[a casei. Se d`du la o parte ca s-olase s` treac`.

– Trebuie s` m` duc la clinic` s` examinez unpacient.

– Lucrezi prea mult, doctore, remarc` Anne, uitândc` \i ceruse s`-i spun` Ross.

El n-o corect`.– Lucrez din greu [i joc strâns, murmur` el

adresându-i un zâmbet enigmatic.Ea \l privi disp`rând printre copaci. Cine putea fi

fericitul pacient care primea o vizit` atât de târzie?Poate c` nici nu era un bolnav, se gândi ea cu ociudat` strângere de inim`. Oare doctori]a Sophielocuia la clinic`?

Anne se str`dui s`-[i alunge acest gând din minte.La urma urmei, via]a privat` a lui Ross Bradley n-oprivea...

37

Capitolul 3

Anne \ntâmpin` cu u[urare ivirea zorilor. Chiardac` patul fusese confortabil, n-a \nchis ochii toat`noaptea. Se r`sucise pe toate p`r]ile f`r` s` reu[easc`s` adoarm`, gândindu-se tot timpul la femeia careocupase aceast` \nc`pere. Cu siguran]`, Ross o iubise[i acum \i sim]ea mult lipsa, se gândi ea cu ochii \ntavanul luminat de razele lunii. {i Charlotte, fire[te,resim]ea teribilul gol l`sat de mama ei... Totu[i, [i tat`l[i fiica d`deau dovad` de o ciudat` resemnare.

Sfâr[i prin a a]ipi, visând un b`rbat cu p`rul [atencare o obliga s` alerge din ce \n ce mai repede, \n timpce o frumoas` femeie brunet` râdea de eforturile ei.

Când se trezi, era \nc` foarte devreme. S`ri din patca s` priveasc` pe fereastr`. |l z`ri pe doctorul Bradleycare urca drumeagul ce lega clinica de la Moar` cucasa. Probabil c` avusese probleme serioase cu vreun

38

pacient, se gândi ea \ndep`rtându-se de fereastr`. Nuvoia sub nici o form` s` par` c`-l spioneaz`!

Cum, \nainte de a \ncepe munca, dispunea desuficient timp, \i scrise mamei sale [i logodnicului s`u,apoi se strecur` afar` din cas` pentru a expediascrisorile. Drumul ce ducea \n sat mergea de-a lungulrâului. |n momentul când puse scrisorile \n cutiaro[ie, o voce familiar` o f`cu s` tresar`.

– E[ti foarte matinal`, Anne!R`sucindu-se brusc, se trezi fa]`-n fa]` cu doctorul,

\mbr`cat \ntr-un trening albastru. Pe frunte se vedeaubroboane de sudoare. Ea \i respir` parfumulamestecat cu mireasma de p`dure.

– A[ putea s`-]i spun acela[i lucru, doctore... vreaus` zic, Ross, se corect` ea. Se pare c` n-ai dormit preamult...

Se \ntrerupse, stânjenit` c` rostise o fraz` care ar fiputut p`rea indiscret`.

– Am dormit suficient. Tu ai dormit bine?– Excelent, min]i ea. Camera mea este foarte

pl`cut`.– Cu atât mai bine, pentru c` ne a[teapt` o zi

lung`. Ne vedem la cabinet, dar mai \nainte, treci pe labuc`t`rie s` m`nânci ceva. Diminea]a, fiecare seserve[te singur.

39

Ochii lui verzi trecur` u[or peste chipul frumos altinerei, peste nasul ei mic [i drept, peste buzele bineconturate [i un pic \ntredeschise, ca [i cum s-ar fimirat de tot ce vede \n jurul ei. Ochii alba[tri p`reaumai limpezi \n lumina soarelui, [i de o inocen]`surprinz`toare.

– Fericit b`rbat, zise el deodat`.– Cine? \ntreb` ea mirat`.– Destinatarul scrisorii pe care tocmai ai pus-o la

po[t`, logodnicul t`u, \mi imaginez. Cât devotament!Abia ai venit ieri [i i-ai [i scris!

– Când e[ti \ndr`gostit...Se \ntrerupse, \ntristat` la gândul c` s-ar putea s`-l

fi r`nit, pe el care-[i pierduse de curând so]ia. Dar el \izâmbi, ca [i cum n-ar fi remarcat nimic.

– Ai dreptate, spuse pe un ton nep`s`tor. Nu [tius` existe pe lume ceva mai frumos ca dragostea.

|ncepu s` alerge [i ea \l privi \ndep`rtându-se. Dinspate, p`rea un b`rbat foarte tân`r. De altfel, dinmoment ce fusese \n clas` cu so]ul lui Jenny, care eramai tân`r decât so]ia lui, trebuie s` fi avut... camtreizeci [i nou` de ani, calcul` ea, satisf`cut`.

Ajunse acas` un pic \ngândurat`. De când \lcunoscuse pe Martin, era prima oar` când se sim]eatulburat` de un alt b`rbat. Din fericire, nu va fi \npreajma lui decât trei luni...

40

Micul dejun fusese pus pe masa din buc`t`rie,unde doamna Butterworth \[i vedea de treburile ei.

– Serve[te-te, domni[oar` Melton.Arunc` o privire dezaprobatoare c`tre doctor, care

mânca un bol de cereale, [i continu`:– Astea nu sunt decât ni[te alimente dietetice, dar

eu pot s` v` preg`tesc ni[te ou` cu [unc`.– Este perfect, doamn` Butterworth, declar` Anne.|[i lu` un grepfrut, o felie de pâine [i miere \nainte

s` i se al`ture doctorului la mas`.– Este [i cafea decofeinizat`, spuse el.– B`nuiam! glumi fata. M` a[teptam de asemenea

s`-mi propui [i ni[te ceai de p`p`die.El \ncepu s` râd`.– Gre[e[ti vorbind astfel, pentru c` este foarte bun.

Dac` vrei, o s`-]i preg`tesc un ceai de p`p`die. Ea se \nfior` ostentativ.– Nu, mul]umesc!Cum el o privi dintr-o dat` cu seriozitate, ei \i p`ru

r`u c` nu-[i ]inuse gura.– V`d c` iei peste picior principiile mele dietetice.– Dup` p`rerea mea, extremele sunt \ntotdeauna

periculoase, zise ea cu circumspec]ie.– La ce te referi?– Ei bine, la jogging de exemplu. Eu cred c` odihna

este la fel de important` ca [i mi[carea. Apeciezcump`tarea \n orice domeniu.

41

Se \ntrerupse, con[tient` c` p`rea s`-l dojeneasc`.– Vorbeam despre alimenta]ie, remarc` el pe un

ton profesional. Ce ai \nv`]at \n timpul studiilor?– {tiu c` trebuie s` cau]i un anumit echilibru \n

toate, deci [i \n alimenta]ie. Trebuie ca pacientul s`-[iprimeasc` necesarul de proteine, de... vitamine, [i...

– Ah, vitaminele! {tiai c` fierbând legumele,distrugi mai mult de jum`tate din vitamine?

Chiar \n clipa aceea, Charlotte n`v`li \n buc`t`rie.– Tat`! Te-am auzit de la primul etaj! Nu crezi c`

este un pic cam devreme pentru conferin]e?Cu chipul zâmbitor, adolescenta se a[ez` lâng`

Anne.– Trebuie s`-l ier]i. Tata vrea mereu s`

converteasc` oamenii.– O convinsesem pe mama ta s` se conformeze

acestor principii, [i aminte[te-]i cât de plin` de energieera. Avea silueta unei feti]e.

– Doamna Catherine era foarte frumoas`, intervenidoamna Butterworth, bucuroas` c` poate intra \nvorb`. Nimeni n-ar fi zis c` are treizeci [i cinci de anicând... anul trecut, \ncheie ea repede. Ce vrei s`m`nânci, Charlotte?

– Ou` cu [unc`! murmur` ea aruncând o privire\nspre tat`l ei.

Acesta, ridicându-se, \i ciufuli cu tandre]e p`rul.

42

– Prefer s` \nfrunt pacien]ii unui \ntreg spital decâtpe fiica mea. S` fii cuminte la [coal`, scorpie mic`,ad`ug` el ie[ind.

Doamna Butterworth \[i f`cea de lucru pe lâng`aragaz de unde venea deja o arom` apetisant`.

– Eram convins` c` urmezi un regim cu proteinepu]ine, se mir` Anne.

– Nu \ncepe [i tu! Credeam c` e[ti prietena mea!Anne o lovi amical peste mân`.– Asta [i sunt. La ce or` pleci la [coal`?– Jane Forbes trece s` m` ia cu ma[ina. O s` ne

\nso]easc` [i mama sau fratele ei.– Forbes... Este vorba despre Richard Forbes care a

fost aici asear`?– Da. Jane este sora lui. Este mult mai tân`r` decât

el, evident.Auzir` scrâ[netul ro]ilor pe pietri[, apoi un claxon.– Iat`-i!Abia avu timp s` se [tearg` la gur`, [i se repezi spre

u[` aruncând \n vitez` un „la revedere“. Urmând-oafar`, Anne \l z`ri pe Richard Forbes la volanulb`trânei ma[ini familiale.

– Bun` diminea]a! strig` el. Vii cu noi?– N-am timp, r`spunse ea zâmbind.– Ce p`cat! Am fi putut s` ne plimb`m dup` ce

le-am fi l`sat pe fete la [coal`. |n diminea]a asta, esteo vreme superb`.

43

– Alt`dat`, poate.– Iau asta ca pe o promisiune...Anne le f`cu cu mâna, \n timp ce ma[ina greoaie se

\ndep`rta. Dup` ce disp`rur`, se sim]i dintr-o dat`singur` [i un pic speriat`. Prima ei zi de munc` al`turide doctorul Bradley va fi un adev`rat examen deadmitere.

Urc` \n fug` \n camera ei [i-[i scoase blugii pentrua-[i pune uniforma alb`. Când intr` \n cabinet, Rossera deja a[ezat la birou, citind fi[e ale pacien]ilor. Subprivirea lui aprobatoare, tân`ra sim]i c` ro[e[te,con[tient` c` privirea lui nu era doar profesional`. El\i ar`t` scaunul rezervat pacien]ilor.

– Ia loc. |n diminea]a aceasta, a[ vrea s` r`mâi lâng`mine. Voi avea nevoie de tine pentru injec]ii, [i pe dealt` parte vreau s` te familiarizezi cu metodele mele.Medicina tradi]ional` trateaz` oamenii atunci cândace[tia sunt bolnavi. Ceea ce fac eu este mai mult medicin`preventiv`. Când un pacient vine la mine, eu \i tratez \nacela[i timp [i corpul [i mintea, m` urm`re[ti?

– Perfect. Dar asta nu \nsemn` cumva [i o enorm`pierdere de timp?

– |ntr-adev`r, mi-ar lua mult mai pu]in timp s`semnez doar o re]et`. Totu[i, consider c` a-mi ascultapacien]ii nu este niciodat` inutil, nu-i timp pierdut...

O doamn` \n vârst` \[i vâr\ capul pe u[`.

44

– M-a]i invitat cumva sa intru, doctore? Dup` cum[ti]i, sunt cam surd` [i...

– Lua]i loc, doamn` Greenwood. V-o prezint penoua mea asistent`, domni[oara Melton.

Anne se ridic` pentru a-i permite doamneiGreenwood s` se a[eze.

– Ce mai face]i? \ntreb` Ross cu amabilitate.Ethel Greenwood d`du cu triste]e din cap.– Nu prea bine. Este vorba de nervii mei, doctore.

Nu pot s` m` mai odihnesc de la moartea draguluimeu Alfred, acum zece ani. Doctorul Dean \mi d`deani[te pastilu]e mici albe ca s` m` calmez.

Se opri din vorbit pentru a-i l`sa timp doctorului s`scrie re]eta. Cum acesta \ns` \i zâmbea f`r` s` schi]ezenici cel mai mic gest \n acest sens, ea continu`:

– A[a c`, dac` mi-a]i da [i dumneavoastr` câteva,cred c` m-a[ sim]i mai bine...

– Mai \ntâi, o s` v` examinez. Domni[oar` Melton,ajut-o pe doamna Greenwood s` se \ntind` pe patuldin spatele paravanului.

|n timp ce Anne se ocupa de b`trâna doamn`, Rossse sp`l` pe mâini.

– Suntem gata, doctore, declar` Anne dup` ce oconvinsese pe b`trân` s`-[i scoat` pardesiul [i bluza.

Ross examin` pacienta. |i ascult` inima, pl`mânii [itocmai \i pip`ia gâtul când aceasta \i d`du f`r` s` vreao informa]ie pre]ioas`:

45

– Acolo, doctore!– Ce anume? \ntreb` el repede.– Am o umfl`tur`... O sim]i]i?Buzele doamnei Greenwood tremurau de spaim`.

Ross Bradley \i zâmbi \ncurajator.– Nu-i decât un ganglion limfatic. Poate r`mâne a[a

ani de zile, sau s` dispar` cum a ap`rut. Nu trebuie s`v` face]i griji pentru asta.

– Sunte]i sigur?Cu lacrimi \n ochi, b`trâna \[i duse mâna la gât.

Dintr-o dat`, umfl`tura i se p`rea mai mic`, abia dac`o mai g`sea.

– Absolut. Nici o grij`.B`trâna d`du din cap [i ridic` spre el o privire

timid`.– Dac` a[ fi [tiut, a[ fi venit mai demult la

dumneavoastr`. Mi-am imaginat c` m-a lovit aceea[iboal` ca pe dragul meu Alfred.

– Nu ave]i cancer, rosti Ross cu o voce solemn`. Defapt, sunte]i \n plin` form`. Dar dac` dori]i, pute]i s`-lconsulta]i [i pe doctorul Stevenson, la clinic`. El v` vaprescrie un sirop de ciubo]ica-cucului care v` vacalma.

– Ei bine, dac` [tiam...! exclam` b`trâna. |miamintesc c` [i bunica mea folosea a[a ceva. S-ar spunec` vechile remedii revin la mod`...

46

Continu` s` tr`nc`neasc` vioaie \n timp ce Anne oajuta s` se \mbrace, apoi Ross \i \nmân` o scrisoarec`tre colegul s`u fitoterapeut.

– Vorbe[te-mi despre doctorul Stevenson, \l rug`Anne de \ndat` ce doamna Greenwood ie[i.

– Dup` ce [i-a terminat studiile de medicin`, s-aspecializat \n fitoterapie. |n acest fel, aduce cliniciiservicii incontestabile. Când prescie un remediu, ]inecont de \ntreaga istorie a pacientului... de alergii, deregim, de tensiune, apoi caut` medica]ia care i sepotrive[te cel mai bine. La fel ca mine, [i el crede c`este nevoie doar de un mic ajutor dat organismuluipentru ca acesta s` se poat` trata singur.

|n clipa aceea, se auzi o b`taie \n u[` [i \n pragap`ru o femeie m`run]ic`, \ntre dou` vârste. Ochelarii\i atârnau de un lan] aurit, [i ]inea \n mân` un teanc dehârtii.

– Tocmai a sosit dosarul noului dumneavoastr`pacient, spuse ea pe un ton important.

– Anne, ]i-o prezint pe secretara mea, doamnaHarding. Dumneaei este noua mea asistent`,domni[oara Melton. Doamn` Harding, ai vrea s`-i ar`]ibiroul tinerei acesteia?

Se \ntoarse apoi spre Anne [i o \ntreb`:– Cezi c` ai putea s` te ocupi de injec]ii [i de alte

tratamente de care nu este nevoie s` m` ocup

47

personal? Dac` ai nevoie de vreo \ndrumare, nu ezitas` vii la mine. Doamn` Harding, te rog trimite-mibolnavul urm`tor.

Anne lucr` f`r` \ntrerupere [i nici nu sim]i când atrecut timpul. Când, la sfâr[itul consulta]iilor se\ntâlnir` la o cafea, Ross p`rea mul]umit deeforturile ei.

– Pentru \nceput, nu-i prea r`u, zise el zâmbind.Doamn` Harding, m` voi duce cu domni[oara Meltonla clinic`. Dac` primesc vreun telefon, s` m` cauteacolo.

Ie[ir` afar` sub soarele cald de iunie.– Mmm... sim]i parfumul trandafirilor? \ntreb`

Anne \n timp ce traversau gr`dina. Ce vremesplendid`! Eu credeam c` \n nord climatul este umed[i rece!

– Nu te bucura prea repede, vremea se poateschimba de la o zi la alta pe aici.

|n timp ce vorbea, se oprise \n fa]a unei cl`dirilungi [i cenu[ii care fusese odinioar` o moar`. Scoas`acum din uz, roata era acoperit` cu mu[chi. Ici-colofuseser` a[ezate jardiniere cu mu[cate [i pe lâng`pere]i cre[teau trandafiri s`lbtici.

Anne admir` frumuse]ea b`trânei mori. Chiar dac`aceast` clinic` era una dintre cele mai bine utilate dinregiune, cl`direa \[i p`strase farmecul de odinioar`.

48

– Ce zici? \ntreb` Ross, atent la reac]iile ei.– Este fabulos! Arat` mai degrab` a hotel de lux

decât a cas` de s`n`tate. Unde este acel faimos izvordespre care mi-ai vorbit?

El zâmbi.– Trebuie protejat cu grij`, a[a c` este secret.

Con]ine iod, care trateaz` hipertensiunea, fier pentruanemici [i sulf pentru ameliorarea reumatismelor. S`ne \ntoarcem, o s` ]i-l ar`t.

Anne \[i petrecu restul dimine]ii vizitând locurile,apoi Ross o prezent` doctorului Stevenson \nainte dea se \ntoarce la cabinet.

– N-am timp s` m` duc s-o examinez pe JennyGoodyear, cred c` s-o fi ocupat de asta moa[a. Darpresupun c` ar fi bucuroas` s` te vad`. Po]i s` ieima[ina, eu m` voi duce pe jos \n sat s`-mi v`d pacien]ii.

– De acord.– Ah, [i \nc` ceva... Doamna Butterworth este

liber` ast`-sear`. Doamna Dean se duce la clubul ei debridge, a[a c` eu [i Charlotte am hot`rât s` cin`m larestaurant. Dac` vrei s` ni te al`turi, vei fi binevenit`.Dac` nu, va trebui s` te mul]ume[ti cu pâine [i brânz`\n buc`t`rie.

– Voi veni cu pl`cere cu voi, se gr`bi Anne s`r`spund`, pentru c` perspectiva unei mese solitaren-o \ncânta deloc.

49

– Plec`m pe la ora [apte.Condus` de doctorul Stevenson, Anne \[i continu`

vizita prin clinic`, impresionat` de varietatea\ngrijirilor acordate de spital.

– Ceea ce m` mir` cel mai mult, \i m`rturisidoctorului Stevenson, este faptul c` fiecare pacientprime[te un tratament individualizat.

Doctorul \i zâmbi, bucuros de interesul manifestatde noua asistent`.

– Pacien]ii no[tri fac mai \ntâi un control complet,apoi stabilim un program de tratament. Uneori,trebuie s` corect`m o eroare de regim, \nainte de a\ncepe tratamentul bolii propriu-zise. Putem s`apel`m la medici din exterior, la acupunctori, lakinetoterapeu]i, la dieteticieni. Eu \nsumi suntspecialist \n osteopatie [i \n tratamentul cu plante.Doctori]a Mitchell se ocup` de hidroterapie [i homeopatie.

– Mi-a rostit cineva numele? se auzi o voce blând`feminin`.

Sophie Mitchell ie[i din zona saunelor. P`rul \i era\nvelit \ntr-un prosop alb [i de sub halatul lung de baiese z`reau unghiile de la picioare date cu lac roz.

– Bun` ziua, domni[oar` Melton. Dup` cum po]iconstata, \mi aplic propriile prescrip]ii. |mi petrectimpul liber r`sf`]ându-m`. S` nu ezi]i s` folose[tiinstala]iile noaste, mai ales dac` vrei s` sl`be[ti.

50

Tân`ra femeie zâmbea, dar Anne sim]i c` subaceast` atitudine mieroas` se ascunde o ostilitatemocnit`. Totu[i, vru s` fie amabil`.

– Dar cu siguran]` nu este cazul dumneavoastr`.– Nu, bine\n]eles. Dar o saun` \]i catifeleaz` pielea,

de exemplu. Oricum, ador s` r`mân supl`.Rostind aceste cuvinte, Sophie Mitchell \[i plimb` o

privire ironic` peste silueta Annei. Aceasta \[i p`str` cugreu cump`tul.

– Mul]umesc, cu siguran]` c` voi profita de ofertadumneavoastr`.

– |notul ar fi de asemenea foarte de folos pentrusilueta dumitale, continu` cu amabilitateinterlocutoarea ei. Piscina noastr` este \nc`lzit`, po]is` mergi chiar acum, dac` vrei.

– Este imposibil, Ross m-a rugat s`-i fac o vizit`uneia din pacientele lui, r`spunse repede Anne...

– |n]eleg...Ochii doctori]ei Mitchell se \ngustar` u[or, ca [i

cum o mira faptul c` Anne folosise prenumele [efuluiei. Strângându-[i cordonul halatului de baie, se\ndep`rt` auncându-i peste um`r Annei:

– Dac` pot s`-]i fiu de folos cu ceva, nu ezita s`apelezi la mine.

Anne se \ntoarse c`tre doctorul Stevenson.– |nainte s` plec, vreau s` v` mul]umesc pentru

timpul acordat.

51

Tân`rul medic \i era foarte simpatic, cu privirea luiserioas` [i cald` \n acela[i timp. Observ` contrariat` c`tocmai \l comparase cu logodniul s`u, [i c` asta nu era\n avantajul acestuia.

Doctorul Stevenson \i zâmbi [i-i strânse prietene[temâna.

– Voi fi \ntotdeauna gata s`-]i r`spund la \ntreb`ri,o asigur` el.

– Pentru \nceput, a[ vrea s` aflu cum pot s` ies deaici.

Izbucnir` amândoi \ntr-un râs complice. Mul]umit`c` avea un prieten c`tre care s` se \ntoarc` \n caz denevoie, Anne se duse la secretariatul doctoruluiBradley ca s` ia cheile de la ma[in`. Cu ochii la ceas,doamna Harding b`tea la ma[in` o scrisoare foarteimportant` \nainte s` plece s`-[i ia nepotul de la[coala din sat.

