– pe pagina a 2-a –

Apare cu binecuvântarea IPS Dr. Ioachim,Arhiepiscopul Romanului ºi Bacãului

Anul XVI, nr. 4 (64) / octombrie-decembrie 2020

Buletin de informare misionar-pastoralã ºi culturalãa staþiunii Târgu Ocna, judeþul Bacãu

(continuare în p. 3)Jurist Maria STAN(continuare în p. 29)

Preot Petru RONCEA

† IoachimArhiepiscopul Romanului ºi Bacãului

Protoiereu Ioan BÂRGÃOANU

(continuare în p. 5)

Iatã, ne aflãm lanumai câteva zile deîncheierea anului2020. Un an greu decare, nimeni, cred,nu vrea sã-ºi mai aminteascã. A fost anul ce va intra înistorie ca anul pandemiei cu virusul COVID 19. Întreagaomenire a avut de suferit ºi cine ºtie cât va mai dura. Dar,cum speranþa nu dispare niciodatã, nãdãjduim la zile ºi animai buni. Ne-am strãduit ºi am fãcut tot ce a depins de noipentru ca dispoziþiile primite de la instituþiile specializatesã fie respectate, asta pentru a fi siguri cã un numãr cât

Comorile de pe pãmânt nu se depoziteazã în ceruri, ci pepãmânt, în locuri special amenajate ºi, de regulã, suntperisabile, supuse dezintegrãrii. Dupã Judecatã, în viaþa purspiritualã, ne întâlnim cu faptele pe care le-am împlinit pepãmânt, unde am fost rânduiþi sã administrãm lucrurile materialecreate de Dumnezeu pentru viaþa biologicã, precum ºi cu

Pavel, înlãnþuitul lui Hristos, întemniþã fiind, dar mai curând înþelegândca fiind robit de dragostea lui Iisus, înpartea a doua a versetului 7 dinepistola scrisã lui Filimon îi

Sfânta Scripturã, prin carteaPildele lui Solomon, aduce în atenþie,într-un mod voalat, faptul cã omul devineîn final ceea ce gândeºte ºi simte însufletul sãu, descoperind cât depredictibilã poate fi viaþa. Ideea

Preot Petru PAVÃL(continuare în p. 22)

În eparhia sa, Episcopul descoperãicoana vie a lui Hristos ºi centrul vãzutal Bisericii eparhiale. Aceastã calitate îiconferã responsabilitatea de pãrinteduhovnicesc al tuturor, clerici ºi mireni,având datoria, potrivit canonului 4 alSinodului IV Ecumenic, sã fieadministratorul eparhiei sale, în special„sã poarte grijã trebuitoare mãnãstirilor”.Ascultarea mãnãstirii faþã de Episcopuleparhiot o împiedicã sã cadã în orice

Redacþia mulþumeºte pãrinteluiprotosinghel Claudiu ConstantinPanþiru, de la Schitul „Sf. CuviosEftimie cel Mare“, Târgu Ocna,pentru contribuþia financiarã oferitãla apariþia tipãritã a acestui numãr.

«Sarea pãmântului» poate fi acce-satã ºi pe Internet, la adreselewww.orasul-targuocna.ro,ºi www.potirulviisoarei.ro

Nr. 4 / oct-dec 2020 2 SAREA PÃMÂNTULUI

† Ioachim / Toate comorile de pe pãmântsunt perisabile ...................................................................... 1Jurist Maria Stan / Decembrie 2020...................................... 1Protoiereu Ioan Bârgãoanu / Precizãri canonicela început de an ......................................................................1Preot Petru Pavãl / Pilda Samarineanuluimilostiv - sau cum înlãturã iubirea, ipocrizia .................. 1Preot Petru Roncea / Inimile sfinþilor se odihnescîn oamenii lui Dumnezeu ..................................................... 1Preot Daniel Pintilie / Influenþa Sfântului CuviosPaisie Velicicovski asupra Bisericii Ortodoxe.... ..............4Maria Ilie / Poveste pentru copii ......................................... 6Preot Daniel Nichita / Recenzie ........................................... 8Preot Andrei Turcu / Omagiu adusVlãdicãi Melchisedec.............................................................. 9General (r) Conf. Univ. Dr. Vasile Jenicã Apostol /

Cultura ºi viaþa religioasã în timpul domnieilui ªtefan cel Mare (II) ......................................................... 10Guþeº Conachi Viorica / Mãicuþa mea ............................... 19Presb. Drd. Ing. Nicoleta Vartolomei / Rolulfamiliei în educaþia alimentarã a copiilor ...................... 20Preot Petru Roncea / Ceva despre Sfintele Moaºteale multmilostivei Parascheva ............................................ 21Preot Daniel Nichita / Adevãratul post .............................. 23Preot Cãtãlin Ilie / Preotul Gheorghe Tudorache -primul preot din Slãnic Moldova ajuns pe front .............. 24Preot Benone Paul Vãsâi / Viaþa în rugãciuneeste o minune ........................................................................ 26Preot Sorin Postelnicu / Gânduri frumoase ....................... 28Valeriu Filimon / Nãdejde ....................................................... 32Preot Dr. Dumitru Bodale / Biblia este de mare folos ... 32

spune acestuia: „Inimile sfinþilor s-au odihnit prin tine,frate”. Prin odihnã îþi refaci forþele, prin urmare poate

fi vorba aici ºi de milosteniile fãcute creºtinilor care sunt numiþisfinþi. Dar a se odihni inimile sfinþilor în oamenii lui Dumnezeue o mare tainã. Sã-ºi afle sfinþii odihnã prin noi, ce chemare,ce rãspundere, ce frumoasã misiune avem noi, creºtinii, caprin viaþa noastrã sfinþii sã se odihneascã. Când sfinþii seodihnesc, Hristos Se odihneºte, pentru cã sfinþii sunt mãdulareale trupului Lui, ei formeazã Biserica, Trupul lui Hristos.

Un tainic temei cã Hristos Se odihneºte în ceicredincioºi îl observãm în icoana Învierii, când El smulgedin împãrãþia iadului pe toþi cei care au murit în nãdejdea ºicredinþa aºteptãrii Rãscumpãrãtorului. Înscriºi în potenþã,prin credinþã, în Trupul lui Hristos, mai înainte ca acest Trupsã se contureze în pântecele Maicii Domnului, la momentulliturgic al morþii lui Hristos – ca acum douã milenii în fiecareLiturghie, de altfel –, El intrã cu sufletul Sãu în iad, umplândprãpastia cu plinãtatea fiinþei Sale care se odihneºte înrãscumpãraþii Lui. La fel ºi cei care devin moºtenitori ai vieþiiveºnice, când se fac mãdulare ale acestui Trup prin Tainacea mare a Botezului ºi prin trãirea vieþii în Iisus Hristos înCare se îmbracã în adâncurile colimvitrei, toþi aceºtia-Lodihnesc pe Hristos ºi ei se odihnesc în Hristos. Da, Hristostrebuie sã Se odihneascã prin noi în toþi creºtinii, aºa cumSe odihneºte în toþi sfinþii Lui. O, cu ce bucurie Se odihneºteîn toþi aceia care I-au oferit inima ºi a cãror viaþã a fost opeºterã în care S-a odihnit Fiul lui Dumnezeu!

Ce înseamnã a Se odihni Hristos în noi? Suntemconºtienþi cã mântuirea stã ascunsã în Tainele Bisericii ºicã orice cuvânt de învãþãturã duhovniceascã ne înflãcãreazãºi mai mult pentru a-L primi pe Hristos sã Se odihneascã înfiinþa noastrã. Dar ce luptã crâncenã duce diavolul ca sã neabatã de la scopul final al hotãrârilor noastre pe care le-amluat de a lupta împotriva pãcatelor, sã rãmânem numai laatât, la lupta împotriva pãcatelor, la a nu mai fuma, la a numai înjura, la a nu mai bea, a nu mai desfrâna, înºelându-necã suntem mai altfel decât ceilalþi oameni ºi plãcuþi luiDumnezeu, dar nedesãvârºind schimbarea vieþii noastre prinlucrarea mântuitoare a Bisericii. Lupta perfidã a vicleanuluidiavol þine de a-L împiedica pe Hristos sã Se odihneascã încreºtini în tainica cuminecare cu Trupul ºi Sângele Sãu,apogeul liturgic la care suntem chemaþi sã ajungem. Aºezaþiîn albia Bisericii, ºtim cã Hristos Se poate odihni în noi, ElCare Se plângea odinioarã cã nu are unde-ªi odihni capul.

Dar Hristos Se ascunde, precum în porunci, ºi în cei dinjurul nostru, în semenii care ne-nconjoarã. Hristos este prezentîn ei, flãmând, gol, lipsit, sãrac ºi are nevoie de perna noastrã,de pâinea noastrã, de cuvântul nostru, de picãtura noastrã deapã. Oferindu-le acelora, lui Hristos Îi oferim ºi astfel Seodihneºte Hristos în noi. Fiecare suntem chemaþi la aceastãlucrare duhovniceascã de a odihni pe Hristos în comunitãþilenoastre parohiale, în familiile noastre. De aceea, prin exemplulpropriu, sã facem ca ºi alþii, observând bucuria odihnirii luiHristos în noi, sã doreascã ºi ei sã devinã astfel încât Hristosºi sfinþii Lui sã se poatã odihni ºi în inimile lor.

Cititorule, dacã inimile sfinþilor, ale mai-marilor tãiduhovniceºti, se pot odihni în tine, sã ºtii cã, prin ei, HristosSe odihneºte. ªi când vei ajunge la porþile eterne ale veºniciei,Hristos te va odihni cu sfinþii în Împãrãþia Sa ºi sfinþii se vorodihni prin tine de-a pururea.

2020 - „Anul omagial al pastoraþiei pãrinþilorºi copiilor“ ºi „Anul comemorativ al

filantropilor ortodocºi români“

2021 - „Anul omagial al pastoraþiei românilordin afara României ºi Anul comemorativ al

celor adormiþi în Domnul; valoarea liturgicãºi culturalã a cimitirelor“

„Atâta adevãr se cuprinde în cunoºtinþafiecãruia, câtã siguranþã îi dau

blândeþea, smerenia ºi dragostea.“(Marcu Ascetul, Filocalia I,

Ed. Harisma, Bucureºti, 1993, p. 322).

Nr. 4 / oct-dec 20203SAREA PÃMÂNTULUI

(urmare din p. 1)

urmãrile faptelor noastre. În viaþa dedincolo constatãm ce a însemnatacþiunea noastrã responsabilã faþã defiinþele ºi lucrurile cu care am interacþionatîn timp.

Am intrat cândva întrun cimitir dinOccident, iar la poartã era o pancartã pecare scria: „În acest cimitir veþi vedeamulte morminte bogate, dar nu morþibogaþi!”. Aºa este! Nu luãm în mormântbanii, dar cu ei îl putem ajuta pe cel lipsit,pe cel bolnav, pe cel gol, pe cel flãmând.Acestea, odatã împlinite, fac ca acþiunea,fapta, virtutea noastrã sã fie înscrise încontabilitatea divinã ºi cu ele ne vomprezenta la Judecatã. Hristos ne-a spuscã fapta bunã nu se prescrieºi te ajutã sã urci la cer uºor.Nu poþi urca la cer cu povaraaverilor în spate, ci trebuie sãfii „cu mâinile goale”, cãci aiîmpãrþit aici darurile pe care þile-a dat Dumnezeu pepãmânt. Învãþãtura hristicãmerge ºi mai în profunzimeatunci când ne spune: „acolounde este comoara voastrã,acolo va fi ºi inima voastrã”,adicã acolo va fi aºezat sufletul nostru,unde ne-am tezaurizat comoara. Inimaiubeºte ceea ce a adunat, iar ceea ce aadunat devine centrul preocupãrilor sale.

Atunci când îþi ancorezi mintea ºiafectivitatea în orizontul vieþii imediate, fãrãa întrevedea adevãratul izvor alperfecþiunilor universului, rãmâi prizonier înpropria autosuficienþã ºi superficialitate,limitându-te la formã ºi senzorialitate.Stagnarea la stadiul de homo aesteticus,ca prizonier al formelor frumoase, dar fãrãprofunzime, corespunde tendinþei societãþiiactuale de autocondamnare la unnaturalism ce propune savurareaautenticului ºi a prospeþimii naturii,identificarea unui paradis terestru din care,însã, lipseºte fiinþa divinã. Aceastã ispitãeste departe de preocupãrile lui homoreligiosus, aflat permanent în cãutarealegãturilor sale cu Dumnezeu – adevãratuladânc al bogãþiei ºi sensul profund altuturor cãutãrilor. El se aflã în cãutareaFrumosului din creaþie ºi din adâncul fiinþei,devenind omul filocalic ce contemplã înpropriul chip prezenþa Duhului Sfânt, Careare puterea de a-l transfigura ºi înfãþiºa carod al acestui Frumos – sfântul.

Dacã în fiinþa ta nu prevaleazãfacultãþile sufletului, atunci viaþa ta este oviaþã a-normalã. Dacã în fiinþa ta conducedoar trupul, atunci rãmâi trupesc ºi nu teînalþi, rãmâi pãmânt. Fiinþa umanã carenu se raporteazã la Dumnezeu nu maiare capacitate de alegere ºi discer-nãmânt, reacþionând doar în funcþie destimulii externi, faþã de care este tributarã,deoarece organul care face legãtura cuDumnezeu nu-L mai conþine pe El, iarsetea de îndumnezeire este înlocuitã dedorinþe telurice. Dar sufletul nu mãnâncãºi nu bea! ªi atunci? „Cele ce ai pregãtitale cui vor fi?”Atâta timp cât banii ºilucrurile pãmânteºti date þie spreadministrare de cãtre Dumnezeu le reþii

doar pentru tine, sufletul pierdeasemãnarea cu Dumnezeu.

Am amintit de mai multe ori înpredicile noastre cã între noþiunile de „aavea” ºi „a fi” este un raport care nu poatefi ignorat. Puntea sau joncþiunea dintreaceste noþiuni se face prin alte douãnoþiuni-acþiuni ºi anume „a face” ºi „a iubi”.

Dar, ca sã fiu mai clar, voi recurge laurmãtoarea analogie. Spre exemplu, într-unpaner plin cu bunãtãþi nu mai încape nimic,cãci este plin. Panerul reprezintã pe „aavea”. Acesta rãmâne neschimbat, pânãîn momentul în care treci la acþiune. Adicãpânã începi sã împarþi bunãtãþile din paner,pe care le identifici ca fiind dar din iubire,Le oferi aproapelui tãu, care-þi mulþumeºtecã l-ai recunoscut ca persoanã decomuniune. Panerul se goleºte de „aavea”, dar se umple cu „a fi”, pentru cã laDumnezeu nu existã vid. El este pestetot ºi în toate. Chiar dacã pleacãDumnezeu, sau, din liberã alegere, omulÎl exclude din viaþa sa, locul Lui nu esteluat de vid, ci rãul, ca lipsã a binelui, ia înstãpânire fiinþa umanã, umplându-iintenþiile. Absenþa lui Dumnezeu nu poateînsemna vid existenþial pentru om,

deoarece el nu este o fiinþã ce trãieºtedincolo de bine ºi de rãu, într-o claustrareautonomã faþã de Creator, ci el esteaºezat de Dumnezeu ca administratoral creaþiei, întotdeauna la rãspântiadintre bine ºi rãu, purtând pe umeriresponsabilitatea liberei alegeri întrecele douã cãi, care înseamnã, înacelaºi timp, ºi douã destinaþii posibilepentru parcursul sãu în veºnicie. Deci,când pleacã iubirea, lipseºtecomuniunea, comunicarea prin faptã,atunci se instaleazã rãul, care nu areexistenþã în sine.

Hristos a spus cã „Împãrãþia luiDumnezeu este în noi”. Deci viaþaaceasta este „pridvorul” împãrãþiei lui

Dumnezeu. Dar, pentru cãavem nevoie ºi de lucrurimateriale, ne folosim de eleaici, pe pãmânt, în ceruri,însã, se contabilizeazã felulîn care le-am administrat.Omul a fost creat deDumnezeu sã împlineascãbinele ºi sã fie spiritual întrupul sãu. Din pãcate, el adevenit trupesc ºi-n sufletulsãu; nu s-a înãlþat, nu s-a

spiritualizat; „a avea” l-a þintuit pepãmânt, unde s-a îngropat în bogãþia pecare a adunat-o harpagonic.

Îndumnezeirea omului înseamnãunirea în dragoste cu Dumnezeu, carese împlineºte atunci când El Serecunoaºte în sufletul nostru ºi-n faptelepe care le-am fãcut spre slava Sa:„Întrucât aþi fãcut unuia dintr-aceºti fraþiai Mei, prea mici, Mie Mi-aþi fãcut”(Matei 25, 40)!

Mulþumirea ºi bucuria pe care lepoate avea un suflet mântuit nu se potcuantifica în cuvintele ºi expresiile noastreconvenþionale ºi limitate. Mintea, cafacultate a sufletului, gândind la aceastase opreºte, pentru cã nu mai are evidenþedin lumea pentru care ea a fost creatã ºieste purtatã de raþiunea divinã care oasimileazã, dar nu o desfiinþeazã caentitate. Odatã uniþi cu Hristos, mintease aºazã în lumina Lui încã din pridvorulÎmpãrãþiei. Asta se întâmplã cu cel ce nu-ºiadunã comori sieºi, ci se îmbogãþeºte înDumnezeu. Sã ne ajute Dumnezeu aºasã fie, iar noi sã trãim în aceastã bucurie,lucrând pentru mântuire ºi strângândbunãtãþi pentru veºnicie!

„În acest cimitirveþi vedea

multe morminte bogate,dar nu morþi bogaþi!”

SAREA PÃMÂNTULUI4Nr. 4 / oct-dec 2020

Sfântul Cuvios Paisie Velicicovskiocupã în istoria monahismului românescºi a Bisericii Ortodoxe un loc deosebit. Înpersoana lui s-au întâlnit sfinþenia vieþiipersonale, iubirea de Ortodoxie,aptitudinea remarcabilã de a organizacomunitãþile monahale cu viaþa de obºte,priceperea de a atrage la sine ºi de a educaduhovniceºte numeroase cete de ucenici,de a crea împrejurul sãu o mare ºcoalãde ascetism duhovnicesc ortodox ºi, înfine, un mare talent literar care a ajutat laîndreptarea traducerilor vechi ºi a fãcuttraduceri noi din literatura asceticã aSfinþilor Pãrinþi. Monahismul românescdatoreazã enorm activitãþii stareþului PaisieVelicicovski, cel care a dat un îndemn depropãºire culturalã ºi de pietate lamãnãstirile Dragomirna, Secu ºi Neamþ,ºi în urma cãruia s-a format direcþiapaisianã în care s-au ºlefuit marii ierarhiromâni. Sub influenþa stareþului Paisie, înmonahismul românesc s-au educat ºis-au format o mulþime de asceþi vestiþi,care ºi-au apropiat ºi ºi-au însuºit întotalitate idealurile Stareþului.

Care este noutatea pe care a adu-s-o Paisie în monahism? Cum a ajuns sãjoace acel rol de „înnoitor” pe care nu l-acãutat absolut deloc, sau mai exact ºi l-aasumat împotriva voinþei sale? Paisie ºi-avãzut întotdeauna planurile sale anulatede Providenþã ºi, pentru aceasta, operasa nu s-a impus ca a sa proprie, ci calucrare a Duhului Sfânt, marcatã cupecetea sfinþeniei ºi a geniului sãu spiritual.Dorinþa cea mai mare a lui Paisie, dinfragedã tinereþe, a fost aceea de a intra înmonahism. Dorea sã lase lumea ca sãintre într-o mãnãstire ºi sã trãiascãfrumuseþea monahismului în toatãsplendoarea sa. Cuviosul Paisie a pregãtitpentru neamul sãu ºi pentru BisericaRusã, o înnoire spiritualã de mari proporþii.Vedem prin aceasta cum lucreazãDumnezeu: românii au dãruit ucrainenilorpe Petru Movilã, iar din Ucraina a venit untânãr care s-a adãpat, s-a format înspiritualitatea româneascã, a cules dinSfântul Munte Athos texte sfinte, aorganizat traducerea lor ºi a îmbogãþitduhovniceºte pe români ºi pe slavi.

Ori de câte ori existã în Istorie o crizãspiritualã, monahismul a fost acela care,în faþa raþionalismului ºi a secularizãrii, aadus luminile Taborului. Este plinã desemnificaþii ºi cred cã nu a fost suficientde reflectatã tensiunea care existã din

secolul al XlV-lea încoace între lumina carevine din raþionalismul uman, pe de o parte,ºi lumina care vine din rugãciune, pe dealtã parte. Existã o luptã nevãzutã în noiîntre inteligenþa despãrþitã de Dumnezeuºi inteligenþa umanã unitã cu Dumnezeuprin rugãciune. Isihasmul aduce un plusTeologiei scolastice prin aceea cã nu estesuficient sã vorbeºti despre Dumnezeu,ci trebuie sã vorbeºti cu Dumnezeu, pentruca sã fii teolog. Isihasmul reiaînþelepciunea Pãrinþilor din veacurile primarecare au spus: „dacã eºti teolog, roagã-teºi, dacã te rogi, eºti teolog”. În plus, pentrupoporul nostru, spiritualitatea aceasta pecare a arãtat-o în mod deosebit CuviosulPaisie de la Neamþ are o semnificaþiedeosebitã, nu doar pentru viaþa monahalã,ci pentru însãºi existenþa statelorromâneºti. Isihasmul din secolul al XlV-leaera o pregãtire pentru o încercare marecare va veni în secolul al XV-lea, cãdereaImperiului Bizantin (1453).

„Paisianismul” înseamnã, în primulrând ºi mai presus de toate, rechemareala o nouã viaþã a moºtenirii patristice ºi aspiritualitãþii bizantine în întregimea ei,printr-o uriaºã muncã de traducericoncomitente în douã limbi: în românã ºislavo-rusã. Geniul lui Paisie a constat încapacitatea de racordare a acestei tradiþiila nevoile urgente de viaþã duhovniceascãale oamenilor din vremea sa. El atransformat viaþa de obºte din mãnãstirileDragomirna, Secu ºi Neamþu în locuri deunde sã se realizeze plenar menireacãlugãrului în lume ºi în afara ei.

„Fericitul” Paisie nu a înviat pe nimenidin morþi. Dar a reînviat puterea de viaþã aduhului Ortodoxiei care, din veacul alXIV-lea ºi al XV-lea, nu se mai urcase la oasemenea tensiune ºi putere de a rodi. Elnu a fãcut vindecãri miraculoase, dar apus începãturã unei minunate vindecãri alumii. Paisie a dat monahilor din totRãsãritul ortodox puterea de a fi „lumini ºisurse de mântuire”. Þelul urmãrit de Paisieera de a realiza unitatea în cugete ºi inimi.Paisianismul a fost, deci, o formulã de viaþãspiritualã care punea la temelia creºteriipersoanei umane nu izolarea, ci viaþa încomuniune cu semenii, ceea ce reieseclar din mult citita sa „Scrisoare cãtreDimitrie preotul”, care este o pledoariepentru ºi o teorie a vieþii de obºte.

„Paisianismul” este o operã culturalãºi, chiar mai precis, filologicã. Direcþiapaisianã se încadreazã, în felul acesta, în

marea tradiþie ortodoxã care, de la SfântulVasile cel Mare cu „Omilia cãtre tineri”, avãzut totdeauna în ºtiinþã, în culturã îngenere, nu un adversar predestinat ci,dimpotrivã, un aliat firesc al Bisericii ºiCreºtinismului în misiunea lor de slujire aoamenilor spre binele ºi înãlþarea vieþii lorpe pãmânt ºi spre câºtigarea mântuirii ºivieþii celei veºnice.

Dacã toatã opera stareþului PaisieVelicicovschi s-ar cuprinde numai în pildade viaþã personalã, în organizareacomunitãþilor cu viaþa de obºte pe temeliilestrãvechi ale Sfinþilor Pãrinþi ºi în îndreptareacãrþilor patristice, chiar ºi în cazul acesta,opera aceasta n-ar fi de puþinã importanþãpentru Biserica Ortodoxã, pentrumonahismul ortodox ºi pentru societateacreºtinã. Paisie însã a fãcut mai mult. Ela creat o ºcoalã de viaþã duhovniceascã,a provocat în monahismul ortodox omiºcare duhovniceascã, a aprins inimilemultora cu iubirea de viaþa duhovniceascãºi a stârnit dorul de nevoinþã monahiceascãlãuntricã.

Paisianismul este o încredinþare cãromânii nu sunt ºi nu pot fi marginalizaþiimarilor curente spirituale europene ºiuniversale. Dacã în momentele decisivepentru afirmarea identitãþii lor spirituale încontextul panortodox nu au ezitat sã-ºiexprime ethosul lor specific, cred cã ºi înaceastã perioadã de reînnoire, românii,prin credinþa lor strãbunã, vor gãsi puterede a se înscrie cu podoaba lor sufleteascãîn contextul spiritual al noii Europe unite.

