buletin de informare misionar-pastoralã ºi culturalã a staþiunii … · 2021. 3. 23. · al lui...

– pe pagina a 2-a –

Apare cu binecuvântarea IPS Dr. Ioachim,Arhiepiscopul Romanului ºi Bacãului

Anul XVII, nr. 1 (65) / ianuarie-martie 2021

Buletin de informare misionar-pastoralã ºi culturalãa staþiunii Târgu Ocna, judeþul Bacãu

(continuare în p. 3)Jurist Maria STAN(continuare în p. 26)

Preot Petru RONCEA

† IoachimArhiepiscopul Romanului ºi Bacãului

Protoiereu Ioan BÂRGÃOANU

(continuare în p. 4)

Preot Dr. Petru PAVÃL(continuare în p. 16)

Revista «Sarea pãmântului»poate fi accesatã ºi la adreselewww.orasul-targuocna.ro,ºi www.potirulviisoarei.ro

Redacþia mulþumeºte PrimãrieiTârgu Ocna, pentru contribuþiafinanciarã oferitã la apariþiatipãritã a acestui numãr.

În timpul celui de-al II-lea secol,comunitãþile creºtine erau încã mici, iarcaracteristicile lor penitenþiale urmau liniaºi practica erei noutestamentare. Pemãsurã ce micile comunitãþi creºteau iar

Pe parcursul celor ºase sãptãmâni ale Postului Maresuntem invitaþi sã ne revizuim scara de valori, modul de agândi ºi de a judeca. Cele ºase sãptãmâni binecuvântate vorfi urmate de o sãptãmânã a mântuirii, de Paºti. Aºadar, înmod concret, timpul postului, timpul mântuirii este un timp aleliberãrii care se referã:

Scrierile Sfântului Simeon Noul Teologau ajuns în Sfântul Munte Athos la aghioriþiide aici despre care Sfântul Grigorie Sinaitulspune: „Citeºte mai ales scrierile despre liniºteºi singurãtate ale lui Scãrarul, ale SfântuluiIsaac, ale Sfântul Maxim, cele ale Noului

Citind ultima carte a lui Moise,Deuteronomul, observãm un lucruinteresant. Moise se adreseazã noiigeneraþii de evrei care au ajuns aproapede malul Iordanului, dupã ce împreunãcu cãlãtorit patruzeci de ani prin pustie,readucându-le aminte de poruncileDomnului, ca ºi cum chiar eiar fi fost atunci sub Sinai, când

Un început de an, unînceput pentru nouaconducere a ora-ºului, un început întoate! Ne dorim sãfie de bun augur ºi cumult succes!

Începutul acestui an a fost ºi este în continuare marcat derestricþiile impuse pentru limitarea rãspândirii virusului COVID19, cel care a dat peste cap, de la începutul anului 2019, întreagaplanetã. Ne-am conformat dispoziþiilor primite de la specialiºti,am promovat ideea cã, prin respectarea acestora, poate fi rupt

Nr. 1 / ian-mart 2021 2 SAREA PÃMÂNTULUI

† Ioachim / Timpul postului, timpul mântuirii ................... 1Jurist Maria Stan / Un nou început! ....................................... 1Protoiereu Ioan Bârgãoanu / Isihasmul ºi scrierileSfântului Simeon Noul Teolog ..............................................1Preot Petru Pavãl / Ontologia Trioduluidescoperitã în relaþia Botez-Pocãinþã (Spovedanie) .... 1Preot Petru Roncea / Solidaritatea generaþiilor ................. 1Preot Daniel Pintilie / Sãrbãtoarea ÎntâmpinãriiDomnului - îmbrãþiºarea lui Dumnezeu de cãtre om - ... 5Preot Daniel Nichita / „Sã mulþumim Domnului!“- Lecþia leproºilor - ............................................................... 6Preot Lucian Dumitru Vartolomei / Viaþa - darullui Dumnezeu............................................................................. 7Preot Andrei-Silviu Neicu / Naþiune ºi naþionalismîn concepþia lui Ernest Gellner ............................................. 8Dimitria Ilie / Cine este Mihai Eminescu? ............................ 9Maria Ilie / Poezie suprarealistã .......................................... 9General (r) Conf. Univ. Dr. Vasile Jenicã Apostol /Activitatea diplomaticã a lui Costache Negripentru recunoaºterea Unirii Principatelor Române ... 10Comisar ºef de poliþie penitenciarã Silvia Vãtafu /Respect ºi aducere aminte pentru mãrturisitori! ......... 14† Ioachim / Sã apãrãm cu înþelepciune patrimoniulspiritual lãsat de pãrinþii naþiunii noastre ....................... 15Preot Cãtãlin Ilie / In memoriam - PreotProfesor Mircea Pãcurariu ................................................. 18Preot Petru Roncea / In memoriam - PãrinteleCristian-Gabriel Mazilu ........................................................ 18Valeriu Filimon / Curcubee .................................................. 19Guþeº Conachi Viorica / Dor de Rai .................................... 20Preot Benone Paul Vãsâi / Momente de bucurie în sihãstrie ... 21Presb. Aurelia Genes / Mântuirea noastrãse aflã în voia noastrã (I) / ................................................... 22Presb. Dr. Ing. Nicoleta Vartolomei / Þine asteniade primãvarã la distanþã .................................................. 24Conf. univ. dr. ing. Vasilica Alisa ARUª / VartolomeiNicoleta - Doctor în ªtiinþe Inginereºti............................. 25Preot Dr. Dumitru Bodale / Trãirea Sfintei Scripturi ....... 28

Moise le-a primit din mâna Domnului Dumnezeu.Textul la care facem referinþã este genial, cãci

ascunde ideea concomitenþei generaþiei de tineri ajunºi larãsãrit de Iordan cu aceea a pãrinþilor lor care au trecutMarea Roºie, dar care au pierit în pustie: „DomnulDumnezeu a încheiat cu voi legãmânt în Horeb” (Deut 5, 2)le amintea Moise. Dar nu ei erau pe atunci, poate eraudoar copii sau unii nici nu erau nãscuþi. Însã Moise continuãzicându-le: „Nu cu pãrinþii voºtri a încheiat Domnullegãmântul acesta, ci cu voi, cu voi cei ce sunteþi astãziaici cu toþii vii” (vers. 3). Legãmântul era pentru o Þarã afãgãduinþei pe care pãrinþii lor n-au mai apucat-o, pentru cãau pierdut harul Legãmântului pentru îndãrãtnicia lor (doarIosua ºi Caleb dintre cei care trecuserã prin Marea Roºies-au fãcut pãrtaºi Legãmântului).

Lãsând deoparte faptul cã, dacã nu rãmâi înLegãmântul Domnului, nu ai parte de moºtenireafãgãduinþei, ceea ce ne pune pe gânduri este aceastãsimultaneitate a generaþiilor, faptul cã generaþia Iordanuluidevine contemporanã cu cea a ieºirii din Egipt ºi aLegãmântului de pe Sinai. Ce înseamnã asta? Înseamnãcã în faþa lui Dumnezeu copiii sunt contemporani cu pãrinþii,la El nefiind ieri, azi ºi mâine. ªi cã generaþiile sunt solidareºi au aceeaºi responsabilitate la Judecata de Apoi pentruþinerea sau nu a Legãmântului dintâi. Când Dumnezeu adescoperit ceva pãrinþilor noºtri, eram ºi noi de faþã, încoapsele lor. ªi când le-a vorbit lor, ºi nouã celor de azi ne-adescoperit sau ne-a insuflat tainele veacului viitor.

Da, suntem contemporani cu toþi Sfinþii cãroraDumnezeu le-a descoperit taina Împãrãþiei cereºti. Dar ceparadox! Odinioarã, cei care au primit Legea au murit înpustie împotrivindu-se lui Dumnezeu, urmaºii lor moºtenindÞara fãgãduinþei. Dar noi, toþi cei vii astãzi, oare câtãsolidaritate simþim în osteneala noastrã cu cei care dedemult s-au nevoit sã alerge ca sã câºtige premiul. Oarecât i-am urmat în nevoinþa lor pe calea mântuirii?

„Cu voi cei ce sunteþi astãzi aici cu toþii vii” a împlinitDumnezeu actul revelaþiei de care nu trebuie sã ne amintimdoar ca de un fapt istoric. Sunt atâþia care amintesc deCina Domnului ca de un act istoric. ªi simbolic. Dar a simþicã suntem contemporani cu Apostolii ºi cã nouã, celor vii,ne spune Domnul: „Luaþi, mâncaþi, acesta este Trupul Meu”,aceasta înseamnã cu adevãrat solidaritatea generaþiilor, acelei din urmã cu cea dintâi. ªi cu toate celelalte, unadupã alta pânã la cea a fericiþilor noºtri înaintaºi.

Dar aceastã solidaritate atrage dupã sine ºi simþirearãspunderii comune la Judecata din Urmã cu cei unsprezeceApostoli sau cu Iuda vânzãtorul, cu Sfinþii Pãrinþi ai Bisericiisau cu ceata ereticilor, cu toþi cei cu care ne-am simþitcontemporani ºi de-o simþire, cu cei ce-au fost ºi cu ceicare vor urma. Fiecare în dreptul cetei sale.

Cititorule, ce cinste sã fii contemporan cu toþi Sfinþii!Ce alegere, prin botez, sã stai la masã cu Apostolii pemuntele Sionului ºi sã-þi întindã ºi þie Hristos Cerul de harla Cina cea de Tainã! ªi ce chemare sã te numeºti ostaºal lui Hristos, cum l-a numit Sfântul Pavel pe iubitul fiuTimotei! Bucurã-te cu fricã ºi cutremur de aceastã cinste,grijind mereu sã nu pierzi acest har ce ne-a fost dat înHristos Iisus!

„În vederea cultivãrii recunoºtinþei ºi a iubirii faþãde cei trecuþi la Domnul, este datoria moralã afiecãrui creºtin ortodox de a pomeni la rugãciuneaparticularã, la Sfânta Liturghie ºi la celelalte slujbepe cei care nu mai sunt printre noi, de a le cinstimemoria ºi de a ne aduce aminte de faptele lorbune, precum ºi de a îngriji ºi înfrumuseþamormintele lor, dar ºi monumentele eroilorromâni.“ (fragment din Pastorala Sfântului Sinod alBOR la prima Duminicã a Postului Mare 2021)

2021 - „Anul omagial al pastoraþiei românilordin afara României ºi Anul comemorativ al

celor adormiþi în Domnul; valoarea liturgicãºi culturalã a cimitirelor“

Nr. 1 / ian-mart 20213SAREA PÃMÂNTULUI

(urmare din p. 1)

- în primul rând, la eliberareacelorlalþi, a sãracilor care vor fi ajutaþidin zeciuiala noastrã, cãci noi vom faceselecþia între cele ce ne sunt necesareºi ni se cuvin ºi nevoile imaginare sauinutile.

- în al doilea rând, postul aduceeliberare pentru cei bogaþi, care se vorgândi mai mult la cei sãraci, privind ºiregãsind în ei chipul lui Hristos Însuºi.

- ºi, nu în ultimul rând, eliberareacuvântului Domnului, Care în cea maimare parte a timpului rãmâne blocat,închis în egoismul ºi mediocritateanoastrã. Cuvântul Domnului rãmânesecret, obscur, enigmatic, dar în acesttimp binecuvântat al postului el devinetransparent pentru cei care îl ascultã,doar dacã aceºtia îºi supun viaþa uneianalize minuþioase.

Toate vor fi posibile dacã postuldevine un timp de decizie, de alegere.Fiecare dintre noi în parte va gãsi propriaformã prin care sã realizeze schimbarea,dar timpul postului trebuie sã fie pentrufiecare dintre noi prilej de meditaþie ºirugãciune, astfel încât, la finalul lui, laPaºti, sã descoperim calea de a devenimai buni.

Postul este un timp dedicatformãrii spirituale ºi iluminãrii, o ºcoalãa întâlnirii cu Hristos în exerciþiulcunoaºterii de sine. Este un timp alreflexiilor în care analizãm timpulconsumat de la primirea Botezului ºimodul în care am risipit curãþireasufletului. În Biserica primarã,catehumenii, adicã cei care sepregãteau pentru botez, în timpul postuluierau solicitaþi pentru o pregãtirespecialã. Astãzi, catehumenatul este ostare excepþionalã în Biserica Ortodoxã.Cu toate acestea, în fiecare liturghiesuntem invitaþi sã ne rugãm pentrucatehumeni, iar în cele sãvârºite peparcursul postului ne rugãm pentru eicu ºi mai multã insistenþã. Aceastãinsistenþã nu este golitã de sens, cãciexistã încã þãri în care se face misiune,în care avem catehumeni care se

pregãtesc pentru botez. ªi, într-oanumitã mãsurã, putem considera oriceom care încã nu L-a cunoscut peHristos, ca fiind un catehumen, uncãutãtor pe calea mântuirii, un om carea primit de la Dumnezeu timpul vieþii saleîn dar, spre a se pregãti pentru botez.Vãzând astfel lucrurile, înþelegem cã, defapt, în timpul Sfintei Liturghii, BisericaOrtodoxã se roagã pentru toþi oamenii,indiferent de religia cãreia aceºtia aparþinla un moment dat.

Pentru cei mai mulþi dintre oamenicuvântul post face trimiterea la operioadã tristã a anului liturgic, un timpde privaþiuni, a cãrui apropiere inspirãun soi de indispoziþie, un sentiment degravitate ºi îngrijorare. Însã nu acelaºieste sentimentul Bisericii care exprimã,prin slujbele sale din acest timp liturgic,o bucurie discretã. Pentru cei care ºtiusã vadã lucrurile cu ochii credinþei,acest timp de pocãinþã este o adevãratãprimãvarã spiritualã, o primãvarã asufletelor, legatã în mod tainic de trezireala viaþã a naturii dupã lungul somnhibernal.

Postul nu trebuie sã fie pentrucredincioºii ortodocºi un motiv detristeþe, o perioadã de închistarespiritualã, ci, mai curând, o perioadã debucurie, de pace duhovniceascã, debucurie în Iisus Hristos.

În lumea modernã, postul esteconsiderat mai curând ca þinând deigiena corporalã ºi sãnãtatea afectivã aindividului. Dar, ca practicã religioasãcreºtinã, el este apreciat ca o rãmãºiþãanacronicã a unei epoci trecute, deºipost þin încã ºi musulmanii ºi evreii ºibudiºtii.

Postul omului contemporanPostul, însã, nu se reduce la ceea

ce am reþinut noi din tradiþie: abþinereade la mâncare, ci trebuie adaptat lavremurile moderne. De exemplu, astãzi,sã þin post poate însemna ºi sã refuz sãcedez tentaþiei consumeriste, sã refuzsã pierd timpul pe internet ori cu emisiunifrivole la TV. Post poate însemna ca,

atunci când te întorci acasã de la muncã,sã nu mai dai drumul la muzicã, la radiosau televizor pentru a asigura un fondsonor, ci sã creezi un spaþiu liniºtit, caresã îþi permitã sã reflectezi ºi sã contempliCreaþia lui Dumnezeu. Acesta este unadevãrat exerciþiu ascetic pentru oameniizilelor noastre.

Cu alte cuvinte, trebuie sã negândim la post din perspectiva tuturorsimþurilor noastre: a gustului, a ochilor,a auzului etc.

Pentru omul modern, postul poateînsemna ºi experierea unor trãiri diferite,sub forma unei varietãþi de experienþeprovocatoare, cum ar fi: încercarea dea obþine un record sportiv, escaladareaunui munte, o plimbare pe mare, sauchiar muncile câmpului, cãci toateacestea ne fac conºtienþi de frumuseþealumii dãruitã nouã de Dumnezeu.Experienþele de viaþã vin sã se adaugegrijii pentru cei bolnavi, pentru analfabeþiºi strãini, pentru cei sãraci, pentru ceiafectaþi de rãzboi sau de foame. Deasemenea, putem sã ne facem utilipunându-ne în serviciul Bisericii pentrua face cateheze, pentru a cânta, a neruga, pentru a fi în comuniune. Existã omultitudine de cãi, o infinitate deposibilitãþi pe care viaþa le pune ladispoziþie oamenilor care cautãmântuirea ºi care îºi asumã aceastãdisciplinã asceticã pe care o indicãBiserica.

Punctul final al postului constã maipuþin în a disciplina tirania cãrnii, cât îna disciplina sufletul sau, mai precis,inima, din care izvorãºte rãul care inundãfiinþa noastrã, aºa cum ne avertizeazãÎnsuºi Hristos: „cele ce ies din gurãpornesc din inimã ºi acelea spurcã peom. Cãci din inimã ies: gânduri rele,ucideri, adultere, desfrânãri, furtiºaguri,mãrturii mincinoase, hule. Acestea suntcare spurcã pe om” (Matei 15, 18-20).

Postul cel Mare ne deschide uºilepocãinþei. Fie ca el sã devinã un timpde pocãinþã autenticã, de reculegere, deretragere, de bucurie duhovniceascã, depace, de liniºte, de iubire ºi de mântuire!

SAREA PÃMÂNTULUI4Nr. 1 / ian-mart 2021

Teolog, ale ucenicului sãu, Stithatul, ale luiIsihie, ale lui Filotei Sinaitul ºi cele care suntîn acelaºi duh. Pe celelalte lasã-le deopartedeocamdatã, nu pentru cã trebuie ascunse,ci pentru cã nu sunt folositoare acestui scopºi abat duhul de la rugãciune”.

Scrierile Noului Teolog predispuneaumonahii la un duh de rugãciune având omare însemnãtate în precizareaspiritualitãþii isihaste. Ieromonahul DanielStoenescu de asemenea afirmã: „ScrierileSfântului Simeon Noul Teolog constituiepiatra de temelie a isihasmului ortodoxiradiind cu putere ºi luminã dumnezeiascãîn întreg mediul ortodox bisericescrãsãritean cu precãdere în cel monastic,pe care l-a influenþat ºi l-a învioratpermanent, ca un punct de referinþã”1.

Sfântul Grigorie Palama (1295-1359) ºi Sfântul Simeon al Tesalonicului(+1429) citeazã ºi utilizeazã pe SfântulSimeon Noul Teolog.

Proclamarea definitivã la 15 august1351 ca dogmã a Bisericii Rãsãritene adistincþiei dintre fiinþa divinã ºi energiile salenecreate prin „Tomul” marelui sinod palamitce ºi-a þinut lucrãrile sale în aceeaºi salã aPalatului imperial din Vlaherne în care s-adesfãºurat ºi Sinodul de la 1285 ne întãreºteafirmaþia despre teologia Sfântului Simeon.

În controversa cu Varlaam, SfântulGrigorie Palama surprinde multe dinfundamentele gândirii Sfântului SimeonNoul Teolog, spre exemplu:

a). Valoarea ºtiinþei – „Nici chiarcunoaºterea dogmelor fãrã viaþã creºtinãcorespunzãtoare nu folosesc. Numaiînþelepciunea cea duhovniceascã, adicãcea nãscutã din credinþã ºi amestecatã cuiubire e mântuitoare.”2

b). Despre rugãciunea inimii –„Rugãciunea adevãratã presupune supunerefaþã de Dumnezeu ºi pãrintele duhovnicesc.”3

c). Vederea luminii dumnezeieºti.Scrierile Sfântului Simeon au fost

traduce mai întâi în slavonã, în cerculisihaºtilor aflaþi sub conducerea CuviosuluiTeodosie, ucenicul Sfântului Grigorie Sinaitul.

Ucenic al Cuviosului Teodosie a fostSfântul Eftimie, Patriarh de Târnovo, carea þinut corespondenþã cu Sfântul Nicodimde la Tismana, ambii isihaºti.

Secolul al XVIII-lea este cel maiînsemnat pentru perenitatea SfântuluiSimeon Noul Teolog; a luat naºtere miºcareade reînviere a isihasmului prin apariþia mariicolecþii a Filocaliei. Graþie CuvioºilorNicodim Aghioritul de la Athos (1748-1809)ºi Paisie Velicicovski de la Neamþ (1722-1749) care a inclus o parte din scrierileSfântului Simeon Noul Teolog în Filocalie.

Cu sprijinul domnitorului IoanMavrocordat, Nicodim publicã la Veneþiaîn 1702 împreunã cu Macarie de Corintdouã volume filocalice cuprinzând 26 debucãþi filocalice de la Sfântul Antonie celMare la Sfântul Grigorie Palama4.

Tot Sfântul Nicodim Aghioritulprefaþeazã ediþia „Cuvintelor SfântuluiSimeon Noul Teolog” în neogreacã,îngrijitã de monahul Dionisie Zagorianulde la Athos, tipãritã la Veneþia în 1790(volumul II). Acelaºi Sfânt Nicodimalcãtuieºte ºi slujba Sfântului Simeon(tipãritã în 1877), mutându-i ziua deprãznuire de pe 12 martie pe 31 octombrie,alcãtuind ºi un rezumat al vieþii sfântului.

Eforturile lui s-au dovedit fructuoasepentru cã în 1843 Sfântul Simeon estecuprins în Mineiele greceºti (luna octombrie31), deºi în mediile monahale era cinstit caSfânt la scurtã vreme dupã moartea sa5.

Opera Sf. Simeon Noul Teolog înmediul românesc bisericescEste cunoscut faptul cã printre ucenicii

Sfântului Grigorie Sinaitul se aflau ºiromâni6, iar actul sinodal emis dePatriarhia Ecumenicã din Constantinopolcu prilejul înscãunãrii lui Iachint de Vicinaca Mitropolit al Ungro-Vlahiei în 1359,aminteºte ºi de monahii care urmau sã deaascultare noului întâistãtãtor.

La Vodiþa ºi Tismana7, la PrislopHaþeg, Transilvania, Sfântul Nicodim de laTismana aduce duhul scrierilor isihase aleSfântului Simeon Noul Teolog ºi ale celordoi Sfinþi Grigorie: Sinaitul ºi Palama, carepremerge ºi deschide calea manuscriselorfilocalice greceºti, slave ºi române.

Considerãm cã prima cunoºtinþã acreºtinilor români cu Sfântul Simeon NoulTeolog a fost prin Canonul de pregãtirepentru Sfânta Împãrtãºanie, rugãciunea aºaptea: „Din buze spurcate...”.

În anul 1809 rezultatul vieþii SfântuluiSimeon e publicat în „Vieþile Sfinþilor” (vol.II, octombrie, ziua 30). În anul 1847 aparepentru prima datã în Mineiul românesc,iar ediþiile mai vechi nu îl menþionau: Buzãu1698, Râmnic 1779 ºi Buda 1804.

Pânã în secolul al XVIII-lea cândapar primele traduceri româneºti, scrierileSfântului Simeon au circulat la noi întraduceri slave, vechea slavãbisericeascã, ºi manuscrise greceºti.Dupã redacþia lor, manuscrisele slave seîmpart în cele de redacþie medio-bulgarã(mss. 74, 159, 161, 306, 348), redacþiesârbã (mm. 68) ºi de redacþie slavãrãsãriteanã (mss. 332, 338, 367, 372, 374etc.). Numele sãu slav era redat printraducerea: Simewna NovagoB(o)goslava Vlemi polizno, de unde ºiSfântul Simeon Noul Bogoslov.

