* Mulþumim ºi pe aceastã cale profesorilor Radi ºi Nuþi Rusu pentru traducereaunor informaþii necesare acestei lucrãri din limbile englezã ºi francezã.

Începutul reabilitãrii centrului istoric al staþiunii Bãile Herculane – soluþii ºi limite*

Constantin Juan-Petroi

Staþiunea Bãile Herculane este situatã în sud-vestul României, la44052’ latitudine nordicã (aceeaºi paralelã cu Nisa ºi Veneþia) ºi 23030’ lon-gitudine esticã, dezvoltându-se pe ambele maluri ale râului Cerna, în parteasa superioarã, care are aici o orientare NE-SV, ºi fiind strãjuitã spre est deabrupturile Munþilor Mehedinþi, iar spre vest de Munþii Godeanu ºi MunþiiCernei. Altitudinea staþiunii este de 168 m faþã de nivelul Mãrii Negre.Administrativ-teritorial este integratã judeþului Caraº-Severin.

Renumele pe care staþiunea ºi l-a câºtigat încã din antichitate s-adatorat, în primul rând, climatului sãu cu influenþã submediteranianã, ceea cea dus ºi la dezvoltarea unei flore ºi faune aparte, dar ºi bogãþiei de ape mine-rale. În acelaºi timp, peisajul, cu abrupturile calcaroase dominate pe vârfuriºi zone mai joase de exemplare pitoreºti de pin negru de Banat, peisajul cuadevãrat mirific al vãii Cernei, dar ºi al munþilor înconjurãtori, a completat ºicompleteazã ºi azi acest cadru natural de excepþie.

Apoi, staþiunea este una dintre cele mai vechi din þarã, datând încã dinepoca stãpânirii romane din Dacia, perioadã din care au rãmas o serie de ves-tigii, apeducte, bai, elemente de arhitecturã, statui, tabule votive puse în semnde mulþumiri aduse zeilor de bolnavi vindecaþi aici, majoritatea acestora fiinddedicate lui Hercules, protectorul staþiunii ºi unul dintre cei mai populari eroiai antichitãþii, dar, sub chipul lui Erculean sau Iovan Iorgovan ºi erou al fol-clorului românesc de mai târziu.

Mai mult chiar, apele cunoscute de localnici de-a lungul veacurilorurmãtoare ºi redescoperirea de cãtre austrieci, începând cu sfârºitul secoluluial XVII-lea, ºi extinsã pânã la a avea edificii de valoare europeanã pentruarhitectura balnearã ºi viligiaturisticã, fac din aceastã staþiune una cu continui-tate aproape bimilenarã.

Semnatar articol

1 Constantin Juan-Petroi, Michaela Udriºte, Situri istorice în staþiunea BãileHerculane - propuneri pentru conservarea lor, în „Simpozionul ªtiinþific InternaþionalTuºnad 1998”, Sf. Gheorghe, 1999, p.94 ºi urm.

2 Constantin Juan-Petroi, Iulian Nedelcu, Sanda Nastasia Baboniu, Repere social-economice ºi interculturalitatea în evoluþia urbanã a oraºelor sud-bãnãþene (secolele XIX-XX),în „Monumentul”, X/2, Iaºi, 2009, p.165-185.

3 Inscripþiile Daciei Romane, III, Dacia Superior, 1, Bucureºti, 1977, p.79-81.

Aceste consideraþii au un rol important în tema noastrã de azi, întrucâtreabilitarea patrimoniului istoric este o necesitate, dar ºi o perspectivã aºacum am mai arãtat-o1 pentru prezentul ºi viitorul ei pe multiple planuri.

Este firesc deci cã staþiunea pãstreazã un bogat patrimoniu arhitectural,din pãcate aºa cum am arãtat ºi în intervenþia noastrã de anul trecut, dedicatãistoriei edificãrii centrului sãu istoric ajuns în ultimele douã decenii într-ostare de degradare greu de imaginat. Cu toate acestea, începutul reabilitãriiacestei zone a demarat, este adevãrat, firav ºi aceasta datoritã mai multorcauze pe care nu le rezolvãm noi aici, dar care s-au axat în primul rând pe unprost manageriat.