Bibliografie:1. Preafericitul Patriarh Daniel,Români în reînnoirea isihastã, Ed.Trinitas, Iaºi, 1997, p. 132. Pr. Elia Cittero, Învãþãtura spiritualã astareþului Paisie Velicicovski.Radiografia unei obºti, în lucrarea:Români în reînnoirea sihastã, Ed.Trinitas, Iaºi, 1997, pp. 121-1253. Dr. Dan Zanfirescu, Paisianismul, unmoment românesc în istor iaspir i tual i tãþ i i europene, Ed. RozaVânturilor, Bucureºti, 1996, p. 70-714. Cetfericov, Serghie, Protoiereu ,Paisie, stareþul Mãnãstirii Neamþului înMoldova. Viaþa, învãþãtura ºi influenþalui asupra Biserici i Ortodoxe, Edit.Nemira, Bucureºti, 2002.

Preot Daniel PINTILIE

Nr. 4 / oct-dec 20205SAREA PÃMÂNTULUI

(urmare din p. 1)

formã de egocentrism bisericesc ºiautarhie.

În acest sens, monahii trebuie sã segãseascã sub cârmuirea episcopuluilocului, dupã predania Sfinþilor Pãrinþi, ºisã nu se retragã cu trufie de suboblãduirea lor, potrivit canonului 8 alSinodului IV Ecumenic. Totodatã,monahul nu se poate separa de episcopnici în cazul în care acesta cade înerezie, înainte ca episcopul sã fie judecatºi condamnat de cãtre Sinod. Afirmaþiaeste susþinutã de canonul 13 al SinoduluiI-II local de la Constantinopol 859-861,pe care canonistul bizantin Ioan Zonaras(†1159) îl comenteazã astfel: „canonul13 este valabil doar în cazul în carepresupusa erezie a episcopului a fostcercetatã ºi condamnatã de un sinodcondus de mitropolitul locului. În cazcontrar, oprind pomenirea, prezbiterii ºidiaconii se sustrag autoritãþii episcopale,fãcând zâzanie în cadrul Bisericii”.1

Aceeaºi abordare canonicã oîmpãrtãºeºte ºi Theodor Balsamon(†1195): „Atât cu ereticii, cât ºi cuschismaticii, se apucã diavolul sã rupãTrupul lui Hristos, adicã Biserica Lui.Pentru aceasta Canonul 13 rânduieºtecã oricare Prezbiter sau Diacon s-ardespãrþi de împãrtãºirea Episcopului lorºi numele lui nu-l vor pomeni, dupãobicei, mai înainte de a cerceta Sinodulvinovãþiile lui ºi de a-l osândi, sã secateriseascã, pentru cã nu sunt vrednicia avea vrednicia ºi numele presbiteruluisau diaconului, cel ce osândeºte peDuhovnicescul Pãrinte ºi Episcopul lor,ºi mai înainte rãpesc judecataMitropoliþilor.”2

Implicarea Episcopului în viaþaMãnãstirii nu este arbitrarã ºi nicimenitã sã impunã o autor i tatemonarhicã, ci urmãreºte sã ofereîndrumare în conducerea ºi deciziilecare se iau într-o astfel de comunitatemonahalã. În acest sens, monahul nuse poate implica în viaþa cetãþii,construind mãnãstiri sau clãdiri fãrãºtirea episcopului, potrivit canonului4 al Sinodului IV Ecumenic: „Cei carecu adevãrat ºi fãrã prihanã (curaþi)petrec viaþa cea singuratecã(monahalã) sã fie învredniciþi decinstea cuvenitã. Dar fiindcã unii,

folosind chipul monahal cu fãþãrnicie,tulburã bisericile ºi treburile politice,pribegind cu nepãsare prin cetãþi, bapurtându-se cu gândul sã-ºiîntemeieze lor ºi mãnãstiri, s-a pãrut(sinodului) ca nimeni ºi nicãieri sã nuzideascã sau sã ridice mãnãstire saucasã de rugã (bisericã) fãrã învoireaepiscopului cetãþii. Iar cei care trãiescviaþa monahalã fie în vreo cetate, fiela þarã, sã se supunã episcopului ºisã pãzeascã liniºtea ºi sã petreacãnumai în post ºi rugãciune, rãmânândneîncetat în locurile în care au fostrânduiþi; sã nu tulbure nici treburile(lucrurile) bisericeºti, nici cele alevieþii obºteºti (lumeºti), nici sã nu seamestece în ele pãrãsindu-ºimãnãstirile lor, fãrã numai dacã ar firânduiþi de cãtre episcopul cetãþiipentru vreo trebuinþã urgentã(arzãtoare).”

Nerespectarea prevederilor acestuicanon poate conduce la cãderea într-ogravã abatere pe care o surprinde Sinodulal VI-lea Ecumenic, exprimatã ºi încanonul 12 al Sinodului I-II de laConstantinopol care interzice adunãrileîn case ºi paraclise, fãrã binecuvântareaEpiscopului: „Deoarece sfântul ºiecumenicul sinod al Vl-lea supunecaterisirii pe clericii care liturghisesc sauboteazã în paraclisele care suntînlãuntrul casei, fãrã învoireaepiscopului, ºi noi împreunã o hotãrâmaceasta, cãci pe când Sfânta Bisericãaratã calea cea dreaptã ºi dã întâietatecuvântului celui adevãrat ºi pãstreazãºi învaþã venerabilitatea vieþuirii, apoieste urât ºi necuvios sã se permitã cacei ce vieþuiesc împreunã în brutalitateºi neascultare, furiºându-se în case, sãrupã buna ei rânduialã, ºi sã o umple demultã tulburare ºi de sminteli. Pentruaceea sfântul ºi de Dumnezeu ajutatulsinod de acum, de acord cuecumenicul ºi Sfântul Sinod al Vl-lea,a hotãrât sã fie lepãdaþi din cler cei celiturghisesc în paraclisele ce sunt princase, lepãdarea din cler fãcându-se,fireºte, de cãtre episcopul locului. Iardacã unii afarã de aceºtia pãtrunzândîn case, vor îndrãzni sã se atingã deliturghie, fãrã de învoirea episcopului,aceºtia sã se cateriseascã, Iar cei cesunt pãrtaºi comuniunii acestora sã sesupunã afurisirii.”

Sfânta Liturghie nu se sãvârºeºteîn case private sau paraclise, fãrãbinecuvântarea episcopului, cu atâtmai mult împãrtãºirea credincioºilornu se realizeazã de cãtre preot decâtîn bisericã sau la casele celor bolnaviaflaþi într-o suferinþã grea, ce împiedicãdeplasarea în locaºul de cult. În acestsens, canonul 14 al sinodului local dinLaodiceea traseazã o limitã clarã înceea ce pr iveºte împãrtãºireacredinicioºilor: „Sã nu se trimitã CeleSfinte în alte parohii la sãrbãtoareaPaºtilor, dupã chipul cum se trimitpâinile cele binecuvântate.”, canonulpresupunând imposibilitatea enoria-ºilor de a primi în casele lor SfântaEuharistie ºi implicit de a se împãrtãºisinguri, realitate susþinutã de canonul58 Trulan: „În prezenþa episcopuluisau a presbiterului, sau a diaconului,nici unul dintre cei care sunt rânduiþiîntre laici sã nu-ºi dea lui însuºi (sãnu se împãrtãºeascã pe sine însuºicu) dumnezeieºtile taine. Iar cel cear îndrãzni ceva de acest fel, sã seafuriseascã pe o sãptãmânã, ca unulcare lucreazã (face) împotriva celorporuncite (statornicite), învãþându-sede aici sã nu cugete (despre sine) maimult decât trebuie sã cugete (Rom.12, 3).”

Revenind la canonul 4 al SinoduluiIV Ecumenic, prin care se interziceconstruirea de clãdiri ºi paraclise fãrãbinecuvântarea Ierarhului eparhiot,Sfântul Sinod al Bisericii OrtodoxeRomâne a extins aceste prevederi ºi labisericile fundaþionale sau a organi-zaþiilor creºtin-ortodoxe evidenþiate înart. 180 din Statutul Pentru Organizareaºi Funcþionarea Bisericii OrtodoxeRomâne: „Art. 180- (1) Bisericilefundaþionale, întemeiate pe bazaactelor de fundaþii se conduc potrivitacelor acte de cãtre chiriarh saudelegatul sãu. Ele stau sub jurisdicþiaºi controlul autoritãþii arhiepiscopiei ºiepiscopiei din punct de vedere religios,administrativ-patrimonial ºi gestionar caºi bisericile parohiale, supunându-seaceloraºi drepturi ºi obligaþii faþã deeparhie. (2) Actele de fundaþie aleacestor biserici vor fi puse întotdeaunaîn acord cu dispoziþi i leprezentului statut de cãtreautoritãþile bisericeºti. În caz

Este o rânduialã a luiDumnezeu, ca pe mãsurã cecreºte trupul, sufletul sã se

umple de minte, iar omul sãpoatã alege dintre bine ºi rãuceea ce îi place. Dar sufletulcare nu alege binele nu are

minte. Toate trupurile au suflet,nu însã ºi toate sufletele, minte.

(Sf. Antonie cel Mare,Filocalia I, Ed. Harisma, Bucureºti,

1993, p. 46).

Nr. 4 / oct-dec 2020 SAREA PÃMÂNTULUI6

Anton era acum singur în noualocuinþã, care nu mai era demult nouã.Cu firea lui curioasã, niciun colþiºor nui-a scãpat necercetat, de afarã, sau dincasã, deºi se mutaserã aici de numaio sãptãmânã.

„Ce sã fac pânã vin ei?”Plictisit, luã cartea de poveºti de

pe marginea patului ºi se aºezã lafereastra ce dãdea în spatele casei.Deschise la povestea începutã demama ieri ºi începu sã citeascã.„Vrãjitoarea se apropie de bãieþel ºi îiceru sã îi întindã un deget... Ce maivrãjitoare! Nici mãcar o vrajã nu poateface! Putea sã îl farmece ºi Hanselsã se îngraºe pe loc!” Închise carteacu zgomot ºi îºi aruncã ochii pefereastrã. Adevãrul este cã nuvrãjitoarea îl supãrase. Lui Anton îiplãceau enorm toate poveºtile, dar eramai plãcut sã i le citeascã mama,înainte de culcare. Deodatã, atenþia îifu atrasã de ceva. Lãsã cartea sã-icadã din braþe ºi se uitã din nou sprefundul curþii. Lacãtul mare ºi ruginitde la uºa magaziei , pe careîncercase de atâtea ºi atâtea ori sã îldeschidã, chiar lacãtul acela pãcãtos,acum lipsea. Lipsea cu adevãrat. Sefrecã la ochi, nevenindu-i sã creadã.Nu mai stãtu pe gânduri. O zbughi dincasã pe uºã pentru a se asigura cãîntr-adevãr lacãtul nu mai e acolo. Cumâna uºor tremurãtoare, atinse loculunde trebuia sã fie acel duºmanîncãpãþânat ce î i împiedicaseexplorarea magaziei în care nu intrasenici mãcar tata. Împinse uºa care sedeschise cu un scârþâit, dar nimic nuse vedea înãuntru. Lumina zilei sepierdea în întunericul acelei încãperimisterioase. Anton însã era un copilcurajos ºi nu se dãdu bãtut. Alergãiute, cum numai când îl strigã tata ºtiesã alerge, intrã în casã ºi luã lanternacea mare. Deschise din nou uºascârþâitoare ºi de data aceasta pãºipeste prag, încercând sã þinã lanternacât mai bine, cu ambele mâini. Era oîncãpere micuþã. În mijloc se afla omãsuþã ºi un scaun tapiþat cu stofãroºie, veche ºi prãfuitã. Se uitã pemãsuþã. Nu era nicio carte deschisãla nicio vrajã. „Nu a stat o vrãjitoareaici... Pãcat...” Ridicã lanterna ºi se

uitã în jur. Fiecare perete era acoperitde rafturi, de jos pânã sus. „Ca obibliotecã...” se gândi Anton ºi seîndreptã spre peretele din dreapta,pentru a vedea ce se aflã pe rafturi.Spre surprinderea lui, nu erau cãrþi peacel perete. Erau sticle. Sticle deaceeaºi mãrime, diferit colorate,aranjate frumos unele lângã altele.Luã prima sticluþã de pe raft, apucândde partea de sus, exact cum ar lua ocarte, pentru cã toate se uneau labazã. Avea o etichetã frumoasã, darnu citi ce scrie, întorcând întâi sticlapentru a vedea ce se aflã înãuntru. „Uncal de lemn!”. Bãiatul fãcu ochii mari.E adevãrat cã vãzuse la bunicu o sticlãcu o corabie înãuntru ºi se întrebasede zeci de ori cum intrase acolo, darun cal de lemn nu mai vãzuse. Ridicãdin umeri, gândindu-se cã semãnamai mult cu o corabie decât cu un cal,dar curiozitatea îl fãcu sã citeascã ºieticheta: „Homer – Iliada... Poate ecel care a bãgat calul în sticlã...”.Eticheta nu îi spuse nimic, aºa cã opuse la loc pentru a descoperi ºisecretul celorlalte sticle. O scoaseîncet pe urmãtoarea. Aceasta era ºimai ciudatã! Greutatea ei aproape cãîl fãcu sã o scape. Era împãrþitã întrei pãrþi: la bazã parcã era o groapãneagrã cu cãrbuni, deasupra erauziduri ºi stânci cenuºii, iar ultimaparte era viu coloratã ºi luminoasã.„Ce o mai fi ºi asta?” Nu micã i-a fostmirarea la vederea unui astfel deconþinut. Cum ºi aceastã sticlã aveaetichetã, citi ce scria: „Dante Alighieri– Divina Comedie”. O puse la loc, mainedumerit decât înainte ºi o luã peurmãtoarea. De aceastã datã citi maiîntâi ce scrie: „Cervantes – DonQuijote de la Mancha... oare în celimbã e?” Înãuntru era o cãsuþãalungitã, cu un fel de elice mare carese învârtea. „Oare cumfuncþioneazã?”, dar niciun mecanismnu întorcea ciudata elice. Luã altãsticluþã: „Dosto-iev...” Auzi cum seizbeºte un obiect de pereþii sticlei.Era un topor în miniaturã, dar pãreacât se poate de adevãrat. Pe fundulsticlei era un lichid închis laculoare. „Pic!” „De pe toporpicurã...e...e sânge!!” Scãpã

contrar, biserica, cu toatebunurile ei mobile ºi imobile,

trece în administrarea eparhiei. (3)Dacã o asociaþie sau fundaþie social-filantropicã ori cultural-bisericeascã sedesfiinþeazã, întregul ei patrimoniutrece în proprietatea eparhiei pe teritoriulcãreia se aflã.

Concluzionând acest excurscanonic prin care s-a urmãrit în linii marisã se evidenþieze raportul de ascultaredintre Preot ºi Episcopul eparhiei dincare face parte, se constatã cãnerespectarea doar a unei singureprevederi canonice poate atrage dupãsine schismã, cu atât mai mult oînlãnþuire de nereguli care debuteazã cunepomenirea episcopului se considerãautomat schismã, iar aceastã schismãasumatã îi scoate pe clerici dincalitatea de parteneri de dialog. Cu oconºtiinþã eclesialã pe care unireadeplinã cu Hristos þi-o poate da, SfântulIoan Gurã de Aur afirmã cã schismaeste pãcatul cel mai grozav „pe carenici sângele muceniciei nu-l poatevindeca”, cãci „nimic nu poate irita maimult pe Dumnezeu decât dezbinareaBisericii! Chiar de am sãvârºi mii delucruri bune, noi cei care sfãrâmãmpleroma bisericeascã nu suntem maipuþini vrednici de pedeapsã decât ceicare au rãstignit Trupul Sãu!”3.

1 Ioan Zonaras apud Pr. Drd. TraianNojea, „Canoanele 13-15 ale Sinoduluilocal I-II Constantinopol (859-861) înlumina tradiþiei canonice a BisericiiOrtodoxe” în revista Ortodoxia, nr, II/17,2007, p. 198.2 Pidalion sau Cârma Bisericii Ortodoxe,Ed. Credinþa Strãmoºeascã, Iaºi, 2007,p. 279.3 Sf. Ioan Gurã de Aur, Omilii la Epistolacãtre Efeseni, apud Pr. Drd. Traian Nojea,art. cit., p 208.

Nr. 4 / oct-dec 20207SAREA PÃMÂNTULUI

Creºte! Creºte un trandafiraº! Ce mice!... Poate e o planetã! Ce planetã aºamicã?” Anton se uita fascinat la micasferã ce levita în sticluþã. „ªi niciaceasta nu are etichetã... pot sã îilipesc eu! Sã scriu... sã scriu eupovestea! Ce idee!” Entuziasmul îi eraatât de mare, încât de abia avurãbdare sã punã sticla la loc. Fugi încasã ºi cãutã caietul de biologie. Îlîntoarse ºi îºi trecu mâna peste foaiacuratã. Planeta îi stãruia în minte, aºamicã ºi pe care totuºi creºtea ofloare... un trandafir. κi amintifotografia pãmântului din atlasul degeografie. „Nu... nu era o fotografie.Era o imagine desenatã. Dar nimic nuse vedea crescând din Pãmânt, deºiafarã sunt copaci înalþi, pãduri întregi!Înseamnã cã e micã de tot! Ar puteasã încapã ºi la mine în camerã!”Rãmase cu privirea pierdutã pe tavan,imaginându-ºi mica planetã plutindlângã el. Se trezi de-odatã din reverieºi scrise mare „Planeta cu trandafir”.Se gândi o clipã, tãie ºi întoarsepagina: „Planeta lui Anton”. Dar niciacest titlu nu îi fu pe plac. Tãie apãsatsi rupse pagina. Luã caietul ºi seîntinse pe pat. „Trandafirul de peplaneta lui Anton”. ªterse iar ºi lãsãcaietul din mâini, enervat. Închiseochii ºi toate poveºtile ºtiute începurãsã prindã viaþã, perindându-se pe oplanetã micã, dar încãpãtoare ºi...

- Bunã dimineaþa puiule! Aiadormit îmbrãcat!

- Mama! Uºa magaziei! Edeschisã! N-ai sã crezi ce e înãuntru!

- Nici nu trebuie! O sã vedem cutoþii. Uite, tata a ºi început sã taielacãtul cel vechi!

- Ieri nu era niciun lacãt!Dispãruse!

- Hai, nu fi prostuþ! Ai adormit ºiai visat!

- Mamã, îþi zic cã am fostînãuntru ºi am vãzut multe sticluþe!Sticluþe cu poveºti!

- Ai visat, Anton! Te-am gãsitdormind...

- Nu, mami! Erau ºi poveºti decare nu am auzit! Cum pot visa ceva cenu ºtiu? Acum le-am uitat numele...

Mama rãmase o clipã pe gânduri,dar nu ezitã mult, ca bãieþelul sã nuse simtã încurajat sã trãiascã într-olume imaginarã. Se ridicã de pe pat ºiîl apucã de mânã pe Anton, care se ºirepezise la uºã.

sticla care se sparse imediat.Lichidul se împrãºtie pe jos,

iar lui Anton îi trebuirã câteva clipe sãîºi vinã în fire. Pãºi peste locul undese spãrsese sticla, ocolind toporul cezãcea acum pe podea. Alese o altãsticlã. ªi aceasta avea un obiect greuce se auzi izbindu-se de sticlã. „KarlMay - Winnetou...oare unde am maivãzut numele ãsta?” Întoarse sticla ºivãzu o puºcã frumos lustruitã carelucea în lumina lanternei ca argintul.Pe asta dacã ar fi spart-o... i-ar fiplãcut sã aibã o puºcã aºa micã încamera lui. Dar nu o sparse, ci o pusela locul ei. Se gândi o clipã la toateaceste nume de neînþeles, apoiobservã cã sticluþele erau mai mici ºiparcã mai drãgãlaºe pe raftul de maijos. Luã una ºi... O casã de turtã dulcestãtea pe fundul sticlei, frumoscoloratã ºi ademenitoare. Copilului îilucirã ochii. Întoarse repede sticla.Da, bãnuiala i se adeveri! Pe etichetãstãtea scris „Fraþii Grimm - Hansel ºiGretel”. „Povestea pe care mi-o citeºtemama! Povestea... sunt poveºti! Însticluþe sunt poveºti! Ca o adevãratãbibliotecã! Vai! ªi eu am spart una!Ce neîndemânatic...ce s-o fi întâmplatcu personajele?” Nu durã multsupãrarea sa, întrucât curiozitatea îlîndemnã sã apuce urmãtoareasticluþã. „Cât pe ce!” Miºcarea bruscãera sã pricinuiascã o altã nenorocire.În sticlã era un cuib în care erauîngrãmãdite câteva ouã albe, iar înmijloc un ou mai mare ºi de altãculoare. „ªtiu povestea!” str igãentuziasmat bãieþelul ºi citi repedeeticheta ca sã vadã dacã are dreptate:„Hans Christian Andersen, Rãþuºcacea urâtã”. „Am ºtiut!” zâmbetul îistãruia încã pe buze când pusesticluþa la loc, având grijã ca ouãlesã nu se mai clatine. „Carevasãzicã...( î i plãcea cum sunã aceastãadunãturã de cuvinte) carevasãzicããsta e un raft cu poveºti. Ãla e un raftcu alte poveºti. Poate de oamenimari... pe rafturile astea ce o fi?”Trecu la celãlalt perete. Rafturile eraupline tot cu sticluþe. Apucã una laîntâmplare ºi o scoase uºor. Oumbrelã neagrã, micuþã, cu mânerulîn formã de cap de pasãre, pãrândgata-gata sã îºi ia zborul, tremura pefundul sticlei. „Ciudat! Asta nu areetichetã!” Mai scoase una: „O biluþãplutitoare! ªi pe ea creºte... da!

- Uºurel, Anton! Tata trebuie sãfi terminat. O sã vedem imediat ce eînãuntru.

Mama îl urmã, ºtiind foarte binecã Anton visase. Lacãtul era acolo ºi îlvãzuse chiar în acea dimineaþã, cândtata se hotãrâse în sfârºit sã facãordine ºi în acea încãpere. Copilul îºidesprinse mâna din a ei ºi alergãînainte.

Îl gãsi pe Anton încremenit în faþauºii magaziei. Ochii mari ai bãiatuluicãutau sã dezlege misterul caredescuiase lacãtul cu o zi în urmã, iaracum îl închisese din nou. Nici nuapucã tatãl sã scoatã bine încuietoarea,cã Anton ºi deschise uºa.

Un liliac þâºni pe lângã ei, darbãieþelul nu îºi pierdu încrederea. Elmai fusese acolo ºi ºtia ce se aflãînãuntru. Tatãl intrã primul ºi luminãîncãperea de jur împrejur. Anton se uitaºi nu îi venea sã creadã. Magazia eraplinã cu tot felul de unelte de grãdinãrit,o mãsuþã veche, câteva rafturi, darnimic nu semãna cu ce vãzuse el cu ozi înainte. Alergã la rafturi ºi cercetãcele câteva sticle unsuroase ºi prãfuite.Le lãsã jos, dezamãgit. Erau pline cusubstanþe gãlbui ºi maro ce miroseauînþepãtor. Fãcu un pas în spate ºi cãlcãpe un ciob. Sticla scrâºni subapãsarea tãlpii. Se aplecã ºi se uitãmai atent. O toporiºcã stãtea culcatãpe podea, iar pe fier se vedeau peteîntunecate. „A crescut...”

- Ce ai gãsit acolo? întrebã tatãl,apropiind lanterna.

- Nimic... Bãiatul era prea nãucitsã mai spunã ceva. Acum ºtia cã nuvisase. Dar totul a fost magic. Nu îºiputea explica ce se întâmplase ºi ºtiacã nimeni nu îl va crede.

- O toporiºcã! Probabil tãiaugãinile cu ea. Uite, încã mai are petede sânge!

Anton se retrase în camera sa,lãsându-ºi pãrinþii sã facã ordine înmagazie. Nu îi venea sã creadã ce ise întâmplase tocmai lui... Caietul cuîncercãrile pentru titlul poveºtii ceavea sã o scrie era o dovadã cã nuvisase. Aºezã caietul în birou ºi sehotãrî sã nu sufle o vorbã din ceeace a avut norocul sã vadã. Dar îºi maifãcu o promisiune: „Când voi fi mare,voi scrie o poveste cu o planetã micã,micã, pe care creºte un trandafir.”