Locul scrierii acestor manuscrie slavea fost: (4) în Þara Româneascã, (1) laPoiana Mãrului, (2) din Ucraina ºi (16)din Moldova, Mãnãstirea Neamþ.

(urmare din p. 1)

1 Ierom. Daniil Stoenescu, Influenþa operei Sf.Simeon Noul Teolog asupra vieþii monahiceromâneºti”, în M.B., 1998, nr. 1, Timiºoara;2 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stãniloae, Viaþa ºi învãþãturaSf. Grigorie Palama, Ed. Scripta, Bucureºti, 1993,p. 27;3 Ibidem, p. 35;4 Pr. Dr. Gh. I. Drãgulin, Filocalia de la Sf. Vasilecel Mare pânã în zilele noastre, în S.T., nr. 1-2,1980, p. 72;5 Ierom. Daniel Stãnescu, op. cit., p. 44;6 Tit Simedrea, Monahismul în Þara Româneascãînainte de 1370, în B.O.R., nr. 7-8, 1972, Bucureºti,p. 675;7 Sfântul Nicodim de la Tismana a susþinut ocorespondenþã cu Sfântul Eftimie de Târnovo,Patriarhul Bulgariei al cãrei patriarhii a fost cuceritãla anul 1393, iar Sfintele Moaºte (Sf. Filocalie, Sf.Ioan de Rila ºi altele) împreunã cu Scrieri ale SfinþilorPãrinþi au luat drumul-refugiul în zonele apropiate(Þãrile Române în special, dovadã fiind moaºteleSf. Mc. Filofteia de la Curtea de Argeº). SfântulEftimie a întreþinut aceastã corespondenþã cuSfântul Nicodim pe probleme dogmatice cauzatede bogomili: Sfinþii Îngeri, Rãul ºi Binele în lumeetc. Sfântul Eftimie a fost ucenicul SfântuluiTeodosie care la rândul sãu e ucenicul SfântuluiGrigorie Sinaitul. Sfântul Teodosie ºi SfântulEftimie au mers în Constantinopol unde au vorbitºi cunoscut personal pe un mare isihast al timpului,Sfântul Calist ºi Patriarhul Constantinopolului ºiSfântul Ignatie.


Credincioºii ortodocºisãrbãtoresc, pe data de 2 februarie,Întâmpinarea Domnului, praznic cerememoreazã aducerea PrunculuiIisus la Templul din Ierusalim de cãtreFecioara Maria ºi Dreptul Iosif, aºacum cerea tradiþia iudaicã, laîmplinirea celor 40 de zile de lanaºtere.

Întreaga perioadã a VechiuluiTestament pânã la venireaMântuitorului Hristos a fost o perioadãde aºteptare, dar nu una pasivã, ciuna activã, prin post, rugãciune ºiacceptarea greutãþilor vieþii, dar ºi prinpãstrarea dreptei credinþe în Dumnezeu.De aceea, Sãrbãtoarea ÎntâmpinãriiDomnului este deosebit de importantãprin conturarea unei ideologii a timpuluihristologic în Bisericã. AducereaPruncului Iisus la Templu pentruîmbisericire aratã continuitatea de sensa trãirilor vechi-testamentare cu nouadimensiune hristologicã.

Un sens deosebit al prazniculuiÎntâmpinãrii Domnului ne prezintã celedouã îmbrãþiºãri: a omului de cãtreDumnezeu ºi a lui Dumnezeu de cãtreom. Îmbrãþiºarea Pruncului de cãtrebãtrânul Simeon o numim momentul încare întreaga umanitate îºi deschidebraþele pentru Dumnezeu. Troparul:„Nãscutu-Te-ai pe pãmânt, Cel ce eºtifãrã de început cu Tatãl. Adusu-Te-ai înBisericã Cel ce eºti necuprins”1, ne aratãcele douã firi ale Pruncului Iisus. De altfel,toate troparele praznicului au caracterantinomic, prezentând mãreþia unirii luiDumnezeu cu oamenii prin firea de prunc,sau a lui Hristos care însumeazã,divinitatea ºi umanitatea, atotputernicireaºi smerenia, stricãciunea ºi nemurirea:„Firea care se trage din pãmânt, careiarãºi se întoarce într-însul a arãtat-oZiditorul asemenea Dumnezeirii fãcându-Seca un Prunc fãrã schimbare”.2

Poporul întreg aºtepta venirea LuiMesia, dar mai ales drepþii poporului.Dreptul Simeon ne demonstreazã cãaºteptarea a fost roditoare, iar fãgãduinþaLui s-a împlinit. Avându-L în braþele salepe Prunc, Dreptul Simeon vede cu ochiisãi trupeºti pe Dumnezeu întrupat, iaraceastã binecuvântare are o semnificaþiedeosebitã. Dreptul Simeon este cel care

s-a îndoit cã o fecioarã va fi nãscãtoarede Dumnezeu. Fãcând parte din cei 70care au tradus Pentateuhul din ebraicãîn greacã pentru regele Ptolemeu al II-leaal Egiptului, ajungând la textul: „IatãFecioara va lua în pântece ºi va naºtefiu” (Isaia 7, 14), el traduce cuvântul„Fecioara” prin „Femeie”, neînþelegândcum o fecioarã ar putea sã nascã. ÎngerulDomnului îl opreºte zicându-i: „Nu finecredincios faþã de cele scrise ºi acãror împlinire singur o vei vedea. Cãcinu vei gusta moartea, pânã ce nu veivedea pe Cel ce Se va naºte din CurataFecioarã, Hristos Domnul”. Astfel, dândcrezare cuvintelor îngereºti, bãtrânulSimeon aºteaptã venirea Lui Hristos înlume, iar când Îl ia în braþe peMântuitorul, rosteºte rugãciunea biblicã:„Acum slobozeºte pe robul Tãu,Stãpâne, dupã cuvântul Tãu, în pace,cã vãzurã ochii mei mântuirea Ta pe careai gãtit-o înaintea feþei tuturor popoarelor;luminã spre descoperirea neamurilor ºislavã poporului Tãu, Israel” (Luca 2, 29-32). Eliberarea de legãturile trupuluiprimitã de bãtrânul Simeon nu estealtceva decât o profeþie a ÎnvieriiDomnului care este eliberarea supremãa întregii umanitãþi din legãturile morþiiºi asigurarea unui drum cãtre viaþaveºnicã: „Veseleºte-te ºi tu, bãtrânuledrepte, cel ce-ai primit în braþe peLiberatorul sufletelor noastre, Cel ce ne-adãruit nouã ºi Învierea”.3

Sãrbãtoarea Întâmpinãrii Domnuluieste o prelungire sacramentalã asãrbãtorii Naºterii Domnului ºi oconsacrare a vocaþiei de jertfã aPruncului dumnezeiesc. De asemenea,Sãrbãtoarea aceasta ne învaþã despresmerenie ºi iubire, Pruncul Iisus fiind

icoana smereniei dãruitoare ºi a iubiriiintegrale. Sfântul Efrem Sirul spunedespre Pruncul Iisus cã este: „Pruncultãcut, dar în care sunt ascunse toatecuvintele lumii”.

Praznicul acesta rãspundeîntrebãrilor unor taine adânci ale LuiDumnezeu, cum El integreazã fecioriaca fidelitate ºi lumina interioarã uniteîn taina naºterii Sale, în Tatãl maiînainte de veci: „Hristos S-a nãscutdin Fecioara, fãrã întinãciune, precumdin Tatãl, fãrã curgere de timp, este

Fiu, mai înainte de Luceafãr, care aizbãvit pe Adam” 4.

Dimensiunea mariologicã asãrbãtorii Întâmpinãrii Domnului oprezintã proorocirile despre MaicaDomnului din textele liturgice, arãtân-du-ne dragostea pentru Fiul eidumnezeiesc: „Pomeni-voi numele Tãuîntru tot neamul ºi neamul.”5 În acelaºitimp însã bãtrânul Simeon a prorocitdespre patima lui Hristos ºi desprerãstignirea Lui, spunând cã va trece prinsufletul Nãscãtoarei de Dumnezeu sabiamâhnirii ºi a necazului, când va vedeape Fiul sãu rãstignit pe Cruce.

Sãrbãtoarea Întâmpinãrii Domnuluireprezintã îmbrãþiºarea lui Dumnezeu decãtre umanitate, harul Prunculuirãspândindu-se tuturor prin bãtrânulSimeon care devine mesager ºi careprimeºte în dar dezlegarea de aceastãviaþã. De aceea, sãrbãtoarea este temeial asemãnãrii noastre cu Dumnezeu:„Cel prea deplin nedeºertând preacuratulsân al Tatalui celui ce L-a nãscut, însânurile tale, Curatã, ca un Prunc aºezut, gãtind Preacurata sfinþita ºederecu adevãrat celor cu care a voit a seasemãna”.6

1Mineiul pe februarie, Bucureºti, 1976,pg. 72Ibidem, pg. 263Slujba Vecerniei, Facere a lui Anatolie,pg. 184Mineiul pe februarie, Bucureºti, 1976,pg. 165 Mineiul pe februarie, Prochimen, pg.236 Ibidem, pg. 37

Preot Daniel PINTILIE

Nr. 1 / ian-mart 2021 SAREA PÃMÂNTULUI6

A treia duminicã din acest an nepropune fiecãruia o binecunoscutãscenã evanghelicã (Luca 17, 12-19),scurtã, dar bogatã în învãþãturi. Estevorba despre Vindecarea celor 10leproºi.1 Mântuitorul este întâmpinat de10 bãrbaþi ce sufereau de groaznicaboalã ºi care de departe îºi ridicaserãglasurile strigând: „Iisuse, Învãþãtorule,miluieºte-ne!” Vindecarea nu vineimediat, Hristos îi trimite pe bieþiioameni sã se arate preoþilor, pentru a lise certifica însãnãtoºirea. Totodatã,prin indicarea acestui drum al izbãvirii,asistãm ºi la un examen al credinþei,cãci iniþial nimeni din acest sumbru grupnu cunoºtea dacã s-a vindecat sau epe cale sã se vindece. Deodatã parcã,venindu-ºi în sine, ca oarecând fiulrisipitor, unul din cei zece se întoarcesã mulþumeascã. ªi acesta, ne spuneSf. Luca, „era samarinean” (Luca 17,17), adicã de alt neam decât cel iudaic.Gestul sãu neobiºnuit L-a determinatpe Mântuitorul sã rosteascã o serie deîntrebãri foarte actuale pentru omulmodern de azi: „Au nu zece s-au curãþit?Dar cei nouã unde sunt? Nu s-a gãsitsã se întoarcã spre a da slavã luiDumnezeu decât numai acesta...?”(Luca 17, 17,18).

Ce înseamnã de fapt întoarcereaspre a mulþumi lui Dumnezeu, dacã nurecunoºtinþa, prezentã printre noi din ceîn ce mai rar. Vedem cã din zece

oameni doar unul s-a gândit labinele fãcut de Hristos; ceilalþinouã au fost ºi ei mulþumiþi,însã nu au fost mulþumitori.Pentru ei, a aduce mulþumireînsemna recunoaºtereafaptului cã propria vindecareeste dar primit de la Dumnezeu.ªi pentru noi, atât cele bune,cât ºi cele care ni s-ar pãreacã sunt rele, trebuie primite cumulþumire ºi smerenie, dupãcum ne îndeamnã ºi ApostolulPavel: „Daþi mulþumire pentrutoate, cãci aceasta este voialui Dumnezeu, întru HristosIisus, pentru voi“. (I Tes 5, 18)

Sunt multe lucruri pentrucare ar trebui sã mulþumim ºi

întârziem sã o facem. Primul dintre elear fi viaþa, primitã ca dar al iubirii dinsânul Sf. Treimi, ºi care presupune oangajare totalã în întrebuinþarea lui.Acestei Iubiri Supreme, creatoare, îirãspundem cu iubirea noastrã. Cum?Simplu, pãzind poruncile lui Dumnezeu(In 15, 10), împlinind astfel voia Sa,ºtiind cã Acesta ne-a iubit mai întâi penoi. Când, dimpotrivã, dispreþuim viaþaîn Hristos, iubind mai mult rãutatea faþãde semeni, invidia, egoismul, nu facemaltceva decât sãjignim bunãtateanecuprinsã a Dãrui-torului.

Sã mulþumimapoi lui Dumnezeupentru toate per-soanele prezente înexistenþa noastrã,cu ajutorul cãroraputem „exersa” re-cunoºtinþa. Atuncicând ne ajutã învreun fel, semeniinoºtri pot fi deseoripretextul iubiriinoastre. Prin rugã-ciuni de mulþumire,aducem recunoº-tinþã pãrinþilor dupã trup, învãþãtorilor,profesorilor, preoþilor duhovnici, care ne-auformat intelectual ºi duhovniceºte ºimedicilor care ne-au ajutat în vreme de

RECUNOªTINÞA- în vremea Mântuitorului…

boalã, întãrindu-ne când eram slabi.Pãrinþii Bisericii spun cã dupã cumtulburarea vine întotdeauna prin alþii, totaºa, când mulþumim ne odihnim unii pealþii.2 În starea de recunoºtinþã, ca ºiconþinut al unei legãturi cu cei de lângãnoi, sufletul nostru se uneºte cu celãlaltsuflet, de aici ºi constatarea cã bucuria„ne umple sufletele.”

Omul este prin urmare fiinþãeuharisticã, în stare sã mulþumeascãpentru cele primite de la Dumnezeu. IarSupremul Dar fãcut omului esteÎntruparea Fiului lui Dumnezeu, urmatãde Pãtimire, Rãstignire, Îngropare,Învierea cea de a treia zi ºi Înãlþarea laceruri. Biserica proclamã operamântuitoare a lui Hristos prin Sf.Liturghie, având în centrul ei JertfaEuharisticã. De altfel, Euharistia (SfinteleDaruri) este anunþatã în faþa comunitãþiiprezente prin întreita chemare: „Sã stãmbine, sã stãm cu fricã, Sfânta Jertfãîn pace a o aduce!”, „Sus sã aveminimile!”, „Sã mulþumim Domnului!”Când primim Trupul Mântuitoruluiintrãm în comuniune cu El,participând la viaþa Sa. ÎntreagaLiturghie sãvârºitã pe Sf. Altareînseamnã astfel o neîntreruptãmulþumire, de la început pânã la final.

Iatã ce se spune în Rugãciunea de dupãSf. Împãrtãºire: „Mulþumim Þie,Doamne, pentru binefacerileºtiute ºi neºtiute, pe care le-ai

…ºi în vremurile de azi (tablou de Brian Kershisnik)


revãrsat asupra noastrã; Îþimulþumim, Doamne, cã ne-ai

înãlþat la cer ºi ne-ai dãruit Împãrãþiace va sã vie; Îþi mulþumim ºi pentruLiturghia aceasta pe care ai binevoit ao primi din mâinile noastre.” Aºadar, luiDumnezeu Îi datorãm totul, atât ceeace am primit deja ºi, mai ales, ceea cen-am primit, dar avem certitudinea cãvom primi, dupã fãgãduinþa Sa.

Este bine cunoscutã pilda carespune cã Dumnezeu a chemat lamasã toate virtuþile ºi s-au adunat:bunãtatea, simplitatea, adevãrul,credinþa, dragostea, nãdejdea, mila,recunoºtinþa, generozitatea, smereniaetc. Douã însã, bunãtatea ºirecunoºtinþa, stãteau stinghere, la oparte. Întrebate f i ind de cãtreDumnezeu de ce nu discutã între ele,au rãspuns: „ Nu ne cunoaºtem, noinu ne-am întâlni t niciodatã pepãmânt.” Aºadar, de ce foarte mulþidintre noi uitãm sã mulþumim pentrulucrurile cu adevãrat importante dinviaþa noastrã, ºi aici ne referim lasãnãtate, familie, loc de muncã etc.?Poate cã este greu de imaginatposibilitatea pierderii lor ºi apoi cãdemîntr-o rutinã zilnicã. Sau poate cã noiconsiderãm cã toate acestea existãdatoritã meritelor personale. Nimic maigreºit! Înaintea lui Hristos ne situãmla fel ca ºi femeia pãcãtoasã dinEvanghelie care, în urma iertãriipãcatelor, este profundrecunoscãtoare Binefãcãtorului,ºtergându-I picioarele cu propriul pãr.Iar acesta este doar un exemplu, însãSfânta Scripturã abundã în astfel demodele de urmat; pentru pãcatele

sale, Proorocul David ne-a lãsatPsalmul 50, cântare de mulþumire ºipocãinþã; scãpat din valurile potopului,Noe aduce jertfã de mulþumire luiDumnezeu, iar Sf. Petru Îi va rãmânerecunoscãtor pentru totdeauna luiHristos pentru iertarea trãdãrii sale.Pentru fiecare dintre aceste personajevedem cã recunoºtinþa devine mãsuraunei inimi ce-L descoperã peDumnezeu, Care dã sens existenþeilor.

În concluzie, vindecarea celor 10leproºi reprezintã pentru noi, creºtinii,un îndemn la a exersa permanentrecunoºt inþa, s inceri tatea ºionestitatea, ca lucrãri tainice ce þinde adâncurile fiinþei noastre. Primireabinelui º i nemulþumirea pentruaceasta, înseamnã imposturã (vrea sãparã de multe ori amnezie) ºi egoism,aspru condamnate în cuvinteleMântuitorului Hristos. Se cuvine, prinurmare, sã mulþumim lui Dumnezeupentru toate binefacerile primitecântând alãtur i de Psalmist:„Binecuvânteazã, suflete al meu, peDomnul ºi nu uita toate rãsplãtirileLui.” (Ps 102, 2)

Preot Daniel NICHITA

Viaþa este darul lui Dumnezeufãcut omului încã de la creaþie: „ªi luândDomnul Dumnezeu þãrâna din pãmânt,a fãcut pe om ºi a suflat în faþa lui suflarede viaþã, ºi s-a fãcut omul fiinþã vie” (Fac2, 7; I Cor 15, 45, 47). Izvorul vieþiiomului ºi al vieþii întregii noastre planeteeste Dumnezeu Însuºi: „Cã la Tine esteizvorul vieþii”, spune psalmistul (PsXXXV, 9). Fiind creat ca sã seîmpãrtãºeascã de bucurii ledumnezeieºti, omul „trebuia sã aibã în

firea sa ceva înrudit cu Acela de careþine. Din aceastã pricinã el a fostîmpodobit ºi cu viaþã”.

Viaþa este un râu ce curge dinDumnezeu. Nimeni n-a putut pânãacum sã cuantifice valoarea vieþiiumane. Unitatea de mãsurã a vieþii esteiubirea lui Dumnezeu. Cel ce sehrãneºte cu iubire nu va muri.

Dar dumnezeiesc, viaþa, dupãînvãþãtura Bisericii noastre, estevaloarea supremã a omului pe pãmânt,

fi indcã ea este suportul tuturorcelorlalte valori care o exprimã ºi oimpun în fruntea tuturor acestora, pentrucã omul a fost fãcut dupã chipul ºiasemãnarea lui Dumnezeu, întrucâteste o fiinþã vie menitã sã trãiascã încomunitatea altor fiinþe vii, cu careîmpreunã se bucurã de viaþã ca valoarepersonalã ºi ca valoare comunitar-soborniceascã. Viaþa omului þine deDumnezeu ºi nu se poate explica, dupãînvãþãtura ortodoxã, decât încomuniunea omului cu Dumnezeu,Care are puterea sã o dea, dar ºi sã oia.

Toate valorile ºi, mai presus deorice, viaþa umanã cu toate posibilitãþileºi realizãrile ei sunt încredinþate omuluispre pãstrare, fructificare ºi progrescontinuu, cãci omul este singurafapturã a lui Dumnezeu purtãtoare devalori, capabilã de continuã depãºire desine.

Omul este purtãtorul chipului luiDumnezeu, iar sufletul sãu este înruditcu al lui Dumnezeu, tinde spre El ºi seaflã într-o relaþie vie cu El. În demnitateade chip al lui Dumnezeu, este datã dela început, înrudirea, precum ºi relaþiaspecialã a omului cu Dumnezeu. Iar prinaceastã relaþie, omul menþine neºtirbitãºi neslãbitã înrudirea sa cu Dumnezeu.Creat dupã chipul ºi asemãnarea luiDumnezeu, omul este deschisontologic comuniunii cu Dumnezeu ºicu semenii ºi realizeazã aceastãcomuniune, care este Biserica.

Întreaga revelaþie are în vedere peom ca partener al lui Dumnezeu capabilde comuniune cu El. Dumnezeusubliniazã valoarea omului ca fiinþãpsiho-fizicã, fãcându-Se ºi El om,îndumnezeindu-ªi firea umanã ºi, înacelaºi timp, îndumnezeind omul,devenind un semen al nostru ºineîncetând a fi Dumnezeu.

Cel dintâi drept fundamental alomului este dreptul la existenþã ºi decila viaþã, drept dobândit de acesta pentrutotdeauna, prin creaþie. Învãþãturacreºtinã în general ºi cea ortodoxã înspecial afirmã cu claritate cã viaþa este

Preot Lucian DumitruVARTOLOMEI

(continuare în p. 20)

1 N.B. Textul se numãrã printre celerelatate doar la Sf. Luca, numit„Evanghelistul pildelor“ (SF. IRINEU DE LYON,Contra ereziilor, vol. II, Editura „Teologiepentru azi”, Bucureºti, 2007, p. 77).2 SF. VARSANUFIE ªI IOAN, „Scrisoriduhovniceºti”, în: Filocalia, vol. XI, p. 63.

Nr. 1 / ian-mart 2021 8 SAREA PÃMÂNTULUI

Ernest Gellner a fost unul dintre ceimai renumiþi sociologi ºi antropologi aisecolului al XX-lea.

Nãscut în Paris, la 9 decembrie 1925,îºi va petrece primii treisprezece ani dinviaþã în Praga, unde urmeazã cursurileprimare ale ªcolii Engleze. Tensiunileapãrute în 1939 între Cehia ºi Germanialui Adolf Hitler îi determinã pe pãrinþii sãisã plece în Anglia. Mediul britanic vadeveni spaþiul sãu de consacrare. Mai întâiva absolvi Universitatea din Oxford,ca mai apoi încununarea anilor de studiusã fie marcatã printr-un doctorat obþinutla Londra. Din anul 1984, devine profesorde antropologie socialã la Universitateadin Cambridge, iar din anul 1993 pânãîn 1995, anul morþii sale, a condus Centrulpentru Studiul Naþionalismului dinPraga.

Pe lângã munca depusã la catedrã,Gellner a lãsat pentru posteritate ºi o seriede cãrþi valoroase, cum ar fi: Cuvinte ºilucruri, Societatea musulmanã, Mitulnaþiunii ºi mitul claselor sau Naþiuni ºinaþionalism.