– P`re]i obosit`, remarc` Anne.Secretara \[i a[ez` o [uvi]` de p`r c`runt. Se trezise

din zori ca s` aib` timp s` dea de mâncare p`s`rilor [is` cure]e casa, dar nu era genul de femeie care s` seplâng`.

– M` simt foarte bine, o asigur` ea. Scuz`-m`, dartrebuie s` termin scisoarea asta, [i...

Anne ie[i \n gr`din`. Oare Ross Bradley \[i d`deaseama c` biata femeie trebuia s` fi plecat de mult

52

acas`? Gândea probabil c` toat` lumea are energia lui.Nici chiar o mân` rupt` nu era de-ajuns ca s`-l maipotoleasc`.

Câteva minute mai târziu, pe [oseaua \nserpentine, \ncerca s` [i-l alunge din minte [i s` segândeasc` la Martin. Uimit`, realiz` c` nu reu[ea. Nicim`car nu mai reu[ea s`-i evoce limpede chipul, deparc` s-ar fi desp`r]it de el de câteva luni, chiar de ani.

Jenny fu bucuroas` s-o revad` [i o primi ca pe oprieten`. Bebelu[ul dormea lini[tit, \n timp ce p`rin]iis`i se instalaser` comod \n camer` cu un platou cusandvi[uri de pui \n fa]`.

– Ia loc, domni[oar` Melton, zise Bill. Pun pariu c`n-ai mâncat nimic de prânz. Serve[te-te, este destul`mâncare pentru to]i trei.

– E[ti amabil, dar...– Haide, nu te l`sa rugat`! Oricum, Jenny nu

accept` nici un refuz.Anne ced` cu un zâmbet. Pu]in dup` aceea, Bill se

retrase, l`sându-[i so]ia [i pe invitata sa \n fa]a a dou`ce[ti de ceai.

– A venit moa[a s` te examineze?Jenny se \ncrunt`.– M` bucur c`, azi noapte, m-a]i ajutat voi s` nasc.

Femeia asta m` calc` pe nervi, vorbe[te la nesfâr[it,mereu are ceva de f`cut...

53

– Cu siguran]`, vrea doar s` fie de folos.Dup` ce se asigur` c` [i mama [i copilul au primit

\ngrijirile necesare, Anne vru s` plece.– Mai stai! o rug` Jenny. Bea cu mine o cea[c` de

ceai.– Bine, mai stau cinci minute, nu mai mult.– Cum ]i se pare Charlotte? o \ntreb` Jenny,

sperând astfel s-o re]in` pe Anne antrenând-o \ntr-odiscu]ie mai lung`.

– Este fermec`toare, r`spunse Anne cu bun`dispozi]ie. Suntem deja prietene bune. Ast`-sear`,Ross ne duce pe amândou` la restaurant.

Jenny d`du din cap aprobator.– {i doctori]a Mitchell? Ea nu vine cu voi?– Nu, dup` câte [tiu.– De obicei, ea \l \nso]e[te pe doctor [i pe fiica sa

la restaurant.Jenny remarc` imediat norul care \ntunecase

privirea tinerei. Urm` o clip` de lini[te, apoi Anne seridic`. De data aceasta, trebuia \ntr-adev`r s` plece!

– Presupun c` doctori]a Sophie este ocupat` ast`-sear`.– Probabil c` da, r`spunse Anne luându-[i geanta.

54

Capitolul 4

Anne trebuia s` recunoasc` faptul c`, f`r` voia ei,remarca lui Jenny o contrariase. |n timp ce coboraspre valea Beckthwaite, \ncerca s` se conving` c` acestaranjament era absolut firesc: Sophie \l ajuta pe Rosss`-[i creasc` fiica, [i era normal ca uneori s` ias` to]itrei \n ora[. Dintr-un motiv necunoscut, Sophie eraast`zi ocupat` [i atunci o invitase pe noua luiasistent`.

Gândul acesta \ns` \i stric` toat` ziua, \n timp celucra \n serviciul de hidroterapie, supravegheat`\ndeaproape de eleganta doctori]`. Fu surprins` când,spre sfâr[itul dup`-amiezii, aceasta o compliment`:

– Se pare c` ai o oarecare \ndemânare, domni[oar`Melton.

– Munca aceasta este foarte diferit` de ceea ce facde obicei, r`spunse cu pruden]` Anne.

55

Dup` ce o scufundase pe pacient` \n ap` rece,urma s-o transfere \ntr-o baie cald` de unde se ridicaun abur dens care-i p`tase uniforma. |n schimb,fermec`toarea Sophie Mitchell r`mânea impecabil`.

– Presupun c` te-ai cam s`turat, zise pe un tonblând aceasta. M` voi ocupa eu s-o duc pe doamnaDrew \n camer`.

– Nu vre]i s` v` odihni]i [i dumneavoastr`?– Am avut deja liber diminea]`, a[a c` trebuie s`

stau aici toat` seara, \i explic` Sophie. Po]i pleca,domni[oar` Melton. }i-ai f`cut vreun program pentruast`-sear`?

– Nu chiar.Perspectiva acestei cine la restaurant \[i pierduse

tot farmecul, [i Anne se \ntreba acum cum s` seeschiveze.

Când intr` \n cas`, n-o v`zu pe Charlotte. DoamnaDean tocmai se \ntorcea din gr`din` tr`gând dem`nu[ile murdare de p`mânt.

– Unde este Charlotte? \ntreb` Anne.– Este invitat` la familia Forbes. Scuz`-m`, dar m`

gr`besc pentru c` sunt a[teptat` la clubul meu debridge.

Anne urm`ri cu privirea silueta slab` ce urcasc`rile. Ceea ce aflase tocmai \i rezolva problema,pentru c` f`r` \ndoial` Ross prefera s` ias` singur.

56

Se sim]ea atât de obosit` \ncât gândul de a petreceo sear` lini[tit` o bucura dinainte. Ajuns` \n camer`,se \ntinse peste cuvertur` [i \nchise ochii.

O trezir` ni[te b`t`i puternice \n u[`. Soarele caldde var` disp`ruse. Cât dormise oare? |n clipaurm`toare, cineva intr` \n camer`.

– Oh! |mi pare r`u, dar eram convins c` e[tiplecat`, \i explic` Ross cu un zâmbet \n col]ul gurii.

F`cu vreo câ]iva pa[i prin \nc`pere, cu ochii a]inti]ispre chipul \nc` somnoros al tinerei. |n semi\ntuneric,buclele ei scurte blonde str`luceau slab, \nv`luindu-ifa]a \ntr-un halou luminos.

Anne clipi des, apoi ridic` spre el ochii ei mari [ilimpezi.

– Am... am crezut c` planul nostru s-a anulat, dinmoment ce Charlotte cineaz` la familia Forbes, \iexplic` ea a[ezându-se pe pat.

Convins` c` probabil nu ar`ta prea bine \nmomentul acesta, \[i plec` privirea. Vocea grav` a luiRoss o f`cu s` tresar`.

– {tiu. Mi-a telefonat... A[a c` am re]inut o mas`pentru dou` persoane, nu pentru trei.

– Pentru ce or`? \ntreb` ea.– A[ vrea s` plec`m cam \ntr-o jum`tate de or`,

crezi c` este posibil? Catherine petrecea ore \ntregi \nfa]a oglinzii, de[i n-avea deloc nevoie pentru c` erafoarte frumoas`.

57

– Asta mi-a spus toat` lumea despre ea.Regret` imediat cuvintele rostite. Ross nu p`rea

\ns` prea impresionat. Din nou, ea se mir` de aceast`atitudine distant`. Putea s` vorbeasc` despre so]ia lui\ntr-un mod absolut deta[at, ca [i cum i-ar fi fostindiferent`.

– Voi fi gata la timp, afirm` ea.– Perfect.Dup` ie[irea lui din \nc`pere, Anne oft` u[urat`,

apoi se duse \n baie s` fac` un du[ rapid.Revigorat` de apa fierbinte, \[i puse o bluz` de

m`tase roz [i noul ei costum de stof` alb`. Cu obucurie copil`reasc`, fu surprins` s` constate c` puteas` strâng` cordonul de piele cu o gaur` \n plus. Poatec` \ncepuse s` sl`beasc`?

Ross o a[tepta \n salonul cel mic. V`zând-o, seridic` de pe fotoliu curtenitor, [i tinerei i se p`ru c`ochii lui verzi \ntâzie asupra ei ceva mai mult decât ocerea polite]ea.

– Dou`zeci [i opt de minute, o anun]` el dup` cearunc` o privire la ceas.

– Ce s` facem cu aceste dou` minute economisite?Vrei s` m` \ntorc \n camera mea?

|n loc de orice r`spuns, el \[i trecu bra]ul pe sub celal tinerei [i o conduse spre hol. Ea \i respira cu pl`cereparfumul, remarcând \n treac`t c` [i el \[i schimbasehainele. Gândul c` \mbr`case acest elegant costum gri

58

\n onoarea ei \i produse o bucurie pe care n-ar fi pututs` [i-o explice.

– Va trebui s` conduci tu, zise el pe un tonmoroc`nos.

|n clipa când trecur` de poarta din fier forjat, ea \[id`du seama dintr-o dat` c` Ross n-ar fi putut s` ias` \nora[ f`r` [ofer. Oarecum \ntristat`, se gândi c` el ofolosea, dar la urma urmei, tot era mai bine decât s`m`nânce singur` pâine cu brânz` \n buc`t`rie.

Traversar` câmpia s`lbatic` pân` \n \mprejurimileora[ului. Anne frân` \n fa]a unei case din piatr`cenu[ie pe care i-o indicase Ross, uimit` c` nu existanici un indiciu c` aici ar fi un han.

Dup` ce urcar` câteva trepte, intrar` \ntr-un hollambrisat.

– M` bucur s` v` rev`d, doctore Bradley. Masadumneavoastr` este preg`tit`.

B`rbatul cu o ]inut` semea]` care-i \ntâmpin` aveani[te must`]i mari [i sem`na cu un colonel \nretragere.

– Anne, ]i-l prezint pe comandantul Gregson.Dumneaei este Anne Melton, noua mea astistent`.

– Ce pot s` v` ofer de b`ut? \ntreb` dup` ce ei sea[ezar`. Am whisky-ul dumneavoastr` preferat,doctore.

– Perfect. {i tu, Anne?– Un xeres, v` rog.

59

– Comandantul a cump`rat acest restaurant acumcâ]iva ani, \i spuse Ross de \ndat` ce proprietarul se\ndep`rt`. Era o ferm` abandonat`, dar el a f`cutminuni, dup` cum po]i constata.

– Este \ntr-adev`r fermec`tor.Pere]ii erau ascun[i \n spatele unor panouri de

stejar lustruit care urcau pân`-n tavan. Numeroasetablouri \n ulei, reprezentând \n mare parte b`t`liiistorice, \mpodobeau \nc`perea. |n schimb, fe]ele demas` [i [erve]elele brodate dezv`luiau o prezen]`feminin`. Fiecare mas` era \nveselit` de un buche]elde flori aranjate artistic.

– Nu exist` un meniu, preciz` Ross, dar oricemâncare aici este delicioas`.

– {i totu[i, cred c` nu e[ti prea u[or de mul]umit.Se \ntrerupse, mustrându-se iar`[i c` o luase gura

pe dinainte. Ross râse de stânjeneala ei.– Te referi la ciud`]eniile mele alimentare? – Cam a[a...– Afl` c` aici se servesc doar legume cultivate f`r`

nici un produs chimic. {tiu precis asta pentru c` eu lecresc \n gr`dina clinicii.

– Poftim?!– La \nceput am f`cut-o doar pentru nevoile

noastre, apoi am \nceput s` livr`m [i altora. |ntr-o zi,comandantul m-a \ntrebat dac` \l accept [i pe el dreptclient. Venitul suplimentar astfel ob]inut \l investesc \nmodernizarea clinicii.

60

– Dar cine se ocup` de acest comer]?– Aici intr` \n scen` Richard Forbes. El

supravegheaz` gr`dinarii [i se ocup` de tranzac]ii.Munca aceasta l-a ajutat \n sfâr[it s` se stabilizeze.

– „|n sfâr[it“?– Dup` cum ai aflat, el a \nceput studii de medicin`

la insisten]ele tat`lui s`u. Dup` aceea, a f`cut omul]ime de meserii ciudate. |i place s` se mi[te... F`r`\ndoial`, asta i se trage din sângele lui ]ig`nesc.

– Nu [tiam c` familia Forbes...– A, nu! Richard a fost adoptat la vârsta de doi ani.

Mama lui locuia \n sat, dar nu cuno[team identitateatat`lui s`u. Când mama lui a murit, familia Forbes aadoptat copilul.

Ross \i zâmbi comandantului care le puse dou`pahare pe mas`.

– |n s`n`tatea dumneavoast`, doctore, zise acesta\ndep`rtându-se.

Anne \l privi pe Ross uimit`.– A[adar, nu e[ti \mpotriva alcoolului?– Cu condi]ia s` nu se abuzeze, sub form` de

aperitiv sau ca s` completeze o mas` bun`.Comandantul alege vinurile cele mai potrivitemeniului.

Anne se sim]ea din ce \n ce mai relaxat`. |i pl`ceaacest aspect \nc` necunoscut al personalit`]ii lui Ross.De fapt, i se p`rea din ce \n ce mai seduc`tor.

61

|n timpul cinei, se surprinse de câteva oriobservându-l cu aten]ie. Fie c` se purta solemn sauplin de entuziasm tineresc, nu era niciodat` plictisitor.F`r` voia ei, Anne \[i aminti de unele momentepetrecute \n compania lui Martin, \n timpul c`roraconversa]ia lâncezea.

– A fost delicioas`, declar` ea când termin` salatade fructe.

|i pl`cuse totul, crudit`]ile, somonul la gr`tar,desertul. {i nimic din toate astea nu \ngr`[a, se gândiea cu umor. I se p`rea dintr-o dat` important s` fieatent` la ce m`nânc` [i s` aib` o imagine s`n`toas`.Cu un gest ne[teptat, Ross se aplec` spre ea [i-i lu`mâna.

– }i-am f`cut capul calendar cu ciud`]enile mele!Acum, vorbe[te-mi despre tine.

Tulburat`, ea ro[i sub privirea ochilor verzi.– Ce vrei s` [tii?El râse \ncet, strângând cu un fel de tandre]e

degetele fetei.– Draga mea copil`, nu este vorba de o anchet`, ci

doar de o discu]ie amical`. De exemplu, cum arat`logodnicul t`u? Ce face?

– Dup` ce [i-a luat toate diplomele, a plecat \nAfrica.

– Asta [tiu. Dar cum arat`?– |nalt, brunet...

62

giannijolys

– Frumos?Ea râse, stânjenit`, \n timp ce privirile li se

\ntâlnir`.– A[a se spune.– {i o s` v` c`s`tori]i, o s` ave]i mul]i copii? \ntreb`

el, cu o lic`rire periculoas` \n ochii de un verde\ntunecat acum.

– Cred c` logodna folose[te tocmai pentru a hot`r\asemenea lucruri.

– |n general, oamenii se cam pun de acord \naintes`-[i ia vreun angajament, dup` care aceast` \n]elegerese concretizeaz` sub forma unui inel...

Privir` amândoi spre mâna lipsit` de inel a Annei,apoi Ross \i zâmbi enigmatic. Deodat`, ea fu iritat` degândul c` va trebui s` explice din nou c` Martin eras`rac.

– Este inutil s` insit`m asupra acestui subiect!spuse ea cu o voce iritat`.

– Scuz`-m`, uitasem c` este vorba de o alegere.Ea se mai \mblânzi [i-i arunc` o privire

recunosc`toare.– Este un mod diplomatic de a prezenta lucrurile.T`cur` câteva minute, apoi Ross lu` ini]iativa [i

\ntrerupse acest scurt moment de complicitate.– Din p`cate, trebuie s` plec`m. I-am promis

Charlottei s` trec s-o iau de la familia Forbes, [i \ncepes` se fac` târziu.

63

Ajun[i afar`, el cuprinse cu bra]ul s`n`tos umeriitinerei. Lumina]i de lun`, se \ndreptar` spre ma[in`.

– O s` fiu foarte bucuros când voi sc`pa de ghipsul`sta, bomb`ni el.

Foarte emo]ionat` de aceast` apropiere, Anne nur`spunse. Când se a[ez` la volan, \[i repro[` aceast`sensibilitate excesiv`. Strângând-o lâng` el, Ross secomportase ca [i cum ar fi fost fiica lui, nimic maimult.

El o conduse pân` \n dreptul unei case mari depiatr`, \n apropiere de Littleshaw. Aleea care [erpuiaprin gr`dina bine \ntre]inut` d`dea o impresie de luxcare se confirma când intrai \n aceast` cl`direconfortabil`.

Doamna Forbes r`spunse la soneria lor. Ledeschise larg u[a grea de stejar.

– Bine a]i venit la noi. Dumneata trebuie s` fii nouainfirmier` a lui Ross, domni[oar`...

– }i-o prezint pe Anne Melton.– Charlote ne-a vorbit mult despre dumneata,

Anne. Veni]i, fetele sunt a[ezate \n salon, la televizor.Fay Forbes \i conduse \ntr-o \nc`pere cufundat` \n

semi\ntuneric, cu excep]ia col]ului \n care luminatelevizorul. Pe un divan, erau ghemuite dou` siluete.

– E[ti gata de plecare, Charlotte? \ntreb` Ross.– Oh, tat`, se tângui feti]a. Este momentul cel mai

interesant al filmului...

64

– Se uit` la La r`scruce de vânturi, [opti doamnaForbes. Am cump`rat caseta video, [i cred c` este celpu]in a doua oar` când Jane se uit` la ea. Lua]i loc,pân` una-alta, s` be]i o cea[c` de cafea.

Anne se a[ez` lâng` fete, imitat` imediat de Ross.– Toate sunte]i la fel, murmur` el. De \ndat` ce vi

se ofer` o poveste de dragoste...– Oh, dar asta nu-i oricare poveste de dragoste,

zise Anne pe un ton lini[tit.– Ah... oft` Charlotte cu emo]ie. Când Catherine

moare \n bra]ele lui...Privir` \n t`cere celebra scen` [i, ca de obicei, Anne

sim]i lacrimi \n ochi. Jane [i Charlotte suspinau f`r` s`se ascund`.

Anne nu \ndr`zni s` \ntoarc` privirea spre Rosscare [edea al`turi de ea. Resim]ea o ciudat` tulburarela gândul c` se afla chiar \n inima regiunii \n careEmily Brontë \[i g`sise inspira]ia pentru romanuls`u. |n]elegea acum [i de ce so]ia lui Ross, Catherine,hot`râse s`-[i boteze feti]a Charlotte, prenumeleuneia din surorile Brontë. |[i puse \n gând s`-i cear`lui Ross un exemplar al unei c`r]i scris` deCatherine.

Când ap`ru pe ecran cuvântul „sfâr[it“, doamnaForbes aprinse un lampadar pentru a risipi melancoliace-i cuprinsese pe to]i. Cele dou` fete \[i [terser` \ngrab` obrajii \nro[i]i de plâns.

65

– Nu-i a[a c` este formidabil? oft` Charlotte. Mi-arpl`cea s`-l rev`d.

|n mijlocul hohotelor de râs, Fay Forbes o asigur`c` poate veni când dore[te.

– Ian a fost chemat undeva, spuse ea turnândcafeaua. Iar Richard... Ei bine, Richard poate fioriunde, conchise ea râzând.

Anne refuz` fri[ca [i zah`rul.– E[ti la regim?– Tocmai am \nceput un regim, recunoscu ea pu]in

ru[inat`. Sper s` pot s`-l ]in.– Cu Ross pe urmele dumitale, totul este posibil.

De fapt, \]i va fi mult mai u[or s`-]i continui efortuldecât s`-l \ntrerupi.

– Nu m` prezenta ca un c`pc`un, Fay!– {i totu[i! Dac` n-a[ [ti c` pacien]iii t`i te ador`, a[

spune c` e[ti un tiran.– Sunt absolut de acord, interveni Charlotte. Cu

tata, orice devine totul sau nimic. S` nu sl`be[ti preamult, Anne. Mama ajunsese doar piele [i os.

Fay Forbes se \ntrist`.– Ar fi putut s` fie manechin. Din p`cate, pe aici pe

la noi nimeni nu [tia s`-i aprecieze frumuse]ea.– De nenum`rate ori i-am cerut s` vin` [i ea la

Londra! interveni Ross.– {tiu foarte bine, dar munca ei o re]inea aici,

romanele ei [i...

66

T`cu. Ross o fixa cu intensitate, \ndemnând-o dinochi s` continue.

– Romanele sale... relu` \nceti[or Fay, [i aceac`utare ne\ncetat`...

– Pe câmpii, continu` Ross. Iubea câmpia astanesfâr[it`...

Se ridic` brusc [i-i ciufuli p`rul Charlottei.– Este timpul s` plec`m, Charlotte. Fay, \i voi

telefona lui Ian s` aflu dac`...Vorbele nu mai ajunseser` pân` la Anne care nu se

mai gândea decât la Catherine Bradley. |l urm` ca unautomat. Femeia aceasta constituia o enigm`. Fuseseatât de frumoas`, atât de \nzestrat`... Niciodat` n-o vaputea \nlocui vreodat` \n inima lui Ross.

Tot drumul, el nu scoase o vorb`, dar Charlotteflec`rea f`r` oprire. |n apropiere de sat, Anne frân`brusc.

– Fir-ar s` fie! \njur` Ross. Ce s-a \ntâmplat?|n fa]a lor, o form` \ntunecat` era ghemuit` \n

umbra unui zid. Anne crezu mai \ntâi c` era vorba deo oaie, apoi recunoscu o siluet` masculin`. Ross s`riafar` din ma[in`.

– Este r`nit! Trage pe dreapta, Anne, m` ocup eude el.

Cu inima b`tându-i nebune[te, Anne se supuseparcând ma[ina cu farurile c`tre r`nit.

67

– R`mâi aici! \i ordon` ea Charlottei \nainte s` i seal`ture lui Ross.

– Este \n stop cardiac, morm`i el. Ia butelia deoxigen din spatele ma[inii..

|n timp ce Anne se \ndep`rta, el \ncepu s`-i fac`r`nitului masaj cardiac. Dup` câteva secunde, ea se\ntoarse.