Maria ILIE, 2020

Nr. 4 / oct-dec 2020 8 SAREA PÃMÂNTULUI

Preot paroh, duhovnicdestoinic ºi prieten neobosit alcondeiului, autor al mai multorlucrãri cu conþinut pastoral, printrecare amintim: Tu ce zici despreHristos?–exegeze de duminicã(Sibiu, 2005), Crucea unitãþii (Sibiu,2006), Pecetea apostoliei mele –exegeze la apostolele duminicilor depeste an (Sibiu, 2008), Tainele dinpridvorul Împãrãþiei (Roman, 2015)Cuvântãri funebre, vol. I, (Roman,2017), Cuvântãri funebre, vol. II,(Roman, 2018), pãrintele PetruRoncea ne propune în cel de al III-leavolum al Cuvântãrilor funebre(Roman, 2020) o lucrare dãtãtoarede curaj, „în ceasuri de greacumpãnã” (p. 48) aºa cum sunt dealtfel considerate înmormântãrile.De data aceasta, urmãrindu-ºimisiunea învãþãtoreascã în satulViiºoara, comuna Târgu Trotuº,unde activeazã ca paroh de 13 ani,autorul acestei colecþii de predicireuºeºte sã adauge încã 50 de rostiri,acoperind perioada anilor 2009,pânã în prezent.

A mângâia prin cuvânt sufletulcreºtinului reprezintã una dintrecele mai grele responsabilitãþi alepreotului, pentru aceasta fiind nevoiede mult tact pastoral ºi înþelepciune,întregite, în cazul pãrintelui Roncea, denenumãrate cunoºtinþe dogmatice,omiletice, liturgice, psihologice ºi, nuîn cele din urmã, pedagogice, dobânditepânã la o vârstã a deplinei maturitãþispirituale. În acest sens, atrag atenþiacâteva titluri ale Cuvântãrilor: Mântuindpe alþii, te mântuieºti pe tine; SfântaLiturghie este darul cel mai mare pecare-l putem oferi unui suflet plecatdin lumea aceasta; Dumnezeuînveºniceºte ziua trecerii din aceastãlume într-un solstiþiu veºnic, îniubirea Sfintei Treimi; Cele 10porunci înmulþite cu cele 7 daruri aleDuhului Sfânt fac vârsta mântuirii -70 ani; Cât de important este pentrunoi sã murim cu nãdejdea învierii;Sã nu ne întristãm, ca acei care nuau nãdejde; º.a..

Fiecare text în parte reuºeºteastfel sã fie mai mult decât un necrologºi valorificã la maxim acest „prilej al

mântuirii” (p. 198), ivit cuocazia întâlnirii preotului cumembrii familiei celui trecutla Domnul. Iatã ceavertisment formuleazãautorul:

„Cuvintele preotuluipoate nu le credeþi, darpredica unui sicriu maidegrabã este ascultatã.Când preotul cuvântã, poatenimeni nu plânge. Dar cândne predicã un sicriu, dinatâþia ochi ies lacrimi! […]Acestea pe care le vãrsãmsunt rodul unei predici pecare cel din sicriu ne-orosteºte: iatã ce am fost ºice am ajuns.” (p. 137)

Predica pãrinteluiRoncea, însoþitã delacrimile rudelor celuidecedat, lasã deoparteorice tip de poeticã lãcrimoasã,prezentã din pãcate la o serie deînmormântãri, autorul preferândpunerea în luminã a Evangheliei luiHristos, care sã evite îngreunareaclipei despãrþirii:

„Hristos ne învaþã ºi ne desluºeºte(n.n. în Bisericã) toatã realitatealucrurilor prezente ºi viitoare. Numai noitrebuie sã ascultãm ºi urechile noastretrebuie sã împlineascã cuvântul Lui. Elne spune cã vine ceasul când toþi vomînvia ºi vom sta cu toþii, fiecare cufamilia noastrã, înaintea lui Dumnezeula judecatã.” (p. 83)

Din acest punct de vedere,conþinutul cãrþii face nenumãratetrimiteri la textul biblic (de ex., dinEpistolele Pauline avem 22 de citate),dezvoltând o bogatã tematicã teologicã,ce fundamenteazã doctrina despreÎnvierea cea de obºte.

Mai întâi, învãþãtura referitoarela Întruparea Fiului Omului este ceadintâi tainã a Bisericii care nu þinede erudiþia cunoaºterii ºtiinþifice. Chipullui Hristos Celui fãcut Om, alArhetipului, îl purtãm fiecare dintre noi,prin sufletul înzestrat cu atribute divine(blândeþe, rãbdare, smerenie º.a.):

„Ca o icoanã cãreia un pictor, dupãce o pregãteºte, îi face întâi conturulchipului pe care vrea sã-l picteze, iar

acel contur este chipul lui Dumnezeudin noi. Apoi, începe sã aºeze culorileuna dupã alta, potrivite cu locul loracolo, pentru ca la sfârºit sã iasã unchip desãvârºit, o icoanã preîn-chipuitoare a persoanei pe care oreprezintã. Aºa ºi noi, în viaþapãmânteascã datori suntem sãzugrãvim mereu acest chip al luiDumnezeu, acest suflet lãuntric, acestcontur al dumnezeirii în noi.” (p. 195)

Din acest punct de vedere,omul este ºi el tainã, cu abisuriletenebroase ale pãcatului ºi înãlþimilemãreþe ale virtuþilor. El are la dispoziþieputeri nebãnuite de a învinge rãul ºipatimile, resurse pe care numai ointensã lucrare a rugãciunii ºimilosteniei le pot descoperi.

Pentru aceasta avem nevoie maiîntâi de Pocãinþã sincerã ºi profundã,o altã temã cvasiprezentã în volumul IIIal Cuvântãrilor funebre.

„Adormitul este acoperit cu o pânzãalbã care înseamnã haina Botezului pecare ºi-a pãstrat-o curatã pânã în ceasulmorþii. Dar aceastã hainã e simbolicã.Adevãratul înþeles îl descoperã Dumnezeula fiecare în parte. Acest veºmânt trebuiesã-l curãþãm prin pocãinþa din timpul vieþii,prin Spovedanie ºi Împãrtãºireacu Dumnezeieºtile Taine care ocurãþã ºi o face albã.” (p. 323)

Nr. 4 / oct-dec 20209SAREA PÃMÂNTULUI

Astfel, actul mãrturisiiînseamnã cunoaºtere desine, dar ºi cunoaºterea lui

Dumnezeu, Care se sãlãºluieºte însufletul nostru, de la Botez dezvãluin-du-ni-Se pe mãsurã ce-I împlinimporuncile. Primul pas este cunoaºtereapropriei pãcãtoºenii, urmatã de dorinþade a ne elibera de patimi ºi a dobândivirtuþile, pentru a ajunge la trãirea în duha celor dumnezeieºti.

Toate acestea însã se realizeazãîn Bisericã, Trupul lui Hristos ºi imaginea Împãrãþiei Cerurilor. De aceea, „cândvenim la bisericã, gustãm ceva, simþimceva, ca o umbrã din cele viitoare. Maibine zis, când participãm la SfântaLiturghie, trãim o zi din zilele FiuluiOmului.” (p. 303) În Bisericã omulprimeºte cele nevãzute, în mod vãzut,adicã binecuvântarea de sus în cele maiimportante evenimente ale existenþeisale: venirea pe lume, întemeierea uneifamilii ºi plecarea din lume. De aceea,predica pãrintelui de la înmormântarese constituie într-un permanent glas detrâmbiþã ce cheamã la rugãciune.

„O, de câte ori pãrinþii noºtri se uitãîn bisericã dupã noi ºi nu ne vãd! Cândpreotul exclamã: „Binecuvântatã esteÎmpãrãþia...“, atunci Hristos începe sãliturghiseascã. ªi toþi ai Lui sunt de faþã,biserica e plinã de toþi strãmoºii ºiînaintaºii Viiºoarei. Oriunde preoþiiinaugureazã, prin binecuvântarea ceamare, Împãrãþia Tatãlui ºi a Fiului ºi aSfântului Duh, strãmoºii noºtri se uitãdupã urmaºii lor: unde sunt fiii mei,unde sunt nepoþii mei, unde sunt rudelemele, unde sunt cei dragi pe care i-amiubit? Dacã vrem sã facem bucuriepãrinþilor ºi strãmoºilor, atunci sã leurmãm credinþa. ªi aceasta este cea

mai profundã legãturã a dragostei pecare o putem arãta faþã de cei care auplecat din mijlocul nostru.” (p. 361)

Prin urmare, cartea de prediciCuvântãri funebre poate fi socotitã oîncercare pastoralã reuºitã a pãrintelui-paroh Petru Roncea de a aduce mai întâide toate mesajul evanghelic cât maiaproape de proprii ascultãtori ºi de a-iface pe aceºtia împlinitori ai Cuvântului.În acest sens, limbajul este unulaccesibil, stârnind interes duhovnicesc,iar conþinutul tematic este unul foartebogat. Fãrã a avea pretenþia epuizãriitemelor în scurta noastrã prezentare,invitându-i pe cititori sã o facã, trebuiesã subliniem vasta culturã teologicãdoveditã de autorul celor 50 de predici.Ele se prezintã astfel ca o împletire debiografii locale ºi pagini de pateric, într-unmoment în care oamenii cautã modelepe care sã le urmeze. Paradigmaticãpentru intenþia pãstorului de suflete dea indica prin cuvintele sale Arhetipul-Hristos, ca Unicul demn de urmat, esteexplicarea poziþiei Mirilor în timpulslujbei Sf. Cununii:

„Cei doi, bãrbatul ºi femeia, stauîn bisericã, bãrbatul în dreptul icoaneiMântuitorului de pe iconostas, iarfemeia în dreptul icoanei MaiciiDomnului, pentru ca fiecare din cei doisã priveascã la modelul lor, la ocrotitorullor, la cel al cãrui model trebuie sã-lurmeze. (p. 92)

Sperãm cã odatã lecturatã, carteapãrintelui Roncea Petru va reuºi sãcontribuie la gãsirea adevãratului drumîn aceastã viaþã, care este de fapt doarun mic rãgaz în pelerinajul cãtreÎmpãrãþia lui Dumnezeu.

Preot Daniel NICHITA

Perioada regimului comunist dinRomânia a dorit sã ducã uitãriinenumãratele chipuri de oameni care,prin jertfa lor, au apãrat credinþa ºineamul de vitregiile vremurilor lor,aducând un aport la formarea RomânieiMari. Printre aceºti oameni se numãraºi emeritul Episcop Melchisedecªtefãnescu al Romanului.

În testamentul celui mai învãþatepiscop al românilor, sunt scriseurmãtoarele: „Doresc ca locul

înmormântãrii mele sã fie în grãdina dindeal, pe care îl voi destina eu însumi ºiunde cu timpul se va construi capelainstitutului. Succesorul sãu în scaunulvlãdicesc de Roman, Episcopul LucianTriteanu (1923-1947; +1952) este celcare va îndeplini aceastã ultimã dorinþãa Vlãdicãi Melchisedec.

Episcopul Lucian, ajutat demembrii „Fundaþiei Melchisedec”,îndeosebi de epitropul VasileBârgãoanu, a stãruit pentru ridicarea

capelei-mausoleu deasupramormântului neuitatului sãu predecesor.La începutul anului 1938, arhitectulIonescu Berechet face un plan dupãcare se va clãdi frumoasa bisericuþã dela mormântul episcopului cãrturarMelchisedec. Lucrãrile de construcþievor fi realizate de meºterul DumitruCobzariu. Din mâna acestui meºterneaoº, a ieºit o adevãratã capodoperã:„un trup subþire oblung ºi cu absidã sprerãsãrit, cu o turlã îngustã ca un gât detânãrã ºi cu un mic acoperãmânt deolane, terminând cu o cruce”.

Interiorul capelei cuprinde unnaos ºi un altar. În mijlocul naosuluise aflã, sub lespezile de marmurã,mormântul Episcopului Melchisedec ºial fratelui sãu, Arhiereul Valerian.Deasupra mormintelor se aflã turlazveltã, împodobitã cu un candelabruplãcut vãzului.

Împodobirea muralã a fostrealizatã de maestrul Iosef Keber, unuldintre cei mai renumiþi pictori ai vremiisale. Pictorul a þinut cont de interiorulmausoleului cu liniile ºi formele luiarhitecturale. Pe peretele dinspre apusal capelei sunt pictate portreteleepiscopului Melchisedec ºi al frateluisãu, arhiereul Valerian. De asemenea,tot pe acelaºi perete sunt zugrãvitechipurile ctitorilor: Episcopul LucianTriteanu ºi epitropul Vasile Bârgãoanu.

Biserica-mausoleu a fost sfinþitãpe data de 29 mai 1938, dându-i-sehram: „Adormirea Maicii Domnului”. Lasfârºitul slujbei, Episcopul Lucian,care avea o evlavie deosebitã faþã deVlãdica Melchisedec, va rosti unfrumos cuvânt, scoþând în evidenþãmeritele celui mai învãþat episcop alromânilor.

Bibliografie:Testamentul P. S. Melchisedec, EpiscopulRomanului, în „Episcopul Melchisedec,calea spre sfinþenie“, p. 18.I. Teºtiban, Capela episcopului cãrturarMelchisedec, în rev. „Cronica Romanului“,1938, nr 1.Idem, Împodobire muralã, în rev. „CronicaRomanului“, nr. 2, an 1939Episcop Lucian, Capela EpiscopuluiMelchisedec, în rev. „Cronica Romanului“,1939, nr. 6.

Preot Andrei TURCU

10Nr. 4 / oct-dec 2020 SAREA PÃMÂNTULUI

General (r) Conf. Univ. Dr. Vasile Jenicã APOSTOL

(continuare din numãrul trecut)

Biserica Sfânta Crucedin Pãtrãuþi

Nu departe de cetatea de scaun aSucevei, aºezat în vechime la loc feritînconjurat de pãduri, se aflã satulPãtrãuþi unde, odinioarã, se gãsea unica

mãnãstire de maici înfiinþatã de ªtefancel Mare. Înzestratã de marele voievodcu toate cele necesare, mânãstirea n-aputut rezista vitregiilor vremii ºi multtimp a fost pãrãsitã, pânã în anul 1711,când a fost înfiinþatã EpiscopiaRãdãuþilor. Dupã ocuparea Bucovineide cãtre habsburgi, ctitoria lui ªtefan adevenit bisericã parohialã. Din întregulansamblu mânãstiresc s-a pãstrat înforma originalã doar biserica ziditã înanul 1487.

La biserica Sfânta Cruce, pictatãdupã ce a fost ziditã, întâlnim cea dintâirealizare a programului iconograficspecific bisericilor moldoveneºti.Pictura de aici constituie cea dintâirealizare a ºcolii moldoveneºti depicturã care a început sã se dezvolte

puternic odatã cu inaugurarea, în 1487,a marii sale campanii de construcþii.Cea mai bine pãstratã picturã este„cavalcada împãratului Constantin celMare” situatã pe peretele vestic,deasupra uºii de la intrare. Aceastãscenã foarte sugestivã prin realismulpersonajelor reprezentate este unadintre monumentalele compoziþii dinvremea lui ªtefan cel Mare. Sensulalegoric al acestei lucrãri are învedere, aºa cum a arãtat cercetãtorulfrancez Andre Graber care aidentificat-o, evenimentele politicecontemporane vremii lui ªtefan celMare. Pictura a fost fãcutã imediatdupã încetarea rãzboaielor cu turcii,iar scena avea menirea sã þinã mereutreazã conºtiinþa moldovenilor ºi sã-imobilizeze la lupta pentru apãrareaindependenþei þãrii.

Biserica Sfântul Iliede lângã Suceava

Aceastã ctitorie a lui ªtefan celMare este construitã deasupra locului

numit „Gropi”, la trei kilometri distanþãde Suceava, ºi se aseamãnã cubisericile de la Pãtrãuþi ºi Voroneþ.

Potrivit inscripþiei de deasupra uºii dela intrare, una dintre cele mai frumoaseºi bine pãstrate, construcþia a fostînceputã la 1 mai 1488 ºi terminatã la15 octombrie, acelaºi an: „Io, ªtefanVoievod, fiul lui Bogdan Voievod, DomnÞãrii Moldoveneºti, am zidit acest hrampe numele Sfântului Proroc Ilie. ªi s-aînceput în anul 6996, luna mai I, ºi s-asãvârºit în acelaºi an, octombrie 15.”Acest locaº de cult este renumit prinprezenþa unor icoane provenite dinîndepãrtata Moscovã, ele fiind pictateîntr-o epocã în care „pictura icoanelora cunoscut o înflorire cum nu s-a maiînregistrat în nici o altã þarã din Europarãsãriteanã” (Alpatov). Icoanele au fostaduse din Rusia prin grija domnitorilorMiron Barnovschi ºi Vasile Lupu. Deasemenea, aici se desfãºura o bogatãactivitate culturalã de-a lungulvremurilor. Drept dovadã, bisericapãstreazã un exemplar din celebralucrare a lui Dimitrie Cantemir:„Divanul sau gâlceava înþeleptului culumea”, din anul 1698, exemplarcumpãrat de monahii mânãstirii, în carediferiþi cititori fãcuserã notiþeconsemnând evenimente contem-porane. S-au pãstrat, de asemenea,manuscrisele unor povestiri carecirculau la acea vreme precum„Sandipa Filozoful” ºi „RãzboiulTroadei”. Toate acestea confirmã rolulacestei vechi ctitorii domneºti de focarde culturã ºi activitate duhovniceascã.

Biserica Sfântul Procopiedin Bãdãuþi,

judeþul Suceava

A fost înãlþatã la 1487, dar a fostdistrusã de armatele Puterilor Centraleîn timpul Primului RãzboiMondial, astfel cã din ea nu au

4 Nr. 4 / oct-dec 202011SAREA PÃMÂNTULUI

mai rãmas decât ruine ºiamintiri. Dintre ruine, ca un

miracol a patronului acestui aºezãmânt,Sfântul Procopie, a fost salvatã înîntregime pisania cu ajutorul cãreiaputem reconstitui istoricul ctitoriei: „Înanul 6989 (1481), în luna iulie, VIII, înziua Sfântului Mare Mucenic Procopie,

Io ªtefan Voievod, prin mila luiDumnezeu, domn al Þãrii Moldo-veneºti, fiul lui Bogdan Voievod, ºi cupreaiubitul sãu fiu, Alexandru, a datluptã la Ribnic cu tânãrul BasarabVoievod, domnul Þãrei Rumâneºtinumit Þapaluº, ºi l-a ajutat pe ªtefan ºia învins pe Basarab Voievod ºi a fostaici un mãcel foarte mare printreBasarabi. De aceia, ªtefan Voievod ahotãrât din buna sa voinþã ºi bunaprevedere ºi a zidit acest hram înnumele Sfântului Mare MucenicProcopie în anul 6995 (1487); ºi s-aînceput în luna iunie VIII ºi s-a sãvârºitîn acelaºi an, în luna noiembrie XIII”.

Într-adevãr, Grigore Ureche scria:„Zic unii sã fie arãtat lui ªtefan VodãSfântul Mucenic Procopie îmblânddeasupra rãzboiului cãlare ºi într-armatca un viteazu, fiind într-agiutoriu luiªtefan Vodã ºi dând vâlhvã oºtii lui. Ceiaste de a-ºi credea acest cuvânt cãdeacã s-au întorsu ªtefan Vodã cu toatãoastea sa, cu mare pohvalã, ca unbiruitoriu, la scaunul sãu, la Suceavã,au zidit biserica pe numele SfântuluiMucenic Procopie, la sat Badeuþi; undetrãiaºte ºi pânã astãzi”. Biserica a fostridicatã în amintirea victoriei lui ªtefan

cel Mare de la Râmnicu Sãrat, din ziuade luni, 8 iulie 1481, asupra lui Basarabcel Tânãr (Þepeluº), Domnul ÞãriiRomâneºti.

Biserica Sfântul Ioandin Vaslui

Aceastã ctitorie a lui ªtefan celMare cu hramul Tãierea capuluiSfântului Ioan Botezãtorul, fãcea partedin complexul curþilor domneºti de laVaslui, din care a mai rãmas numaibiserica. Pisania de la intrare ne dãamãnuntele necesare: „Io ªtefanVoievod, cu mila lui Dumnezeu, domnulÞãrei Moldovei, fiul lui BogdanVoievod, a zidit acest hram cu numeleSfântului ºi Slãvitului Proroc ºiÎnaintemergãtor ºi Botezãtor Ioan. S-aînceput în anul 6998 (1490), luna aprilie,ºi s-a sãvârºit în acelaºi an, septembrie,20”. La vremea respectivã, bisericaera pictatã în interior ºi avea o cupolãelegantã ºi foarte înaltã, iar mai târziu,în vremea lui Petru Rareº, a fost pictatãºi în exterior. Stau mãrturie relatãrileunor cãlãtori strãini (un polonez sauPaul de Alep) prin Moldova de lamijlocul secolului al XVII-lea. Bisericade piatrã nu a rezistat stihiilor naturii.Dupã marele cutremur din 1802, cânda fost grav avariatã cupola care a ºifost dãrâmatã complet în 1818, s-atrecut la restaurarea completã.Biserica din Vaslui seamãnã cubisericile Precista, din Bacãu (1481),Sfântul Nicolae, din Iaºi (1492) ºiSfântul Nicolae, Popãuþi, Botoºani(1496) ºi face parte din ºirul bisericilororãºeneºti.

Biserica Sfântul NicolaeDomnesc, din Iaºi

În Letopiseþul sãu, GrigoreUreche scria: „Întru aceastã bucurie,deaca s-au întorsu ªtefan Vodã de laacel rãzboiu cu izbândã, au zidit obisericã pre numele Sfeti Nicolae, întârgu, în Iaºi”. La 16 noiembrie 1485,în bãtãlia de la Cãtlãbuga (Basarabia),cu ajutorul a 3000 de cãlãreþi polonezi,ªtefan cel Mare înfrânge armata turcã

condusã de paºa de Silistra, Bali-begMalcoci Oglu. În urma bãtãlieivictorioase, ªtefan tot nu a reuºit sãrecucereascã cetatea Chiliei, una dinporþile de intrare spre Moldova. Câþivaani mai târziu, chiar lângã curþiledomneºti din Iaºi, se va ridica o bisericãorãºeneascã, cu hramul SfântuluiIerarh Nicolae, dupã cum neinformeazã pisania, aflatã o vreme înSala Goticã de lângã biserica TreiIerarhi, dupã care a fost repusã pe zidulde la intrare: „În Numele Tatãlui ºi al

Fiului ºi al Sfântului Duh, Io ªtefanVoievod, din mila lui Dumnezeu,domnul Þãrii Moldovei, fiul domnuluiBogdan Voievod, a voit a zidi acesthram pentru pomenirea ºi rugaSfântului Ierarh ºi fãcãtor de minuniNicolae ºi pentru sufletele adormiþilormoºi, pãrinþi ºi fraþi ai noºtri ºi pentrusãnãtatea domniei noastre ºi a copiilornoºtri, pe care am ºi început a-l zidi înanul 6999 (1491), luna iunie, 1, ºi s-asfârºit în al 7001-lea (1493), lunaaugust, 10”. Aceastã bisericã din Iaºise numãrã printre ctitoriile muºatine cucea mai zbuciumatã istorie. La 1650,tãtarii au incendiat biserica, atunci„când au ars tot oraºul, împreunã cucasele boiereºti ºi domneºti”, relateazã,plin de amãrãciune, în cronica sa,Miron Costin. Din aceastã cauzã,biserica a fost închisã pânã în anul 1676,în vremea lui Antonie Vodã Ruset, care„s-a apucat sã lucreze la biserica luiSfântul Nicolae de la curtea ceadomneascã, cã era bisericadescoperitã ºi clopotniþa

12Nr. 4 / oct-dec 2020 SAREA PÃMÂNTULUI

stricatã”, noteazã alt cronicarmoldovean, Nicolae Costin.

Moartea lui Antonie Vodã a împiedicatrepararea completã a bisericii, lucrãrilefiind continuate de Gheorghe Duca, în1680, dupã spusele aceluiaºi cronicar.La începutul secolului al XVIII-lea,biserica era iarãºi deterioratã, aºa cãîntre 1703 ºi 1705 soþia domnitoruluiMihai Racoviþã s-a apucat sã otencuiascã ºi sã o ºi înveleascã, „cãera pustiitã de multu”, mãrturiseºteIoan Neculce în Letopiseþul sãu. Înapropierea bisericii, Antonie Ruset aridicat câteva chilii în care s-a mutat înanul 1677 mitropolitul Dosoftei. Aici,ierarhul cãrturar a instalat o tipografie,de sub teascurile ei ieºind câteva cãrþifundamentale pentru lumea teologicãortodoxã: Liturghierul (1679), VieþileSfinþilor (1686) în patru volume, apoiun Molitvelnic, Paremiile de peste an.La 1749, în incinta bisericii SfântulNicolae, a funcþionat o ºcoalãelementarã pentru copiii de mazili denegustori, susþinutã „din milostenie”,reorganizatã apoi de mitropolitul IacobPutneanul.