Lucrarea sa Naþiuni ºi naþionalism,apãrutã în 1983 ºi tradusã în limba românãîn 1997, este rezultatul mai multor studiide cercetare întreprinse în anii ’70 aisecolului trecut. Aceastã cercetare arela bazã un periplu prin filosofie, sociologie,istorie culturalã ºi antropologie socialã, înîncercarea de a analiza din punct devedere teoretic naþionalismul.

Termenul de naþionalism apare pentruprima datã în spaþiul german, iar de-alungul timpului el a cãpãtat diverseconotaþii, permiþând analizarea lui din maimulte unghiuri. În ultima perioadã asecolului al XIX-lea, termenul segeneralizeazã în vocabularul limbiifranceze, pãstrând o triplã semnificaþie:formã a patriotismului (când capãtã onuanþã peiorativã), exprimare arevendicãrilor popoarelor asuprite ºicare aspirã spre independenþã,etichetã a unor grupuri care, afirmând

Preot Andrei-Silviu NEICU

prioritatea apãrãrii valorilor ºiintereselor naþionale în ordineapoliticã, sunt clasificate la dreaptasau la extrema dreaptã a opinieipublice.1

Spre deosebire de contemporani caImmanuel Wallerstein care înþelegenaþionalismul ca produs al uniformizãriiintroduse de statul modern sau deBenedict Anderson care îl percepe caartefact cultural, Ernest Gellner îldefineºte ca ºi catalizator al formãriinaþiunii acolo unde aceasta nu existãîncã2.

Ceea ce iese în evidenþã la Gellner,este relaþia dintre naþionalism ºiindustrializare, în sensul cã procesuleconomic de industrializare creeazãpremise favorabile pãtrunderiinaþionalismului.

Pentru a-ºi argumenta afirmaþia,autorul face apel la teoria naþionalismuluide tip naturalist (cu accent pe diviziuneasocialã a muncii, pe tranziþia de la un modde producþie la altul, pe capacitatea deautoreproducþie materialã a societãþilor):,,Omenirea a parcurs în istoria sa treistadii fundamentale: preagricol,agricol ºi industrial”3.

Totodatã, el asociazã în efectuareaanalizei câteva concepte precum ar fi:puterea, cultura ºi identitatea, rolullor fiind de a evidenþia relaþiile care iaunaºtere în sânul comunitãþilor respectivede-a lungul celor trei stadii. Deasemenea, nu trebuie omise statul ºinaþiunea, doi termeni fãrã de carenaþionalismul nu ar putea fi înþeles înaceastã schemã.

În epoca industrialã , spredeosebire de cele douã precedente:preagricolã (când chestiunea uneiorganizãri statale nu se ia înconsiderare) ºi agricolã (unde statelenu existã peste tot, iar acolo unde seformeazã diferã imens în formã),,,prezenþa, ºi nu absenþa statului, esteinevitabilã”4.

Statul-naþiune a determinatidentitatea naþionalã, inventând tradiþiipentru omogenizarea societãþii, dupãnecesitãþile epocii industriale.Naþionalismul s-ar fi acutizat datoritãtrecerii de la societatea agrarã la ceaindustrialã. Societatea industrialã, încontinuã creºtere, ar fi favorizat diviziuneamuncii, complexã ºi mereu schimbãtoare,oamenii nemai permiþându-ºi sã aibãacelaºi loc de muncã toatã viaþa (spreexemplu fiul unui potcovar nu mairãmânea ca în Evul Mediu în aceeaºibreaslã sau castã ca tatãl sãu)5.

Între consecinþele acestui nou tip demobilitate din epoca industrialã, nu s-anumãrat doar relativa egalitate aveniturilor ºi privilegiilor, ci ºi o anumitãomogenitate culturalã. Statul ºi cultura atrebuit sã devinã congruente, iarnaþionalismul a devenit precondiþiacetãþeniei politice, economice ºi sociale.Aceastã legãturã dintre stat ºi culturã sedefineºte în mod raþional, el trebuind sãuneascã suveranitatea cu cultura6.

Cultura simte nevoia unei protecþiipolitice, iar statul (organizarea statalã)este interesat sã i-o confere. Se creeazão articulare de interese reflectând tocmaiacest raport. Unitatea frontierelor politiceºi culturale apare pentru a legitimacreºterea economicã, dar reprezintã înacelaºi timp ºi esenþa naþionalismului. Areloc transformarea comunitãþilor etnice(premoderne) în naþiuni (moderne),schimbare susþinutã de noi realitãþieconomico-sociale, culturale ºi de un efortpolitic conºtient.

Concluzia logicã este cã naþiunileapar ca o formã particularã de organizarecomunitarã, fiind expresia corelaþieidintre culturã ºi sistemul politic. Deasemenea, mai existã un aspect al teoriei.Oamenii trebuie sã aibã o naþionalitate,care sã fie datã de o aceeaºi culturã(semne, idei, tipuri de com-portament, cãi de comunicare).În virtutea acestor apartenenþe,


indivizii se pot recunoaºte cafiind parte a aceleaºi naþiuni. Eibeneficiazã de drepturi ºi

îndatoriri ºi tocmai convieþuirea pe bazaacestor elemente îi transformã într-onaþiune.

Dar, cele douã concepte: naþiunea ºistatul, departe de a fi necesitãþi universale,desemneazã anumite limite. Mai mult,naþiunile ºi statele nu reprezintã aceeaºilimitare. Adepþii naþionalismului dezvoltãînsã ideea cã cele douã entitãþi suntdestinate convieþuirii una lângã cealaltã.Dupã cum subliniazã Gellner:,,Naþionalismul tinde sã se considere unprincipiu manifest ºi de la sine înþeles,accesibil ca atare tuturor oamenilor. Elpropovãduieºte ºi apãrã continuitatea, dardatoreazã totul unei rupturi decisive ºiincredibil de profunde în istoria omenirii.Propovãduieºte ºi aparã diversitateaculturalã, când de fapt impuneomogenitatea atât în interiorul, cât ºi, într-omai micã mãsurã, între unitãþile politice”7.

Aºadar, teoria lui Ernest Gellnerreprezintã o explicaþie a apariþiei ºirãspândirii naþionalismului, fenomen cudimensiuni largi care a surescitatinteresul omenirii pânã în zilele noastre.Referindu-se la modul sensibil deabordare a acestui subiect, autorul nupretinde a se erija în deþinãtorul definiþieiabsolute, precizând clar: ,,Numai alþii mãpot judeca dacã am reuºit sã duc la bunsfârºit strãdania mea”8.

Semnând o modestã notãpersonalã, remarcãm faptul cã, deºiatacat de infuzia teoriilor universalistespecific anilor 2000, naþionalismul nuºi-a spus încã ultimul cuvânt ºi probabilva trece multã vreme pânã sã-ºi

epuizeze resursele de sensuri ºi dedirecþii pe care le emanã.

BIBLIOGRAFIE1. Bãlan, Dinu, Etnie, etnicitate,

naþiune ºi naþionalism. Câtevaprecizãri terminologice, în ,,CodrulCosminului”, nr. 12, 2006.

2. Gellner, Ernest, Mitul naþiunii ºimitul claselor, în ,,Polis”, nr. 2, 1994.

3. Idem, Naþiuni ºi naþionalism,Editura Antet, Oradea, 1997.

4. Hermet, Guy, Istoria naþiunilorºi a naþionalismului în Europa, EdituraInstitutului European, Iaºi, 1997.

5.Tartler, Grete, Identitateeuropeanã, Editura CarteaRomâneascã, Bucureºti, 2006.

Cine este Mihai Eminescu? –întrebarea cu care profesoara de limbaromânã a deschis fiecare orã din ziua 15ianuarie, timp de patru ani. Pe buzeletuturor stãteau în aºteptare cuvintelebanale: „geniul literaturii române”, „cel maimare poet român”, dar nimeni nuîndrãznea sã spunã nimic, fiecare cugândul cã altcineva va spune ceva nou.Liniºtea a fost curmatã de un elev mai

îndrãzneþ care, fãrã sã ºtie nici el dacãcrede cu adevãrat, a spus: „cel mai marepoet de pe glob”. Situaþia a fost salvatãparþial, cãci rãspunsul naiv ºi îndrãzneþ paresã o fi mulþumit pe profesoarã. Ora s-aîncheiat cu o poezie de-a poetului ºi cualte câteva articole despre Eminescu,readuse în noutãþile de pe facebook. S-adus ºi ziua de 15 ianuarie. Rãspunsul laîntrebare l-am gãsit dupã citirea vieþii lui

Mihai Eminescu, scrisã de GeorgeCãlinescu, un rãspuns simplu: MihaiEminescu a fost un poet al suferinþei.Înconjurat de neajunsuri ºi lãsat singur într-olume a rãutãþii, poetul a dat din el tot ceera mai frumos ºi mai scump poeziei,singura cale spre lumea izvoarelor, acodrilor, a stelelor ºi a florilor de tei. Lumeaaceasta îl încãlzea când nu avea foc învatrã ºi lumea aceasta îl gãzduia când aicinu mai voia nimeni sã-l gãzduiascã. Dacãar fi sã-l compar pe Eminescu cu ceva, nuaº gãsi ceva mai bun decât o stea nãscutãdin luminã, ajunsã în stadiul de strãlucireabsolutã ºi apoi stinsã în întunericulgalaxiei… S-a stins ºi Eminescu, s-a stinsde rãutatea acestei lumi, dar a lãsat înurmã-i uºi, uºi neîncuiate, pe care le poatedeschide oricine. Nu a vrut sã þinã lumeaflorilor ºi a stelelor numai pentru el, ci alãsat-o moºtenire nouã, celorlalþi, care însãnu ºtim sã umblãm prin ea. Numai primulportret al poetului, cu ochii triºti, arãtatandreþea ºi prospeþimea cu care ºi-aînceput viaþa. Pe celelalte suferinþa ºi-alãsat amprenta gãsindu-ºi capãtul în totce a mai rãmas din Eminescu: mascamortuarã, masca suferinþei, opera rãutãþiioamenilor.

Ecoul numelui de Eminescu estelung, aproape nesfârºit ºi lasã în urmã ochiitriºti ai poetului ºi parfumul florilor de tei.

Dimitria ILIE, 21 ianuarie 2021

Poeziesuprarealistã

De dimineaþã a rãsãrit pãmântul.Ne-a inundat în albastrul luminii ºiîn bocetul de strigoi al lumii din minemi-a fost fricã.Ochiul planetei stãtea în afarãþinut de zburdalnice legãturi intime.Caii de aer dansau graþiosîn pãienjeniºul albastru,scuturând din copite de plumb.Ce orã e? Mai e dimineaþã?Sau densa culoare albastrãe doar în mintea mea?Nu e nimic...Valsul cailor existã oricumªi lalelele îi aplaudã furtunos.

Maria ILIE, 2020

,

1 Dinu Bãlan, Etnie, etnicitate, naþiuneºi naþionalism. Câteva precizãriterminologice, în ,,Codrul Cosminului”,nr. 12, 2006, p. 100.2 Guy Hermet, Istoria naþiunilor ºi anaþionalismului în Europa, traducerede Silvia Dram, prefaþã de AlexandruZub, Editura Institutului European, Iaºi,1997, p. 7.3 Ernest Gellner, Naþiuni ºi naþionalism,Editura Antet, Oradea, 1997, p. 14.4 Ibidem, p. 15.5 Grete Tartler, Identitate europeanã,Editura Cartea Româneascã, Bucureºti,2006, p. 68.6 Ernest Gellner, Mitul naþiunii ºi mitulclaselor, traducere de Florin Berindeanu,în ,,Polis”, nr. 2, 1994.7 Idem, Naþiuni ºi naþionalism, EdituraAntet, Oradea, 1997, pp. 185-186.8 Ibidem, p. 202.

10Nr. 1 / ian-mart 2021 SAREA PÃMÂNTULUI

General (r) Conf. Univ. Dr. Vasile Jenicã APOSTOL

Deºi personalitatea de excepþie ailustrului patriot Costache Negri a fostelogiatã în numeroase materialeistoriografice româneºti ºi strãine,considerãm cã acum, la aniversarea a161 de ani de la Unirea PrincipatelorRomâne, Moldova ºi Þara Româneascã,se cuvine sã ne exprimãm ºi noi, locuitoriiacestor meleaguri de pe Valea Trotuºuluipe care el a îndrãgit-o ºi a ales sã-ºipetreacã aici ultima parte a vieþii, fiecareprin mijloacele de care dispunem,recunoºtinþa nemãrginitã pentrucontribuþia sa la întemeierea statuluiromân modern. Aºa cum afirma poetulnaþional Mihai Eminescu: „Unul din ceimai nobili bãrbaþi ai românilor, CostacheNegri, reprezintã nu numai cel mai curatpatriotism ºi caracterul cel maidezinteresat, dar ºi o capacitateextraordinarã cãreia-i datorãm, în bunãparte, toate actele mari sãvârºite în istoriamodernã a românilor.“1

La data de 5 ianuarie 1859, dupãalegerea lui Alexandru Ioan Cuza cumajoritate de voturi, 48, domn al Moldovei,Negri s-a bucurat de alegerea acestuiaºi, în continuare, va fi unul dintre cei maiapropiaþi colaboratori ai domnitorului, „caunul care a luptat constant pentruînfãptuirea Unirii ºi a altor formedemocratice.”2 Imediat dupã constituireaprimului guvern al noii domnii, în frunteacãruia a fost numit Vasile Sturdza,cumnatul lui Negri*, domnitorul adesemnat persoanele însãrcinate sãaducã în mod oficial la cunoºtinþa MarilorPuteri alegerea sa, trimiþând, în acestscop, pe Leopold Streege la Viena ºiBerlin, pe Vasile Alecsandri la Turin, Parisºi Londra, ºi pe Costache Negri laConstantinopol. Primele douã delegaþiierau formate din câte o singurã persoanã.Iar a treia, care mergea în Turcia, caputere suzeranã, era compusã din treireprezentanþi: Costache Negri, N.

Catargiu ºi colonelul Mavrichi. Misiuneadelegaþiei care se deplasa la „sublimaPoartã” era cea mai dificilã, ºi, din acestmotiv, Cuza împreunã cu VasileAlecsandri, numit deja la Ministerul deExterne, i-au încredinþat-o lui Negri pecare-l considerau ca fiind omul „cel maiîn stare sã reprezinte cum se cuvinedemnitatea Principatelor laConstantinopol”. Conºtient deînsemnãtatea ºi greutãþile misiunii sale,Negri, în ziua de 12 ianuarie 1859, apãrãsit Iaºiul cu sania, în plinã iarnã, peun ger pãtrunzãtor ºi drumuri greuaccesibile, troienite de zãpezi. Din cauzafaptului cã Dunãrea era îngheþatã ºicãlãtoria pânã la Sulina nu se putea face,membrii delegaþiei au fost nevoiþi sãporneascã pe uscat, trecând mai întâiprin Bucureºti. Aici, cei trei reprezentanþiai domnitorului Alexandru Ioan Cuza auluat contact cu partizanii Unirii care sepregãteau pentru apropiata alegere aDomnitorului. La Bucureºti, un grup dedeputaþi unioniºti în frunte cu C.A.Rosetti, Ion Ghica, fraþii Goleºti, DimitrieBolintineanu, C. Filipescu ºi alþii au fãcuto primire impresionantã delegaþieimoldovene care, timp de trei zile, a fostasaltatã de bucureºtenii veniþi sã-ºiexprime entuziasmul pentru alegerea luiAlexandru Ioan Cuza ca domnitor alMoldovei. Negri le-a vorbit prietenilorsãi munteni despre persoana lui Cuza,îndemnându-i sã-l aleagã ºi ei la viitorulscrutin. „Hotãrâþi sã sãrbãtoreascãalegerea de la Iaºi a întâiului prinþ alPrincipatelor Unite, unioniºtii munteniproiectaserã un banchet ce trebuia sãaibã loc cu câteva zile mai târziu, dar,folosind prilejul trecerii prin Bucureºti adelegaþie ieºene, banchetul se þinu în salaBossel, înainte de data fixatã, la 16ianuarie când, «din norocire, se aflãprintre noi deputãþia moldavã», dupãcum nota Românul în ziua urmãtoare.”3

Banchetul a cãpãtat caracterul uneiputernice manifestaþii pentru Unire. „Neeste prin neputinþã – scria Românul din17 ianuarie 1859 – de a da cititorilor noºtrio idee despre sincera ºi frumoasa veseliece domnea în toate inimile ºi pe toatefeþele; tot ce putem zice este cã am fidorit sã fi fost de faþã agenþii acelor Putericare au arãtat cã se îndoiesc despredorinþa Principatelor de a se contopi unulîntr-altul.”4 Prezenþa lui Negri în capitalaMunteniei a contribuit, într-o mare mãsurã,la pregãtirea spiritelor pentru alegerea luiCuza. Dupã banchet, el ºi însoþitorii lui ºi-aucontinuat drumul spre Constantinopol. „Înurma lor, lãsau însã un Bucureºti cuprinsde febra alegerii domnitorului.”5

Ca ºi la Iaºi, lupta era aprigã ºi forþeleerau împãrþite în mai multe tabere, fiecaredintre acestea având candidat propriu.ªansele cele mai mari le avea GeorgeBibescu care se bucura de sprijinulboierimii încurajatã de puterile potrivniceUnirii (Turcia, Austria, Anglia) ºi era sigurde victorie. Unioniºtii, care-l desemnaserãla început candidat pe Nicolae Golescu,au pornit încã din seara banchetului de laBossel o amplã acþiune de mobilizare amaselor, iar dezbaterile Adunãrii Electives-au desfãºurat, începând de la 22 ianuarie,sub presiunea acestora.

În ziua de 24 ianuarie, sediulAdunãrii a fost înconjurat de o imensãmulþime formatã din toate straturilepopulaþiei bucureºtene cãreia i sealãturaserã grupuri masive de sãteniveniþi în capitalã la chemareaunioniºtilor. „Deputaþii din incintã, fiindameninþaþi de mase cã nu vor mai ieºide acolo dacã Unirea nu va fi realizatã,îl proclamarã ca domnitor al Muntenieitot pe Alexandru Ioan Cuza. Cele douãPrincipate aleseserã astfel, pentru primadatã în istoria lor, un singurdomnitor, fãcând primul passpre unirea mult doritã.”6

4 Nr. 1 / ian-mart 202111SAREA PÃMÂNTULUI

În acest timp, Negri ºiînsoþitorii sãi îºi continuau

cãlãtoria spre Þarigrad. Au trecutDunãrea îngheþatã pe la Giurgiu ºi, dupãce au ajuns la Ruºciuc, paºa de acolo le-adat o grupã de jandarmi care sã-iînsoþeascã pe pãmânturile Bulgariei pânãla Varna, de unde aveau sã ia vaporul pemare pânã la Constantinopol. Au ajunsla Varna „sãnãtoºi ºi teferi” în ziua de 23ianuarie, când Negri îi trimitea lui Cuza oscrisoare prin care îi relata ce s-aîntâmplat pe parcurs. Aici, în ziua de 24ianuarie, la ora 8, seara, a primit de laBucureºti telegrama lui DimitrieBolintineanu care-i comunica: „Cuza afost ales domn al Þãrii Româneºti cuunanimitate ºi aclamaþii, astãzi, la ora 3”.Entuziasmat, i-a telegrafiat lui Cuza laIaºi, felicitându-l ºi întrebând dacã maieste cazul, în noile condiþii, sã continuecãlãtoria spre Constantinopol. Cuza i-arãspuns cu promptitudine ºi fermitate:„Mulþumesc pentru felicitãri, nu vãpreocupaþi de nimic, continuaþi drumulfãrã întârziere ºi rãmâneþi pe lângãinstrucþiunile remise ºi pe lângã misiuneacu care aþi fost însãrcinaþi.”

„Telegrama lui Cuza sosea la Varnaîn noaptea de 25 ianuarie, ora unu ºi unsfert”.7 Conformându-se dispoziþieiprimite prin telegraf, delegaþia s-aîmbarcat pe vapor ºi, în ziua de 27ianuarie, a ajuns la Constantinopol. Îndatãdupã ce s-au instalat la hotelul Europa,Negri s-a prezentat la Ministerul deExterne pentru a anunþa sosireadeputãþiei moldovene ºi a cerut sã fieprimitã oficial de ministrul Fuad Paºa.Neprimind nici un rãspuns, s-a prezentatdin nou la minister, în ziua de 31 ianuarie,iar Fuad Paºa i-a rãspuns cã, din pricina„complicaþiilor neaºteptate nãscute laBucureºti, trebuie sã discute cu marelevizir ºi cu ceilalþi colegi.” Turcia, la fel caºi celelalte Puteri ostile Unirii, pretextacã alegerea lui Cuza în ambele Principatee o încãlcare a Convenþiei ºi refuza sã iacunoºtinþã de un act fãcut de poporulromân pe deasupra ºi în contra hotãrârilorareopagului european. Turcia a hotãrâtsã conteste alegerea lui Cuza ºi sãaºtepte convocarea unei conferinþeeuropene, fiind susþinutã în acest sens deAnglia care considera „aventura

întâmplãtoare a moldovenilor ºi valahilorca o ofensã adresatã demnitãþii Europei.”Singurele state care sprijineau dublaalegere a lui Cuza erau Franþa ºi Rusia.În aceastã situaþie, Negri a hotãrât sãpersevereze în demersul sãu diplomaticºi a cerut audienþe la ambasadorii dinConstantinopol – în afarã de al Austriei,unde nu avea ºanse sã fie primit – ºi a

purtat cu ei discuþii personale neoficialeîn vederea recunoaºterii lui Cuza. În uneledintre întrevederi, a constatat o atmosferãfavorabilã. Dar altele s-au desfãºurat peun ton rece ºi distant. Cu ambasadorulbritanic a avut o convorbire mai amplã încadrul cãreia Sir Henry Bullwer i-a cerutsã spunã ce s-ar întâmpla dacã „Puterile”n-ar consimþi sã recunoascã alegerea luiCuza. Rãspunsul lui Negri a fost promptºi ferm, spunând cã „românii l-ar alege adoua oarã tot pe acesta ºi, dacã nici atuncinu va fi recunoscut, vom recurge la altemijloace pentru a nu fi batjocoritã voinþaunui neam întreg.” Rãspunsurile oferitede Negri ambasadorului britanic laConstantinopol se înscriu pe aceleaºicoordonate cu ideile exprimate dedomnitorul Alexandru Ioan Cuza înconvorbirile sale cu unii ambasadoristrãini acreditaþi în Principate. Astfel, încadrul unei convorbiri cu RobertColguhoun, consulul britanic la Bucureºti,în care acesta îi atrãgea atenþia cã trupelestrãine pot intra în Principate, domnitorulromân rãspundea cu hotãrâre: „Nu ezita vã spune cã mã voi plasa în fruntea

poporului meu ºi, dacã va trebui sãcãdem, eu voi fi primul care îmi voi oferipieptul, dar va curge sânge.”8 Într-odiscuþie cu consulul þarist la Iaºi, laîntrebarea acestuia: „Ce atitudine va luaAlteþa Voastrã dacã trupele ruseºti vorintra în Principate?”, Cuza a rãspuns cudemnitate: 9„Teritoriul Principatelor estedeclarat neutru. Voi acþiona potrivitintereselor þãrii mele.”

