7/24/2019 Nationalismul Post Comunist

1/3

Problematica nationalismului, mai ales a celui agresiv, este o problema de securitate majora mai ales dupa exacerbarea tensiunilor inter-etnice in spatiul fost-comunist. Amplificarea proceselor de identificare culturala si etnica in cazul unor populatii iesite dintr-un regim de opresiune poate duce la "ciocnirea intreidentitati de civilizatie rivale", fenomen mai amplu care nu se limiteaza numaila acest tip de conflicte. Ceea ce intereseaza in cadrul studiului nostru este modul in care nationalismul agresiv poate impinge identificarea etnica si culturala pfna la a face conflictul cu alta cultura inevitabil. Relevant in acest senseste conceptul de "securitate societala", folosit de Barry Buzan, care se referala "amenintarile si vulnerabilitatile ce afecteaza modele de identitate comunitara si cultura". Atunci cfnd ciocnirea dintre aceste modele culturale devine inevitabila, imbracfnd forme violente, in interiorul statelor sau peste granite, problemele de "securitate societala" devin probleme de securitate globala si rolulcomunitatii internationale in prevenirea amplificarii conflictului apare si maipregnanat (cum este cazul fostei Iugoslavii). In ceea ce priveste prevenirea izbucnirii conflictului, prin actiunea asupra cauzelor care il pot produce si prezervarea "securitatii societale", esentiala devine analiza caracteristicilor nationalismului si a formelor sale agresive.Nu ne propunem a analiza in acest studiu domeniul conceptual atft de vast al tuturor formelor de nationalism, etnicitate, etnie, comunitate si categorie etnicacu care opereaza stiintele politica, juridica, istorica si sociologica. Analizanoastra vizeaza numai uneledelimitari in spatiul problematicii de securitate, cu o tratare succinta a conceptului de nationalism, subordonata obiectivului mentionat. In acest sens trebuie

precizat ca exista o diferenta considerabila intre nationalismul etnic care semanifesta la nivel de practicasocio-politica in unele societati post-comuniste si nationalismul civic ce prevaleaza in Vest si este codificat in documentele juridice de stat sau la nivelul Uniunii Europene. "In vreme ce conceptia civica si teritoriala cu privire la natiune (deci nationalismul civic-n.n.) o priveste pe aceasta ca pe o comunitate decultura comuna, legi comune si cetatenie teritoriala, conceptia etnica referitoare la natiune (deci nationalismul etnic-n.n.) se concentreaza asupra genealogieimembrilor sai, oricft ar fi ea de fictiva; asupra mobilizarii populare a -ului; asupra istoriei native si obiceiurilor; asupra culturii indigene. In calitate de comunitate indigena cu descendenta genealogica, natiunea etnica incearca sa-si creeze imaginea unei etnii ancestrale. Facfnd aceasta, adesea ea ajutala recrearea acelei tnii".

In Vest pretentia la legitimitate a statelor "se bazeaza pe aspiratia unei populatii eterogene (subl.n.) la unitate in termeni de cultura publica si comunitatepolitica, la fel ca si de suveranitate populara (subl.n.)". Sunt relevante in acest sens hotarfrile CurtiiConstitutionale din Germania, din 31 octombrie 1990 prin care se specifica faptul ca termenul "Volk" (popor), mentionat in articolul 20 al Constitutiei Germaniei, se refera la comunitatea cetatenilor Republicii Federale.In schimb, in fostulEst ideologic, "guvernele post-comuniste...au o abordare diferita a problemei reprezentarii. Ori explicit, ori implicit ele au tendinta sa priveasca reprezentarea cape ceva bazat pe etnicitate si sa o refuze sau sa o refuze pe jumatate non-membrilor majoritatii etnice. Vorbind in sensul larg, guvernele post-comuniste considera ca ele nu reprezinta cetateni, ci natiunea (inteleasa evident in sens etnic-

n.n.). Consecinte variate decurg de aici, in primul rnd degradarea dimensiunii civice a natiunii si intensificarea etnicitatii". O alta consecinta evidenta a acestei situatii este faptul ca membrilor minoritatilor "li se va refuza accesul lacele mai inalte pozitii in politica, armata, diplomatie, dministratie etc. si probabil nu vor primi ceea ce li se cuvine din bunurile simbolice si materiale ale statului. Ei vor putea foarte bine saconchida ca statul a fost etnicizat de majoritate (subl.n.) si, ca un rezultat,ei vor fi permanent exclusi de la beneficiile cetateniei". De unde si latura conflictuala de natura etnica a regimurilor post-comuniste.Nationalismul etnic nu este in mod absolut periculos pentru securitatea european

7/24/2019 Nationalismul Post Comunist

2/3

a, daca se identifica doar cu acele credinte politice care vizeaza constituireastatului pe baza nationala. El poate fi benign si acceptabil daca faptul de a crede ca natiunea ta este unicasau speciala si de a te mndri cu ea, nu evolueaza spre convingerea ca natiunea taeste superioara altora. In acel moment nationalismul etnic devine malign si seconstituie in cel mai periculos atentat la securitatea europeana. Asa cum arataAsbjorn Eide, Raportor alSub-Comisiei pentru Prevenirea Discriminarii si Protectia Minoritatilor a Comisiei Drepturilor Omului a ECOSOC, "cea mai maligna manifestare a etno-nationalismului in istoria recenta a fost fascismul, cu precadere nazismul din 1933 pna in 1945 (subl.n.)". Acelasireputat specialist remarca faptul ca o ideologie poate fi considerata maligna atunci cfnd "este probabil ca va duce la violari substantiale ale drepturilor omului".Termenul care ni se pare cel mai relevant pentru a exprima conotatiile maligne ale nationalismului etnic este cel folosit de John Mearsheimer si anume hiper-nationalismul. Esenta sa consta in "credinta ca alte natiuni sau state-natiuni suntinferioare si amenintatoare si de aceea trebuie tratate cu asprime (subl.n.)".Supralicitarea acestui tip de nationalism prin mijloace moderne de propaganda poate induce in cadrul poporului o "atitudine de dispret si dezgust" fata de altenatiuni, mai ales daca in acest proces mediatic se implica elita politica guvernanta. Motivatia unei astfel de implicari poate fi multipla, rezultatul unul singur: cresterea masiva a pericolului de razboi intern sau extern pe baze etnice.Termenul de hiper-nationalism este folosit de multi analisti pentru a identifica