Dupã ce în anul trecut am prezentat o situaþie generalã a stadiului dedegradare în care se aflã centrul istoric al staþiunii balneare Bãile Herculane2,de data aceasta abordãm primele situaþii concrete ale reabilitãrii a douã dintrevechile edificii ale centrului istoric al staþiunii Herculane, bãile romane desub hotelul „Roman” ºi hotelul „Ferdinand”, care a refãcut hotelul de secolal XIX-lea din prima zonã de construire a staþiunii moderne. În sfârºit, vomface o referire ºi la hotelul „Cerna”, cel care a suferit refaceri dupã un incendiudin anii optzeci ai veacului trecut, fãrã a-i afecta structura sau aspectul iniþial.

Centrul istoric la cere ne referim a fost edificat, aºa cum am mai arãtat,în mai multe etape, cea mai veche fiind, indiscutabil, cea a stãpânirii romaneîn Dacia, despre care se ºtie puþin ºi doar din descoperiri întâmplãtoare, osãpãturã sistematicã neorganizându-se nicicând. Aceastã perioadã, deînceput a staþiunii, ar data, dupã unele opinii, chiar din anii în care împãratulTraian ar fi rãmas în nou cucerita provincie, adicã dintre momentul cuceririiactualului Banat ºi pânã la revenirea sa la Roma. Este o datare bazatã pe mul-tiplele monede descoperite aici, care au pe avers efigia împãratului ce a condusla cucerirea Daciei iar pe revers pe eroul Hercules, cu inscripþia „HerculiConservatori”. Alþi cercetãtori pun acest început sub împãraþii Hadrian sauAntonius Pius. Cert este faptul cã inscripþia de pe un altar votiv din anul 153,pus de o delegaþie din Ulpia Traiana Sarmizegetusa la revenirea de la Roma,unde participase la ceremoniile de instalare în magistratura de consul a luiMarcus Sedatius Severianulo, fost guvernator al Daciei Superior3, consi deratãcertificatul de naºtere al staþiunii, îi confirmã existenþa.

554

Titlu articol 555

4 Aspra acestor descoperiri ne-a lãsat prime informaþii cronicarul Nicolae Stoicade Haþeg în Cronica Banatului, ediþia a II-a revãzutã, Timiºoara, 1981, p. 173; Idem,Scrieri, Timiºoara, 1984, p. 47-49.

5 Ibidem, p.48.

Într-un veac ºi jumãtate de existenþã a staþiunii romane, aceasta s-a dez-voltat mult, beneficiind ºi de situarea pe un drum principal al provinciei Dacia, celdintre Dierna ºi Tibiscus, pe care se aflau dupã Tabla Peutin gerianã ºapte castreromane, cel mai apropiat fiind cel de la Ad Mediam (între Mehadia ºi Plugova),la doar 13 km. De la Tibiscus ºoseaua se îndrepta, pe valea Bistrei, spre capitalaDaciei, Sarmizegetusa, apoi spre toate marile centre din nordul provinciei.

Îndatã dupã cucerirea provinciei a început un puternic proces de urba-nizare a unor localitãþi, printre care, în preajma staþiunii, Drobeta, Dierna (cupunctul sãu vamal) ºi Tibiscus. Aceluiaºi proces de urbanizare, i-a aparþinutºi dezvoltarea staþiunii, aici construindu-se o serie de edificii balneare ºi civile,dar ºi religioase, de evidentã strãlucire, apeducte, amplasându-se statui aleunor divinitãþi, cu deosebire ale lui Herculaes, reliefuri votive ºi inscripþiifunerare, totul pentru o viaþã luxoasã a celor ce cãutau aici tratamente bal-neare, climatice ori vilegiaturã, aspect demonstrat prin numeroase piese numis -matice, vase etc. Cãci staþiunea, devenitã curând renumitã în întregul Imperiu,era la dispoziþia militarilor, a tot mai multor cetãþeni romani, în primul rând,celor aparþinând provincialilor Daciei romane, dar ºi unor vârfuri ale aristo -craþiei din întregul imperiu (aºa cum se poate citi în inscripþiile votive), careveneau aici sã-ºi trateze o serie de afecþiuni.