În faþa intransigenþei manifestate deNegri, ambasadorul britanic laConstantinopol a devenit mai conciliant,creându-i impresia cã „puterea britanicãva reintra, în sfârºit, în rolul ei adevãrat,de constituþionalã.” La 9 februarie, Negriîi trimitea lui Cuza o scrisoare detaliatãdespre rezultatul demersurilor sale,sugerându-i sã aºtepte aºteptataconferinþã a Puterilor „care va fi, fãrãîndoialã, cu totul în folosul nostru”. La 19februarie, Cuza îi telegrafia drept rãspuns:„Aprob conduita dumneavoastrã. Veþirãmâne la Constantinopol, înþelegându-vã asupra tuturor demersurilordumneavoastrã ulterioare cu ambasadaFranþei.” Îndemnul lui Cuza cãtre Negride a se consulta în continuare cuambasada Franþei la Constantinopol sebaza, desigur, pe informaþiile pe care leavea de la Vasile Alecsandri care fuseseprimit la Paris, la 13 februarie, ora 11, cumultã bunãvoinþã de împãratul Napoleonal III-lea, acesta manifestându-ºi simpatiapentru naþia românã ºi admiraþia pentrutactul politic cu care aceasta a înfãptuitun istoric act patriotic.

Cu toate demersurile lui Negri de asensibiliza opinia publicã din capitalaotomanã cu privire la dezideratelepoporului român, oficialitatea turcãrãmânea mai departe o cetate cu porþileferecate pentru agentul Moldovei. La13 aprilie 1859, Conferinþa de la Paris arecunoscut alegerea lui Cuza ca domn„în ambele þãri”, „în chip excepþional”ºi numai „pe cât timp va trãi el”, darTurcia se abþinea sã dea firmanul deinvestiturã. Cu toate cã ea trebuia sãfacã acest lucru în decurs de o lunã dupãhotãrârea forului european, au trecutcinci luni fãrã ca Negri sã primeascãvreun rãspuns din partea Porþii. Lapresiunile insistente ale Franþei,Turcia a trebuit sã cedeze ºi, la


12 septembrie 1859, Negri afost anunþat printr-o adresã cuantetul „Sublimei Porþi” cã, în

ziua de „5 septembrie, marele vizir vaprimi în audienþã deputãþia moldavãînsãrcinatã sã aducã în mod oficial lacunoºtinþa Porþii „alegerea gospo-darului”. O adresã similarã fusese emisãºi delegaþiei muntene aflatã în acelaºiscop la Constantinopol. La 20septembrie, Poarta acordã firmanul derecunoaºtere a lui Cuza pentru Moldova,iar la 24 septembrie, pentru Muntenia;separat pentru fiecare, dorind sã arateprin aceasta cã, dacã recunoºteaalegerea lui Cuza în ambele Principate,nu recunoºtea implicit ºi unirea lor.Dupã nouã luni de la plecare, Negri seîntorcea la Iaºi odatã cu firmanul derecunoaºtere adus de un colonel turc.Era încheierea bunei misiuni istorice, darºi un nou început al carierei diplomaticeîn capitala Turciei, deoarece Cuza l-anumit chiar atunci ca reprezentat al sãupermanent pe lângã Poartã. În acesttimp, în þarã se petreceau evenimentecu totul neaºteptate ºi deosebit de grave.Þara se confrunta cu o ameninþãtoareinstabilitate guvernamentalã a cãreiprincipalã cauzã o constituia opoziþiaîndârjitã pe care Cuza, ca susþinãtor alideilor liberale, o întâmpina din parteaboierimii feudale reacþionare caredeþinea puterea în Adunãrile Legislative,iar, „la 29 martie, în Bucureºti, fudescoperit un complot împotrivadomnitorului, filtrându-se ideea înlocuiriilui cu un prinþ strãin.”10

În aceste împrejurãri critice, Cuzaapeleazã în douã rânduri la Negri pentrua veni la Bucureºti sã formeze un nouguvern în care, pe lângã preºedinþiaConsiliului, sã conducã ºi DepartamentulFinanþelor. Negri, considerând cãnumirea sa la Constantinopol este maiimportantã ºi socotind cã este maipotrivit pentru el sã stea departe dedisputele parlamentare, l-a refuzat cuonestitate pe domnitor. Dupã o scurtãºedere în þarã, la Iaºi, unde l-a informatpe Cuza asupra rezultatelordemersurilor sale la Constantinopol,acesta l-a autorizat sã sondeze opiniilespre a vedea ce impresie ar face acolonumirea lui ºi în funcþia de agent al

Munteniei. Pânã atunci, Principateleavuseserã doi reprezentanþi la Poartã,ca douã state separate, cu toate cãTurcia recunoscuse dubla alegere a luiCuza. Agentul Munteniei, un grec dinFanar, Aristarchi, deºi nu avea nici oconfirmare din partea guvernului de laBucureºti, fiind însã susþinut de turci, secrampona sã rãmânã în postul sãu, astfelcã înlãturarea lui necesita multãprudenþã ºi tact.“11

Dupã ce Negri a ajuns din nou laConstantinopol, la 6 octombrie, îlinformeazã pe Cuza cã Poarta seîmpotriveºte sã-l agreeze ca agent alambelor Principate, dar ambasadoriiFranþei ºi Rusiei precum ºi altepersonalitãþi l-au primit foarte bine careprezentant al domnitorului. Acesta afãcut un pas decisiv. La 31 octombrie,l-a numit în mod oficial pe Negri „adinterim” al Þãrii Româneºti în locul luiAristarchi, cãruia i se tãiase în prealabilleafa pentru a-l determina sã eliberezepostul. „Guvernul otoman a încercat sãse opunã, dar, dupã ce ambasadelecelorlalte Puteri îl recunoscurã pe Negriîn noua sa calitate (10 decembrie), a fostnevoit sã cedeze ºi, la 5 ianuarie 1960,Negri îl anunþa pe Cuza cã sultanul ºi-adat, în sfârºit, agrementul pentrucalitatea sa de dublu agent ºi cã ºi-amanifestat chiar dorinþa de a-i fiprezentat.”12

În continuare, Negri a organizatAgenþia Principatelor Unite, contopindu-lepe cele douã existente pânã atunci, ºiºi-a concentrat toate eforturile pentrurecunoaºterea Unirii politice ºiadministrative de cãtre Poartã, ca primpas spre independenþã, aºa cum îºi doreacu ardoare Cuza ºi colaboratorii sãi.Întrucât protocolul cerea ca, dupãrecunoaºterea sa, domnitorul sã facã ovizitã de curtoazie sultanului, Cuza voiasã profite de acest prilej pentru a obþineîncuviinþarea reformei electorale ºialcãtuirea unei singure AdunãriLegislative ºi a unui singur guvern, casemn al unitãþii interne. Tratativelepentru stabilirea programului ºiceremonialului vizitei lui Cuza la sultanau durat câteva luni ºi au fost extremde spinoase. „Ele au fost duse de Negricare, de acord cu domnitorul, voia ca

aceastã vizitã sã aibã un caracter câtmai demn, ca de la monarh la monarh,ºi nu ca de la vasal la suzeran, cum seîntâmpla mai înainte.”13 Negri l-a sfãtuitpe Cuza sã nu condiþioneze cãlãtoria laConstantinopol de rezolvarea celor douãrevendicãri vitale subliniate anterior, ci„mai bine sã se facã întâi vizita ºi peurmã sã se formuleze cererile ºi nuinvers” adãugând, „sã fim culanþi asupraformei ºi þepeni ºi deciºi asupra fondului”problemelor. Cu toate acestea, Negri nua înþeles sã fie culant nici asupra formei,susþinând cu tãrie ºi în mod convingãtorsã fie înlãturate practicile umilitoarepotrivit cãrora domnii români erau siliþisã îmbrace uniforme otomane, cu fesuripe cap, apoi erau puºi sã facã temenelepânã la pãmânt înaintea vizirului, apaºalelor ºi beilor, sã atingã cu frunteacolþurile macaturilor ºi sã sãrute papuciisultanului. El a obþinut ca nimic din ceeace constituia o tradiþie umilitoare sã numai fie invocat, stãruind ca ºi „penibilachestiune a fesului” la care turcii þineauîncã, sã fie scoasã din discuþie, ca unprim simbol al recunoaºterii prestigiuluidomnitorului. Dupã întocmireaprogramului vizitei pânã în cele mai miciamãnunte, Negri îl anunþa pe Cuza, la26 august 1860, cã totul este pregãtit,cã va fi salutat cu cele mai mari onoruriºi cã chiar a doua zi dupã sosire va fiprimit de sultan. Cuza era în acelaºi timpîndemnat sã adopte în timpul vizitei oatitudine corespunzãtoare de suveranneatârnat fãrã mândrie ºi fãrã umiliri ºitotul va fi bine.”14

Peste o lunã, la 23 septembrie 1860,Negri l-a întâmpinat pe Cuza la Galaþiunde s-au îmbarcat împreunã cudelegaþia oficialã compusã din 30 depersoane pe un vas francez care i-atransportat pânã la Sulina. Aici, aºa cumistoriseºte Dimitrie Bolintineanu, care-lînsoþea pe domnitor, acesta a fost salutatcu focuri bengale de cãtre solii sultanuluitrimiºi sã-l întâmpine chiar la ieºirea dinþarã. La Sulina s-au îmbarcat pe ocovertã de rãzboi pusã la dispoziþie deguvernul otoman pentru a-l transportape Cuza la Constantinopol. La intrareaîn Bosfor, o flotilã de mici dimensiuni,elegante, pavoazate ca pentruo zi de sãrbãtoare, a venit

Nr. 1 / ian-mart 2021 13SAREA PÃMÂNTULUI

înaintea covertei pentru aprelua pasagerii ºi a-i transportaspre palatul Ermigian, rezervat

gãzduirii oaspeþilor. Palatul era pregãtitpentru o primire de înaltã þinutã. Dupãinstalare, chiar în ziua sosirii, au începutvizitele protocolare. Primul a venitministrul afacerilor strãine al Turciei sã-l salute pe domnitor, apoi secretarulsultanului ºi reprezentanþii corpuluidiplomatic.

A doua zi, conform programului,Cuza, împreunã cu întreaga suitã, a fostprimit de sultanul Abdul Medjud. Acesta,în þinuta tradiþionalã a sultanilor, l-a primitpe Cuza în picioare într-o salã cu pereþiiºi bolþile de aur. Cuza era în uniformanaþionalã cu gradul de general deDivizie, cu capul descoperit, aºa cumse prezenta ºi în saloanele din þarã, iarmembrii suitei erau îmbrãcaþi „ca pentrununtã, cu decoraþiuni, cravate ºi mãnuºialbe”.15 Momentul era solemn ºiemoþionant. Românii stãteau pentruprima datã cu frunþile sus în faþa unuisultan care era vizibil impresionat deînfãþiºarea ºi comportarea lui Cuza.Cuza a improvizat cu multã siguranþã,în limba francezã, un mic speach,exprimându-ºi în termeni respectuoºimulþumirile pentru magnifica primire cei s-a fãcut la Constantinopol, încheindcu câteva cuvinte de curtoazie la adresasultanului. Sultanul, deºi cunoºtea foartebine limba francezã, s-a exprimat înlimba turcã, aºa cum revedea protocolul,rolul de dragoman fiind îndeplinit deaceastã datã de marele vizir Ali Paºa.Întrevederea, având un caracter strictprotocolar, a luat sfârºit fãrã alteamãnunte, dar sultanul ºi-a exprimatdorinþa de a-l revedea pe domnitor. Înziua urmãtoare, a avut loc vizita la sediulguvernului otoman unde Cuza a fostprimit de marele vizir care l-a conduspin interiorul „mirificului edificiu” însunetul fanfarelor care intonau în curteainterioarã arii româneºti. În aceeaºi zi,secretarul particular al sultanului s-aprezentat la reºedinþa domnitoruluiaducându-i „Marele Cordon” ºi o sabiecu teaca încrustatã de diamante, oferitãîn dar de sultan. Cuza i-a fãcut o nouãvizitã sultanului, sub pretextul de a-imulþumi pentru darul primit. Aceastã

vizitã nu avea caracter protocolar, iarCuza era însoþit numai de CostacheNegri. Sultanul i-a primit singur,întreþinându-se cu ei în limba francezã,conducându-i prin serai ºi arãtându-le

toate comorile adunate acolo. Peste treizile, delegaþia românã participã la unspectacol de galã oferit în cinstea ei deteatrul particular al sultanului. Cuza astat alãturi de sultan, întreþinându-sepermanent, în timp ce sala era plinã deinvitaþi oficiali, de la membrii guvernuluiºi marii demnitari pânã la ºefii misiunilordiplomatice ºi ofiþerii superiori aiimperiului. În timpul ºederii laConstantinopol, Cuza a fost obiectulatenþiei ambasadorilor din capitalaTurciei. Aceºtia au oferit în cinstea luirecepþii ºi baluri, cel mai strãlucitor fiindorganizat de ministrul Rusiei.

Cãlãtoria lui Cuza la Constantinopola avut caracterul unui eveniment caredepãºea cu mult cadrul tradiþional alrelaþiilor dintre Poartã ºi Principate.

Dupã plecarea lui Cuza, Negri îitransmitea cã voiajul sãu a avut un ecoularg în diplomaþia europeanã ºi cã însuºiNapoleon al III-lea ºi-a exprimatmulþumirea faþã de felul cum a decurstotul, calificând conduita principeluiromân drept înþeleaptã ºi demnã, servindla aplanarea multor dificultãþi.

Negri a continuat lupta fãrãºovãire pentru recunoaºterea Unirii. Înurma intervenþiilor perseverente lamarele vizir cãruia îi repeta mereu

proclamarea iminentã a unirii de cãtrepoporul român însuºi, acesta i-atransmis sã-l roage pe Cuza sã mai aibãrãbdare vreo zece sau cincisprezecezile când „sper cã în fine veþi fi pe deplinmulþumit”. Dupã ce Poarta, printr-onotificare oficialã adresatãreprezentantului român, s-a declaratdispusã sã-ºi dea consimþãmântulpentru realizarea revendicãrilor dinmemorandumul lui Cuza ºi dupã ce aapãrut ºi hotãrârea oficialã în privinþaUnirii, Negri îi exprima, la 18 aprilie,deplina bucurie printr-o scrisoaretrimisã lui Cuza spunând: „În sfârºit,iatã-ne ajunºi, Alteþã, dupã multenecazuri, în preziua sigurã a îndepliniriidorinþelor noastre cele maiîndreptãþite.”16

Bucuria a fost de scurtã duratãdin cauza faptului cã turcii foloseauorice prilej pentru amânareaconvocãrii unei conferinþe europene,iar asasinarea sultanului Abdul Medjida complicat ºi mai mult situaþia. Înacest sens, la 20 mai 1861, Negri îiscria lui Dimitrie Bolintineanu cã„toate aceste împrejurãri vor lãsaafacerea noastrã în umbrã. Toatãlumea diplomaticã îºi aþinteºteprivirile spre noul drum pe careguvernul otoman va pãºi sub aceastãnouã domnie. Aºa toate rãmândeocamdatã în aºteptare.”

Dupã potolirea luptelor interne dela Istanbul, s-a hotãrât convocareaunei Conferinþe europene la Con-stantinopol unde sã se discute ºiproblema Principatelor. La sfârºitullunii septembrie 1861, s-a întrunitConferinþa la nivelul ambasadorilor încapitala Turciei. Dupã dezbateriaprinse, pe parcursul a câtevasãptãmâni, Turcia a recunoscutUnirea, dar cu condiþia valabilitãþii einumai pe timpul vieþii lui Cuza ºidesfacerea acesteia la moarteadomnitorului. Aceste condiþii au fostîn cele din urmã acceptate, iarconferinþa s-a întrerupt fãrã a se fi luato hotãrâre fermã ºi definitivã. Prinintervenþiile stãruitoare ale lui Negri,marele vizir a semnat firmanul multaºteptat care i-a parvenit luiCuza într-un timp scurt.


La 11 decembrie 1861,Cuza a dat Proclamaþia cãtre

Þarã prin care vestea înfãptuirea politicãºi administrativã a Unirii. Ea a cãpãtatformã concretã ºi definitivã la 24ianuarie 1862 - a treia aniversare a alegriilui Cuza –, când s-a stabilit la Bucureºtiprimul Parlament unic cu un singurguvern al Principatelor Unite.

Bibliografie:Pericle Martinescu, Costache

Negri, Editura Tineretului, 1966Stelian Neagoe, Istoria

Guvernelor României, EdituraMachiavelli, Bucureºti, 1995

Magazin Istoric, nr. 1/ianuarie2019

Rezerva Oºtirii Române, nr. 20/2009, 22/mai 2010 ºi nr. 27/decembrie2012

Corneliu Stoica, BicentenarCostache Negri (1812-2012), EdituraMagic Print, 2012

1 Colonel în rez, Dr. Cristache Gheorghe,Contribuþia lui Costache Negri la UnireaPrincipatelor ºi fãurirea statului românmodern, Rezerva Oºtirii Române, nr. 20 / 2009,p. 10;2 Corneliu Stoica, Bicentenar Costache Negri(1812-2012), Editura Magic Print, 2012, p. 18;*din guvern mai fãceau parte: VasileAlecsandri, ministru de externe, LascãrRosetti, ministru de finanþe, ManolacheCostache Epureanu, ministru de justiþie,Costache Rolla, ministrul cultelor, colonelulConstantin Miclescu, ministru de rãzboi, ºiDimitrie Miclescu, ministrul lucrãrilor publice.3 Pericle Martinescu, Costache Negri, EdituraTineretului, 1966, p. 186;4 Idem, p. 187;5 Ibidem;6 Idem, p. 188;7 Cornelia D. Bodea, Actul original al alegeriiprealabile al lui Alexandru Ioan Cuza, Domnal Principatelor Unite, Studii XII, 1, 1959;8 Colonel Dr. Cristache Gheorghe, RezervaOºtirii Române, nr. 22/2010, p. 36;9 Ibidem;10 Pericle Martinescu, Idem, pp. 194-195;11 Idem, pp. 196-197;12 Idem, p. 197;13 Idem, p. 204;14 Idem, p. 205;15 Idem, p. 207;16 Idem, p. 213;

În baza Legii nr. 247/2011, ziua de 9martie este zi naþionalã de rememorare adestinelor întrerupte înainte de vreme sauschimbate în mod nedrept ale miilor dedeþinuþi politici anticomuniºti din Româniapostbelicã.

În aceastã zi, declaratã prin actulnormativ sus-menþionat ca fiind ZiuaDeþinuþilor Politici Anticomuniºti dinPerioada 1944–1989, trebuie sã ne aducemaminte de martiri, iar Biserica Ortodoxã neaminteºte de supliciul celor 40 de Mucenicidin Sevastia, pentru cã, în esenþã, aceastaa fost ºi drama deþinuþilor anticomuniºti dinperioada 1944–1989: un martiraj înduratpentru cã au mãrturisit ºi nu s-au lepãdatde credinþa lor de a vedea o Românie liberã.

Cu acest prilej, în ziua de 08 martie2021, la sediul ªcolii Naþionale de Pregãtirea Agenþilor de Penitenciare Târgu Ocna,a avut loc o sesiune de comunicãriºtiinþifice cu tema: Mãrturisitori dinînchisorile comuniste, la careau participat preoþi capelani de poliþiepenitenciarã din Regiunea Nord-Est.

În data de 09 martie 2021, personalulinstituþiei a fost prezent la manifestãrilemoral-religioase organizate de cãtre preotulcapelan de poliþie penitenciarã FlorinSMARANDI – coordonator al preoþilor dinAdministraþia Naþionalã a Penitenciarelor.

Slujba religioasã, oficiatã de preotulcoordonator, preoþi capelani de la unitãþile

penitenciare din zonã ºi preoþi dincomunitate, a cuprins Sfânta Liturghie,Acatistul Sfinþilor Mucenici ºi pomenireamartirilor si mãrturisitorilor din închisorileºi lagãrele comuniste, pomenirea pentrucei vii ºi pentru cei adormiþi.

Activitãþile au avut loc la BisericaMãrturisitorilor din Închisorile Comunisteîn aceastã zi frumoasã a sãrbãtorii Sfinþilor40 de Mucenici din Sevastia, hram alaºezãmântului religios din incinta ªcoliiNaþionale de Pregãtire a Agenþilor dePenitenciare Târgu Ocna.

Prin acest demers dorim sãpromovãm în mod deosebit recuperareamemoriei noastre pierdute, ca datoriemoralã faþã de martirii neamului românesc,având convingerea cã dezvãluireaadevãrului istoric ascuns de mai bine dejumãtate de secol este cea care ne poateajuta sã construim cu respect ºi credinþã.

Având în vedere contextulepidemiologic, toate activitãþile moral-religioase s-au desfãºurat în condiþii desiguranþã epidemiologicã, cu respectareamãsurilor stabilite la nivel naþional.

Comisar ºef de poliþiepenitenciarã Silvia VÃTAVU

Purtãtor de cuvântªcoala Naþionalã de Pregãtire

a Agenþilor de PenitenciareTârgu Ocna


Pentru generaþia de astãzi aromânilor de pretutindeni, actulistoric de la 24 ianuarie 1859reprezintã naºterea unui ideal ce afost împlinit prin jertfa supremã afiilor acestui neam de sfinþi ºi deeroi. De la acel momentfundamental pentru istorianeamului nostru, timp de 162 de ani,România unitã a asigurat liniºtea ºibunãstarea locuitorilor acestuipãmânt binecuvântat deDumnezeu, care poartã cu sinecertitudinile prezentului ºi, în egalãmãsurã, enigmele trecutului.

Realitatea demograficã actualãconfirmã faptul cã nu graniþelegeografice asigurã unitatea unui neamºi nici independenþa sa geo-politicã.Aceasta ne determinã sã credem cãceea ce i-a þinut pe români laolaltã de-alungul istoriei nu au fost luptelecâºtigate, nici tratatele semnate saualianþele încheiate, ci credinþa strãbunã,dulcele grai românesc ºi idealul unirii,toate acestea fiind semnele distinctiveale identitãþii unui popor neînsemnat înochii marilor puteri mondiale, dargrandios înaintea lui Dumnezeu.