Biserica Sfântul Gheorghedin Hârlãu

În secolul al XV-lea, Hârlãul eraunul dintre cele mai importante centreeconomice ºi politice din Moldova.Marele ªtefan, dupã ce a înfrânt înCodrii Cosminului (26 octombrie)oastea regelui Poloniei, Ioan Albert, ºi-achemat, aºa cum scria cronicarulGrigore Ureche, „vitejii la Hârlãu, înziua Sfântului Nicolae, ºi le-a fãcutospãþ tuturor… de la mare pânã lamic… ºi cu daruri scumpe îi dãrui pefiecare dupã destoinicia sa, ºi-i trimiteaapoi pe la casele lor ºi-i învãþa sã laudeºi sã binecuvânteze pe Domnul Cel deSus.” Rugãciunea de mulþumire pentruvictoria obþinutã în Codrii Cosminuluis-a fãcut la biserica Sfântul Gheorgheridicatã în anul 1492, între 1 mai ºi 28octombrie, în incinta curþii domneºti, obisericã mãreaþã care se deosebeºtede cele înãlþate mai înainte prin calitateaexecuþiei, dimensiuni ºi eleganþã.

Curtea domneascã de la Hârlãu a jucatun rol important în istoria Moldoveimedievale, ca dovadã stândnumeroasele acte emise începând cuªtefan cel Mare. Cel mai vechidocument emis la Hârlãu este un uricde la ªtefan cel Mare din 3 ianuarie1497 prin care întãreºte preotului IvanAramã stãpânirea peste satulUrziceani.

Biserica Adormirea MaiciiDomnului

din Borzeºti

Pe plaiurile vechiului Borzeºti delângã Oneºti ºi-a petrecut copilãriaªtefan cel Mare. Pentru cinstirea

oamenilor ºi a locurilor care l-aubucurat atunci, marele voievod aconstruit un pod de piatrã peste râulTrotuº, iar pe un scund promontoriu,unde cândva se presupune cã existalegendarul stejar în care a pieritprietenul sãu Gheorghe, bisericaAdormirea Maicii Domnului. Ambeleconstrucþii au rezistat veacurilorîntreþinând pe aceste meleaguri faimavoievodului moldovean. „Io ªtefanVoievod, din mila lui Dumnezeu, domnal Þãrei Moldovei, ºi cu preaiubitul sãufiu Alexandru, au zidit acest hram careeste la Borzeºti, pe Trotuº, alAdormirii Preasfintei Nãscãtoarei deDumnezeu, întru rugã sieºi ºi pentrupomenirea sfântrãposaþilor înaintaºi ºipãrinþi ai lor; ºi care a început a sezidi în anul 7001, luna iulie, 9, ºi s-asãvârºit în anul 7002, iar al domnieisale al 38-lea an curgãtor, lunaoctombrie, 12” (1493-1494) - spunepisania din latura de apus a bisericii.Ctitoria a fost conceputã în plandreptunghiular, din pictura originalãinterioarã nu s-a mai pãstrat nimic. Nus-au pãstrat obiecte sau odoarebisericeºti cu care, probabil, a fostînzestratã biserica la începuturile ei.

Biserica Sfinþilor ApostoliPetru ºi Pavel din Huºi

Spre sfârºitul veacului al XV-lea,Huºiul devine dintr-o simplã aºezaretârg. ªtefan cel Mare este domnitorulcare acordã acestei aºezãri statutul detârg, îi delimiteazã hotarele, întemeindaici, din motive strategice ºi deadministrare a þãrii, una dinnumeroasele sale curþi domneºti îninteriorul cãreia s-a zidit din poruncasa biserica Sfinþilor Apostoli Petru ºiPavel, rãmasã pânã în prezent, în ciudazbuciumatei sale istorii, cel mai deseamã monument din Huºi. În pofidadeselor reparaþii, refaceri sau renovãri,biserica pãstreazã ºi în zilele noastreactul ei de naºtere, pisania slavonãdrept mãrturie neºtearsã ºineîndoielnicã a celui care i-a dat viaþã:„Binecredinciosul ºi de Hristosiubitoriu, Io ªtefan Voievod, cu

Nr. 4 / oct-dec 2020 13SAREA PÃMÂNTULUI

mila lui Dumnezeu domnulÞãrei Moldovei, fiul lui Bogdan

Voievod, a început ºi a zidit aceastãbisericã în numele Sfinþilor Slãviþilor ºiîntru-tot-lãudaþilor mai-marilor ApostoliPetru ºi Pavel, care este în Huºi peDrãslãvãþ ºi s-a sãvârºit în anul 7003,iar al domniei sale al 38-lea curgãtor,luna noiembrie 30” (1494).

Biserica Sfântul Nicolaedin Dorohoi

În oraºul Dorohoi, importantcentru comercial încã din vremea luiAlexandru cel Bun, se înalþã oimportantã ctitorie a lui ªtefan celMare bine conservatã pânã în zilelenoastre. Pisania bisericii din dreapta uºiide la intrare ne spune cã:„Binecinstitorul ºi de Hristos iubitoriuIo ªtefan Voievod, din mila luiDumnezeu, domn al Þãrei Moldovei,fiul lui Bogdan Voievod, a zidit acesthram în numele celui între sfinþipãrintele nostru, Arierarhul ºi Fãcãtorulde Minuni Nicolae: ºi s-a sfârºit în anul7003 (1495), luna octombrie, 18, iar aldomniei lui anul al 39-lea curgãtor”, darnu precizeazã ºi ziua de începere azidirii. Probabil, piatra de temelie s-apus la începutul anului 1495. Structuraarhitectonicã rãmâne cea tradiþionalãcu cele trei nave: pronaos, naos ºi altarcu turlã deasupra naosului, dar ºi cuunele inovaþii care asigurã eleganþã ºi

originalitate în acelaºi timp. Pictura dininterior s-a pãstrat destul de bine, darnu s-a executat decât mai târziu, învremea lui ªtefãniþã sau a lui PetruRareº. În naos s-a pãstrat bine tabloulvotiv cu portretul lui ªtefan cel Mare,al doamnei sale Maria Voichiþa ºi alfiilor sãi Bogdan, ªtefan ºi Petru.Ctitorul þine în mânã biserica pe care oînchinã lui Iisus Hristos, de faþã fiindºi Sfântul Nicolae. Capul lui ªtefan celMare a fost restaurat ulterior cu pãrulblond ºi cu o barbã tot blondã, mai puþinreliefatã. Dintre celelalte picturi maipot fi reþinute Patimile lui Iisus cu ciclulcompus din mai multe scene:Rugãciunea de pe Muntele Mãslinilor,Pãtrunderea mulþimilor în GrãdinaGheþimani, Cãderea lor la pãmânt înfaþa lui Iisus, Sãrutul lui Iuda, Lepãdarealui Petru. Ciclul Patimilor se continuã

apoi cu alte scene: Iisus în faþa lui Anaºi Caiafa ºi în faþa lui Pilat,Batjocorirea, Iuda dând înapoi arginþii,Apostolul Iuda spânzurat de un copac,Drumul Golgotei, Rãstignirea, pentru caultimele scene sã reprezinte cererea luiIosif din Arimateea de a înmormântatrupul lui Iisus, Coborârea de pe Cruceºi Plângerea. Criticii de artã sunt depãrere cã pot fi sesizate în acest cicluelemente ale Renaºterii italiene carese adapteazã programului iconograficmoldovenesc din vremea lui ªtefan celMare. De-a lungul istoriei, ctitoria afost supusã unor restaurãri ºi reparaþii

cum au fost cele din 1888, 1892 ºi 1921,sau s-a procedat la înlocuireacatapetesmei vechi cu una nouã la1795, dãruitã de preoþii ºi negustoriioraºului.

Biserica din Rãzboieni

Locul acestei ctitorii voievodale senumeºte Pârâul Alb. Pânã aici, laPârâul Alb din þinutul Neamþului, l-aurmãrit cotropitorii turci pe ªtefan celMare în vara anului 1476 ca sã rãzbuneruºinoasa înfrângere din 6 ianuarie1475. În acest loc, într-un luminiº dinmarginea unui codru secular de stejari,ªtefan i-a aºteptat pe turci într-ofortãreaþã construitã din lemn, mãrãciniþepoºi ºi valuri de pãmânt.

Lupta a fost aprigã în ziua de 26iulie 1476. Turcii i-au copleºit numericpe moldoveni care s-au bãtut eroicpentru þarã. Cronicarul Grigore Urecheafirma cã „ai noºtri au pierit, încât s-aînãlbit poiana de trupurile lor… ºi mulþidintre boierii cei mari au picat ºi vitejiicei buni au pierit ºi fu jale mare în toatãþara”. ªtefan n-a vrut însã un sacrificiutotal al oamenilor sãi. Când dezastrulpãrea inevitabil, a hotãrât retragerealuptãtorilor în codrul întunecos de stejarºi, cu puþinii viteji rãmaºi, a încercat sãconstituie nucleul unei noi oºtiri caresã-i alunge pe turci. Pierderile turcilorîn acea bãtãlie au fost imense, peste30.000 de oameni gãsindu-ºi sfârºitulla Pârâul Alb. Elanul invadatorilor afost zdrobit apoi ºi de eroica rezistenþãa apãrãtorilor cetãþilor Neamþ ºiSuceava. Sub zidurile lor, sultanulMahomed a înþeles cã este învins ºi ahotãrât sã se retragã, gustând din plinaceastã amãrãciune. CronicarulGrigore Ureche, în stilul sãu sobru ºiconcis, aratã cã, dupã marele rãzboidin vara anului 1476, ªtefan cel Marea strâns trupurile morþilor sãi de pecâmpul de luptã ºi a fãcut cu ele omovilã. Pe urmã, a zidit deasupraoaselor o bisericã întru pomenireasufletelor lor. Zidirea bisericii a avut locla 20 de ani dupã bãtãlie. Istoria acestuisfânt locaº se împleteºtestrâns cu lupta eroicã pentru

14Nr. 4 / oct-dec 2020 SAREA PÃMÂNTULUI

apãrarea þãrii ºi libertatea ei.Este o tragicã paginã de

cronicã scrisã cu sângele unei sublimegeneraþie de luptãtori. Spre deosebirede alte mari ctitorii ale lui ªtefan,aceastã bisericã este, poate, singuracare nu are la baza întemeierii ei olegendã. Ea este biserica eroilor.Legenda, aceastã creaþie popularã care

de multe ori dubleazã istoria ceaadevãratã, n-a cutezat sã se apropiede altarul jertfei de la Rãzboieni, latemelia cãruia stau multe vieþi eroice.Cât de vie era în memoria mareluiDomnitor, dupã 20 de ani, amintireaeroilor acelor zile din vara anului 1476ne aratã chiar textul inscripþiei de peperetele bisericii ctitorite de el: „În zileleBinecinstitorului ºi de Hristos IubitorulDomn, Io ªtefan Voievod, din mila luiDumnezeu, Domn al Þãrei Moldovei,fiul lui Bogdan Voievod, în anul 6984,iar al domniei sale anul 20 curgãtor, s-aridicat puternicul Mohamed, împãratulturcesc, cu toate forþele sale rãsãriteneºi încã ºi Basarab Voievod, poreclitLaiotã, a venit cu el, cu toatã þarabasarabeascã. ªi au venit sã prade ºisã ia Þara Moldovei. ªi au ajuns pânãaici la locul numit Pârâul Alb… ªi noi,ªtefan Voievod cu fiul nostruAlexandru, am ieºit înaintea lor aici ºiam fãcut mare rãzboi cu ei, în luna iulie26. ªi cu voia lui Dumnezeu au fostînfrânþi creºtinii de pãgâni. ªi au cãzutacolo mulþime mare de ostaºi aiMoldovei. Atunci ºi tãtarii au lovitMoldova din acea parte. De aceea abinevoit Io ªtefan Voievod, cu buna savoinþã, a zidi aceastã casã în numeleArhistratigului Mihail ºi întru rugã sieºiºi doamnei sale Maria ºi fiilor sãi

Alexandru ºi Bogdan ºi pentruamintirea ºi întru pomenireadreptcredincioºilor creºtini care s-auprãpãdit aici. În anul 7004, iar aldomniei sale anul 40 curgãtor, în lunanoiembrie 8” (1496). Inscripþia are ovaloare istoricã inestimabilã ºireprezintã actul de naºtere al bisericii.Este o paginã de o sinceritateimpresionantã dictatã poate de însuºiªtefan cel Mare. În afarã de cele demici proporþii de la alte biserici, cum arfi cea de la Miliºãuþi (1487) careaminteºte de lupta de la Râmnic,inscripþia de la Rãzboieni este singuracare relateazã pe larg despre luptelede la Pârâul Alb ºi urmãrile lor,încadrându-se astfel printre puþinelecronici care ne-au rãmas. Construcþiabisericii din piatrã a durat un an ºi patruluni ºi are hramul Naºterii SfântuluiIoan Botezãtorul.

Biserica Sfântul Nicolaedin Popãuþi, Botoºani

Acest locaº de cult se înscrieprintre bisericile orãºeneºti ridicate deªtefan cel Mare la sfârºitul secoluluial XV-lea, Sfântul Nicolae din Dorohoiºi Sfântul Gheorghe din Hârlãu. Pezidul dinspre nord al pronaosului se aflãpisania ctitoriei: „Io ªtefan Voievod, dinmila lui Dumnezeu, domn al Þãrei

Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, amzidit acest hram în numele Sfântului

Pãrintelui nostru Arhierarhul ºifãcãtorul de minuni Nicolae, în anul7004 (1496), iar al domniei sale al 40-leacurgãtor, luna septembrie 30”. Nu seºtie exact cât a durat zidirea bisericiidar, prin comparaþie cu alte ctitoriiasemãnãtoare, putem aprecia la cinci-ºase luni. Iniþial a fost bisericã de mir,dupã care a suferit mai multe modificãriîn secolul al XVI-lea, iar pe la 1750,Ana, soþia lui Mihai Racoviþã, areparat-o ºi a înnoit-o. În vremeadomnitorului Matei Ghica, bisericaSfântul Nicolae a devenit mãnãstire(1751-1752), construindu-se chilii, iarincinta fiind închisã de un zid înaltîmprejmuitor. Ca mãnãstire, a fostînchinatã Patriarhiei din Antiohia. Între1899 ºi 1908, biserica a fost restauratãde Comisiunea Monumentelor Istorice.Biserica este construitã conformtradiþiilor ctitoriilor moldoveneºti ale luiªtefan cel Mare cu cele trei nave:pronaos, naos ºi altar. Pictura interioarãoriginarã nu s-a pãstrat decâtfragmentar: Capul lui Iisus ºi alÎngerului din altar, Ciclul Patimilor dinabsida naosului. Celelalte scene suntde datã mai recentã refãcute în secolulal XIX-lea cu ocazia ultimei restaurãri.

Biserica Naºterii MaiciiDomnului din Tazlãu

În zona Tazlãu, urmãrind drumulce se desprinde din artera principalã,sihãstria încremenitã a înãlþimilor dinjur este dintr-odatã despicatã de siluetaprelungã ºi zveltã a uneia dintre celemai reuºite opere arhitecturale createde meºterii marelui ªtefan, bisericaNaºterea Maicii Domnului. La aceastãbisericã se poate ajunge cel mai uºorpe ºoseaua Piatra Neamþ-Roznov-Tazlãu. Înaintea bisericii aici existamânãstirea Tazlãu din anul 1481. „Înacest an, la 1 februarie, ªtefan îidãruieºte satele Borileºtii ºi Drãgoteºtiidin câmpul lui Dragoº”1 Construcþiabisericii a început la 4 iulie 1496 ºi s-aterminat un an mai târziu, în lunanoiembrie, 8, dupã cum aratã pisaniaaºezatã în dreapta uºii deintrare în pronaos: „Io ªtefan

Nr. 4 / oct-dec 2020 15SAREA PÃMÂNTULUI

Voievod, din mila luiDumnezeu, domn al Þãrei

Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, amzidit acest hram întru numelePreasfintei Nãscãtoare de Dumnezeuºi a Curatei ei Naºteri, ca sã fie rugãsieºi ºi doamnei sale Maria ºi fiilor sãi,Alexandru ºi Bogdan; ºi care a începuta se zidi în anul 7004, luna iulie 4 ºi s-asãvârºit în anul 7005, iar al domniei saleal 41-lea an curgãtor, luna noiembrie8” (1496-1497). Tot atunci, biserica afost înconjuratã cu zid de piatrã ºi s-auridicat unele construcþii anexe. Aceastãctitorie a lui ªtefan cel Mare nu fãceadecât un cadru mai propice vieþiimonahale care se desfãºura aici demultã vreme. Temelia de piatrã cioplitãa unei biserici mai vechi a fostdescoperitã în anul 1956 pe locul numitSub Chetroaia. Mai târziu, în timpuldomniei Movileºtilor, când Mânãstirea

Tazlãu ajunsese într-o situaþie deosebitde prosperã, s-a adãugat bisericii unpridvor ºi a fost lucratã frumoasa uºãa pronaosului. Întâmplãri vitrege auprovocat însã în veacurile urmãtoaredecãderea acestui important centru alvieþii monahiceºti, ruinarea treptatã aconstrucþiilor, risipirea odoarelor, amanuscriselor ºi a întregului sãu tezaur.Din mânãstirea Tazlãu de altã datã semai vãd astãzi pãrþi ale zidului masivde incintã cu contraforturi exterioareºi metereze la partea superioarã, turnulclopotniþã, de datã incertã, având laparter gangul de intrare în incintamânãstirii, iar la etaj încãpereaclopotelor, o clãdire înaltã de lemn,ridicatã pe turnul nord-vestic al ziduluiînconjurãtor ºi, în sfârºit, de-a lungulincintei, urme numeroase ale vechilorchilii cãlugãreºti cu pivniþe dedesubt. În

turnul nord-vestic ºi-a petrecutsurghiunul, din 1823-1824, poetulAlecu Beldiman. Biserica însã,contrastând puternic cu ruineledin jur, îºi înalþã formele ºivolumele arhitecturii sale iniþialecu toatã siguranþa pe care i-oîmprumutã trãinicia zidãriei ºiechilibrul proporþiilor. Faþadeleturlei au fost reînnoite, iar oparte a elementelor decorativeiniþiale ale acestora îndepãrtate.În ansamblu, clãdirea de astãzieste aceea pe care cu atâta pricepereau ridicat-o meºterii domnuluimoldovean.

Biserica NaºtereaSfântului Ioan Botezãtorul

din Piatra Neamþ

Municipiul Piatra neamþ esteo aºezare strãveche. Prima saatestare documentarã apare înactele de cancelarie ale domnuluiAlexandru cel Bun, când, la 11 iulie1428, biserica de aici – desigurPrecista – a fost dãruitã de voievodmânãstirii Bistriþa. Importantcentru comercial ºi administrativ,aceastã aºezare s-a bucurat mereude atenþia voievozilor moldoveni.Aici exista o curte domneascã în

interiorul cãreia ªtefan cel Mare aînãlþat o impunãtoare bisericã. Ea arãmas aproape intactã cu toatã vitregiavremurilor prin care a trecut. Înapropierea uºii de la intrare se aflãinscripþia slavonã a bisericii cuurmãtorul conþinut: „Binecinstitorul ºide Hristos iubitorul, Io ªtefan Voievod,din mila lui Dumnezeu domn al ÞãriiMoldovei, fiul lui Bogdan Voievod, aînceput a zidi ºi a sfârºit casa aceasta,în numele naºterii cinstitului ºi slãvituluiproroc înaintemergãtor IoanBotezãtorul, întru rugã sieºi ºi doamneisale Maria ºi preaiubitului lor fiuBogdan, care s-a început a se zidi înanul 7004, iulie, 15, ºi s-a sfârºit în anul7006, iar al domniei sale anul al 42-leacurgãtor, luna noiembrie, 11 zile”. Fiindo bisericã de curte, ªtefan cel Mare aînzestrat-o cu odoare preþioase din

punct de vedere artistic ºi cultural. LaMuzeul de Istorie al României sepãstreazã un Tetraevanghel din anul1502, operã a ieromonahului Spiridonde la Mânãstirea Putna ºi dãruitã, dinporunca marelui voievod, pentru„biserica sa cu hramul Sfântul Ioan, dela curþile sale de pe Bistriþa” (Piatra).Au mai existat ºi douãsprezece mineeprecum ºi alte cãrþi de cult necesareslujbelor religioase, toate manuscrise.Dintre acestea, nu s-a mai pãstratniciuna. În apropiere de bisericã, înpartea de nord-vest, se aflã turnulclopotniþã, o valoroasã operãarhitecturalã. Potrivit inscripþiei de laintrare, a fost zidit din porunca lui ªtefancel Mare: „Io ªtefan Voievod, din milalui Dumnezeu domn al Þãrii Moldovei,fiul lui Bogdan Voievod, a zidit aceastãclopotniþã, împreunã cu doamna saMaria, fiica lui Radu Voievod, ºi cupreaiubitul lor fiu Bogdan Voievod, înanul 7007, iar al domniei sale, anul al43-lea curgãtor, octombrie 28” (1499).

În anul 1954, turnul a fostrestaurat, iar deasupra lui s-a construitun acoperiº conic. Astãzi, ctitoria luiªtefan cel Mare din Piatra Neamþ puneîn luminã capacitatea creatoare ameºterilor din secolul al XV-lea.

Biserica Înãlþarea SfinteiCruci de la Volovãþ

La trei kilometri de Rãdãuþi, îndirecþia sud-vest, în satulVolovãþ, se aflã o bisericã dinpiatrã, destul de simplã laprima vedere, amintind de bisericaSfântul Nicolae din Rãdãuþi. În locul

Nr. 4 / oct-dec 2020 SAREA PÃMÂNTULUI 16

unei biserici din lemn ridicatãîn vremea lui Dragoº Vodã, pe

care a mutat-o ªtefan cel Mare la Putna– relateazã cronicarul Nicolae Costin– la începutul secolului al XVI-lea s-azidit o nouã bisericã cu hramul „Înãlþãrii

Sfintei Cruci”. Pisania de la intrarearatã cã: „Binecinstitorul ºi de Hristosiubitorul, Io ªtefan Voievod, din mila luiDumnezeu domn al Þãrii Moldovei, fiullui Bogdan Voievod, cu doamna saMaria, fiica lui Radu Voievod, ºi cupreaiubitul lor fiu Bogdan Voievod auzidit hramul acesta întru numele înãlþãriicinstitei ºi e viaþã dãtãtoare Cruci, ºi s-aînceput în anul 7008 (1500) ºi s-asãvârºit în anul 7010, iar al domniei saleanul al 46-lea curgãtor, în lunaseptembrie 14”. Zidurile din piatrãfasonatã, sprijinite pe contraforturi totdin piatrã, prezintã în partea superioarãdouã ºiruri de ocniþe mari ºi mici.Biserica nu are turlã ºi nici picturãinterioarã. Biserica din Volovãþ estepomenitã pentru prima datã într-o cartedomneascã de la ªtefan cel Mare din15 martie 1490, prin care închinã maimulte biserici (50 la numãr), printre careºi biserica din Volovãþ, Episcopiei deRãdãuþi.

Biserica Dobrovãþ

La patruzeci kilometri sud-est deIaºi, pe valea pârâului Dobrovãþ, înapropierea unui vechi schit de lemnînfiinþat de un grup de sihaºtri, se aflãbiserica din Dobrovãþ cu hramulPogorârea Duhului Sfânt. Pisaniabisericii de pe peretele de vest neinformeazã cã aceasta a fost ridicatã

în ultimii ani de domnie ºi de viaþã aimarelui Voievod: „Binecinstitorul domn,Io ªtefan Voievod, cu mila luiDumnezeu domn al Þãrii Moldovei, fiual lui Bogdan Voievod, a înãlþat acesthram întru numele Pogorârii SfântuluiDuh, care a început a se zidi la anul7011 (1503), luna lui Aprilie, în 27 dezile ºi s-a sãvârºit în anul 7012, iar aldomniei lui al 48-lea curgãtor luna…”.Pisania neterminatã dovedeºte cãbiserica nu era gata la data morþiivoievodului (2 iulie), ci puþin dupãaceastã datã. În interior, biserica a fostpictatã de fiul lui ªtefan cel Mare,domnul Petru Rareº, dupã cummenþioneazã o inscripþie zugrãvitã peunul din pereþi: „Blagoslovitul ºi deHristos iubitorul Io Petru Voievod, prinmila lui Dumnezeu domn al ÞãriiMoldoveneºti, fiul bãtrânului ªtefanVoievod, a zugrãvit ºi împodobit acesthram în numele Pogorârii Sfântului Duhla Mânãstirea de la Dobrovãþ la leah7030 (1522), luna …”.