Vestigii ale acestora, descoperite mai cu seamã în prima jumãtateasecolului al XVIII-lea (1728-1737)4 , dar ºi în continuare, toate cu mare valoareistoricã ºi artisticã, permit o încercare de delimitare a staþiunii între actualulcot al râului Cerna, peste care trece podul de piatrã din centrul istoric al aºezãriimoderne, ºi baza muntelui unde se aflã „Grota Haiducilor”. Fãrã a ne opriasupra ei este deocamdatã pentru noi o ipotezã de lucru unul dintre stabili-mentele cele mai nordice ale anticei staþiuni pare a se fi aflat la baza actua-lului hotel „Roman” ºi este singurul pãstrat într-o stare care i-a permis reabi-litarea. Este probabil ca o primã refacere a acestui stabiliment sã fi avut loc încãdin acea perioadã, cãci dupã acelaºi Nicolae Stoica de Haþeg când generalulAndreas Hamilton, guvernatorul Banatului, „a descoperit cã bine ziditele bãiromane de baie erau în stare foarte bunã, fiind întreagã chiar ºi vechea par -dosealã, a dat ordin ca acestea sã fie reparate grabnic, doar cu cãrãmizi vechi,sã fie acoperite bãile, sã fie tencuite în interior, iar lucrãrile de tâmplãrie sã fieterminate”5. Asupra acestui din urmã stabiliment, de altfel, ne vom opri, înprimul rând, în cele ce urmeazã.

Semnatar articol

6 Dumitru Tudor, Arheologia romanã, Bucureºti, 1976, p. 123.7 Ibidem, p. 124-126.

556

Construcþia stabilimentelor de la Aquae Herculis unde apa foarte fier-binte din izvoarele sulfuroase þâºnea cu putere, fiind colectatã în bazine spe-ciale opus signinum spre a fi apoi direcþionatã, dupã parþialã rãcire, spre bãipentru utilizare6 respecta seria de încãperi speciale ce urmau fiecare etapã abalneaþiei, ºi anume: apodipterium intrarea în baie unde, la un fel de garderobã,se depuneau spre pãstrare hainele, uleiurile ºi parfumurile de care se îngri-jeau sclavii care-l serveau pe stãpân; tepidarium sau încãperea cu tempe raturãpotrivitã adaptãrii organismului la cãldura din baie; sudatorium sau laco-nicum, respectiv încãperea în care pãtrundea aburul fierbinte pentru o sudaþieputernicã ºi care avea plafonul boltit, dispunând central un clypeus, ce per-mitea ventilarea spaþiului; caldariu sau încãperea în care se afla bazinul cu apafiartã ºi-n care se efectua balneaþia propriu-zisã; frigidarium sau încãpereabazinului cu apã rece, care venea obiºnuit direct din conductã; mai puteauavea o salã pentru unctorium, încãpere pentru masaje, ºi, eventual, oleothesium,pentru oncþiuni cu ulei. În sfârºit,fiecare baie trebuia sã aibã o „palestra” sauspaþiul pentru exerciþii sportive, care putea fi în interior (adesea acoperit cunisip) sau în aer liber7.

Staþiunea Bãile Herculane, unadintre cele mai vechi din þarã, avândîn vedere începutul existenþei sale încãdin epoca romanã, pãstreazã vestigiiale construcþiilor din antichitate, chiardacã majoritatea lor au fost afectate deconstrucþiile moderne iar altele suntmai greu accesibile.