Alta este paradigma spre care seorienteazã foarte mulþi dintre români încontemporaneitate. Migraþia forþei demuncã spre mirajul Occidentului esteo realitate pe care, în ultimii 30 de ani,ne este dat sã o trãim, cu toateneîmplinirile care decurg de aici:abandonul familial, divorþul,promiscuitatea, dezrãdãcinarea,înstrãinarea. Toate acestea sunt rãniadânci pentru popor ºi pot conduce întimp la relativizarea valorilor careconstituie seva fiinþãrii noastre ºisãnãtatea ei spiritualã. Cu toateacestea, românul plecat din þarã nu ºi-auitat identitatea spiritualã ºi naþionalã,oricât de tentante au fost sau încã suntcivilizaþiile lumii din locurile în care ºi-astatornicit existenþa.

În mod deosebit în ultimele treidecenii, Biserica ºi-a arãtat preo-cuparea faþã de fiii ºi fiicele acestuineam care au ales sã caute roadeleunui trai mai bun dincolo de graniþeleRomâniei, îngrijindu-se de sãnãtatea

spiritualã ºi asigurarea celor necesareunei vieþi din care sã nu lipseascãDumnezeu, prin pãstrarea reperelormoral-religioase ºi asigurarea întâlniriiîn comuniune în spaþiul primitor allãcaºurilor de cult care borneazãdiaspora, fiind totodatã un factor deunitate a membrilor comunitãþii ºi unreper moral atât de necesar într-unspaþiu desacralizat ºi eterogen cumeste cel occidental.

În þarã sau în strãinãtate, în lumearealã sau în spaþiul virtual, în libertatesau în izolare, românul rãmâne un omal comuniunii marcat de apartenenþa sareligioasã ºi naþionalã, mereu în dialogcu membrii familiei, conaþionalii, sfinþiiºi Dumnezeu. Toate aceste coordonatestructureazã fiinþa noastrã naþionalã ºicertificã vocaþia religioasã comunitarãa neamului românesc, cu atât mai multîn acest context sanitar provocat deîmbolnãvirea cu noul Coronavirus, eletrebuie activate.

Indiferent de naturaconstrângerilor, de contextul sanitar încare trãieºte, de miºcãrile sociale ºide contextele culturale ºi etnice,

naþionale sau globalizante în care îºidesfãºoarã activitatea ºi îºi petrecviaþa, în acest An omagial alpastoraþiei românilor din afaraRomâniei ºi al comemorãrii celoradormiþi întru Domnul, îndemn pe fiiiºi fiicele eparhiei noastre, din þarã saudiaspora, sã pãstreze intactã credinþaîn care s-au nãscut, sã promovezevalorile fundamentale ale neamului, sãnu se înstrãineze de ceea ce poartã însuflet mai sfânt ºi mai curat, sã-ºipãstreze demnitatea ca persoanechemate la a rãmâne în comuniune deiubire cu Dumnezeu.

Totodatã, în aceastã zi desãrbãtoare, adresez tuturor fiilor ºifi icelor duhovniceºti ai EparhieiRomanului ºi Bacãului, români ºicreºtini deopotrivã, gândul pãrintesc dea nu uita niciodatã idealurile pentru careau luptat înaintaºii acestui neam ºi dea-ºi asuma înalta responsabilitate de aapãra cu înþelepciune patrimoniulspiritual pe care pãrinþii acestei naþiunil-au ocrotit cu preþul suprem al vieþii lorjertfelnice.

Sã ne iubim þara pãstrând-ocreºtinã ºi unitã ºi sã participãm laîmplinirea ºi conservarea idealurilorpentru care au luptat martirii ºi eroiiacestui neam!

Totodatã, adresãm tuturorromânilor urãri de bine, sporduhovnicesc, ani mulþi cu sãnãtate ºiviaþã plinã de împliniri binecuvântate deDumnezeu!

Dumnezeu sã binecuvântezeRomânia ºi pe români!

† IoachimArhiepiscopul Romanului

ºi Bacãului

România e grãdinãcu flori scãldate-n luminã,

Sã ºtie orice strãincã românul e creºtin.

Astãzi ne prindem în horã,Cu eºarfã tricolorã,

Sã cântãm cu veselieCa la Sfânta Liturghie.

Sã slãvim pe DumnezeuCã ne apãrã de rãu.

Haideþi sã trãim ca fraþii,Ca sã stãpânim Carpaþii.

Tot þinutul carpatin,Pân* la Pontul Euxin,

Este un pãmânt bogat,De Dumnezeu apãrat.

APEL LA UNITATE............................................

Nr. 1 / ian-mart 2021 SAREA PÃMÂNTULUI 16

creºtinismul se extindea pe tot teritoriulImperiului Roman, nevoia definirii uneistructuri clare în ceea ce priveºteelementele constitutive pocãinþei deveneaimperioasã. În acest sens, întrebarea careexista pe buzele creºtinilor era: mai poatecineva care a cãzut în pãcate grave sãfie iertat de Bisericã? Cu alte cuvinte,Biserica mai are ceva de spus în cazulunui pãcãtos, sau îl excomunicã ºi îl lasã„la mila lui Dumnezeu”?

Scrierile erei post-apostolice seraporteazã la comunitatea de creºtini cafiind „viaþa sfântã”, dar în acelaºi timpscot la luminã ºi diferite situaþii ce implicãpãcatul ºi patimile. Referinþele nu suntfãcute doar cu privire la greºeli uzuale, cila pãcate grave care pot atenta la unitateacomunitãþii, cum ar fi: apostazia, adulterul,mândria ºi ura. Iertarea ºi împãcarea suntrealitãþi fezabile, de vreme ce scopul vieþiicreºtine este sfinþenia, iar acestea suntoferite de Bisericã. Totodatã,excomunicarea în era post-apostolicã aconstituit o realitate des practicatã, cuscopul de a ajuta atât pe cei care au comispãcate grave, cât ºi pe ceilalþi membri aiBisericii, de gravitatea pãcatelor ºi denecesitatea pocãinþei.1

În acest sens, Didahia invitã pe toþicare participã la Sfânta Liturghie sã-ºimãrturiseascã pãcatele, avândcertitudinea cã rugãciunea va pogorîiertarea lui Dumnezeu: „În Bisericã sã-þimãrturiseºti pãcatele tale ºi sã nu te ducila rugãciune cu conºtiinþa rea. Aceastaeste calea vieþii”2 ºi în alt loc: „Când vãadunaþi în duminica Domnului, frângeþipâinea ºi mulþumiþi, dupã ce mai întâi v-aþimãrturisit pãcatele voastre, ca jertfavoastrã sã fie curatã”3.

Totodatã, Clement Romanul, înEpistola cãtre Corinteni, surprinde olaturã extensivã a pocãinþei caremarcheazã sprijinul comunitãþii pentru celaflat într-o stare gravã de pãcat. Acestaaccentueazã rugãciunea comunitãþiipentru a mijloci în numele celor ce aunevoie de pocãinþã: „Vã strãduiþi, zi ºi

noapte, pentru toþi fraþii, ca, datoritã mileiºi conºtiinþei voastre, numãrul aleºilor Luisã se mântuiascã. Eraþi sinceri, neprihãniþiºi fãrã duºmãnie unul faþã de altul. Vãera urâtã orice rãscoalã ºi orice dezbinare.Plângeaþi pentru pãcatele semenilor voºtriºi socoteaþi ca ale voastre slãbiciunilelor”4. Clement Romanul realizeazã oobservaþie foarte importantã, deoarecesurprinde puterea împãcãrii ºi a iertãriicare rezidã în întreaga comunitatea acredincioºilor. Astfel, se înþelege cã toþicreºtinii au rolul lor în chemareapãcãtoºilor la pocãinþã.

Ideea este surprinsã ºi de IgnatieTeoforul, fapt ce aratã cã Legea iubiriilui Hristos era cu adevãrat scrisã în inimilecelor convertiþi, cãci rugãciunea pentrucei pãcãtoºi nu era altceva decâtîmplinirea iubirii Fiului lui Dumnezeu:„Rugaþi-vã neîncetat pentru ceilalþioameni. Cã este ºi în ei nãdejde depocãinþã, ca sã aibã parte de Dumnezeu.Îngãduiþi-le sã fie învãþaþi chiar din faptelevoastre. Faþã de mânia lor, voi fiþi blânzi,faþã de lãudãroºenia lor, voi fiþi smeriþi,faþã de hulile lor, voi faceþi rugãciuni, faþãde rãtãcirea lor, voi fiþi tari în credinþã,faþã de sãlbãticiunea lor, voi fiþi potoliþi.Sã fim fraþi, prin blândeþea noastrã, sã nestrãduim sã imitãm pe Domnul”5.

Documentul care ne oferã informaþiisuplimentare în ceea ce priveºteposibilitatea creºtinilor de a se pocãi estereprezentat de scrierea: Herma, Pãstorul.Textul aduce mãrturie despre faptul cã înBiserica primelor secole creºtine, pocãinþapentru pãcate grave ce urmau taineiBotezului era permisã doar o singurã datã,iar apoi nu mai avea nicio valoare înrestabilirea stãrii sufleteºti a penitentului:„Domnul, fiind milostiv, s-a îndurat defãptura Sa ºi a pus pocãinþa aceasta. Darîþi spun þie: Dacã cineva, fiind ispitit de diavol,pãcãtuieºte dupã acea sfântã ºi marechemare (Taina Botezului), acela maipoate face pocãinþã o singurã datã, dardacã pãcãtuieºte mereu ºi se pocãieºte,unui om ca acesta pocãinþa nu îi este denici un folos; cu greu va dobândi viaþa”6.

Trebuie subliniat cã în Biserica primarãaceste practici penitenþiale erau informale,fiind influenþate fie de elemente rigoriste,fie mai tolerante. Cu toate acestea, ideeade a fi iertat o singurã datã dupã Botez aconstituit o practicã a Bisericii pânã însecolul al VII-lea.7 Ideea redatã deHerma, Pãstorul, nu este una arbitrarã,ci are fundament biblic, atât vetero cât ºinoutestamentar. În acest sens, profetulIsaia, vorbind despre pãcatul Ierusalimului,îi vesteºte: „Domnul Savaot a descoperiturechilor mele: Acest pãcat nu vã va fiiertat nici pânã la moarte, zice DomnulSavaot” (Isaia 22, 14). În acord cu Isaia,Sfântul Apostol Pavel reitereazã aceastãneputinþã de a se pocãi: „Cu neputinþã estepentru ei, dacã au cãzut, sã se înnoiascãiarãºi spre pocãinþã, fiindcã ei rãstignescloruºi, a doua oarã, pe Fiul lui Dumnezeuºi-L fac de batjocurã” (Evrei 6, 4). Aceastãviziune este întãritã ºi de Sfântul ApostolPetru: „Cãci dacã, dupã ce au scãpat deîntinãciunile lumii, prin cunoaºtereaDomnului ºi Mântuitorului nostru IisusHristos, iarãºi se încurcã în acestea, ei suntînvinºi; li s-au fãcut cele de pe urmã mairele decât cele dintâi. Cãci mai bine erapentru ei sã nu fi cunoscut calea dreptãþii,decât dupã ce au cunoscut-o, sã se întoarcãde la porunca sfântã, datã lor” (II Petru 2,20).

Privind aceste evidenþe patristice ºibiblice, este nevoie de o analizã minuþioasãa ceea ce presupunea relaþia dintrepocãinþã ºi Botez în perioada primarã, darmai ales, de a înþelege de ce Triodul esteontologic legat de acestea. Fãrã aconsidera viziunea Sfântului Apostol Pavelca o realitate absolutã în ceea ce priveºteinutilitatea pocãinþei pentru iertareapãcatelor, Sfântul Ioan Gurã de Aur,înþelege cã în acest caz Apostolul vorbeºtedespre relaþia dintre pocãinþã ºi Botez,excluzând sãvârºirea unui al doilea Botezpentru o ºtergere a pãcatului apostaziei:„Oare a scos Apostolul pocãinþa ? Nupocãinþa a scos-o, sã nu fie! Ci înnoireaei prin botezul de a doua oarã.ªi n-a zis cã este cu neputinþã

(urmare din p. 1)


„

a se înnoi iarãºi spre pocãinþã, cieste cu neputinþã a se boteza din

nou, folosind expresia: «a doua oarãrãstignind». Rolul pocãinþei este ca pe ceiînnoiþi ºi apoi învechiþi prin pãcate sã-iscape de vechime ºi sã-i facã voinici ºiputernici, însã ca sã-i aducã din nou înstrãlucirea cea dintâi este cu neputinþã,fiindcã acolo a fost totul al haruluiSfântului Duh”8.

Sfântul Ioan Gurã de Aur descoperãcã pocãinþa constituie elementul principalcare trebuie sã caracterizeze pe creºtin,întrucât aceasta este singura ce îi poateoferi omului posibilitatea de a face caharul primit prin Botez sã fie lucrãtor ºi însituaþiile în care acesta pãcãtuieºte,subliniind totodatã cã existã o diferenþãclarã între pocãinþã ºi Botez.

Acest lucru ne trimite inevitabil cugândul la ideea potrivit cãreia: TainaSpovedaniei ar fi un al doilea Botez,comparaþie veridicã în ceea ce priveºtefinalitatea celor douã taine, cu menþiuneaclarã cã existã diferenþe notabile, ºi nu doarla nivel de formã, ci ºi de fond. Iar acestaspect este surprins foarte sugestiv de cãtreTheodoret de Cir ºi Origen. Astfel,Theodoret de Cir vede în Taina Botezuluiprefigurarea morþii ºi Învierii lui Hristos,motiv pentru care, odatã ce a fost conferitãaceastã tainã, primitorul moare ºi înviazãîmpreunã cu Fiul lui Dumnezeu odatã pentrutotdeauna: „Suntem îngropaþi cu El prin botezºi înviem cu El, deci nu este posibil ca noi sãne bucurãm de darul botezului încã odatã.Fostul nostru eu s-a rãstignit împreunã cuEl în botez primind moartea”9 ºi prin aceastaomul nu mai este aceeaºi persoanã, ci s-atransfigurat, primind totodatã luminarea ºiharul Sfântului Duh.

În ceea ce priveºte TainaSpovedaniei ºi a efectelor pe care leproduce, Origen îi comparã pe cei carevor sã se pocãiascã, în urma pãcatuluiapostaziei, cu Lazãr cel mort de patru zile,care are nevoie sã audã glasul lui Iisuspentru a trãi din nou: „Acum suntemconºtienþi cã printre noi încã mai existãcâþiva Lazãri, care, dupã ce au devenitprieteni cu Iisus, s-au îmbolnãvit ºi aumurit. Ca oameni morþi ei au rãmas înmormânt ºi au intrat în tãrâmul morþilor,la fel cum unul care s-a îndepãrtat deHristos ºi s-a întors la neamuri (obiceiurile

vechi pãgâne pe care le abandonase),dupã ce a cunoscut adevãrul. Oricândînsã, când Iisus vine la mormântul uneiastfel de persoane, stând afarã ºi rugându-se, îl strigã sã iasã afarã din mormânt,pãrãsind viaþa neamurilor”10.

Din expunerile celor doi pãrinþi aiBisericii, se înþelege cã Botezul este tainacare-l schimbã pe om prin moarte ºi înviere,experimentate alãturi de Hristos Celrãstignit, în timp ce prin pocãinþã omul estereconfigurat la starea de om nou fãrã a mairetrãi moartea ºi Învierea lui Hristos ºi fãrãa mai primi din nou darurile Sfântului Duh,ci doar este repus pe traseul iniþial, contextîn care Botezul ºi Pocãinþa constituie factoriicentrali din viaþa creºtinului în Hristos. Pentruo mai bunã înþelegere a acesteicomplementaritãþi, putem sã ne imaginãmcã Taina Botezului constituie începutul unuidrum nou, în timp ce pocãinþa, surprinsã înVechiul Testament prin ideea de întoarcere,constituie de fapt o plasare a persoanei petraiectoria iniþialã a acelui drum, fãrã însãca omul sã ia drumul de la început, ci sãcontinue din locul din care s-a abãtut, þintafiind cea dintru început: relaþia vie cuDumnezeu, context în care Botezul ºiPocãinþa, atât ca tainã, cât ºi ca stare, suntdouã realitãþi distincte ce au aceeaºifinalitate.

Revenind la relaþia ontologicã dintreTriod, Botez ºi Pocãinþã, se constatã cãperioada Triodului s-a nãscut ca unmoment de pregãtire destinat cate-humenilor pentru a primi Taina Botezuluiîn cadrul Liturghiei Pascale, cu altecuvinte, Triodul a constituit în Bisericaprimarã preludiul convertirii la creºtinism.Întrucât Botezul aduce dupã sineºtergerea pãcatelor, fãrã sã-i îngrãdeascãlibertatea omului de a alege, se înþelegede ce pãcatul constituia o posibilitate realãºi previzibilã în viaþa de zi cu zi a celorconvertiþi, context în care Pocãinþareprezenta singura modalitate a creºtinuluide a face faþã acestei realitãþi.

Pe mãsurã ce distanþa de epocaapostolicã creºtea, efectul instituþieicatehumenatului se diminueazã înintensitate, fãrã însã sã fie întrerupt,determinând ca perioada Triodului sãînregistreze transferul de la pregãtireapentru Taina Botezului la pregãtirea ºicurãþirea creºtinului prin Taina

Spovedaniei pentru întâlnirea cu HristosEuharistic. Aceastã trecere a condus înmod firesc la o dezvoltare a perioadeiTriodului în viaþa Bisericii, configurându-ºitraiectul spre renaºterea spiritualã atuturor creºtinilor ortodocºi prin TainaPocãinþei, astfel încât aceºtia sã înviezela fel ca Lazãr la chemarea lui Hristos, înnoaptea Învierii.

În relaþia fiinþialã ce se stabileºteîntre Triod, Botez ºi Pocãinþã, se constatãcã timpul Triodului s-a nãscut canecesitate a convertirii prin Botez,devenind contextul propice ce-i permiteomului sã se regãseascã pe sine ºi sãrenascã perpetuu prin TainaSpovedaniei. În acest fel, creºtinului i sedescoperã cã Biserica constituiecreuzetul reconfigurãrii sale spirituale,perioada Triodului este timpul acesteimiºcãri a sufletului cãtre desãvârºire, iarBotezul ºi în special Pocãinþa reprezintãmijloacele acestei transformãri.

1 Rinaldo RONZANI, Conversion andReconciliation, The Rite of Penance, PaulinesPublications Africa, 2007, p. 60.2 Didahia – Învãþãturã a celor doisprezeceapostoli, cap. 4, 14, trad. Pr. D. Fecioru, în col.P.S.B. vol. 1, Ed. IBMBOR, Bucureºti, 1979, p.27.3 Ibidem,cap. 14, 1 p. 31.4 SF. CLEMENT ROMANUL, Epistola cãtreCorinteni, cap. 2, 4-7, trad. Pr. D. Fecioru, încol. P.S.B. vol. 1, Ed. IBMBOR, Bucureºti, 1979,p. 47.5 SF. IGNATIE TEOFORUL, Epistola cãtre Efeseni,cap. 10, 1-2, trad. Pr. D. Fecioru, în col. P.S.B.vol. 1, Ed. IBMBOR, Bucureºti, 1979, pp. 160-1616 Herma, Pãstorul, trad. Pr. D. Fecioru, în col.P.S.B. vol. 1, Ed. IBMBOR, Bucureºti, 1979, p.251.7 German MARTINEZ, Signs of Freedom, PaulistPress, New York, Mahwah, N.J., 2003, p. 203.8 SF. IOAN GURÃ DE AUR, Comentariile sauExplicarea Epistolei cãtre Evrei, trad.Theodosie Athanasiu, Tipografia CãrþilorBisericeºti, Bucureºti, 1923, p. 150.9THEODORET DE CYR, Interpretation ofHebrews, apud Ancient ChristianCommentary on Scripture, New Testament,Hebrews, vol. X, Edited Thomas Oden,InterVarsityPress, Downers Grove, Illinois, p.84.10 ORIGEN, Commentary on the Gospel of John,apud Ibidem, p. 87.


Venit de la un liceu industrial, eramadmis, în vara anului 1990, la proaspãtînfiinþatul sau reînfiinþatul Institut TeologicOrtodox de Grad Universitar din Iaºi.

Niciodatã nu mi-a plãcut istoria la„generalã” sau la liceu. De nici un fel. LaIaºi, în primul an, aveam mai multe materiilegate de istorie: Bizantinologie, IstoriaBisericii Universale ºi Istoria BisericiiOrtodoxe Române. Cea din urmã, expusãde însuºi autorul manualului pentruInstitute Teologice, mi-a atras atenþiadatoritã modului în era predatã. PãrinteleProfesor Mircea Pãcurariu, cãci despredânsul este vorba, pentru diferitepersonalitãþi bisericeºti (mitropolit, episcop,preot) sau eveniment istoric, avea câte omicã povestire ce nu era cuprinsã înmanual ºi care conþinea fapte uneoriamuzante din viaþa oamenilor Bisericii sauamãnunte inedite în cazul evenimentelor.Era suficient sã-þi aminteºti structuraacestor povestiri uºor de memorat, iar ºiruldatelor ºi denumirilor venea de la sine.

Complet albit la pãr, cu o siluetãstilatã ºi un calm imperturbabil, venea lacurs întotdeauna în reverendã, aceastaimpecabil croitã cu un singur pliu, dupãmoda ardeleneascã. Potcapul din catifeaneagrã ºi brâul negru întregeau þinutamarelui istoric.

Înainte de prima sesiune a anului I, laInstitutul din Sibiu, unde era titular, impuneaun examen din „Izvoarele istoriei” – o înºiruireanostã de lucrãri ºi colecþii de documente– ºi se zvonea cã nota pe care o luaustudenþii la acest pre-examen era nota pecare o aveau la toate cele patru sesiuni,atât timp cât studiau Istoria BisericiiOrtodoxe Române. Nu a fost deloc aºa. Înprimul rând pe noi, cei de la Iaºi, ne-a scutitde acest pre-examen, dar – am constatat– era o plãcere sã stai faþã în faþã cu acest

Mi-aduc aminte, parcã ieri a fostcând nu împlinisem 20 de ani ºi-nprimele zile ale Brumãrelului anului1978 aºchii de crivãþ au încreþit frunþilebogãþenilor sãrãciþi de plecarea la cera bãtrânului lor pãrinte AlexandruMazilu, nãscut pentru viaþa de aici îndata de 14 decembrie 1909 ºi pentruviaþa de dincolo de cimitir pe 5octombrie 1978. Învãþat cu suferinþa,cãlit în surghiunul carceral cu atâþia decrez comun în valorile credinþei ºi aleneamului, pãrintele Alexandru atransmis fiului cãlcãtor de urme,

(contiunuare în p. 25)

clasic în viaþã, sã „tragi biletul” cu cele treisubiecte obligatorii, povestindu-i apoiistoricului… Istoria. Asculta, în timpulexaminãrii orale – niciodatã în scris –, cumare atenþie, cu rãbdare, fãrã sã striveascãstudentul cu „atotºtiinþa” sa în domeniu,dând impresia cã ascultã o rugãciunepersonalizatã de fiecare student în parte ºiintervenea cu delicateþe când studentuldevenea prea gângav.