– Ghipsul `sta afurisit! \njur` el \nfundat. Stai \ngenunchi, Anne, nu este de pierdut nici o secund`.

Ea \ngenunche imediat \n iarb`, con[tient` desitua]ia dramatic` \n care se aflau.

– Pune-]i mâinile una peste alta la baza sternului...acolo, este bine...

|n minutele ce urmar`, ea \i execut` orbe[tecomenzile, \n ciuda sudorii care-i [iroia pe frunte.Dup` un secol, i se p`ru ei, corpul ne\nsufle]it pân`acum se mi[c` aproape imperceptibil. Bolnavuldeschise gura, clipi din pleoape.

– Bravo, oft` Ross, l-ai salvat. Acum d`-mi oxigenul.Fix` masca de oxigen pe fa]a pacientului, apoi se

asigur` c` acesta respir` regulat. Anne se ridic`.Costumul ei alb era p`tat cu verde, dar salvarea uneivie]i merita asta, se gândi ea \ntorcându-se sprema[in`.

– Acum, [tiu de ce umbla]i cu jeep-ul, \i zise eaCharlottei care se agita nervoas` pe bancheta dinspate.

68

– Se simte mai bine? \ntreb` feti]a.– A[a sper. Va trebui s` folosim targa. Va trebui de

asemenea s`-l aju]i pe tat`l t`u, pentru c` el n-are voies` ridice nimic cu mâna \n ghips. Tu vei ]ine de unmâner, el de cel`lalt, iar eu voi prinde cel`lalt cap`t alt`rgii.

|ncântat` c` este solicitat`, Charlotte s`ri jos dinma[in`. O clip` mai târziu, necunoscutul era a[ezat cutarga \n spatele ma[inii. Ross r`mase lâng` el, \n timpce Anne urc` la volan [i porni.

– S-ar zice c` este un om care f`cea jogging,remarc` Charlotte.

Anne remarcase [i ea treningul [i basche]ii.– Un alt fanatic al sportului, murmur` ea.– Se poate [ti la ce faci aluzie? \ntreb` Ross.– Probabil c` [i-a dep`[it limitele.– Nu-l judeca f`r` s` [tii despre ce-i vorba [i

\ncearc` mai bine s` conduci mai repede.Fa]ada clinicii era luminat` de proiectoare ascunse

printre ghivecele cu flori. Din nou, Anne se gândi laun hotel de lux, dar aceast` impresie se risipi de\ndat` ce se aflar` \n interior.

Cu stetoscopul \n jurul gâtului, doctori]a SophieMitchell alerg` \n \ntâmpinarea lor.

– A fost \n stop cardiac, o anun]` Ross. Preg`te[tecortul de oxigen, morfina.

69

Ap`ruse [i Mike Stevenson, \mpingând un patrulant \n care-l puser` pe bolnav. Acesta \ncepea s`-[irecapete cuno[tin]a.

– Unde sunt?– E[ti \ntr-o clinic`, \l lini[ti Anne cu o voce blând`.

Nu-]i face griji, e[ti \n siguran]`.Ross se \ntoarse c`tre fiica sa.– Tu du-te acas`, draga mea, [i anun]-o [i pe bunica.De \ndat` ce necunoscutul fu dus \ntr-o rezerv`,

Anne \i acord` primele \ngrijiri. Afl` c` bolnavul senumea Raymond Jackson, [i locuia \n Black ScarHouse, pe colina care domina satul.

– Anun]a]i-o pe so]ia mea, s`-l sune pe asociatul meu...Vocea abia de i se auzea.Ross \l \ntrerupse imediat.– Trebuie s` te odihne[ti, domnule Jackson.

Domni[oara Melton o va suna pe so]ia dumitale, nu-]iface griji.

Continuând s` examineze bolnavul, Ross se gândic` are de-a face cu un caz clasic de industria[ surmenatcare locuia \n zon`, dar care avea birourile la Leeds, deunde intra \n leg`tur` cu toate col]urile lumii. Eragreu de crezut c` n-avea decât treizeci [i [ase de ani...

Era trecut de miezul nop]ii când Ross \i spuseAnnei s` se duc` la culcare. Domnul Jackson erainstalat sub cortul de oxigen, so]ia era al`turi de el,palid` [i r`v`[it`.

70

– Ne ocup`m noi \n continuare de el. A[ vrea ca tus` te duci acas` [i s` vezi cum se simte Charlotte.Probabil c` povestea asta a [ocat-o.

Anne arunc` o privire \nspre Sophie Mitchell.A[ezat` \ntr-un fotoliu, aceasta zâmbea mul]umit`.Doctorul Stevenson p`r`sise clinica, astfel c` cei doidoctori \[i vor ]ine companie...

– Noapte bun`, spuse \ncet Anne strecurându-seafar` din \nc`pere.

Luna disp`ru \n nori când travers` gr`dina\nmiresmat` de parfumul trandafirilor. Se sim]eaobosit`, [i totu[i ar fi dat orice s` r`mân` al`turi deRoss... Ce naiba i se \ntâmpla? se \ntreb` ea,exasperat`. Doar era \ndr`gostit` de Martin... sau celpu]in a[a crezuse pân`-n clipa asta.

Pre] de câteva minute, \[i permise s` viseze la ces-ar fi putut \ntâmpla \ntre ea [i Ross dac` ar fi fostliber`... [i dac` el n-ar fi avut o leg`tur` cu SophieMitchell. Anne era sigur` acum. Tân`ra doctori]` \lprivea pe asociatul ei ca [i cum acesta ar fi fostsingurul b`rbat de pe p`mânt.

|[i reveni \ns`. Era zadarnic s` se chinuie astfel.Sophie Mitchell putea oricând s-o \nlocuiasc` \n inimalui Ross pe Chatherine, frumoasa [i talentata lui so]ie,dar Anne Melton n-ar fi putut chiar de-ar fi luptat unmilion de ani pentru asta...

71

Capitolul 5

Anne se strecur` \nceti[or \n casa cufundat` \nlini[te, apoi urc` la primul etaj. De sub u[a Charlotteinu r`zb`tea nici o raz` de lumin`, dar o deschisetotu[i ca s` fie lini[tit`. Cum feti]a dormea adânc,Anne se retrase f`r` zgomot [i se duse \n camera ei \nvârful picioarelor.

|n clipa când vru s` sting` veioza, o auzi peCharlotte ]ipând. |n câteva secunde, s`ri jos din pat [ialerg` lâng` copil`.

– Ce se \ntâmpl`, draga mea?– Oh, Anne, cât m` bucur c` e[ti aici! Am avut un

co[mar \ngrozitor.Anne o cuprinse cu tandre]e \n bra]e.– Acum totul este \n regul`. Vrei s`-mi poveste[ti?Dup` ce suspin` de câteva ori, Charlotte

\ncepu:

72

– Am... am visat c` tata pleca, l`sându-m` singur`.– Tat`l t`u nu te va p`r`si niciodat`, fii lini[tit`. Nu

trebuie s` te temi de asta.|[i mu[c` buzele, repro[ându-[i c` fusese atât de

categoric`. La urma urmei, poate c` Sophie Mithcellnu voia s` se mai \mpov`reze cu o adolescent`.

– Tat`l t`u te iube[te foarte mult, relu` ea repede.Anne r`mase mult` vreme lâng` copil`, leg`nând-o

ca pe un bebelu[. Chiar [i adolescentele au nevoie deo mam`, se gândi ea. Chiar dac` era fericit` [i alintat`,Charlottei \i lipsea o prieten` mai \n vârst` c`reia s`poat` s`-i \ncredin]eze secretele. Când sim]i s` feti]aadormise, o culc` \nceti[or apoi o \nveli cu grij`.

– Noapte bun`, Charlotte, murmur` ea.Mul]umit` c` nu primise nici un r`spuns, Anne

stinse lumina [i ie[i. Se \ntoarse \n camera ei, darmult` vreme nu-[i g`si somnul. De fiecare dat` când\nchidea ochii, \i ap`rea chipul lui Ross cu o claritatesurprinz`toare.

|n disperare de cauz`, se ridic` din pat [i deschise[ifonierul, hot`rât` s` nu ia \n seam` sfaturiledoctorului Bradley [i s` fumeze o ]igar`. O duse lagur` cu mâna ce tremura, apoi aprinse un chibrit.|ngrijorat` la gândul c` el ar putea s` observe,deschise fereastra [i sufl` fumul spre cerul \nstelat.Oft` apoi de pl`cere când un zgomot de pa[i o f`cu s`

73

tresar`. Ross urca agale aleea... Cu capul dat pe spate,contempla [i el stelele, astfel c` o z`ri imediat.

– Ai p`]it ceva? \ntreb` el cu o voce \n`bu[it`.– Nu... Numai c` nu reu[esc s` dorm, atâta tot.– Este o ru[ine s` poluezi o noapte atât de

frumoas` cu mirosuri dezagreabile. Nu crezi c` nu-inevoie s` mai adaugi [i tu ceva la agresiunile pe carele suport` deja biata noastr` planet`?

– O ]igar` nu poate face prea mult r`u.– Dar pl`mânii t`i ce zic?– Am oroare s` fiu mustrat` mereu pe tema asta!

declar` ea aruncând ]igara. A[a! Acum e[ti mul]umit?Ross strivi cu piciorul scrumul incandescent.– Te prive[te modul \n care-]i maltratezi corpul.– |]i jur c` a fost ultima.– Este vorba de o decizie important`. Nu trebuie s-o

iei doar ca s`-mi faci pl`cere, zise el \ndep`rtându-se.Anne \nchise fereastra, apoi \i pândi pa[ii pe scar`.

Trebuia s` treac` prin fa]a camerei ei ca s` ajung` \ndormitorul lui aflat la cap`tul culoarului. Când sea[ternu \n sfâr[it lini[tea, se arunc` pe pat.

– Voi \nceta s` mai fumez pentru a ne face pl`cereamândurora, se jur` ea, cu nasul \n pern`.

** *

74

Anne \[i petrecu diminea]a urm`toare \n cabinetullui Ross, dar acesta nu f`cu nici o aluzie la mica lorceart` nocturn`. P`rea mul]umit de munca ei [i deeficacitate. Dup` plecarea ultimului pacient, o rug`s`-l \nso]easc` la vizitele pe care le avea de f`cut ladomiciliu.

Merser` mai \ntâi la Jenny, unde trebuir` s` beacafeaua de rigoare, ascultându-i pove[tile. Tân`ramam` p`r`sise deja patul pentru a-[i vedea detreburile gospod`re[ti.

– E[ti o l`uz` exemplar`, o felicit` Ross.De \ndat` ce sc`par` de Jenny, traversar` câmpia

pentru a ajunge la o ferm` izolat` situat` \n vârfulcolinei Blackdean.

Pe drum, el \i explic` lini[tit situa]ia.– |mi fac griji pentru pacienta asta. De la moartea

so]ului s`u, \[i neglijeaz` total s`n`tatea, de[i este\ns`rcinat` \n [apte luni.

– Biata femeie! Câ]i ani are?– Treizeci [i doi, dar pare mult mai \n vârst`. M-au

sunat cei de la clinica din Littleshaw ca s`-mi spun` c`nu [i-a mai f`cut nici un examen prenatal de maimulte s`pt`mâni.

Ferma p`rea abandonat`, chiar dac` din horn seridica un firi[or de fum. Alertat` de zgomotul f`cut de\nchiderea portierelor, femeia ap`ru la geamul

75

buc`t`riei. Anne \i z`ri p`rul decolorat [i pu]in\nc`run]it, c`zându-i peste fa]a supt`. Pu]in dup`aceea, le deschise u[a, vizibil ostil`.

– Ce dori]i?– Cei de la spital \[i fac griji pentru tine, r`spunse

\ng`duitor Ross. Presupun c` \]i este imposibil s`cobori \n vale...

– Nicidecum, am o ma[in`.Anne z`ri \n curte o rabl` veche. Nu p`rea s` fie \n

stare de func]ionare...– Pot s` te examinez aici, Lucy, asta te-ar scuti de

un drum.– Nu, mul]umesc, m` voi duce mâine la spital,

dup` ce \mi fac cump`r`turile.Cum femeia se preg`tea s` le \nchid` u[a \n nas,

Anne spuse:– Dac` putem s` facem ceva pentru dumneavoastr`...U[a se trânti totu[i, apoi auzir` pa[i ce se

\ndep`rtau. Ross ridic` din umeri, neputincios.– Când ne \ntoarcem, o s-o rog pe doamna

Harding s` anun]e spitalul, zise el \ndreptându-se sprema[in`.

|ngândurat`, Anne se a[ez` la volan [i introdusecheia \n contact.

– Nu pare prea gras` pentru o femeie \ns`rcinat` \n[apte luni. M` \ntreb dac` m`nânc` suficient.

76

– Este greu s` spui cum arat` sub rochia aceealarg`. |mi pare r`u c` n-am putut intra. O s` sun laserviciul social, poate c` ei vor avea mai mult norocdecât noi.

– Tr`ie[te singur`?– Mama ei locuie[te la Littleshaw, dar m` \ndoiesc

c` se v`d prea des. Lucy Fielding nu este o fire preasociabil`...

– Am observat, oft` Anne.– |ntoarce la dreapta, mergem la Patru-Vânturi. Anne opri \n fa]a unei cl`diri mari din piatr`

cenu[ie care nu se deosebea de celelalte decât prinfaptul c` \n fa]a ei se afla o ambulan]`. Z`ri o siluet`cunoscut` care ajuta un pacient s` coboare.

– V`d c` Richard munce[te ca s`-[i merite salariul,constat` Ross pe un ton lini[tit.

Anne se \ntreb` de ce avea o atitudine atât de aspr`fa]` de bietul b`iat. Când \i v`zu, acesta din urm` leadres` un zâmbet larg, apoi \l a[ez` pe bolnav \nscaunul rulant.

– M` \ntorc \ntr-o clip`, zise el.Anne tocmai g`sise un loc liber \n mica parcare

când tân`rul se \ntoarse. |i deschise portiera f`când oreveren]`.

Ea \i zâmbi.

77

– Serviciul este irepro[abil \n aceast` cas`.– Dac` domni[oara dore[te s` m` urmeze, pe aici...– Dup` ce \]i termini de jucat rolul, Richard,

interveni sec Ross, a[ vrea s`-]i spun dou` vorbe \nbiroul tat`lui t`u.

Richard \i f`cu cu ochiul Annei. Aceasta se gr`bis`-l ajung` pe Ross, nedorind s` a]â]e [i mai multostilitatea ce p`rea s` mocneasc` \ntre cei doi.

|n hol \i \ntâmpin` un b`rbat \nalt cu p`rul c`runt.– Bun` ziua, Ian, ]i-o prezint pe asistenta mea,

Anne Melton. Anne, dumnealui este Ian Forbes. Acesta \ntinse mâna, adresându-i o privire

admirativ`.– Te gânde[ti s` pleci dup` ce Ross \[i va scoate

ghipsul, domni[oar`?Anne ezit` câteva clipe.– M` aflu aici pentru trei luni, domnule.– Dar ai putea eventual s` r`mâi mai mult?– |ncerci cumva s`-mi furi personalul, Ian? zise

Ross cu un zâmbet \n col]ul gurii care-i f`cu o gropi]`\n obraz.

– Speram doar ca domni[oara Melton s` fie liber`la sfâr[itul contractului cu tine.

– Uit` de planurile astea, urmeaz` s` se m`rite!– Ce pierdere pentru profesie! zise Ian Forbes

râzând.

78

– Voi continua s` muncesc [i dup` ce m` voim`rita, preciz` tân`ra dar nu [tiu \nc` unde ne vomstabili. Deocamdat`, logodnicul meu este \n Africaunde studiaz` medicina tropical`.

Se mir` de faptul c` parc` nu mai resim]ea acela[ientuziasm la perspectiva nun]ii sale. I se p`rea c` acesteveniment important n-o mai privea.

– Dac` \n]eleg bine, interveni Ross cu o oarecarearogan]`, a[tep]i hot`rârea logodnicului t`u. Nu cezic` ai putea s` te gânde[ti singur` la viitoul t`u, \n locs` tr`ie[ti \n umbra viitorului t`u so]?

Anne \i arunc` o privire furioas`. De ce se amesteca\n via]a ei? se gândi ea \ndreptându-se spre fereastr`.Respir` adânc ca s` se calmeze, privind c`tre o pas`reneagr` coco]at` \n vârful unui copac.

– Pot s` folosesc biroul t`u? \l \ntreb` Ross peprietenul lui. Trebuie s` vorbesc cu Richard.

– Bine\n]eles, r`spunse Ian Forbes privindu-[i\ntreb`tor fiul.

Richard ridic` din umeri [i trecu prin fa]a lor cu unaer resemnat.

– S` termin`m cu asta, bomb`ni el.De \ndat` ce cei doi b`rba]i disp`rur`, Ian Forbes o

conduse pe Anne f`r` s` par` c` remarc` izbucnirilede voci ce ajungeau pân` la ei din spatele u[ii.

Pe parcursul vizitei, Anne fu surprins` dediversitatea \ngrijirilor acordate de clinic`. Un

79

am`nunt \ns` o tulbura, totu[i: starea de degradare alocalului. Pe drumul de \ntoarcere, \i vorbi despre astalui Ross.

– Cl`direa aceasta ar fi trebuit s` fie condamnat` demult` vreme, zise el pe un ton lejer. Nu \n]eleg de ceIan r`mâne aici. A cump`rat aparatur` costisitoare pecare a instalat-o \n clinica asta degradat`, [i sper` c`totul va fi bine.

– Poate c` nu-[i permite s` se mute \n alt` parte?– Nici vorb`! Doar c` este prea ocupat ca s` caute

altceva prin zon`.Ross t`cu o clip`, apoi \i arunc` o privire complice.– M-am gândit c` poate am putea cina \n ora[,

disear`. Meri]i s` te distrezi un pic dup` toate acesteore de trud`!

Deodat`, o oaie travers` [oseaua obligând-o pefat` s` frâneze brusc. Se sim]i u[urat` c` beneficiasede câteva secunde suplimentare ca s` r`spund`.Cum va reac]iona când va afla c` acceptase deja s`ias` cu Richard? La sfâr[itul discu]iei cu Ross, tân`rulp`ruse atât de deprimat, \ncât ei i se f`cuse mil`.Ross [i Ian Forbes erau atât de absorbi]i deconversa]ia lor \ncât nu remarcaser` c` cei doi tineridiscutau \n [oapt`.

Cum din cauza frânei bru[te motorul se oprise, eanu-l porni imediat [i se \ntoarse c`tre \nso]itorul s`u,care o privea atent.

80

– Am deja o \ntâlnire, spuse ea cu o voce slab`.Str`duindu-se s` sus]in` privirea lui Ross, se \nfior`

u[or, regretând cu disperare c` trebuie s`-i refuzeinvita]ia.

– Ce succes ai! Nu ]i-a trebuit mult timp ca s`-]iumpli agenda.

– A[ fi \ncântat` s` fix`m o alt` sear`.El râse amar.– Din p`cate, \mi este imposibil s`-mi fac planuri

pentru c` voi fi foarte ocupat. Pornim?Furioas` \mpotriva ei \ns`[i, Anne demar`. Cel

pu]in, se gândi ea cu u[urare, el nu [tia cine o invitase\n ora[...

|[i petrecu restul dup`-amiezii lâng` RaymondJackson, dup` cum \i ceruse Ross.

– L-am pus pe anticoagulante [i i-am sc`zutmorfina. Ai vreo \ntrebare?

– Nu cred. Vei fi la clinic` \n cazul \n care voi aveanevoie de tine?

El p`ru surprins de aceast` \ntrebare, apoi unzâmbet amuzat i se r`t`ci pe buze.

– Nu-]i face griji, nu m` voi \ndep`rta prea mult detine! spuse el pe un ton ironic.

– N-am vrut s` spun...El se opri \n pragul camerei [i p`ru s`-i fac` o

pl`cere crud` v`zând-o c` ro[e[te.

81

– Da?Inima Annei \ncepu s` bat` foarte repede. Trebui s`

fac` un efort considerabil pentru a-i sus]ine privirea.– Ce instruc]iuni po]i s`-mi dai \n privin]a cortului

de oxigen?– Când se va trezi, po]i s` i-l ridici câteva clipe. |n

rest, repaos complet! Nici un telefon, nici o hot`râreimportant`. Dac` nu reu[e[ti s`-l st`pâne[ti,telefoneaz`-mi la hidroterapie.

Cuprins` de un sentiment nepl`cut care sem`na cugelozia, Anne deduse c` se va duce la Sophie. Ca [icum i-ar fi ghicit gândurile, Ross \i spuse c` trebuia s`trateze o pacient` care suferea se sinuzit` cronic`.

– S` treci [i tu s-o vezi dup` ce te va \nlocuidomni[oara Lawson. Mi s-a cerut s` redactez un articolasupra unui caz pentru congresul care se va ]ine laParis, \n septembrie.

Anne \l privi disp`rând, gândindu-se c` SophieMitchell \l va \nso]i cu siguran]` \n Fran]a... Trezireapacientului s`u o smulse din aceste gândurinepl`cute.

– Cine e[ti dumneata? \ntreb` pacientul cu o voce slab`.– Sunt Anne Melton, asistent`, dar pute]i s`-mi

spune]i Anne. Cum v` sim]i]i, domnule Jackson?– Spune-mi doar Raymond [i te rog s`-mi dai

telefonul.

82

– |mi pare r`u, dar trebuie s` v` odihni]i.– Cum ai vrea s` m` odihnesc dac` \ntreprinderea

mea poate s` dea faliment?|ncepuse deja s` se enerveze.Cu coada ochiului, Anne urm`ri efectele acestei

enerv`ri pe electrocardiogram`.– Nu v` face]i griji, so]ia dumneavoastr` se ocup`

de tot. A]i dori s` ridic un pic cortul?– Evident! Nu mi-a pl`cut niciodat` „campingul“.– |l voi ridica dac` \mi promite]i c` ve]i fi lini[tit.U[a se deschise [i ap`ru o femeie elegant`, ]inând

\ntr-o mân` un co[ cu struguri [i \n cealalt` o po[et`Dior. Anne d`du la o parte o latur` a cortului deoxigen pentru a-i permite s`-[i s`rute so]ul.

– Oh! N-a fost b`rbierit! exclam` doamna Jacksonsurprins`.