Tocmai aici, la parterul hotelului„Roman”, construit în jurul anului 1970,s-a realizat o primã încercare de reabi-litare a uneia dintre anticele bãi. Dinstabilimentul respectivelor bãi s-aupãstrat, în ruinã, câteva încãperi, maicu seamã douã bazine, inclusiv izvorulcu apã termalã fierbinte ce este utilizat ºi acum în tratamentele balneare dinacest hotel. Aceste ziduri au fost încastrate în structura construcþiei hoteliereactuale, fiind evident faptul cã proiectantul a dorit sã pãstreze ruinele acestuiedificiu, evitându-i distrugerea.

Schiþa 1: Propunere de reconstituirea bãilor romane de sub Hotelul „Roman”:

A. Coridorul de circulaþie actual; 1. apodipterium; 2. tepidarium;

B. caldarium; 3. sudatorium, laconium; 3a. bazinul de înot cu apã fierbinte;

3b. basorelief reprezentându-l pe Hercules;4. frigidarium; 5. unctorium cu oleothesium.

6. Ieºirea spre Cerna.

Titlu articol 557

Care a fost destinaþia încãperilor din stabilimentul care a fost reabilitatla Herculane? În ce mãsurã respectau acestea componenþa obiºnuitã a bãilorºi care era destinaþia sãlilor? Lipsindu-ne datele unei cercetãri arheologice, curidicarea planului ruinelor ajunse pânã în contemporaneitate, vom încerca sãrestabilim, ca o ipotezã de lucru ºi bazându-ne pe caracteristicilor obiºnuiteale bãilor romane, modul de utilizare a spaþiilor care s-au pãstrat în locaþia cene stã în atenþie.

În cazul spaþiului reabilitat la care facem referire, acesta utilizeazã înprezent vechiul coridor care ducea spre diferitele încãperi ale bãilor. În parteade intrare, în stânga coridorului se afla probabil apodipterium-ul. Din acestase trecea, revenind prin coridor din nou, în tepidarium, pentru adaptarea orga -nismului la cãldura din baie; urma un scurt coridor, sau anticamerã, com -ponentã a caldarium-ului, în dreapta aflându-se sudatorium sau laconicum,respectiv încãperea în care pãtrundea aburul fierbinte pentru o sudaþie puternicãºi care avea plafonul boltit, dispunând central un clypeus, ce permitea venti-larea spaþiului, tot aici aflându-se ºi bazinul de înot cu apã fierbinte al calda-rium-ului, în care apa fierbinte intra direct de la izvor. De altfel deasupra ori-ficiului din stâncã, prin care pãtrundea apa fierbinte, fusese cioplit un baso-relief reprezentându-l pe Hercules. Bazinul cu apã rece al frigidarium-ului seafla în partea stângã, opusã, aspaþiului ce ducea la sudatorium, apafiind dirijatã spre acesta probabildirect din Cerna.

De remarcat cã în zona înve ci -natã încãperilor cu bazine se afla oaltã încãpere, posibil sã fi avut rolulde unctorium, încãpere pentru masaje,care, în tratamentele pe care le prescriaumedicii, puteau deþine un rol impor-tant, ºi, eventual, oleothesium, pentruoncþi uni cu ulei. De aici, printr-o uºãlateralã, se ieºea în aer liber, spre Cerna,unde se putea face baie în râu ºi miº -cãri fizice pe un spaþiu ale cãrui urmeau fost ºterse.

Odatã cu reabilitarea vechilor bãi romane cãci nu este vorba de o res-taurare propriu-zisã elementul central l-au constituit cele douã bazine ale cal-darium-ului împreunã cu celelalte spaþii pãstrate, legãtura cu construcþia

Coridorul de intrare la bãile romane, cu legãtura dintre încãperile antice.

Semnatar articol

contemporanã fiind fãcutã prin coridorul, de sorginte anticã ºi el, ce por neºteºi din holul de recepþie a hotelului. Acest spaþiu permite sã se vadã, în parteastângã (în direcþia de mers spre sãlile cu bazine) vechea construcþie reabi -litatã, iar podeaua este refãcutã cu plãci ceramice neutre. Grilajele, eviden -þiind contemporaneitatea lor, cautã sã imite elemente decorative antice.