Târziu am aflat cã pãrinteleprofesor era la a VI-a generaþie

pãrintelui Radu, de-acum profesor deistorie a neamului obijduit, dragosteadezvelirii Adevãrului acoperit dehlamida roºie a cezarului veaculuitrecut.

Pe 2 noiembrie 1966, în familiapãrintelui Radu ºi Elena Mazilu rãsareo luminã care sã-i mângâie când, pestedoisprezece ani, vor aºeza la umbraaltarului bisericii „Sfinþii ÎmpãraþiConstantin ºi Elena“, din Bogata, satconstituient al comunei Dofteana, trupulostenit al bãtrânului preot Alexandru.Fiul unic al respectabilei familii preoþeºti

Mazilu avea sã se numeascã Cristian-Gabriel, chemare hristo-angelicã ce seva împlini, când va împlini 30 de ani,vârsta ieºirii la propovãduire aDomnului.

Atunci l-am cunoscut pe pãrinteleCristian-Gabriel Mazilu, de-o vârstã cufratele meu, pãrintele Ioan, când aprimit binecuvântarea Preasfinþituluinostru Episcop Eftimie sã slujeascã labiserica unde am fost botezat ºi unde

Preot Petru RONCEA


de slujitori ai Bisericii. ªasegeneraþii de preoþi din aceeaºi

familie! Asemenea familiei Tempea dinªcheii Braºovului, despre care, de altfel,pãrintele vorbeºte în tratatul sãu, lasuperlativ! Istoria Bisericii îi era într-adevãrcunoscutã, dar în primul rând trãitã deînaintaºii sãi, preoþi, uneori cu durere, datãfiind istoria zbuciumatã a Transilvaniei.

Învãþam pentru note, pentru bursã –care în acea perioadã însemna cazare,cu masã inclusã, în cãmin – dar, la Istorie,ºi de dragul pãrintelui. Un lucru demn depãstrat în amintire era dorinþa sa de a facecât mai multe excursii de studiu. Astfel,îmbina ceea ce povestea la curs cu ceeace ne arãta pe teren. La Iaºi venea cu trenulºi stãtea o sãptãmânã sau douã, uneoriînsoþit de doamna preoteasã Minerva, iarîn aceastã perioadã, pe lângã marileexcursii la Putna ºi mãnãstirile din NordulMoldovei sau la cele din Neamþ, cuautocarul Mitropoliei, în fiecare zi, aproape,era în mijlocul studenþilor ºi fãcea scurteieºiri la bisericile: Trei Ierarhi, Frumoasa,Cetãþuia, Bãrboi, Sfântul Nicolae Domnescº.a., unde vorbea cu multã dãruire despreistoria ºi arhitectura monumentelorrespective. Ni se pãrea un zeu coborâtprintre muritori, pentru cã era singurulprofesor care îºi petrecea timpul liber cunoi studenþii, glumind sau îngrijindu-se deviaþa noastrã personalã. Cuaceste prilejuri accepta sã fiefotografiat ºi dãdea autografe,nu înainte de a fi rugat cuinsistenþã.

O mare bucurie am avutcând am primit, în cadrulorelor de seminar, sarcina dea întocmi o scurtã istorie abisericii din localitatea natalãsau de domiciliu. Amcercetat cu mult sârgdocumente ºi am culesmãrturii de la oamenii bãtrâni,bucuros cã descopãr ºi eu ofãrâmã din bogata istorie aBisericii naþionale.

De asemenea, m-aimpresionat faptul cãpãrintele slujea la catedralã,cât stãtea la Iaºi, în fiecareDuminicã sau sãrbãtoare.Am ascultat aproape toatepredicile sale ºi totuºi îmiamintesc perfect primapredicã. Era DuminicaSamarineanului milostiv.Prima parte venea cu o

bogãþie de amãnunte foarte exacte despredistanþa dintre Ierusalim la Ierihon,altitudinea celor douã localitãþi, toatevãzute cu siguranþã la faþa locului, dupãcare venea semnificaþia teologicã a acesteicoborâri spre Ierihon, semnificaþia tâlharilor,preoþilor, dinarilor ºi toate celelalte. Ceeace am învãþat în Duminica aceea este nuinterpretarea pildei, cât necesitatea de avedea orice pildã sau pericopã evanghelicãca o realitate vie, palpabilã, ce putea ficonfirmatã de elementele geografice sauvestigiile istorice existente. În acea zi mis-a pãrut cã sunt contemporan cuSamarineanul milostiv, dar ºi prezent pecalea care duce de la Ierusalim la Ierihon.

Pãrintele Pãcurariu era singurulprofesor care fãcea efortul de a veni dela Sibiu la Iaºi. Institutul nostru nu aveaprofesori formaþi, deºi au fost transferaþitrei pãrinþi profesori de la SeminarulTeologic din Neamþ, iar din alte pãrþi auvenit doctoranzi tineri pe post de asistenþiuniversitari. De la Bucureºti mai veneaucâþiva profesori între care pãrinteleDumitru Popescu, la Dogmaticã,pãrintele Dumitru Colotelo la Liturgicãsau pãrintele Viorel Ioniþã la IstoriaBisericii Universale, iar unii preoþi, doctoriîn teologie, din Iaºi, au primit sarciniprofesorale (Costache Grigoraº sauFlorin Bucescu).

1 Samuil Micu (1745-1806) – greco-catolic– „este autorul primei lucrãri de istoriebisericeascã la noi. Este vorba devolumul IV al lucrãrii sale Istoria, lucrurileºi întâmplãrile românilor, intitulat: Istoriabisericeascã a Episcopiei româneºti dinArdeal (rãmasã în manuscris).” […] Alþigreco-catolici care s-au ocupat cu studiide istorie bisericeascã au fost „canoniciiTimotei Cipariu (1805-1887) ºi Ioan MicuMoldovan (1833-1915), amândoi membri

ai Academiei Române. Primula publicat cunoscuta lucrareActe ºi fragmente latine ºiromâneºti pentru istoriaBisericii române mai alesunite (Blaj, 1855), cu multereproduceri de documente, iarîntre 1869-1872 a publicatArhivul pentru filologie ºiistorie, în care au apãrut, deasemenea, multe documentecare intereseazã Biserica. I.M.Moldovan a editat douã volumede Acte sinodale ale Bisericiiromâne de Alba Iulia ºiFãgãraº (Blaj, 1869-1872).Dupã ei, a început în Bisericaunitã o nouã fazã în studiile deistorie bisericeascã, în carepredomina stilul polemic,tendenþios” cf. Preot prof. Dr.Mircea Pãcurariu, IstoriaBisericii Ortodoxe Române,vol. I, Editura I.B.M.B.O.R.,Bucureºti, 1980, pp. 40-43.Conflictul dintre istoricii greco-catolici ºi cei ortodocºi s-aacutizat odatã cu reînfiinþareaaºa-zisei Biserici greco-catolice în 1989 (decretul-legenr. 9 din 31 decembrie).

CurcubeeCulorile m-au învãþat sã gândesc lumeadin miezul luminii. S-o cuprind evantaiîntre flori japoneze ºi chewing-gum muºcat de rãbdare.Pe harta acestui ocol alungit cãtre margini,gândesc mioritic, nuntesc constelaþii,ºi tâmpla-mi adoarme pe bâta tocitãpe drumuri cântate de oameni.– Ostenitule sincer al liniei drepteîncremenitã-n pastelul modern, citadin,lasã-þi umãrul drept sub paralelã,iar ºira spinãrii îndoaie-o-ntre poli,planetele-mpinge pe-orbitele sacreca pe un galantar cu strãchini curate.Ostenitorule, te culcã-ntre ierburiºi-ascultã globul cu miezu-i de focprin tine zvâcnind curcubee, peste cerul lãrgit.

Valeriu Filimon, Tãrâmuri imaginare – Poezii,Edit. Paco, Bucureºti, 2001, pag. 33

Dupã 31 de ani de la primul curs,Pãrintele Profesor Mircea Pãcurariu, alesîntre timp membru titular al AcademieiRomâne, a trecut la cele veºnice îndimineaþa zilei de 13 ianuarie a.c. la vârstade aproape 89 de ani. A slujit învãþãmântulteologic peste 60 de ani, are mii de studenþicare îl pomenesc ºi o operã greu de egalatca muncã de cercetare ºi pagini scrise.Rãmâne, prin lucrarea din sufletele noastre,ale ucenicilor, un reper ºi o pildã de preotcare ºi-a pus chiar VIAÞA pentru BisericaOrtodoxã: o singurã datã ne-a vorbit la cursdespre ameninþãrile cu moartea venite dinpartea greco-catolicilor1, supãraþi pe adevãrulistoric propovãduit în lucrãrile sale.Dumnezeu sã-l aºeze alãturi de pãrinþii sãi,preotul ªtefan ºi prezbitera Stela, ºi destrãmoºii sãi, preoþi ºi mireni, din Ardeal!

Preot Cãtãlin ILIE


cel mai mare ºi cel mai de preþ bun pecare omul îl primeºte ca dar de laDumnezeu. Asemenea oricãreia dintrelucrãrile omeneºti, acest dar estedesãvârºit.

Viaþa este un dar al lui Dumnezeupe care l-a fãcut lumii ºi omului lacrearea lor. Viaþa a fost cel mai mare ºicel mai de preþ bun pe care-l primeºteomul, fiinþã raþionalã, ca dar deosebitde la Dumnezeu din iubire. Mai mult,lumea a fost creatã de Dumnezeu totca un dar pentru om. Faptul cã existãmeste un mare dar dumnezeiesc, dartotodatã trebuie sã ºtim cã nu trebuiesã trãim oricum. A trãi într-un fel saualtul este o alegere liberã a omului, darfelul cum alege sã trãiascã fiecare îlpoate apropia sau depãrta deDumnezeu, îl poate valoriza sau îl poatedistruge.

Darul vieþii a fost împodobit deDumnezeu cu atributele superioare alecugetãrii ºi sensibilitãþii, cu puterea dea înþelege, a cunoaºte, a vibra în faþasuferinþei, bunãtãþii sau frumuseþii.

Omul, fiinþa raþionalã care a primitviaþa sa ca dar din partea lui Dumnezeu,tinde spre asemãnarea cu Dumnezeusau spre îndumnezeire, adicã unireamaximã cu Dumnezeu, imprimareaomului de plinãtatea lui Dumnezeu, fãrãînsã a se contopi cu El. Numai legãturadialogicã cu Dumnezeu menþine ºipromoveazã pe om în viaþã, ca de altfeltoatã natura creatã. În general, nici ofãpturã nu se poate conserva ºi nu poateprogresa spre þinta ei decât princonlucrarea lui Dumnezeu, cãci nici unanu are în sine izvorul puterii de viaþã.Dar omul, ca fiinþã spiritualã chematãla comuniune cu Dumnezeu, trebuia sãaibã harul dumnezeiesc tocmai caexpresie a acestei comuniuni din partealui Dumnezeu.

Darul divin al vieþii este fundamentultuturor posibilitãþilor omului, cãci fãrã atrãi, fãrã a munci, fãrã a fi folositorsocietãþii, omul nu s-ar bucura de totceea ce-i oferã frumos viaþa, derezultatele muncii sale, pe de o parte,nici n-ar putea sã creadã, sãnãdãjduiascã ºi sã iubeascã în aºa felîncât faptele vieþii sale pãmânteºti sã-lducã la rãsplata sau osânda vieþii

viitoare, pe de altã parte. Dacã nu ar fiprimit minunatul dar al vieþii, dacã nu s-arfi manifestat în aceastã viaþã dreptcreatura cea mai de seamã a luiDumnezeu, omul n-ar fi avut cum sãcontribuie la mântuirea sa.

Viaþa pãmânteascã a omului arepreþul ei pentru relaþia în care stã cuviaþa de veci. Ea este un dar de laDumnezeu ºi creºtinul este dator a orespecta ca atare, a o pãstra ºi a faceîntrebuinþare de ea spre a atinge scopulsãu cel veºnic.

Omul are menirea sã cunoascã,sã iubeascã ºi sã preamãreascã peDumnezeu ºi prin aceasta sã ajungã laadevãrata fericire. Însãºi structura luispiritualã îi indicã menirea. Cãci minteaomului tinde spre adevãr, voinþa sprebine, sentimentul spre frumos ºifericire, iar acestea se gãsesc real ºiabsolut în Dumnezeu.

Viaþa prezentã este o arenã în carene exercitãm ºi valorificãm însuºirile cucare suntem înzestraþi; aici cresc, sedezvoltã ºi se încearcã puterile noastredate la creaþie sub forma potenþialã,spre a realiza, prin virtuþi, asemãnareacu Dumnezeu.

Creºterea credinciosului pânã lastatura moralã a lui Hristos prevãzutãde planul divin ºi conform cu aptitudinileprimite este posibilã numai pe solulvieþii prezente, unde totul e orânduitastfel încât în toate apare, transparentcaracterul ei pregãtitor.

Viaþa, ca ºi fiinþa omeneascã, areun caracter comunitar-sobornicesc. Camiºcare ºi impuls spre miºcarecontinuã, viaþa este miºcare spre unulºi mai mulþi ºi împreunã miºcare cu maimulþi alþii. Viaþa se realizeazã ºi setrãieºte plenar numai în comunitate, încomuniune cu Dumnezeu ºi încomuniune cu oamenii de aproape ºide departe. Fiecare om trãieºte - fie cãvrea, fie cã nu vrea - viaþa celor din jurulsãu, ajutându-i sau pãgubindu-i înexistenþa lor. Bucuria vieþii ºi roadeleacesteia implicã cu necesitateexistenþa semenilor, care ne îmbogãþescconþinutul vieþii noastre. Oamenii nu pottrãi cu adevãrat decât unii pentru alþii ºiîmpreunã cu alþii, nu unii paralel cu alþii,adicã pe douã planuri care nu seîntãlnesc niciodatã. Proexistenþa,

înþeleasã ca existenþa unuia pentru altulºi împreunã cu altul, este condiþianormalã a vieþii umane plenare.

A nesocoti sau a încãlca dreptulla viaþã al unei fiinþe umane constituienesocotirea voii lui Dumnezeu ºi aordinii morale din lume, un pãcatstrigãtor la cer, un act necreºtin ºineuman în acelaºi timp. Nimeni, în afarãde Dumnezeu, nu poate dispune deviaþa omului, nici chiar omul însuºi nuare dreptul sã-ºi suprime viaþa lui, cuatât mai mult, nimeni nu-ºi poate arogadreptul de a suprima viaþa altuia. ªiaceasta, cu atât mai mult cu cât fiecareom este o existenþã unicã,nerepetabilã, cu potenþe nebãnuite.

Întreaga revelaþie are în vedere peom ca partener al lui Dumnezeu capabilde comuniune cu El. Dumnezeusubliniazã valoarea omului ca fiinþãpsiho-fizicã, fãcându-Se ºi El om,îndumnezeindu-ªi firea umanã ºi, înacelaºi timp, îndumnezeind omul,devenind un semen al nostru ºineîncetând a fi Dumnezeu.

Viaþa este darul lui Dumnezeupentru noi, modul în care trãim estedarul pe care noi îl facem lui Dumnezeu.

(urmare din p. 7)

Dor de RaiPentru a mea izbãvireMult sã mã rog trebuie,Ca din cer sã mã audã

Domnul, sã mã mântuie.

Faþa-mi cãtre El se-ndreaptãCa din ochi sã-mi picurePentru mine ºi-astã lumeLacrimi ca sã-L bucure.

Am nevoie de rãbdareSã suport prigoanele,Cu credinþã ºi nãdejde

Sãrutând icoanele.

Vreau sã vin la Domnu-acumaCu ai mei rugându-mã,Sã ajung în veºnicie,Raiu-mbrãþiºându-mã!

Guþeº Conachi Viorica67 ani (Larga)

Nr. 1 / ian-mart 2021SAREA PÃMÂNTULUI 21

4

Luna ianuarie a anului 2021 ne-aadus, pe lângã zilele friguroase ºivremea mohorâtã, ºi un moment derelaxare duhovniceascã prilejuit deserbarea, pe data de 20 ianuarie, aCuviosului Eftimie cel Mare, unul dintreocrotitorii spirituali ai aºezãmântuluimonahal din cartierul Poieni al oraºuluiTârgu Ocna. Ca de fiecare datã, încãde dimineaþã, în biserica de lemn aînceput sã se adune preoþi ºi credincioºidin zona oraºului ºi din împrejurimi,pentru a-ºi arãta evlavia faþã deCuviosul Eftimie, dar ºi ataºamentulfaþã de obºtea acestui schit. Soborulparticipant a însumat doisprezece preoþiºi un diacon. Am primit cu bucuriedelegaþia Arhiepiscopiei Romanului ºiBacãului prin prezenþa pãrinteluiarhimandrit Nicodim Biþic, exarhulmãnãstirilor din eparhia noastrã.Preascuvioºia sa a slujit, împreunã cupreoþii ºi diaconul prezent, SfântaLiturghie, în timpul cãreia s-a sãvârºitºi o slujbã de pomenire a tuturor eroilorcãzuþi pe aceste meleaguri în PrimulRãzboi Mondial. La finalul slujbei,pãrintele Nicodim a vorbit despre viaþaºi activitatea Cuviosului Eftimie celMare, amintind ºi o parte din minunile

sãvârºite deacesta. Încontinuare,p ã r i n t e l eSilviu AndreiNeicu, de laparohia Pre-cista, TârguOcna, a pre-zentat mesa-jul pãrinteluiprotoiereuIoan Bâr-gãoanu ºi amenþionat ºio parte din activitãþile ºi proiectelesocial-filantropice în care este implicatºi schitul „Cuviosul Eftimie cel Mare”.

A urmat o agapã pentru toþicredincioºii prezenþi, respectându-secondiþiile impuse de rãspândireavirusului Covid 19.

Evenimentele importante aleschitului au continuat ºi pe data de 2februarie când, prin grija luiDumnezeu, pãrintele stareþ,protosinghelul Claudiu Panþîru, aîmplinit 28 de ani de la primirea TaineiPreoþiei. Momentul a fost marcat prinoficierea Sfintei Liturghii. La final,

pãrintele a fãcut un bilanþ al activitãþiisale sacerdotale, apoi a mulþumittuturor colaboratorilor sãi pentrudragostea cu care îl înconjoarã,asigurându-i cã sunt prezenþi zilnic înrugãciunile sfinþiei sale.

Cu acest prilej, îi urãm multãsãnãtate ºi sã-l þinã Bunul Dumnezeumulþi ani alãturi de noi, pentru a neputea împãrtãºi din viaþa ºi experienþasa de slujitor al lui Hristos ºi pentru aputea þine neîncetat candela aprinsãpentru sufletele eroilor Cireºoaiei.

Preot Benone Paul VÃSÂI


Viaþa cu ale sale, când bune, cândrele, merge implacabil înainte... Dar noi,în acest timp, ce facem? Ne lãsãm duºide val, sau cãutãm sã ne croim un drumal nostru? Iatã o întrebare care ar trebuisã ne preocupe în mod deosebit... Cãci,de rãspunsul pe care îl vom da, va depindesoarta noastrã veºnicã...

Având în vedere cã suntem doarpelerini pe acest pãmânt, pe noi nepreocupã ceva mai mult decât ziua de azi,tindem spre ceva mai înalt. Dar, de multeori, ne încâlcim în faptele ºi gândurilenoastre... De aceea, e bine sã ºtim cuprecizie ce avem de fãcut, sã nu ne rãtãcimpe cale...

„Mântuirea noastrã se aflã în voianoastrã”, ne învaþã Ieromonahul Grigorieîn „Iubiþi pe vrãjmaºii voºtri” (trad. din limbagreacã, Ed. Egumeniþa 2019, p. 23). ªiprimul pas pe care trebuie sã-l facem este:IUBIREA. Este prima poruncã din Legeºi din ea decurg toate celelalte... Acestaeste rãspunsul la toate întrebãrileposibile...

„Iubirea este culmea virtuþilor.Aceasta L-a adus pe Dumnezeu pepãmânt ºi tot aceasta L-a înãlþat peCruce.” (Idem) „Dumnezeu este iubire,ºi cel ce nu are în inima lui iubire nu poaterãmâne lângã Dumnezeu nici în viaþaaceasta, nici în cea de dincolo. Singur seosândeºte pe sine.” (Ibidem)

Acum, dacã iubim chiar ºi pe vrãjmaºiinoºtri, aºa cum ne învaþã Mântuitorul ºitoþi sfinþii, înseamnã cã trebuie sã-i ºiiertãm.

Cineva l-a întrebat odatã pe avvaZosima: „Cum poate cineva, atunci cândeste batjocorit sau calomniat, sã nu semânie?” ªi acela a rãspuns: „Dacã omulse socoteºte pe sine un gunoi, nu se vatulbura”.

Cuviosul Amon ne sfãtuieºte cum sãne purtãm în asemenea cazuri: „Fii culuare aminte la sinele tãu, încât, dacãcineva te întristeazã cu ceva, sã nu spuinimic. Taci, pânã când inima ta se va liniºtiprin rugãciune neîncetatã ºi, atunci,ajutã-l pe fratele care te-a întristat”.

Sã fii mulþumit când eºti vorbit de rãu.Cãci în felul acesta vei ajunge uceniculSfinþilor Apostoli, care „se bucurau cã s-auînvrednicit, pentru numele lui Hristos, sã

sufere ocarã”. ªi aceia, desigur, fiind curaþiºi sfinþi, au suferit necinstiri pentru numelelui Hristos. Pe când noi trebuie sãmãrturisim cã pe bunã dreptate suntemnecinstiþi pentru faptele noastre pãcãtoase.

ªi, totuºi, sufletul mizerabil, dacã nucunoaºte cã pe bunã dreptate pãtimeºte,stã ºi îºi macinã mintea ºi împleteºtecugete, spunând: „Vai, ce mi-a zis!”, „m-abatjocorit”, „m-a fãcut de râs”, ºi astfelunelteºte luând locul demonilor... Ce estemai uºor decât sã-i iubeºti pe toþi ºi sã teiubeascã toþi?

Câtã odihnã ne aduc poruncile luiHristos! ªi totuºi, n-am pus încã începutrâvnei noastre. Cãci dacã puneam început,toate ar fi fost uºoare cu harul luiDumnezeu. Sfinþii îi vãd pe toþi oameniiprin prisma iubirii, chiar ºi pe cei careuneltesc împotriva lor.

Sfântul Ioan Gurã de Aur spune: „Sãnu-l urãºti pe cel ce-þi face rãu... Sã nu-lblestemi pe cel ce te vatãmã, altminteri ºivãtãmarea o vei suferi, ºi rodul ei îl veipierde...

Te întrebi cum e posibil sã faci asta.L-ai vãzut pe Dumnezeu fãcându-Se omºi arãtând atâta îndurare ºi suferind atâteapentru tine ºi tu încã te întrebi ºi te îndoieºticã ar fi cu putinþã sã-i ierþi pe robii ceiasemenea þie pentru nedreptãþile pe careþi le fac? Nu-L auzi cum spune pe Cruce:Pãrinte, iartã-le lor, cã nu ºtiu ce fac!”?