Din pãcate, anul 1522 este greºitsau incomplet sculptat, deoarece PetruRareº ºi-a început domnia în 1527. Înbisericã, se aflã un tablou votiv

reprezentând trei voievozi tineri cucoroanã pe cap ºi cu pãrul brun cãzândîn plete pe umeri, pe care Nicolae Iorgai-a identificat ca fiind ªtefan cu fiii sãi,Bogdan ºi Petru. Ei oferã lui Hristosbiserica fãrã a avea cele trei turleadãugate ulterior. Pietrele de mormânt,în numãr de opt, le gãsim în naos. Ceamai veche piatrã funerarã a fostaºezatã de Bogdan al III-lea pe

mormântul primei sale soþii, Nastasia,plecatã a cele veºnice, la 14 octombrie1513: „Aceastã piatrã a fãcut-o ºiîmpodobit-o binecredinciosul ºi iubitorulde Hristos Io Bogdan Voievod doamneilui, Nastasia. ªi ea s-a strãmutat înzilele lui la anul 7021 (1513), luna luiOctombrie, 14, la veºnicele locaºuri.”Celelalte ºapte pietre funerare, dinmarmurã albã, aparþin familieihatmanului Nicolae Racoviþã. Bisericamânãstirii a fost dotatã ºi cu obiecte decult deosebit de valoroase dintre cares-au mai pãstrat câteva. Reþinem unepitaf care astãzi se aflã la MuzeulNaþional de Istorie din Bucureºti,început de ªtefan cel Mare, terminatde Bogdan al III-lea ºi dãruit bisericiiîn anul 1506. Într-un chenar brodat cufir de argint, citim urmãtoarele:„Binecinstitorul ºi iubitorul de Hristos,Io ªtefan Voievod, din mila luiDumnezeu, domn al Þãrii Moldovei, aînceput sã facã acest Aer pentruMânãstirea sa de la Dobrovãþ, ºi dupãaceea l-a ajuns moartea ºi nu l-a sfârºit,iar fiul lui, Bogdan Voievod, din mila luiDumnezeu Domn al Þãrii Moldovei, ºicu mama lui, doamna Maria, l-auterminat ºi l-au dat unde fusese fãgãduitpentru sufletul sfânt rãposatului domnªtefan Voievod ºi pentru sãnãtatea ºimântuirea lor, în anul 7014 (1506),februarie”. Cel mai vechi documentcunoscut, referitor la mânãstireaDobrovãþ, este o carte domneascã dela ªtefan cel Mare din 26 noiembrie1499, prin care dãruieºte mânãstirii treisate la Dobrovãþ: Ruºii, Cãlugãreni ºiDumeºti.

Biserica Tãierea capuluiSfântului Ioan Botezãtorul

din Reuseni,judeþul Suceava

În satul Reuseni, la 15 kilometrisud-est de Suceava, se aflã o bisericãdespre a cãrei istorie aflãm din pisaniade deasupra uºii de la intrare: „În anul7011 (1503), septembrie, 8, Io ªtefanVoievod, prin mila lui Dumnezeu,domnul Þãrii Moldovei, abinevoit ºi a început sã

Nr. 4 / oct-dec 2020 17SAREA PÃMÂNTULUI

„

zideascã acest hram în numeleTãierii cinstitului cap al

Cinstitului, Slãvitului, ProrocÎnaintemergãtor, Botezãtor Ioan, înacest loc, unde a fost tãiat capul tatãluisãu, Bogdan Voievod. ªi pe ªtefanVoievod l-a ajuns moartea – veºnicalui pomenire – ºi fiul sãu, BogdanVoievod, a dus înainte ce fusese începutde tatãl sãu ºi a sãvârºit hramul în anul7012 (1504), în luna septembrie”. Înintenþia ctitorului ei, biserica trebuia sãaibã destinaþia de necropolã domneascã,unde sã fie aºezate osemintele tatãluisãu, la douã luni dupã moartea luiªtefan cel Mare, dar osemintele lui

Bogdan al II-lea nu au mai fostîngropate aici. Ele ºi-au gãsit locaº deveºnicã odihnã la biserica din satulSecuieni, la 10 kilometri distanþã deReuseni.

Construcþia, în ansamblu, aretrãsãturi asemãnãtoare cu biserica dinDobrovãþ. Biserica a fost conceputãsimplu, ca un locaº de reculegere ºimeditaþie, fãrã picturi interioare, înamintirea bunului sãu pãrinte, ucismiºeleºte, precum marele prooroc alcreºtinãtãþii. Pereþii exteriori sunttencuiþi fãrã ornamentaþii speciale.

Biserica CuvioasaParascheva din Cotnari

Cea mai modestã ctitorie atribuitãde tradiþie lui ªtefan cel Mare se facela Cotnari, cu hramul CuvioasaParascheva, ºi a fost ziditã la sfârºitulsecolului al XV-lea (aproximativ 1493).Este construitã în plan dreptunghiular,cu pronaos, naos ºi altar, fãrã motive

decorative, cu ziduri de piatrã tencuitepe dinafarã, nu are turlã ºi nici picturiinterioare. Faptul cã nu s-a pãstrat nicipisania face ca cercetãtorii sã aibãrezerve în privinþa ctitorului. A suferitunele modificãri în 1831-1832, când s-adepãrtat zidul despãrþitor dintre pronaosºi naos, punându-se în loc o simplãarcadã. Au urmat apoi reparaþii maiample prin anii 1869 ºi 1890. Bisericadin Cotnari nu este pomenitã îndocumente nici în vremea lui ªtefan celMare, nici mai târziu.

Biserica Albã SfântulGheorghe din Baia

În localitatea Baia din judeþulSuceava se aflã o bisericã purtândhramul Sfântului Mare Mucenic

Gheorghe cunoscutã ºi sub numeleBiserica Albã. Lipsa pisaniei ºi a altormãrturii documentare au fãcut sã existeunele pãreri contradictorii privindctitorul acestui aºezãmânt religios.Tradiþia localã atribuie biserica luiªtefan cel Mare, ridicatã la puþin timpdupã victoria de la Baia a Domnuluiasupra regelui maghiar Matei Corvin,

la 14-15 decembrie 1467. Alte pãrerisusþin cã ªtefan cel Mare ar fi adusnumai îmbunãtãþiri unei construcþii maivechi, deoarece unele elemente dearhitecturã nu sunt specifice epociimarelui voievod, ci anterioare ei. OraºulBaia este atestat din 31 octombrie 1402,într-o carte a domnului Alexandru celBun, care dãruieºte mânãstiriiMoldoviþa douã mori.

Biserica episcopalã din Vad

Pe întreg cuprinsul Transilvaniei sepãstreazã un mare numãr demonumente istorice, vestigii de nepreþuitpentru istoria naþionalã, unele de o marevechime. Istoria Transilvaniei nu poatefi conceputã decât în cadrul general alistoriei româneºti, voievodatul cuprinsîn interiorul arcului carpatic fiind într-opermanentã interdependenþã cu toateþinuturile locuite de români. Întreromânii de pe cei doi versanþi aiCarpaþilor au existat strânse ºineîntrerupte legãturi. Pãrþile de rãsãritºi miazãnoapte ale Transilvaniei aubeneficiat de legãturi continue cuMoldova încã din cele mai vechitimpuri, relaþiile economice ºicomerciale fiind de o intensitatedeosebitã. Lunga domnie pe tronulMoldovei a lui ªtefan cel Mare (1457-1504) a fost o epocã de o însemnãtateexcepþionalã, prin sensul istoric alevenimentelor, prin evoluþia, orientareaºi legãturile strânse ale Transilvaniei cucelelalte douã Þãri Româneºti.Stãpânirea efectivã a unor întinseþinuturi în Transilvania, influenþa ºiprestigiul de care se bucura marelevoievod moldovean erau o realitateprezentã pe tãrâmul vieþii politice ºispirituale a românilor transilvãneni ºi nunumai a lor, ci a tuturor locuitorilorvoievodatului. ªtefan cel Mare, în urmarelaþiilor prieteneºti cu regele MateiCorvin, dobândea în Transilvania douãimportante domenii, Cetatea Ciceuluicu peste 60 de sate din valea Someºului,din Þara Lãpuºului ºi din câmpiaTransilvaniei, precum ºi Cetatea deBaltã cu numeroase sate dinþinutul Târnavelor. Ajuns în

18Nr. 4 / oct-dec 2020 SAREA PÃMÂNTULUI

stãpânirea lui ªtefan cel Mare,domeniul cetãþii Ciceului va

reprezenta un adãpost pentru BisericaOrtodoxã atât de prigonitã de Bisericaoficialã a Transilvaniei. Însuºi domnulMoldovei a înãlþat ctitorii pe noul sãudomeniu la Ciceu ºi Mihãeºti, bisericicare în prezent nu se mai pãstreazã. Înschimb, în satul Vad, aflat pe valeaSomeºului, biserica ridicatã de ªtefancel Mare ca reºedinþã episcopalãpãstreazã intacte elementele stiluluimoldovenesc. Tradiþia ºi elementelestilistice imprimate ctitoriei de la Vadconfirmã edificarea Bisericii la sfârºitulsecolului al XV-lea, când devinereºedinþã episcopalã, cu ierarhi sfinþiþila Suceava, dependenþi direct deMitropolia Moldovei. Bisericaepiscopalã cu hramul AdormireaMaicii Domnului din Vad ne apare azica o ctitorie strãlucitoare în albul sãuimaculat, cu statuia lui ªtefan cel Mareºi Sfânt care vegheazã ºi ocroteºteacest simbol al Ortodoxiei ºi alNeamului românesc.

Biserica din Feleac

Feleacu, mai demult Feleac,( î n m a g h i a r ã E r d õ f e l e k ,colocvial Felek, în germanã Fleck),este satul de reºedinþã al comunei cuacelaºi nume din judeþul Cluj, Transil-vania, România. Feleacu este cel maivechi sat românesc din Cluj, sãrbãtoritla 650 de ani de atestare documentarãla data de 1 iulie 2017.1

De pe dealul pe care se aflã satulse poate vedea o panoramã frumoasãa Clujului.

Localitatea Feleacu se situeazã ladoar 7 km de reºedinþa de judeþ, Cluj-Napoca, la o altitudine medie de 711 m.

Satul Feleacu se aflã aºezat pemasivul Feleacului, situat laî n t â l n i r e a P o d i º u l u iSomeºan cu Câmpia Transilvaniei.Masivul este orientat pe direcþia est-vest, pe o lungime de 20 km, de-a lungulcãruia se aflã mai multe înãlþimi: VârfulPeana (832 m), Dealul Feleac (744 m),Mãgura Sãlicii (824 m)2.

Din 2005, localitatea are ºi o pârtiede schi cu lungime de 800 de metri,

dotatã cu tunuri de zãpadã artificialãºi teleschi3.

Istoric.Satul a fost întemeiat în 1 iulie 1366

prin aºa numita hotãrnicire princare Ludovic I a aprobat colonizarea a20 de familii de grãniceri românidin Mãrginimea Sibiului pe locul denumitîn germanã „Fleck” (de aici vin numelemaghiar ºi numele românesc al satului).Celor 20 de familii le-a fost încredinþatã pazaºi întreþinerea drumului care strãbãteaPãdurea Feleacului dinspre Cluj spre Turda.În lunile urmãtoare, în iarna dintre 1366 ºi1367, Feleacul este consemnat ca sat,apãrând pentru prima datã numele de Felea.

Locuitorii satului românescFeleacu (villa olachorum Felek) a-veau obligaþia de a apãra vechiul drumce ducea spre Turda, de hoþi ºi tâlhari.Devenind possessio a Clujului, caurmare a unei donaþii fãcute deregele Sigismund de Luxemburg, acestsat a fost scos de sub jurisdicþiavoievodului ºi a comitelui, fiind supusautoritãþii judelui clujean. În schimbulserviciului practicat, felecanii (nume datlocuitorilor din Feleacu, folosit ºi înprezent) au fost scutiþi de dijman u m i t ã q u i n q u a g e s i m aovium sau datul oilor (fiecare al 50-leacârlan4 ºi o oaie cu miel), obligaþiefeudalã exclusivã a comunitãþilorromâneºti din Transilvania.

Prin documentul menþionat maisus, satul, care atârna de voievodulTransilvaniei, este scos de sub acesteautoritãþi ºi dãruit oraºului regesc Cluj,populat atunci de oaspeþi germani.

Viaþa religioasã. Între 1486-1488a fost ridicatã din piatrã o bisericã înstil gotic, cu hramul „SfinteiParaschiva” (martirã, secolul II, întimpul lui Antonin Piosul, sãrbãtoritã în26 iulie) ºi „Adormirea MaiciiDomnului” (sãrbãtoare pe 15 august),pe locul uneia mai vechi (probabil dinlemn), pentru valahii de aici. Un timp,aici a funcþionat o episcopie ortodoxã,primul fiind un episcop grec, pe numeMarcu, urmat pe la 1488 de episcopulDaniil, sub care s-a ridicat biserica depiatrã. La 1538, este consemnat un alt

episcop, pe nume Petru, iar din 1550nu mai este amintit nici un ierarhortodox cu reºedinþa în Feleac. Bisericaveche din Feleac, aflatã astãzi înadministrarea Arhiepiscopiei Vadului,Feleacului ºi Clujului, este înscrisãpe lista monumentelor istorice dinjudeþul Cluj, elaboratã de MinisterulCulturii ºi Patrimoniului Naþional dinRomânia în anul 2010 (cod LMI CJ-II-m-A-07613).

Comuna Feleacu gãzduieºte pecolinele sale o lucrare autenticã aarhitecturii medievale româneºti,biserica „Sfânta Paraschiva careascunde în spatele ei o poveste decâteva secole.

Nu mulþi sunt cei care ºtiucã ªtefan cel Mare a ctitorit biserici ºi în Ardeal, iar printreacestea se numãrã ºi episcopia dinFeleacu, ridicatã mai târziu la rangul demitropolie.

„Istoria Transilvaniei nu poatefi conceputã decât în strânsã ºipermanentã interdependenþã cu ceaa voievodatelor din spaþiulextracarpatic. (…) Pe primul plan sesitueazã relaþiile de ordin economicºi de interes comercial, care întreMoldova ºi Transilvania au atins oasemena intensitate încât, în timpuldomniei lui Alexandru cel Bun(1400-1432), s-au acordat privilegiinegustorilor transilvãneni carevizitau voievodatul de la rãsãritulCarpaþilor”, scrie academici-anul Marius Porumb, în broºuradespre biserica de la Feleac, numitã„Biserica Arhiepiscopalã din Feleac,ctitoria lui ªtefan cel Mare”.

Contextul în care ªtefan celMare a ctitorit lãcaºe de cult în spaþiultransilvãnean îl reprezintã alianþa,încheiatã la 12 iulie 1475 cu

Nr. 4 / oct-dec 2020 19SAREA PÃMÂNTULUI

regele Matia Corvin, prin carevoievodul moldovean primeºte douãdomenii: Ciceu ºi Cetatea de Baltã,împreunã cu numeroase sate. Alianþas-a pãstrat ºi dupã moartea regeluiMatia Corvin din 1490, cândvoievodatul Transilvaniei a fost condusde Bartolomeu Dragfi, originar dinfamilia lui Dragoº din Maramureº.

Situatã pe o colinã cu priveliºte ladrumul ce leagã Turda de Cluj, Biserica„Sfânta Paraschiva” a fost pânã înanul 1948 bisericã greco-catolicã cuhramul „Adormirea Nãscãtoarei deDumnezeu”. Exteriorul se aseamãnã cucel al bisericilor protestante sauromano-catolice, în schimb, interioruleste în stil bizantin, ceea ce îi conferã o

unicitate aparte. Este monument dearhitecturã goticã de tip bisericã-salãcu 2 travee boltite în cruce pe ogiveºi absidã poligonalã decrosatã cu boltãpe nervuri, posedã picturi murale ºiicoane din secolul al XVIII-lea.

Conform tradiþiei, biserica a fostconstruitã cu ajutorul material ºi moralal lui ªtefan cel Mare, în timpularhiepiscopului Daniel, în jurul anului1488. Aceasta a fost restauratã în anul1925, cu sprijinul regelui Ferdinand I,dupã planurile arhitectului Károly Kós,când a fost ridicat ºi turnul drept.Textul inscripþiei de pe placa aflatã peperetele bisericii dupã finisarearenovãrilor din anul 1925 esteurmãtorul: „Renoitu-sa ºi lãrgitu-saacest vechi sfânt locaº cu hramul„Adormirea Nãscãtoarei de Dumne-zeu” cu cheltuiala credincioºilor ºiajutorul ministrului culturii Al.Lãpedatu ºi al comisiunei din Clujîn anul Domnului 1925 sub stãpâ-

nirea Majestãþii Sale regele uniriituturor românilor Ferdinand I.

Mitropolit al Bisericii Unite cuRoma pãrintele Vasile Suciu.

Protopop al districtului IlieDãianu din Cluj.

Paroh al satului NicolaeNicoarã.”

Subsolul bisericii adãposteº-te patru morminte de mitropoliþi ce auaparþinut Evului Mediu. Sursele istoricesusþin cã aceºtia ar fi fost cei patrumitropoliþi ce au pãstorit voievodatulTransilvaniei din parohia Feleacului.

Biserica are o vechime de 528 deani (25 octombrie 1488), iar lasfârºitul secolului al XIX-lea, a fostinstalat în curtea ei un bust al lui ªtefan

cel Mare. La aceastã bisericãa fost oficiatã cãsãtoria poeteiVeronica Micle cu profesorulªtefan Micle. Bustul acestuiase gãseºte astãzi în curteavesticã a bisericii.

Biserica poate fi vizitatã,dar, din pãcate, nu e pusãturistic în valoare aºa cum armerita nici de PrimãriaFeleacu, nici de ConsiliulJudeþean Cluj.

Sursa: https://www.clujulcultural.ro/istoria-clujului-v-o-minunatie-biserica-lui-stefan-cel-mare-din-feleac/

1 „Satul Feleacu împlineºte 650ani”. Monitorul de Cluj. 7 august 2017.2 Grigor P. Pop, p. 48.3 Pârtia de schi din Feleac, funcþionalã, pecitynews.ro4 Cârlan = miel sau ied pânã la vârsta decirca un an.

Bibliografie selectivã:- Dragoº ªesan, „Ctitoriile lui ªtefancel Mare în documente”, ArhiveleNaþionale ale României, Bucureºti, 2004- Monumente istorice bisericeºti dinMitropolia Moldovei ºi Sucevei, EdituraMitropoliei Moldovei ºi Sucevei, Iaºi,1974- Marius Porumb, „Biserica episcopalãdin Vad, ctitoria lui ªtefan cel Mare”,editura Renaºterea, Cluj Napoca, 2004- www.putna.ro

Mãicuþa meaMãicuþa mea, eu vin ºi cer

De la tine sã nu pier,Viaþã lungã ºi izbândã,Cã e scurtã ºi pe fugã.

Maicã, þie eu mã rogViaþa sã-mi fie uºoarãªi þi-o dau þie zãlog,

Lângã tine o-nfãºoarã.

Mãicuþã Sfântã, nu lãsaPoporul în grele pãcate,Aratã-i, Maicã, calea ta

Ce-n greutãþi uºor rãzbate.

Ajutã-ne, Mãicuþa mea,ªi ne-ntãreºte în credinþã,

Sã-ntoarcem de pe calea reaPe drumul sfânt de pocãinþã.

Noi ne rugãm, dar în zadar,Gândul ni-e tot la bucurieCã nu ni-e gândul la amar,Ci sã slujim fãrã simbrie.

O, roagã-L pe Iisus HristosSã-ntoarcã faþa spre noi iarã,

Ca fiii Sãi cei pãcãtoºiDe pe pãmânt sã nu disparã.

ªi scapã-ne, Mãicuþã Sfântã, De focul cel pe veci încins,

Cã inima þi se frãmântãPe nimeni sã nu pierzi învins.

Guþeº Conachi Viorica66 ani (Larga)

Rugãciunea este vorbirea minþiicu Dumnezeu. Rugãciunea estevlãstarul blândeþii ºi al lipsei demânie. Rugãciunea este rodul

bucuriei ºi al mulþumirii.Rugãciunea este alungareaîntristãrii ºi a descurajãrii.

Rugãciunea neîmprãºtiatã esteo înþelegere supremã a minþii.Rugãciunea este urcuºul minþii

spre Dumnezeu. Dacã doreºti sãte rogi, leapãdã-te de toate, ca

sã moºteneºti totul.

(Evagrie Monahul, Filocalia I,Ed. Harisma, Bucureºti, 1993,

p. 104-106, 109).

Nr. 4 / oct-dec 2020 SAREA PÃMÂNTULUI20

Ceea ce numim noi viaþã esterezultatul unei activitãþi molecularecomplexe ce are loc, la nivelul fiecãreicelule, în fiecare secundã. De unde vintoate aceste molecule? Într-un fel sau altul,ele provin din alimentele pe care leconsumãm, prin urmare, devine evidentfaptul cã ceea ce mâncãm poate afectastructura molecularã a organismuluinostru, pe scurt, sãnãtatea.

Statisticile aratã cã România este peprimul loc în Europa la numãrul copiiloraflaþi la vârsta pubertãþii diagnosticaþi cucancer ºi pe locul trei pentru copii bolnavide obezitate. Alimentaþia este principalacauzã a acestei statistici îngrijorãtoare,iar mulþi români mãnâncã într-o proporþiemult prea mare alimente care provoacã ºiîntreþin aceste boli, respectiv: grãsiminesãnãtoase, dulciuri în exces, mezeluri,semipreparate, mâncare tip fast-food(cartofi prãjiþi), prãjeli, chips-uri, îngheþatã,bãuturi carbogazoase, bãuturienergizante.

Probabil cã, pânã la aceastã orã,mulþi dintre voi sunteþi conºtienþi de efectulanumitor alimente, cum ar fi dulciurile,asupra comportamentului, stãrii de bineºi sãnãtãþii copilului vostru. Un mod dehrãnire sãnãtos este unicul ºi cel maiimportant dar pe care-l puteþi face copiilorºi vouã. Faceþi aºadar, mãmici ºi tãtici,alegeri inteligente pentru familiile voastreºi schimbaþi modul în care se hrãneºtetoatã familia.

Familia este unul din cele maiimportante elemente sau, mai bine spus,sisteme care contribuie la dezvoltarea uneipersoane ºi la starea ei de sãnãtate.

Dincolo de faptul ca este o tradiþie,masa servitã în familie ne poate influenþastarea de sãnãtate. Pe de o parte existãideea cã familiile care se reunesc la masãîncurajeazã consumul de alimentesãnãtoase. Deºi existã familii în care seconsumã mâncare nesãnãtoasã,cercetãtorii americani au demonstrat cãadolescenþii care mãnâncã împreunã cupãrinþii lor de cel puþin trei ori pe sãptãmânãprezintã un risc cu 12% mai mic de a aveaprobleme de greutate. Mesele în familiecresc cu 24% tendinþa de a consumaalimente sãnãtoase. Reþineþi cã o masãîn familie este tot timpul mai sãnãtoasã,indiferent de meniu, decât cea maisãnãtoasã mâncare consumatã singur.Acest principiu se aplicã deopotrivã copiilorºi adulþilor ºi stã la baza unei alimentaþiisãnãtoase.

Alegeþi întotdeauna alimentelenaturale integrale ºi consumaþi-le însezonul de apariþie, la deplina lor maturitatenutriþionalã. Alegeþi bio sau organic de câteori puteþi ºi consideraþi aceastã alegere oinvestiþie în sãnãtatea voastrã, atât decostisitoare dupã ce este pierdutã.

Rareori ne interesãm care suntmodalitãþile de a trãi sãnãtos, de a nealimenta corect.

Copilãria este ultima ºansã apãrinþilor de a influenþa alegerile alimentareale copilului ºi, de aceea, impunerea unorobiceiuri ºi atitudini corecte faþã demâncare vor ajuta viitorul adult sã aibã oalimentaþie echilibratã ºi sãnãtoasã. Eadevãrat, este greu sã fii pãrinte în ziuade azi, având atâta informaþie. Cu câtîncercãm sã ºtim mai mult, cu atât neîncurcãm mai tare. Atenþie, dragi pãrinþi,când luaþi decizii pentru copilul vostru…este în primul rând despre voi!

În general, ne gândim la alimentaþiasãnãtoasã numai când ne gândim la copiisau atunci când luãm câteva kilograme înplus. O alimentaþie sãnãtoasã, însã, esteun scop pe care ar trebui sã îl avem înpermanenþã. Copiii urmeazã exemplulalimentar al pãrinþilor - degeaba le punemcopiilor în farfurie numai alimentesãnãtoase, dacã noi, pãrinþii, mâncãmhaotic, dezechilibrat, pe fugã. Atunci cândîºi vor putea alege alimentele din farfurie,vor mânca în acelaºi stil ca ºi pãrinþii. Copiiisunt oglinda pãrinþilor ºi vor imita obiceiurilealimentare pe care la vãd în casã, de aceeaeste important ca întreaga familie sã aibãun stil de viaþã sãnãtos. Respectareacâtorva reguli simple în ceea ce priveºtealimentaþia ajutã întreaga familie sã fiesãnãtoasã ºi fereºte toþi membrii acesteiade riscul apariþiei multor boli ºi deacumulare a nedoritelor kilograme în plus.

Iatã câteva reguli pe care este bineca întreaga familie sã le respecte.