558

Restaurare intrare caldarium, cu calorifermodern ºi imitaþie inscripþie anticã.

Restaurare sudatorium, cu bazinul, imitaþiistatuie ºi inscripþie anticã. În niºa din

stânga este basorelieful cu zeul Hercules.

Basorelief al eroului „Hercules” pãstrat în stâncã, deasupra izvorului de apã termalã

Titlu articol 559

Din pãcate, în zona bãilor partea inferioarã a fost acoperitã cu o plintãde lemn, în evidenþã ieºind întreaga instalaþie de încãlzire centralã, ceea ceatrage atenþia ostentativ (putem spune). ªi tot aici, pentru „atmosferã de anti-chitate”, au fost amplasate în plus imitaþii de amforele romane (destinate, înantichitate, transportului de bãuturi sau uleiuri), ba chiar ºi imitaþii (departede orice încercare de a realiza „replici”) ale unor statui sau inscripþii romaneale cãror originale se aflã, oricum, în muzeul staþiunii.

Un reper cu adevãrat de interes îl constituie un basorelief al erouluiHercules pãstrat în stâncã, deasupra izvorului de apã termalã.

Am prezentat aceastã lucrare, care într-un fel sau altul, cu aspecte pozi-tive ºi negative, coroboratã însã (sau mai cu seamã) cu alte experienþe dindiferite zone europene ale anticului Imperiu, poate fi reper pentru alte încercãrisimilare.

În cazul hotelului „Ferdinand”, acesta se aflã în partea centrului istoricedificat în prima jumãtate a secolului al XX-lea, cu fonduri ºi forþe, dar ºipentru utilizare de cãtre grãnicerii bãnãþeni.

Centrul istoric din prima jumãtate a secolului al XIX-lea (dupã Ilie Cristescu): 2. Baia „Diana”; 10. Hotel „Venus” (Pavilionul 7) - actualul HOTEL „FERDINAND”;

11. Administraþia Bãilor; 12. Hotel „Dacia” (Pavilionul 6); 13. Hotel „Domogoled”(Pavilionul 5); 14. Hotel „Apollo” (Pavilionul 3); 15. Hotel „Apollo” (Pavilionul 4);

16. Hotel „Apollo”; 17. Baia „Hebe”; 45. Statuia lui Hercules; 46. Podul de piatrã peste Cerna cu galerie.

Semnatar articol560

Pãstrat în mare parte cu aspectul de atunci excepþie fãcând-o constru -irea hotelului „Dacia” (pavilionul nr. 6), ridicat în anul 1908 pe locul fostei„ospãtãrii” distrusã de un incendiu în anul 1906 aceastã parte a centrului

istoric, la fel ca ºi zona celui franz-josif-inian, a fost propusã spre reabilitareconform unui plan expus public la sfârºitul anului 2001, dar pe care nu l-amputut accesa ulterior; nu cunoaºtem deocamdatã locaþia unde se pãstreazã (sepromisese atunci o investiþie de 34 milioane dolari în aceastã parte a staþiunii,implementabilã în patru ani, dar din care nu s-a fãcut nimic).

Construcþia iniþialã a hotelului „Ferdinand” a fost realizatã într-o primãvariantã în anul 1810, având parter ºi un etaj. Acesta a ars în anul 1821, refa-cerea sa ºi înãlþarea a încã unui nivel pe acelaºi contur al planului fiindterminatã în anul 1838. În anii postbelici a funcþionat ca pavilionul nr. 7.

Actualul hotel „Ferdinand” fost refãcut, în forma sa actualã, la înce-putul secolului nostru, fiind inaugurat la 8 septembrie 2002. Cu ocazia recon-struirii sale (reabilitarea fiind doar parþialã, în construcþia iniþialã, mai cuseamã în zona sa centralã, dar ºi-n alte câteva sectoare, intervenindu-se masiv

Actuala intrare în hotelul „Ferdinand”. Scara amplã de intrare din holul centralspre nivelele superioare.