– Am avut alte priorit`]i, spuse \nceti[or Anne. De\ndat` ce so]ul dumneavoastr` se va sim]i mai bine, nevom ocupa [i de asta.

– Am uitat s`-i aduc pijamalele lui frumoase dem`tase. Nu ave]i altele? \ntreb` doamna Jacksonstrâmbând din nas. So]ul meu detest` bumbacul.

– Mai taci, Linda! se enerv` pacientul.Anne sim]i c` trebuie s` intervin`.– Doamn` Jackson, doctorul ar dori s` discute cu

dumneavoastr` dac` vre]i s` coborâ]i la recep]ie. V` vaexpune chiar el cazul domnului Jackson.

83

Femeia p`rea u[urat` s` ias` din \nc`pere. Avea oteam` morbid` de spitale [i se \ntreb` cât timp va finevoit Raymond s` r`mân` aici. Va trebui oare s`anuleze c`l`toria \n Bermude...?

Chiar dac` Anne nu putu s`-i explice limpededespre ce este vorba, Ross \n]elese imediat motivulacestui apel telefonic.

– M` duc imediat \n hol s` discut cu doamnaJackson. Ai f`cut bine c` mi-ai telefonat, zise el, vreauca nimeni s` nu-l deranjeze pe pacientul nostru.

Când Linda Jackson se \ntoarse \n salon, p`rea maicalm`. Anne se \ntreba ce i-o fi relatat Ross, pentru c`o vedea aruncând priviri speriate spreelectrocardiogram`. V`zând-o cât este de palid` substratul gros de fond de ten, tân`ra o invit` s` se a[eze.

– Vre]i o cea[c` de ceai? \i propuse ea cu amabilitate.Cu ochii \n lacrimi, doamna Jackson accept`.– Va sc`pa, nu-i a[a, domni[oar` Melton?– Cu condi]ia s` se odihneasc`, r`spunse ea cu

fermitate. Scuti]i-l de griji, de orice emo]ie sauenervare.

– |nceteaz` s` mai jele[ti, interveni so]ul ei cevamai bine dispus. |nc` n-am murit, a[a c` este inutil s`te gânde[ti la asigurarea pe via]`.

Anne d`du o fug` pân` la buc`t`rie, sperând c`nu-[i asuma nici un risc l`sându-i singuri. Când se

84

\ntoarse, i se p`ru c` so]ii Jackson \ncheiaser` unarmisti]iu. De \ndat` ce doamna Jackson \[i b`u ceaiul,Anne \i suger` cu blânde]e s` plece, pentru ca so]uls`u s` se poat` odihni. Remarcase deja buzele vine]iiale pacientului s`u precum [i respira]ia mai accelerat`.Când \i a[ez` cortul de oxigen, el murmur`:

– |]i mul]umesc, Anne, ai reu[it s-o neutralizezi.– Nu [tiu la ce face]i aluzie, r`spunse ea cu o voce

calm`, dar un zâmbet fugar \i flutur` pe buze.Când Christine Lawson veni s-o schimbe, Anne \i

explic` tot ce trebuie supravegheat la pacientul lor,apoi se duse la hidroterapie. Ross st`tea pe margineapiscinei, observând o feti]` care \nota repede de la omargine la alta. Era atât de concentrat, \ncât nuremarc` imediat prezen]a Annei.

– Respir` adânc! |ntinde-]i corpul... Bine!Se \ntoarse ca [i cum ar fi sim]it o privire a]intit`

asupra lui.– Este celebra ta pacient`?– Prive[te cum despic` apa! Anul trecut, se sufoca

de \ndat` ce intra \n ap`. Am descoperit c`, pur [isimplu, hrana ei era prea s`rat`. Mike Stevenson i-aadministrat un decoct dintr-o plant` numit` podbal.La \nceput, starea ei s-a \nr`ut`]it, apoi sinuzita s-avindecat \ncetul cu \ncetul pân` a disp`rut total.Ajunge pentru ast`zi, Virginia! \i spuse el feti]ei. Vreis-o duci \n aripa pentru copii, domni[oar` Melton?

85

– Bine\n]eles, r`spunse Anne \ntinzându-i o mân`feti]ei ca s-o ajute s` ias` din piscin`.

|n timp ce se \ndrepta cu feti]a spre vestiar, Ross \iarunc` o remarc` nea[teptat`:

– |]i doresc petrecere frumoas`, disear`.– Mul]umesc, r`spunse ea cu voce calm`.{i se \ndep`rt` repede, pentru ca el s` nu-i vad`

ro[ea]a din obraji. O ajut` pe Virginia s` se \mbrace [i\n acela[i timp \i fu ciud` c` acceptase s` ias` disear`\n ora[ cu Richard. De acum \ncolo, Ross n-o va maiinvita niciodat`, se gândi ea, cu inima strâns` dep`rere de r`u.

De \ndat` ce feti]a fu gata, Anne o lu` de mân` [i\mpinse u[a, exact la timp pentru a auzi voceamieroas` a doctori]ei Mitchell:

– La ce or` ne \ntâlnim disear`, Ross?Anne gr`bi pasul ca s` nu aud` r`spunsul. O duse pe

Virginia \n camer`, apoi se gândi c` este timpul s` plecede la clinic`. Chiar \n timp ce traversa gr`dina, soareleapunea \n spatele colinelor, aprinzând râul \n reflexeroz. |n mijlocul apei, pietrele plate p`reau str`lucitoare.O str`b`tu un fior dulce, amintindu-[i de s`rutul luiRoss. |[i trecu mâna peste frunte, ca pentru a alungaaceast` amintire [i merse cu un pas ap`sat spre cas`.

Ajuns` \n camera ei, \[i puse ni[te blugi [i o bluz`de bumbac, pentru c` Richard cu siguran]` n-o va

86

duce \ntr-un restaurant de lux. Când \l v`zu venind \nma[ina lui sport decapotabil`, se convinse c`apreciase bine.

Abia se a[ez` lâng` el c` acesta [i demar` \ntromb`. Anne \[i ]inu r`suflarea \n timp ce el alerga caun nebun pe [oseaua ce traversa câmpia. Dup` untimp ce i se p`ru o ve[nicie, Richard opri \n sfâr[it \nfa]a unui han de ]ar`.

– Te sim]i bine? \ntreb` el zâmbind larg.– Acum, da.– N-o s` m` faci s` cred c` ]i-a fost fric`!– |mi pare r`u c` te dezam`gesc, dar mi-a fost tare fric`.Tân`rul s`ri din ma[in` [i o ocoli ca s`-i deschid`

portiera. Ea \i prinse mâna pe care i-o oferi, dar \i d`dudrumul imediat ce cobor\.

Restaurantul era deja arhiplin [i \ntunecat dincauza fumului. Când Richard \i \ntinse pachetul lui de]ig`ri, Anne se mir` de ea c` refuz` reflex s` ia una.Ceva mai târziu, comand` un pahar de Perrier.

– Asta este tot ce vei bea?! exclam` Richard.Expresia lui nedumerit` o f`cu pe Anne s`

zâmbeasc`. F`r` \ndoial`, regreta deja invita]ia pe carei-o f`cuse, se gândi ea \n timp ce el se \ndrepta sprebar. Un grup de tineri g`l`gio[i \l \ntâmpinar` cuexclama]ii de bucurie [i el nu se putu \ntoarce imediatlâng` ea.

87

– Scuz`-m`, zise el punând b`uturile pe mas`. Cevrei s` m`nânci?

Pe o tabl` neagr` mare era scris cu cret` meniulzilei. Anne alese o friptur` de vit` [i o tart` cu merecald`, specialitatea casei.

– De mâine \ncep s` ]in regim, remarc` elaruncându-se asupra mânc`rii ca un \nfometat. Euador femeile plinu]e.

Anne nu se putu ab]ine s` izbucneasc` \n râs.– Mul]umesc! |mi e[ti de un pre]ios ajutor.Dup` ce terminar` masa, Anne \[i dori s` plece cât

mai repede din acest loc plin de fum. |n plus, nuaprecia deloc ritmul \n care Richard \nghi]ea halbelede bere. Pân` la urm`, \l convinse s-o conduc` acas`.

– |mi dai voie s` conduc eu? \i ceru ea cândajunser` la ma[in`.

– |n nici un caz! Ma[ina asta nu este jeepulhodorogit al lui Ross.

Anne renun]` s` discute [i se sui al`turi de el.Câteva clipe mai târziu, abia \[i re]inu un urlet degroaz` pentru c` Richard cobora colina ca un nebun.Ajuns \n fa]a clinicii, frân` brusc, cât pe ce s` intre \nma[ina lui Ross.

Ross [i Sophie se aflau \n fa]a u[ii. Bra]ul lui erapus non[alant pe um`rul ei.

– Un pic cam prea aproape, Richard, remarc` el peun ton sec. A]i petrecut bine?

88

– Minunat! declar` tân`rul.Se \ntoarse spre Anne [i vru s-o s`rute, dar ea s`ri

u[or jos din ma[in`. Cu un aer amuzat, SophieMitchell \l \ntreb` \ncet pe Ross:

– Mergem s` bem o cafea?– Nu ast`-sear`, mul]umesc.Dup` ce o strânse afectuos \n bra]e, intr` \n cas`.

Anne \i f`cu semn cu mâna lui Richard.– |]i mul]umesc pentru seara aceasta [i pe curând!Demar` apoi \ntr-un zgomot infernal \n timp ce ea

urca treptele de la intrare. Spre marea ei surprindere,Ross o a[tepta \n hol.

– Ce zici de o cafea?– Da... De acord, mul]umesc.|l urm` \n buc`t`rie, emo]ionat` [i convins` c` \i va

repro[a aceast` ie[ire. Se a[ez` la mas` [i-l privipreg`tind cafeaua. |n sfâr[it, puse \n fa]a ei o cea[c`aburind`.

– Nu te credeam \n stare s`-l \ncurajezi peRichard...

– De fapt, nici n-am f`cut-o! ripost` ea. {i oricum,modul \n care \mi petrec timpul liber m` prive[te.

– N-a[ dori s` fii r`nit` la un moment dat.– Sunt \n stare s` \nfrunt singur` b`rba]i ca

Richard.– Ai experien]`, f`r` \ndoial`...Anne se ridic`, ofensat`.

89

– Nu voi mai suporta s` fiu insultat`.El ocoli masa [i-[i puse mâinile pe umerii ei,

obligând-o s`-l priveasc`.– Iart`-m`, Anne, n-am vrut s` te jignesc. Dar m`

simt r`spunz`tor pentru tine din moment ce locuie[tisub acoperi[ul meu. }i s-a mai spus vreodat` c` ai ceimai frumo[i ochi din lume?

Era gata s`-i dea replica \n momentul \n care Ross\[i puse buzele peste ale ei. Fu un s`rut scurt [iimpulsiv, dar o l`s` vl`guit`. Se sprijni de el, dorindu-[ica aceast` clip` s` dureze o ve[nicie.

Când se \ndep`rt` de ea, el p`ru surprins. Probabilc` nu dorise s-o s`rute, se gândi ea cu triste]e. F`r`\ndoial`, deja regreta gestul...

– N-ar fi trebuit s` fac asta, zise el pe un ton calm.Uit mereu c` e[ti logodit`.

Pe Anne o n`p`di un sentiment de vinov`]ie. Pre]de câteva clipe, amintirea lui Martin nici m`car n-oatinsese...

– Noapte bun`, Ross, [opti ea \ndreptându-se spreu[`.

– Noapte bun`, r`spunse el sec.|l v`zu ie[ind \n gr`din` [i \ndreptându-se repede

spre clinic`.

90

Capitolul 6

|n s`pt`mânile ce urmar`, Ross se purt` \n moddeliberat rece cu Anne. Ea \ncerc` s` se conving` c`poate era mai bine a[a, dar \n adâncul inimii ardeaamintirea s`rutului lor. Adeseori, când noaptea nureu[ea s` doarm`, aprindea lumina \n speran]a c`-[i varisipi regretele. Cel mai ciudat era \ns` faptul c` nuregreta c`-l s`rutase pe Ross, ci mai degrab` c` n-aveadreptul s` se bucure.

Se sim]ea din ce \n ce mai intrigat` depersonalitatea Catherinei Bradley. |i citise romanulcare-i pl`cuse foarte mult. Nu era nici o \ndoial` c`tân`ra femeie era plin` de talent...

|n picioare \n fa]a ferestrei, Anne se \nfior`. Vremease mai r`cise pu]in, [i nori negri acopereau luna.Trecu prin fa]a oglinzii de la [ifonier [i-[i z`ri reflectat`

91

imaginea. Fu surprins` s`-[i vad` silueta sub]iat`datorit` regimului sever preconizat de Ross. Curând,va putea rivaliza pe acest plan cu femeia disp`rut`. I sep`rea c` dac` i se mai spunea de multe ori cât defrumoas` [i supl` era Catherine, o s` \nceap` s` urle...

Din p`cate, niciodat` nu va avea talentul ei, segândi ea \ntristat`. Se culc` din nou, \nchise ochii [i secufund` \ncetul cu \ncetul \ntr-un somn agitat, a[acum dormea \n ultima vreme.

A doua zi diminea]` când se trezi, p`s`rile p`reauciudat de t`cute, ca [i cum intraser` \n grev` pentru aprotesta \mpotriva dispari]iei soarelui. F`r` chef, seduse la buc`t`rie unde o a[tepta o scrisoare.Recunoscu imediat scrisul expeditorului, chiar dac`nu-i trimisese nici o veste de mai bine de o lun`.

– Sper ca fidelul t`u logodnic s` te iubeasc` \nc`,remarc` Ross \n timp ce ea citea scrisoarea.

F`r` s` se gr`beasc`, ea termin` lectura. Martin semul]umea s-o \n[tiin]eze c` este mul]umit de noua luivia]`. Nu pomenea nimic de c`s`toria lor, dup` cumnu spunea nimic nici despre când se va \ntoarce.Dezam`git`, \mp`turi foaia [i o puse la loc \n plic.

Fu cuprins` de o intens` u[urare la gândul c`Martin se str`duia s` sl`beasc` rela]ia lor, \nainte de ao rupe definitiv. Era sigur` de asta, dup` cum erasigur`, f`r` nici o umbr` de \ndoial`, c` [i ea \[i dorea

92

acest lucru. Cel mai bine era s` i-o ia \nainte, \[i d`duea seama brusc. |i va scrie c` sentimentele ei s-auschimbat, [i c`...

– Charlotte nu-i aici?Ridicând privirea, Anne o z`ri pe doamna Dean \n

prag.– Este \n vacan]`, Patricia, \i reaminti ginerele ei.

Dup` p`rerea mea, n-o s` se trezeasc` \nainte deprânz.

Doamna Dean pufni dezaprobator.– N-o s`-i fac` nici un r`u dac` m` ajut` pu]in \n

gr`din`; urc s` vorbesc cu ea.– Am pl`nuit o plimbare lung` dup`-amiaz`, cred

c` este mai bine s-o la[i s` doarm`.Ross p`rea categoric.Urm` un minut de t`cere \n care b`trâna doamn`

diger` informa]ia.– Foarte bine. F`r` \ndoial`, tu [tii mai bine ce i se

potrive[te acestui copil.Se \ntoarse brusc, cu un aer vexat [i ie[i.– M` \ntrebam dac` ai vrea s` ni te al`turi, zise

non[alant Ross. {tiu c` Charlottei \i place mult s` fiecu tine.

Cum el era ascuns \n spatele ziarului, Anne nu-iputu descifra expresia. Oare invita]ia pornise de laCharlotte?

93

– {i clinica?– Se pot lipsi de noi o jum`tate de zi! declar` el

l`sând jos ziarul.Pentru prima oar` de când intrase \n buc`t`rie, ea

\l privi \n fa]`.– Oh! }i-ai scos ghipsul!El ridic` bra]ul zâmbind.– Nu pot spune c` nu m` bucur c` sunt eliberat!

Asear`, am fost la colegul meu ortoped, la Littleshaw,[i am hot`rât s`-l scoatem. Mai am o u[oar` erodare aarticula]iei pumnului, \n rest sunt ca nou, a[a c` suntner`bd`dor s` s`rb`torim evenimentul. DoamnaButterworth ne va preg`ti un co[ de picnic [i ne vompetrece dup`-amiaza la iarb` verde.

Bucuria lui era molipsitoare, \ncât Anne \i zâmbiuitând de norii care-i \ntunecaser` diminea]a.

– Sunt \ncântat` s` te \nso]esc.Sentimentul acesta de exaltare persist` toat`

diminea]a. Anne \ncerc` s` se conving` c` bucuria eise datora faptului c` Ross se restabilise, dar [tia c` astanu este de ajuns ca s`-i explice entuziasmul.

Dup` ce terminar` consulta]iile, trebuir` s` mearg`la clinic`.

– M-a sunat Sophie, \i explic` Ross. Cei de la PatruVânturi ne roag` s` le g`zduim câ]iva pacien]i.

Când ajunser` la clinic`, ambulan]a de la PatruVânturi era deja \n fa]a u[ii [i Richard tocmai ajuta unpacient s` coboare. Ian Forbes ap`ru \n prag.

94

– Nici nu [tiu cum s`-]i mul]umesc, b`trâne! Vatrebui s` \nchidem clinica pân` când vom primirezultatul testelor.

– Teste? se mir` Anne.Ross o conduse \n`untru.– |]i voi explica \n biroul meu.De \ndat` ce \nchiser` u[a, cei doi doctori o privir`

intens.– Am prefera ca presa s` nu-[i vâre nasul \n

afacerea asta, \i explic` Forbes, asta ar risca s`provoace o furtun` \ntr-un pahar cu ap`. Câ]iva dintrepacien]ii mei au gastroenterit`, astfel c` a trebuit s`accept o anchet` medical`.

– Va trebui s`-i izol`m! exclam` Anne.– Evident, interveni Ross. A[a c` le-am rezervat o

\ntreag` arip`. Nu vor intra \n contact cu bolnaviino[tri pân` când totul se va l`muri. Ian \mi trimite oparte din personalul s`u ca s`-i \ngrijeasc`.

– |nc` o dat`, toate mul]umirile mele, spuseForbes. Acum, v` rog s` m` scuza]i, trebuie s`supervizez opera]iunile.

– Ce poveste ciudat`! remarc` Anne dup` ce elplec`.

– Dac` Ian abandoneaz` cl`direa aceea vetust`, vaexista m`car un efect benefic, bomb`ni Ross.

Remarcându-i asprimea tonului, Anne \l privi cuaten]ie. P`rea ciudat de afectat de aceast` situa]ie.

95

– M` duc s` v`d dac` pot s`-i ajut...– Nu! Personalul meu nu trebuie s` se amestece. |i

\mprumut lui Ian camere [i aparatura medical`, dar \[iva asuma \ngrijirea pacien]ilor. Totu[i, ai putea s`-mifaci un serviciu mergând s`-l vezi pe RaymondJackson. Nefericita aceea de Sophie nu-i vine de hac.E[ti singura care po]i s`-l st`pâne[ti.

– Nu-i nevoie s` m` lingu[e[ti, doctore Bradley,spuse Anne, bucuroas` c` apeleaz` la ea.

Raymond Jackson p`ru \ncântat s-o vad`. Nu maisem`na deloc cu bolnavul sl`bit care a trebuit s` fie]inut sub cort de oxigen. Era \ntins peste cuvertur`,\mbr`cat \ntr-o pijama de m`tase. |n scrumiera de penoptier` se afla o ]igar` enorm`. Instinctiv, Anne\ntinse mâna s-o ia.

El o prinse de mâneca uniformei.– Nu-]i fie team`, Anne, nici nu m` gândesc s`

fumez, este aici doar pentru a-mi ]ine companie. Cândm` simt deprimat, o duc la gur` f`r` s-o aprind.

– Te previn, Raymond, la cel mai mic mirossuspect...

– N-o s` ai ocazia s` m` pedepse[ti, promise el, pecuvântul meu de cerceta[. Acum, ai putea s` dai câtevatelefoane \n locul meu? {tii bine c` doctorul Bradleynu-mi d` voie s` m` ocup de afacerile mele, [i...

– Este spre binele dumitale. De altfel, nu \n]eleg dece n-ai \ncredere \n so]ia dumitale sau \n asociat.

96

– Glume[ti! Creierul Lindei nu este mai mare ca unbob de maz`re. Cât \l prive[te Jim, dac` nu-lsupraveghez, este capabil de orice... Haide, fii dr`gu]`[i d` telefoanele astea.

|n urm`toarea jum`tate de or`, Anne se ocup` deafacerile lui Raymond. Când termin`, el \i zâmbi.

– Mul]umesc, Anne. Mi-ar pl`cea s` g`sesc osecretar` atât de eficient` ca dumneata, dar toate seintereseaz` numai de bani.

– Este o prostie! Este timpul s` transferi o parte dingriji altcuiva. Trebuie s` \nve]i s` mai sl`be[ti frâiele,s` te mai relaxezi.

– Oh, [tiu s` m` [i distrez, nu-]i fie team`.Odinioar`, aveam o mul]ime de distrac]ii prin zon`. A[putea s`-]i povestesc o mul]ime de lucruri despre so]iaafurisitului `sta de doctor, dac` a[ vrea.

– Cum?!– M` refer la ipocrita aceea de Catherine Bradley...Raymond se \ntrerupse brusc, cu privirea a]intit`

spre u[a care tocmai se deschisese f`r` zgomot.– Dac` ai terminat, domni[oar` Melton, a[ vrea s`

iau acest telefon, se auzi vocea glacial` a lui Ross.Domnul Jackson trebuie s`-[i ia medicamentele [i s`se odihneasc`.

Anne lu` tabletele pe care i le \ntinse Ross, apoi i led`du pacientului care le \nghi]i f`r` s` scoat` o vorb`.

97

Dup` plecarea doctorului, nici unul nici cel`lalt nuvorbir` despre incident. De \ndat` ce Raymond seculc`, Anne plec` acas`.

|n timp ce traversa gr`dina, se gândi la antipatia cucare \i vorbise despre Catherine. Cum putea s`vorbeasc` astfel despre frumoasa [i talentata so]ie adoctorului Bradley? Spera din tot sufletul ca Ross s`nu fi auzit nimic.

Charlotte nu era acas`. Crezând c` o g`se[te afar`,Anne ie[i din nou. O z`ri pe doamna Dean ocupat` s`taie pre]io[ii ei trandafiri.