Sfântul Ioan Gurã de Aur ne aratã ocale practicã pentru a-i putea ierta maiuºor pe fraþii noºtri: sã vedem pãcatelenoastre ºi sã ne osândim pe noi pentruacestea. Aplicând aceastã metodã, gãsimcircumstanþe atenuante pentru ceilalþi ºi,în plus, ne îndreptãm pe noi.

De asemenea, sã ne gândim cã omulcare ne face rãu este condus la faptele luide diavol: „Când cineva îþi face rãu, sãnu-l vezi pe el, ci pe diavolul care-lîndeamnã. Întoarce-þi toatã furia împotrivaaceluia, pe când faþã de omul pe care-lîndeamnã acela, trebuie sã ai milã”.

Sfântul Siluan Atonitul scrie dinexperienþa lui despre iubirea de vrãjmaºi:„La început, sileºte-þi inima sã-i iubeascãpe vrãjmaºi ºi Domnul, vãzând în iubireata bunã intenþie, te va ajuta în tot chipul...Fãrã harul lui Dumnezeu nu putem sã-iiubim pe vrãjmaºi.”

Un Sfânt Pãrinte a spus: „Dacã auzidespre cineva cã te urãºte ºi te vorbeºtede rãu, trimite-i un dar, încât sã aiîndrãznealã la Hristos în ceasul Judecãþii”.Fiindcã „nimic nu-L îmblânzeºte atât demult pe Dumnezeu, ca iubirea pentru ceice ne vrãjmãºesc ºi aducerea debinefaceri pentru cei ce ne vatãmã”.

Sfântul ªtefan, întâiul mucenic, în timpce era ucis cu pietre, rostea: „Doamne,nu le socoti lor pãcatul acesta...” Iar avvaIsaac spunea: „Toþi sfinþii, în vreme cesufereau, aveau îndelungã rãbdare, fãrãsã întoarcã nimãnui rãul ºi fãrã sã semânie. ªi, pe când îi ucideau, îi pârjoleau,îi înecau, îi ciopârþeau, aveau îndelungã-rãbdare faþã de cãlãii lor ºi se rugau pentruei spre a fi iertaþi.”

Iubirea deschide drumul sfinþeniei.„Toþi Sfinþii devin asemenea lui Dumnezeuprin revãrsarea iubirii lor ºi prin iubirea deoameni pentru toþi. Acest lucru nãzuiescsã-l aibã sfinþii pentru a se asemãna luiDumnezeu: iubirea desãvârºitã pentruaproapele...

Un exemplu viu de iubire înaltã a fostSfântul Dionisie, episcopul de Zakyntos,care se prãznuieºte pe 17 decembrie. Pecând era egumen la Mãnãstirea Strofadon,s-a refugiat acolo ucigaºul fratelui sãu.Fãrã sã ºtie cã Sfântul era fratele celui pecare îl omorâse, i-a mãrturisit crima oribilãºi i-a cerut ocrotire. Atunci Sfântul celmare la suflet s-a întristat ºi a plâns, desigur,pentru uciderea nedreaptã a fratelui sãu,pe care-l iubea foarte mult, dar pe ucigaºl-a iertat ºi l-a ascuns de cei ce-l cãutau.Când dupã aceea ucigaºul a aflat cine eraSfântul, s-a cutremurat ºi s-a pocãit.

Pentru a vedea cum gândeºte un sfântcare a ajuns la dragoste desãvârºitã, sãascultãm o altã povestire. Cuviosul Zosimaspunea: „Odatã, unul din monahii pe carei-am instruit în meºteºugul virtuþii ºiprimiserã din mâinile mele schimamonahalã, mi-a mãrturisit cã mã iubeºtemult. Iar eu i-am rãspuns: N-am aflat încãpe nimeni care sã mã iubeascã aºa cum îliubesc eu. Dacã odatã s-ar întâmpla cevacare sã nu-þi placã la mine, nu vei rãmânela fel. Pe când eu, orice aº pãtimi dinpricina ta, n-ar fi cu putinþã sãmã despart de iubirea pentrutine.”


N-a trecut mult timp ºi nu ºtiuce-a pãþit – a început sã spunã

lucruri rele împotriva mea... Le-am aflatpe toate, dar ziceam în gândul meu:„Acesta e doctorul lui Iisus care a fosttrimis sã vindece slava deºartã a sufletuluimeu. Cele pe care omul le pierde prinlinguºiri, le poate câºtiga de la astfel deoameni, dar trebuie sã fie treazduhovniceºte. Acesta e un adevãratbinefãcãtor al meu.

Aºadar, îl pomeneam în rugãciuni cape doctorul ºi binefãcãtorul meu, ºi lespuneam celor ce veneau sã-l pârascã:„Acesta cunoaºte doar relele mele caresunt vãdite. ªi nici pe acelea toate. Însãrelele mele ascunse sunt nenumãrate”.Dupã un timp, m-am întâlnit cu el ºi ne-amîmbrãþiºat ºi sãrutat ca ºi cum nu s-ar fiîntâmplat nimic. ªi aceasta de mai multeori. Iar eu nu-i arãtam nici o reþinere, nicicel mai mic semn de amãrãciune, deºi leaflasem pe toate. Însã, odatã, a cãzut lapicioarele mele ºi mi-a spus: „Iartã-mã,pãrinte, pentru Domnul, cãci multe ºiînfricoºãtoare lucruri am rostit împotrivata”. Atunci eu l-am îmbrãþiºat cu dragosteºi i-am rãspuns glumind: „Îþi aminteºti cãatunci când mi-ai spus cã mã iubeºti eu þi-amzis cã n-am gãsit încã pe cineva care sãmã iubeascã aºa cum îl iubesc eu?...Crede-mã cã nu mi-a scãpat nimic din celece ai spus despre mine. Le-am auzit petoate ºi am aflat unde ºi cãtre cine le-aispus. ªi niciodatã n-am zis cã nu e aºacum ai spus tu... Nici nu m-a putut facecineva sã rostesc vreo vorbã rea despretine... Nici n-am uitat vreodatã sã tepomenesc în rugãciunile mele. Îþi dau ºi odovadã a dragostei mele. Odatã, m-a durutrãu un ochi. Atunci te-am adus în minteamea, am fãcut semnul Crucii ºi am zis:Doamne, Iisuse Hristoase, cu rugãciunilefratelui meu, vindecã-mã pe mine. ªi îndatãm-am vindecat.”

Într-adevãr ne minunãm aici deînãlþimea iubirii cuviosului pentru cel cel-a calomniat. O asemenea iubire erafiresc sã facã minuni.

Un alt exemplu de iubirea aproapeluini-l dã ºi un mare pãrinte care, aflat înpragul morþii, îi sãrutã mâna unui frate careîl furase în mod constant:

- Mulþumesc mâinilor acestora, cãcidin pricina lor voi merge în Împãrãþiacerurilor.

Fratele s-a pocãit ºi a devenit ºi el

monah vrednic, luând învãþãturã din pildamarelui pãrinte.

Sfântul Maxim Mãrturisitorul neîndeamnã: „Sã ne iubim unul pe altul ºi neva iubi ºi Dumnezeu. Sã arãtãm îndelungã-rãbdare unul altuia ºi va arãta ºiDumnezeu îndelungã-rãbdare pentrupãcatele noastre. Sã nu rãsplãtim cu rãurãul care ni s-a fãcut ºi nu vom fi pedepsiþidupã pãcatele noastre. Cãci iertareagreºelilor noastre o aflãm în iertareasemenilor noºtri. (ªi ne iartã nouã...) Iarmila lui Dumnezeu se aflã ascunsã înîndurarea noastrã faþã de aproapele... Iatã,Domnul ne-a dãruit cale de mântuireºi ne-a dat putere veºnicã sã devenim fiiai lui Dumnezeu. Aºadar, mântuireanoastrã se aflã în voia noastrã”.

Cel ce se apropie de BinefãcãtorulDumnezeu trebuie sã fie ºi el binefãcãtor.Cel ce se apropie de Iubitorul de oameni,trebuie sã fie ºi el iubitor de oameni.

Dupã cum Dumnezeu iartã ºi iubeºte,aºa ºi noi trebuie sã-i iertãm ºi sã-i iubimpe semenii noºtri. Omul care este aspru ºinu-l iartã pe semenul lui se va îndepãrtape sine de la iubirea de oameni a luiDumnezeu.

Sfântul Cosma Etolul aduce unexemplu închipuit: „Au venit sã sespovedeascã doi oameni, Petru ºi Pavel.Petru a spus: „Eu, pãrinte duhovnic, dinceasul când m-am nãscut ºi pânã acum,postesc, mã rog, fac milostenii ºi multealtele, însã pe vrãjmaºul meu nu-l iert.”

„Eu, zice Cosma, l-am rânduit sãmeargã în iad“.

A venit ºi Pavel ºi mi-a spus: „Eu,pãrinte duhovnic, niciodatã din ceasul cândm-am nãscut n-am fãcut nici un bine, ciam sãvârºit o mulþime de fãrãdelegi, m-amdesfrânat cu atâtea femei, am furat atâtealucruri, am fãcut toate pãcatele, dar pevrãjmaºul meu îl iert.”

ªi Sfântul Cosma continuã: „Iatã ceam fãcut cu acesta: l-am îmbrãþiºat, l-amsãrutat ºi i-am îngãduit ca peste trei zilesã se împãrtãºeascã.“

Da, fraþilor, aºa am fãcut. Fiindcãprimul, Petru, cu vrajba pe care o avea însuflet pentru vrãjmaºul lui, toate faptelebune pe care le fãcuse le-a întors ºi le-afãcut armã pentru diavol. Iar iertareape care Pavel a dat-o vrãjmaºului sãu eca o flacãrã care i-a ars toate pãcatele.ªi l-am rânduit sã meargã în Rai ºi sãse bucure pururea.”

Din aceste exemple ale SfântuluiCosma înþelegem cã stã în putereanoastrã sã intrãm în Împãrãþia luiDumnezeu. E suficient sã-i iertãm pesemenii noºtri pentru orice rãu ne-arfi fãcut.

Când Apostolul Petru L-a întrebat peHristos de câte ori îi va ierta greºelilefratelui sãu, Iisus i-a rãspuns: de ºaptezecide ori câte ºapte, arãtându-i cã iubirea iartãmereu. Dovadã: pilda talanþilor pe care aspus-o imediat dupã aceea. Împãratul i-aspus slugii nemiloase: „Nu se cãdea, oare,ca ºi tu sã ai milã de cel împreunã slugãcu tine, precum ºi eu am avut milã detine?” ªi l-a predat chinuitorilor pânã ceva plãti toatã datoria. Terminând pilda,Hristos spune: „Tot aºa ºi Tatãl Meu celCeresc vã va face vouã, dacã nu veþi iertafiecare fratelui sãu din inimile voastre.”(Mt 18, 23-35)

Dumnezeu, în marea Sa iubire deoameni, ne iartã multele noastre pãcate,dacã ºi noi vom ierta din inimã frateluinostru puþinele lui greºeli faþã de noi.

Aceasta este calea uºoarã ºisimplã pentru a scãpa de pãcatelenoastre.

Sfântul Ioan Gurã de Aur întreabã:„Ce mare trudã se cere pentru a-l ierta pecel care te-a întristat? (...) E suficientdoar sã vrei ºi toate pãcatele þi se vorºterge.” (Tâlcuire la Matei, p. 284)

Chiar ºi în cazul în care suntemnedreptãþiþi de oamenii cãrora le-am adusbinefaceri, trebuie sã dãm iertarea dininimã.

Sfântul Ioan Gurã de Aur spune: „Nucumva þi-a fãcut vreun rãu cel cãruia i-aiadus binefaceri? Dar tocmai din aceastãpricinã pentru acela sã te îndurerezi, pecând pentru tine sã te bucuri, cãci aidevenit asemenea lui Dumnezeu Carerãsare soarele ºi peste cei buni ºi pestecei rãi.” (Tâlcuire la Matei, p. 596)

Vom mai vedea ºi alte exemple deiubire jertfelnicã pentru aproapele ºi deiertare, cu proxima ocazie, dar, pânãatunci, sã rãmânem în minte cu acesteversuri:

„Ferice de-acela care / Doreºtedesãvârºirea, / Aprinzând în al sãu suflet /Ca o candelã – Iubirea.” *

Presb. Aurelia GENES

(*«Vãmile vãzduhului», p. 545)


Odatã cu apariþia primilor ghioceicare, vitejeºte, strãbat stratul subþire dezãpadã ca sã se lase mângâiaþi de razeleblânde ale soarelui încã zgribulit de frig,îºi face apariþia ºi astenia de primãvarãcare, de fapt, nu e boalã ºi nu trebuietratatã ca atare. Mintea umanã are unechilibru extrem de fragil, puternicinfluenþat de lucrurile pe care le defineºteca fiind importante ºi de prioritãþile carevin la pachet cu ele. Când acest echilibrueste perturbat de anumiþi factori cum ar fiinfluenþa schimbãrii de sezon asupracorpului, omul tinde sã devinã astenic.

Astenia, definitã chiar de sensulgrecesc din care provine „asthenos” – „fãrãvlagã”, este o afecþiune caracterizatã desenzaþia de slãbiciune ºi lipsã de energie,ce „debuteazã” odatã cu instalareaprimãverii ºi poate dura de la câteva zilepânã la câteva sãptãmâni, în funcþie decapacitatea de adaptare la noul sezon afiecãrui organism în parte.

Astenia de primãvarã este doar ostare fiziologicã ºi are niºte cauze binedefinite. În lunile de toamnã ºi iarnã,organismul a fost privat de luminãsuficientã ºi, în acelaºi timp, solicitat devariaþii, foarte des bruºte, de temperaturã,umiditate, presiune, vânt.

În plus, lumina redusã din anotimpulrece ne influenþeazã negativ starea psihicã.Alimentaþia din toatã aceastã perioadã afost mai sãracã în legume ºi fructe proaspeteºi mai bogatã în grãsimi, conservanþi ºiaditivi, caracteristici alimentelor conservate.Organismul nu ºi-a primit cantitateanecesarã de vitamine, minerale ºi rezervelesunt pe sfârºite. Simptomele asteniei deprimãvarã sunt de fapt un semnal cãorganismul are nevoie de hranã nouã,proaspãtã, bogatã în nutrienþi.

Cele mai frecvente manifestãri aleasteniei de primãvarã sunt obosealaaccentuatã, ameþeli, dureri de cappersistente, stãri de greaþã ºi lipsa pofteide mâncare. Deseori, pe lângã epuizareafizicã, apar ºi simptome psihice cum arfi teamã permanentã nejustificatã,îngrijorare, descurajare, tristeþe, dereglãriale somnului, o stare de iritare, gânduridepresive, dar ºi palpitaþii sauincapacitate de concentrare.

Oboseala accentuatã ºi, cel maiadesea, nejustificatã, pe care o simþimai mereu acum, la sfârºit de sezonrece, poate fi cauzatã fie de imunitateascãzutã, fie de lipsa accentuatã deminerale ºi vitamine.

Trebuie sã ºtii cã nu ai nevoie nici demedicamente, nici de bãuturi alcoolice sau

energizante ca sã te refaci. Ceapa ºiusturoiul, care ar trebui sã se gãseascãîn fiecare bucãtãrie, au un rol deosebit deimportant în menþinerea sãnãtãþii, înprevenirea dar ºi în tratarea multor boli desezon. E drept cã au un miros destul deneplãcut, dar efectele lor pentru sãnãtatesunt de-a dreptul miraculoase. Ambele,consumate, mai ales, în stare crudã, cresctemperatura interioarã a organismului, îlenergizeazã, îi dau putere ºi rezistenþã.

În plus, imunizeazã organismulnatural, ferindu-l de infecþii ºi rãceli, fãrãsã aibã efecte secundare ori sã creezeobiºnuinþã, aºa cum se întâmplã, cel maiadesea, cu medicamentele de sintezã.Dacã vrei sã-þi fie bine în aceastã perioadã,nu ocoli ceapa ºi usturoiul!

Cãtina, o adevãratã farmaciemiraculoasã, un energizant puternic,administratã sub formã de ceai, sirop saumaceratã în miere de albine, þi-ar putea fide un real folos, ca ºi urzicile verzi de altfel.Urzicile pot fi folosite în mâncare gãtitã, subformã de ceai, simplu sau în combinaþie cualte plante de primãvarã, ori suc.

O canã de ceai de sunãtoarecombate melancolia, planta fiindrecunoscutã ca cel mai puternicantidepresiv de la noi, iar pãpãdia, unadin cele mai puternice detoxifiante,folositã ca atare, în salatã, mai ales, sausub formã de ceai, curãþã ficatul.

Un pahar de suc de portocale,preparat acasã, sau o combinaþie desucuri din portocale, grapefruit ºi lãmâie,bãut dimineaþa, oferã o gamã variatã devitamine ºi minerale, energizeazã,tonificã, dã bunã dispoziþie ºi puteriînzecite pentru a-þi desfãºura în bunecondiþii activitatea cotidianã.

În aceastã perioadã, este bine sãconsumãm cât mai multe legumeproaspete. Ele sunt bogate în vitamine ºicresc rezistenþa organismului. Verdeþurilede sezon sunt excelente mai ales pentrupersoanele care suferã de anemie. Astfel,salata verde, urzicile, stevia, spanacul,leurda, ceapa verde, pãtrunjelul, mãrarul,roºiile fac minuni în tratarea asteniei. Altealimente utile în astenia de primãvarã suntfructele, în special cele cu un conþinut bogatîn vitamina C, cum sunt merele ºi citricele.

Datoritã complexului de vitaminaB, drojdia de bere ajutã la refacereaformei fizice ºi psihice. Este indicat sãluãm zilnic o linguriþã de drojdie de bere,amestecatã cu miere.

O altã recomandare este sãconsumãm cât mai multe lichide,minim 2 l pe zi, deoarece detoxificã

organismul. Se poate consuma apã sausucuri naturale de fructe sau legume ºise recomandã evitarea bãuturilor cuconþinut mare de cofeinã care epuizeazãºi mai mult rezervele energeticescãzute ale organismului.

Sport, mai mult decât somn.Specialiºtii afirmã cã soluþia pentru ascãpa de obosealã nu este somnul, cisportul. Exerciþiul fizic zilnic moderat,plimbãrile în aer liber, mersul pe jos saucu bicicleta ºi exerciþiile de fitness potajuta foarte mult la fortif icareaorganismului. Pe lângã faptul cã tonificãorganismul fizic ºi psihic, acesta ajutãºi la eliberarea endorfinelor, aºa-numiþiihormoni ai fericirii.

Zâmbiþi cât mai des, ieºiþi în parccând e soare, bucuraþi-vã de viaþã.

Dacã vom þine cont de aceste sfaturi,ne vom bucura mai mult de flori, de soare,de pomii înfloriþi… de primãvarã. Vomavea energie cât pentru un an întreg ºimultã poftã de viaþã. Vom fi optimiºti ºimereu cu zâmbetul pe buze. Vom învingeastenia ºi vom trãi fericiþi sentimentul unuinou început. Aforismul „râsul este cel maibun medicament” se aplicã perfect înacest caz. Activitãþile distractive potalunga orice stare de melancolie, aºa cãtrebuie incluse în programul zilnic.

Oferã-i organismului elementelenutritive de care are nevoie. Consumãalimente bogate în fier, pentru a preveniapariþia durerilor de cap, renunþã laalimentele grase sau prãjite în exces, darºi la obiceiul zilnic de a consuma dulciuri.Cu cât supraîncãrcãm organismul, cu atâtficatul are mai mult de muncã. De aceea,când oferim organismului mâncare maipuþin procesatã sau chiar doar un fel demâncare la o masã, ficatul este fericit.Lucreazã relaxat ºi are timp sã se ºiregenereze. Introdu în dieta zilnicã ºiconsumul de seminþe, cereale integrale,sfeclã roºie, spanac, ceai verde, peºte,alune, curmale, coacãze ºi ciocolatãneagrã. Bunicii noºtri erau conºtienþi deefectele consumului de carne, de aceeadupã perioada iernii postul venea ca unsalvator pentru organismul lor, eliberându-se de toate toxinele acumulate peste iarnãºi pregãtind corpul pentru sezonul cald cuzile mai lungi ºi temperaturi mai ridicate.Practic, Postul Paºtelui reprezintãrenaºterea organismului, cãtre o stare desãnãtate mai bunã ºi mai purã.

Sã avem sãnãtate!

Presb. Dr. Ing.Nicoleta VARTOLOMEI


primisem Taina Sfintei Cununii. Vecheabisericã din cartierul Poieni va aveapentru un sfert de veac un pãstor debun neam prin venele cãruia va curgesânge de mãrturisitor moºtenit dinfamilie. Aceasta îl va ajuta, mai alesdupã ce-ºi va întinde braþele pãstoreºtiºi peste biserica mãrturisitorilor delângã spitalul penitenciar târgocnean,sã-ºi aducã aminte de datoria patrioticãfaþã de strãmoºii sãi, punându-le învaloare rezistenþa anticomunistãignoratã decenii de-a rândul ºicondamnatã chiar ºi postmortem.

Mai îndeaproape însã l-am cunoscutîndatã ce am fondat revista târgocneanã„Sarea pãmântului“ în al cãrei colegiu deredacþie îl înscrisesem încã de la început,simþind oarecum cã pana pãrinteluiCristian nu se va odihni lipsitã de inspiraþieîntr-o cãlimarã goalã. Peste cincizeci dearticole aici ºi în alte publicaþii l-auconsacrat ca un iubitor de condei, aºteptatde cititori ca un iubitor autentic de neamºi plin de curaj patriotic manifestat în duhcreºtin, aºa cum învãþase de la buniculsãu, pãrintele Alexandru, ºi de la tatãl sãu,emeritul profesor de istorie pãrinteleRadu. La biserica mãrturisitorilor cuhramul „Sfinþii Împãraþi Constantin ºiElena“, interesantã potrivire cu hramulbisericii odihnei bunicului Alexandrupreotul, se va înscrie în frunteacãutãtorilor adevãrului în desele acþiuni

(urmare din p. 18)

de descoperire a mormintelor deþinuþilorpolitici ca voluntar în misiunile delocuºoare ale Institutului de Investigare aCrimelor Comunismului ºi MemoriaExilului Românesc (IICCMER). Acesteaºi alte diverse preocupãri pastoral-misionare i-au fost date sã le împlineascãîn scurta vreme rânduitã sã ne fie colegîn protopopiatul Oneºti. Pentru cã osuferinþã s-a cuibãrit în trupul lui ºi, dupãtrecerea prin cuptorul de aur al mântuiriilui, în dimineaþa duminicii din 9 februarie2020, s-a mutat la Altarul ceresc unde-iva fi aflat, în sfârºit, pe cei pe care i-acãutat cu osârdie, fraþii de suferinþãcarceralã cu bunicul Alexandru, uniidintre ei odihnindu-se cu trupul atât deaproape de mormântul pãrintelui Cristian-Gabriel. Aproape ºi pe pãmânt, ºi în cer.