Barul de zi ºi noapte de la parter. Restaurantul hotelului.

Titlu articol 561

în arhitectura iniþialã, dar mai ales utilizând în locul unor materiale tradi -þionale (lemnul, spre exemplu) materiale contemporane (termopan, imitaþie deparchet etc.).

În primul rând s-a practicat, dincolo de o intrare placatã cu marmurã neagrã,spre nivelul parterului (ceva mai ridicat, încã de la început, decât nivelul strãzii)ºi spre nivelele superioare, o scarã impunãtoare de marmurã, dublatã de lift.

Numãrul camerelor a fost redus iniþial la 48, amplasate pe etajele 1 ºi2, apoi prin finalizarea unei noi aripi a ajuns la 50 camere singel, 50 duble ºi5 apartamente, fiecare fiind mobilate cu dotãri contemporane, ceea ce nu maipãstreazã deloc aspectul de odinioarã. În schimb, structura parterului a fostmodificatã complet, vechile camere fiind transformate în spaþii pentru birouri,recepþie, bar de zi, restaurant cu 84 de locuri, bazã de tratament ºi salã defitnes, piscinã interioarã.

Mansarda a fost transformatã într-o salã de conferinþe, beneficiind laintrare ºi de un spaþiu comercial pentru asemenea evenimente.

S-a realizat în spatele hotelului, pe panta dealului, o grãdinã de varã cuaspect rustic, strãbãtutã prin mijloc de un pârâiaº, de la un izvor, cursul fiindpietruit ºi având o micã cascadã naturalã. Accesul, podirea ºi mobilarea numaidin lemn au fost realizatã de o firmãmaramureºeanã (tradiþionalul în spiritglobalist).

O construcþie micã, de facturãaparte în complexului de primã ju mã -tate a secolului al XIX-lea, a fost ridi catãîn anii ’80 lângã bisericuþã romano-ca -tolicã, retrasã, fãrã a stânjeni ambientularhitectural. Ea a fost destinatã vânzãriide obiecte religioase (catolice) ºi esterealizatã din piatrã (la fel ca ºi zidurilede sprijin ale treptelor ºi edificiilor

Sala de conferinþe. Grãdina de varã a hotelului.

Magazinul de obiecte bisericeºti „La Crucea Albã”

de lângã bisericuþa roano-catolicã.

Semnatar articol

din jur), aluminiu ºi sticlã. O sem -nalãm totuºi pentru soluþia adoptatã,care nu este unicã aici.

În sfârºit, o a treia construcþiedin centrul istoric, singura care nu aavut de suferit dupã 1990, este hotelulCerna”, situat la limita sudicã a an -sam blului centrului istoric (dincolo deel aflându-se doar biserica ortodoxã ºivechiul ansamblu de locuinþe grãni ce -reºti ani în ºir remiza de pompieri). Acesthotel ºi-a pãstrat cel mai bine identi-tatea de la construcþie prin timp, nesu-ferind nici de schimbãrile pe care cele -lalte locaþii ale staþiunii, mai ales celede lux, le-au suferit dupã ce, începând

562

Plan centrul istoric (partea sud-vesticã) cu construcþii din a doua jumãtate a secolului al XIX-lea ºi începutul secolului XX: 9. Hotelul „CERNA”; 3. Hotel „Victoria” (Pavilionul 12);

4. Pavilionul de hidrofizioterapie ºi ºtrandul în aer liber; 5. Vila „Elisabeta”/Sissi(Biblioteca orãºeneascã ºi casa de culturã); 6. Hotelul „Traian” (Pavilionul 1);

7. Cazinoul „Parcul” cu sala de spectacole ºi muzeul staþiunii; 8. Hotel „Decebal”(Pavilionul 2); 18. Cinematograful; 19. Complex comercial;

22. Primãria. Peste Cerna - 1. Baia „Neptul” (austricã).

Hotelul „CERNA”