– {ti]i cumva unde este Charlotte?– S-a dus la cump`r`turi cu doamna Forbes [i cu Jane.– Dar credeam c` trebuia s` facem o plimbare

lung` cu tat`l s`u.Patricia Dean puse jos mica stropitoare pe care o

]inea \ntr-o mân` \nainte s` se \ntoarc` spre Anne.– Ca s` fiu sincer`, Charlotte are oroare de

excursiile pl`nuite de tat`l s`u. N-a vrut s`-l refuze, darn-a fost \n stare s` reziste când Jane i-a propus aceast`expedi]ie \n ora[. Contez pe dumneata s` lini[te[tilucrurile cu Ross.

Anne se \ntoarse \n cas`, \ntrebându-se cum \[i vapetrece aceast` lung` dup`-amiaz` liber`. Co[ulpreg`tit de doamna Butterworth \i a[tepta pe masa dinbuc`t`rie. Ce p`cat! se gândi ea punând ibricul pe foc.Tocmai scotea cutia de cafea când sosi [i Ross.

98

– Pot s` cap`t [i eu o cea[c`?– M` tem c` plimbarea noastr` este compromis`,

spuse ea cu o voce calm`. Charlotte \[i cere scuze, dara trebuit s` plece \n ora[ cu doamna Forbes [i cu Jane.

Ross izbucni \n râs.– {treng`ri]a asta mic` detest` mersul pe jos.

Degeaba \ncerc s` fac plimb`rile cât mai atr`g`toare,se eschiveaz` la cel mai mic pretext.

– Poate c` s-a s`turat de atâta mi[care. Face [itenis...

Ross l`s` s` treac` vreo câteva secunde \nainte dea-i zâmbi larg fetei. Din nou, ea se gândi c` este \ntr-adev`r frumos. Chiar [i micile riduri care ap`reau \ncol]ul ochilor de fiecare dat` când râdea \i d`deau unfarmec tulbur`tor...

Vocea grav` a lui Ross o f`cu s` tresar`.– Nu exist` nici un motiv s` nu profit`m de

bun`t`]ile pe care ni le-a preg`tit doamnaButterworth. Termin`-]i cafeaua, [i s` mergem.

Inima Annei b`tea nebune[te. O jum`tate de zisingur` la picnic cu Ross? Aproape c` exploda.

– Pune-]i ni[te pantofi comozi, continu` el, [i ia-]i[i o canadian`. Chiar [i \n iulie, poate s` fie foarte frig.

Anne se repezi \n camera ei, \[i scoase uniforma[i-[i puse ni[te blugi [i un pulov`r alb. Norii grei ce\ntunecaser` cerul prevesteau ploaie, dar nici acestlucru nu era de-ajuns ca s`-i tulbure bucuria. Ross o

99

a[tepta \n hol. Imediat, privirea \i c`zu pe basche]ii rozai Annei, asorta]i cu canadiana.

– Asta-i tot ce ai g`sit?– |mi pare r`u, dar nu-mi imaginam c` va trebui s`

efectuez mar[uri ca la armat`.– Se vor murd`ri, dar nu-i nimic, s` mergem!Ie[ir` \n gr`din`, unde Patricia Dean \[i ridic` nasul

dintre trandafiri [i le f`cu semn cu mâna.– Vom merge cu ma[ina pân` la Haworth, preciz`

Ross. {i voi conduce eu... \n sfâr[it!Izbucnir` amândoi \n râs, ceea ce o surprinse pe

soacra lui Ross, care urm`ri cu privirea \ngândurat`ma[ina pân` ce aceasta disp`ru.

|n timp ce Ross traversa c`tunul Beckthwaite, Annerealiz` dintr-o dat` c` motivele pentru care Ross oangajase nu mai existau. Nu mai avea nevoie de ea cas`-l conduc` la cabinet. Putea a[adar s-o concediezeoricând... Dar Charlotte \nc` se mai baza pe ea, segândi fata cu u[urare. Adolescenta a[tepta de la ea osus]inere fizic` [i moral` \n acela[i timp.

Privi mâinile bronzate [i puternice ale lui Ross pusepe volan, mâini de doctor care trebuie s` fi salvatmulte vie]i.

– E[ti foarte t`cut`, remarc` el f`r` s` piard` dinochi [oseaua \ngust`.

– M` \ntrebam cât timp m` vei mai p`stra... Vreaus` zic, acum c` te-ai vindecat.

100

– Te gr`be[ti s` pleci?– Oh nu! exclam` ea repede.Se gândi c` el este foarte departe de adev`r.

|ncepuse s`-i plac` munca ei de asistent`, ca [iserviciul de la clinic`. La gândul c` nu-l va mai revedeaniciodat`, o cuprinse un fior rece...

– Totu[i, trebuie s` ai o idee despre data nun]iitale?

– N-am hot`rât \nc` nimic, spuse ea cu vocesc`zut`. Uneori, m` \ntreb dac` acest lucru se va\ntâmpla \ntr-o zi.

Dintr-un motiv necunoscut, vocea \i tremur`. Sesim]i dintr-o dat` gata s` plâng`. Imediat, Ross \ncetini[i trase pe dreapta.

– Vrei s` vorbim despre asta?Anne recunoscu imediat tonul pe care \l adopta

când vorbea cu bolnavii s`i. Cu inima strâns`, se gândic` aceast` solicitudine devenise la el a doua natur`.Cufundându-se \n ochii lui verzi [i \ngrijora]i, \[i doricu disperare s` vad` \n ea o femeie dezirabil`, nu doaro biat` asistent` care suferea de dorul logodnicului ei.

– Nu mai sunt sigur` de sentimentele mele, \ncepuea cu o voce [ov`itoare.

– Este absolut de \n]eles.Tonul lui era rece [i profesional.Anne \[i \ntoarse capul [i privi câmpia \ntins`. V`zu

o oaie singuratic` p`scând, indiferent` la prezen]a

101

ma[inii albastre. Annei \i era team` s` vorbeasc`,temându-se c` se va tr`da.

– Probabil c`-]i lipse[te mult logodnicul t`u, spuseRoss cuprinzând-o cu bra]ul pe dup` umeri.

Ea tres`ri, profund tulburat` de acest gest.– Te rog, nu face asta!El se \ndep`rt` imediat [i porni ma[ina.– Scuz`-m`. Este evident c` preferi s`-]i limpeze[ti

singur` aceast` situa]ie.Se exprima f`r` pasiune, ca un consilier al c`rui

ajutor fusese respins. Dup` ce demar`, r`maser` t`cu]io vreme, apoi Ross relu`:

– Oricare ar fi planurile tale, ]i-a[ fi foarterecunosc`tor dac` ai vrea s` r`mâi pân` la sfâr[itul luiseptembrie, ca s` te ocupi de Charlotte. M-a rugat s-oiau [i pe ea la Paris, dar nu pot s` accept decât dac`are cineva grij` de ea \n timp ce eu sunt la conferin]e.Nu pierd niciodat` din vedere faptul c` are doar unrinichi, [i acela grefat, [i c` pericolul de respingere nueste \nc` \nl`turat. Sigur, dac` am dispune de o banc`de organe... Dar nu vreau s`-]i bat capul cu obsesiilemele.

– Ce a[tep]i de la mine, mai exact?– Dac` m` hot`r`sc s-o iau pe Charlotte la Paris, vei

accepta s` ne \nso]e[ti?Anne \ncerc` c` nu par` prea entuziasmat`.

102

– Cu pl`cere.– Perfect. Dac` ai fi refuzat, a[ fi apelat la Sophie,

dar prefer ca ea s` preia direc]ia clinicii.|ntristat`, tân`ra \n]elese c`, pentru el, ea nu era

decât o ultim` solu]ie. Nu-i nimic! Nu-[i va stricabucuria cu gânduri triste, important era s` fac` aceast`c`l`torie \mpreun` cu el...

Ross opri nu departe de Haworth. O cea]` ciudat`se a[ternuse peste câmpie, \ncât totul era umed. Anne\[i puse gluga canadienei [i se preg`ti s` ]in` pasul cughidul s`u. Ross pusese co[ul de picnic \ntr-un rucsac.Se \ncrunt` la vederea timpului posomorât. Detestas`-i fie \ncurcate planurile [i n-avea deloc inten]ia s` lemodifice din cauza ce]ii nesuferite.

Anne \l urm`, nu f`r` a regreta un pic casa bine\nc`lzit` care-i a[tepta \n vale. Ross o lu` pe o potec`abrupt` numit` „Drumul Brontë“. |i fu greu s` ]in`pasul cu Ross, chiar dac` nu vru s` recunosc`.Ajunser` \n sfâr[it la un râu peste care trecea un pode]de lemn.

– Acesta este „Podul Brontë“, spuse Ross oprindu-se.Stânca asta mare a fost botezat` „Scaunul familieiBrontë“. Se poveste[te c` Charlotte Brontë aveaobiceul s` se a[eze aici [i s` scrie. Ar fi trebuit s` neoprim aici s` mânc`m, dar mai bine ajungem laWithens, având \n vedere vremea.

103

– La Withens... repet` Anne. Nu este locul aceladespre care se spune c` a inspirat scrierea romanuluiLa r`scruce de vânturi?

|ncântat de interesul pe care ea \l manifesta, Ross\[i plec` privirea c`tre chipul dr`g`la[ pe carepic`turile de ploaie \l \mpodobeau cu un farmecsuplimentar. Anne nu se plânsese niciodat`, chiardac` b`nuia c` nu-i fusese u[or s` ]in` pasul cu el. Maib`nuia \ns` [i faptul c` expedi]ia aceasta o bucuramult. Când vor ajunge la Withens, o va l`sa s` seodihneasc`, se gândi el cu duio[ie.

Pe m`sur` ce urcau, solul devenea din ce \n ce maibolov`nos. Când Anne se \mpiedic` de o piatr`, Ross\[i strecur` bra]ul puternic sub al ei.

– Totul este \n regul`?Ea se sprijini de el cât s`-[i trag` r`suflarea.– Mai avem mult?– Nu prea mult. Ai fost foarte curajoas`, Anne. |nc`

un mic efort, [i gata.Re\ncepur` urcu[ul. |n afara oilor ce p`[teau,

trebuie s` fi fost singurele fiin]e vii de pe acest deal, segândi ea. |[i aminti cu nostalgie de buc`t`ria cald` [iprimitoare de acas`... Noroc c` nu mai venise [iCharlotte cu ei!

– Am ajuns!Sceptic`, ridic` privirea... ca s` observe c` silueta

\nalt` a \nso]itorului ei disp`ruse \n cea]`. Cuprins` depanic`, \ncepu s` strige:

104

– Ross! Unde e[ti?Ross tocmai intrase \n refugiul de la ferma Withens

[i aprindea o lumânare. De \ndat` ce auzi strig`tul, ie[i\n \ntâmpinarea fetei.

– Aici sunt, Anne.Ea \ntinse mâinile spre el ca un copil \ngrozit. El i

le prinse [i o trase \n`untru.– Credeam c` te-am pierdut! spuse ea cu o voce

tremurat`.El o strânse la piept, [optindu-i cuvinte lini[titoare.

Anne nu se mi[c`, bucurându-se nespus de aceast`clip` de tandre]e. Cu o duio[ie surprinz`toare, el \id`du jos gluga, eliberându-i buclele umede. |[i trecu\ncet degetele prin ele, ceea ce o f`cu s` se \nfioare deextaz. Apoi, Ross se \ndep`rt`.

– A[az`-te undeva, eu am s` aprind focul. |n jureste plin de surcele.

Refugiul era de fapt o r`m`[i]` a vechii ferme. |ntimp ce el aduna lemne de foc, Anne privi ruinele.Pere]ii pr`bu[i]i pe alocuri sus]ineau un plafon \naltprin cr`p`turile c`ruia se putea z`ri cerul. Istovit` dedrum, nu se sim]ea \n stare s`-l ajute pe Ross, darp`rea s` se descurce foarte bine singur, judecânddup` expresia lui mul]umit`.

Curând, amândoi \[i \ntinser` mâinile c`re fl`c`rilevioaie.

105

– M` bucur c` am venit! suspin` ea.– {i eu m` bucur c` te-am adus aici, r`spunse el

privindu-i chipul zâmbitor.– Ce p`cat c` n-a venit [i Charlotte!– |n ceea ce m` prive[te, prefer s` fiu singur cu

tine...Anne se bucur` c` el n-o privi \n clipa aceasta,

pentru c` n-ar fi fost \n stare s`-[i ascund`sentimentele. Se gândi la u[urarea pe care o sim]isecând \l reg`sise \n cea]`... la c`ldura bra]elor lui... [i se\nfior`.

– |nc` \]i mai este frig, remarc` el. Scoate-]icanadiana asta ud`, am s-o usuc eu cumva. |]i vei punepulov`rul de schimb pe care l-am luat.

Câteva minute mai târziu, Anne \[i punea un enormpulov`r gros de lân`.

– |mi ajunge pân` la genunchi!– Este ultima mod`, sper c` doamna va aprecia asta.– Absolut, \l asigur` ea privindu-l.Citi \n ochii lui o imens` tandre]e pe care nu i-o

mai v`zuse pân` acum. Ross \i zâmbi [i se \ntoarse s`scototeasc` \n rucsac.

– Sper c` e[ti fl`mând`, pentru c` doamnaButterworth a pus mâncare cât s` hr`ne[ti unbatalion.

– Fii lini[tit, cred c` acum a[ putea mânca o oaie\ntreag`.

106

Devorar` sandvi[urile \n t`cere, schimbând dincând \n când priviri complice.

– Este nostim, observ` dintr-o dat` Anne, acum mise pare absolut firesc, [i mai degrab` caraghios, s` m`aflu \n vârful unui deal \nv`luit \n cea]`. Trebuie s`m`rturisesc c`, \n urm` cu vreo or`, expedi]a aceastanu mi se p`rea atât de amuzant`.

– Asta dovede[te c` nu-]i lipse[te sim]ul umorului.{i Catherine avea darul s` priveasc` lucrurile dinunghiul lor favorabil... Cred c` te-ai plictisit auzindu-m`vorbind despre ea, nu?

– Nicidecum! Vorbe[ti despre ea ca [i cum... ar fi\nc` vie. Am remarcat \ns` c` Charlotte nu pare s`sufere prea mult. S-ar zice c` nu-[i d` seama prea binec` mama ei a plecat pentru totdeauna.

– Charlotte i-a fost foarte recunosc`toare c` i-a dato [ans` de via]`, [i totu[i mama ei nu-i lipse[te preamult, pentru c`...

Ross t`cu, p`rând s` caute cuvintele potrivite.– Catherine era Catherine... unic`. O acceptam cu

to]ii a[a cum era, [i acum \i accept`m dispari]ia. |n]elegi?– Nu prea bine, m`rturisesc. Familia mea era foarte

unit`, nu [tiu cum a[ fi suportat moartea unuia dintrep`rin]i. Mama era atât de fericit` cu so]ul ei \ncâtmereu viseaz` s` m` vad` m`ritat`. A promis chiarc`-mi va cump`ra un apartament la Londra [i o cas` la]ar` dac` m` m`rit \nainte de dou`zeci [i [ase de ani.

107

– {i câ]i ani ai?– Am dou`zeci [i cinci, dar trebuie s` [tii asta.– |ntr-adev`r. |mi spuneam doar c` va trebui s` te

gr`be[ti, altfel \]i vei pierde mo[tenirea.Surprins` de tonul lui ironic, Anne protest`:– Am dorit \ntotdeauna s`-i fac pe plac mamei.

Când sora mea a intrat la m`n`stire, a fost disperat` c`nu va fi niciodat` bunic`. |ntâlnirea mea cu Martin i-asatisf`cut dorin]a. A spus c` este pe gustul ei [i apromis c` ne va ajuta financiar.

Anne t`cu brusc, stânjenit` c` spusese atâtealucruri.

– Presupun c` logodnicul t`u \i cunoa[te planurile?spuse Ross pe un ton ironic.

– Bine\n]eles, ]i-am spus c` mama \l crede...Se \ntrerupse pentru c` Ross o apucase de umeri [i

o scutura u[or.– Tu nu gânde[ti niciodat` cu creierul t`u? |l

iube[ti pe acest b`rbat?Tân`ra se sperie de patima care f`cea s` vibreze

vocea lui Ross, \n timp ce degetele lui puternice i se\nfigeau \n carne. Stupefiat` de atitudinea lui, se sim]icuprins` de o dorin]` imens` de a se abandona \nbra]ele lui...

– Te-am \ntrebat dac`-l iube[ti, repet` el furios.– Nu... nu [tiu, nu mai [tiu, suspin` ea.El o trase cu putere la pieptul lui.

108

– Trebuie s` fii sigur` de sentimentele tale,murmur` el, pentru c` dac` faci o gre[eal` m`ritându-tecu el, via]a ta va fi un infern.

Cuvintele acestea ajunser` dup` câteva secunde \ncon[tiin]a Annei. Cum putea s` vorbeasc` astfel cândavusese parte de o fericire perfect` al`turi de so]ia sa?

– Nu trebuie s` te \n[eli ca... atâ]ia al]ii, relu` Ross\ndep`rtând-o de el pentru a-[i putea cufunda privirea\n ochii limpezi.

Anne \[i cobor\ pleoapele, visând s` r`mân` oeternitate \n bra]ele lui, protejat` de lumea exterioar`.Dac` ar fi fost logodnica lui, n-ar fi avut nici o \ndoial`asupra sentimentelor ei...

Ca [i cum i-ar fi ghicit gândurile, Ross \i lu` bruscfa]a \n palme, apoi \[i lipi buzele de ale ei. Anner`mase total nemi[cat`, acceptând dinainte s` seabandoneze tuturor dorin]elor b`rbatului pe care-liubea. Trecutul [i viitorul erau [terse, exista doar clipaprezent`.

Se a[ezar` lâng` foc. |n lumina ro[iatic` ac`rbunilor aprin[i, ea v`zu toat` tandre]ea luniireflectat` pe chipul lui Ross... {i lumea \ncet` s` maiexiste când el o cuprinse \n bra]e.

109

Capitolul 7

Un strig`t disperat, mai puternic decât vuietulvântului str`b`tu câmpia. Speriat`, Anne se \ndep`rt`de Ross.

– Ce este asta?Ross s`ri \n picioare [i alerg` c`tre u[a deschis`. – Parc` ar striga cineva dup` ajutor. R`mâi aici, zise

el scurt \nainte s` dispar` \n cea]`.Anne r`mase singur` cu gândurile ei. Nu regreta c`

se l`sase s`rutat` de Ross, pentru c` era cu siguran]`b`rbatul pe care-l va iubi toat` via]a ei, chiar dac`...

Ross n`v`li \n casa ruinat`.– Va trebui s` m` aju]i! Un b`rbat a c`zut \ntr-o

râp`. Este r`nit [i vom \ncerca s`-l aducem aici.Anne se ridic` [i-[i puse canadiana.– }ine-m` de mân`. |n nici un caz s` nu te

\ndep`rtezi de mine, \i ordon` el.

110

Degetele lui le strânser` tare pe ale ei, [i Anne\n]elese c` el uitase deja momentele care-iapropiaser`. Nu se mai gândea decât cum s` salvezevictima acestui accident.

– Pe aici! strig` o voce slab`.|naintar` de bine de r`u peste câmpia \nv`luit`

\ntr-o cea]` atât de deas` \ncât lumina zilei nu reu[eas-o str`pung`. Chiar [i tufi[urile p`reau ostile, segândi ag`]ându-se de ghidul s`u. Coborâr` \ntr-o râp`adânc`, pe fundul c`reia Anne z`ri vag doi tineri care\ntorseser` spre ei chipurile palide [i \ngrozite.

– Barry este r`nit, zise unul dintre b`ie]i cu o vocecrispat`. A c`zut aici când am pierdut poteca.

– |l voi examina, spuse Ross \ngenunchind. Spune-miunde te doare, Barry.

Când se ridic`, p`rea \ngrijorat.– Fractur` de femur. |i voi pune o atel`, apoi \l vom

transporta la Withens. Pe tine cum te cheam`? \l\ntreb` el pe prietenul r`nitului.

B`iatului \i cl`n]`neau din]ii, dar reu[i s`articuleze.

– Dick.– Ei bine, Dick, vreau s` aduci o bucat` de lemn

solid`, dar nu te \ndep`rta prea mult.Tân`rul cobor\ spre râu. Anne vru s`-l \nso]easc`,

dar Ross o opri.

111

– R`mâi aici, va trebui s` faci bandaje. Poftim, sfâ[ieasta \n fâ[ii lungi, te rog, zise el sco]ându-[i c`ma[a.

Dick se \ntoarse cu dou` buc`]i de lemn. Ross o alesepe cea mai potrivit`, apoi bandaj` \mpreun` piciorulrupt [i atela improvizat`. |l ridic` apoi pe r`nit \n bra]e[i-l duse pân` la refugiu, urmat de Anne [i de Dick.

– Aprinde focul, Dick, \i ordon` Ross punându-l peBarry pe pardoseala de piatr`. Tu, Anne, scoatetermosul, trebuie s` bea lichide.

Fata turn` cafea \ntr-o cea[c`, apoi \l ajut` pe Barrys-o bea. De \ndat` ce termin`, se \ntinse din nou.

– Acum, m` duc s` caut ajutoare.– O s` \ntârzii mult? \ntreb` Anne, nelini[tit`.– Stanbury este la trei kilometri. Spitalul are un

Land Rover care poate urca pân` aici. Câteva clipe mai târziu, disp`ru \n cea]`, l`sând-o

pe Anne singur` cu cei doi b`ie]i...Dup` vreo or`, auzi motorul Land Rover-ului. I s-a

p`rut c` trecuse o eternitate, pentru c` r`nitul\ncepuse s` se agite, [i-i fusese foarte greu s`-l\mpiedice s` izbucneasc` \n plâns.

– Ascult`! zise ea cu o voce lini[titoare. S-a \ntorsdoctorul. Curând, vei fi pe mâini bune.

Când Ross ap`ru \n prag, fu cât pe ce s` se repead`\n bra]ele lui, dar chipul \ncremenit al doctorului of`cu s` se r`zgândeasc`.

112

– Aduce]i targa, le ordon` el oamenilor care-l\nso]eau.

|i f`cu lui Barry o injec]ie cu morfin`, apoi b`rbatulfu dus cu grij` \n ma[in`. Anne constat` cusurprindere c` vehiculul era doar la câ]iva metri dead`postul lor. Se \ntoarse s` mai priveasc` o dat` casa\n ruine unde petrecuse clipe atât de minunate \nbra]ele lui Ross, apoi urc` la rândul ei \n ma[in`.