Respectaþi micul dejun. ªtim toþicã micul dejun este cea mai importantãmasã a zilei, dar câþi dintre noi nu „sãrim”peste micul dejun? Un mic dejun sãnãtostrebuie sã cuprindã 2 felii de pâineintegralã, ouã, o frunzã de salatã sau altãlegumã crudã ºi o felie de brânzã sau unbol de cereale cu lapte sau iaurt, alãturide o canã de ceai sau cafea.

Mese mici ºi dese. Dacã mâncãmla intervale scurte de timp în cantitãþi mici,„pãcãlim” organismul. O cantitate crescutãde alimente la o masã are ca rezultatecreºterea în greutate prin cantitatea mare

de substanþe asimilate. De asemenea, încazul în care mâncãm mult odatã,determinãm distensia stomacului,crescând astfel capacitatea lui de stocareºi întreþinem un cerc vicios, ajungând astfelsã mâncãm din ce în ce mai mult la fiecaremasã.

Hidrataþi-vã corect. Apa este foarteimportantã pentru organismul nostru, fiindimplicatã în toate reacþiile organismului.Pentru a ne menþine sãnãtoºi ºi a avea unmetabolism optim, trebuie sã consumãmmultã apã. Ideal este sã consumãm 2 litride apã platã pe zi. Sucurile carbogazoasesunt interzise, la fel ºi sucurile cu adaosmare de zahãr. Nu uitaþi cã în calculul celor2 litri de apã nu trebuie sã includeþi nimicaltceva (ciorbe, supe, sucuri sau cafea).

Respectaþi orarul meselor. Cel maibine este sã avem 5 mese/zi, distribuiteastfel: trei mese principale ºi douã gustãri,iar intervalul dintre mese sã nu depãºeascãmai mult de 3 ore. Astfel, putem lua miculdejun la ora 7-8 am, gustarea la ora 10-11am, prânzul în jurul orei 13-14 , gustareaa doua la ora 16 ºi cina la ora 18-19.

Mâncaþi fructe crude. Specialiºtiirecomandã sã mâncãm fructele întremesele principale, la gustare ºi nu cadesert. Fructele aduc o cantitate crescutãde energie ºi sunt esenþiale pentru aportulcrescut de vitamine ºi minerale. Este depreferat sã le mâncãm în forma originalã,cel mult sub formã de sucuri, nepreparatetermic, pentru cã astfel îºi pierdproprietãþile.

Desertul nu trebuie consumatseara. Este indicat sã mâncãm dulciuri înprima parte a zilei, înaintea unui efort fizicsau intelectual crescut, glucoza fiindcombustibilul creierului ºi al muºchilor.

Legumele sunt vitale pentruorganism. Legumele au un aportenergetic scãzut, dar oferã organismuluio cantitate crescutã de vitamine, mineraleºi antioxidanþi. Este bine sã fie consumatecrude sau preparate la abur.

Modul de preparare al alimentelor.Într-o dietã sãnãtoasã, alimentele trebuiesã fie cât mai puþin preparate. Nutriþioniºtiirecomandã sã consumãm hrana fiartã saupreparatã la cuptor. Astfel, adaosul desubstanþe nocive pentru organism esteminim ºi alimentele nu sunt nici foarteconcentrate caloric.

Nu mâncaþi pe fugã. Una dintre celemai importante reguli pentru oalimentaþie corectã este, de fapt,o interdicþie: nu înfulecaþi! Masa

Nr. 4 / oct-dec 2020SAREA PÃMÂNTULUI 21

4

Hristos este slava BisericiiOrtodoxe, iar preamãrirea Lui în ea seface, între altele, ºi prin Sfintele Moaºteale celor plãcuþi lui Dumnezeu plecaþi dinaceastã lume. În multe societãþi creºtinese vorbeºte despre Dumnezeu, unele auchiar oameni luminaþi, suflete curãþite depatimi ºi ajunse pânã la iluminare, însãSfinte Moaºte lasã în urma lor doar ceiajunºi la îndumnezeire, adicã la vederealui Dumnezeu. Cãutãtorii adevãratei

credinþe, dupã multe întrebãri, au aflatrãspunsul odihnitor când au înþeles cesunt Sfintele Moaºte ºi de ce BisericaOrtodoxã este deþinãtoarea lor.

Se vorbeºte despre trei trepte alevieþii duhovniceºti. Acestea încep cudespãtimirea sau curãþirea de patimi,continuã cu iluminarea ºi se încheieapoteotic cu îndumnezeirea. Spuneamcã Sfintele Moaºte sunt urmareaîndumnezeirii. Ne punem întrebareadesigur de ce Biserica Ortodoxã areatâtea mãrturii ale îndumnezeirii unormembri ai ei ºi alte societãþi creºtine nuau? Evident cã ceea ce lipseºte acelorsocietãþi sunt Sfintele Taine care zidescîndumnezeirea omului iluminat prin harulDuhului Sfânt care lucreazã prin ele.Vorbim despre aceste lucruri deosebiteacum pentru cã pe drept cuvânt amputea spune cã întreaga suflare ortodoxãse pleacã în aceste zile înaintea trupuluiîndumnezeit ºi preaslãvit în SfinteMoaºte al multmilostivei maicii noastreParascheva de la Iaºi.

Pãrintele Ioannis Romanidisexplicã empiric ce sunt SfinteleMoaºte, conform Pãrinþilor Bisericii ºicred cã ne ajutã foarte mult cuvinteleacestui mare teolog al vremurilor dinurmã: „Sfintele Moaºte sunt o stare încare ajunge vãzãtorul de Dumnezeuatunci când ajunge la îndumnezeire.Este o stare între nestricãciune ºimortalitate, adicã. Avem stricãciunea,ºi avem ºi nestricãciunea. Aºadar, cineajunge la îndumnezeire nu a devenitnestricat, ci a ajuns sã trãiascãnestricãciunea, pentru cã experienþaîndumnezeirii este descrisã ca fiindnestricãciune dupã har. Îndumnezeireaeste nestricãciune dupã har. Cine atrecut prin experienþa aceasta lasãSfinte Moaºte, care îºi pãstreazãsemnalmentele biologice, celulele, devreme ce existã piele, celulã – toatesunt acolo, nu-i aºa? ªi nu a trecut prinstricãciune; dar nu a ajuns nici lanestricãciune, pentru cã nestricãciuneaar fi însemnat ca organul sã fie viu; eleste mort, dar nu s-a descompus, nu-iaºa? Acesta-i un fenomen. Acum, nicimumie, cum s-ar spune, nu este, nicinu s-a realizat lucrul acesta prinsubstanþe chimice, nici pentru cã

pãmântul în care a stat ar fi fost atât deuscat încât sã nu se poatãdescompune, pentru cã de multe orimoaºtele se aflã într-un pãmânt extremde umed.” (Ierotheos, MitropolitulNafpakosului, Dogmatica empiricã dupãînvãþãturile prin viu grai ale PãrinteluiIoannis Romanidis , vol. II, Ed.Doxologia, Iaºi, pp. 404-405)

Cititorule, poate ai subestimatvreodatã starea de îndumnezeire la careau ajuns cei proslãviþi cu neputrezirea.Vei fi curãþit de patimi când te-ai hotãrâtsã pãrãseºti lumea pãcatului ºi sã-Lurmezi pe Hristos. Te-a luminat Hristossã poþi spune ºi altora cum a avut milãde tine cu darurile Crucii. Când vei ajungesã ai comuniune cu Dumnezeu, ºtii cezic, adicã la mãsura sfinþilor, atunci da,înseamnã cã ai ajuns la vederea slaveinecreate a lui Dumnezeu. Cum se vaputea aceasta? Când ºi trupul, precumsufletul, are comuniune cu Dumnezeu.„Deoarece la vederea lui Dumnezeuparticipã omul întreg, din acest motiv seîndumnezeieºte ºi sufletul, ºi trupul. Deci,când sufletul se desparte de trup, atunciharul lui Dumnezeu rãmâne nedespãrþitatât de suflet, cât ºi de trup ºi astfel avemSfintele Moaºte.” (Ibidem) Poate cãniciodatã nu putem înþelege mai limpedece efect au Sfintele Taine ale Bisericiideopotrivã asupra sufletului ºi a trupuluila vãzãtorii de Dumnezeu ca atunci cândsãrutãm cu evlavie Sfintele lor Moaºte,simþind puternic cum harul rãmas în elese scurge în noi, dupã mãsura stãriiduhovniceºti la care am ajuns. ªi dupãcredinþa pe care o avem în existenþaacestui har, întãritã adesea de minunilepetrecute ºi consemnate în filelesinaxarelor.

Închinându-ne Sfintelor Moaºte alemultmilostivei maicii noastre Paraschevala mijloc de Brumãrel, sã ne rugãm luiDumnezeu sã ne ajute sã ajungem ºinoi, din creºtini de pridvor, adicã dinoameni care nu înþeleg Taineledinlãuntrul Bisericii, prin curãþire ºiluminare, la experienþa îndumnezeirii lacare au ajuns Sfinþii Bisericii Ortodoxeîntre care Sfânta Parascheva strãluceºteastãzi în fruntea cetei tuturor.

Preot Petru RONCEA

trebuie sã fie liniºtitã, fãrã discuþii,fãrã grabã. Pentru o masãcompletã, fãrã grabã, cu înghiþituri

mici, mestecate suficient, sunt necesareaproximativ 20 de minute. Nu mâncaþi înpicioare, nu mâncaþi în faþa televizorului,computerului, citind, sau rezolvând oproblemã la serviciu. Atenþie la copii! Dacãîi lãsaþi sã mãnânce în faþa televizorului saua calculatorului pentru „a mânca bine”, aºavor mânca toatã viaþa ºi vor deveni obezi.

Evitaþi stresul în timpul meselor.Stresul este unul dintre cei mai puterniciinamici ai sãnãtãþii, dar este ºi cel maiimportant factor care determinãsupraalimentaþia. La persoanele stresate,scãderea glicemiei este frecventã, ducândla senzaþia de foame, ºi mai ales la poftade dulciuri, ceea ce duce în timp la diabetºi obezitate.

Doriþi-vã copiii veseli, jucãuºi, maidegrabã slãbãnogi… Principala lor nevoieeste atenþia ºi afecþiunea voastrã. Un copilcare nu primeºte suficientã mâncare nuare o problemã atât de mare ca un copilcare nu primeºte atenþie si afecþiune.

Participã împreunã cu copilul laactivitãþi fizice (plimbãri, alergat, mers cubicicleta, înot, jocuri cu mingea).Implicã-þi copilul în unele activitãþi fizicemenajere: curãþenie, îngrijit grãdina,activitãþi fizice cu familia la sfârºit desãptãmânã (drumeþii, mers cu bicicleta).

Aºadar, dragi pãrinþi, informaþi-vãpermanent despre ce înseamnã oalimentaþie sãnãtoasã ºi echilibratã ºi nuuitaþi sã fiþi un exemplu pozitiv pentru copil,cãci obiceiurile bune se învaþã de la vârstãmicã, în familie!

Sã trãiþi frumoºi ºi sãnãtoºi!

Presb. Drd. Ing.Nicoleta VARTOLOMEI

Nr. 4 / oct-dec 2020 SAREA PÃMÂNTULUI22

contureazã caracterul nostru prin sumatuturor gândurilor care ne stãpânesc.

Observaþia, care se prezintã a fi oexpresie a vieþii cotidiene, sedesfãºoarã înaintea ochilor noºtriastãzi, în Pilda Samarineanului milostiv,care ne aratã adevãrata mãsurã agândurilor noastre.

Elementul care ascunde în sineaceastã determinare a caracteruluiuman, prin ceea ce gândeºte, estemarcat de a doua întrebare aînvãþãtorului de lege: cine esteaproapele meu? cãutând sã seîndreptãþeascã pe sine. Faptul cãînvãþãtorul de lege cere justificãrilãmuritoare privitor la porunca iubirii,aratã cã în inima sa nu dorea sã aflerãspunsul la prima întrebare, pe carede altfel îl cunoºtea, ci sã-L prindã încursã pe Hristos! Iar acestui vicleºug,Iisus îi rãspunde cu pilda Samari-neanului milostiv, menitã sã scoatã laluminã, pe de o parte, adevãrataporuncã a lui Dumnezeu, dar, mai ales,viclenia care stã ascunsã în inimaomului.

Ceea ce face Hristos prinpersonajele alese, cel cãzut întretâlhari, preotul, levitul ºi samarineanul,este sã expunã în auzul tuturor aspectedin gândirea umanã, care este fiedisimulatã, fie sincerã, evidenþiindtotodatã cã iubirea lui Dumnezeu,exprimatã prin iubirea aproapelui, nu seîncadreazã în niºte tipare.

Contrastul dintre cele douãatitudini, ale preotului ºi levitului ºi ceaa samarineanului, are menirea de aºoca auditorul, întrucât toate cele treipersonaje cunoºteau legeaveterotestamentarã (samarineniicunoºteau ºi respectau toate cele 5cãrþi ale Pentateuhului, iar legea iubiriiaproapelui este expusã în carteaLevitic), ba chiar preotul ºi levitul, prinstatutul pe care-l afiºau, se fãceau cuatât mai responsabili de împlinirea ei.Însã, la fel ca învãþãtorul de lege carevrea sã se îndreptãþeascã, au cãutatjustificãri în lege: probabil, cel cãzut eramort, iar legea interzicea atingerea decadavre, cãci atrãgea necurãþie, fie

acela era de alt neam, iar legea iubiriiaproapelui se înrãdãcinase în mentalulcolectiv al poporului evreu ca fiindaplicabilã celui de acelaºi neam (dupãcum menþioneazã ºi Talmudul), ºi astfelau gãsit scuze, folosindu-se de legetocmai pentru a nu respecta legea.

Ipocrizia de care au dat dovadãcele douã personaje constituie oconstantã în viaþa multor creºtini, fieortodocºi, fie romano-catolici, fieaparþinãtori ai unor culte protestante,cãci afirmã fiecare în dreptul lor cã deþinreþeta adevãratã a vieþii veºnice, deparcã mântuirea ar sta în putereaoamenilor, ºi nu în darul ºi judecata luiDumnezeu. ªi astfel, toate acesteentitãþi, care au la bazã acelaºi izvor,respectiv cuvântul Evanghelic, sefolosesc tocmai de Sfânta Scripturãpentru a închide Împãrãþia tuturor celorcare nu fac parte din confesiunea lor.Prin urmare, ortodoxul are certitudineacã doar el se mântuieºte, cãci deþinedreapta credinþã, romano-catolicul esteferm convins cã nu se mântuiesc decâtmembrii Bisericii Catolice, iar secteleprotestante condamnã cu Biblia în mânãpe toþi aceºtia. ªi astfel, factorul deunitate, Scriptura, a devenit, factor dedezbinare, la fel cum legeaveterotestamentarã a fost invocatãpentru îndreptãþirea celui care voia sãse sustragã de sub puterea ei. Iaraceastã realitate se naºte din adânculunei inimi care nu este sincerã cu sineînsãºi ºi, inevitabil, nici cu Dumnezeu.

Ieºirea din criza ipocriziei ºi afãþãrniciei este oferitã de Hristos prinimaginea îndrãzneaþã a samarineanuluicare, fãrã nici un avertisment,împlineºte porunca iubirii aproapelui,întrucât aceasta nu era doar pe buzelesale, ca în cazul învãþãtorului de lege,ci în inimã. Dovada acestei observaþiieste marcatã de sentimentul de milãpe care iubirea i-l produce la vedereacelui cãzut. Lovitura emoþionalã pe careo aplicã Hristos învãþãtorului de lege estemarcatã de prezenþa expresã asamarineanului ºi nu a altui simplu omdin popor, sau a unuia de o altãnaþionalitate (samaritenii sunt o etniehibridã, alcãtuitã din evreii rãmaºi înregatul de Nord, dupã exilul asirian,

care s-au amestecat cu deportaþi aiimperiului asirian. Ura dintre ei ºi evreise datoreazã, în mare mãsurã, faptuluicã, dupã întoarcerea evreilor regatuluide sud din exilul Babilonian,samarinenii au încercat sã-i împidice peevrei sã reclãdeascã templul – de aceeaura evreilor faþã de samarineni era unsentiment împãmântenit în inimapoporului ales).

Alegerea samarineanului ne aduceîn atenþie adevãrata mãsurã a felului încare gândeºte ºi judecã Dumnezeu. Noi,ca imagine actualizatã a preotului ºilevitului, judecãm raportându-ne lapropria persoanã. La fel face ºiDumnezeu, cu o micã excepþie.Dumnezeu este iubire, iar EL judecãraportându-Se la iubire, în timp ce noigândim, pornind de la iubirea aproapeluiºi o întoarcem împotriva aproapelui,iubindu-ne pe noi înºine, transformândastfel iubirea în egoism ºi dezbinare.ªi atunci devenim ca cei care aclamãcã-L cunosc pe Dumnezeu ºi cã El leaparþine, dar, cu toate acestea, suntdeparte inclusiv de ideea dedumnezeire, cãci spune EvanghelistulIoan: „cel ce nu iubeºte, nu a cunocutpe Dumnezeu, pentru cã Dumnezeueste iubire” (I Ioan 4, 8).

Ipocrizia gândirii umane arecapacitatea de a suferi mutaþii,destinate sã transfere total privirea ºigândul de la Dumnezeu cãtre aspecteale vieþii care nu fac altceva decât sãdeturneze viaþa însãºi. Astfel, o entitatecolectivã care se preocupã eminamentede boalã ºi moarte, va sfârºi prin a muriînainte de a surveni moartea fizicã ºide a se distruge în sine cu mult timpînainte de apropierea pericolului. Maiexact, gândul excesiv la boalã naºtefricã, iar frica dezbinã, sau, mai nou,se ascunde sub expresii de tipul„distanþare socialã”. Fãrã a minimalizaimportanþa ºi responsabilitatea pe carefiecare cetãþean o are faþã de sine ºifaþã de semenul sãu legat derãspândirea bolii în cauzã, aº dori sãatrag atenþia asupra faptului cã,afundându-ne tot mai mult în aceastãsituaþie creatã, nu facemaltceva decât sã ne trasãmlimite propriei vieþi, uitând de

(urmare din p. 1)

Nr. 4 / oct-dec 2020SAREA PÃMÂNTULUI 23

fapt cã noi, creºtinii, suntem,întâi de toate, nu indivizi ai uneisocietãþi, ci membre ºi organe

vii ale unui Trup, care este Biserica.În acest sens, Pilda Samari-

neanului milostiv ne descoperã o altãformã de expresie a poruncii iubiriiaproapelui ºi anume: unitatea. Necheamã ca, iubindu-ne, sã fim una, sãfim nu o colectivitate formatã dinmembri ai aceluiaº cult, ci un trupalcãtuit din organe diferite, atât castructurã, cât ºi ca funcþionalitate,care opereazã ºi existã pentru a fi defolos celorlalte ºi prin ele întreguluiTrup. ªi la fel cum organele trupuluifizic sunt menþinute în viaþã de sânge,tot la fel, noi, creºtinii, ca membri viiai Bisericii, suntem þinuþi împreunã,unul pentru altul, prin iubirea care seexprimã în Trupul ºi Sângele luiHristos, dupã cum mãrturiseºteApostolul Ioan: „în aceasta amcunoscut iubirea: cã El ªi-a pussufletul Sãu pentru noi. ªi noi datorisuntem sã ne punem sufletele pentrufraþi” (I Ioan 3, 16).

Pilda Samarineanului Milostivdevine, astfel, etalonul manifestãriiiubirii în lume care nu discrimineazã,care nu se rezumã doar la a ajuta pecineva aflat în nevoie, ci se prezintã caunitate: în gând, în suferinþã, înrugãciune, dar ºi în bucurie, speranþãºi adevãr. Tocmai de aceea, trebuie sãîmbrãþiºãm în sufletele noastre unitateaºi sã aflãm adevãrul în inima noastrã,ca sã putem deveni organe vii aleTrupului lui Hristos care, chiar dacã vormuri, vor trãi veºnic prin El. Amin!

Dintre toate rânduielile stabilite de-alungul timpului de cãtre Biserica noastrãOrtodoxã, niciuna nu a fost atât deeronat înþeleasã, ca aceea a postului.Vãzut drept scop în sine, postul esteuneori catalogat ca mijloc de omorârea simþurilor ºi strunire a trupului, printr-unregim dietetic, alteori ca o practicãfacultativã, ce îmbracã mai mult uncaracter simbolic. Acestea sunt celedouã extreme de înþelegere greºitã aceea ce desemneazã ajunarea. Caurmare a acestor devieri, fiecare creºtinîºi ia libertatea de a posti într-un mod

personal, cum crede el de cuviinþã cãar fi nimerit, fãrã sã þinã seama denormele bisericeºti sau fãrã sãrealizeze cã astfel ar putea sãvârºivreun pãcat. Iatã de ce dorim sã facemcâteva precizãri referitoare la aceastãproblematicã deosebit de complexã,aflatã în strânsã legãturã ºi cu timpurilemoderne pe care le trãim astãzi.

Trebuie sã ne întrebãm mai întâi:Ce este postul? Învãþãtura de credinþã(Catehismul) precizeazã urmãtoarele:„Postul este înfrânarea de toatemâncãrurile [...] ºi de bãuturi, ºi detoate cele lumeºti, ºi de toate poftelecele rele, pentru ca sã poatã creºtinulsã îºi facã rugãciunea lui mai cuînlesnire ºi sã îi f ie milostivDumnezeu.”1 În rezumat, avem de-aface cu un act voluntar de renunþare dela anumite bucate, în scop religios-moral, ceea ce nu reflectã întregultablou. Pentru clarificare, trebuie sãºtim cã fiinþa umanã, în structura sa,are douã componente: trupul, la exteriorºi sufletul, în interiorul ei, legateorganic. Dupã cum trupul nu se poatedespãrþi de suflet în aceastã viaþã, totaºa nici postul trupesc nu trebuiedespãrþit de postul sufletesc, cãci„cinstea postului stã nu întru înfrânareade la mâncare, ci întru înfrânarea de lapãcate, iar cine mãrgineºte postul sãunumai la a nu mânca, acela mai mult îlnecinsteºte.”2 De altfel, este pe deplinverificat faptul cã renunþarea trupeascãînchide calea pãtrunderii multor patimiºi ispite duhovniceºti, însã curãþiasufleteascã nu este condiþionatã întrutotul de cea trupeascã. Atât postultrupesc cât ºi cel de pãcate presupuneun efort de voinþã, o ostenealã, care încele din urmã duc la despãtimire. Postulde bucate rãmâne inutil atunci când nuajutã la înfrânarea poftelor în scopul multdorit al mântuirii sufletului.

Pânã la Întruparea Fiului luiDumnezeu, cei care au condamnatpostul formal, lipsit de conþinut spiritual,au fost profeþii poporului ales. Iatã cumîi mustrã Dumnezeu pe iudei, prin guramarelui Isaia: „Este oare acesta unpost care Îmi place, o zi în care omulîºi smereºte sufletul sãu? Sã-ºi plececapul ca o trestie, sã se culce pe sacºi în cenuºã, oare acesta se cheamã

post, zi plãcutã Domnului? Nu ºtiþi voipostul care Îmi place? zice Domnul.Rupeþi lanþurile nedreptãþii, dezlegaþilegãturile jugului, daþi drumul celorasupriþi ºi sfãrâmaþi jugul lor. Împartepâinea ta cu cel flãmând, adãposteºteîn casã pe cel sãrman, pe cel golîmbracã-l ºi nu te ascunde de cel deun neam cu tine.” (Is 58, 5-7)

Cel care ne învaþã cum sã postimcu adevãrat este Însuºi Hristos-Mântuitorul lumii: „Când postiþi, nu fiþitriºti ca fãþarnicii; cã ei îºi smolescfeþele, ca sã se arate oamenilor cãpostesc. […] Tu însã, când posteºtiunge capul tãu ºi faþa ta o spalã, ca sãnu te arãþi oamenilor cã posteºti, ciTatãlui tãu, Care este în ceruri, ºi Tatãltãu, Care vede în ascuns, îþi va rãsplãtiþie.” (Mt 6, 16-18) Mai târziu, inspiraþide textul biblic, ºi Sfinþii Pãrinþi aiBisericii vor învãþa care este adevãratulpost. Sf. Grigorie de Nyssa ne învaþã:„La ce folosesc postul ºi rugãciunea,ºi privegherea, dacã lipseºte pacea,bucuria, dragostea ºi celelalte roduri aleDuhului, pe care Apostolul le înºirã.Cãci cel îndrãgit de bucuria de susrabdã toatã osteneala de dragulacesteia, prin care se atrage Duhul; ºi,împãrtãºindu-se de harul Lui, rodeºteºi se bucurã cu veselie de lucrarea viei(de rodul ei), pe care a lucrat-o harulDuhului, întru smerita lui cugetare ºi înîmplinirea faptelor.”3 Sf. Ioan Gurã deAur spune: ,,Insulþi postul, dacã vrei sãte admire pãcãtoºii ºi cei care nupostesc. […] Faci întocmai ca unul cares-ar hotãrî sã trãiascã în feciorie, nupentru frumuseþea fecioriei, ci pentru casã arate aceasta desfrânaþilor. Nunumai gura ºi stomacul vostru sãposteascã, ci ºi ochii ºi urechile,picioarele ºi mâinile ºi toate mãdulareletrupului vostru.”4

Biserica ne invitã aºadar sã neferim în a pune accentul doar peaspectul exterior al postului. În timp cepostim, realizãm cã mila lui Dumnezeueste mai presus decât disconfortulnostru fizic, bucuria umbrind durerea.De aceea, în practica ortodoxãnu existã ,,Miercurea Cenuºii”,cum întâlnim la romano-

Preot Daniel NICHITA

Nr. 4 / oct-dec 2020 SAREA PÃMÂNTULUI24

catolici. Toate cântãrile dintimpul posturilor cheamã petoþi credincioºii sã-ºi cureþe

feþele ºi sufletele, pentru a întâmpinaevenimentul Sãrbãtorii Împãrãteºti.Postul este darul nostru adus luiHristos!