acel comportament agresiv care poate duce la razboi. El este sinonim in numeroase acceptii cu nationalismul agresiv. Ca orice nationalism de tip etnic el creaza o auto-imagine si, evident,imaginea celorlalte componente etnice ale mediului in care se manifesta. Astfel,pentru a-i evalua potentialul agresiv, trebuie analizati factorii perceptuali care delimiteaza fenomenul nationalist respectiv. Stephen Van Evera arata ca suportul perceptual cel mai solid alnationalismului de tip etnic vizeaza crearea si intretinerea miturilor si anume:miturile istorice auto-justificatoare si miturile soviniste.Miturile istorice auto-justificatoare se refera la adoptarea "unor imagini deformate cu privire la comportamentul si caracterul propriilor etnici ca si a celorlalte etnii, imagini ce exagereaza legitimitatea propriei cauze. Asemenea miturisi distorsiuni pot sa intareasca sentimentul de a avea dreptate al natiunii etni

ce si nevoia sa de a asupri minoritatile sau de a-si cuceri diaspora". Asemeneamituri au fost folosite pe scara larga de nazisti. "Nationalismul nazist germana fost un caz extrem de nationalism asupritor la adresa minoritatilor". Miturilesoviniste se impart in trei categorii: auto-glorificatoare, ale nevinovatiei siacuzatoare. Cele auto-glorificatoare "includ pretentii de virtute speciala si competenta ca si de generozitate fata de alte etnii". Cele ale nevinovatiei includ "o falsa negare a actelor reprobabile comise in trecut asupra altora". Cele acuzatoare includ "sustinerea inferioritatii culturale a altor etnii" si, evident,a "intentiilor maligne ale acestora fata de propria etnie". Toate cele trei tipuri de mit sovinist au fost folosite de regimul nazist.Problema perceptuala devine astfel o problema de securitate majora. "Aceste tipuri de credinte si perceptii creaza o presiune xtraordinara, in crestere. Faptulca politicieni oportunisti folosesc, propaga si infrumuseteaza aceste mituri com

plica problema". Asa cum arata Asbjorn Eide, conflictele care rezulta din proliferarea miturilor si falselor perceptii "sunt adesea incitate de anumiti politicieni (si anumiti lideri religiosi) care manipuleaza situatia pentru a obtine puterea si a controla resursele". Acesti politicieni actioneaza, practic pentru dinamitarea "securitatii societale", punnd in pericol intreaga comunitate. Ei fac parte, de regula, din elite politice nationale fragile, aduse la putere de seisme sociale de mare amploare. Angajarea mitologiei nationaliste este pentru multi dintre ei singura posibilitate de a se mentine la putere. De multe ori ei creaza artificial, prin propaganda oficiala, sau mass-media controlata, "o situatie in care masa poporului poate percepe o amenintare la adresa identitatii sale comunita

7/24/2019 Nationalismul Post Comunist

3/3

re", din interiorul sau exteriorul tarii. In acest fel "nemultumirea populara fata de elitele nationale este deviata catre subiecti din afara".Mai mult, acesti reprezentanti ai puterii demonstreaza prin comportamentul lor acuta criza de legitimitate in care se afla. "Tentatia elitelor de a se angaja inproducerea de mituri este invers proportionala cu legitimitatea lor politica: cu ct este mai putin legitima guvernarea lor cu att este mai mare tentatia de a produce mituri (subl.n.). Legitimitatea unui regim este, pe rnd, functie a eprezentativitatii sale, a competentei si eficientei sale si a sarcinilor cu care se confrunta. Regimurile nereprezentative se vor confrunta cu grupurile sub-reprezentate si vor sadi mituri pentru a construi sprijinul necesar infrngerii acestor sfidari". Actiunea lor va vizapublicul larg, supus unui intens proces de manipulare, mai ales acolo unde mijloacele mediatice cu raza mare de actiune sunt controlate de putere, si institutiile coercitive ale statului, care "s-ar putea sa aiba nevoie de o motivatie speciala pentru a-si duce la indeplinire sarcinile".Apare evident, de asemenea, ca "regimurile corupte sau incompetente datorita sub-institutionalizarii vor dezvolta mituri soviniste pentru a devia nemultumirea publicului si a elitelor veritabile (subl.n.)". Rezulta cu necesitate din aceastaanaliza, asa cumconcluzioneaza Van Evera, ca "cele mai periculoase regimuri sunt cele care depind intr-o oarecare masura de sprijinul popular, dar care sunt guvernate strns de elite nereprezentative (subl.n.)". Folosirea pe scara larga de catre aceste elitenereprezentative a miturilornationalist-agresive pentru a mentine puterea interna produce riscuri majore de

razboi. In consecinta, tarile unde exista regimuri care prezinta particularitatisimilare cu cele prezentate mai sus nu sunt calificate pentru integrare in structurile euro-atlantice. Mai mult,evolutiile politice din interiorul lor pot constitui amenintari la adresa securitatii europene.