Poate c` doar visase acele s`rut`ri. Dup` cum poatec` visase [i casa care disp`ruse \n cea]`. Aruncând oprivire piezi[` c`tre profilul lui crispat, \[i zise, cu ostrângere de inim`, c` el se ancorase deja \n realitate.

Ma[ina se zgudui trecând peste bolovani [i imediatse aplec` s`-l ]in` de mân` pe b`iatul r`nit.

– Ajungem curând la clinic`, zise Ross f`r` s` se\ntoarc`.

Land Rover-ul opri lâng` jeepul lui Ross. CumBarry adormise, nimeni nu mai scoase o vorb` pân`când ajunser` la clinic`. Salvatorii \l duser` pe b`iat cutarga pân` \n`untru, apoi urcar` \n ma[ina lor [idisp`rur`. Atras` de zgomot, Sophie Mitchell ie[isedin biroul ei.

– Du-te [i caut`-l pe Mike, spuse Ross. Avem nevoiede o radiografie de femur. Sala de opera]ii este liber`?

– Vrei s` te asist?– Evident. Domni[oar` Melton, condu-l pe acest

tân`r la radiologie, apoi te \ntorci.

113

Ross se \ndep`rt` cu pa[i mari. Totul reintra \nnormal, se gândi ea cu triste]e, urm`rindu-l cuprivirea. Se aplec` spre bolnav [i-i strânse mâna cublânde]e. Pe buzele lui Barry flutur` un zâmbet.

– Mul]umesc pentru tot, domni[oar` Melton,murmur` el \nainte s` \nchid` iar`[i ochii.

|nc` mai dormea când \l \mpingea cu patul rulant\n sala de radiologie unde \l a[tepta doamnaLawson.

– Doctorul Bradley m` cheam` la sala de opera]ie,explic` ea \ncredin]ându-l pe Barry colegei sale.

– Fericito! Dac` m-ar fi chemat pe mine, a[ fialergat oriunde pentru el!

Anne se pref`cu [ocat`.– Z`u, Christine...! Nu uita c` e[ti m`ritat`.– Asta nu m` \mpiedic` s` remarc b`rba]ii

seduc`tori. Doctori]a Mitchell este o norocoas`...– Ce vrei s` spui?– To]i [tiu c` va fi viitoarea doamn` Bradley.Mike Stevenson ap`ru chiar atunci, \ntrerupându-le

discu]ia. Dup` ce-i pred` bolnavul, Anne se \ndep`rt`cu inima sfâ[iat` de o durere amestecat` cu gelozie.Cum de [i-a imaginat chiar [i o clip` c` doctorulBradley ar fi interesat de ea? Tare naiv` mai fusese!

|n sala de opera]ie era o activitate febril`. Anneremarc` \ntr-adev`r c` Ross [i Sophie p`reau uni]i

114

printr-un fel de complicitate profesional`. Doctori]ar`spundea prompt cererilor asociatului ei f`r` caacesta s` aib` nevoie s` le formuleze.

Când \n sfâr[it \nchise incizia, Ross p`rea obosit.– A[a cum ai putut vedea, explic` el, interven]ia

aceasta este destul de delicat` [i necesit` \ngrijiripostoperatorii foarte precise. Aici intri \n scen` tu,domni[oar` Melton.

Era prima oar` când i se adresa Annei de la\nceputul opera]iei. Privirile li se \ntâlnir` [i ea sim]i c`este gata s` plâng`. Strânse din din]i [i-[i impuse s` fiedemn`. Nu era cazul acum s` izbucneasc` \n plâns...Nu \n fa]a atâtor oameni!

– Da, doctore, r`spunse ea pe un ton profesional.N-am s` m` mi[c de lâng` el \n urm`toarele ore.

– Perfect.El o fix` o clip`, \n timp ce \n \nc`pere se l`s` o

lini[te stânjenitoare.– A[adar, asta a fost tot? \ntreb` Sophie Mitchell cu

o not` de ner`bdare \n glas.– Da. Pute]i s`-l duce]i la salon.

** *

115

Era aproape miezul nop]ii când Anne \[i d`duseama c` este istovit`. Acum c` Barry era pe deplincon[tient, nu mai exista nici un motiv ca echipa denoapte s` preia [tafeta.

– Pari la cap`tul puterilor.Pre] de câteva clipe, Anne crezu c` viseaz`. Ross

trecuse deja de mai multe ori pe aici f`r` s` par` c` obag` \n seam`. Nu se a[tepta s`-l mai vad` \n noapteaasta, [i mai ales s` se preocupe de starea ei.

– |ntr-adev`r, sunt obosit`, recunoscu ea ridicândochii spre silueta \nalt` din prag.

– Ziua a fost lung`. Du-te [i te odihne[te pu]in, voitrimite o infirmier` s` te \nlocuiasc`.

Era atât de aproape... I-ar fi putut atinge fa]a dac`ar fi ridicat mâna. |n loc de asta, Anne se \ndep`rt`.Ross era deja aplecat peste Barry [i-l examina.

Ap`ru [i Sophie Mitchell.– |nc` mai e[ti aici, domni[oar` Melton? se mir` ea.– Noapte bun`, se mul]umi s` spun` Anne ie[ind

pe u[`.– Noapte bun`, r`spunse Sophie.Nu se auzi \ns` nimic dinspre doctorul Bradley.

P`rea surd [i orb fa]` de lumea exterioar`; el \[iexamina pacientul...

116

Capitolul 8

A doua zi diminea]`, când Anne se duse la po[t`,satul era plin de ziari[ti.

– Iat` o infirmier`! strig` o voce excitat`.Un tân`r cu p`rul blond [i ondulat \i t`ie calea.– Dumneata lucrezi la clinica de la Moar`, nu-i a[a?

Ce [tii despre pacien]ii care au fost adu[i la voi de laPatru Vânturi?

– Nu [tiu despre ce vorbe[ti.Anne vru s`-l \ndep`rteze pe indiscret, dar acesta

nu se descuraj` atât de u[or.– Câ]i bolnavi au fost transfera]i \n clinica voastr`?

insist` el, \n timp ce trei fotografi venir` \n grab`.– N-am nimic de spus. Acum, dac` ave]i bun`voin]a

s` m` l`sa]i s` trec...Urm`rit` de \ntreb`rile ziari[tilor, se gr`bi s` se

\ntoarc` acas`. Ross se afla \n fa]a u[ii deschise.

117

– De \ndat` ce vom primi rezultatele analizelor, vile vom comunica, le spuse el jurnali[tilor. Acum, v`rog s` p`r`si]i gr`dina mea, pentru c` am de lucru.

|nchise u[a cu cheia, apoi se \ntoarse c`tre fat`.– Parc` ]i-am spus s` nu faci nici o declara]ie

presei? lans` el pe un ton aspru.– M-am dus s` pun o scrisoare la po[t`. N-aveam de

unde s` [tiu c` satul va fi invadat de ziari[ti.– Presupun c` pre]iosul t`u mesaj de dragoste nu

mai putea a[tepta?– Este adev`rat c` era ceva urgent.Vocea Annei era ferm`. |n cursul nop]ii, \i scrisese

lui Martin ca s`-i anun]e ruperea logodnei. F`r`\ndoial`, o s` cread` c` \nnebunise, dar ea [tia acumc` nu-l iubea.

Urmat` de Ross, se duse \n buc`t`rie s` bea ocea[c` de cafea, con[tient` de privirea lui glacial`.

– Nu mai am nevoie de dumneata la cabinet, zise elsec. |nainte s` am acest accident, \mi era de ajunsajutorul secretarei mele. De acum \ncolo, vei lucradiminea]a la clinic`. Dac` am vreo urgen]`, o s` techem.

– Foarte bine, zise ea \ncet f`r` s`-l priveasc`.El ie[i f`r` s` adauge nimic. V`zându-i farfuria

curat`, fata deduse c` nu mâncase de prânz. F`r` niciun pic de poft` de mâncare, se mul]umi [i ea s`

118

ciuguleasc` ceva \nainte s` urce \n camer`. Privi pefereastr` [i-l v`zu pe Ross \ndreptându-se repede spreclinic`. F`r` \ndoial`, se gr`bea spre Sophie, se gândiea cu triste]e. Oh, Ross! Cât de proast` fusese... El nu\ncetase nici o clip` s-o iubeasc` pe Sophie. Nu era demirare, Sophie era atât de frumoas` [i de inteligent`...asemenea Catherinei.

** *

Vreo câteva s`pt`mâni, reu[ir` s` ]in` presa ladistan]`, astfel c` Anne fu luat` total pe nepreg`tite de\ntors`tura dramatic` a evenimentelor.

|ntr-o diminea]`, fu chemat` la cabinetul lui Ross.Remarc` imediat ma[ina de poli]ie ce sta]iona pe alee.

Cu chipul palid [i \ngrijorat, doamna Harding ointroduse \n birou.

– Eu trebuie s` merg la comisariat cu ace[ti domni,o anun]` Ross. A[ vrea s` te ocupi tu de consulta]ii. Lanevoie, po]i s` apelezi la doctori]a Mitchell.

Se \ntoarse apoi spre ofi]erii de poli]ie.– Acest... interogatoriu, va dura mult?Unul dintre ofi]eri \[i mi[c` mâinile nervos. Jim

Bennett avusese \n via]a lui o mul]ime de sarcininepl`cute. Una dintre ele fusese atunci când trebuise

119

s` plece \n c`utarea Catherinei Bradley. |[i amintea [iacum de bietul ei corp zdrobit, sub dealulWindthorn... {i acum, o alt` misiune nepl`cut`privindu-l pe so]ul ei.

– N-a[ putea s` v` spun, doctore.Ross se \ntoarse spre Anne [i-i spuse:– Este vorba despre testele care au fost efectuate

pe alimentele ingerate de pacien]ii lui Ian Forbes. Separe c` eu a[ putea s` dezleg misterul.

– Au sosit analizele? Ce spun?Pentru prima oar`, el o privi drept \n ochi. Ea se

\nfior` sub str`lucirea verde a privirii lui, \n care seputea citi o furie rece.

– Este foarte ciudat... Aparent, produsele dingr`dina mea sunt toxice, otr`vite cu substan]echimice. Nu uita s` \ncui fi[ierul dup` ce termini.

Cu aceste cuvinte, ie[i calm din \nc`pere. Annerespir` adânc.

– Doamn` Harding, vrei s` invi]i, te rog, pacientulurm`tor? spuse ea pe un ton ferm.

** *

Ross se \ntoarse spre sfâr[itul dup`-amiezii. Annese ocupa de Barry când el intr` \n salon [i se a[ez` pe

120

patul pacientului. Când se aplec` s`-i ia pulsultân`rului, ea remarc` epuizarea care-i marca fa]a.

– Totul a fost \n ordine, domni[oar` Melton?– N-am avut nici o problem`, doctore. Dar

dumneata?Nu se putuse ab]ine s`-i pun` \ntrebarea. |[i f`cuse

griji pentru el toat` ziua, iar zvonurile care circulau cuatât mai mult o lini[teau.

Ross \i arunc` o privire pacientului.– O s` discut`m mai târziu. Am dat deja un

comunicat presei. Pentru moment, vor sta mailini[ti]i... Ia s` vedem ce mai face piciorul acesta.

|n timp ce asculta comentariile despre starea luiBarry, Anne sim]i c` Ross era profund \ngrijorat. Pesear`, \[i d`du seama c` o evit` \n mod deliberat.Mânc` \n sufragerie \mpreun` cu Charlotte [i cudoamna Dean, dar Ross nu li se al`tur`.

– Tata cineaz` la familia Forbes, spuse Charlotte.Voia s` m` ia [i pe mine, dar se vede treaba c` esteceva serios. Nici chiar Richard n-a fost invitat.

– Discut` probabil despre transferul pacien]ilor,interveni doamna Dean. |nc` n-a fost rezolvat`problema financiar`. Doctorul Forbes \i datoreaz`tat`lui t`u mul]i bani. Presupun c` despre asta discut`.

– M` \ntreb de ce bolnavii no[tri s-au intoxicat cuprodusele din gr`din`, remarc` Anne.

Doamna Dean d`du din cap.

121

– Este ciudat, \ntr-adev`r. Totu[i, nu cred c` Rosseste r`spunz`tor cu ceva.

Arunc` o privire \ncurcat` c`tre Charlotte, ca [icum [i-ar fi repro[at c` fusese prea vorb`rea]`.

– Doar n-o s` cread` cineva c` tata [i-a otr`vitpropriile legume! exclam` Charlotte indignat`.

– Este absurd, \ntr-adev`r! Sunt sigur` c` tat`l t`uva fi disculpat repede. Sper doar ca presa s` nuamplifice evenimentul...

** *

A doua zi diminea]a, Anne cobor\ foarte devreme \nbuc`t`rie, ca s` fie prima care cite[te ziarul. Fu\ngrozit` de ceea ce g`si.

„Un doctor implicat \ntr-o afacere de otr`vire“, citiea, cu un nod \n gât.

„Oricât de bizar ar p`rea, pacien]ii doctoruluiBradley au sc`pat de misteriosul virus. Hrana care le-afost servit`, [i care provine totu[i din aceea[i gr`din`,n-a fost contaminat`. Nu putem decât s` tragemconcluzia c`...“

– Avem parte de onorurile presei? se auzi voceacalm` a lui Ross.

Anne tres`ri, ro[ind brusc.

122

– Cite[te singur... Oh, Ross! Este absurd! Remarc` faptul c` p`rea obosit [i \ncordat. F`r`

\ndoial`, nu dormise toat` noaptea, se gândi eal`sându-se cuprins` de un val de tandre]e. El lu` ziarul[i ridic` din umeri.

– Poate c` ar fi trebuit s` lovesc vreo doi-treiziari[ti, zise el dup` câteva secunde.

– Cum po]i fi atât de calm? Nu vezi c` te acuz` c`]i-ai otr`vit legumele din propria gr`din` ca s` ob]ii unbeneficiu financiar?

– S`-i l`s`m s` cread` ce vor, spuse el ridicându-ses`-[i toarne o cea[c` de cafea.

|n loc s` revin` s` se a[eze la mas`, r`mase \npicioare, cu privirea a]intit` asupra ei.

– S` \ncetezi s` m` h`r]uie[ti cu povestea asta, \ispuse el. {i \nc` ceva... Ar trebui s` m`nânci un picdiminea]a, astfel o s` ajungi doar piele [i os.

Ea \l privi cu triste]e punându-[i cea[ca goal` \nchiuvet` [i ie[ind din \nc`pere f`r` s`-i mai acordevreo privire. Câteva clipe mai târziu, \l v`zu traversândgr`dina cu pa[i mari...

Anne lu` din nou ziarul [i-l parcurse cu gândurileaiurea. Era plin de fapte diverse locale care n-ointeresau deloc. Totu[i, câteva rânduri \i atraser`aten]ia. Se spunea c` un bebelu[ de o zi fusese r`pitdin maternitatea din Littleshaw \n timpul orelor devizit`. Autorit`]ile c`utau o femeie \nalt` [i slab` cup`rul blond, care fusese v`zut` pe culoarele spitalului.

123

Anne o comp`timea din toat` inima pe nefericitamam`, care nu [tia dac` bebelu[ul ei mai era \n via]`.A[a c` propriile ei probleme p`reau derizorii \ncompara]ie cu aceast` suferin]` insuportabil`...

Soneria telefonului \i \ntrerupse gândurile. De\ndat` ce ridic` receptorul, vocea ferm` a lui Ross \iordon`:

– Po]i s` vii imediat la cabinet? Doamna Hardingtocmai m-a sunat [i mi-a spus c` este bolnav`. A[a c`va trebui s` m` aju]i. Sala de a[teptare este deja plin`de pacien]i.

Diminea]a fu extrem de \nc`rcat`. H`r]uit` de unRoss irascibil, Anne se achit` de sarcini cât putu derepede. Tocmai \nchisese u[a \n urma ultimului pacient,când, din sanctuarul s`u, el \i strig` pe un ton sec:

– Ai terminat de b`tut la ma[in` scrisoarea pe care]i-am dat-o?

Ea izbucni, furioas`:– Dar mi-ai l`sat timp?Ajunse pân` la ea un râs grav.– Oare asta este pic`tura care umple paharul?F`r` s`-i r`spund`, Anne introduse o hârtie \n

ma[ina de scris, chiar \n momentul \n care silueta luiRoss se profil` \n prag. Inima Annei b`tea foarterepede. Toat` diminea]a, el se purtase \ngrozitor cuea, [i totu[i era de-ajuns s`-[i fac` apari]ia pentru ca eas` tremure de fericire...

124

– Vino s` bei o cafea, zise el cu blânde]e, o s-otermini mai târziu. Vreau s`-]i spun ceva.

Str`duindu-se s` fie calm`, \l urm` \n biroul lui.Ross se a[ez` la masa de lucru, invitând-o cu un gests` ia loc de partea cealalt`. Tân`ra \l privea t`cut` \ntimp ce el umplea ce[tile. Amintindu-[i de\ndr`gostitul \nfl`c`rat de odinioar`, se \ntreb` pentrua mia oar` dac` nu cumva visase.

– Despre ce vrei s`-mi vorbe[ti?U[a se deschise brusc.– Charlotte! exclam` Ross. Credeam c` ]i-am spus

s` nu vii \n cabinetul meu.Se \mblânzi brusc când remarc` fa]a tras` a feti]ei.

Se ridic` imediat [i cuprinse \n bra]e silueta fragil`.– Te sim]i bine, draga mea?– Nu [tiu... M` simt un pic sl`bit`...Anne o ajut` s` se a[eze, apoi \ngenunche lâng` ea.– }i-ai luat pastilele?– Bine\n]eles... m` rog... aproape. S` nu te \nfurii,

tat`. Am vrut s` v`d dac` m` pot lipsi de ele câteva zile.La urma urmei, tu le spui \ntotdeauna pacien]ilor t`is` renun]e la medicamente.

– Este vorba de cu totul altceva. |ncerc s` le scadtranchilizantele, somniferele, sau dozele excesive deantibiotice, spuse el cu severitate. |n cazul t`u,medicamentele sunt necesare.

125

– Asta este! {tia c` o s` te superi pe mine! gemuCharlotte. N-ar fi trebuit s`-]i spun.

– Noroc c` ai f`cut-o! izbucni el. Bunica este lacurent cu isprava ta?

– Nu. Când \mi d`dea medicamentele, eu lepuneam \ntr-o cutie. Pot s` le \nghit toate deodat`?

– Fire[te c` nu! De cât timp nu ]i-ai luat pastilele?\ntreb` el pe un ton mai blând.

Feti]a p`rea gata s` plâng`.– De dou` zile. Oh, tat`! Iart`-m`! Voiam atât de

mult s` fiu [i eu ca ceilal]i copii! Am vrut s` [tiu dac`mai am nevoie de medicamente.

Ross se \ntoarse spre Anne.– De acum \nainte, vei avea grij` ca Charlotte s`-[i

ia corect tratamentul. Patricia a insistat mereu ca ea s`fac` asta, dar dup` cele \ntâmplate, nu mai este cazul.|i voi spune eu.

Cu chipul \ntunecat, mângâie \ncet p`rul copilei.– O voi trimite la un specialist de rinichi s-o

examineze. |ncepând de ast`zi, Anne te va duce laculcare. N-o s` plece de lâng` tine pân` ce nu-]i vei filuat medicamentele.

– Tat`, \]i promit s`...– Altfel, s` [tii c` nu te voi duce la Paris, conchise

el cu fermitate.Charlotte radia de bucurie.

126

– Asta \nseamn` c` dac` m` voi sim]i bine, te voi\nso]i la Paris?

– |]i voi confirma dup` ce te va examina doctorulFrobisher.

– O s` vin` [i Anne cu noi?– Dac` va mai lucra \nc` aici, o vom invita.Charlotte \ntoarse spre Anne o privire \ntreb`toare,

dar aceasta prefer` s` nu se angajeze prea repede.– Vino s` te culci, se limit` ea s` spun`.Anne st`tu toat` ziua \n preajma fetei, a[a cum \i

ceruse Ross. Dup` ce doctorul Frobisher o examin`, \iprescrise o doz` masiv` de medicamente anti-rejet.Dup` câteva zile, Charlotte urma s` revin` latratamentul obi[nuit.

Doamna Dean \[i recunoscu imediatresponsabilitatea.

– Am uitat c` este doar un copil, m`rturisi ea, totuleste doar din vina mea.

Dup` ce \nchise u[a pentru ca Charlotte s` nuaud`, Anne \i zâmbi [i spuse:

– Nu v` face]i griji, doamn` Dean.– Spune-mi, te rog, Patricia, \i propuse doamna

Dean cu o voce tremurând de emo]ie.Dintr-o dat`, Anne o v`zu a[a cum era. O femeie

foarte bolnav` [i singur`. |[i pierduse fiica, [i acum,tocmai f`cuse o gre[eal` grav` fa]` de nepoata ei.

127

– Charlotte \[i va reveni, Patricia, \i spuse Anne cu\nsufle]ire.

** *

|n zilele urm`toare, Anne nu avu decât pu]in timppentru munca la clinic`, pentru c` Charlotte aveanevoie de toat` aten]ia ei. De \ndat` ce feti]a se pusepe picioare, Ross \i ceru s`-[i reia serviciul.

– Trebuie s` avem din nou \ncredere \n Charlottec`-[i va lua la timp medicamentele. Am nevoie de tinela clinic`.

Anne ridic` privirea spre el, dar nu afl` mai multede pe chipul lui impasibil.

– A[ vrea s` te ocupi de vizitele la domiciliu \n timpuldimine]ii, continu` el. Este vorba doar desprepacien]ii din sat, a[a c` nu este nevoie s` iei ma[ina.

** *

Bucuroas` de aceast` plimbare nesperat` subsoarele cald de august, Anne merse pe poteca de-alungul râului. Se duse mai \ntâi la o b`trân` doamn`care-i oferi tradi]ionala cea[c` de ceai \nainte s-o lases` plece. Când intr` pe strada principal`, observ` un

128

landou \n fa]a unui magazin. Se apropie [i privi\n`untru, \ntrebându-se dac` [tia cumva al cui estebebelu[ul. Era un nou-n`scut mititel \nvelit cu maimulte p`turi, \n ciuda c`ldurii de afar`.