Bineînþeles cã avem ºi excepþiiprivitoare la ajunarea credincioºilor.Acestea ar fi acele situaþii în careînfrânarea severã de la anumitemâncãruri ar putea sã afectezesãnãtatea trupeascã. De aceea,disciplina postului trebuie însuºitã caobiºnuinþã, prin practicarea ei atuncicând hotãrãºte Biserica. Postul estejertfã, iar nu povarã, este rãspunsulomului la Jertfa Domnului de peGolgota. Þinta sa este mântuirea, pecare cu toþii ne-o dorim. În perioadaPosturilor, Hristos ne cere sã iertãmaproapelui nostru, sã facem milostenie,sã ne curãþim inimile de pãcate ºi sãfim mai înþelegãtori cu toatã lumea.Astfel împlinim adevãratul post.

1 Învãþãtura de Credinþã, tipãritã cuaprobarea Sfântului Sinod al BisericiiOrtodoxe Române, Editura Apologeticum,Ediþie electronicã, Bucureºti, 2006, p. 198.2 SF. IOAN GURÃ-DE-AUR, Omilii la PostulMare , Editura Anastasia, Colecþia,,Comorile Pustiei”, Bucureºti, 1997, p.37.3 SF. GRIGORIE DE NYSSA, Despre rânduialacea dupã Dumnezeu (a vieþii) ºi desprenevoinþa cea adevãratã, în colecþia„Pãrinþi ºi Scriitori Bisericeºti“, vol. 29: Sf.Grigorie de Nyssa, Scrieri, partea întâi,EIBMBOR, Bucureºti, 1982, p. 480.4 SF. IOAN GURÃ-DE-AUR, Omilia a XX-a laMatei, II, în colecþia „Pãrinþi ºi ScriitoriBisericeºti“, vol. 23: Sf. Ioan Gurã de Aur,Omilii la Matei, EIBMBOR, Bucureºti,1994, p. 263.

În Slãnic Moldova, preotul parohGheorghe Tudorache a locuit în primacasã parohialã din Cerdac (distrusã înPrimul Rãzboi Mondial, odatã cu primabisericã de la Cerdac) ºi a deservitparohia la începutul secolului al XX-lea.

Legat de acest preot ºi plecarea sape front1, avem un mare mister: PrimulRãzboi Mondial a fost declanºat în urmaatentatului de la 28 iunie 1914, când

Arhiducele austro-ungar FranzFerdinand ºi soþia sa, ducesa Sofia,au fost asasinaþi la Sarajevo. Cutoate acestea, în arhivaArhiepiscopiei Romanului ºiBacãului, în dosarul 15/1913, existãun raport al preotului din SlãnicMoldova, Gheorghe Tudorache, cãtreepiscopul de atunci, TeodosieAtanasiu, prin care cere sã plece pefront cu un an înainte deînceperea Primului RãzboiMondial ºi cu trei înainte deimplicarea României! Redãmaceastã scrisoare integral:

Prea Sfinþite Stãpâne,

Când V-am adresat Prea SfinþieiVoastre rugãmintea ca sã fiudispensat de însãrcinarea demnã cucare m’aþi onorat, eram cu sãnãtateafoarte zdruncinat. O sleire ºi-oobosialã trupiascã unitã cu odeprimare sufleteascã atât deputernicã cât mã credeam cã voi ficu totul inapt ºi nu voi puteavacorespunde chemãrii cu care m’aþicinstit. Asta era rezultatul ºi consecinþaunei munci preaîncordate care amdepus’o în luna Iunie la Slãnic; de aceiam’am ºi fost pregãtit cu certificatulacesta de la Dr. Primar al Judeþului, însãmulþãmit sufleteºte nu puteam fi niciaºa, cãci procedeul acesta – îmiînchipuiam – poate produce bãnuiala cãalerg la subterfugii ºi dizertez de la post,lucruri care în întreaga noastrã carierãam þinut sã dãm dovada cã nu meritãmca cineva sã ni le atribuie. Am preferatdeci aºa cum mã gãsesc sã plec sã-mifac datoria – ascultându-Vã în totul, ºicred cã Dumnezeu îmi va purta de grijã,ºi-mi va reda sãnãtatea ca sã pot sã-mislujesc ºi patria ºi în acelaºi timp sãpot face cinste ºi Sfintei noastre Bisericiprecum ºi Prea Sfinþitului ºi Bunului meuStãpân.

Rugându-Vã a Vã aduce aminte însfintele rugãciuni ºi de noi, rãmân al PreaSfinþiei Voastre prea plecat ºi întru totuldevotat servitor.

Preotul Gh. Gh. Tudorache, Slãnic-Moldova

Bacãu, 1913 Iunie în 26 sara.(Înregistrat la Sf. Episcopie Roman cu

nr. 875, Iulie I, 1913. În partea de sus,stânga, apare însemnarea: „1913 Iunie30 /Spre ºtiinþã /Teodosie” cf. ArhivaArhiepiscopiei Romanului ºi Bacãului,ds.15/1913, f. 38.)

Nu putem crede cã este o greºealãde datare: pe document sunt patru locuriîn care apare anul 1913: data pãrintelui,viza episcopului, data de la registraturãºi încã o însemnare cu creionul: 29/913.

Conform unei liste, intitulatã „Tablou– Eparh. Romanului – de numele ºiprenumele care în caz de mobilizarea armatei vor lua parte la primachemare a regimentelor ce se noteazãîn dreptul fiecãruia”, a fost repartizatla Regimentul 67 Infanterie2!

În 1916, pãrintele GheorgheTudorache a plecat la rãzboi în cadrulRegimentului 67 Infanterie, alãturi de alþi13 preoþi din eparhie3. A fost un preotbun, dar cam aspru, scrie istoriculparohiei Slãnic, preotul Gheorghe Albu.

Anuarul „Socec” – România ºi capitalaBucureºti – din 1912 (anul al 3-lea) lapagina 68 menþioneazã la rubrica „Preotparoh” pe Tudorache Gh., ceea ceînseamnã cã pãrintele era numit în funcþieînainte de apariþia anuarului (1912 n.n.).

Nr. 4 / oct-dec 2020SAREA PÃMÂNTULUI 25

Primar era Enãºoiu Vasile, iar la Bancapopularã „Slãnic”, cap. 4000 lei, lapreºedinte este trecut… Antimiu A. David,fostul preot paroh, care a sfinþit bisericadin Cerdac în 1904! Numãrul de locuitoriîn 1912 este 465, iar în Anuarul Socecdin 1925 este de 215. Primul RãzboiMondial redusese numãrul de locuitori,pe Valea Slãnicului, la jumãtate!

„S’a dus în linia întâia de luptã, pentrua îmbãrbãta ofiþerii ºi trupa… S’a stabilitaºa legãturã sufleteascã între acestpreot ºi soldaþi, încât ei îl numesc tãtuculnostru, pentrucã pãrintele Tudoracheeste în tot momentul între ei, îninfirmerie, îi îngrijeºte, îi împãrtãºeºte,îi încurajeazã, în fine, îi vindecã pejumãtate” (Col. Dragu). (cf. PreotulGrigore N. Popescu, Profesor de istorie,Preoþimea românã ºi întregireaneamului, – chipuri, fapte, suferinþi ºipilde pentru viitor – (vol. I) Tipografia„Vremea”, Str. Carol, No. 10, Bucureºti,1940, p. 114).

Ca sã ne facem o imagine a vieþii depe front a pãrintelui Tudorache, redãmun fragment scris de Gheorghe I.Brãtianu. Duºmanul se afla nu numai întranºeele inamice, dar ºi în tranºeelenoastre sub forma propagandeicomuniste. O nouã revoluþie bolºevicã,de data aceasta în rândul soldaþilorromâni, putea sã aparã în orice moment:„Inspecþie în sector, prin pãdure. Nestrecurãm prin râpi ºi vâlcele, pe poteciînguste în spatele tranºeelor. Am ajunsla ruºi. Chipuri strãine ne înconjoarã. Aciun uriaº, cu ochii albaºtri ºi pãrul bãlai,aproape albicios, colo un pitic cu ochiilungi, traºi spre tâmple, cu obrajii ieºiþiºi pielea cafenie – figurã clasicã aomenirii din centrul Asiei sau dinExtremul Rãsãrit. Îi strigãm înglumã: Kitaiski? (Chinez? trad.n.) Râde ºi îºi aratã dinþii ascuþiþi,de sãlbatec.

Sunt încã bine îmbrãcaþi:bluzele întregi, comode, curelenouã, cizme înalte ºi mlãdioase.Au coifuri ca ale noastre, dar înlocul pajurei împãrãteºti, pe carea smuls-o viforul Revoluþiei, omânã stângace le-a zugrãvit pefrunte un cap de mort ºi douãfluiere încruciºate. Vecinii noºtrifac parte dintr-un batalion almorþii, unitate aleasã dinmulþimile zãpãcite de mareaprefacere, pentru a se jertfi, capildã, la nastuplenie (ofensivã

trad. n.), în asaltul apropiat împotrivaliniilor duºmane. Ne uitãm la ei cu luare-aminte, nu fãrã îndoialã. În acestdetaºament de sacrificiu, nu mai e nicio unitate, nici o urmã a spiritului comunde luptã ºi de abnegaþiune care facetãria unei oºtiri. […]

Iatã ofiþerii: doi bãieþi tineri, cãroraurgia egalitarã nu le-a smuls încãinsignele cusute pe umeri. Vorbesc ofranþuzeascã stricatã, pe care o maiamestecã cu vreun cuvânt nemþesc. ªila ei aceeaºi obosealã, aceeaºinedumerire a rãzboiului pe care nu-l maiînþeleg. Noi ne apãrãm pãmântul,sãrãcia, nevoile, chemarea însãºi aneamului; ei stau alãturi de noi, fãrã sãºtie pentru ce au pornit, pe cine slujesc,pentru ce sã se mai jertfeascã. Unul dinei, mai sincer, destãinuieºte fãrã nici oruºine unui camarad al nostru cetovãrãºie îl leagã de subordonatul sãu:Hier, lui homme, moi femme. Demain...

Iar ca un semn al vremii, ni se aratã lao cotiturã, printre brazi, cu barba roºcatãsub cozorocul ºãpcii mototolite, gradatulevreu, purtãtorul de cuvânt al comitetuluiatotputernic, al sovietului, care hotãreºtesoarta armatei ºi cãlãuzeºte paºiiRevoluþiei. Suntem lãmuriþi. Frontul nostrunu se poate rezema pe experienþe politiceºi sociale. Ce vor face mâine, în ceasulgreu, oameni dezbinaþi pe cari nici oputere ºi nici o convingere nu-i vor maiþinea împreunã, în bãtãlia ucigãtoare aarmelor?”4.

Pentru întreaga activitate ºidevotamentul sãu, din perioadarãzboiului, preotul Gheorghe Tudorachea fost decorat cu Virtutea Militarã de aur.

Preot Cãtãlin ILIE

1 În anii 1916-1918, au fost mobilizaþi 252preoþi, din care 2 nu au funcþionat efectiv,iar 46 de preoþi au fost demobilizaþi dindiferite motive; 25 au fost daþi dispãruþi ºiprizonieri, din care 5 morþi ºi 6 rãniþi, iar147 preoþi au fost avansaþi la gradul decãpitan asimilat. Din preoþii mobilizaþi,135 erau licenþiaþi în teologie, 10,absolvenþi ai facultãþilor de teologie, 70aveau seminarul teologic complet (optclase), 10 aveau 4 clase seminariale ºi11, câte 2 ºi 3 clase secundare (Prof. univ.dr. Aurel Pentelescu, Serviciul religios alarmatei române în Rãzboiul întregiriineamului 1916-1918, în Bacãul Eroic –Revistã de culturã, educaþie patrioticã ºide cinstire a eroilor, nr. 13, anul VII, 2016,p. 55).2 „Regimentul Nr. 55/67 s-a constituit la1.II. 1917, prin contopirea Regimentului55 Infanterie cu Regimentul 67 Infanterie.Regimentul 55 Infanterie a fost înfiinþat în1914, cu garnizoana la Piatra Neamþ, iarRegimentul 67 Infanterie în 1914, cugarnizoana la Bacãu. Efectiveleregimentelor erau de 2.500-3.000 (lamobilizare). Regimentele 55 ºi 67Infanterie a fãcut (sic!) parte din organicaBrigãzii 27 Infanterie (general de brigadãLuca Vlãidoianu). În campania din 1916,Regimentul 55 Infanterie a participat laofensiva din Transilvania (28.VIII-1.X.1916), luptând în zona Borsec –Topliâa (sic!) – Valea Mureºului – Oãltiniº(sic!) – ºi pe Valea Prahovei, în zonaClãbucet – Valea Corbului – Sinaia, încampania din 1916), iar Regimentul 67Infanterie în aceleaºi zone. Ambeleregimente au pierderi mari ºi se retrag înMoldova. Sunt contopite la 1.II.1917 subdenumirea de Regimentul 55/67Infanterie. În campania din 1917,Regimentul 55/67 Infanterie participã labãtãlia de la Mãrãºeºti (6-19.VIII.1917),la luptele de la Nãmoloasa, Furceni,Cosmeºti ºi prin unele unitãþi ale sale ºila bãtãlia de la Oituz (8-22.VIII.1917), prinluptele duse la Poiana Arºiþei. DrapelulRegimentului 55/67 Infanterie a fostdecorat cu ordinul Mihai Viteazul, clasa aIII-a, pentru vitejia arãtatã de luptãtorii sãiîn luptele din zona Nãmoloasa, de laFurceni ºi Cosmeºti.” cf. Corneliu Stoica„Cartea de aur a Eroilor de la Oituz (1916-1918)”, Editura Magic Print, Oneºti 2020.3 Cf. „Tablou – Eparh. Romanului – denumele ºi prenumele care în caz demobilizare a armatei vor lua parte laprima chemare a regimentelor ce senoteazã în dreptul fiecãruia”, ArhivaArhiepiscopiei Romanului ºi Bacãului,ds.15/1913.4 Gheorghe I. Brãtianu, „File rupte din cartearãzboiului”, publicatã în anul 1919 la editura„Cultura Naþionalã”, Bucureºti, p. 67.

Nr. 4 / oct-dec 2020 SAREA PÃMÂNTULUI26

Când fruntea îngânduratã aCireºoaiei se pregãteºte sã primeascãodihna binemeritatã a iernii, se apropiemomentul în care ne amintim cu dragde o figurã marcantã din istoria localã,adicã de cel care a redat acestui locîncãrcat de istorie adevãrata valoare.

Pãrintele protosinghel ClaudiuPanþîru, cãci despre el este vorba, estemonahul cu ochii senini ca cerul ºicu barba albã ca zãpada în inimacãruia pulseazã sânge de erou.

În cea de a 18-a zi a lui Undrea,când Biserica noastrã strãmoºeascãîl comemoreazã pe Sfântul CuviosDaniil Sihastrul, pãrintele Claudiu îºiîmbogãþeºte buchetul vieþii cu încã untrandafir.

Nãscut în inima Moldovei, înjudeþul Botoºani, la Copãlãu, învestitul sat al usturoiului, în iarnaanului 1958, pãrintele ºi-a manifestatdin copilãrie dorinþa de a învãþa, de arespecta istoria, tradiþiile ºi eroiineamului nostru, dar ºi de a-L sluji peDumnezeu. Rãmas orfan de mamã dinfragedã pruncie, dar cu sprijinul bunicii

vãduve de rãzboi, ºi-a început studiileprimare ºi gimnaziale la ºcoala din sat.

Anul 1973 a schimbat puþindestinul tânãrului Constantin,îndreptându-i paºii spre CetateaSucevei unde se înscrie la LiceulPedagogic „Emil Bodnãraº”. Dragostea

faþã de Dumnezeu ºi cultul pentru eroiimpregnate în sufletul sãu de cuvintelebunicii din copilãrie au fost motivelepentru care, din 1975, a ajuns frateascultãtor în obºtea Mãnãstirii„Sfântul Ioan”, de la Suceava.Aici rãmâne pânã în 1982 cu o

Nr. 4 / oct-dec 2020SAREA PÃMÂNTULUI 27

intermitenþã de un an, 1977-1978, când satisface stagiul

militar. Între anii 1982-1988, urmeazãcursurile Seminarului Teologic de laMãnãstirea Neamþ. Este tuns înmonahism în anul 1985, de cãtrePreasfinþitul Pimen Suceveanul,Episcop Vicar al Mitropoliei Moldoveiºi Sucevei, la Mãnãstirea Cetãþuia, dinIaºi, fi ind luat sub mantie dearhimandritul Mitrofan Bãltuþã.

Pe 5 mai 1986, este hirotonitierodiacon de Preafericitul PãrinteTeoctist, în catedrala mitropolitanãdin Iaºi, pe seama MãnãstiriiCetãþuia. Dupã ºapte ani de slujireîn aceastã obºte monahalã,Dumnezeu a rânduit o schimbareîn viaþa pãrintelui Claudiu.

La 2 februarie 1993,Preasfinþitul Pãrinte Eftimie Luca,Episcopul Romanului, îl hiro-toneºte ieromonah în CatedralaEpiscopalã din Roman pe seamaMãnãstirii Mãgura Ocnei, dinlocalitatea Târgu Ocna. Sosit aici,pãrintele Claudiu îºi diversificãactivitatea slujind zilnic ºi activânddin 1995 pânã în anul 2000 ºi caprofesor pe catedra de limba latinã,la Colegiul Naþional CostacheNegri, din oraºul Târgu Ocna.

Între timp, este seriospreocupat de perfecþionarea

proprie, urmând cursurile AcademieiTeologice din Chiºinãu între anii 1996-2000, finalizând cu teza de licenþã:„Mãnãstiri din Moldova de peste Prut însecolele XV-XVIII”.

Anul 2000 a fost unul decisiv în viaþapãrintelui Claudiu. Urmându-ºi o chemareinterioarã, el hotãrãºte sã punã în valoareeroismul celor care s-au jertfit pentrulibertatea tãrii noastre pe masivulCireºoaia în Primul Rãzboi Mondial. Înacest sens, dupã ce a primit aprobareaºi binecuvântarea Preasfinþitului Episcop

Eftimie Luca, folosindu-ºi economiilepersonale, a reuºit sã cumpere terenulpe care intenþiona atunci sã înalþe un locaºde rugãciune închinat eroilor Cireºoaiei.Aºa a început o muncã titanicã de înãlþarea singurului aºezãmânt monastic din þarãocrotit de Sfântul Cuvios Eftimie cel Mare.Au urmat zile ºi nopþi de lipsuri, muncãºi rugãciune care au fost fructificate princonstruirea unei bisericuþe din cãrãmidã,la început, apoi cu câteva chilii.Lucrãrile au avansat greu dinlipsa apei ºi a energiei electrice.

28Nr. 4 / oct-dec 2020 SAREA PÃMÂNTULUI

În paralel, pãrintele a identificatºi reparat toate cele ºase

monumente închinate eroilor de pemasivul Cireºoaia, organizândpelerinaje ºi slujbe de pomenire înfiecare an în ziua Înãlþãrii Domnului.Vãzând jertfa pãrintelui, Dumnezeu i-arãsplãtit credinþa ºi rãbdarea ºi, dupãcâþiva ani, a reuºit sã aducã cu ajutorulunor oameni de bine energia electricãla schit ºi apoi apa potabilã.

Din anul 2005, ºi locaºul deînchinare a primit o înfãþiºare nouã. Prinosteneala pãrintelui ºi dragosteacredincioºilor, s-a adus ºi montat aiciîn mijlocul pãdurii o frumoasã ºiimpresionantã bisericuþã de lemn în stilmaramureºean.

Între anii 2006-2007, pãrintele aurmat cursurile de masterat ºi între2008-2011, cursurile de doctorat laAcademia Teologicã din Chiºinãu.

Anii au trecut ºi prin intermediuldictonului „ORA ET LABORA” au apãrutºi celelalte corpuri de chilii, sala demese, bucãtãria, beciul ºi celelaltedependinþe.

Anul 2020 a fost deosebit de importantpentru protosinghelul Claudiu Panþîru. Dupãîndelungile sale eforturi, la Cireºoaia s-aconturat o adevãratã oazã despiritualitate.Pe data de 23 august,Înaltpreasfinþitul Pãrinte Ioachim,Arhiepiscopul Romanului ºi Bacãului, asfinþit locaºul de cult pregãtit cu migalã demâinile neobosite ale pãrintelui. Prin lacrimi,dragoste ºi dãruire, acest om al luiDumnezeu a transformat „Balta Ilioaei”într-un colþ de rai. Eroii pot fi mândri acumcã au monumente care amintesc de vitejialor, dar ºi un locaº de rugãciune închinat lor.

Pentru energia ºi mãrinimia decare a dat dovadã, ÎnaltpreasfinþitulPãrinte Teofan, Mitropolitul Moldovei ºi

Bucovinei, l-a rãsplãtit pe preacuviosulpãrinte Claudiu cu distincþia CruceaMoldavã ºi Înaltpreasfinþitul PãrinteIoachim a mai adãugat doi ocrotitorisfântului locaº ºi anume pe SfântulMucenic Claudiu ºi pe Sfântul CuviosGheorghe Pelerinul.

De aceea, data de 18 decembrie2020 a adus pãrintelui nu numai untrandafir în plus în frumosul buchet al vieþii,ci ºi satisfacþia lucrului împlinit. Cusmerenia caracteristicã, el ºi-a începutserbarea zilei de naºtere alãturi de Hristosîn Liturghie. Alãturi de sfinþia sa s-a alãturatun frumos sobor de preoþi format din Pr.Roncea Petru, Pr. Roncea Elisei, Pr.Vartolomei Lucian, Pr. Neicu Silviu Andrei,Pr. Radu Gabriel Marian ºi Pr. Turcu Andrei.Pãrintele Protoiereu Ioan Bârgãoanu s-aalãturat ºi el acestui moment frumos,arãtându-ºi dragostea ºi respectul faþã depãrintele stareþ. Din partea ArhiepiscopieiRomanului ºi Bacãului a participatPãrintele Gliga Marian.

Dupã oficierea Sfintei Liturghii, aurmat cuvântul de învãþãturã rostit dePãrintele Petru Roncea, apoi PãrinteleNeicu Andrei a elogiat pe scurtactivitatea pãrintelui Claudiu. Acestai-a rãsplãtit pe toþi cei prezenþi cu oagapã.

Acum, la ceas aniversar, alãturãmºi noi urãri de sãnãtate, l iniºtesufleteascã ºi viaþã îndelungatãpãrintelui protosinghel Claudiu, ca sãpoatã finaliza ºi alte proiecte pe careºi le-a propus în acest þinut de basmdin Moldova.

Întru mulþi ani binecuvântaþi,Preacuvioase pãrinte Claudiu! Nebucurãm cã suntem contemporaniSfinþiei Voastre!

Preot Benone Paul VÃSÂI

În aºteptarea Sfintelor Sãrbãtori deiarnã, la praznicul Ierarhului Spiridon, 12decembrie, nu putem trece cu vederea pecel care a fost pãrintele protopop CiubotaruDumitru ºi care s-a nãscut în aceastã zi.De numele sfinþiei sale se leagã nu doarparohia Sf. Ioan, ci ºi Protoieria Tg. Ocnala care a desfãºurat o vastã activitate. Darºi reconstrucþia Mãnãstirii Mãgura, aºacum ne amintea vrednicul pãrinte stareþEpifanie. Poate, din prietenia ºi ajutorul

primit de la pãrintele Dumitru, avea, maiapoi, sã doneze ºi altor sfinte lãcaºuri înconstrucþie zeci de catapetesme. (primape care a avut-o la început în mãnãstireera primitã de la Sf. Ioan)

În câteva cuvinte, am încercat sãcreionez pentru cititori frumoasa lucraredesfãºuratã de pãrintele Ciubotaru, într-operioadã încercatã, potrivnicã Bisericiinoastre. A ºtiut sã pãstreze frumoasademnitate preoþeascã, în ciuda

adversitãþilor de atunci. S-a luptat, înperioada regimului comunist, pentruidentitate ºi restructurare, zidind chiar înanul 1989 o nouã bisericã, cu riscul de a fiînchis, cum mai târziu mi-a mãrturisit.Cinci ani mai târziu, visul devenea realitate,iar pãrintele, împreunã cu credincioºii,primeau, prin PS Ioachim Mareº, mirulsfinþitor ce încununa munca lor.