Titlu articol 563

8 Radu Sãgeatã, Rolul factorului politic în dezvoltarea balneoturisticã. Studiucomparativ: Vichz - Bãile Herculane, în Lucrãrile conferinþei internaþionale „SustainableMountain Tourism - local responses for global changes”, Craiova, Editura Univer sitaria,2009) p. 271-277.

cu anul 1947-1948, vechiul balneotu-rism elitist s-a transformat în balneo-turism social. Au trebuit sã i se apliceunele reparaþii curente dupã un incen diudin anii ’80. Singurele modificãri evi-dente ale concepþiei arhitecturale încare a fost construit de cãtre Comuni -tatea de evrei în anii 1937-1939 au fostînlocuirea acoperiºului din plãci degresie, cu þiglã „Bramac” de culoareroºu-bordo, refacerea zugrãvelii exte-rioare cu un galben intens, iar tocãriametalicã a fost vopsitã în ulei albastru.

În concluzie, trebuie reliefat faptul cã reabilitarea pentru anii viitori acentrului istoric (în prezent construcþiile sunt dupã unele informaþii, în cursde tranzacþionare) impune, alãturi de cele prezentate de noi în anul trecut,revenirea centrului istoric, cu deosebire a zonei franz-josefiniene, într-unspaþiu destinat prin excelenþã balneoturismului elitist8, aºa cum a fost iniþial.

Reabilitarea ar permite, în final, ºi o refacere a pieþii „Hercules” înforma sa iniþialã, amplã, deschisã, prilej cu care s-ar putea efectua sãpãturiarheologice de salvare a unui patrimoniu antic neatins de lucrãrile din secolulal XIX-lea. Dar pentru aceasta va trebui rezolvatã ºi problema unui muzeu alstaþiunii la standarde actuale, cel existent fiind mic, iar patrimoniul existent,dar mai cu seamã cel virtual, fiind deosebit de bogat.

Aspecte din muzeul staþiunii (Inscripþii funerare)

Aspecte din muzeul staþiunii (Statuie)

Semnatar articol

O problemã care nu a fost ridicatã, dar care trebuie sã facã parteintegrantã din reabilitarea centrului istoric al staþiunii de pe Cerna o consti-tuie reamenajarea aleilor de plimbãri pe dealurile ºi munþii din jur, mai cuseamã cele care urcã spre platoul „Coronini”, care constituiau un mare parcexterior ºi din care, în mod fericit, se mai pãstreazã o parte însemnatã,inclusiv pietriºul cu care erau acoperite ºi gardul viu ce le strãjuia.

În plus, pe lista obiectivelor de patrimoniu din staþiune se mai aflãfoarte multe obiective, dar ele sunt amplasate într-un spaþiu mai vast.

În acest tip, staþiunea se dezvoltã accentuat în aval pe Cerna, în zonaparcului „Vicol”, dar ºi aici construcþiile din perioada comunismului suntlãsate în paraginã de noii proprietari (exceptând cele aparþinând sindicatelor),investitorii preferând construcþii noi.

ABSTRACT

The Beginnings of the Rehabilitation of the Historical Centre of BãileHerculane Resort – Solutions and Limitations

The historical centre of Bãile Herculane resort got very much deteriorated duringthe last two decades and its restoration became a necessity. The first real actionsstarted upon several of its buildings, but the manner of solving these actions causeda lot of problems.

A first restoration was made during the rehabilitation of the Roman baths locatedon the ground floor of Hotel “ROMAN”. Finally, these baths were reintroduced inthe tourist circuit.

On one hand the author presents (in their case) the attempt to establish the roleof the rooms in Antiquity, but on the other hand he presents the limitations of thesolutions chosen for their proper rehabilitation.

There follows the presentation of the solutions chosen for the restoration of ahotel of the first half of the 19th century, nowadays known as Hotel “Ferdinand”,theHotel “Cerna” (edifice built between 1937-1939) and for a contemporary building.All these are remarks meant to draw the attention of those who, eventually, will startsuch works in the future.

564