Se \ntreb` al cui o fi copila[ul, când mama ap`rubrusc lâng` el.

Anne \i zâmbi, recunoscând-o pe tân`ra care-iprimise atât de r`u, pe ea [i pe Ross.

– Oh, dumneata erai, Lucy? Tocmai \]i admiram...feti]a, judecând dup` h`inu]ele roz.

Lucy d`du din cap, apoi ridic` frâna landoului,preg`tindu-se evident s` plece.

– Cât are? insist` Anne.– Trei s`pt`mâni.Anne nu se putu ab]ine s`-[i pun` mâna pe bra]ul

lui Lucy.– Trei s`pt`mâni! repet` ea uimit`. Este foarte

micu]`. Cât a cânt`rit la na[tere?– Trei kilograme [i jum`tate.– |n cazul acesta, a pierdut mult \n greutate...

\ncepu Anne pe un ton \ngrijorat.Tân`ra mam` o \ntrerupse:– Ascult`, nu [tiu ce vrei dumneata, domni[oar`,

dar...– Eu nu vreau nimic! se gr`bi s` protesteze Anne,

cuprins` de o \ngrozitoare b`nuial`. Ai venit pe jos deacas`?

129

– Bine\n]eles. Nu-i departe.Anne \i zâmbi.– Casa dumitale este la cel pu]in cinci kilometri de

sat! Mi se pare c` ]i-ai revenit repede dup` na[tere. Oal`ptezi?

– Nu, tocmai c` se apropie ora când trebuie s`-ipreg`tesc biberonul, murmur` Lucy \nainte de a se\ndep`rta repede.

De data aceasta, Anne nu mai putu face nimic ca s-ore]in`. Alertat` de atitudinea nesigur` a lui Lucy, se\ndrept` rapid spre c`su]a cenu[ie \n care locuiainfirmiera satului. Aceasta tocmai se preg`tea s` urce\n ma[in`.

– Doamn` Wallner! o strig` Anne.Doamna Wallner \[i \ntoarse spre ea fa]a rotund`

pe care ap`ruse un zâmbet larg.– Nu pot s` \ntârzii prea mult, domni[oar` Melton,

m` a[teapt` la o na[tere, [i...– Nu v` re]in decât un minut! A]i v`zut-o pe Lucy

Fielding \n ultima vreme?– Vorbe[ti despre acea biat` femeie c`reia i-a murit

so]ul acum câteva luni? N-am mai v`zut-o de când apierdut copilul, spuse doamna Wallner pornindcontactul.

– A pierdut copilul! repet` Anne cu o voce\ngrozit`. Când s-a \ntâmplat asta?

– Pu]in dup` moartea so]ului ei. Din fericire,f`ceam o vizit` de rutin` \n ziua aceea. Cum ea uitase

130

s` \ncuie u[a cu cheia, am urcat \n camera ei. Biata deea era prea sl`bit` ca s` m` \mpiedice s-o examinez, [iimediat am descoperit ce se \ntâmplase. A fostinternat` \n clinic`.

– I-a]i cerut internarea?– Fire[te. Am vorbit cu doamna Harding care m-a

asigurat c` se va ocupa de ea. Acum scuz`-m`, darchiar trebuie s` plec!

– V` mul]umesc pentru ajutor, doamn`Wallner. Voi l`muri aceast` problem` cu doamnaHarding.

Anne se duse imediat la doamna Harding, carelocuia pu]in \n afara satului. Gr`dina secretarei era lafel de bine \ntre]inut` ca [i biroul s`u. Tân`ra nu se\ndoi c` \n`untru trebuie s` fi fost o cur`]enieimpecabil`. Dup` ce ap`s` pe un buton str`lucitor dealam`, o fereastr` se deschise deasupra capului ei.

– Oh, dumneata erai, domni[oar` Melton? M` simtatât de sl`bit` \n diminea]a aceasta \ncât am r`mas \npat. Sper c` doctorul Bradley n-a fost prea \ncurcat deabsen]a mea?

– Trebuie s` v` vorbesc imediat!– Dar \nc` n-am f`cut cur`]enie, gemu doamna

Harding.Anne abia \[i re]inu un gest de ner`bdare.– Pe dumneavoastr` am venit s` v` v`d, nu casa,

insist` ea cu calm.

131

– Cobor acum.Anne oft` u[urat` când u[a se deschise. Era evident

c` doamna Harding nu se sim]ea bine. Fa]a \i erapalid` [i obosit`, [i abia \[i st`pânea tremuratulmâinilor. O invit` pe Anne \ntr-un salona[ foarte curat[i se a[ez` pe un scaun, dup` ce o invit` pe Anne s` ialoc \ntr-un fotoliu.

– Ce pot s` fac pentru dumneata, domni[oar`Melton?

– V` aminti]i de o pacient` numit` LucyFielding?

– O cuno[team pe mama ei, dar pe ea n-o [tiu.– Doamna Wallner mi-a spus c` v-a contactat acum

câteva luni. Era vorba despre internarea acestei feei \nclinic`...

Pre] de câteva secunde, doamna Harding nureac]ion`, apoi l`s` s`-i scape un geam`t prelung.

– Oh, nu! Era \n ziua când a n`scut fiica mea. Numai [tiam unde mi-e capul... Tocmai atunci a sunatdoamna Wallner!

|ncepu s` suspine \ncet, [i Anne se ridic` s-oreconforteze. Era inutil s-o sperie [i mai multspunându-i despre consecin]ele probabile ale acesteiomisiuni. Era evident c` de mult` vreme secretara era\ntr-o tensiune considerabil`. Femeia era operfec]ionist` care-[i supraestimase for]ele [i pân` laurm` clacase.

132

Când Lucy \i alungase aproape de la casa ei pe ea [ipe Ross, aceasta probabil c` pierduse deja copilul.F`r` \ndoial`, biata ei minte tulburat` concepuse dejaun plan pentru a fura un copil.

– |i voi telefona doctorului Bradley, doamn`Harding. Cred c` trebuie s` v` interna]i câteva zile \nclinic`.

Convins` c` secretara suferea de depresie, Annelu` leg`tura cu Ross c`ruia \i rezum` descoperirile eidin cursul dimine]ii. Doctorul ajunse la aceea[iconcluzie ca ea \n privin]a lui Lucy Fielding.

– De \ndat` ce o intern`m pe doamna Harding, neducem la Lucy, spuse el.

– E[ti sigur c` nu-i va face nici un r`u copilului?– Probabil c` este foarte atent` cu copilul. Cred c`

acesta nu este \n pericol. Sosesc \ntr-un minut.Când auzi motorul jeepului, Anne oft` u[urat`. |l

v`zu pe Ross traversând gr`dina, cu geanta lui vechedin piele. P`rea obosit [i \ngrijorat.

– Unde este? \ntreb` el sec.Câteva clipe mai târziu, Ross confirm` diagnosticul

Annei. Continuând s` plâng`, doamna Harding se l`s`condus` la ma[in`.

– Doctori]a Sophie se va ocupa de dumneata, ziseel când ajunser` \n fa]a Morii. Eu trebuie s` rezolv oproblem` urgent`, Vera, dar de \ndat` ce m` \ntorc,vin s` te v`d.

133

O \ncredin]ar` pe doamna Harding doctori]eiMitchell, apoi plecar`. |n apropiere de b`trâna cas`,Anne se sim]i tulburat`.

– |mi pare r`u c` n-am anun]at poli]ia...– Nu-]i face griji, o lini[ti el prinzând-o de mân`.

Femeia aceasta are nevoie de ajutorul nostru, nu esteo criminal`.

Atingerea lui o calm` imediat. Pentru el, acesta eraprobabil un gest reflex, se gândi ea cu triste]e, dar ease mul]umea [i cu aceste pre]ioase firimituri pe care ile acorda, [tiind c` nu va ob]ine niciodat` mai mult...

Ross opri ma[ina la cap`tul drumului ce ducea lacasa lui Lucy.

– Este mai bine ca ea s` nu aud` zgomotulmotorului, \i explic` el.

Cu inima b`tându-i frenetic, Anne \l urm`. Lucy era\n fa]a casei, \ntoars` cu spatele spre ei. Tocmai puneabebelu[ul \n c`rucior, susurându-i cuvintedr`g`stoase. Anne puse o mân` pe bra]ul lui Ross, cuochii \nce]o[a]i de lacrimi. |l v`zu respirând adânc\nainte de a se \ndrepta cu un pas ferm spre femeie.

– Lucy! o strig` el cu o voce cald`.Lucy tres`ri [i se \ntoarse. Pre] de câteva clipe,

Anne crezu c` va lua copilul \n bra]e [i va \ncerca s`fug`, dar p`ru s` se resemneze.

– A]i venit s` mi-o lua]i pe Tina, nu-i a[a? Vre]is`-mi fura]i copilul...

134

– Dar nu este copilul t`u, Lucy, o corect` Ross.– Este ca [i al meu. L`sa]i-m` s`-l p`strez, doctore

Bradley, v` jur c` va fi bine \ngrijit.Lucy se arunc` \n bra]ele lui Ross, plângând \n

hohote. El o mângâie duios pe p`r, ca [i cum ar fi fostcopilul lui.

– {tii c` nu se poate, Lucy. Trebuie s` se \ntoarc` laadev`rata ei mam`. Imagineaz`-]i cât de \ngrijorat` [i\ndurerat` este aceasta.

– Dar durerea mea când am pierdut copilul v-a]iimaginat-o? La dou` s`pt`mâni dup` moartea so]uluimeu... replic` Lucy cu o tres`rie de revolt`.

– {tiu c` ai avut [i tu partea ta de suferin]`, Lucy,dar e[ti tân`r`, via]a te a[teapt`. Este timpul s` tegânde[ti s` re\ncepi s` tr`ie[ti.

Pe m`sur` ce Ross \i vorbea cu tande]e, ostilitateatinerei femei p`rea s` se atenueze. Pân` la urm`, sel`s` convins` s`-i \nso]easc` la clinic`.

Adunar` repede câteva lucruri \ntr-o saco[` [i\ncuiar` casa. |n timp ce ma[ina cobora spre vale,Anne arunc` o privire c`tre Lucy, care refuzase s` fiedesp`r]it` de bebelu[. }inând \n bra]e pre]ioasa eipovar`, \i [optea ne\ncetat cuvinte duioase. Va aveanevoie \ntr-adev`r de ajutor, se gândi Anne. {i cusiguran]`, clinica va fi locul cel mai potrivit pentruvindecarea ei.

135

giannijollys

Capitolul 9

|n s`pt`mânile urm`toare, Anne fu extrem deocupat`. Martin nu-i r`spunsese la scrisoare, astfel c`deduse c` acceptase ideea ei. Oricum, n-avea timps`-[i fac` griji pentru asta, pentru c` \n câteva zileurma s` aib` loc congresul de la Paris, [i-i mair`mâneau atâtea lucruri de f`cut \nainte de plecare!

La gândul acestei c`l`torii, Charlotte eraemo]ionat`. Ross \i ceruse Annei s`-i evite Charlotteitensiunea inutil`. Chiar dac` feti]a se restabilise,r`mânea \ngrijorat \n privin]a ei.

– Vreau s` n-o pierzi din ochi. Dac` observi cea maiu[oar` schimbare, avertizeaz`-m` imediat. Având \nvedere c` ne vei \nso]i, evident...

|n felul acesta, \i anun]ase prelungirea contractuluis`u. Mergând gr`bit` pe unul din coridoarele clinicii,Anne se gândea c` Ross se purta din ce \n ce mai

136

exigent cu ea. Poate c` ar putea s` se preg`teasc`pentru aceast` c`l`torie dac` nu i-ar da atât de lucru...

Dar dac` era cinstit`, trebuia s` recunosc` faptulc`-i pl`cea asta, se gândi ea intrând \n rezerva lui LucyFielding.

– Totul este \n regul`?Tân`ra femeie se \ntoarse o clip` pentru a-i zâmbi

Annei pe care ajunsese pân` la urm` s-o admire [i s-oiubeasc`. La \ndemnul ei, Lucy \ncepuse s` \nve]e s`bat` la ma[in`.

– Ceva mai bine, dar \nc` bat prea \ncet.– Continu`! M` \ntorc s` vorbesc cu tine de \ndat`

ce am o clip` liber`.Se \ndep`rt`, cu inima u[oar`. |[i aminti de primele

zile, dup` ce bebelu[ul fusese \napoiat mamei.Avuseser` nevoie de toat` r`bdarea lor pentru a\nfrunta o Lucy profund traumatizat`. Cu ajutorulunui psihiatru, Ross elaborase un tratament f`r`droguri, [i \ncetul cu \ncetul, tân`ra femeie \ncepuses` se restabileasc`. Dup` ce va ie[i din spital, va trebuis` se prezinte \n fa]a unui tribunal, dar Ross eraconvins c` judec`torii se vor ar`ta indulgen]i.

Anne se duse apoi la doamna Harding, pe caretrebuia s-o conduc` la hidroterapie. Tratat` cuhomeopatie [i cu plante, secretara \[i rec`p`tase\ncrederea \n sine. B`ile cotidiene contribuiser` [i elela \ns`n`to[irea ei.

137

|n timp ce o ajuta pe doamna Harding s` intre \npiscin`, Anne se \ntreba cum putea Ross s` primeasc`atâ]ia pacien]i insolvabili, pentru c` era limpede c`nici Barry nici Lucy, nici chiar doamna Harding nuerau atât de boga]i \ncât s` poat` pl`ti. Dar Anne\ncetase s`-[i mai pun` \ntrebarea pentru c` se p`reac` fondurile nu lipseau pentru clinic`. La urma urmei,n-o interesa pe ea.

– Este de-ajuns, doamn` Harding, o anun]` eazâmbindu-i.

Vera Harding se \nf`[ur` \ntr-un prosop mare [igros.

– Ador b`ile acestea, spuse ea [tergându-seviguros. Pot s` merg singur` pân` \n camera mea, dac`ai altceva de f`cut. La urma urmei, curând m` voi\ntoarce acas`!

– Trebuie s` fi]i foarte bucuroas` de ultimulnepo]el, zise Anne.

– Da, [i \n sfâr[it voi dispune de pu]in timp liber cas` m` bucur de familia mea. Doctorul Ross a fost atâtde dr`gu] [i nu m-a pus s` pl`tesc spitalizarea. Iardumneata ai fost atât de bun` cu mine, domni[oar`Melton...

– V` rog, doar este normal, este meseria mea, ziseea sim]indu-se cuprins` de o cald` bucurie.

138

Acum mai avea câteva minute s` se duc` s`vorbeasc` [i cu Barry [i Lucy. Mai ales cu Lucy, pentruc` Ross o rugase s` discute cu ea despre planurile eide viitor.

** *

|n diminea]a plec`rii, Anne se duse la clinic`pentru a-l ajuta pe Ross s` rezolve ultimele detalii.Vizitar` \mpreun` bolnavii, apoi veni [i SophieMitchell \n rezerva lui Barry.

– Nu-l l`sa pe b`iatul `sta s`-[i petreac` toat` ziua\n fa]a televizorului, \i recomand` Ross colegei sale.

|i ciufuli p`rul b`iatului [i acesta \i zâmbi.– Ve]i vedea, domnule doctor, curând m` voi putea

plimba din nou pe dealuri.– E[ti amabil` s`-l duci pe Barry \n sala de

gimnastic`, domni[oar` Melton? \ntreb` bruscdoctori]a Mithcell.

Anne ezit`.– Curând vom pleca la aeroport. Poate c` o alt`

infirmier`...– A[ prefera s`-i supraveghezi dumneata

exerci]iile. La urma urmei, Barry este pacientuldumitale, pentru c` te-ai ocupat de el de când l-a]iadus la internare.

139

Privirea provocatoare a Sophiei Mitchell o f`cu peAnne s` nu se mai opun` dorin]elor acesteia.

– Foarte bine, spuse ea \ncet.|n sinea ei fierbea, convins` c` femeia vrusese s`

r`mân` singur` cu Ross. |[i aminti c`-l auzise pe acesta\ntorcându-se acas` pe la miezul nop]ii. Era limpedec`-[i petrecuse ore \ntregi \n compania Sophiei... Cemai aveau oare s`-[i spun`? se gândi ea furioas`,\ndep`rtându-se \mpreun` cu Barry.

Deodat`, b`iatul se opri brusc.– Mi-am uitat greut`]ile pe noptier`!Anne f`cu o grimas`, nemul]umit` c` trebuia s` se

\ntoarc` \n salon, dar nici nu se punea problema s`-lmai supun` [i pe Barry acestui efort suplimentar.

– M` duc eu, r`mâi aici.Dup` ce b`tu \n u[`, a[tept` zadarnic un r`spuns.

Oft` u[urat` la gândul c` cei doi doctori plecaser`deja, [i intr` hot`rât` \n camer`... Cu bra]ele \ncol`citepe dup` gâtul lui Ross, Sophie \l privea cu ochi plinide dorin]`. Se \ntoarse la auzul u[ii [i-i zâmbi suavtinerei.

– Am venit s` iau greut`]ile lui Barry, explic`aceasta \ndreptându-se spre noptier`.

Foarte \ncet, Sophie Mitchell \[i cobor\ bra]ele.– S` ai grij` de Ross, zise ea aproape \n [oapt`, \mi

este foarte drag... {i ne-am f`cut multe planuri pe

140

viitor... Regret c` nu pot veni [i eu cu voi, pentru c`ador Parisul. Dumneata nu, domni[oar` Melton?

– Eu n-am fost niciodat` acolo, spuse pe un tonlini[tit Anne.

Când ie[i din \nc`pere, o apuc` ame]eala. Dac` mainutrise cea mai mic` speran]` \n privin]a lui Ross,scena aceasta le n`ruise pe toate... Cu un enorm efortde voin]`, reu[i totu[i s`-l supravegheze pe Barry ca [icum nimic nu s-ar fi \ntâmplat.

Ap`ru [i Ross \n sala de gimnastic`, \nso]it dedoamna Lawson.

– Doamna Lawson te va \nlocui, altfel risc`m s`pierdem avionul.

Anne se \ntoarse auzindu-i vocea grav`.– Nu-]i face griji, mi-am f`cut deja bagajul. Mai

trebuie doar s` verific valiza Charlottei.– N-o l`sa s`-[i ia multe lucruri, plec`m doar

pentru dou` zile.Pre] de o clip`, privirile li se \ntâlnir`. Imediat,

Anne sim]i un fior binecunoscut. Strânse din din]i,hot`rât` s` se st`pâneasc`. Era inutil s` mai visezeproste[te la ceva ce nu putea s` se \ntâmple...

– La revedere, Barry! strig` ea \n direc]ia b`iatului.Doamna Lawson va avea grij` de tine \n absen]a mea.

Dup` un ultim semn cu mâna, tân`ra se gr`bi s`ajung` acas` unde o g`si pe Charlotte \n culmeaemo]iei. Dup` cum o prevenise Ross, aceasta \[i \ndesa

141

\n valiz` o mul]ime de lucruri nefolositoare. Anne, cufermitate, f`cu o triere sever` \nainte de a adunamedicamentele necesare feti]ei. Când ajunser` \n hol,Ross tocmai intra \n cas`.

– Sunte]i gata? \ntreb` el cu un zâmbet larg.Zâmbetul lui \nc`lzi inima Annei. Era pentru prima

oar` dup` mult` vreme când \i vedea chipul atât derelaxat. |ncepu din nou s` spere c` aceast` c`l`torie \iva apropia...

** *

Când avionul se \n`l]` pe cerul albastru deseptembrie, tân`ra arunc` o privire fugar` c`treprofilul energic al lui Ross. Se gândi cu triste]e c`probabil va trebui s` renun]e la el. Era limpede c`trebuia s`-l p`r`seasc` dup` congres...

– La ce te gânde[ti?Privise brusc spre ea [i-i citise \n ochii alba[tri o

inefabil` melancolie. Anne \[i schimb` imediatexpresia [i-i zâmbi enigmatic.

– Este gr`dina mea secret`.– Vreau s`-]i fac` pl`cere c`l`toria aceasta, Anne.

Dup` aceast` mic` pauz` \n rutina cotidian`, poate c`vei [ti mai bine ce vrei s` faci dup` aceea.

142

– Oh, ia privi]i! exclam` Charlotte.Feti]a se a[ezase lâng` hublou [i Anne se afla \n

spatele ei, iar Ross al`turi. Se aplec` s` priveasc` pegeam. Jos, foarte departe, b`rci minuscule se deta[aupe marea de un albastru intens. Deasupra uneia dintreele se \n`l]a un firicel de fum, \n timp ce pânza unui iahtse colorase \n roz sub razele soarelui la apus. Era pentrua doua oar` când Anne p`r`sea Anglia [i-[i d`du seamadintr-o dat` cât pierduse mul]umindu-se doar cuvacan]ele \n familie pentru a economisi banii de nunt`.

– De acum \ncolo, zise ea vesel adresându-i-seCharlottei, voi c`l`tori mai des.

– Cum o s` faci asta? \ntreb` vecinul s`u.– M` voi organiza astfel \ncât s` pot c`l`tori.– Bravo!Anne \[i ]inu r`suflarea, pentru c` Ross se apleca la

rândul lui s` vad` spectacolul de sub ei. Fe]ele li seatinser`, [i Annei i se p`ru c` discerne \n ochii verzi oexpresie pasionat`. Pre] de o clip`, r`mase nemi[cat`,crezând c` o va s`ruta.

– O s` ne urc`m \n Turnul Eiffel? \ntreb` Charlotte.Ross se \ndrept` busc.– Bine\n]eles. Este de neconceput s` pleci de la

Paris f`r` s` vezi Turnul Eiffel.|[i ]inu atât de bine cuvântul, \ncât abia le l`s` timp

s`-[i duc` valizele la hotelul la care aveau camerere]inute.

143

– Ne instal`m mai târziu! spuse el conducându-lepe cele dou` fete \n strad`. Taxi!

O ma[in` neagr` \ntrerupse o clip` taficul pentru atrage lâng` bordur`.

– Pe Champ de Mars, te rog, \i spuse Ross[oferului, deschizând portiera pentru a le l`sa peCharlotte [i pe Anne s` urce \n spate.