Tuturor, veºnicã pomenire!

FELICITÃRI Dnei Dr. Ing. NicoletaVARTOLOMEI CU OCAZIA OBÞINERIITITLULUI DE DOCTOR ÎN ªTIINÞEINGINEREªTI. Suþinerea publicã atezei a avut loc vineri, 04.12.2020, încadrul Universitãþii „Dunãrea de Jos“din Galaþi”, ªcoala doctoralã deªtiinþe fundamentale ºi inginereºti.

Tema tezei: „Influenþa adaosuluide pudrã de mãceºe asuprareologiei aluatului ºi a calitãþiipâinii“.

Membrii Comisiei de Doctorat:Preºedinte: Prof. dr. ing. Gabriela

Elena BAHRIM, Decan, Universitatea„Dunãrea de Jos“ din Galaþi.

Conducãtor ºtiinþific: Prof. dr.ing. Maria TURTOI, Universitatea„Dunãrea de Jos“ din Galaþi.

Referenþi ºtiinþifici: 1. Cercet. ªt.gr. I dr. ing. Nastasia BELC, Directorgeneral, Institutul Naþional de CercetareDezvoltare pentru Bioresurse Alimentare,IBA Bucureºti; Membru titular alAcademiei de ªtiinþe Agricole ºi Silvice„Gheorghe Ionescu ªiºeºti“. 2. Prof. dr.ing. Silvia MIRONEASA, Universitatea„ªtefan cel Mare“ din Suceava. 3. Prof.dr. ing. Iuliana BANU, Universitatea„Dunãrea de Jos“ din Galaþi.

Domeniul fundamental: ªtiinþeInginereºti - Seria I 7: Ingineriaproduselor alimentare.

Pe lângã sincerele felicitãri,doresc sã o încurajez pe Doamna Dr.ing. Nicoleta VARTOLOMEI încontinuarea ºi extinderea cercetãrilorîn domeniu, având în vedereimportanþa acestui subiect, precum ºiexperienþa dobânditã pe parcursulelaborãrii lucrãrii de doctorat.

Fie ca aceastã realizare sã aducão contribuþie considerabilã în realizarea

carierei profesionale ºi sã asigurecontinuitatea activitãþii profesionale cuaceeaºi pasiune ºi competenþã!

Conf. univ. dr. ing. VasilicaAlisa ARUª

Universitatea „Vasile Alecsandri”din Bacãu

Facultatea de InginerieDepartamentul Inginerie Chimicã

ºi Alimentarã


lanþul rãspândirii virusului. Am înþeles cãmetoda, se pare, cea mai eficientã, în luptacu acest inamic infim, dar deosebit depericulos, este vaccinarea unui numãr câtmai mare de cetãþeni. În acest sens, vãinformãm cã am pus la dispoziþie, în Centrulbalnear din Parcul Mãgura, spaþii pe care,cu fonduri de la bugetul local, le-am dotatcorespunzãtor, iar din 15 martie 2021 aicifuncþioneazã un centru de vaccinareîmpotriva COVID 19. Rugãm toþi cetãþeniicare doresc sã se vaccineze sã seprogrameze prin mijloacele deja cunoscuteºi sã facã acest lucru, conºtienþi cã numaiaºa vom putea reveni la situaþia dinainteaacestei pandemii. Vã rugãm sã aveþi, deasemenea, în vedere, cã deviza sub caretrebuie sã acþionam este „Om cu om,oprim pandemia“!

Chiar dacã au fost restricþii, respectateîn mare mãsurã de cãtre cetãþenii oraºuluinostru, ne-am preocupat ºi în aceastãperioadã de treburile edilitar-gospodãreºti,de continuarea lucrurilor începute, dar ºide demararea altora. În perioadele în carea nins, s-au împrãºtiat materialeantiderapante, iar în zilele cãlduroase aufost mãturate strãzile ºi trotuarele, s-autoaletat arborii ºi arbuºtii de cãtre salariaþiide la cele douã companii ale Consiliuluilocal al oraºului nostru, respectivCompania de utilitãþi publice ºiCONSECA.

Persoanele beneficiare ale venituluiminim garantat au efectuat oreleprevãzute de lege la curãþirea drumuluide acces cãtre Mânãstirea ºi Monumentuleroilor de pe Muntele Mãgura, laigienizarea cursurilor de ape etc. Astfelde acþiuni se vor desfãºura ºi în continuarecu accent pe întreþinerea spaþiilor verzi ºia curãþeniei în tot oraºul. În cursul luniiaprilie, vom intensifica activitãþile decolectare gratuitã a resturilor vegetaleprovenite de la populatie: crengi, lãstari deviþã de vie, frunze, iarbã, buruieni, resturide plante de la tunderea gardului viu, atrandafirilor etc. Solicitãm cetãþenilor sãse implice în aceste acþiuni, pentru a facedin oraºul nostru o oazã de frumuseþe ºicurãþenie!

Încã din numerele anterioare, vãinformam cã cel mai mare proiect deinfrastructurã ce se va implementa în

oraºul nostru ºi anume: „Valorificareturisticã ºi modernizare infrastructurãspecificã în staþiunea balneoclimaticãTÂRGU OCNA”, finanþat prin Progra-mul Operaþional Regional 2014-2020 - Axa7.1. cu o valoare a investiþiei de23.826.491,03 lei, este într-un stadiu avansatde implementare. A fost întocmit ºi avizatfavorabil de cãtre Agenþia de DezvoltareRegionalã de la P. Neamþ, proiectul tehnicºi a fost lansatã licitaþia pentru execuþia delucrãri cu termen de depunere a ofertelorla data de 31 martie 2021. Dupã analiza

ofertelor, va fi desemnatã societateacâºtigãtoare ºi va fi semnat contractul deexecuþie de lucrãri. Vom avea grijã sã vãinformãm despre modul cum se va derulaimplemetarea acestui proiect, ale cãruiobiective vi le-am prezentat în numereleanterioare. Realizarea acestui proiect vaaduce un plus de calitate vieþii cetãþenilor,dar ºi motive atractive pentru cei care vorsã ne viziteze sau sã-ºi petreacã timpul liberpe meleagurile noastre.

Cele trei proiecte finanþate de GuvernulRomâniei prin Programul Naþional deDezvoltare Localã ºi anume: „Reabili-tare, modernizare ºi dotare GrãdiniþaPiticot A, oraº Târgu Ocna, jud. Bacãu“cu lucrãri în valoare totalã de 3.175.199 lei,„Reabilitare, modernizare ºi dotareGrãdiniþa Piticot B, oraº Târgu OcnaOcna, jud. Bacãu “ cu valoarea totalã de3.609.457 lei ºi „Modernizare ºi dotareColegiu C. Negri, oraº Târgu Ocna,judeþul Bacãu“ cu lucrãri în valoare de10.361.308.00 lei, au fost finalizate în acesttrimestru inclusiv dotãrile cu mobilier ºiaparaturã specifice. Cu aceste noi investiþii,copii ºi liceenii din oraºul nostru beneficiazãde cele mai bune condiþii ºi dotãri pentru a

putea învãþa conform cerinþelor secoluluiîn care trãim.

În acelaºi context al preocupãrilornoastre de continuare ºi susþinere asectorului educaþional, se înscriu ºiactivitãþile privind implementare altorproiecte de investiþii destinate unitãþilorde învãþãmânt. Astfel, pentru proiectul„Dezvoltarea, modernizarea ºidotarea infrastructurii operaþionaledin cadrul ªcolii nr. 1, oraº TârguOcna Ocna, jud.Bacãu” a fost semnatContractul de finanþare nr. 4551/15.07.2019 cu o valoare totalã a investiþieide 18.437.572,88 lei , din care valoareeligibilã nerambursabilã din FEDR:

15.671.936,96 lei, valoare eligibilãnerambursabilã din bugetul naþional:2.395.040,70 lei, valoarea cofinanþãriieligibile a beneficiarului: 370.595,22 lei.A fost eliberat amplasamentul care se vapreda constructorului imediat ce va firecepþionat proiectul tehnic de execuþie,elevii de la ªcoala nr. 1 fiind relocaþipentru desfãºurarea cursurilor în celelaltespaþii ºcolare neocupate din oraº, fãrã aprejudicia sub nici un aspect procesul deînvãþãmânt. Deºi termenul de finalizareprevãzut este în anul 2022, constructorula promis cã va încerca sã se mobilizezeîn aºa fel încât elevii acestei ºcoli sã poatãîncepe anul ºcolar 2021-2022 în ºcoalalor, într-un spaþiu educativ nou, modern ºidotat corespunzator.

Pentru celãlalt proiect pentru caream solicitat finanþare prin POR 2014-2020 - „Modernizare, dotare ºireabilitare ªcoala Gimnazialã nr. 2,oraº Târgu Ocna, jud. Bacãu”, aufost actualizaþi Devizul general ºiindicatorii tehnico-economici prin HCLnr. 73/30.07.2020, a fost verificat ºi afost declarat admis din punct devedere admi-nistrativ ºi al

(urmare din p. 1)


eligibilitãþii. A fost evaluat ºi dinpunct de vedere tehnico-

economic ºi financiar, însa pânã la dataredactãrii acestui material nu am primitrãspunsul, care sperãm sã fie unulfavorabil sã putem realiza ºi aduce lastandarde moderne ºi aceastã ºcoalã.

Trebuie sã vã informãm cã adminis-traþia oraºului Târgu Ocna se preocupãpermanent pentru asigurarea condiþiilorspecifice în instituþiile ºcolare de pe razalocalitãþii noastre, sens în care, în anul2020, am alocat învãþãmântului 43,75 %din total buget local, respectiv suma de13.778.491 lei, pentru cofinanþareaproiectelor despre care am vorbit mai sus,cheltuieli materiale pentru reparaþii,dezinfecþii, aparaturã electronicã pentrudesfãºurarea orelor on-line, naveta cadre-lor didactice, transportul elevilor, tichetesociale pre-cum ºi acordarea de premiiºcolare, burse de merit,finanþarea învãþãmântuluiparticular sau confesionalacreditat etc., iar în bugetulpe acest an vom cuprindesume necesare pentruiniþierea unor proiecte noi înactivitatea de învãþãmânt,finanþarea sãlilor de sport,respectiv alocarea burselorºcolare conform prevederilorlegale ºi asigurarea condiþiilornecesare derulãrii unuiînvãþãmânt de calitate înoraºul Târgu Ocna.

Proiectul: „Serviciicomunitare pentrupersoane adulte cu dizabili-tãþi“ -desfãºurat în parteneriat cu D.G.A.S.P.C.Bacãu ºi care prevede: a) construirea a 4locuinþe protejate ºi b) reabilitare -modernizare clãdire existentã pentruînfiinþarea unui centru de zi în str. Tiseºti,nr. 45, (incinta fostului spital orãºenesc).Valoarea totalã a investiþiei este de4.155.670,73 lei. Construcþiile suntridicate ºi acoperite, se lucreazã lainterioare, constructorul asigurându-ne cãla mijlocul lunii aprilie toate lucrãrile vor fiterminate ºi se vor putea recepþiona. Încele 4 case nou construite vor locui 24 depersoane adulte cu dizabilitãþi din CRRPHComãneºti. De asemenea, în clãdireareabilitatã ºi modernizatã, se va înfiinþa uncentru de zi pentru persoane adulte cudizabilitãþi cu o capacitate de 30 de locuri,care fi destinat persoanelor adulte cu diza-

bilitãþi dezinstituþionalizate din CRRPHComãneºti ºi persoanelor adulte cudizabilitãþi din comunitate (oraºul Tg.Ocna) cãrora în prezent nu li se oferãservicii prin care sã se previnã instituþio-nalizarea.

Pânã la sfârºitul lunii Martie 2021,dupã ce vor fi efectuate în cele mai micidetalii probele ºi vor fi recepþionate toatedotãrile, vom declara încheiate lucrãrileprevãzute în proiectul: „Reabilitare,modernizare, extindere ºi dotareCasa de Culturã Târgu Ocna” finanþatcu fonduri guvernamentale prin CompaniaNaþionalã de Investitii.Vom reveni cudetalii despre modul cum se vor desfãºuraactivitãþile în spaþiile din CentrulCultural „Ion Talianu“, aºa cum a fostschimbatã denumirea aºezãmântuluicultural, dupã numele marelui actor deteatru ºi film ce a fãcut parte din generaþia

de aur a teatrului ºi filmului romanesc, cares-a nãscut ºi a studiat în oraºul Târgu Ocna.

Acordãm atenþie celor 7 izvoare dinParcul Mãgura, care sunt în continuaremonitorizate, aºa cum se prevede înProgramul anexat Licenþei de dare înadministrare pentru exploatare aacestor ape minerale terapeutice.Proprietãþile terapeutice ale acestor apeminerale sunt certificate de instituþiile deprofil, izvoarele de la nr. 1 la nr. 6 suntrecomandate pentru curã externã, iarizvorul nr. 7, pentru curã internã, acesteproprietãþi ºi recomandãri fiind afiºate laloc vizibil, pentru fiecare izvor în parte.Se fac mãsuratori de debite ºi temperaturi,rapoarte geologice semestriale ºi anuale,analize microbiologice ºi chimice etc.

Pe lângã aceste obiective, autoritateapublicã localã îºi propune pentru acest an

sã contiune dezvoltarea oraºului castaþiune turisticã ºi balnearã prin accesareaunor surse de finanþare nerambursabile ºicu fonduri de la bugetul local pentru maimulte obiective, esenþiale ºi necesarepentru localitate. Vom reveni cu informaþiiîn numerele viitoare despre proiectele pecare dorim sã le implementãm începanddin acest an ºi anume:

1. „Modernizarea sistemului de ilu-minat public în oraºul Târgu Ocna,judeþul Bacãu” din cadrul „Programuluiprivind sprijinirea eficienþei energetice ºia gestionãrii inteligente a energiei îninfrastructura de iluminat public, sesiunea24.07.2020-22.09.2020”, valoareaproiectului este de 924.413,48 lei. Acestproiect a fost aprobat pentru finanþare ºiprevede între altele: modernizarea siste-mului de iluminat public stradal,îmbunãtãþirea securitãþii, siguranþei ºi

confortului cetãþenilor petimp de noapte prin aduce-rea iluminatului stradal lavalorile cantitative ºi calita-tive din prescripþiile naþio-nale ºi internaþionale.

Soluþia aleasã constã înrealizarea unui sistem deiluminat public modern, lastandarde europene, cuamplasarea unui numãr de701 aparate de luminat cusurse led, sistem de monito-rizare ºi dispecerizare aîntregului sistem de iluminatpublic cu un sisteminteligent de comandã ºi

diagnozã care permite în timp real accesulla parametrii de funcþionare ai reþelei.

2. Proiecte ce vor fi finanþate dinProgramul pentru Dezvoltarea investiþiilorîn turism, MASTERPLANUL INVES-TIÞIILOR ÎN TURISM , cum ar fi celetrei obiective cuprinse în Hotãrârea deGuvern nr. 558/2017:

- „Amenajare AQUA PARC, ParcMãgura, oraºul TÂRGU OCNA” ;

- „Amenajare ca zonã de agrementLacul cu apã sãratã“, zona Parc Mãgura,oraºul TÂRGU OCNA”;

- „Amenajare PARC AVENTURA,zona Parc Mãgura, Oraºul TÂRGUOCNA”.

3. Proiecte cuprinse în Lista sintezãaprobatã de Ministerul Lucrãrilor Publice,Dezvoltãrii ºi Administraþiei prinOrdinul nr. 1330/14.03.2019, ºi

NR. 14 / ian- feb, 2001 28Nr. 1 / ian-mart 2021

Colegiul de Redacþie

SAREA PÃMÂNTULUI

Preºedinte: IPS Dr. Ioachim, Arhiepiscopul Romanului ºi BacãuluiConsultant: Preot Ioan Bârgãoanu, Protoiereu de Oneºti

Revista «Sarea pãmântului» se aflãsub ascultarea duhovniceascã

a Arhiepiscopiei Romanului ºi Bacãului.Articolele spre publicare se primescprin membrii Colegiului de Redacþie

ºi nu se returneazã.

Colaboratori: preoþii, profesorii ºi oamenii de sufletºi de culturã ai staþiunii Târgu Ocna ºi de pretutindeni

Redactori: Preot Dr. Daniel Nichita, Preot Vasile Panþiru,Preot Andrei-Silviu Neicu, Preot Silviu Butucaru, Preot

Daniel Pintilie, Preot Andrei Turcu

Adresa Redacþiei: Preot Petru Roncea,B-dul Ferdinand I, Bl. F3, Sc. A, Ap. 7,

Târgu Ocna, Jud. Bacãu;tel. 0741/089798

e-mail: [email protected]

Redactor-ºef fondator: Preot Petru Roncea

ISSN 1841-7760

Corector: Preot Teofil Roncea

Preot Dr. Dumitru I. BODALE, Trãiri în Hristos,Colecþia Teologicã „Cuvântul Vieþii”, 1985, Detroit, Michigan

Într-o zi un preot a primit o scrisoare de la o doamnãcu urmãtorul cuprins: „Pãrinte, mi-a cãzut în mânã unexemplar din revista ce tipãriþi d-voastrã. Am citit-o, dealtfel cu indiferenþã, ºi am vãzut cu câtã dragoste ºi râvnãapãraþi Biblia. Aceasta este, dupã pãrerea d-voastrã, ceamai frumoasã ºi cea mai folositoare carte din lume. Mãrog, ce gãsiþi în ea atât de deosebit, atât de fermecãtor?Fiþi bun ºi daþi-mi un rãspuns la aceste rânduri.”

Preotul i-a scris urmãtoarele: „Doamnã, dacã vreþisã cunoaºteþi cu adevãrat frumuseþea, farmecul ºiînsemnãtatea Sfintei Scripturi, apoi binevoiþi a urmaîntocmai sfatul ce vã dau, sfat pe care eu îl trãiesc dintinereþile mele, aºa cum trãiau ºi pãrinþii mei. DeschideþiSfânta Scripturã, citiþi din ea câteva rânduri ºi apoiîndepliniþi-le, întru toate, aºa cum scrie acolo. Dacã vafi vorba de dragoste, arãtaþi dragoste. Dacã va fi vorbade milã, faceþi milã. Dacã va fi vorba de rugãciune,rugaþi-vã. Dacã va fi vorba de post, postiþi, ºi aºa maideparte. Acest lucru sã-l faceþi în fiecare zi dupã citireaSfintei Cãrþi ºi apoi sã vorbiþi despre ea .”

Peste o bucatã de vreme, preotul primeºte o altãscrisoare de la aceastã doamnã, de data aceasta mai lungã,în care, printre altele, spune aºa: „Pãrinte, vã mulþumesc.Acum am pãtruns adâncul frumuseþii ºi adevãrului SfinteiScripturi. O citesc ºi o trãiesc zilnic. În oraºul nostrueste un preot cu multã dragoste de Dumnezeu ºi trãitor alSfintelor Scripturi, asemenea Sfinþiei Voastre. Eu n-amfost la bisericã de foarte multã vreme. De când am începutcitirea Bibliei, mi s-a luminat mintea ºi m-a cuprins dorulde Bisericã. În fiecare Duminicã ºi sãrbãtoare sunt printrecei dintâi care intrã în bisericã. Sfintele Slujbe ºiminunatele tãlmãciri evanghelice ale preotului pãtrundadânc în inima mea ºi-mi dau tot mai multã putere deînþelegere ºi trãire a Sfintei Biblii. Vã mulþumesc foartemult pentru sfatul mântuitor ce mi-aþi dat. Rugaþi-vã ºipentru mine la Sfintele Liturghii.”

anume: Proiect „Reabilitare, modernizare ºi dotareCENTRUL CULTURAL - CASA BORISOF”; Proiect

„Reabilitare, modernizare ºi dotare CENTRUL DE ACTIVITÃÞICULTURAL EDUCATIVE (Clubul Elevilor)”; Proiect„Reabilitare, modernizare ºi dotare CENTRULMULTIFUNCÞIONAL STR. CONSTANS DIMONISIE(CINEMATOGRAF)“.

4. Am depus la Ministerul Culturii solicitarea nr. 12466/05.09.2019 prin care am cerut fonduri pentru realizarea unorlucrãri la obiectivele istorice din oraº care au nevoie urgentã deintervenþii ºi anume: Proiect „Reabilitare drum de acces cãtreMONUMENTUL EROILOR ªI SCHITUL SF. CUVIOSEFTIMIE CEL MARE DE PE DEALUL CIREªOAIA”;Proiect „Reabilitarea, consolidarea ºi restaurarea ANSAM-BLULUI BISERICII SF. NICOLAE, CU BISERICA, ZIDULINCINTÃ ªI ANSAMBLUL MEMORIAL 1916-1918”;Proiect „Reabilitarea, conservarea ºi modernizarea MONU-MENTULUI EROILOR MÃGURA”. Acestea sunt doar oparte din þintele pe care dorim sã le atingem în ceea ce privestedezvoltarea, întretinerea ºi afirmarea localitãþii ca punct de atracþieturisticã, ecumenicã ºi balnearã în aceastã zonã a þãrii.

Cu respectarea restricþiilor impuse de pandemie, personalulde la Casa de Culturã a pregãtit ºi prezentat pe reþelele desocializare spectacole dedicate zilei de naºtere a poetului naþionalMihai Eminescu, zilei de 24 ianuarie ºi zilei de 8 Martie. Dupã cevom recepþiona lucrãrile ºi dotãrile de la Casa de Culturã,asemenea activitãþi se vor desfãºura ãn sala de spectacol cu unnumãr redus de persoane, repetându-se de mai multe ori, pentrua da posibilitatea unui numãr cât mai mare de cetãþeni sã ia partela asemenea activitãþi, atât cât vor fi admise de dispoziþiile învigoare, pânã la ridicarea restricþiilor.

ªtim cã mai sunt multe lucruri de fãcut. Veþi fi informaþicu ceea ce facem ºi vã rugãm sã veniþi la noi cu încredere ºisã ne semnalaþi aspectele care vã nemulþumesc pentru a leºti ºi a le putea rezolva. Conducerea administrativã oraºului,Domnul primar Cristian Aurelian Ciubotaru, Domnulviceprimar Viorel Bucur ºi Domnul administrator public TiberiuPalade, sprijiniþi de Consiliul local ºi împreuna cu aparatul despecialitate al primariei, sunt hotãrâþi sã se implice în tot ceeace înseamnã mai bine pentru cetãþenii oraºului, conºtienþi fiindcã administraþia publicã localã serveºte interesele comunitãþii!

Târgu Ocna trebuie sã devinã acasã pentru fiecare dintrenoi, impunând ºi pãstrând standardele oraºelor mici europene.

Tipãrit la S.C. MAGIC PRINT S.R.L. OneºtiTel/Fax 0234-319.810

buletin de informare misionar-pastoralã ºi culturalã a staþiunii … · 2021. 3. 23. · al lui...

Documents