Dupã 1990, împreunã cu conducereaSalinei Tg. Ocna ºi cu sprijinul stareþuluiEpifanie Bulancea, a pregãtit ºiînfrumuseþat biserica cu hramul Sf.Varvara, iar la Oneºti a pus piatra detemelie la Catedrala Pogorârea SfântuluiDuh. De prietenia ºi dragostea pãrinteluiDumitru au beneficiat toþi preoþii Protoierieiºi nu numai, el fiind apreciat nu doar înlocalitate, ci în întreaga Eparhie. Sub protiapãrintelui Ciubotaru, s-au desfãºurat multeevenimente religioase, dar ºi culturale,mulþi dintre pãrinþii slujitori de azi tânjinddupã acele vremuri. Neobosit, în pofidaproblemelor de sãnãtate, a condus preoþiiProtoieriei pânã în anul 1999. Carisma ºiblândeþea l-au fãcut inegalabil, drept pentrucare, în mai toate slujbele de pomeniresau în pomelnicele personale, gãsimnumele pãrintelui Dumitru Ciubotaru.

În aceastã zi, când slujirea i-a fostmutatã în cer, credincioºii parohiei Sf. Ioan,alãturi de familia pãrintelui, s-au rugat, încadrul Sfintei Liturghii ºi la Parastas,pentru odihna sufletului sãu.

Veºnicã sã-i fie pomenirea!

Preot Sorin POSTELNICU

Nr. 4 / oct-dec 2020 29SAREA PÃMÂNTULUI

7

mai mic dintre concetãþenii noºtri s-arputea infecta cu acest virus.

Aceasta a fost una dintrepreocupãrile noastre din acest an.Rezultatele s-au vãzut prin numãrulredus al persoanelor infectate ºi,respectiv, numãrul mic de sancþiuniaplicate celor care au încãlcatprevederile legale în aceastã perioadã.În acest sens, reamintim cã s-auefectuat de mai multe ori acþiuni deigienizare a acceselor în blocuri ºiinstituþii, s-au distribuit materialeigienico-sanitare, mãºti de protecþie ºidezinfectant persoanelor beneficiare alevenitului minim garantat, am pãstratpermanent curãþenia strãzilor ºitrotuarelor, am avut grijã ca ridicareadeºeurilor menajere sã fie efectuatãpotrivit graficelor aprobate. În cursul luniinoiembrie 2020, cu fonduri de la bugetullocal, au fost efectuate ample lucrãri deigienizare ºi dezinfecþie în PiaþaAgroalimentarã Târgu Ocna, toateacestea pentru a limita la minimrãspândirea virusului. Mulþumimcetãþenilor oraºului nostru care au datdovadã de receptivitate ºi respon-sabilitate ºi s-au aliniat demersurilorgenerale pentru evitarea rãspândiriipandemiei.

Dar, pe lângã toate aceste lucruripe care nu „le-am avut prevãzute” înprogramele noastre pentru acest an,ne-am ocupat îndeaproape, în mãsuraîn care condiþiile ne-au permis, decontinuarea activitãþilor specificeadministraþiei publice. Alãturi de noi, înaceastã perioadã grea, au fostsocietãþile comerciale cu care am avutîncheiate contracte, atât pentrurealizarea de lucrãri, cât ºi pentruprestarea de servicii.

În numerele anterioare, v-amprezentat stadiul implementãriiproiectelor aflate în derulare, finanþatedin bugetul de stat, din fondurieuropene, din alte surse de finanþarenerambursabile, precum ºi fonduri dela bugetul local.

Astfel, în acest an, au fostdefinitivate lucrãrile de construire anoului bloc de locuinþe destinateînchirieirii pentru tineri - Bl. C8 pe str.

1 Mai, cu un numãr de 48 de unitãþilocative - 39 tip garsonierã ºi 9 locuinþecu câte 2 camere, locuinþe care ºi-auprimit chiriaºii încã din luna septembrie2020, numãrul total al spaþiilor de locuitconstruite în oraº prin Agenþia Naþionalãpentru Locuinþe ajungând la 211 unitãþilocative. În evidenþele noastre mai suntîncã multe solicitãri nerezolvate, adicãsolicitanþi tineri de spaþii pentruînchiriere, pe care le vom soluþiona pemãsurã ce, unii dintre chiriaºi reuºescsã-ºi achiziþioneze o locuinþãproprietate personalã, sau alþii, dinmotive diverse, vor renunþa la spaþiile pecare le au închiriate.

Lucrãrile de construcþie la cele treiproiecte finanþate de cãtre MinisterulLucrãrilor Publice, Dezvoltãrii ºiAdministraþiei prin PNDL II, ºi anume:„Reabilitare, modernizare ºi dotareGrãdiniþa Piticot A, oraº Târgu OcnaOcna, jud. Bacãu“ cu lucrãri în valoaretotalã de 3.175.199 lei, „Reabilitare,modernizare ºi dotare GrãdiniþaPiticot B, oraº Târgu Ocna, jud.Bacãu“ cu lucrãri în valoarea totalã de3.609.457 lei ºi „Modernizare ºidotare Colegiu C. Negri, oraº TârguOcna, judeþul Bacãu“ cu lucrãri învaloare totalã de 10.361.308.00 lei, aufost terminate. În perioada urmãtoare,sperãm, pânã se va decide de cãtreautoritãþi desfãºurarea orelor de curs însãlile de clasã, sã se realizeze ºidotarea acestora cu mobilierul ºitehnica didacticã prevãzutã în proiecte,astfel încât obiectivele stabilite iniþial sãfie realizate în totalitate.

La investiþia „Reabilitare,modernizare, extindere ºi dotareCasa de Culturã Târgu Ocna”,finanþat cu fonduri guvernamentale prinCompania Naþionalã de Investiþii, suntîn derulare ultimele activitãþi ºi seaºteaptã sosirea echipamentelor ºimontarea lor, dupã care ne vom puteabucura, dacã vor fi ridicate restricþiileimpuse de pandemie, de un obiectivmodern ºi bine utilat, unde se potdesfãsura, în condiþii excelente, activitãþicultural-educative.

Proiectul „Servicii comunitarepentru persoane adulte cudizabilitãþi“ - desfãºurat în parteneriatcu D.G.A.S.P.C. Bacãu, prin care se

prevede construirea a 4 locuinþeprotejate ºi reabilitarea-modernizareaclãdirii existente pentru înfiinþarea unuicentru de zi în str. Tiseºti, nr. 45,(incinta fostului spital orãºenesc) seaflã în execuþie. Lucrãrile la cele 4locuinþe sunt într-un stadiu avansat, iarcele de la clãdirea existentã ce va fireabilitatã ºi modernizatã, deasemenea, efectuându-se lucrãri lainterior. Valoarea totalã a investiþiei estede 4.155.670,73 lei.

A fost semnat contractul pentruservicii de proiectare ºi execuþie, a fostdat ordinul de începere pentru investiþia„Dezvoltarea, modernizarea ºidotarea infrastructurii operaþionaledin cadrul ªcolii gimnaziale nr. 1,oraº Târgu Ocna, jud. Bacãu”,finanþat cu fonduri europene pe AxaPrioritarã 10 – 10.1 - Investiþii în educaþieºi formare, ºi cofinanþare de la bugetullocal. Proiectul tehnic a fost dejarecepþionat ºi înaintat spre avizare cãtreAgenþia de Dezvoltare Regionalã Nord-Est de la Piatra Neamþ. Dupã verificareºi avizare, cel mai probabil în vara anuluiviitor, vor putea începe lucrãrile dinproiect.

În cursul lunii decembrie,Comitetul de avizare al AgenþieiFondului de Mediu a aprobat solicitareade finanþare pentru Proiectul„Modernizarea sistemului deiluminat public în oraºul TârguOcna, judeþul Bacãu” din cadrul„Programului privind sprijinirea eficienþeienergetice ºi a gestionãrii inteligente aenergiei în infrastructura de iluminatpublic, sesiunea 24.07.2020-22.09.2020”. Valoarea acestui proiecteste de 924.413,48 lei, iar prinimplementarea acestuia se doreºteeficientizarea sistemului de iluminatpublic prin: modernizarea sistemului deiluminat, îmbunãtãþirea securitãþii,siguranþei ºi confortului cetãþenilor petimp de noapte prin aducereailuminatului stradal la valorile cantitativeºi calitative din prescripþiile naþionale ºiinternaþionale. Prin soluþia aleasã deproiectant, se propune realizarea unuisistem de iluminat public modern, lastandarde europene, cu amplasareaunui numãr 701 aparate deluminat cu surse led, sistem

(urrmare din p. 1)

30Nr. 4 / oct-dec 2020 SAREA PÃMÂNTULUI

Târgu-Ocna - vedere panoramicã

de monitorizare ºidispecerizare a întregului

sistem de iluminat public cu un sisteminteligent de comandã ºi diagnozã carepermite în timp real accesul laparametrii de funcþionare ai reþelei.

Situatia creatã de pandemia dinacest an ºi pentru diminuarea efectelornegative ale acesteia s-a creatposibilitatea accesãrii unor fondurieuropene pentru realizarea unorproiecte strict necesare comunitãþiinoastre. Astfel, în ºedinþa Consiliuluilocal din aceastã lunã, s-a aprobatproiectul ºi indicatorii tehnico-economici pentru obiectivul „Dotareaunitãþilor ºcolare din oraºul TârguOcna, judeþul Bacãu, cu echipa-mente/dispozitive electronicenecesare desfãºurãrii activitãþiididactice în mediul on-line”, proiectce va fi f inanþat prin ProgramulOperaþional Competitivitate 2014-2020,Acþiunea 2.3.3 – Îmbunãtãþireaconþinutului digital ºi a infrastructurii TICsistemice în domeniul e-educaþie, e-incluziune, e-sãnãtate ºi e-culturã –SECÞIUNEA E-EDUCAÞIE, Apelproiecte 2. Valoarea acestui proiect estede 1.962.817,96 lei inclusiv TVA. Înconformitate cu ghidul solicitantului,valoarea maximã a finanþãrii acordatepentru costurile totale eligibile (FEDR)reprezintã 100% din cheltuielileeligibile, contribuþia eligibilã abeneficiarului - Unitatea AdministrativTeritorialã Târgu Ocna fiind 0%.

În acelaºi context al evitãriirãspândirii pandemiei, în cadrulaceleaºi ºedinþe de Consiliu local a fostaprobat proiectul ºi indicatorii tehnico-economici pentru „Dotarea unitãþilorde învãþãmânt din oraºul TârguOcna cu echipamente de protecþiemedical”, ce urmeazã a primi finanþarenerambursabilã prin ProgramulOperaþional Infrastructurã Mare 2014-2020, Axa Prioritarã 9, Protejareasãnãtãþii populaþiei în contextulpandemiei cauzate de COVID-19,Obiectivul Specific 9.1. Creºtereacapacitãþii de gestionare a crizeisanitare COVID-19 – Consolidareacapacitãþii unitãþilor de învãþãmântpreuniversitar de stat în vedereagestionãrii situaþiei de pandemiegeneratã de virusul SARS- COV-2.

Soluþiile propuse prin prezentulproiect sunt de naturã sã asiguredotarea elevilor cu echipamente mobile

din domeniul tehnologiei informaþiei detipul tabletelor ºcolare, precum ºi acadrelor didactice ºi a sãlilor de clasãcu echipamente/dispozitive electronice,astfel încât orele de pregãtire din timpulactivitãþilor didactice sã se poatãdesfãºura online, în conformitate cuprevederile Ordinului nr. 4.135 din 21aprilie 2020, Astfel, valoarea acestuiproiect este de 4.709.958.12 leiinclusiv TVA, din care valoarea totalã acheltuielilor eligibile 4.656.408.12 leiinclusiv TVA, iar 53.550.00 lei reprezintãcheltuieli neeligibile necesare pentruimplementarea proiectului. Valoareaconfinanþãrii este de 93.128.16 lei.Cererile de finanþare pentru aceste douãproiecte se vor depune prin aplicaþiaelectronicã MySMIS 2014, cu toateanexele menþionate în ghidulsolicitantului, iar despre ceea ce urmea-zã a se obþine, dupã implementareaacestora, vom reveni în numerelenoastre viitoare.

Autoritatea publicã localã a avutîn vedere continuarea activitãþilor demonitorizare a izvoarelor cu apãmineralã terapeuticã din Parcul Mãgura,pentru care oraºul nostru a obþinutLicenþa de dare în administrarepentru exploatare. Au fost recoltateprobe ºi s-au efectuat analizelemicrobiologice prevãzute în programulde monitorizare, se mãsoarã debitul ,temperatura, conductivitatea ºi ceilalþiparametri prevãzuþi de actele normativece reglementeazã aceastã activitate.

Cu fonduri de la bugetul local, înanul 2020 s-a realizat „Extindereareþelei de alimentare cu apã pe str.Vâlcele”, în valoare de 594.228,16 lei,lucrãri ce vor continua ºi în anul viitor înalte zone ale oraºului. În toamna acestuian, tot cu fonduri provenite din bugetullocal, a fost reabilitatã porþiunea din str.Vâlcele, cunoscutã sub denumirea „lacãrãri”, zonã în care, din cauzaalunecãrilor de teren, circulaþiacetãþenilor, dar mai ales a celorlaltemijoace de transoprt, devenisepericuloasã, precum ºi asfaltarea pe olungime de 800 metri pe str. Vâlcele,în valoare de 524.239,77 lei. Pe olungime de 500 ml se vor amplasaparapeþi metalici în zonele periculoasepe malul pârâului Vâlcica. Pentruasigurarea unor condiþii de circulaþie câtmai sigure, pânã la aprobarea celordouã proiecte de reabilitare ºi asfaltarea tuturor strãzilor din oraº, am procedat

la nivelarea unor strãzi ºi aplicarea debalast în cartierele Pãcuri, Poieni etc,la curãþirea ºanþurilor ºi rigolelor pentruprevenirea deversãrii acestora în cazulunor ploi abundente. Activitãþi de acestgen vor continua ºi în viitor.

Odatã cu începerea lucrãrile înproiectul „Extinderea ºi reabilitareainfrastructurii de apã ºi apã uzatã injudeþul Bacãu - Master Plan jud.Bacãu”, se va reabilita reþeaua de apãpe 8 strãzi: Andrei Mureºan, PetreIspirescu, Bd. Ferdinand I, Ion Cãtinã,Toamnei, Verii, Visului, C. Negri ambelepãrþi, iar canalizarea se va extinde pe34 strãzi: Aprodul Purice, Mestecãniº,C. Negri, Coasta Morii, Criºan,Crizantemelor (parþial), Dogãriei,Fântâna cu Apã Rece, Gãlean, GeorgeCoºbuc, Eremia Grigorescu, IonDiaconescu, Lutãriei, Malului, Morii,Mosoare, Neptun, Nucului, Pârâului,Pinului, Podei, Prosperitãþii, Sãgeata,Semicercului, Abator, Ion Creangã,Toamnei, Tãbãcari spre sere,Þãrãncuþei, Teiului, Trandafirilor ºi GhAsachi, Zimbrului, Trotuº.

Activitãþile noastre au fostcomplexe ºi vaste. În acest numãr vãinformãm despre o parte dintre acestea,cu promisiunea cã despre proiectele ºiobiectivele pe care ne propunem sã lerealizãm vom avea grijã sã vã informãmla timpul potrivit.

Însã, cu toate problemele dinacest an ºi din aceastã perioadã, nuau trecut fãrã a fi marcate ºi câtevaevenimente culturale. La începutul luniinoiembrie, am sãrbãtorit Ziuavânãtorilor de munte, ediþia XV,împreunã cu cei sãrbãtoriþi, militari aiBatalionului 22 Vânãtori de Munte Sf.Gheorghe. Cu aceastã ocazie,respectând cu stricteþe regulile dedistanþare socialã ºi purtatul mãºtilorde protecþie, în prezenþa noilorconsilieri locali ºi a unui numãrrestrâns de cetãþeni, a fost sãvârºit unTedeum. Apoi, au fost evocatemomente importante din istorianeamului românesc ºi a specialitãþiimilitare sãrbãtorite - Vânãtori deMunte, de cãtre domnul vicepreºedinteal Consiliului Judeþean Bacãu GeluPanfil, domnul general Vasile JenicãApostol, domnul profesor ConstantinStãcescu, de la Colegiul CostacheNegri, dupã care au fostdepuse coroane de flori lamonumentele eroilor din oraº.

Nr. 4 / oct-dec 2020 31SAREA PÃMÂNTULUI

În ace-leaºi condiþii,

a fost organizatã ºisãrbãtoritã, pe 1 De-cembrie, Ziua Româ-niei. Cei prezenþi lastatuia lui CostacheNegri din faþa Pri-mãriei, un numãrrestrâns de persoaneºi oficialitãþi, au asistatla un Tedeum oficiatde preoþii de pe razaoraºului, în frunte cuPãrintele ProtopopIoan Bârgãoanu,precum ºi la celelaltemomente ale mani-festãrilor. A fost evo-catã însemnãtateaacestei zile în alo-cuþiunile rostite decãtre Domnul primarCrist ian-Aurel ianCiubotaru, de Pãrintele Protopop IoanBârgãoanu, cât ºi de Domnul ProfesorConstantin Stãcescu, de la ColegiulCostache Negri, dupã care au fost depusecoroane de flori în memoria celor careºi-au dat viaþa pentru întregirea neamuluinostru românesc.

Pentru a aduce un strop de bucuriepe chipurile locuitorilor, în special alcopiilor, ne-am ocupat de ornareaoraºului pentru sãrbãtorile de iarnã cu

ghirlande ºi mii de becuri multicolore!Sãrbãtorile de iarnã, în acest an, nu voravea farmecul celor de altãdatã! Dar cugrijã, cu mare atenþie ºi, mai ales, curesponsabilitate civicã, sigur vom reuºiîmpreunã sã ieºim din aceastãpandemie ºi vom putea sã ne bucurãmîmpreunã în anii ce vor urma.

Primarul oraºului, domnulCristian-Aurelian Ciubotaru, alãturi deconsilierii locali ºi de aparatul de

specialitate al Primãriei, vã mulþumeºtepentru implicarea în activitãþile edilitar-gospodãreºti, pentru propunerile ºisprijinul acordat în anul care se încheie!

Fie ca în anul ce ne bate la geam,dorinþele sã vã fie împlinite, sã vãbucuraþi de multã, multã sãnãtate ºiliniºte sufleteascã, de un trai mai uºorºi mai frumos împreunã cu toþi cei dragi!

„La mulþi ani!”

NR. 14 / ian- feb, 2001 32Nr. 4 / oct-dec 2020

Colegiul de Redacþie

SAREA PÃMÂNTULUI

Preºedinte: IPS Dr. Ioachim, Arhiepiscopul Romanului ºi BacãuluiConsultant: Preot Ioan Bârgãoanu, Protoiereu de Oneºti

Revista «Sarea pãmântului» se aflãsub ascultarea duhovniceascã

a Arhiepiscopiei Romanului ºi Bacãului.Articolele spre publicare se primescprin membrii Colegiului de Redacþie

ºi nu se returneazã.

Colaboratori: preoþii, profesorii ºi oamenii de sufletºi de culturã ai staþiunii Târgu Ocna ºi de pretutindeni

Redactori: Preot Dr. Daniel Nichita, Preot Vasile Panþiru,Preot Cristian Mazilu, Preot Daniel Pintilie

Adresa Redacþiei: Preot Petru Roncea,B-dul Ferdinand I, Bl. F3, Sc. A, Ap. 7,

Târgu Ocna, Jud. Bacãu;tel. 0741/089798

e-mail: petruroncea@yahoo.com

Redactor-ºef fondator: Preot Petru Roncea

ISSN 1841-7760

Corector: Preot Teofil Roncea

Preot Dr. Dumitru I. BODALE,Trãiri în Hristos,

Colecþia Teologicã „CuvântulVieþii”, 1985, Detroit, Michigan

Un tatã era greu bolnav. Simþind cãse apropie sfârºitul, a chemat pe uniculsãu fiu la sine ºi i-a vorbit astfel:

– Fiule, ºtii destul de bine câtãamãrãciune mi-ai pricinuit toatã viaþa printrãirea ta fãrã Dumnezeu. Eu plec dinaceastã lume, îþi las toatã averea s-oîntrebuinþezi cum vei vrea. Am, însã, osingurã rugãminte pe care þi-o las caîndatorire: dupã înmormântarea mea, sãvii, timp de un an de zile, în fiecare searãîn camera mea ºi sã citeºti pentru minecâte un capitol din aceastã SfântãScripturã. Dacã nu-mi îndeplineºtiaceastã rugãminte, testamentul nu-ivalabil, pierzi toatã averea. Nu-i aºa demare lucru ceea ce-þi cer. Sunt doar 365de zile, pe urmã vei face ce vei vrea.

Dupã înmormântare, fiul s-a þinutde fãgãduinþa ce fãcuse, împlininddorinþa tatãlui sãu. Prima searã a intratîn camera lui, s-a închis înãuntru, a luatBiblia, a ales cel mai scurt psalm ºi l-acitit fãrã nici un fel de plãcere. A douasearã a fãcut la fel. A treia searã s-animerit un capitol ceva mai lung ºi aºas-a întâmplat de acum în fiecare searã.El, de unde la început citea din silã dinSfânta Carte doar ca sã nu piardãmoºtenirea, acum a început sã prindãdragoste de ea, încât citea ore întregidin paginile ei.

Lumina puternicã a adevãruluiSfintei Scripturi a început sã se strecoarepe nesimþite în sufletul necredinciosuluifiu ºi l-a fãcut sã înþeleagã ce frumoasã

este viaþa trãitã dupã aceastã minunatãînvãþãturã. Dupã un an de zile, când seîmplinea timpul cerut de tatãl sãu, fiulera cu totul schimbat. Adevãrul ce-lsorbise din Sfânta Scripturã i-a schimbatcu totul viaþa. A devenit un om nou, unom credincios.

Averea pe care tatãl i-o lãsase sãfacã ce va vrea cu ea, el a înþeles s-oîntrebuinþeze în duhul Sfintelor Scripturi,ajutând din ea pe cei sãraci ºi feluriteinstituþii de binefacere, prefãcând-o înfelul acesta în comori nepieritoare dincare avea sã se îndestuleze ºi el ºi tatãlsãu în împãrãþia cerurilor. A continuatsã citeascã, zilnic, din Sfânta Scripturãºi a început sã cerceteze Biserica ºisã foloseascã toatã lucrarea ei haricã.În fiecare post se spovedea ºi seîmpãrtãºea. O mare parte din baniimoºteniþi i-a dat la biserica ridicatã,mulþi ani în urmã, chiar de tatãl sãu ºicare acum avea nevoie de mari reparaþii.

Iatã cât de folositoare este citireaSfintei Scripturi pentru sufletele noastre!Iatã ce minunat lucreazã adevãrul cerescal Sfintelor Scripturi ºi cum transformãinimile oamenilor, cum îi scoate dinîntunericul pãcatelor ºi-i aduce la viaþacea adevãratã, la viaþa trãitã în Dumnezeuºi pentru slava lui Dumnezeu!

Mã-ntorc între file nostalgice de ctitorii:vulturul în Psaltire încondeiatsau cioplit brâncoveneºte înaltîn carpatinã creastã de bazalt.Aºa-s de frumoºi vulturiicând bat din aripiºi sfârtecã cerulîncât omul manolic îi prinde zborul,închipuind din þãndãri de cer coloratogive cu vârful pierdut în credinþãprecum o spadã-a lui Mircea.Rãnit în aripãvulturul credinþei pare de plumb.Rândunelele plâng în clopoþeiilegãnaþi de vântsub streaºina legendei.ªi oamenii, ticsiþi prin nervuri de beton,alungesc cu spaima priviriiînãlþimea ferestreipânã ce zgârie nori,cãutându-l pe Dumnezeu.Ostenit de-ntuneric ºi orizont izgonitvulturul de plai mioritic– miracol al lumii –va naºte-n cuvinte,pentru semenii mei,a opta minune a lumii.Renãscut în pragul mileniului meuvulturul lui Ioan Bogoslovulcu soare pe aripi,va mirui frunþi…

ªi râsul de prunc –Rugãciune-mplinitã –cutremura-va munþi!

Valeriu Filimon, Tãrâmuriimaginare – Poezii, Edit. Paco,

Bucureºti, 2001, pag. 32