Traversarea Parisului o \ncânt` pe Anne. Mareleora[ era demn de reputa]ia lui, cu minunata luicatedral`, cu str`du]ele \nguste [i cafenelele pitore[tipline de parizieni ce se bucurau de c`ldura soareluiestival.

Charlotte insist` s` urce pe jos turnul, dar cândajunser` la etajul al doilea, abia mai respira.

– Te sim]i bine? o \ntreb` Anne cu \ngrijorare. Amputea lua ascensorul la coborâre? ad`ug` eaadresându-i-se lui Ross.

Acesta d`du din cap.– Ajunge cu urcu[ul pentru ast`zi. Dar trebuie s`

recunoa[te]i c` priveli[tea merit` efortul pe care l-amf`cut!

– Este magnific, oft` Anne contemplând \ndep`rtare biserica Sacré Coeur, a c`rei siluet` seprofila pe cerul din Montmartre.

|ntinzându-[i bra]ele, Ross le trase pe cele dou`fete lâng` el.

144

– Este timpul s` ne \ntoarcem la hotel,domni[oarelor. O s` v` odihni]i un pic \n timp ce eu\mi rev`d lucr`rile pentru conferin]a de mâine.

|n ciuda protestelor Charlottei, luar` ascensorulcare-i transport` pân` la sol, apoi Ross chem` un taxi.Nici Anne n-ar fi vrut s` se \ntoarc`, dar era timpulpentru Charlotte s`-[i ia medicamentele. De altfel,feti]a p`rea epuizat`.

Dup` ce se asigur` c` protejata ei se odihne[te\nainte de cin`, Anne se instal` [i ea \n camera ei.Dup` ce \[i despachet` lucrurile, ie[i pe balcona[ul dedeasupra str`zii \nguste. Magazinele [i cafenelele erauluminate. Plutea \n aer un fel de ner`bdare, ca [i cumoamenii a[teptau r`coarea serii pentru a ie[i \n ora[.

Deodat`, Ross ap`ru \n balconul al`turat.– Am cerut s` i se aduc` ceva de mâncare

Charlottei, spuse el. Este istovit`. Va trebui s` fii foarteferm` cu ea \n aceste dou` zile.

Dup` ce \l lini[ti \n privin]a asta, se preg`tea s`intre \n camer` când el o strig`:

– Eu termin ce am de lucru \n câteva minute, amputea cobor\ s` cin`m.

Când intr` \n camer`, un zâmbet cald plutea pebuzele Annei. S` ia cina singur` cu el, la Paris... |[iscutur` capul, ne\ncrez`toare \n [ansa ei. Hot`râtlucru, era o romantic` incorigibil`! F`cu un du[, apoi\[i puse rochia de m`tase albastr`. Oglinda \i reflect`

145

imaginea unei tinere suple, ai c`rei ochi imen[i,alba[tri, str`luceau. Mânat` de un impuls brusc, sepudr` u[or, ceea ce d`du tenului o str`lucirem`t`soas`, [i-[i umbri pu]in pleoapele.

Se duse apoi, u[or nelini[tit`, \n camera Charlottei.A[ezat` pe pat, feti]a mânca, \ncântat` de acestemânc`ruri neobi[nuite. Anne se aplec` s-o s`rute cândRoss tocmai intra [i el \n camera feti]ei. La \nceputp`ru s` nu recunoasc` silueta supl` care se afla lâng`pat. Anne se ridic` [i ro[i v`zându-i privireaaprobatoare.

Se apropie [i el de Charlotte [i-i ciufuli prietenosp`rul.

– Dac` ai nevoie de noi, suntem jos, la restaurant.Apoi o lu` pe Anne de bra] [i o conduse pe

coridorul \ngust. Abia f`cur` câ]iva pa[i c` luminile sestinser`, cufundându-i \ntr-o obscuritate total`.

– Sistem automat de stins lumina tipic fran]uzesc!exclam` Ross râzând.

Când se aplec` s` g`seasc` butonul, atinse u[or fa]aAnnei. Când lumina se aprinse din nou, se afla maiaproape de ea decât \[i imaginase [i privirea \i exprimadorin]` amestecat` cu p`rere de r`u. |[i trecu un degetpeste b`rbia, pentru a o for]a s`-l priveasc`.

– Biat` Anne, ]i-a fost fric`?Ea d`du din cap, ne\ndr`znind s`-i m`rturiseasc`

faptul c` se temuse mai ales s` nu-[i tr`deze

146

sentimentele. El o prinse de cot [i o conduse pân` lao mic` sufragerie unde sfe[nicele cu lumân`ri aprinsedifuzau o lumin` cald`.

Dup` o mas` delicioas` care se \ncheie cu o tart`cu l`mâie, Ross \i propuse s` mearg` s` bea o cafeanu departe de malul Senei, pentru c` propriet`reasahotelului se oferise s-o supravegheze pe Charlotte.Se plimbar` deci lini[ti]i, bucurându-se de aerulc`ldu] care sc`lda Parisul. Se a[ezar` apoi pe o banc`de pe malul fluviului [i contemplar` \n t`cerereflexele juc`u[e ale felinarelor pe suprafa]a\ntunecat` a apei.

Cel pu]in, are [ansa s` tr`iasc` aceste clipe delini[te al`turi de Ross, chiar dac` el uitase s`rut`riledin refugiul de pe deal... Mai târziu, r`t`cir` mân`-nmân` pe str`zi. |n noapte, se auzi sunetul unuiacordeon care invita la dans. Pre] de o clip`, vis` c`valseaz` \n bra]ele lui Ross...

– Trebuie s` ne \ntoarcem, Charlotte va fi\ngrijorat`...

Vocea grav` a \nso]itorului ei o readuse la realitate[i ea \[i potrivi pasul dup` al lui.

Când intrar` \n vârful picioarelor \n cameraCharlottei, o g`sir` adormit`. Ross o conduse pe Annepân` pe culoar.

– Noapte bun`, [opti el atingându-i fruntea cubuzele. S` ai grij` de Charlotte pentru mine.

147

Abia dup` ce \nchise u[a \n urma ei, \i r`spunse \ncet:– Voi avea grij` de ea, voi termina ce am \nceput,

dar cu cât te voi p`r`si mai repede, Ross Bradley, cuatât va fi mai bine...

** *

A doua zi, Ross plec` foarte devreme la spitalulHotel-Dieu unde avea loc congresul. Seara, Charlotte\i povesti cu \nsufle]ire ce f`cuse peste zi.

– Anne m-a dus \n Montmartre, unde un pictormi-a f`cut portretul. }i se pare c` seam`n`?

– Mmm...Feti]a se \ntinse pe pat, oftând mul]umit`.– Nu vreau s` m`nânc ast`-sear`.Ross se \ncrunt`.– Trebuie s` m`nânci un pic. Anne, dac` asta nu te

sup`r`, a[ putea s` v` comand amândurora masa \ncamer`.

– Sigur. Presupun c` tu mai ai de lucru?A doua zi, Ross trebuia s` ]in` un discurs \n care-[i

va expune concep]iile lui \n medicin`.– Trebuie s`-mi mai corectez noti]ele, recunoscu el

zâmbind. S` nu v` obosi]i mâine prea mult...Anne nu-l mai rev`zu toat` seara. Dup` ce se culc`,

se cufund` \ntr-un somn adânc, [i se trezi mai târziu

148

decât prev`zuse. Mirat` c` nu fusese chemat` deCharlotte, se gr`bi s` se duc` la ea.

Feti]a z`cea, p`mântie la fa]`, \n patul ei. Annei \itrebui pu]in timp ca s` \n]eleag` c` protejata ei aveatoate simptomele unui fenomen de respingere arinichiului. Dup` ce o a[ez` cât mai comod \n pat, serepezi \n hol [i o rug` pe propriet`reas` s`-lcontacteze pe Ross [i s`-i spun` s` vin` urgent la hotel.

– V` rog, spune]i-i c` este urgent! mai strig` ea \ntimp ce urca scara \n fug`.

Dup` câteva minute, se auzi soneria telefonului dincamera ei. |i descrise \n câteva cuvinte starea \n care seafla copila.

– |]i trimit o ambulan]`, hot`r\ el.Dup` doar o jum`tate de or`, Anne mergea \n urma

brancardei pe care era \ntins` Charlotte. Spre marea eiu[urare, Ross le a[tepta \n curtea cea mare a spitaluluiHotel-Dieu.

– Va fi examinat` imediat. Din fericire, un marespecialist \n aceste probleme asist` la congres. El aacceptat s-o trateze pe Charlotte.

O infirmier` \i a[tepta \n fa]a u[ii de la serviciul deurologie.

– Dumneavoast` pute]i a[tepta \n camerapersonalului, \i propuse ea cu amabilitate Annei.Feti]a este pe mâini bune.

149

Anne vru s` protesteze, dar Ross interveni:– Ai f`cut tot ce era necesar, acum du-te s` te odihne[ti.

** *

Era aproape miezul nop]ii când Ross veni la ea.– A f`cut un al doilea transplant, \i explic` el cu o

voce emo]ionat`. N-am putut salva primul rinichi.– Pot s-o v`d?– Mâine.– Cât timp va r`mâne aici?– Asta depinde de cum se restabile[te... Poate trei

s`pt`mâni.Se \ntrerupse pentru a o privi \n ochi.– Vei accepta s` continui s` ai grij` de ea? Eu

trebuie s` m` \ntorc \n Anglia... Sophie are nevoie demine.

– Bine\n]eles...Chiar dac` remarc` am`r`ciunea care f`cea s`-i

tremure glasul, el nu f`cu nici un comentariu.Zâmbetul lui str`punse inima Annei.

– Eu voi pleca mâine, dac` nu se ive[te nici ocomplica]ie. Infirmiera \]i va g`si o camer` pentrunoapte, dup` aceea te vei \ntoarce la hotel pân` cândCharlotte se va sim]i bine. Acum, trebuie s` m` duc s`discut cu chirurgul. Noapte bun`, Anne...

150

Capitolul 10

Trecu o lun` pân` când specialistul consider`starea Charlottei satisf`c`toare. Programul Annei era\n fiecare zi acela[i. Se trezea devreme, apoi mergeapân` la cafeneaua la care se a[ezase \mpreun` cu Ross.|n timp ce-[i lua micul dejun sub soarele \nceputuluide toamn`, \i privea pe parizienii care \[i \ncepeauziua. Vânz`torii \[i \ntindeau prelatele \n dungi pestetarabele lor multicolore, chelnerii puneau fe]e demas` curate pe mesele de pe terase... Peste totdomnea o atmosfer` de bun` dispozi]ie.

Anne oft`, savurând cu intensitate ultima ei zi laParis. |n diminea]a aceasta, Charlotte ie[ea \n sfâr[itdin spital. {i ieri, ca de atâtea alte ori, o \ntrebase cu\ngrijorare \n glas:

– Dup` ce vom ajunge acas`, vei r`mâne cu mine,Anne?

151

Fusese nevoit` s-o mint`. O iubea nespus pe feti]`,dar nu putea s` se gândeasc` s` mai r`mân` mult`vreme la clinic`. Va a[tepta ca Charlotte s` serestabileasc` \n totalitate, apoi \[i va g`si altceva de lucru.

Dup` ce achit` nota, porni \ncet spre spital.P`r`sea cu p`rere de r`u Parisul pentru c`, din clipacând Charlotte nu-i mai d`duse motive de \ngrijorare,tr`ise fericit` aici. Curând, va trebui s`-l \nfrunte dinnou pe Ross.

La gândul acesta, ca de fiecare dat`, inima ei o lu`razna. Se temea c` nu va putea s`-i vorbeasc` pe unton rece [i indiferent, [i totu[i, a[a trebuia! Nu maiputea continua s` se chinuie cu emo]ii zadarnice.

** *

Când avionul se \n`l]` pe cer, Anne strânse mânaprotejatei sale. Remarcând cât sl`bise [i cât este depalid`, se gândi c` va trebui s-o pun` pe un regim derefacere, sau mai degrab`... s`-i spun` persoanei careo va \nlocui...

Lacrimile \i \nce]o[ar` ochii limpezi. F`r` \ndoial`,Sophie se va ocupa de Charlotte, din moment ce \ncurând va deveni a doua doamn` Bradley...

Avionul ateriz` [i Charlotte se \ntoarse c`treprietena ei.

152

– Sper c` tata a venit s` ne a[tepte.Anne zâmbi f`r` s`-i r`spund`, dar se sim]i u[urat`

când z`ri silueta Patriciei Dean la cap`tul culoaruluide sosire.

– A venit bunica! exclam` Charlotte cu \nsufle]ire.Probabil c` tata ne a[teapt` \n ma[in`.

Dar doamna Dean le spuse c` Ross se afl` undevadeparte.

– A petrecut câteva zile la Londra, \mpreun` cuSophie. Se \ntoarce abia mâine, dar n-avea de unde s`[tie c` voi ve]i veni mai devreme cu o zi.

– Charlotte n-a mai vrut s` a[tepte, eraner`bd`toare s` se \ntoarc` acas`. A[a c` imediat cedoctorii ne-au dat autoriza]ie, ne-am luat bilete [i v-amtelefonat.

Doamna Dean o \mbr`]i[` cu tandre]e pe feti]`.– Mi-ai lipsit mult, \i [opti ea la ureche.

** *

Era târziu, spre sear`, când Anne plec` de la clinic`dup` ce o instalase pe Charlotte, a[a cum \i l`sasevorb` Ross.

Se preg`tea s` traverseze gr`dina, când \[i d`duseama c` nu este cazul s` se gr`beasc`, pentru c`

153

Patricia probabil se [i culcase. Nu-i f`cea pl`cere s` seizoleze \n singur`tatea camerei ei, astfel c` se \ntoarse[i se duse la hidroterapie.

Prin geamurile mari, luna palid` se reflecta \npiscin`. Dup` ce aprinse toate luminile, Anne intr` \nvestiar [i-[i puse unul dintre costumele de baie l`satela dispozi]ia pacien]ilor. O clip` mai târziu, se arunc`\n apa c`ldu]`...

Dup` ce parcurse o lungime de bazin, se sim]i dince \n ce mai relaxat`. Aproape c` reu[ise s` seconving` c` absen]a lui Ross chiar o bucura când z`rio siluet` \nalt` profilându-se \n u[`.

– Anne! Ce faci aici?– A[ putea s`-]i pun aceea[i \ntrebare.– Am luat un taxi de la gar` [i tot drumul m-am

\ntrebat ce este cu toate luminile astea aprinse.Vorbea pe un ton neutru, dar Anne \[i d`du seama

c` glume[te.– D`-mi mâna.F`r` s` stea pe gânduri, ea se supuse. O clip` mai

târziu, era lâng` el, cu apa prelingându-i-se pe corp.Privirea lui Ross se plimb` \ncet peste trupul suplu...[iroind de ap`. Cu buclele blonde ude, Anne sem`nacu o naiad` cu ochii transparen]i. Ca [i cum s-ar fitemut s` nu fug`, el [i-o apropie mai mult.

– O s` te uzi!– Nu conteaz`, murmur` el \nainte de a-[i lipi

buzele de ale ei.

154

Anne vru mai \ntâi s`-l resping`, dar rezisten]a einu dur` decât câteva secunde. Cu un geam`t surd, seabandon` \n bra]ele b`rbatului pe care-l iubea.

** *

Dup` un timp ce i se p`ru o ve[nicie, ridic` spre elo privire uimit`.

– Ross, nu vreau s`...– Taci, draga mea, [i ascult`-m`. Zilele acestea, ai

avut un oaspete... Martin a venit s` te vad`.– Martin! Ce voia?– Este \n trecere prin Anglia. M-a \ntrebat dac` eu

sunt cel care l-a alungat din inima ta, [i eu i-amr`spuns c` sper s` fie a[a.

– Dar nu i-am vorbit niciodat` despre tine!– Nici nu era nevoie, a citit printre rândurile

scrisorii tale. M-a rugat s`-]i urez noroc... Ah, era\nso]it... |l a[tepta o blond` superb` \n ma[in`.

Anne \ncepu s` râd`.– Este exact stilul lui! Dar credeam c` Sophie

[i tu...– Sophie [i cu mine am fost foarte apropia]i dup`

moartea Catherinei, dar nu ne-am gândit niciodat` s`ne c`s`torim. Ea se d`ruie[te total carierei sale, de

155

altfel, acesta este [i motivul plec`rii noastre la Londra.M-a convins s`-i avansez fondurile necesaredeschiderii unei clinici.

– {i eu care credeam c` reprezint` pentru tine so]iaideal`... ca [i Catherine.

Anne regret` imediat cele spuse, temându-se.– Este timpul s` afli adev`rul \n leg`tur` cu asta.

Catherine era departe de a fi perfect`, dar eu p`strezacest mit pentru a-i proteja memoria [i pentru a oproteja pe Charlotte. C`s`toria noastr` a fost un e[eccu mult \nainte de sinuciderea ei.

– Sinucidere?! Dar eu credeam c`...– Catherine avea o leg`tur` cu un scriitor

american. De altfel nu era primul, dar s-a ata[at de el\n momentul când acesta a scris romanul care i-a fostatribuit Catherinei. Patricia mi-a spus toateam`nuntele dup` moartea ei, pentru ca eu s` nu m`simt vinovat. Catherine nu poseda un asemeneatalent, era doar o ziarist` mediocr`...

Ross observ` c` Anne tremura. Se \ntrerupseimediat.

– S` mergem \n biroul meu, o s` fac o cafea.|nvelit` \ntr-un imens halat de baie, tân`ra se a[ez`

comod \ntr-un fotoliu [i sorbea din cafeaua fierbinte.– De ce s-a sinucis?– Pentru c` b`rbatul acela a p`r`sit-o... I-a l`sat un

bilet mamei sale, apoi a plecat c`lare. Când a ajuns la

156

Windhorn Crag, s-a aruncat \ntr-o pr`pastie. Pentrubinele Charlottei, am hot`rât cu to]ii s` p`str`m t`cerea.

Anne \l privea pe Ross cu ochi str`lucitori. I sep`rea c` niciodat` nu-l iubise atât de mult ca \n clipaasta, dar \nc` nu-i era totul limpede.

– De ce nu mi-ai spus mai \nainte?– Tocmai voiam s-o fac când ne-a \ntrerupt

Charlotte. Pân` atunci, mi se p`rea c` tu nu \n]elegisemnifica]ia cuvântului „dragoste“. Te logodisei cuprimul venit, [i sim]eam c` trebuie s` a[tept s` tematurizezi pentru a \ntreprinde ceva. Ast`zi, te\ntreb... Anne, vrei s` te c`s`tore[ti cu mine?

Incapabil` s` rosteasc` un cuvânt, se repezi \nbra]ele pe care el le \ntinsese spre ea. Ross \i atinse cubuzele buclele blonde.

– Trebuie s` \n]eleg c` accep]i?– Cum po]i s` te mai \ndoie[ti?|l strânse \n bra]e, aproape ru[inat` c`-[i imaginase

atâtea scenarii absurde.– Dac` tot e[ti atât de vorb`re] acum, zise ea

mali]ioas`, spune-mi ce se mai \ntâmpl` cu povesteapacien]ilor intoxica]i? Te-au mai interogat?

– Da. {i am hot`rât s` nu-l mai protejez pe Richardmult` vreme.

– Pe Richard?– Stropea legumele destinate clinicii de la Patru-

Vânturi cu substan]e chimice \n speran]a c` b`nuielile

157

vor c`dea asupra mea. M` ur`[te din clipa când amaflat de leg`tura lui cu Catherine.

– Dar cum ai descoperit?– Richard este un drogat nefericit pe care \ncercam

s`-l dezintoxic. |ntr-o zi când m` implora s`-i dauheroin`, mi-a m`rturisit totul. M-am aflat atunci \ntr-ositua]ie foarte \ncurcat`. Din fericire, Ian a aflat totul larândul lui. Dându-[i seama c` fiul s`u mersese preadeparte, l-a plasat \ntr-un centru de dezintoxicare laLittleshaw, apoi a povestit totul poli]iei.

– |mi amintesc c` m-ai pus \n gard`... murmur`fata. |mi pare r`u.

– Nu trebuie! exclam` Ross zâmbind. |n searaaceea, am \n]eles c` sunt \ndr`gostit de tine... Ce ar fis` mergem s`-i anun]`m Charlottei vestea cea bun`?

– Nu este cam târziu? {i apoi, mai am [i alte\ntreb`ri s`-]i pun...

Cum Ross ridic` o sprâncean`, mirat, ea \[i dreseglasul.

– M-am \ntrebt adeseori cum... internezi \ntr-oclinic` atât de luxoas` ca a ta, pacien]i... care nu par afi prea \nst`ri]i.

– Am dorit \ntotdeauna s` acord fiec`ruiatratamentul care i se potrive[te, indiferent demijloacele lui financiare. |n felul acesta, am luatobiceiul de a-i ajuta din buzunarul meu pe ceinevoia[i, apoi am folosit sumele rezultate din

158

vânz`rile de legume... De acum \ncolo, clinica esterecunoscut` ca o organiza]ie caritabil` f`r` scoplucrativ, ceea ce \nseamn` c` vom beneficia de dona]ii.Bolnavii pot deci pl`ti \n func]ie de resursele lor.

Emo]ionat`, Anne \[i spuse c` nu se \n[elase atuncicând se \ndr`gostise nebune[te de el, de acest om atâtde generos. Se ridic` brusc.

– Vino! Haide s`-i anun]`m vestea Charlottei. Aiavut dreptate, fericirea nu trebuie s` a[tepte ziua demâine.

Str`b`tur` culoarul mân`-n mân`, [i \n fa]a u[iiCharlottei, Ross bloc` drumul Annei.

– Doar o mic` \ntrebare \]i mai pun... }i-ar pl`ceas` ne \ntoarcem la Paris pentru voiajul de nunt`?

– Oh, da! Este ora[ul cel mai minunat care...– Putem s` st`m la acela[i hotel? Pe vremea când

eram student, \mi petreceam vacan]ele acolo. Peparcursul [ederii noastre, mi-am reg`sit anii tinere]ii...Ca [i cum via]a mea \ncepea atunci... cu tine.

Zâmbind, ea \l privi drept \n ochi.– |n ceea ce m` prive[te, mi se pare c` nici nu existam

\nainte s` te \ntâlnesc pe tine, zise ea \ncet. {i pot s`-]ispun c` Parisul este cel mai romantic loc din lume.

Sfâr[it

159

giannijollys